Viitorul Republicii Moldova într-o Europă Liberă şi Unificată

Author: Moţpan Carolina

Moldova State University

Procesele şi evenimentele care marchează în ultimul deceniu spaţiul european sunt cauza şi
consecinţa unor importante reflecţii, condiţionând anumite acte decizionale din partea
Guvernelor naţionale. Aceste luări de atitudine şi acţiuni strategice sunt de cele mai multe ori
„prerogativa” statelor care doresc să se apropie cît mai mult de spaţiul liber european şi prin
integrare progresivă să de vină parte indisolubilă a acestei structuri comunitare. Republica
Moldova s-a lansat în mai multe scenarii privind eventuala apropiere de Uniunea Europeană,
scenarii care au avut o traiectorie conformă opţiunii politice a regimului de la Chişinău.
Viitorul Republicii Moldova este evident indisociabil de perspectiva europeană în care ţara
trebuie să investească tot potenţialul său uman, politic, economic, cultural şi toate strategiile care
ar putea să îi imprime specific european prin care să poată argumenta apartenenţa sa la Europa.
Doctorul în filozofie, Andrei Marga1 subliniază faptul că „Problema apartenenţei la Europa
trebuie abordată, din multe motive, cu mijloace teoretice mai precise. […] Neprecauta folosire a
termenului „Europa” de către intelectuali şi politicieni occidentali aduce apă la moară naţional-
comunismului cosmetizat în europenism”. Autorul român punctează astfel reperele construirii
apartenenţei la Europa: geografic, istoric, instituţional, cultural. Consider că tocmai acesta este
demersul pe care Republica Moldova trebuie să îl promoveze constant atunci când îşi articulează
politica de integrare în Uniunea Europeană. Raţionalizarea acestui lucru poate modera mai abil
procesul de apropiere de structurile europene ale Republicii Moldova într-o Europă Liberă şi
Unită. Or, libertatea şi unitatea europeană este rezultanta unui trecut consumat de rivalitatea
comunistă şi fascistă, depăşirea căreia a însemnat devenirea ei, iar Republica Moldova a trăit
experienţa comunistă suficient încât să poată sesiza o diferenţă pe care o constituie trecutul
contradictoriu şi viitorul european.
Problema care se pune tot mai stringent este posibil nu modul în care se vede Republica
Moldova integrată în marea Uniune ci modul în care această Uniune ar putea să „absoarbă” acest
intrus [intrus tocmai deoarece situaţia în care se află o cam discriminează din standardele
europene]. Deci Europa este şi ea problemă. Profesorul Harvard University, Dominique Moïsi2,
subliniază într-un articol preluat de ziarul România Liberă că „ultima şansă a Europei de a fi un
actor credibil într-o lume multipolară depinde tocmai de capacitatea ei de a se prezenta cu o
singură voce, unită şi responsabilă. Europa există azi doar ca actor economic, nu ca actor politic
internaţional. […] În era globală în care trăim, în care puterile emergente sunt în ascensiune şi
Occidentul se află într-un relativ declin, singura Europa care va fi luată în serios este Europa care
poate vorbi şi poate fi percepută ca unică voce”. Efectiv instabilitatea comunitară, pe care o
teoretizează cei mai mulţi cercetători şi pe care o instrumentează birocraţia europeană, impune
criterii noi pe care trebuie să le urmeze Chişinăul în cursa spre Brussels.
Pot spune că noul context în care se consumă „cotidianul” european ţine de atitudinile
naţionale şi nu cele comunitare, iar exemplul elocvent poate fi problema rromilor pusă pe masa
dezbaterilor dintre Paris, Berlin, Roma, Brussels, Sofia şi Bucureşti. Or, exigenţa pentru ca
Europa să fie liberă, unită, unitară, si puternică, constă în faptul ca Franţa, Germania, Regatul
Unit etc. să „accepte” noii veniţi în comunitate. Decontez din această perspectivă ideea că
viitorul Republicii Moldova în Europa ţine de consolidarea şi exploatarea maximă a
bilateralismului în politica externă, precum şi fortificarea parteneriatului cu statele europene prin
care diversitatea să fie indisolubilă de unitate, depăşind ambiţiile naţionaliste şi valorificând
potenţialul moldovenesc în serviciul prosperităţii europene.
Viitorul european al Moldovei este condiţionat de afirmarea voinţei politice a Chişinăului
de a accelera procesele reformatoare în politica internă a statului. Acest lucru este consemnat de
faptul că autorităţile guvernamentale au demarat implementarea reformelor de natură să
consolideze primatul legii, justiţiei, funcţionare economiei de piaţă, crearea unui mediu fair-play
de afaceri, reducerea nivelului corupţiei, atragerea investiţiilor în proiecte legate de inovaţii în
infrastructură. Desigur acest viitor nu este deloc previzibil, subliniind faptul că aderarea la
Uniunea Europeană este un proces minuţios care ar trebui să ofere Moldovei cel puţin şansa de a
fi un stat candidat la aderare, calitate pe care doar speră să o obţină prin runde serioase de
negocieri.
Problemele de natură politică din Moldova lasă mai reticenţi oficialii europeni, care tot mai
mult accentuează „problema de timp” pe care o reprezintă aderarea la Uniunea Europeană.
Singura pistă pe care poate merge cooperarea moldo-europeană este încă vecinătatea marcată de
existenţa unor mecanisme de cooperare care nu sunt decât indiciul că Guvernul moldovenesc
trebuie să fie maxim abil în a se promova şi „perfecţiona” în faţa partenerilor comunitari.
Sugestivă poate fi opinia specialistului în afaceri europene şi politică externă, Anne-Marie
Bejan3, care argumentează că „la nivel european o dezbatere despre ce să se ofere acestor state cu
perspectiva îndepărtată de aderare: instrumente de asociere mai largi, mai aprofundate, în care
aceste ţări să beneficieze de o integrare economică şi o libertate de circulaţie a cetăţenilor, dar
fără a fi membri şi a avea dreptul de a vota deciziile UE. Adică preluarea standardelor şi
deciziilor UE, fără posibilitatea de a le influenţa”. Astfel sunt de părere că este imperios să
consolidăm abordarea geo-economică, bazată pe pragmatism şi realistă a integrării Republicii
Moldova, care ar trebui să fie mult mai important de facto şi apoi de jure măcar într-o primă
etapă.
Republica Moldova va reuşi în perspectivele ei de integrare într-o Europă integră şi liberă
dacă va tatona atuurile sale care ar transforma-o din periferia Europei în Europa propriu-zisă,
exploatând comunitatea valorilor, opţiunea pro-europeană a populaţiei din ţară, consolidând
relaţiile sale politice, economice şi de securitate cu comunitatea europeană pe o platformă de
comunicare mai calitativă. Viitorul european al moldovenilor ţine de democratizarea vieţii
politice, de concentrarea eforturilor de integrare a structurilor guvernamentale, a societăţii civile
şi evident a comunităţii academice. Aceste posibilităţi prospective vor oferi Moldovei un cadru
de participare şi forţă decizională în procesele economice, politice şi culturale comunitare şi
mondiale.
1
Marga Andrei Filosofia Unificării Europene. Cluj: Editura Apostrof //
http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/AndreiMarga/FilosofiaUnificariiEuropene.html
2
Moïsi Dominique O lume, o Europa. // http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/o-lume-o-europa-161436.html
3
Perspectiva aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană este extrem de îndepărtată.// http://www.politik.md/?
view=articlefull&viewarticle=3145