Sunteți pe pagina 1din 1

Haptene

Haptenele* (haptein, lb. greacă = a apuca) sunt substanţe chimice naturale sau de
sinteză, de cele mai multe ori cu moleculă mică, a căror imunogenitate este condiţionată de
cuplarea cu o moleculă purtător, dar care au proprietatea de specificitate, adică reacţionează cu
anticorpii specifici a căror sinteză a fost indusă de haptena conjugată cu o moleculă cu rol de
purtător.Deoarece au numai una din cele două proprietăţi esenţiale ale antigenelor, haptenele
sunt considerate din punct de vedere funcţional, “jumătăţi de antigene”.
*
Denumirea de haptenă a fost introdusă de Landsteiner pentru a caracteriza din punct de vedere funcţional un
extract alcoolic de rinichi de cal, neimunogen ca atare pentru iepure, dar capabil să se combine cu anticorpii
sintetizaţi după imunizarea iepurelui cu extractul alcoolic de rinichi de cal, cuplat cu o moleculă purtător. El a
propus ca în categoria haptenelor să fie cuprinsă orice substanţă naturală sau sintetică, cu greutate moleculară
(g.m.) mică sau mare, care în formă nativă nu poate să inducă un răspuns imun detectabil, dar dobândeşte
capacitatea imunogenă după cuplarea sain vivo sau in vitro, cu o moleculă purtător cu g.m. mare. Conjugatul este
imunogen nu numai în raport cu epitopii moleculei purtător, ci şi cu epitopul haptenei.
De aceea, termenul “antigen” nu este sinonim cu cel de “imunogen”. Haptena este un
antigen, dar în forma sa nativă, nu este imunogenă.
In general, haptenele sunt molecule mici (polinucleotide, alcooli, formaldehida, unele
medicamente etc.), deşi uneori, macromoleculele pot avea rol de haptene: de exemplu, extractul
alcoolic de rinichi de cal este o haptenă complexă.
Haptenele autocuplante sunt molecule cu g.m. mică, a căror particularitate constă în
aceea că, după injectare, în organism se combină spontan cu proteinele tisulare şi formează
conjugate haptenă-proteină, in vivo. Conjugatele haptenă-proteină induc sinteza anticorpilor şi
determină procese de hipersensibilitate sau iniţiază maladii autoimune. Astfel se comportă
derivaţii dinitrofenolului substituiţi cu clor sau fluor, unii produşi de degradare a penicilinei.

Determinanţii antigenici
De cele mai multe ori, antigenele sunt macromolecule complexe sau chiar celule întregi,
dar răspunsul imun, după injectarea lor în organism, este orientat predominant faţă de situsuri
discrete, strict limitate ale antigenului, denumite grupări determinante de specificitate (gds),
situsuri antigenice, determinanţi antigenici sau epitopi.
Epitopul este regiunea limitată a antigenului care induce un răspuns imun specific,
humoral sau celular şi se combină specific cu receptorii de Ag ai limfocitelor. Epitopii
determină specificitatea reacţiei antigen-anticorp.