Sunteți pe pagina 1din 17

Analiza SWOT în turism

Analiza SWOT reprezintă o sinteză a auditului de marketing care prezintă


punctele forte şi cele slabe ale organizaţiei, precum şi oportunităţile şi ameninţările
mediului extern.
Se realizează astfel o listă a caracteristicilor pozitive şi negative ale
organizaţiei analizate, care o diferenţiază de organizaţiile concurente.

Punctele forte (caracteristici pozitive) descriu atributele pozitive, tangibile


si intangibile, interne, ale organizatiei dvs. Acestea sunt sub controlul dvs. Ce
faceti bine? Ce resurese aveti? Ce avantaje aveti fata de concurenta?
Punctele forte includ atributele pozitive ale oamenilor implicati in afacere,
incluzand cunostintele lor, trecutul lor, educatie, referinte, contacte, reputatie sau
capacitate, pe care acestia le aduc in afacere. Punctele forte includ bunurile
tangibile ca de exemplu capital disponibil, echipament, credit, clienti stabili, canale
de distribuite existente, materiale cu drepturi de autor, patente, sisteme de
informare si procesare, si alte bunuri de valoare din afacerea dvs.
Punctele forte determina superioritatea firmei turistice si pot fi: locul si modul de
amplament al obiectivului turistic (hotel, han, camping etc.), varietatea si calitatea
serviciilor, nivelul preturilor si tarifelor, pregatirea personalului, formele de
agrement etc.

Punctele slabe pot fi date de amplasamentul intr-un mediu ostil sau intr-un cadru
lipsit de elemente de atractie naturala, izolarea fata de retelele de acces, proasta
calitate a serviciilor oferite, slaba activitate promotionala, organizarea ineficienta a
activitatii interne , lipsa de experienta, resurse limitate, lipsa de acces la
tehnologie ,etc. Acestia sunt factori care sunt sub controlul dvs, dar dintr-o
varietate de motive, au nevoie de imbunatatire pentru a va putea atinge efectiv
obiectivele dvs de marketing.

Oportunitatile (ocazii favorabile) evalueaza factorii atractivi externi care


reprezinta motivul existentei si prosperitatii afacerii dvs. Acesti sunt factorii
externi ai afacerii dvs. Ce oportunitati exista in sectorul dvs de piata sau in jurul
dvs din care puteti spera sa beneficiate ?
Oportunitatile determina avantaje comparative pentru firma si pot fi de naturi
diferite: cadru legislativ favorabil (impozite si taxe mai mici, facilitati diverse),
deschiderea accesului pe anumite piete externe (eliminarea vizelor, reducerea
protectionismului etc.), dezvoltarea infrastructurii in anumite zone si regiuni
turistice etc.

Amenintarile au un impact negativ asupra activitatii firmei si pot fi legate


de instabilitatea politica si legislativa, amenintari concurentiale, deteriorari ale
mediului natural, recesiuni etc.
Pe baza analizei SWOT, organizatia turistica poate sa propuna obiective
corespunzatoare starii de fapt, urmarind, pe de o parte, eliminarea punctelor slabe
si, pe cat posibil, diminuarea impactului amenintarilor mediului extern si, pe de
alta parte, dezvoltarea punctelor forte si exploatarea si fructificarea ocaziilor
favorabile.

PUNCTE TARI PUNCTE SLABE

2
OPORTUNITATI AMENINTARI

STUDIU DE CAZ

ANALIZA SWOT A ROMÂNIEI - DESTINAŢIE TURISTICĂ

Pentru a se putea propune o strategie de relansare a turismului internaţional


al României este necesară o analiză a situaţiei actuale a României, ca destinaţie
turistică internaţională din perspectivă de marketing, pentru a putea identifica
zonele de acţiune şi modalitaţile de intervenţie.
În realizarea analizei SWOT, România trebuie privită ca o destinaţie turistică
unitară care deţine atât puncte slabe, cât şi puncte forte şi care acţionează pe o piaţă
în mişcare, beneficiind de oportunitaţi, dar lovindu-se şi de ameninţările inerente
unei pieţe imperfecte.

1. Puncte forte. Puncte slabe

Acestea ţin în primul rând de capacitatea de organizare a ţării, de resursele


de care dispune şi sunt o caracteristică a mediului intern. Cea mai bună soluţie de
promovare este susţinerea punctelor forte şi diminuarea punctelor slabe.

1.1 Puncte forte

După o analiză a resurselor turistice româneşti am decis că principalele


puncte tari sunt următoarele: potenţialul natural, potenţialul antropic, dezvoltarea şi
diversificarea capacităţii de cazare şi alimentaţie, posibilitatea de a crea noi
produse turistice, potenţialul balnear. Iată care sunt argumentele noastre în acest

3
sens.

1.1.1 Potenţialul natural

Diversitatea cadrului natural oferă premisele unei dezvoltări viitoare a


turismului asigurând totodată şi substratul pentru o varietate de forme de turism.
Prin varietatea formelor de relief: munţi, podişuri, litoral, câmpii, deltă, România
se situează printre cele mai frumoase şi apreciate destinaţii ale Europei.
Munţii Carpaţi reprezintă o componentă importantă a reliefului, acoperind
circa 35% din teritoriul ţării. Chiar dacă nu au altitudinile Alpilor, Carpaţii au
câteva părticularitaţi care îi deosebesc de ceilalţi munţi ai Europei (Alpi, Pirinei,
Tatra) :
• diversitatea peisagistică – asociată structurilor geologice şi alternanţei tipurilor de
relief: peisaje alpine (Făgăraş, Retezat, Rodnei, Parâng), peisaje carstice (Aninei,
Bihor-Vlădeasa, Mehedinţi, Cernei), abrupturi calcaroase (Piatra Craiului), chei şi
defilee (Bicazului, Olteţului, Turzii, Oltului, Jiului, Dunării);
• accesibilitate – datorită poziţiei centrale, configuraţiei, numeroaselor văi şi
defilee, dar şi datorită altitudinii mai reduse;
• potenţialul speologic bogat: peste 10000 de peşteri (care situează România pe
locul 3 în Europa), dintre care unele au o valoare ştiinţifică exceptională;
• complexitate – varietatea formelor de relief, o bogată reţea hidrografică, fond
cinegetic, domeniu schiabil, aşezări umane.

Zona dealurilor subcarpatice şi a podişurilor este deosebit de interesantă


prin bogaţia şi varietatea resurselor balneare. În România există factori naturali de
cură, de o mare diversitate (ape minerale şi termale, lacuri terapeutice, nămoluri
terapeutice, emanaţii de gaze terapeutice de tipul mofetelor, saline, aeroionizarea
predominant negativă), în peste 200 de localităţi, situând România pe unul din
primele locuri în Europa.

Zona de câmpie nu prezintă resurse deosebite, dar se poate folosi în interes


turistic prin arealul forestier, fondul cinegetic şi piscicol şi prin resursele balneare
(lacuri sărate, nămoluri, ape minerale).

Litoralul (cu 245 km de plajă) se deosebeşte de oferta altor ţări printr-o


serie de caracteristici :
1 • orientarea spre est şi sud-est;
2 • coborârea în mare cu o pantă lină;
3 • calitatea nisipului;

4
4 • lăţimea plajei.

Delta Dunării reprezintă una dintre cele mai complexe zone turistice din România
şi una dintre marile atracţii ale ţării datorită unicităţii ei în zona europeană. Cele
mai importante atracţii ale Deltei sunt:
• plajele întinse în zona litorală (Sulina, Petrişor);
• dunele de nisip (Caraorman, Sărăturile);
• vegetaţia de mare varietate (codrii de stejar-Letea, Cărorman, zăvoaie de plută şi
sălcii uriaşe, stufărişuri, specii rare), cuprinzând peste 1150 de specii de plante;
• fauna piscicolă şi ornitolgică (peste 300 de specii de păsări şi circa 150 de specii
de peşti);
• fond cinegetic şi piscicol.

Hidrografia cuprinde o vastă reţea de râuri, numeroase lacuri de diferite


tipuri (glaciar, carstic, vulcanic, de baraj natural) şi o mare varietate de ape
subterane.

Clima contribuie prin valorile de temperatură, regimul eolian şi


pluviometric, gradul de nebulozitate la crearea ambianţei favorabile călătoriilor,
dar constituie şi un motiv special de deplasare prin calitatea de factor de cură
(climat excitant-solicitant în zonele de litoral, sedativ în zonele de deal şi podiş,
tonic-stimulent în zonele montane).

Vegetaţia constituie componenta esenţială pentru cercetarea ştiinţifică şi


pentru organizarea de parcuri naturale ca destinaţii de vacanţă. Trebuie totodată
menţionate şi plantele medicinale care constituie un factor natural de cură
(fitoterapia) foarte apreciat.

Fauna – România dispune de circa 3600 de specii, dintre care unele au o


însemnătate cinegetică deosebită (ursul brun, cerbul, râsul, cocoşul de munte, raţa
sălbatică). Bogaţia faunei şi fondul cinegetic deosebit prezintă interes pentru
turismul de vânătoare şi pescuit sportiv, dar şi pentru turismul ştiinţific.

1.1.2 Potenţialul antropic

România dispune de un bogat şi diversificat potenţial antropic, rezultat al


istoriei de peste 2000 de ani pe aceste meleguri, dar şi al factorilor politici care au
influenţat dezvoltarea ţării. Printre cele mai interesante resurse ale potenţialului
antropic se numără4:

5
Vestigiile arheologice:
• cetăţile greceşti de pe ţarmul Mării Negre: Histria, Tomis, Callatis;
• cetăţile dacice din Munţii Oraştiei: Sarmisezetusa, Costeşti;
• cetăţile romane: Drobeta, Apullum, Napoca;
• cetăţile medievale din epoca timpurie: Biharia, Severin sau din epoca modernă:
Neamţ, Suceava, Sighişoara, Alba-Iulia, Bucureşti.

Monumentele istorice, de artă şi arhitectură:


• mănăstirile cu fresce exterioare din Bucovina: Voroneţ, Humor, Suceviţa,
Moldoviţa, Arbore;
• bisericile din lemn din Maramureş: Bogdan-Voda, Surdeşti, Botiza, Ieud;
• bisericile şi cetăţile ţărăneşti fortificate din Transilvania: Raşinari, Biertan,
Cristian sau din Oltenia: Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneţi, Cula Greceanu
de la Măldărăşti;
• castele şi palate: Bran, Mogoşoaia, Hunedoara, Peleş, Cotroceni;
• edificii religioase, monumente şi statui: catedrala romano-catolică din Alba-Iulia,
biserica Sf. Trei Ierarhi – Iaşi, Biserica Neagră – Braşov, biserica Stavropoleos –
Bucureşti, biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, moscheea din Constanţa, Turnul
Chindiei – Târgovişte, Arcul de Triumf – Bucureşti, Ansamblul sculptural C.
Brâncuşi – Tg. Jiu.

Instituţiile şi evenimentele cultural-artistice:


• edificiile unor institutii culturale: Atheneul Român, Palatul Culturii-Iaşi, Casa
Sfatului- Braşov;
• reţeaua de muzee şi case memoriale: peste 450 de muzee şi circa 1000 de case
memoriale de interes local, naţional sau internaţional;
• evenimente culturale: festivaluri muzicale (G. Enescu, Mamaia, Cerbul de Aur),
ale filmului, târguri, serbări (Serbările zăpezii, Serbările mării).

Arta şi tradiţia populară:


• arhitectura şi tehnica populară;
• creaţia artistică: producţia mesteşugărească şi de artizanat (Horezu, Corund,
Marginea, Vama – centre de ceramică), muzica, dansul, portul (ţara Moţilor, ţara
Zarândului, ţara Maramureşului), creaţia literară;
• manifestari tradiţionale: Sâmbra Oilor, târgul de fete, Festivalul Narciselor,
Cocoşul de Horez.

Pot constitui resurse antropice şi o serie de obiective economice: amenajări


hidroenergetice (baraje, lacuri de acumulare, centrale hidroenergetice), canale de

6
navigaţie şi ecluze, drumuri transmontane înalte (Transfăgărăşan), defilee (Jiului,
Oltului, Dunării), precum şi localităţile urbane sau rurale pentru arhitectura
specifică, cultură, civilizaţie.

1.1.3 Dezvoltarea şi diversificarea capacităţii de cazare şi alimentaţie

Diversificarea capacităţii de cazare s-a realizat prin apariţia unor noi tipuri
de unităţi de cazare, precum pensiunile turistice (numărul acestora a crescut de la
16 unităţi în 1993 la 492 unităţi în 2002), pensiunile agroturistice (de la 61 unităţi
în 1996 la 461 unităţi în 2002), hostelurile (11 unităţi în 2002), spaţii de cazare pe
nave (6 unităţi în 2002), dar şi prin dezvoltarea unui segment hotelier de lux (4-5
stele).
Acesta s-a dezvoltat prin intrarea pe piaţa din România, prin contracte de
management sau de franciză, a unor mari lanţuri hoteliere internaţionale precum:
Sofitel, Hilton, Howard Johnson, Marriott, dar şi prin proiecte de investitii
autohtone: Club Scandinavia din Mamaia, Complexul Europa şi hotelul Astoria din
Eforie Nord. Se remarcă o tendinţă tot mai accentuată de dezvoltare a segmentului
de 2-3 stele la nivel urban prin apariţia multor unităţi de primire de dimensiuni
mici, adresate în special turismului de afaceri. Acestea sunt investiţii noi care oferă
o alternativă, din ce în ce mai cautată, la hotelurile de mari dimensiuni.
Dezvoltarea unităţilor de alimentaţie s-a realizat atât pe baza dezvoltării
unităţilor de cazare, dar mai ales prin realizarea unor noi unităţi care vin să acopere
cererea rezidenţilor din localităţile de reşedinţă. S-au dezvoltat atât lanţurile de
alimentaţie rapidă (McDonald’s, SpringTime), în special în marile oraşe ale ţării,
dar şi restaurantele clasice, restaurantele cu specific naţional (italienesc, francez,
german, indian, chinez), cât şi cele specializate (restaurante vânătoreşti, pescăreşti,
rotiserii, pensiuni) care oferă o gamă sortimentală variată şi care tentează prin
noutate.

1.1.4 Crearea de noi produse turistice

În ultimii ani, România a avut o prezenţă mai activă pe pieţele internaţionale prin
dezvoltarea unor produse turistice naţionale pentru mai multe categorii de turişti:
România ţara Vinurilor, Dracula, Croaziere pe Dunăre, SuperSki în Carpaţi,
Agroturism în România. Aceste programe turistice, la nivel naţional, au fost
promovate la manifestarile internaţionale de profil pentru diferite segmente de
clientelă, dar fără evidenţierea clară a unuia dintre ele la care celelate să fie
considerate adiacente.
Este un prim pas pe care România l-a făcut pentru recâştigarea pieţelor
internaţionale, pas care va trebui susţinut de politica turistică internă referitoare la

7
modernizarea unităţilor de primire turistică, la susţinerea investiţiilor în turism şi
chiar la coordonarea activităţii turistice la nivel guvernamental.

1.1.5 Potenţialul balnear

Potenţialul balnear, chiar dacă a fost amintit în cadrul potenţialului natural – zona
dealurilor şi podişurilor, merită o atenţie deosebită atât datorită factorilor de cură
(unii dintre ei unici în Europa), cât şi datorită bazei tehnico-materiale aferente.
România dispune de un potenţial balnear unic în zona Europei; au fost identificate
peste 200 localităţi cu factori naturali de cură de o mare diversitate.
Intr-o clasificare succintă, factorii naturali de cură se impart astfel :
Ape:
• oligominerale (termale, mezotermale, reci) cu o concentraţie mai mică de 1g/litru;
• carbogazoase (>1g/litru);
• alcaline (>1g NaCO2/litru): Poiana Negri, Bodoc, Borsec, Zizin, Slănic Moldova,
Sângeorz Băi, Covasna;
• alcalino-feroase (CO2, Ca, Mg): Borsec, Lipova, Biborţeni, Zizin;
• feruginoase (>10mg Fe/litru): Covasna, Braşov, Vatra Dornei, Buziaş;
• arsenicale (>0,7mg arsenic/litru): Covasna, Salu Dornei;
• clorurate-sodice (>1gNaCl/litru): Băile Herculane, Malnaş Băi;
• iodurate (>1mg iod/litru): Govora, Bazna;
• sulfuroase (>1mg sulf/litru): Băile Herculane, Pucioasa, Călimăneşti;
• sulfatate: Amara, Vatra de jos;
• radioactive (~10-7 sare de uraniu/litru): Băile Herculane, Borsec.

Nămoluri terapeutice:
• sapropelice (sulfuroase);
• nămoluri minerale de izvor: Carpaţii Orientali;
• nămoluri de turbă: Poiana Stâmpei, Borsec, Tuşnad, Semenic.

Emanaţii naturale de gaze terapeutice:


• CO2: Munţii Oaş, Călimani, Harghita;
• hidrogen sulfurat (unic în lume): Şugag Băi, Sântimbru Băi.

Salinele: Slănic Prahova, Tg. Ocna, Praid, Turda şi Cacica.

Lacuri terapeutice: Ocna Şugatag, Bazna, Ocna Dej, Lacul angalia, Lacul

8
Sărat, Sovata.
Bioclimatul, care poate fi: excitant în zonele de câmpie şi litoral, sedativ în zonele
de deal şi podiş şi tonico-stimulent în zonele montane.
Cu ajutorul acestor factori naturali de cură se pot trata o gamă largă de afecţiuni:
reumatism, boli ale aparatului locomotor, boli ale sistemului nervos central, boli
respiratorii, dermatologice, boli ale sistemului renal, afecţiuni ORL (sinuzite,
laringite), ale aparatului respirator (bronşite, astm), afecţiuni neurologice,
endocrinologice, boli profesionale, afecţiuni cardiovasculare (tensiune arterială,
cardiopatie ischemică, stări post infarct), reumatism, afecţiuni ale sistemului
neurolocomotor, boli ale sistemului digestiv, boli de nutriţie, hepato-biliare, renale,
de metabolism (diabet, obezitate), astenii, afecţiuni dermatologice.
Turismul balnear are şansa să-şi recâştige locul pe care-l deţinea înainte de 1989
prin investiţii în dezvoltarea şi modernizarea bazei de tratament şi diversificarea
procedurilor folosite. Una dintre problemele de care se loveau staţiunile de
tratament era legată de personalul medical; problema a fost rezolvată şi societăţile
de turism balnear au dreptul de a-şi angaja personal medical propriu şi de a încheia
contracte cu casele de asigurări, dar şi de a presta servicii medicale.

1.2 Puncte slabe

În dezacord cu nivelul aşteptărilor clientelei turistice considerăm a fi:

Slaba dezvoltare a serviciilor oferite turiştilor se face simţită mai ales în zonele
rurale. Dacă în marile oraşe ale ţării există modalităţi diverse de petrecere a
timpului liber: cinematografe, baruri, cluburi, săli şi terenuri de sport, discoteci,
cazinouri, oferte pentru excursii la obiective din zonă, în oraşele mai mici sau
staţiunile turistice, aceste servicii se regăsesc doar parţial. Este un punct slab, care
odată eliminat va dezvolta mai ales industriile conexe, asigurând o dezvoltare
armonioasă a zonelor turistice.

Lipsa unei infrastructuri la nivel cât mai apropiat de cel european reprezintă unul
dintre punctele slabe ale României, un dezavantaj al ţării nu numai la nivelul
turismului, dar şi la nivelul investiţiilor generale în alte sectoare de activitate.

Lungimea totală a reţelei drumurilor publice din România este de 78.836


km (din care 25,3% sunt drumuri publice modernizate), distribuţia acestora fiind
relativ uniformă pe întreg teritoriul ţării, cu excepţia regiunii Bucureşti-Ilfov.
Aceasta dispune de o densitate mai mare a drumurilor publice, aproape jumătate
dintre acestea fiind modernizate. Deşi în perioada 1995-2002 reţeaua drumurilor
publice modernizate din România a înregistrat creşteri, densitatea drumurilor

9
publice (33 km/100 km2) continuă să fie foarte scăzută comparativ cu media ţărilor
UE (116 km/100 km2).
Principalele oraşe ale României sunt legate printr-o reţea de aproximativ
20.000 km de drum principal, incluzând aproape 1.000 km de şosea cu trei sau
patru benzi de circulaţie şi doar 160 km de autostradă (prin inaugurarea în iunie
2004 a primului segment, în lungime de 55,7 km al autostradei Bucureşti-
Constanţa). Până în 2005 vor fi inauguraţi alţi 92 km de autostradă pe tronsoanele
Lehliu-Drajna, Drajna-Feteşti şi Feteşti-Cernavodă, urmând ca ultimul tronson,
Cernavodă-Constanţa, să fie finalizat până în anul 2006. Printre avantajele unei
autostrazi se numără: capacitatea mare de circulaţie, viteză mare de deplasare de
circa 120 km/h, siguranţa sporită a traficului, crearea de noi locuri de muncă,
accelerarea dezvoltării socio-economice a regiunilor traversate, atu pentru
integrarea europeană şi pentru turism.
Rapoartele organismelor financiare internaţionale sugerează că două treimi
din reţea (în jurul a 10.000 km) au ajuns în starea care necesită reparaţii urgente,
iar aproape jumatate se află în condiţii precare. Lipsa întreţinerii a aproape 2.000
de poduri a provocat alte probleme - 40% dintre acestea sunt sub nivelul de
standardizare privind greutatea admisă, implicând restricţii de greutate pentru
autovehicule.

„Starea drumurilor variază foarte mult pe teritoriul României. În vreme


ce străzile principale din oraşele mai mari şi principalele şosele care fac
legatura între oraşe sunt într-o stare acceptabilă până la bună, majoritatea
celorlalte şosele sunt în stare proastă, sunt slab iluminate, înguste şi deseori nu
au benzi marcate. Multe şosele, în special în zonele rurale, sunt folosite şi de
pietoni, animale, biciclişti, căruţe trase de cai care sunt foarte greu de văzut, în
special noaptea. Circulaţia pe şosele poate să fie deosebit de periculoasă
atunci când carosabilul este umed sau acoperit cu zăpadă sau gheaţă. Aceasta
este situaţia în special pe drumurile montane.”

Acest fapt a dus la devierea vehiculelor pe drumuri secundare, cauzând


congestionarea traficului şi creşterea concentraţiei poluanţilor, alături de scăderea
siguranţei circulaţiei. Reţeaua de drumuri judeţene şi locale se găseşte de asemenea
într-o stare proastă. Estimările arată că aproximativ 60% din lungimea drumurilor
acoperite cu asfalt au depăşit timpul de viaţă, în timp ce o treime se află într-un
stadiu avansat de uzură. Site-ul oficial al Ambasadei SUA în România apreciază
astfel situaţia drumurilor din România:
1 • Siguranţa transportului public: Bună;
2 • Starea/întreţinerea drumurilor în mediu urban: Acceptabilă;

10
3 • Starea/întreţinerea drumurilor în mediu rural: Proastă;
4 • Posibilităţi de asistenţă tehnică/ambulantă pe şosea: Acceptabile.

În anul 2002 reţeaua de căi ferate din România avea 11.002 km de linii în
exploatare, din care 3.950 km (35,9%) sunt electrificaţi şi 2.965 km (26,9%) sunt
linii duble. Reţeaua de căi ferate şi-a diminuat lungimea cu 3,2% în 2002 faţă de
1995. Lungimea desfăşurată a liniilor este de 22.298 km, clasând România pe
locul 7 în Europa, după Germania, Franţa, Italia, Spania, Polonia şi Ucraina.
Densitatea căilor ferate în exploatare este de circa 46,2 km/1000 km2 de teritoriu,
fiind în scădere faţă de anul 1997 şi aflându-se sub media ţărilor UE (65km/1000
km2).
În România există 17 aeroporturi. Cele mai importante aeroporturi sunt Bucureşti
Otopeni (aproape 75% din traficul total), Bucureşti Băneasa (9,3%), Timişoara
(5,2%) şi Constanţa (2,2%). Aceste patru aeroporturi funcţionează sub autoritatea
Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în timp ce celelalte 13
funcţionează sub autoritatea Consiliilor Judeţene.

Cel mai important aeroport internaţional este Bucureşti-Otopeni (deschis


în 1970), situat la 18 km de Bucuresti (el a preluat zborurile externe de la
vechiul aeroport civil de la Băneasa). 15 oraşe au aeroporturi: Constanţa-
Mihail Kogălniceanu, Timişoara, Arad, Sibiu, Suceava (toate şi pentru trafic
internaţional), Bacău, Baia Mare, Caransebeş, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi,
Oradea, Satu Mare, Târgu Mureş, Tulcea.

Toate cele 17 aeroporturi sunt deschise traficului internaţional. În prezent,


pe 9 din aeroporturi se efectuează curse internaţionale în mod regulat.

Lipsa utilităţilor reprezintă un handicap în concurenţa cu alte state din


regiune. Turiştii străini veniţi în România doresc să beneficieze de condiţii de
cazare rezonabile care să le asigure un minim de confort. Există încă, în mileniul
trei, într-o ţară care se pretinde a fi pe deplin europeană, localităţi neelectrificate în
zona munţilor Apuseni. La acestea se adaugă lipsa unei alimentări curente cu apă,
lipsa canalizării şi numărul mic de posturi telefonice din localităţile rurale. Toate
acestea nu creează premisele unei dezvoltări adevărate a turismului rural, ci doar
impresia unei întoarceri în timp care poate distra turistul stăin obişnuit cu
facilităţile vieţii moderne. Reţeaua de utilităţi (alimentare cu apă, cu gaze şi
canalizare) este insuficient dezvoltată în raport cu suprafaţa şi populaţia ţării, dar
mai ales în comparaţie cu situaţia ţărilor dezvoltate din Europa. Într-o abordare de
ansamblu, situaţia utilităţilor în România se prezintă astfel:

11
Reţeaua de alimentare cu apă :
1 15,98 km reţea/100 km2 suprafaţă
2 1,70 km reţea potabilă/1000 loc

Reţeaua de canalizare
3 0,73 km reţea canalizare/1000 loc

Reţeaua de gaz metan :


4 0,96 km reţea gaz metan/1000 loc
5 9,06 km reţea gaz metan/100 km2

Cultura şi turismul au o relaţie simbiotică. Lipsa investiţiilor pentru punerea în


valoare a resurselor culturale ale ţării va avea efecte negative asupra turiştilor, dar
şi asupra populaţiei rezidente. Arta şi meşteşugurile, dansurile, ritualurile,
legendele riscă să fie uitate de către generaţiile tinere, dar pot fi revitalizate atunci
când turiştii îşi arată interesul asupra lor. Monumentele şi obiectivele culturale pot
fi valorificate prin utilizarea fondurilor provenite tocmai din activitatea turistică.
De fapt, aceste monumente abandonate suferă tocmai din lipsa de vizitatori.
Cultura şi turismul trebuie să se susţină reciproc şi să dezvolte o relaţie susţinută de
întrajutorare pe termen lung. Această cooperare se poate realiza prin implicarea
atât a sectorului guvernamental, cât şi a sectorului privat într-un parteneriat
reciproc avantajos.

Ca promovare, România nu şi-a creat o imagine clară şi puternică pe piaţă


internaţională deoarece nu a adoptat o politică sistematică şi susţinută de atragere a
turiştilor străini. Într-un an a fost promovat litoralul şi Dracula, în anul următor s-a
promovat Delta Dunării şi turismul rural, toate acestea creând o imagine confuză în
mintea străinilor interesaţi de România. Acţiunea de promovare trebuie să fie
puternică şi concertată, să prezinte elementele care ne diferenţiază de ţările din
regiune, trebuie să prezinte un element unic de atracţie care să stimuleze cât mai
mulţi turişti străini să viziteze România. La fel cum Grecia este ţara vacanţelor
însorite, Ungaria este ţara tratamentelor balneare, Croaţia prezintă Mediterana „aşa
cum a fost odată”, Portugalia este singura ţară din Europa cu ieşire numai la
Oceanul Atlantic9 şi România trebuie să găsească un element unic de atracţie în
jurul căruia să graviteze celelalte oferte turistice naţionale.
Din analiza punctelor forte şi slabe ale României se pot identifica direcţiile de
acţiune pe care va trebui să le urmeze strategia de relansare a turismului
internaţional al României: dezvoltarea infrastructurii generale, dezvoltarea
infrastructurii turistice, crearea şi promovarea intensivă a unor produse turistice
competitive care să valorifice atât potenţialul antropic, cât şi cel natural,

12
îmbunătăţirea serviciilor oferite turiştilor, dar şi crearea unei imagini coerente pe
pieţele externe, imagine care trebuie să fie total diferită de cea a concurenţilor
direcţi: Ungaria, Bulgaria.

2 Oportunităţile şi ameninţările

Oportunităţile şi ameninţările, ţinând mai mult de mediul extern al ţării nu pot fi


decât anticipate şi susţinute sau prevenite prin măsuri de natură să maximizeze
efectele benefice şi să minimizeze rezultatele negative. Trebuie desfaşurată o
analiză permanentă a evoluţiilor economice, sociale şi politice din pieţele ţintă
pentru a observa schimbările care apar, schimbări care pot influenţa pozitiv sau
negativ activitatea turistică internaţional-receptoare a României.

2.1 Oportunităţi

Prin poziţia geopolitică pe care o deţine în cadrul continentului, România


beneficiază de un mare avantaj faţă de ţările concurente. România se află la
întretăierea celor mai importante rute comerciale ale continentului: se găseşte la
jumatatea distanţei între nordul şi sudul Europei, precum şi pe drumul care leagă
Europa de Vest de Asia. Acest avantaj se poate dezvolta din perspectiva turismului
de tranzit, cât şi din perspectiva turismului de odihnă şi relaxare prin distanţele
relativ reduse între România şi ţările vestice. Dezvoltarea unei infrastructuri rutiere
de nivel occidental va reduce timpul parcurs în condiţiile în care călătoriile rutiere
deţin cea mai importantă pondere în preferinţele de transport ale turiştilor străini
sosiţi în Români. Dacă se menţionează şi posibilitatea ca viitoarea conductă de
petrol şi gaze naturale de la Marea Caspică să tranziteze România se accentueză şi
mai mult importanţa geopolitică a ţării în zona central-europeană.

Intrarea României în NATO desi nu creează oportunităţi imediate aşa cum


greşit se crede de multe ori, acest eveniment are o semnificaţie importantă atât
pentru noi – ca stat – printr-o despărţire clară de trecut, cât şi pentru noii aliaţi, prin
afirmarea clară a valorilor democraţiei. Pentru străini, aderarea României la NATO
înseamnă siguranţă, stabilitate, înseamnă garanţia unei ţări care, chiar în
reconstrucţie economică, crede în valorile democraţiei mondiale şi ale cărei
interese sunt legate de interesele ţărilor aderante.

Siguranţa României, comparativ cu alte state europene receptoare de turişti,


poate fi o oportunitate care poate fi exploatată în condiţiile în care atentatele
teroriste s-au facut simţite şi în ţări care, până nu demult, nu prezentau nici un fel
de pericol. Printre ţările care s-au confruntat cu astfel de atacuri se numără Turcia

13
şi Spania, ambele fiind destinaţii importante pentru turismul de litoral.

Atentatele din data de 15 noiembrie 2003 din Turcia, au avut rezultate


negative imediate nu numai asupra economiei Turciei. Tranzacţiile lirei turceşti au
fost suspendate, după ce moneda s-a devalorizat cu peste 7 procente, imediat după
explozii.
Tranzacţiile la bursa din Londra s-au prăbuşit imediat după aflarea veştii că
atentatele au vizat obiective britanice din metropola turcă. Vestea atentatelor a
provocat şi scăderea cotaţiilor la acţiunile firmelor de turism şi asigurări.
Investitorii au preferat să vândă aceste acţiuni şi să cumpere obligaţiuni sau
aur. În Germania, unde Turcia este una dintre cele mai bine vândute destinaţii
turistice, acţiunile firmelor de turism au scăzut cu aproape şase procente. O
lovitură serioasă au primit şi companiile aeriene şi cele hoteliere care au afaceri în
Turcia. Analiştii spun că evenimente tragice ca cele de la Instanbul nu vor avea un
impact economic major în următoarele luni. Dacă se vor mai produce noi atentate
este foarte probabil ca o parte din fluxurile turistice către Turcia să se orienteze
către alte destinaţii considerate mai sigure.
Atentatul de la Madrid din 11 martie 2004 a condus la scăderea ritmului de
creştere economică a UE datorită scăderii ponderilor cheltuielilor şi a creşterii
economiilor. Printre cele mai afectate sectoare ale economiei se numără
aeronautica, turismul şi bunurile de lux, dar nu sunt excluse scăderi nici în
domeniul electrocasnicelor şi al autoturismelor. Printre experţii în domeniu se
număra şi Herve Goulletquer, coordonatorul pentru studii europene la Credit
Lyonnais, care afirma: „Nu trebuie să aşteptăm o reacţie patriotică precum în
Statele Unite, unde americanii au consumat în mod forţat pentru a susţine
economia după atentate”10.

Valorificarea relaţiilor de cooperare în anumite domenii economice, cu


anumite ţări precum SUA şi China se pot extinde şi asupra turismului. Printre cele
mai importante acţiuni desfăşurate la nivel de miniştri se numără şi vizita, la
începutul lunii februarie 2004, a unei delegaţii guvernamentale condusă de prim-
ministrul Adrian Năstase, în China. Această vizită a avut ca scop impulsionarea
relaţiilor economice româno-chineze, dar şi deschiderea unui birou de turism în
Beijing, măsură de natură să impulsioneze călătoriile către ţara noastră nu numai în
scopuri economice. În urma acestei vizite, oficiali români şi chinezi în domeniul
turismului au demarat discuţii în vederea primirii de către ţara noastră a Statutului
de Destinaţie Turistică Autorizată (ADS), condiţie premergătoare dezvoltării
circulaţiei turistice între cele două ţări. Statutul va fi obţinut în urma încheierii unui
acord care să prevadă obligaţia de repatriere a turiştilor de către agenţiile de turism
prin care ei au plecat, în cazul în care aceştia intenţionează să emigreze în ţara

14
vizitată. În luna aprilie, un grup de tur-operatori chinezi şi un alt grup de jurnalişti,
formatori de opinie, au vizitat România pentru informare asupra resurselor
turistice11.

2.2 Ameninţări

Printre ameninţările cu care se poate confrunta România se numără şi


deteriorarea situaţiei economice a ţărilor Europei de Vest şi în special a marilor
emiţători de turişti: Germania, Marea Britanie, Olanda, Franţa, Italia, Austria la
care se adaugă ameninţările unor noi atentate teroriste (după cele din Turcia şi
Spania), care vor contracta şi mai mult cererea turistică. Raportul FMI evidenţiază
slăbiciunea economiilor din zona euro în raport cu restul lumii. Uniunea Europeană
a înregistrat o tendinţă de creştere economică pe baza unei cereri externe mai
viguroase, consumul intern păstrându-se la un nivel foarte redus. Creşterea
consumului se lasă încă aşteptată, cu toate că rata şomajului dă semne de scădere.
Însă ultimii indicatori macroeconomici la nivelul UE menţin incertitudinea unei
depăşiri clare a perioadei de recesiune. Astfel, menţinerea consumului la un nivel
scăzut, chiar în condiţiile unei creşteri economice, nu este de natură să favorizeze
călătoriile, ci mai degrabă investiţiile şi asteptarea unor momente mai prielnice.

Creşterea preţului petrolului pe plan internaţional va avea efecte negative şi


asupra fluxurilor turistice, prin creşterea preţului la biletele de avion datorită
ponderii ridicate a costurilor legate de combustibil în totalul costurilor de operare a
unei companii aeriene. Preţul petrolului influenţează şi situaţia economică a ţărilor
emiţătoare de turişti, încetinind ritmul de creştere economică cu efecte negative
asupra consumului.
Dacă la condiţiile de incertitudine economică în care se găsesc majoritatea
economiilor din zona UE se adaugă şi perspectivele unor atentate teroriste sau
reactivarea unor focare de agitaţie din Balcani (Kosovo) este mai mult ca sigur că
vom asista la o menţinere constantă sau chiar o scădere a cererii turistice la nivel
european. În condiţiile în care toate ţările din regiune (Bulgaria, Ungaria, România,
Turcia, Grecia) doresc o creştere a fluxurilor internaţional-receptor, între ele se va
manifesta o concurenţă acerbă din care România poate ieşi dezavantajată datorită
politicii turistice manifestate până în acest moment.

Globalizarea poate aduce, la rândul ei, pe lângă efectele pozitive legate de


sporirea investiţiilor, creşterea numărului de locuri de muncă şi efecte negative.
Acestea din urmă se vor resimţi mai ales în planul cultural prin deteriorarea, de
dragul profiturilor mai mari, a obiceiurilor şi a modului de viaţă tradiţional. Astfel,
mâncărurile tradiţionale se vor adapta gusturilor turiştilor, obiceiurile şi datinile

15
populare vor fi în pericol de a deveni sinonime kitchului, iar valorile culturale ale
poporului se vor schimba după valorile culturii dominante, în prezent cultura
americană.
Spre exemplu, deşi avem o sărbatoare specifică dedicată îndrăgostiţilor
„Dragobetele” (24 februarie), sărbătorită de sute de ani în România, noi o înlocuim
cu o sărbătoare de import „Valentine’s Day” (14 februarie), datorită profitului
aferent: mici sau mari cadouri între persoanele îndrăgostite, flori, petreceri. În
tradiţia populară, acestă sărbătoare îşi are originea în ciclurile naturii, mai ales în
lumea păsărilor. Nu întâmplător, pasărea era considerată una din cele mai vechi
divinităţi ale naturii şi dragostei. Ei bine, românii numeau sărbătoarea Dragobetele
şi Logodnicul Păsărilor, spunând că acum acestea se împerechează şi îşi fac cuib,
de la păsări obiceiul fiind preluat şi de către oameni. Conform obiceiului, fiecare
băiat urmărea fata care îi căzuse dragă; dacă flăcăul era iute de picior şi fetei îi
plăcea respectivul urmăritor, atunci avea loc o sărutare mai îndelungată în văzul
tuturor. Sărutul acesta semnifica, în fapt, logodna ludică a celor doi, cel puţin
pentru un an de zile, de multe ori astfel de logodne prefaţând logodnele adevărate.
Acesta este unul dintre efectele negative ale globalizării, turistul fiind
interesat nu numai de resursele naturale şi antropice ale unei ţări, dar şi de aspecte
ce ţin de valori culturale, obiceiuri şi datini, sărbători specifice. În condiţiile în care
se doreşte promovarea României ca o destinaţie de descoperire a tradiţiilor, există
riscul ca peste câteva decenii să nu putem prezenta obiceiuri şi valori specifice
României decât în poze sau în evenimente special organizate şi care vor purta
amprenta societăţii de consum.
Prin combinarea celor patru elemente prezentate în analiza SWOT şi
gruparea lor cate două se pot obtine patru strategii:

• S-O (Puncte tari-Oportunităţi): urmărirea oportunităţilor care se potrivesc cel


mai bine punctelor tari;
• W-O (Puncte slabe-Oportunităţi): depăşirea punctelor slabe în urmărirea
oportunităţilor;
• S-T (Puncte tari-Ameninţări): identificarea modalitaţilor de utilizare a punctelor
tari pentru a reduce vulnerabilitatea la ameninţările externe;
• W-T (Puncte slabe-Ameninţări): stabilirea unui plan defensiv pentru a preveni
situaţia când punctele slabe devin foarte vulnerabile la ameninţările externe.

Cea mai bună soluţie este investirea resurselor în promovarea pe plan extern
a punctelor tari ale României şi pentru eliminarea punctelor slabe din plan intern,
concomitent cu urmărirea oportunităţilor oferite de pietele externe.

16
Bibliografie:

1. Gherasim, Toader, Gherasim, Adrian-Cercetări de marketing, Editura


Economică, Bucureşti, 2003
2. Prutianu,Ştefan, Anastasiei,Bogdan,Jijie,Tudor-Cercetarea de
marketing.Studiul pieţei pur şi simplu, Editura POLIROM, Iaşi, 2002

17