Academia de Studii Economice din Moldova

Catedra: “Management”

Studiu individual

Elaborat de studenta: Rusu (Luca) Raisa Grupa: BA165

Coordonator: Conf. univ. dr. Ustica Veronica

Chisinau 2017
Cuprins:
1. 10 Notiuni ale managementului pag. 1-2
2. Evolutia managementului. Scolile de management pag. 2-8
3. Principiile lui Henry Fayol pag. 8-9
4. Principiile lui F Taylor pag. 10-11
5. Regulile sotilor Gilberth pag. 11-12
6. Calitatile unui manager pag. 13-14
7. Organizatii ce activaza peste 100 de ani pag. 15-17
8. a) O zi de lucru/ b)odihna a noastra pag.17-20
9. Bibliograie pag.21

1. 10 Notiuni ale managementului

1. Managementul nu este nimic altceva decât motivarea altor
oameni. ( Lee Iacocca)
2. Managementul înseamnă, în ultimă analiză, înlocuirea
muşchilor şi a forţei cu puterea gândului, a obiceiurilor şi
superstiţiilor cu cunoştinţele şi a agresivităţii cu cooperarea.
Înseamnă că răspunderea înlocuieşte obedienţa faţă de ranguri
şi că autoritatea performanţei ia locul autorităţii
funcţiei.( Peter Drucker)
3. Managementul este9 arta luării deciziilor pornind de la
informaţii insuficiente. (Roy Rowan)

1
 4. Managementul este procesul prin care se asigură aplicarea în
practică a programului şi obiectivelor organizaţiei
respective.(John C. Maxwell)
5. Managementul se referă la conducere pe termen scurt şi în
acelaşi timp la dezvoltarea de planuri pe termen lung. (Jack
Welch)
6. Managementul constituie un sistem de concepte si metode
prin care se realizeaza conducerea unei entitati micro sau
macro: economica, cultural-stiintifica, politica si sociala, in
vederea atingerii unor performante ridicate si durabile.
(Alexandru Puiu)
7. Managementul este echivalent cu persoanele de conducere.
Managerul directioneaza activitatea celorlalti si isi realizeaza
activitatea determinadu-i pe ceilalti sa si-o relizeze pe a lor.
(Peter Druker)
8. Managementul inseamna organizare, arta de a conduce, de a
administra, deci conducere. (Jean Gerbier)
9. Managementul este arta de a mobiliza si de a canaliza intreaga
inteligenta a tuturor in serviciul scopului urmarit de
intreprindere. (Konosuka Matsushita)
10. Managementul implica ghidarea sau orientarea unui grup de
oameni spre scopuri sau obiective organizationale. (Leslie W.
Rue)

2. Evolutia managementului. Scolile de management

Managementul empiric a aparut odata cu diviziunea muncii si traiul
omului în grupuri organizate. Înainte de a se cristaliza ca stiinta, drumul
parcurs de "management" a fost de la o forma embrionara manifestata o
data cu constituirea primelor colectivitati umane în comuna primitiva,
pâna la începutul secolului XX când Henry Fayol si Frederich Taylor prin
lucrarile "Administratia industriala si generala", respectiv "Principiile

2
managementului stiintific" au analizat de o maniera stiintifica, pentru
prima data, procesul de management si sistemul de management,
elaborând un set de reguli, principii si metode de conducere stiintifica.

Studiul literaturii de specialitate în domeniul managementului

reliefeaza existenta unor multiple clasif 16516v2119q icari ale scolilor de
management, grupate dupa principiile si natura conceptelor utilizate cu
precadere. În opinia specialistilor români, sunt considerate 5 curente sau
scoli principale: clasica (traditionala), sociologica (behaviorista sau
comportista), cantitativa, sistemica si contextuala.

1. scoala clasica (traditionala) este reprezentata de F.W. Taylor,

considerat fondatorul stiintei managementului, care în lucrarea sa "The
Principles of Scientific Management" publicata în anul 1911 arata ca
"sistemul managementului stiintific implica o revolutie completa a starii
de spirit a muncitorilor si în acelasi timp o revolutie a starii de spirit a
celor care sunt de partea conducerii", identificând urmatoarele principii
fundamentale ale managementului:

* Studiul tuturor cunostintelor traditionale, înregistrarea,

clasificarea si transformarea acestora în legi stiintifice;

* Selectia stiintifica a muncitorilor, perfectionarea calitatii si

cunostintelor acestora;

* Punerea în aplicare a studiului muncii de catre muncitori

stiintific antrenati;

* Repartizarea aproape egala a muncii executate în întreprindere

între muncitori si manageri;

* Realizarea cooperarii între oameni, în locul individualismului

haotic.

Alti reprezentanti de seama ai acestei scoli sunt: H. Fayol, G.

Barth, H. Gantt, Frank si Lillian Gilbreth, E. Filene, H. Koontz, C.
O'Donnel. Unii autori îl considera pe pe Henry Fayol adevaratul "parinte"
al managementului, un industrias francez care a scris lucrarea
"Administration Industrielle et Générale", în care a delimitat functiile
managementului si functiunile firmei, a formulat un set de principii ale
managementului si a identificat atributele managerului. În opinia sa,

3
functiile managementului, functiunile organizatiei si atributele
managerilor sunt:

a. Functiile managementului: a prevedea (a evalua viitorul si a-l

pregati), a organiza (a întreprinde, a dota o întreprindere cu materiale,
utilaje, capital si resurse umane pentru a putea functiona), a comanda ("a
trage cele mai mari foloase de la cei care formeaza unitatea în interesul
întreprinderii"), a coordona (a realiza armonia între toate componentele
întreprinderii, pentru a-i facilita functionarea si succesul) si a controla ( a
verifica daca totul se petrece conform programului adoptat si principiilor
amise);

b. Functiunile organizatiei: tehnica, financiara, comerciala,

contabila, de securitate si manageriala;

c. Atributele managerilor: calitati fizice (sanatate,

vigoare), mentale (abilitatea de a întelege si a învata, judecata, vigoare
mentala si adaptabilitate), morale (fermitate, responsabilitate, initiativa,
loialitate, tact si demnitate), educationale (autoperfectionare)
si experineta (vechime în munca).

d. Principiile managementului:

* Diviziunea muncii bazata pe specializarea pe care economistii o

considera necesara pentru cresterea eficientei;

* Autoritate si responsabilitate. Fayol considera autoritatea ca o

combinatie între competenta data de pozitia managerului si cea data de
trasaturi ale personalitatii (inteligenta, experineta, trasaturi morale);

* Disciplina, ordine, echitate, initiativa, stabilitate, echilibru, spirit

de echipa;

* Unitatea de comanda - prin care întelege ca fiecare salariat sa

primeasca ordine de la un singur superior;

* Unitatea de conducere - presupune ca toate deciziile sa porneasca

din vârful ierarhiei;

* Subordonarea intereselor individuale celor generale;

4
 * Remunerarea - care trebuie sa aduca un maximum de satisfactii
atât executantilor cât si managerilor;

* Înlantuirea nivelurilor ierarhice - care presupune circuite scurte

între nivelul superior si cel inferior al managementului.

În concluzie, meritul principal al scolii clasice îl reprezinta

contributia decisiva la conturarea stiintei managementului, delimitarea
functiilor manageriale si functiunilor organizatiei si elaborarea unor
principii stiintifice de management. Accentul a fost pus pe cercetarea
functiunilor de organizare si productie, neglijându-se elementele de
natura resurselor umane si a relatiilor firmei cu mediul ambiant.

2. scoala sociologica (behaviorista, comportista) este reprezentata

de D.Mc. Gregor, E. Mayo, Ch. Arghiris, O. Gélinier, H. Maslow si se
caracterizeaza prin situarea resurselor umane ale firmei pe primul plan în
procesul de management, stabilind un set de principii, reguli si metode
care sa asigure valorificarea superioara a potentialului uman.
Caracteristica dominanta studiilor comportiste este utilizarea conceptelor
si metodelor sociologice si psihologice, cum sunt: sistemul de valori,
comportament individual si organizational, aptitudini, personalitate,
caracter, temperament, leadership, cultura organizationala, sociograma,
studiul grupurilor, dinamica de grup, etc. Daca scoala clasica aborda
mecanicist structura organizatorica, prin luarea în considerare numai a
relatiilor formale care decurg din documentele de formalizare a acesteia,
scoala sociologica investigheaza aspectele informale ale
managementului, bazate pe grupul informal si autoritatea informala. În
cadrul acestei scoli s-au dezvoltat teorii cu privire la motivare si sistem
motivational, tipuri de manageri si stiluri de management, managementul
participativ, cu scopul de a identifica noi modalitati de crestere a eficientei
activitatii economice prin stimularea si motivarea resursei umane. Un
aport deosebit l-a avut Douglas Mc Gregor, care, pornind de la ideea ca
în exercitarea functiilor managementului, managerii pornesc de la o
anumita opinie asupra naturii si comportamentului factorului uman, a
emis cunoscutele teorii X si Y:

Teoria X are la baza urmatoarele premise:

· Fiinta umana medie este inevitabil predispusa la delasare în

munca, pe care ar evita-o daca ar putea;

5
 · Datorita delasarii si dispretului fata de munca, oamenii trebuie
constrânsi, controlati, amenintati sau pedepsiti pentru a-i
determina sa munceasca;

· Omul mediu prefera sa fie condus, evita raspunderea, are

amitie relativ redusa si mai presus de orice vrea sa fie linistit;

· Omul mediu este egoist si indiferent la necesitatile

organizatiei din care face parte;

· Omul mediu doreste sa-si maximizeze doar avantajele

materiale, neglijând nevoile psihosociale.

Teoria Y se bazeaza pe urmatoarele premise:

· Consumul de efort fizic si intelectual în munca este tot atât de

necesar ca odihna si distractia;

· Omul mediu învata nu numai sa accepte, sa îndeplineasca

sarcini si sa-si asume responsabilitati, ci si sa si le asume din
proprie initiativa;

· Omul mediu nu doreste sa-si maximizeze doar avantajele

economice, ci si pe cele de natura psihosociala;

· Controlul extern si amenintarea nu sunt singurele mijloace de

atragere a executantilor la realizarea obiectivelor.

Managerii care pornesc de la premisele teoriei X vor dezvolta un stil

de management autoritar, în timp ce adeptii teoriei Y vor dezvolta un stil
de management democratic, folosind metode participative de conducere.
Pornind de la cele doua teorii, un alt reprezenatnt al scolii sociologice,
Octav Gélinier a elaborat teoria Z ca o combinatie a celor doua.

În concluzie, scoala sociologica se caracterizeaza prin:

· Situarea în prim planul cercetarilor a factorului uman;

6
 · Evidentierea importantei stimulentelor de natura psihosociala
asupra cresterii performantelor organizatiei;

· Promovarea unui stil de management participativ;

· Evidentierea elementelor de natura informala, a grupurilor

informale si organizarii informale.

3. scoala cantitativa este reprezentata de A. Kauffman, J. Starr, C.

Afanisiev, F. Goronzy si se caracterizeaza prin rigurozitatea abordarii
fenomenelor si proceselor de management, prin cresterea gradului de
fundamentare a deciziilor folosind instrumentarul matematic si statistic.
Studiile elaborate în scoala cantitativa s-au concentrat asupra activitatii de
productie, a functiilor de previziune si organizare, meritele principale
constând în adaptarea instrumentarului statistico-matematic la cerintele
practicii economice, conferind un plus de rigurozitate si precizie
analizelor manageriale si solutiilor strategice propuse.

4. scoala sistemica - reprezinta de fapt o sinteza a scolilor

precedente, fiind un rezultat al cresterii gradului de complexitate al
fenomenelor economice, manageriale si nu numai. La baza ideilor acestei
scoli sta conceptul de "sistem", care reprezinta un "ansamblu de elemente
organizat pe baza legaturilor de interconditionare, a carui functionare
permite atingerea unor obiective". Asadar, organizatia de tip economic,
firma, este vazuta ca un sistem complex (productiv, social, economic)
aflat în strânsa interdependenta cu mediul ambiant. Dintre reprezentantii
acestei scoli, enumeram: P. Drucker, H. Mintzberg, M. Porter, J. Child,
H.A. Simon, C. Barnard, etc. Aportul major al acestei scoli este abordarea
firmei într-o viziune sistemica, multidisciplinara si identificarea unor
modalitati de crestere a eficientei economice prin structurare, adaptare la
mediul ambiant si nu în ultimul rând prin accentul pus pe relatiile dintre
elementele de baza ale sistemului.

5. scoala contextuala. Desi multti autori considera contemporana

scoala sistemica, un grup de manageri, consulatanti si cercetatori ai
secolului XXI, au fondat scoala contextuala care are la baza premisa ca
nu exista "reteta succesului" în management, respingând cu fermitate
ideea formularii unor principii, metode si tehnici de conducere universal
valabile. Scoala contextuala recomanda fiecaru manager sa identifice
contextul în care evolueaza firma pe care o conduc si sa aleaga acele

7
metode si instrumente sau sa respecte acele principii si reguli care sunt
adecvate, compatibile cu situatia respectiva. Cu alte cuvinte, sa alegi
solutia potrivita la momentul potrivit, fara a fi tributar unor reguli stricte
pe care le recomanda stiinta managementului. Chiar daca de exemplu, un
stil de management participativ este recomandat de stiinta
managementului în defavoarea unui stil autoritar, adoptarea sa în orice
situatie nu garanteaza succesul. Într-un anumit context, un stil de
management autoritar poate fi eficient - de exemplu în conditiile în care
angajatii unei firme nu-si asuma responsabilitati, nu au initiativa, sunt
delasatori si sunt antrenati doar de stimulente materiale.

3. Principiile lui Henry Fayol

Cele 14 principii ale Henry Fayol

1. Diviziunea muncii. Specializarea angajaţilor (muncitori şi membri ai

conducerii), în vederea creşterii eficienţei şi îmbunătăţirii rezultatelor.
2. Autoritate şi responsabilitate. Dreptul de a da ordine şi puterea de a
pretinde supunerea.
3. Disciplină. Gradul în care angajaţii sunt supuşi, îşi dau silinţa, îşi
consumă energia şi modul în care se comportă sunt influenţate de cei
care îi conduc.
4. Unitatea decizională. Nici o persoană nu trebuie să aibă mai mult de
un şef.
5. Unitatea direcţiei. O organizaţie trebuie să aibă un singur plan de
atingere a obiectivelor (dezvoltarea principiului unităţii decizonale).
6. Subordonarea intereselor individuale interesului general.
Preocuparea faţă de organizaţie este mai importantă decât preocupările
individuale.
7. Plata. Asigurarea compensaţiilor corecte şi satisfăcătoare pentru toţi,
recompensarea competenţei.

8
8. Centralizare. Consolidarea funcţiilor manageriale în acord cu
circumstanţele din mediul înconjurător al organizaţiei.
9. Ierarhie. Liniile de autoritate trebuie să fie clar definite dinspre vârful
către baza organizaţiei.
10. Ordine. Oamenii şi materialele trebuie să se afle în locul potrivit la
momentul potrivit, iar oamenii trebuie să ocupe postul care li se
potriveşte cel mai bine.
11. Echitate. Loialitatea angajaţilor trebuie să fie încurajată prin
tratamentul just, corect şi prin bunătate.
12. Stabilitate. Părăsirea organizaţiei de către un număr mare de angajaţi
este deopotrivă cauza şi efectul ineficienţei; organizaţiile bune sunt cele
care au conduceri stabile.
13. Iniţiativă. Necesitatea creării unui plan şi asigurării succesului
acestuia şi oferirea oportunităţii subordonaţilor de a-l realiza.
14. Spirit de echipa. Comunicarea orală trebuie folosită pentru a asigura
coeziunea echipelor.

Dupa parerea Henry Fayol in orice organizatie decurg sase procese

diferite:
1. Tehnice;
2. Comerciale;
3. Financiare;
4. Tehnicii securitatii;
5. De evidenta;
6. De administrare;

Henry Fayol prin analiza complexa a activitatii intregii organizatii a

conturat functiile managementului care se folosesc si in zilele de astazi:
1. Diviziune;
2. Organizare;
3. Comanda;
4. Coordonare;
5. Control;

9
4. Principiile lui Frederick Taylor
Principiile fundamentale ale managementului lui Taylor, deduse din
lucrările şi experimentele sale, pot fi formulate astfel:
1. Diviziunea muncii – principiu care trebuie aplicat nu numai la nivelul
sec- ţiei sau atelierului, ci şi la eşaloanele managementului. Managerului
îi revine sarcina planificării, iar muncitorului executarea sarcinii. Pe
lângă această diviziune a muncii este necesar, de asemenea, să se
asigure, repartizarea sarcinilor concrete de producţie, pentru ca fiecare
membru al colectivului, atât muncitorul cât şi managerul, să fie
corespunzători pentru o anumită funcţie;
2. Măsurarea muncii – studierea timpului de muncă reprezintă cea mai
raţională cale de îndeplinire a sarcinilor de producţie. Acest principiu
presupune măsurarea timpului de muncă cu ajutorul aşa-ziselor “unităţi
de timp care reprezintă elemente discrete succesive ale proceselor de
muncă”;
3. Precizarea sarcinilor şi a metodelor de executare a acestora – potrivit
principiului de mai sus sarcinile nu numai că trebuie descompuse în
unităţi de timp mici, dar trebuie însoţite de descrierea amănunţită a
metodelor raţionale de execuţie a acestora. Obiectivele organizaţiei sunt
precis planificate, iar fiecărui muncitor i se dau instrucţiuni scrise cu
privire la sarcinile lor concrete;
4. Munca în calitate de activitate individuală – influenţa constă în
cointeresarea personală care este forţa motrice pentru majoritatea
oamenilor, muncitorului trebuie să-i fie clar faptul că fiecare element de
muncă are valoarea sa şi plata depinde de cantitatea de produse realizată;
în cazul obţinerii unei productivităţi mai mari, muncitorul primeşte
premii;
5. Rolul capacităţilor individuale – face deosebire între capacităţile
muncitorilor şi cele ale managerilor, muncitorii lucrează pentru
recompensarea lor în prezent, managerii – în viitor;
6. Rolul managementului – se susţineau toate metodele autoritare de
management, pe baza cărora regulile organizatorice, standardele care
reglementează 29 munca trebuie să fie înăsprite. Managerii trebuie să

10
însuşească rolul “înţelepţilor” care, potrivit lui Taylor, numai ei ştiu ce
este potrivit, ca sarcini pentru muncitori;
7. Rolul sindicatelor – o atitudine sceptică faţă de mişcarea sindicală,
deoarece, potrivit lui Taylor, această mişcare este inutilă în sistemul de
relaţii de muncă conceput de el. Numai larga descoperire a principiilor
managementului ştiinţific este în măsură să reducă, dacă nu este posibilă
înlăturarea, conflictul dintre muncitori şi administraţie;
8. Dezvoltarea gândirii manageriale – din practica managerială trebuie
relevate anumite legi, iar managementul trebuie să obţină acelaşi statut
ca ingineria.
Încercând o sistematizare a concepţiilor lui Taylor privind
managementul se poate spune că esenţa managementului său ştiinţific
constă în:
1. Aplicarea analizei ştiinţifice în scopul determinării celei mai bune
modalităţi de execuţie a sarcinilor.
2. Selectarea celor mai potriviţi muncitori pentru sarcinile de îndeplinit
şi dotarea lor cu instruire şi educaţie.
3. Dotarea muncitorului cu resursele necesare pentru a executa sarcinile
cât mai eficient posibil.
4. Folosirea sistematică a unor metode de plată corecte, cinstite, precum
şi de stimulente materiale în scopul creşterii productivităţii.
5. Separarea activităţilor manageriale de concepţie şi de planificare de
cele nonmanageriale, respectiv cele de execuţie.

5. Regulile sotilor Gilberth

Regula 1: Evoluţia activă a organizaţiei trebuie să se bazeze pe eficienţă;
Regula 2: Fundamentarea deciziilor să aibă la bază măsuri reale;
Regula 3: Cercetarea trebuie să fie completă;
Regula 4: Managementul în organizaţie să se bazeze pe metoda
interogativă “cine”, “cum” şi “pentru ce”;

11
Regula 5: Normele de muncă trebuie să aibă un fundament moral;
Regula 6: Să se aibă în vedere că ştiinţa determină unităţile de eficienţă;
Regula 7: Totul trebuie să fie normat şi toate normele trebuie să fie
notate în anchetă;
Regula 8: Faptele să se înfăţişeze aşa cum apar ele în anchetă şi în
informaţiile culese;
Regula 9: Pentru a obţine cele mai bune rezultate activitatea de
producţie trebuie normată în întregime;
Regula 10: Laboratoarele de studiul mişcărilor trebuie să efectueze
cercetări la nivelul întregului colectiv de lucrători;
Regula 11: Să se asigure vizualizarea metodelor actuale şi compararea
cu cele previzibile;
Regula 12: Să se facă analiza privind tendinţele probabile ale
evenimentelor;
Regula 13: Să se asigure o pregătire capabilă să scoată pe lucrător din
încurcătură din orice situaţie critică;
Regula 14: Să se aibă în vedere previziunea dezvoltării organizaţiei;
Regula 15: Să se asigure reprezentarea vizuală a problemei;
Regula 16: Să se considere cooperarea ca stimulent al activităţii în
cadrul organizaţiei;
Regula 17: Să se asigure cooperarea organizaţiei cu mediul extern în
vederea amplificării eficienţei acesteia;
Regula 18: Să se considere că eficienţa nu înseamnă numai producerea
de bunuri;
Regula 19: Activitatea managerilor şi lucrătorilor de birou să se bazeze
pe măsuri eficiente;
Regula 20: Metodele eficiente să aibă în vedere studiul oboselii, studiul
timpilor şi al capacităţii de muncă;
Regula 21: Să se considere că ştiinţa în management este o forţă
unificatoare, căci ea este aplicată la toate domeniile întreprinderii.

12
6. Calitatile unui manager
Pornim de la premisa că cel care ocupă o funcţie de top management
este un manager de succes, dacă promovarea pe funcţii de
management ar fi datorată rezultatelor deosebite, abilităţilor de
organizare, de soluţionare a problemelor şi altor atribute manageriale
orientate spre sarcini. Dar chiar şi cel mai bine poziţionat manager
poate să eşueze în propria activitate din diverse motive. Chiar şi cea
mai stralucitoare şi sofisticată locomotivă poate să deraieze dacă nu
s-au făcut bine măsurătorile.
Cu scopul de a identifica calităţile şi defectele unui manager Center
for Creative Leadership din Carolina de Nord a efectuat un studiu
începând cu 1983 pe un eşantion format din barbaţi şi femei manager
din America de Nord şi Europa cu scopul de a identifica acele atribute
necesare unei cariere lungi în management. Acest studiu a evidenţiat
şi atributele managerilor care au eşuat în carieră, dar şi modalităţile de
a gestiona eficient greşelile în management. Iată, pe scurt, concluziile
acestui studiu:
Un manager de succes este:

 un bun ascultător,
 disponibil pentru alţii,
 deschis spre colaborare,
 cu capacitatea de a împărţi responsabilitatea,
 nu abuzează de autoritate,
 orientat spre echipă,
 suportiv cu ideile altora,
 onest, de încredere, sincer, etic.

Mangerul care a “derait” în cariera a fost caracterizat ca fiind:

 insensibil faţă de ceilalţi,

 prea competitiv cu membrii echipei, mult prea ambiţios,
 izolat de echipă,
 dictatorial,
 prea critic,

13
 cu aşteptări peste capacitatea echipei,
 uşor de enervat,
 arogant,
 explosiv in reacţii,
 manipulativ,
 distant.

Aceste caracteristici vizează abilităţile de relaţionare. Specialiştii ne

sfătuiesc să ne dezvoltăm empatia în relaţia cu ceilalţi. Ştim că
managementul însemnă a gestiona resurse, iar resursele umane sunt
dificil de gestionat datorită caracterului imprevizibil (uman) al
acestora. Empatia presupune sensibilitate la nevoile celorlalţi. Un
manager care îşi cunoaşte membrii echipei cu nevoile lor găseşte mai
uşor “butoanele” de motivare. Un alt sfat este îmbunătăţirea capacităţii
de a asculta. Suntem sfătuiţi să ascultăm, nu să auzim. A auzi însemnă
doar a lua la cunoştinţă fără nici un alt rezultat. Diferenţa este că în
ascultare dorim să întelegem şi să reacţionăm la ceea ce ne spune
interlocutorul.Colaborarea din partea managerului este importantă.
Capacitatea acestuia de a împărtăşi informaţiile pe care le ştie sunt
importante pentru echipă. Astfel că trebuie să învăţăm să fim
transparenţi în procesul de luare a deciziilor în aşa fel încât echipa să
înteleagă raţiunea lor.
Specialiştii ne îndrumă să învăţăm din propriile greşeli. Bineînţeles că,
în primul rând, trebuie să fim capabili să ne recunoaştem propriile
greşeli. Un manager de succes greşeşte, dar reuşeste să recunoscă care
au fost greşelile şi să înveţe din ele. Rigiditatea este uneori confundată
cu o puternică determinare. Această trăsătură de caracter este vazută
ca voinţă puternică. Exemplul cel mai elocvent este cel al copilului
puternic care încearcă să introducă formele geometrice într-un cub.
Copilul nu realizează că toate formele pot fi introduse în cub foarte
uşor găsind locul potrivit pentru fiecare. Însă copilul este foarte
hotărât să introducă formele şi distruge cubul în încercarea sa. Un
manager înţelept poate să construiască o echipă şi să o dezvolte
folosind instrumentele potrivite. Tot aşa, un manager puternic poate să
distrugă o echipa doar pentru că nu o înţelege.

14
7. Organizatii ce activaza peste 100 de ani
.

 Fabrica de vinuri și divinuri Călărași Divin SRL este una din

cele mai vechi fabrici vinicole din Republica Moldova, fondată în
anul 1896 de către David Sarajishvili. Astăzi, întreprinderea cu o
istorie mai veche de 120 ani, este lider în producerea băuturilor
alcoolice pe teritoriul Moldovei. Amplasată în zona Codrilor, cu
condiții climaterice și de sol unice, favorabile pentru obținerea
materiei prime ecologic pure.
 KVINT («Коньяки, Вина И Напитки Тирасполя» este o
companie producătoare
de coniacuri, vinuri și vodcă din Tiraspol (Stânga
Nistrului), Republica Moldova. Compania aparține
conglomeratului Sheriff. Întreprinderea mai deține o sucursală de
producere a alcoolului spirtos din fructe și a vinurilor amestecate
în localitatea Doibani, raionul Dubăsari. Fondată în 1897,
compania este cea mai veche întreprindere cu activitate
neîntreruptă din regiune. De asemenea, este unul dintre cei mai
mari exportatori ai așa-zisei „Republici Moldovenești Nistreene”.
 Coca-Cola este o băutură răcoritoare, carbogazoasă, produsă
de The Coca-Cola Company, cu sediul în Atlanta, Georgia. Coca-
Cola a fost inventată la sfârșitul secolului al XIX-lea de John
Pemberton, un farmacist din Atlanta. Inițial a fost brevetată ca
medicament. Mai târziu, licența a fost cumpărată de omul de
afaceri, Asa Griggs Candler. Tacticile de marketing folosite de
acesta au condus produsul spre dominarea pieței băuturilor
răcoritoare în secolul al XX-lea. Prima rețetă Coca-Cola a fost
inventată în Columbus, Georgia, de către John Stith Pemberton,
inițial ca un cocawine numit Pemberton's French Wine Coca în
1885. El se poate să fi fost inspirat de succesul formidabil al
cocawine-ului creat de europeanul Angelo Mariani, Vin Mariani.
 Ford Motor Company este o corporație
multinațională americană situată pe locul trei în lume la producția
de automobile. Ford s-a lansat într-o fabrică modificată în 1903 cu
28.000 de dolari de la doisprezece investitori, în special de la John

15
 Francis Dodge și Horace Elgin Dodge care mai târziu au fondat
"Compania de automobile a fraților Dodge". În timpul anilor de
pionierat, compania a produs numai cateva bucăți de Ford T
Model pe zi într-o fabrică pe Bulevardul
Mack din Detroit, Michigan. Grupuri de câte doi-trei oameni
munceau la fiecare automobil, de la componente până la
comenzile de la alte companii. Henry Ford a avut 40 de ani când a
înființat compania Ford, care va avea să devină una dintre cele
mai mari și mai profitabile companii din lume, de asemenea fiind
și printre puținele companii care au supraviețuit Marii
Depresiuni. Ford este cea mai mare companie din lume
aparținând unei singure familii, fiind în managementul familiei
Ford de mai bine de 100 de ani.
 BMW, acronimul pentru Bayerische Motoren Werke AG (în
traducere în română Uzina Bavareză de Motoare SA), este un
producător german de automobile, motociclete și motoare. BMW
este o companie germană organizată ca societate pe acțiuni,
înregistrată în DAX la Bursa din Frankfurt. Precursor al firmei
BMW, au fost în 1913 fondată de Karl Rapp, firma „Rapp
Motorenwerke GmbH”. Fiind inițial o uzină de fabricare
de motoare.
 Opel este o companie producătoare de automobile
din Germania cu sediul in Russelsheim, fondată în anul 1862 de
către Adam Opel.Inițial compania producea mașini de cusut, iar
din 1886 a început să producă biciclete. Începând cu
anul 1899 compania a început să producă automobile . În
anul 1929 pachetul majoritar de acțiuni a fost cumpărat de
compania americană General Motors.
 Renault S.A. (pronunțat /ʀə'no/) este un
producător francez de autovehicule. Corporația Renault a fost
fondată în anul 1898 de cei trei frați Renault, Louis, Marcel și
Fernand, dar și prin contribuția prietenilor lui Louis, Thomas
Evert și Julian Wyer. Louis a fost cel care a avut ideea de a
proiecta și construi câteva modele înainte de a-i coopta în echipă
și pe frații lui, renunțând să mai lucreze la afacerea cu textile a
părinților lor.

16
  Chevrolet cunoscut și drept Chevy) este o marcă de automobile
produse de concernul GM. Este marca cea mai vândută și mai
cunoscută din concern. Chevrolet a fost fondat de Louis
Chevrolet și William C. Durant. Louis Chevrolet a fost șofer de
curse și William Durant(fondator al General Motors) a fost dat
afară din concernul General Motors în 1910, împreună au hotărât
să refacă reputația lui Durant în industria automobilelor.
 Mercedes-Benz (adeseori scurtat ca Mercedes ori doar Fulger)
este o marcă germană consacrată
de automobile, autobuze, camioane și auto trenuri rutiere care este
proprietatea companiei pe acțiuni DaimlerChrysler AG (cunoscută
înaintea fuziunii sale cu Chrysler, ca Daimler-Benz). Mercedes-
Benz este primul mare producător de vehicule de lux la nivel
mondial. Fondată în 1871, Benz & Cie., a fost una dintre cele mai
importante dintre companiile fondate de Karl Benz, fiind și unul
dintre cei mai vechi producători de autovehicule.
 Scania AB, original Scania-Vabis este o companie suedeza
producatoare de autovehicule comerciale si speciale, sediul
aflanduse in Sodertalje, Suedia. Compania a fost fondata in anul
1891 in oraselul Sodertalje, ca Scania Vabis (din 1900
Maskinfabriks-aktiebolaget Scania) in Malmo, provincia Scania si
in 1911 sediul s-a mutat tot in Sodertalje.

8. a) O zi de lucru

 6:30-Trezirea

 6:40-Gimnastica de dimineata

17
 7:00- Micul dejun

 7:30-Plecarea la ore
 8:00-Inceputul orelor la universitate
 14:20- Finisarea lectiilor
 14:40- Ajungerea acasa

 15:00- Prinzul

 15:40- Preatirea pentru teme

 15:45- Incep a realiza temele pentru acasa
 19:00- Finisarea temelor, pregatirea pentru urmatoarea zi
 19:05- Inceputul crosetarii, totodata privirea serialului

 22:30- Baia de seara

18
  23:00- Plecarea la culcare

8. b)odihna
 10:00- Trezirea

 10:15- Gimnastica de dimineata

 10:30- Micul dejun

 11:00- Privirea unui film

 13:00- Prinzul

19
 14:00- Pregatirea temelor pe acasa

 18:00- Cina
 19:00- Primblarea cu sotul prin oras

 21:00- Baia de seara

 22:00- Privirea unui film

 23:30-Plecarea la culcare

20
9. Bibliografie
 http://www.citatepedia.ro/index.php?p=2&q=management
 http://www.rasfoiesc.com/business/management/MANAGEMENT
UL-NOTIUNI-GENERALE49.php
 http://www.scritub.com/management/Evolutia-managementului-
Scolil9516211922.php
 http://valeriu.tihai.md/principiile-lui-henry-fayol-95.html
 http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/cornescu/cap1.htm
 http://library.usmf.md/old/downloads/ebooks/Safta_Management_
si_Legislatie_farmaceutica_2012/01_Capitolul_01_Introducere_m
anagement.pdf
 http://anahr.ro/care-sunt-calitatile-managerului-de-succes/
 http://www.calarasidivin.md/
 https://ro.wikipedia.org/wiki/KVINT#Istoric
 https://en.wikipedia.org/wiki/Coca-Cola
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ford_Motor_Company
 https://ro.wikipedia.org/wiki/BMW
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Opel
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Renault#Istoria
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Chevrolet
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Mercedes-Benz
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Scania_AB

21