ORGANUL TACTIL.

PIELEA SAU TEGUMENTUL

Tegumentul este un organ conjunctivo-epitelial care constituie un înveliş membranos

ce acoperă întrega suprafaţă a corpului şi care, la nivelul orificiilor naturale ale organismului,
se continuă cu mucoasele.

Pielea are o origine dublă: ectodermică şi mezodermică. Îndeplineşte funcţii de

protecţie, excreţie, recepţie şi apărare. Anexele pielii sunt glandele (sudoripare şi sebacee) şi
fanerele (părul şi unghiile).

Pielea are o suprafaţă de aproximativ 1,6 m 2 şi o greutate de 16% din greutatea

corpului raportată la un adult de talie medie. Se deosebeşte un tegument mai gros, localizat
la nivelul palmelor şi plantelor (tălpilor), restul fiind considerat ca tegument subţire.

Structura tegumentului

Este constituit din epiderm, de origine ectodermică, şi din derm, de origine

mezodermică, situat sub epiderm. Tegumentul este situat pe o structură conjunctivă numită
hipoderm.

I. Epidermul

Este un epiteliu stratificat pavimentos keratinizat format din mai multe rânduri de
celule şi separat de derm printr-o membrană bazală.

Epidermul gros este constituit din 5 straturi:

- stratul bazal,

- stratul spinos,

- stratul granular,

- stratul lucidum,

- stratul cornos.
 1. Stratul bazal sau germinativ

Este alcătuit dintr-un singur rând de celule cilindrice sau cubice. Citoplasma lor este
bazofilă, bogată în ribosomi şi conţine, pe lângă celelalte organite comune, diferenţieri
fibrilare sub formă de tonofibrile şi pigment melanic. Prin diviziunile permanente ale celulelor
acestui strat se asigură înlocuirea celulelor din straturile superioare.

2. Stratul spinos

Este alcătuit din 5-20 rânduri de celule poliedrice care conţin în citoplasmă organite
comune, o mai mare cantitate de tonofilamente libere sau asociate în fascicule şi granule de
melanină. Celulele sunt solidarizate prin numeroşi dezmosomi ce proemină la suprafaţă şi
conferă un aspect spinos acestui strat. Straturile bazal şi cel spinos îndeplinesc împreună
funcţia germinativă, fiind cunoscute şi sub denumirea de stratul Malpighi.

3. Stratul granular

Este alcătuit din 3-4 rânduri de celule romboidale care nu posedă în citoplasmă
organite, tonofibrile şi nici dezmosomi între membranele plasmatice, în schimb, posedă
granule de keratohialină. Nucleii lor sunt picnotici.

4. Stratul lucidum

Este alcătuit din 2-3 rânduri de celule turtite, care sunt clare şi refringente, datorită
conţinutului lor în eleidină, o substanţă provenită din degradarea keratohialinei. În citoplasmă
se găsesc substanţe grase şi glicogen. Nucleii sunt picnotici, degeneraţi.

5. Stratul cornos

Este alcătuit dintr-un număr variabil de rânduri de celule aplatizate, anucleate,

dispuse paralel cu suprafaţa epidermului. Citoplasma este încărcată cu keratină. Celulele
cornoase superficiale constituie stratul exfoliator, reprezentat, de fapt, din resturi de celule
provenite din straturile profunde care mor, se desprind şi cad, astfel că întreg epidermul este
înlocuit în aproximativ 27 zile.

În epidermul subţire stratul spinos are mai puţine rânduri de celule, cel granulos este
discontinuu, stratul lucidum lipseşte, iar cel cornos este mai subţire.
 II. Dermul

Este o structură conjunctivă de origine mezodermică în care se găsesc vase

sanguine şi limfatice, nervi şi terminaţii nervoase, precum şi următoarele anexe cutanate:
păr, glande sebacee şi glande sudoripare.

Dermul este alcătuit din două zone:

a. Dermul papilar sau superficial

Este bogat în ţesut conjunctiv lax şi conţine: capilare, celule melanofore, limfocite şi
corpusculi senzitivi. Prezintă nişte ridicături numite papile dermice, care produc ondularea
membranei bazale şi mărirea suprafeţei de contact cu epidermul.

b. Dermul profund sau reticulat

Este alcătuit din ţesut conjunctiv dens constituit din fibre colagene groase, care
conferă rezistenţă tegumentului. În profunzime se găsesc şi fibre reticulare în cantitate relativ
mare. În grosimea dermului profund se găsesc vase, corpusculi senzitivi şi glomerulii
glandelor sudoripare.

Dermul profund se continuă cu hipodermul fără o delimitare precisă. Hipodermul sau

ţesutul celular subcutanat este alcătuit din ţesut conjunctiv lax ce cuprinde numeroase
adipocite grupate în paniculi adipoşi. Este bogat în plexuri vasculo-nervoase şi terminaţii
nervoase libere sau încapsulate.

Hipodermul reprezintă o rezervă de substanţe nutritive, are rol în termoreglare şi

asigură motilitatea tegumentului.

Celulele epidermului

Epidermul este alcătuit din 4 tipuri de celule a căror origine, localizare topografică,
funcţie şi reprezentare numerică este diferită. Aceste celule sunt:

- keratinocitele,

- melanocitele,

- celulele Langerhans,

- celulele Merkel.
 1. Keratinocitele sunt celulele caracteristice ale epidermului keratinizat,
reprezentând populaţia celulară majoritară a celor 5 straturi, celelalte 3 tipuri de celule fiind în
număr redus şi dispersate mai ales în straturile profunde printre keratinocite. Funcţia de bază
a keratinocitelor este biosinteza şi stocarea keratinelor, nişte scleroproteine fibrilare,
localizate la nivelul tonofilamentelor, granulelor de keratohialină şi keratinosomilor.

2. Melanocitele provin din crestele neurale. Ele produc pigmentul de melanină

şi alcătuiesc sistemul pigmentar al pielii. Deosebim celule melanoformatoare care
bosintetizează pigmentul de melanină, acestea fiind melanoblastele, şi melanocitele,
localizate la nivelul stratului bazal al epidermei.

Din prelungirile celulelor melanoformatoare, pigmentul de melanină este transferat în

citoplasma keratinocitelor învecinate, care, prin încărcare cu acest pigment, se transformă în
celule purtătoare de pigment melanic, adică în celule melanofore.

3. Celulele Langerhans sunt celule stelate, asemănătoare melanocitelor şi

sunt dispersate printre celulele stratului spinos. Provin din celule precursoare din măduva
roşie hematogenă, fiind incluse în cadrul sistemului macrofagic mononuclear. Au rol în
reţinerea şi prezentarea antigenilor cutanaţi la celulele T limfocitare în vederea distrugerii
acestora, deci, rol în apărare.

1. Celulele Merkel au origine epidermală. Se găsesc dispuse printre celulele

stratului bazal şi, de obicei, se întâlnesc în epiderma palmelor şi plantelor. Au
forme neregulate şi trimit prelungiri arboriforme printre keratinocitele stratului
spinos. În citoplasmă au granule electrondense în care se găsesc principii active
de tipul catecolaminelor. La baza celulelor se găsesc terminaţiuni nervoase
senzitive. Rolul lor este în receptarea stimulilor mecanici, transmiterea impulsului
tactil şi activarea proliferării şi diferenţierii keratinocitelor.
 III. Anexele tegumentare

Sunt reprezentate de:

- glandele sebacee,

- glandele sudoripare,

- părul şi unghia.

1. Glandele sebacee

Sunt glande de tip holocrin dispuse sub formă de ciorchine în jurul firelor de păr la
nivelul dermului. Sunt glande de tip alveolar, simple sau compuse, având porţiunea
secretorie cu celule mari încărcate cu un produs grăsos, numit sebum şi un canal excretor
care se deschide în grosimea dermului, la nivelul firului de păr. Sebumul menţine supleţea
firului de păr şi lubrefiază suprafaţa tegumentului.

2. Glandele sudoripare

Sunt glande tubulo-glomerulare, cu porţiunea secretorie de aspectul unui glomerul,

localizat în dermul reticular. Segmentul excretor, sub forma unui tub lung, străbate toată
grosimea dermului şi se continuă la nivelul epidermului cu un canal constituit din pereţii
celulelor epidermale învecinate, numit traiect sudoripar, deschizându-se la suprafaţa pielii
printr-un por sudoripar. Celulele sale secretorii eliberează produsul de secreţie prin
merocrinie, deci prin exocitoză.

3. Părul şi unghiile

a. Părul este format dintr-o tijă cornoasă, flexibilă, filiformă, aflată liberă la suprafaţa
tegumentului, numită filament pilos şi dintr-o porţiune profundă, situată în dermul profund sau
hipoderm, numită folicul pilos ce cuprinde rădăcina şi papila firului de păr.

b. Unghia este un faner cutanat de forma unei lame cornoase situate pe partea
dorsală a ultimei falange. Este alcătuită din limbul unghiei şi matricea regenerativă.