Sunteți pe pagina 1din 232

w m

mm
W'Siv

Ilil'

iff
capitolul 1
Avea nevoie de o femeie. Mare nevoie.
W olf Mackenzie petrecu o noapte alba. Perna goals
de langa el era scaldata in lum ina argintie a lunii pline.
C o rpul il durea de dorm^a, de poftele carnale ale unui
ta r b a t sanatos, iar orele care treceau nu fSceau altce-
va decat sa-i adanceasca frustrarea. In cele din urma, se
dadu jos din pat ?i se indrepta gol spre fereastra, trupul
sau puternic inaintand cu mi^cari fluide. Era desculf,
iar podeaua de.lem n i se paru rece ca ghea^a, insa sen-
za^ia era bine-venita, fiindca ii mai ostoia dorin^a ce-i
Infierbanta sangele.
Razele palide ale lunii ii evidential! chipul cu unghiuri
§i suprafete plane, m atturie vie a neamului din care fa-
cea parte. Mai m ult decat parul negru §i des ce-i ajun-
gea pana la umeri, mai m ult decat ochii negri cufundap
In orbite, chipul era cel care ii trada originea indiana.
Trasaturile indiene moftenite de la mama sa, pomefii
Inal# ?i proeminen^i, fruntea lata, buzele subjiri §i nasul
alungit, erau imblanzite de mo^tenirea celta, mai pu^in
evidenta, dar la fel de apriga, din partea tatalui, a carui
familie parasise zona muntoasa a Scofiei cu num ai o ge­
n e ra te in urma. Chipul sau era la fel de neted, de taios
§i de dur ca o lama. Prin venele lui W olf curgea sangele
a doua dintre cele mai razboinice neam uri din istoria
lumii, comanfii §i cel^ii. Era un razboinic innascut, iar
eei din armata i?i dadusera repede seama de acest lucru,
atunci cand se inrolase.
Era, deopotriva, un om al placeril^r. I$i cuno^tea
bine naravurile §i, de§i reu§ea sa se controleze, cateoda-
ta chiar avea nevoie de o femeie. In astfel de momente,
obi?nuia sa o viziteze pe Julie Oakes, o femeie divorpata,
6 Linda ifoward

cu c&fiva ani mai in varstS, care locuia intr-un orS?el


aflat la optzeci de kilometri d is ta n t. Totul durase vreo
cinci ani. Nici Wolf, nici Julie nu erau interesa# sa se ca-
s&toreascS, dar am andoi aveau nevoi §i se placeau. W olf
incerca sa n o viziteze prea des pe Julie §i avea grija sa nu
fie v&zut cand intra in casa ei. In^elegea - ?i n u punea
la suflet - ca vecinii ei ar fi fost scandaliza^i daca ar fi
§tiut ca se culca cu u n indian. §i n u cu orice indian.
O acuza^ie de viol nu se uita niciodata.
A doua zi era sambata. II a§teptau sarcinile de zi cu
zi, apoi trebuia sa ia o tura de materiale pentru gard din
Ruth, ora§elul de la poalele m untelui. In m od norm al,
serile de sambata erau rezervate bauturii. N u avea de
gand sa se imbete, ci sa ii faca o vizita lui Julie fi sa scape
in patul ei de tensiunea sexuala ce-1 chinuia.
Noaptea era din ce in ce mai racoroasa §i se apropiau
nori grei. Ii privi cum intunecau luna, ftiind ca prezen^a
lor insem na ca avea sa ninga. N u voia sa se intoarca in
patul gol. C hipul ii era neclintit, insa durerea il framan-
ta pe dinauntru. Avea nevoie de o femeie.

Mary Elizabeth Potter avea multe lucruri cu care sa-§i


ocupe tim pul in acea dimineaj;a de sambata, dar confti-
in^a nu-i dadea pace pana ce n u avea sa stea de vorba
cu Joe Mackenzie. Baiatul renun^ase la ?coala in urm a cu
doua luni, cu o luna inainte ca ea sa fie chemata in
locul un u i profesor care demisionase brusc. N im eni
nu-i vorbise lui Mary despre acest baiat, dar ea daduse
peste situa^ia lui §colara §i, d in curiozitate, se uitase la
note. $coala din ora§elul R uth d in Wyoming n u avea
prea mul^i elevi, iar ea fusese convinsa ca-i cunoscuse
pe to^i. De fapt, erau mai pu^in de faizeci de elevi, dar
procentul de absolvire era aproape de suta la suta, a§a
ca abandonul ?colar nu era u n eveniment la ordinea
zilei. Notele lui Joe Mackenzie o uluisera. Baiatul fuse-
se cel mai bun din clasa fi avea num ai note de zece la
toate materiile. De obicei, elevii cu note proaste erau
0 inima neim6Canzita 7

cei care se descurajau fi renun^au, ins5 de data asta pro-


fesoara din ea era scandalizata de faptul ca u n astfel de
elev deosebit ifi abandonase studiile. Trebuia sa discute
cu el, trebuia sa-1 faca s i in^eleagS cat de im portant era
sa-fi continue f coala. Avea doar faisprezece ani. Era prea
tanar ca sa faca o grefeala ce avea sa-1 bantuie to t restul
vietfi. N u putea sa doarm a liniftita pana nu avea sa faca
to t posibilul sa-1 convinga sa se intoarca.
In noaptea aceea ninsese din nou, iar frigul se iniis-
prise. Pisica se tncolad in jurul gleznelor ei fi m ieuna a
jale, de parca se plangea de vreme.
- Stiu, W oodrow ,o consola ea. Podeaua e rece.
O infelegea pe deplin. De cand venise in Wyoming,
avea to t tim pul picioarele reci.
Ifi promise ca, pana in iam a urmatoare, avea sa-fi
cumpere o pereche de cizme calduroase f i solide, imper-
meabile f i captuf ite cu blana f i ca avea sa se mifte prin
zapada ca fi cum ar fi facut asta toata via£a, ca u n pm de
prin partea locului. De fapt, avea nevoie de cizme chiar
acum, dar if i cheltuise toate economiile cu mutarea, iar
o m atufa econoama o invafase sa n u cumpere nimic
pe credit
W oodrow m ieuna din nou in timp ce ea ifi incalfa
pantofii cei mai caldurof i f i mai comozi pe care-i avea, cei
carora le spunea, fara s-o auda nim eni, „pantofii de pro-
fesoara ramasa fata batrana". Mary se opri ca sa-1 scarpi-
ne dupa urechi, iar m otanul ifi arcui spatele, satisfacut.
II moftenise odata cu casa pe care i-o pusese la dispozij;ie
consiliul fcolii. Nici pisica, nici casa n u erau mare lucru.
N u ftia cati ani avea Woodrow, dar fi el, fi casa pareau
destul de fubrezi. Mary se ferise intotdeauna sa-fi ia o
pisica - i se parea ca ar fi fost ultim ul sem n de care avea
nevoie pentru a-fi da seama ca raiMsese fata batrana
dar, intr-un final, destinul o ajunse^e d in urma. C hiar
era fata batrana. Acum avea f i o pisica. $i purta pantofi
de fata batrana. Tabloul era complet.
8 Linda ifoward

-F iecare cu aspirafiile lui, ii spuse ea pisicii, care


ii aruncS o privire lipsita de griji. D ar ce-p pasa £ie?
N u te doare pe tine ca orizonturile mele se opresc la pan-
tofi comozi §i la pisici.
C and se uita in oglinda, sa se asigure c5 era piepta-
nata, ofta. Pantofii potrivi^i §i pisicile faceau parte din
.stilul ei, la fel ca tenul palid §i aspectul anqst, usor de
ignorat. „Cenu§ie“, asta era cuvantul potrivit. Mary
Elizabeth Potter se nascuse sa fie fata batrana.
Se imbracase cat mai calduros, doar ca nu-$i luase
?osete cu pantofii aia comozi. U n a era sa poarte §osete
albe pana la glezna cu fuste lungi §i cre^e, dar cU totul
alta era sa poarte §osete pana la genunchi cu rochie de
Ifinft. Era dispusa sa im brace ni§te haine lipsite de ele­
g a n t, dar care-i ^ineau de cald, insa n u voia sa para de
prost gust.
N u avea sens sa se m ai gandeasca la asta, pana la pri-
mavara vremea n u avea sa se mai incalzeasca. M ary trase
aer in piept, pregatindu-se de focul pe care il provoca
aerul rece unui organism care inca era obi?nuit cu c a t
dura din Savannah. I§i parasise ciiibu?orul lini^tit din
Georgia pentru a accepta provocarea unei §coli mici
d in W yoming, pentru emo^iile u n u i stil de via£a diferit.
O atrasese fi u n oarecare spirit de aventura, dar nicioda-
ta n u ar fi recunoscut acest lucru. N u luase insa in cal-
cul vremea. Se pregatise pentru zapada, dar n u pentru
tem peraturile acelea cumplite. Nici n u era de m irare ca
fcoala avea atat de pu^in elevi, se gandea ea in tim p
ce deschidea u§a §i se lasa surprinsa de vantul aprig. Era
prea frig ca adul^ii sa se dezbrace su fid en t cat sa se puna
pe facut copii!
Ii intra zapada in pantofii ei comozi in tim p ce se in-
drepta spre ma§ina, u n C hevrolet practic, cu doua u?i,
de dim ensiune medie, caruia ii pusese u n set n o u de
anvelope de iarna cand se m utase in Wyoming. Potrivit
?tirilor din diminea^a aceea, tem peratura maxima era
de m inus §apte grade. M ary ofta d in nou dupa vremea
0 inima neimdCdnzftd 9

pe care o lasase in urm a in Savannah. A cum era m artie


§i cu siguran^a primSvara i§i intrase in drepturi §i totul
inflorise in tro explozie de culori.
Insa §i W yomingul era m inunat, in felul lui salbatic,
maiestuos. Mun^ii seme^i strajuiau locuin^ele mititele
ale oamenilor, §i i se spusese ca primavara dealurile erau
acoperite cu flori de camp §i scaldate in susurul para-
ielor cristaline. W yomingul era altfel decat Savannah,
iar ea n u era decat o magnolie transplantata, care avea
problem e cu aclimatizarea.
Primise instrucfiuni cum sa ajunga la casa familiei
Mackenzie, de§i n u facuse usor rost de aceste informatii.
O uimise faptul ca nim eni n u parea interesat de baiatul
acela, in ciuda faptului ca locuitorii ora§elului fusesera
prieteno$i cu ea §i ii sarisera in ajutor. C om entariul cel
mai direct il auzise de la dom nul Hearst, proprietarul
bacaniei, care mormaise ceva cum ca familia Macken­
zie n u m erita grija ei. Insa M ary considera ca fiecare
copil m erita grija ei. Era profesoara §i era hotarata sa-fi
faca treaba.
C and urea in ma§ina ei practica, vazu silueta a ceea ce
cuno?tea drept M untele lui Mackenzie ?i drum ul ingust
care §erpuia ca o panglica §i se cutrem ura. C hiar daca
anvelopele de iarna erau noi, n u era prea sigura pe ea in
acest m ediu bizar. Zapada era... ca de pe alta lume, insa
n u avea de gand s o lase sa-i zadarniceasca planurile.
Trem ura atat de tare, incat abia reu§i sa vare cheia in
contact. Era atat de frig! C an d respira, o dureau nasul
§i plam anii. Poate ar fi trebuit sa a§tepte sa se m ai imbu-
nata^easca vremea ?i abia apoi sa se urce la volan. Privi
d in nou m untele. Poate pana in iunie toata zapada avea
sa se fi topit... D ar deja trecusera doua luni de cand Joe
Mackenzie n u m ai fusese la §coala. Poate ca in iunie
avea sa i se para ca n u m ai putea recupera ?i n u avea sa
m ai depuna nici u n efort. Poate chiar avea sa fie prea
tarziu. Trebuia sa incerce §i n u indraznea sa lase sa mai
treaca nici macar o saptamana.
10 Linda tfoward

Obi§nuia sa se incurajeze singuri atunci cand se in-


cSpa^ana sa faca u n lucru care i se parea greu, a§a ca
i§i §opti vorbe de alinare In tim p ce m arina incepu sa
se deplaseze.
/ -N -o sa mi se mai para a$a abrupt dupa ce ajung
pe drum . Toate drum urile m ontane par verticale de la
departare. E u n drum abordabil, altfel familia Macken­
zie n u ar putea sa urce §i sa coboare. Daca p o t ei, pot
fi eu.
In fine, poate chiar putea. C ondusul pe zapada
era o abilitate care trebuia deprinsa, una la care n u era
inca prea priceputa. Era hotarata sa mearga mai depar-
te. C and ajunse in sfar§it la m unte §i drum ul incepu
sa ferpuiasca in sus, i?i inclesta mainile pe volan §i i§i
impuse sa nu se uite pe geam, ca sa n u vada cum se
indeparta tot mai m ult de vale. N u ii era de ajutor
sa ?tie de la ce inalpm e putea sa cada daca ie$ea de pe
carosabil. Pentru Mary, aceste informapi faceau parte
din categoria cuno?tinfelor inutile, iar acestea ii priso-
seau oricum.
-N -o sa alunec, m urm ura ea. N-o sa m erg prea
repede §i n-o sa pierd controlul volanului. Este ca
in roata panoram ica. Eram sigura ca o sa cad, dar
n-am cazut.
Se urease odata in roata panoramica, pe cand avea
noua ani, §i nim eni nu mai reu§ise sa o convinga vre-
odata sa repete experien^a. Caruselurile erau mai pe
gustul ei.
- Familia Mackenzie n-o sa se supere daca vorbesc cu
Joe, se imbarbata singura, incercand sa nu se mai gan-
deasca la drum . Poate s-a certat cu vreo iubita §i de asta
n u m ai vrea sa vina la §coala. La varsta lui, poate a $i
uitat deja.
De fapt, drum ul n u era atat de rau pe cat se temuse.
Incepu sa respire mai u§urata. Panta era mai lina decat
i se paruse, §i n u credea ca mai avea m ult de mers. M un­
tele parea foarte mare din vale, dar n u era chiar a§a.
0 inima neimUanzitd 11

Era atat de atenta la drum, incat nu observa ca se


aprinsese u n beculef rofu pe bord. N u observa ca moto-
rul se supraincinsese decat dupa ce de sub capota ince­
pu sa iasa brusc abur, iar aerul rece transforma imediat
umezeala de pe parbriz in cristale de ghea{&. Mary frana
instinctiv, apoi injura printre din^i cand rople incepura
sa alunece. Ridica repede piciorul de pe pedala de fra­
na, iar cauciucurile prinsera din nou aderenta, dar nu
vedea nimic. Inchise ochii, se ruga sa mearga in direcfia
cea buna f i lasa masina sa se opreasca singura.
M otorul fuiera fi vajaia ca u n dragon. Tremurand
toata, opri mafina fi cobori. Icni cand vantul inghe^at
o biciui peste fat^a. Mecanismul de ridicare a capotei era
inl;epenit din cauza frigului, dar intr-un final ceda, iar
ea salta capota, ca sa vada ce se intamplase, in ideea ca
era bine sa ftie ce patise mafina, chiar daca n u putea s-o
repare. Nu avea nevoie de u n mecanic pentru a fti care
era problema: unui dintre furtunurile de apa se sec{io-
nase, iar pe acolo ^asnea cand f i cand apa calda.
Ifi dadu seama repede ca nu se afla intr-o situ ate
prea stralucita. N u putea sa stea in masina, fiindca nu
putea £ine m otorul pornit, ca sa se incalzeasca. Dru­
m ul era unui privat, fi era posibil ca membrii familiei
Mackenzie sa nu piece deloc de la ferma in ziua aceea
sau chiar to t weekendul. Era prea departe f i prea frig
ca s-o ia pe jos spre casa. Singura op^iune era sa mearga
spre ferma Mackenzie §i sa se roage sa nu fie prea depar­
te. Avea deja picioarele amor^ite.
Ifi impuse sa n u se gandeasca ca era posibil sa nu
reufeasca sa ajunga nici la ferma Mackenzie f i incepu sa
mearga hotarata, incercand sa ignore faptul ca zapada
ii intra in pantofi la fiecare pas.
C oti intr-o curba fi pierdu din ochi mafina, dar cand
privi in fa$l tot n u se vedea nici o casa, nici macar un
fopron. Se simti singura, de parca^ar fi fost aruncata In
mijlocul salbaticiei. N u erau decat ^muntele fi zapada,
cerul nemarginit fi ea. Tacerea era absoluta. Inaintarea
12 Linda 'Howard

ii devenise dureroasa, fi ifi dadu seama c5 ifi tara picioa-


rele, in loc sa le ridice. Nu mersese nici micar doua sute
de metri.
Buzele ii tre m u ra u fi se cu p rin se cu bra^ele, incer-
c an d sS'fi p n a de cald. O ric a t d e c h in u ito r era, tre b u ia
sS meargS in co n tin u are.
A p o i auzi h a ra itu l u n u i m o to r p u te m ic fi se op ri.
Se sim^ea a ta t de u fu rata , in c a t o ch ii ii fu ra n i p ad ip de
lacrim i. Ii era groazS d e p la n su l in p u b lic fi clipi, ca s&
le alunge. N u avea sens sa planga. M ersese m a i p u p n
d e cincisprezece m in u te , fi n u o p&ftea n ic i u n pericol
real. S ingura vinovata e ra im ag in ap a ei d e b o rd a n ta , ca
d e obicei. Se in d re p ta in c e t spre m arg in ea d ru m u lu i,
taran d u -fi picioarele p rin zapada, fi a ftep ta vehicu lu l
care se apropia.
Zari o m afin a m are, b reak , neagra, cu cau ciu cu ri
en o rm e. S im p ca foferu l o fixa cu privirea, afa ca ifi
pleca stin g h erita capul. Fetele b a tra n e n u e rau obif-
n u ite sa fie in c e n tru l a ten tiei. M ai m u lt, sim^ea ca se fa-
cea d e rSs. Probabil d ad ea im presia ca iefise la plim b are
p rin zapada.
M afin a se o p ri pe p a rte a cealalta a d ru m u lu i, fi d in
ea co b o ri u n barb at. E ra masiv, fi, instinctiv, ii displacu
acest lucru. N u-i placea ca b a rb a p i m asivi o priveau de
sus fi nu-i placea ca ea tre b u ia sa-i priveasca de jos. O ri-
cum , m asiv sau n u , era salvatorul ei. Ifi im p re u n a dege-
tele in m a n u fa te fi se in tre b a ce a r fi tre b u it sa sp u n a.
C u m ii ceri cuiva sa te salveze? N u m ai facuse n icio d ata
au to sto p u l. N u i se parea ceva p o triv it p e n tru o profe-
soara respectabila, la lo cu l ei.
W o lf se h o lb a la fem eia d e p e d ru m , u lu it ca cineva
era in stare sa iasa cu h a in e afa su b p ri p e u n asem enea
frig. S i ce n a ib a facea acolo p e m un te? C u m ajunsese
acolo?
D intr-odata, ifi d a d u seam a cin e era. Auzise p e la ma-
gazin cSte ceva despre n o u a profesoara, v en ita d e unde-
va d in su d . Fem eia asta era im b racata cu to tu l n e p o triv it
0 tnimd neimSfdnzita 13

pentru o iarnS in Wyoming, iar rochia ei albastra §i hai-


na maronie erau atat de fterse fi de insipide, incat nu
putea fi altceva decat profesoarS. De sub fular se i^eau
cateva fuvi^e de par faten-deschis, iar pe chipul ei mic
tronau nifte ochelari mari, cu rame groase. Nici un fel
de machiaj, nici mScar un strugurel ca sa-fi protejeze
buzele de frig.
$i nici cizme. Zapada ii ajungea aproape pana la
genunchi.
O masurase din cap pana-n picioare in cateva secun-
de f i nu aftepta ca ea sa-i explice ce cauta acolo, pe mun-
te. Asta daca avea de gand sa spuna ceva. Deocamdata
nu rostise nimic, ci il privea uf or contrariata. Se intreba
daca ea considera cumva ca nu trebuia sa se injoseasca
vorbind cu un indian, nici macar pentru a cere ajutor.
Nu-1 interesa. Ce naiba, doar n-o putea lasa acolo.
Nici unui nu scosese nici un cuvant. Pur fi simplu
se apleca fi ifi trecu un bra£ pe sub genunchii ei, iar
celalalt pe la spate, ridicando ca pe^ un copil, fara sa-i
bage in seama respirafia intretaiata. In timp ce o ducea
la mafina, ifi dadu seama ca nici nu cantarea mai mult
ca un copil. Ochii ei albaftri licarira speriap in spatele
ochelarilor. Apoi ea ii inconjura gatul cu un brap aga-
^andu-se de el disperata, ca f i cum i-ar fi fost teama ca ar
putea so scape.
Ii schimba ufor pozipa ca sa poata deschide Ufa din
dreapta fi o afeza pe scaun, apoi ii scutura repede zapa­
da de pe picioare celt de bine putu. O auzi gafaind din
nou, dar nu se uita spre ea. Cand termina, ifi scutura
zapada de pe manufi f i se urea la volan.
-D e cat timp mergeai? mormai el fara tragere de
inima.
Mary tresari. Nu se aftepta ca vocea lui sa fie atat de
puternica, aproape cu ecou. Ochelarii i se aburisera
de la caldura mafinii fi fi-i dadu jos, Simpnd cum sange­
le ii navalea in obrajii red.
14 Linda ‘Howard

-H m m ... n u de m ult..., se balbai ea. D e vreo cinci-


sprezece m inute. M i s-a spart u n fu rtu n cu apa. AdicS,
la m afina mea.
W olf observa cum ifi cobori d in n o u privirea, in gra­
b s, fi cum i se Im bujorasera obrajii. B ine, se incSlzea.
E ra fastacita, ifi d adu seama d u p a cum ifi to t fram anta
degetele. O are credea ca avea s-o tranteascS pe scaun fi
s-o violeze? La urm a urm ei, era u n in d ia n surghiunit, ca-
pabil de orice. §i totufI, la ce privire avea, p robabil asta
fusese cea m ai m are aventura pe care o traise vreodata.
N u erau prea departe de ferma, afa ca ajunsera acolo
in cateva m inute. W olf parea aproape de Ufa bucatariei
fi iefi. D ad u ocol m afinii fi ajunse la Ufa d in dreapta
chiar atunci cand ea o deschidea fi incerca sa coboare.
- Lasa, spuse el fi o ridica d in nou.
C an d incercase sa coboare, fusta i se ridicase p an a
la jum atatea coapselor. §i-o trase grabitS in jos, dar n u
in ain te ca ochii lui negri sa-i scruteze picioarele subpri,
fi ea se im bujora fi m ai m ult.
C aldura d in casa incepu s-o invaluie f i respira ufurata.
N ici n u parea sa bage de seama ca el trasese u n scaun de
lem n de la masa fi o afezase pe el. Fara sa vorbeasca,
d ad u drum ul la apa calda fi um plu u n lighean, verifi-
cand d in cand in cand, sa aiba tem peratura potrivita.
Ei bine, ajunsese la destinape, afa ca, defi sosirea n u
se petrecuse chiar afa cum intenponase, p u tea sa incer-
ce sa-fi atinga scopul. t
- Eu su n t M ary Potter, profesoara cea n o u a.
- Stiu, raspunse el scurt.
Facu ochii m ari in tim p ce ii adm ira spatele lat.
- $ t i p asta?
; - N u s u n t prea m ulfi straini pe aici.
Ifi d adu seam a ca el n u se prezentase fi dintr-odata
avu indoieli. O are nim erise u n d e trebuia?
-S u n te p ... su n tep d o m n u l Mackenzie?
El o privi peste um ar, iar ea observa ca avea ochii
negri ca noaptea.
0 inimd neimSCdnzita 15

- S u n t W olf Mackenzie.
M ary u ita brusc ce avea de gand sa spuna.
-P ro b a b il ftip ca n u avep u n nu m e prea o bifnuit.
Provine d in engleza veche...
- N u , spuse el, intorcandu-se cu ligheanul in m ana fi
afezandu-1 pe podea, langa picioarele ei. E indian.
Ea clipi.
- Indian?
Se sim p tare proasta. A r fi treb u it sa ghiceasca, d upa
culoarea neagra a parului f i a ochilor lui, d u p a bronzul
pielii, dar nu-fi daduse seama. M ajoritatea b arb ap lo r
d in R u th aveau pielea arsS de vant, fi ea crezuse p u r
?i sim plu ca el era m ai b ru n e t decat ceilalp. A poi se
in cru n ta si zise cu insufletire:
-M ackenzie nu-i u n num e indian.
B arbatul se in cru n ta fi el.
- E scopan.
-A h . S u n tep metis?
I se adresa fara pic de jena, ca si cum ar fi ceru t indi-
capi p en tru a gasi o strada, iar ochii albaftri il priveau
aten p de sub sprancenele m atasoase f i arcuite intreba-
tor. W olf ajunsese la capatul rabdarii.
- D a, m arai el.
M ina ei p ed an ta il scotea d in sarite, fi ii venea sa-i
scuture d in cap toate figurile. A poi observa ca trem u ra
toata fi lasa deo p arte nervii, m acar p a n a can d ea avea
sa se incalzeasca. Felul in care se p o ticn ea can d mergea
atu n ci cand o vazuse p rim a d ata ii spusese ca se afla
in p rim a faza de h ipoterm ie. Ifi scoase h a in a groasa fi
o aru n ca intr-o parte, apo i puse pe foe u n ibric pen-
tru cafea.
M ary ram ase tacuta in tim p ce el facea cafeaua. W olf
n u era o persOana prea vorbarea^a, d ar asta n u avea s o
faca sa se razgandeasca. Ii era cu a4evarat frig. Avea sa
aftepte sajbga o cana de cafea, apoi^ vea sa i se adreseze
d in n ou. II privi in tim p ce el se in d rep ta spre ea, dar n u
reufi sa ii deslufeasca expresia de p i chip. El ii scoase
16 Linda ifowarcC

fularul fara sa spuna o vorba fi incepu sa-i desfaca nas-


turii de la haina.
- Pot sa fac f i eu asta, spuse ea speriata, d ar avea dege-
tele atat de red , incat orice m if care era u n chin.
B arbatul facu u n pas in spate fi o lasa sa incerce, apoi
ii dadu m ainile la o parte fi term ina el de descheiat
haina.
- D e ce im i d ap jos haina daca mi-e atat de frig? intre-
ba ea m irata, in tim p ce el ii tragea manecile.
- C a sa p o t sa-p free mainile fi picioarele.
A poi incepu sa-i dea jos pantofii.
Ideea i se paru d in alta lume, la fel ca zapada. N u era
obifnuita s-o atinga cineva fi nici n-avea de gand sa se
familiarizeze cu u n astfel de gest. D adu sa-i spuna asta,
dar cuvintele i se risipira de pe buze atunci cand el ifi
baga m ainile pe sub fusta ei, pana sus in talie. M ary pp a
ingrozita fi se trase in spate, aproape rastu rn an d scau-
nul. Barbatul o ap n ti cu ochii lui negri, de ghea^a.
- N u te teme, zise el scurt. Azi e sam bata. N u violez
decat mar^ea f i joia.
Se gandi s-o alunge inapoi in zapada, d ar n u putea sa
lase o femeie sa m oara de frig, nici macar o femeie alba
care credea ca atingerea lui avea s-o contam ineze.
M ary facu ochii mari.
- D e ce n u fi sambata? rosti ea, dandu-fi apoi sea­
m a ca aproape ii facuse o invitape, p en tru num ele lui
Dumnezeu!
Ifi acoperi chipul cu mainile inm anufate, in tim p ce
u n val de rofeapi ii cuprindea obrajii. Ii inghepise fi cre-
ierul, n u putea exista alta explicape.
W olf ifi salta dintr-odata capui. Nu-i venea sa creada
ca tocm ai spusese asta. O chii albaftri mari, ingrozip, il
priveau fix d in spatele m anuf ilor din piele neagra, care
ii acopereau restul fe^ei, insa nu-i puteau ascunde imbu-
jorarea. N u m ai vazuse pe nim eni rof in d de atata vreme,
fi ii lua ceva tim p sa-fi dea seama ca era p rofund jenata.
La naiba, era pudica! Asta m ai lipsea, de parea n u era
0 im m ti neiffltif& tfetid 17

de ajuns ca era im bracata ca vai de ea §i ca arata a fata


batrana. A m uzam entul ii m ai imblanzi iritarea. A sta era
probabil aventura viepi ei.
- O sa-p scot ciorapii, ca sa p o p pu n e picioarele in
apa, ii explica el morocanos.
- O h, m urm ura ea, cu m ainile inca la gura.
Bra^ele lui se aflau to t sub fusta ei, iar palmele lui ii
cuprinsera §oldurile. Ii sim p aproape fara sa-§i dea sea-
m a talia subpre §i m oliciunea pielii. $leam pata sau nu,
avea o piele fina si u n parfum dulceag, de femeie, iar
bataile inim ii lui W olf se intensificara, in tim p ce trupul
lui incepea sa reacponeze la apropierea ei. La naiba,
avea nevoie de o femeie m ai m ult decat §i-ar fi inchipuit
daca profesoara asta insipida reu?ea sa-1 excite.
M ary ramase nemi§cata in tim p ce u n bra^ puter-
n ic o cuprinse §i o ridica, ca sa ii poata da ciorapii jos.
C apul lui i se apropie de sani ?i de stomac, iar ea ii privi
parul negru, des si stralucitor. N u trebuia decat sa in-
toarca p u p n capul, iar gura lui avea sa-i atinga sanii.
Gitise in carp ca barbapi luau sfarcurile femeilor in
gura §i le sugeau, iar ea se intrebase intotdeaU na de ce.
Acum, num ai gandul la asta ii taia respirapa, §i sim^ea
cum o furnica sfarcurile. M ainile lui aspre ii atingeau
picioarele goale. O are cum ar fi fost sa le sim ta pe sani?
Incepu sa sim ta o caldura stranie §i o u?oara ame^eala.
W olf n u o privi in tim p ce ii arunca pe podea ciorapii
subpri. i i ridica picioarele pe coapsa lui ?i trase lighea-
n u l m ai aproape, apoi ii cobori incet picioarele in apa.
Se asigurase ca apa era doar caldura, dar §tia ca picioa-
rele-i erau atat de reci, incat chiar §i afa avea sa o doara.
l§i mu§ca buzele, dar nu protesta, insa el observa, atunci
cand o privi, ca avea lacrimi in Ochi.
-N -o sa doara m ult tim p, §opti el lini?titor, mi§can-
du-se astfel incat picioarele lui sa le cUprinda pe ale ei §i
sa le incalzeasca.
A poi ii scoase cu grija m anufile, uim it de delicate^ea
m ainilor ei albe fi reci. Le p n u o clipu intre palmele lui
18 Linda to w a rd

calde, apoi se hot&rf, !§i descheie c&ma?a §i se apropie


de ea.
- A§a o sa se inc&lzeasdi, spuse el fi ii vari mainile la
subsuorile lui.
M ary era naucita. Nu-i venea sa creada ca mainile ei
erau cuibarite la subsuorile lui, ca ni§te pasari. C aldura
lui ii impietrea degetele reci. N u ii atingea de fapt pie-
lea, fiindca el purta u n tricou, dar, totu$i, n u fusese ni-
ciodata mai intim a cu altcineva. Subsuori... sigur, toata
lum ea avea a?a ceva, dar n u era obi^nuita sa le atinga.
N u mai fusese niciodata a§a impresuratd de altcineva, cu
atat mai p u p n de u n barbat. Picioarele lui tari le incon-
jurau pe ale ei, iar ea era usor aplecata in fa^a, cu mai-
nile bine prinse la subsuorile lui, in tim p ce el ii freca
energic bra^ele fi umerii, apoi o lua in jos, spre coapse.
Scoase u n mic pp at de surpriza. Pur §i simplu nu-i venea
sa creada ca i se intam pla a$a ceva, ei, M ary Elizabeth
Potter, o simpld profesoara, fata batrana.
W olf se concentrase asupra a ceea ce avea de facut,
dar ridica privirea atunci cand auzi p p atul §i ii fixa ochii
mari, albajtri. I se paru ca aveau o culoare neobifnuita,
n u erau nici ca albastrelele, nici albastru m arin. Aveau
o vaga tenta de gri. Albastru ardezie, asta era. Observa
ca parul i se desfacuse d in no d u l nedeslu§it in care il ra-
sucise, incadrandu-i fata cu §uvi£e matasoase, de culoare
faten-deschis. Era foarte aproape, iar chipul ei se afla la
capva centim etri de al lui. Avea cea m ai delicata piele
pe care o vazuse vreodata, fina ca a u n u i bebelu?, atat
de palida §i de stravezie, incat putea sa-i vada ^esatura
fragila a venelor albastre in jurul tamplelor. D oar per-
soanele foarte tinere ar trebui sa aiba o asemenea piele.
In tim p ce 6 privea, ea se im bujora din n o u §i, invo-
luntar, W olf se sim p vrajit de acea imagine. Se intreba
daca toata pielea ei era la fel de matasoasa §i de delicata:
sanii, abdom enul, coapsele, zona dintre picioare. Gan-
dul fu ca u n impuls electric p entru organismul lui fi i§i
sim p nervii intin§i la maximum. La naiba, mirosea atat
0 inimd neimBCdnzita 19

de dulceag! §i probabil ar fi sarit im ediat din scaun daca


i-ar fi ridicat fusta a§a cum voia §i §i-ar fi ingropat fata
intre coapsele ei matasoase.
Mary i§i mu§ca buzele, fara sa-§i dea seama ca el ii ur-
mSrea fiecare gest. Trebuia sa spuna ceva, dar n u §tia ce.
Se parea ca apropierea lui fizica ii paralizase capacitatea
de a judeca. Dumnezeule, era a$a cald! §i atat de aproa-
pe. Trebuia sa isi aduca am inte de ce se indreptase spre
ferma lui, n u sa se com porte ca o toanta fiindca u n bar-
b at foarte atragator §i foarte viril statea prea aproape de
ea. I?i m ufca d in nou buzele, !§i drese vocea fi spuse:
-A h ... am venit sa stau de vorba cu Joe, daca se
poate.
Expresia lui se'schim ba foarte p u p n , dar ea avu
impresia ca devenise dintr-odata distant.
-Jo e n u e aid . E plecat cu treaba.
- In^eleg. C and se intoarce?
' - Peste vreo ora, poate doua.
II privi p u p n neincrezatoare.
B p Suntep tatal lui Joe?
-D a .
- §i mam a lui e...?
- M oarta.
C uvantul sec, singuratic o §oca, insa, in acela§i
tim p, sim p u n soi de u^urare ascunsa. Ii evita d in n o u
privirea.
- C e parere ap avut despre faptul ca Joe s-a lasat
de fcoala?
- A fost hotararea lui
- D ar n-are decat ; aisprezece ani! E doar u n baiat...
- E indian, o intrerupse Wolf. E barbat.
Amestecul de indignare §i exasperare o facu sa izbuc-
neasca. I§i smulse mainile de sub bra^ele lui proptin-
du^i'le pe §olduri.
. - C e legatura are asta? Are ^aisprezece ani, §i trebuie
sa mearga la fcoala!
20 Linda (tfbward

-S tie sa citeascS, s& scrie fi sa socoteasca. Stie to t ce


trebuie despre cum se dreseaza caii §i cum se conduce o
ferma. El a ales sa se lase de §coala $i sa lucreze aici de di-
mineapt pana seara. Asta e ferma mea §i asta-i muntele
meu. In tro zi, b sa fie ale lui. El s-a hotarat ce o sa faca-n
viapi, o sa dreseze cai.
Nu-i placea sa explice nim anui treburile lui §i ale lui
Joe, dar ceva la profesoara asta fleampata §i pifnoas& il
provocase sa-i raspunda. Parea sa n u priceapa ca era in­
dian. La nivel rational, §tia, dar cu siguran^a n-avea idee
ce insemna sa fii indian §i mai ales sa fii W olf Mackenzie,
sa vezi cum oamenii se intorc cu spatele ca sa evite sa
stea de vorba cu tine.
- A? vrea sa discut cu el oricum, spuse Mary.
- De el depinde. Poate el n u vrea sa discute cu tine.
- N o sa incercap sa-1 influenza# in vreun fel?
-N u .
- D e ce? A r fi trebuit macar sa incercap sa-1 p n e p in
continuare la fcoala.
W olf se apleca foarte aproape de ea, atat de aproape,
incat nasul lui aproape ca-1 atingea pe al ei. O chii ei se
marira in timp ce se oglindeau in ochii lui negri.
- E indian, cucoana. Poate n u §tii ce inseamna asta.
La dracu’, nici n-ai de unde! E§ti alba. Indienii nu-s va-
zup cu ochi buni. Educapa pe care o are a do b an d ito
singur, fara nici u n ajutor de la profesorii albi. C and
nu-1 ignorau, il jigneau. De ce-ar vrea sa se intoarca
la fcoala?
Mary inghip in sec, speriata de agresivitatea lui.
N u era obi§nuita ca barbapi sa o infrunte §i sa injure
in fa^a ei. Adevarul era ca Mary nu era obi?nuita de-
loc cu barbapi. In tinere^e, fusese o tocilara care statea
num ai cu nasul in carp, iar baiepi o ignorau. C u trece-
rea timpului, §i barbapi facusera acelafi lucru. Se sperie
pupn, dar era atat de convinsa de beneficiile unei edu-
capi bune, incat n u se lasa intimidata. De multe ori,
oam enii mari se com portau asa cu cei mai mici, poate
0 inima neimSCanzita 21

chiar fara sa vrea, insa ea n-avea de gand sa cedeze nu ­


mai fiindca el era mai masiv decat ea.
- Era cel mai b u n din clasa, spuse ea repede. Daca a
reusit sa faca asta de unui singur, gandi^i-va ce-ar putea
realiza daca ar fi ajutat!
W olf se indrepta de spate §i o privi de sus.
- D upa cum am spus, de el depinde.
Cafeaua era gata de mult, a$a ca se intoarse sa urn-
pie o cana fi i o intinse. Se a?ternu tacerea. W olf se
rezema de bufet §i o privi cum sorbea cu gra^ie, ca o
pisica. Gra|;ioasa, da, era u n cuvant potrivit pentru
ea. N u era chiar micd, avea in jur de u n m etru §aizeci,
dar era firava. O chii lui coborara spre sanii ascun^i de
rochia banala, albastra. N u erau mari, dar pareau fru-
mofi §i rotunzi. Se intreba daca sfarcurile ei erau tran-
dafirii sau mai degraba de u n roz-bejuliu. Se intreba
daca ar fi p u tu t sa faca dragoste cu ea, daca era atat de
stramta incat sa-1 faca sa innebuneasca...
!§i alunga brusc din m inte gandurile erotice. La nai-
ba, ar fi trebuit sa se invefe minte! Orient ar fi flirtat §i
s-ar fi fandosit pe langa el femeile albe, foarte purine
erau dispuse sa i§i faca de cap cu u n indian. Femeia asta
lipsita de elegan^a §i pedanta nici macar n u flirta, deci
de ce oare era a§a excitat? Poate tocmai fiindca era atat
de prost imbracata. I§i to t imagina cum ar arata trupul
ginga? de sub rochia aceea ingrozitoare, dezbracat com-
plet §i Intins pe pat.
Mary puse cana pe masa.
-M i-e m ult mai bine acum. Mulfumesc, cafeaua §i-a
facut efectul.
Cafeaua §i felul in care o pipaise peste tot, dar n u
avea de gand sa-i spuna asta. Se uita d in nou la el §i §o-
vai, sim^indu-se nesigura atunci c a n d ii intalni privirea.
N u ?tia ce se intampla, dar barbatul acela o facea sa-i
bata inim a mai tare, o facea sa se simta u§or stinghera.
O are chiar se uita la sdnii ei?
22 Linda ‘H oward

- C red cS ti-ar veni bine ni§te haine vechi de-ale lui


Joe, spuse el impasibil.
- O , n-am nevoie de haine. H ainele m ele su n t
perfect...
-A iurea, o tntrerupse el. Suntem in W yoming,
cucoana, n u in New O rleans sau de unde-oi fi tu.
- Savannah, il lam uri ea.
W olf scoase u n marait, care parea sa fie caracteristic
stilului sau de a comunica, ?i lua u n prosop dintr-un
sertar. Barbatul se lasa !ntr-un genunchi, ii scoase pi­
cioarele d in apa §i le infasura in prosop, §tergandu-le cu
o blande^e care nu prea se potrivea cu com portam entul
sau destul de ostil. A poi se ridica §i ii spuse:
-V in o cu mine!
- U nde mergem?
- In dorm itor.
M ary se opri fi clipi, iar W olf surSse amar.
- Nu-ti face griji, spuse el cu asprime, o sa-mi contro-
lez poftele salbatice, §i, dupa ce te imbraci, pol;i sa te cari
naibii de pe m untele meu.
capitolul 2
M ary se indrepta de spate §i ridica barbia, privindu-1
cu dem nitate.
- N u e nevoie sa va batefi joc de m ine, dom nule
Mackenzie, spuse ea, chinuindu-se sa para liniftita.
$tia ca n u era o femeie atragatoare, dar n u avea nevo­
ie sa i se reaminteasca asta intr-un m od atat de sarcastic.
De obicei n-o deranja faptul ca era §tearsa §i anosta ?i
acceptase asta ca pe u n lucru imposibil de schimbat,
a?a cum nu po£i face soarele sa rasara dinspre vest.
D ar dom nul Mackenzie o facea sa se simta neobi§-
n u it de vulnerabila, §i o durea faptul ca el ii eviden^iase
lipsa de farmec.
W olf se incrunta, iar sprancenele lui negre §i drepte
se u nira deasupra nasului proem inent.
- Nu-mi bateam joc de tine, rosti el. S unt chiar foarte
serios, cucoana. Vreau sa pleci de pe m untele meu.
- A tunci voi pleca, desigur, raspunse ea imediat. D ar
to t n u era nevoie sa va bate^i joc de mine.
W olf i§i propti m ainile pe §olduri.
- Sa-mi b at joc de tine? Cum?
Pielea ei delicata se im bujora u§or, dar ochii gri-alba§-
tri nu se clintira.
- $tiu ca n u sunt o femeie atragatoare, cu siguran^a
n u genul care sa starneasca... hm m ... poftele salbatice
ale unui barbat.
V orbea serios. In urm a cu zece m inute, §i el ar fi
fost de acord cu ea ca era §tearsa, iar D um nezeu §tia
ca n u era im bracata dupa ultim u l racnet, dar ceea ce-1
uim ea era faptul ca ea chiar n u parea' sa-§i dea seama
ce insem na faptul ca el era indian, ee inten^ionase
el p rin replicile sarcastice §i nici macar cat de excitat
24 Linda tow ard

se sim^ise el de apropierea cu ea. Vibra^iile d in stom ac


!i aduserS am inte c& senza^ia inca n u dispSruse. Rase
aspru, fara nici o u rm a de am uzam ent. D e ce sa nu-i
m ai condim enteze u n pic via^a? C a n d avea sa auda
adevarul gol-golu^, avea sa fug& de pe m u n tele lu i man-
cand pam antul.
- N u glum eam fi n ici nu-m i bateam joc, spuse el, cu
o sclipire in ochii negri. C a n d te-am atins a$a, can d am
fost atat de aproape d e tine, cand ti-am sim^it m irosul,
m-am excitat.
M ary se holba la el uluita.
- Excitat? intreba ea rttuta de uim ire.
-M d a . Inca se h olb a la el de parea ar fi v o rb it alta
lim ba, a§a ca el adauga grabit: M -am incins sau c u m vrei
sa-i spui.
M ary i§i aranja o §uvi$i care ii scapase d e sub acele
d e par.
- V a b a te # d in n o u joc de m ine, il acuza ea.
E ra im posibil. N iciodata... n iciodata in via£a ei n u
excitase u n barbat.
W o lf era deja enervat, pe langa ca se siml;ea excitat.
lnva^ase sa se controleze in discu^iile cu albii, d ar fe­
m eia asta firava il scotea d in sarite. E ra ffu strat ?i avea
senza^ia ca ar fi p u tu t exploda in orice m o m en t. N u in-
ten^ionase s-o atinga, insa se trezi cu m ainile pe talia ei,
tragand-o spre el.
- Poate ai nevoie de o d e m o n stra te , spuse el cu voce
joasa §i aspra, aplecandu-se sa-i acopere gura cu buze­
le lui.
M ary trem ura d in pricina ?ocului §i facu ochii m ari
in tim p ce el i§i mi§ca buzele peste ale ei. O ch ii lui erau
inchifi. Putea sa-i nu m ere genele, §i p e n tru o clipa se
m in u n a de cat de dese erau. A poi m ainile lui, inca
incle§tate pe talia ei, o apropiara de tru p u l lui muscu-
los, iar ea suspina. B arbatul p rofita im ediat de gura ei
deschisa §i incepu sa o guste cu lim ba. M ary se cutre-
m ura d in n ou, iar ochii i se inchisera incet, in tim p
0 inima neimfcCdnzita 25

ce o c&ldura ciudata o cuprindea p e d inauntru. Pla-


cerea ii era necunoscuta §i atat de intensa, incat o speria.
U n §uvoi de senza^ii noi o invaluira §i o ame^ira. Buzele lui
erau ferme, gustul lui o im bata, iar lim ba lui o atingea pe
a ei cu o intim itate uim itoare, adem enind-o sa se joace.
Ii sim # caldura trupului §i mirosuf cald, de mosc, al pielii.
Sanii ei m oi erau lipit^i de pieptul lui, §i incepu sS sim ta
d in n o u furnicSturile acelea ciudate si! jenante.
Dintr-odata, el i§i departa gura de a ei, iar M ary des-
chise ochii dezamagita. Privirea lui neagra o ardea.
- Saruta-ma §i tu.jopti el.
- N u §tiu cum , m u rm u ra Mary, inca incapabila sa
creada ce se intam pla.
Vocea lui era ragu^ita.
-A §a.
Ii captura d in n o u gura, iar de data asta ea i§i deschi-
se buzele im ediat, dornica sa-i accepte lim ba §i sa m ai
sim ta inca o data placerea aceea stranie, necunoscuta.
El i§i mi?ca gura peste a el, apasandu-i buzele cu o place-
re apriga, inva^and-o cum sa raspunda. Lim ba lu i o atin-
se d in n o u pe a ei, iar de d ata asta ea raspunse tim id,
prim indu-i asaltul cu atingeri ginga§e. E ra prea ne§tiu-
toare ca sa-fi dea seam a de semnificafia raspunsului ei,
dar el incepu sa respire m ai adanc §i m ai repede, iar
sarutul se adanci, soHcitand to t m ai m u lt im plicarea ei.
U n fior terifiant ii strabatu corpul, depa§ind lim itele
sim plei placeri si devenind o nevoie infom etata. Nu-i
m ai era frig deloc, ci ardea pe d in a u n tru , iar bataile
inim ii i se Integra. D eci la asta se referea atunci cand
ii spusese ca il excitase. $i el o excita pe ea, iar M ary se
gandea naucita ca §i el sim^ise aceea^i nelini^te, ace-
easi dorin^a nebanuita. Scoase u n tsu n et u$or, fara ca
m acar sa-fi dea seama, §i se apropie de el, incapabila
sa controleze senza^iile pe care i le starneau saruturile
lui experim entate.
M ainile lui i se incle?tara dureros pe talie, iar d in ga-
tu l lui se auzi u n sunet jos, ragu^it. A poi o ridica, o trase
26 Linda 9-faward

mai aproape, ii lipi foldurile de ale lui fi ii demonstra ce


efect avea asupra eiir
Mary nu ftiuse ca se putea intampla asta. Nu ftiuse
ca dorinfa poate fi atat de fierbinte, incat s-o faca s5 uite
avertiz&rile matufii Ardith legate de barbapi f i de lucru-
rile meschine pe care le placea sa le faca femeilor. Ra£i-
unea ii spunea lui Mary ca nu puteau fi prea neplacute,
altfel femeile nu ar fi fost de aCord, dar nici nu flirtase
vreodata f i nu incercase sa-fi faca un prieten. Barbapi
pe care ii cunoscuse in facultate fi la serviciu i se paru-
sera normali, nu niste obseda# sexual. Se sim^ea bine
In preajma bSrbatilor f i pe unii chiar ii cotisidera amici.
Pur fi simplu, nu era ea sexy. Nici un barbat nu se da-
duse de ceasul mor^ii ca sa o scoata in ora? fi nici macar
nu-fi batuse capul sa-i formeze numarul de telefon, deci
interac^iunea ei cu barba{ii nu avea cum sa o fi pregatit
pentru stransoarea bra^elor lui Wolf Mackenzie, pentru
saruturile lui infometate sau pentru taria barba^iei lui,
care pulsa lipita de locul in care se uneau coapsele ei.
Nici nu ftiuse ca ar fi putut sa vrea mai mult.
Involuntar, ii inconjura gatul cu bra^ele fi se lipi fi
mai mult de el, chinuita de dorin^a din ce in ce mai
puternica. Trupul ii luase foe, pustiit, dureros fi dor-
nic, toate senzafule deodata, fi ea nu avea experien^a
necesara pentru a se controla. Noile senzat;ii erau ca un
fuvoi nestavilit care ii cufunda mintea fi ii supraincarca
term inable nervoase.
Wolf ifi trase capul pe spate fi ifi inclefta din^ii
in timp ce incerca sa-fi recapete Controlul. In ochii lui
ardeau flacari negre. O privi fi vazu ca saruturile lui ii
inrofisera fi-i umflasera buzele, iar pielea ei stravezie,
ca de porfelan, se imbujorase. Parul i se desfacuse com-
plet fi i se revarsa matasos pe fata fi pe umeri. §i i se
citea dorin^a pe chip. Deja parea ravafita, ca fi cum ar fi
facut mai mult decat sa o sarute. In mintea lui, el merse­
se fi mai departe. O sim^ea Ufoara fi delicata in bra^ele
sale fi se lipise de el cu o pofta la fel de mare ca a lui.
0 inima neimSCanzitd 27

Ar putea s-o ia fi s-o ducS In pat. Ea era dispusa, iar


el ftia asta. Dar, atunci cand avea sS o faca, avea sa fie
fiindca ea va fi luat aceasta hotarare in mod conftient,
nu fiindca era atat de infierbantata incat sa nu ifi dea
seama ce facea. Lipsa ei de experien^a era evidenta. Tre-
buise s-o inve^e chiar fi cum sa sarute. Gandul se opri
brusc, ca fi cum s-ar fi lovit de un zid, fi ifi dadu sea­
ma ce Insemna, de fapt, aceasta lipsa de experien^a a ei.
La naiba, era virgind!
Ideea aceasta il facu sa ezite. Mary il privea cu ochii ei
gri-albaftri, nevinova# fi intrebatori, frematand de do-
rin^a, ca fi cum afteptaca el sa faca urmatoarea mifcare.
Nu ftia ce sa faca. Bra^ele ei erau incoladte in jurul ga-
tului lui, trupurile le erau lipite fi avea picioarele ufor
departate, parea pentru a-i face loc sa se cuibareasca
acolo. II aftepta, fiindca habar n-avea cum sa procedeze.
Nici macar nu mai fusese sarutata pana atunci. Nici un
barbat nu atinsese sanii aceia moi f i nu-i luase sfarcurile
in gura. Nici un barbat n-o iubise vreodata.
Wolf trebui sa-fi inghita nodul din gat care amenin^a
sa-1 sufoce, dar nu-fi lua ochii de la ea.
- Dumnezeule, cucoana, situa^ia a cam luat-o razna.
Mary clipi.
- Serios?
Vorbise clar fi raspicat, dar inca il privea amenta,
aproape somnoroasa.
Incet, fiindca nu voia sa-i dea drumul fi ufor, fi­
indca ftia ca trebuia sa o faca, ii lasa trupul sa alunece
in jos, pana cSnd ea se sprijinea din nou pe propriile
picioare. Femeia nu era conftienta de toate consecin-
tele, dar el era. El era Wolf Mackenzie, un metis, iar
ea era profesoara din oraf. Ceta^enii din Ruth nu ar ft
vrut s-o ftie in preajma lui. Ea se ocupa de copiii lor fi
avea o influenza de netagaduit asypra personalita$i
acestora. Nici un parinte nu ar fi vrut ca fiica lui, aflata
la o varsta dificila, sa fie educata de o'femeie ce avea o
idila cu un fost pufcariaf indian. Cine ftie daca nu era
28 Linda (hfoward

In stare §i sa-i seduca pe bate#? Poate i-ar fi acceptat pana


la urm a cazierul,dar sangele lui indian nu aVea sa dis-
para niciodata.
A?a ca trebuia sa-i dea drum ul, oricat de m ult ar fi
vrut s-o duca in dorm itor §i s o tnve^e to t ceea ce se in­
tam pla intre u n barbat §i o femeie.
M ainile ei inca ii in conjurau gatul, si avea degete-
le ingropate in parul lui de la ceafa. Parea incapabila
sa se m ifte. W olf ii apuca incheieturile §i ii in d eparta
m ainile.
- C red ca o sa m a intorc m ai tarziu.
Vocea cea noua ii destram a lui Mary lumea de vis a
senzualitatii n o u descoperite §i o facu sa se traga in tro
parte, cu obrajii arzand, §i sa se roteasca spre persoana
care tocm ai intrase. U n baiat inalt, cu parul negru, sta-
tea in pragul u$ii de la bucatarie, cu caciula in mana.
-Scuze, tata. N u am vrut sa dau buzna a§a.
W olf se indeparta de ea.
- Ramai. O ricum , a venit sa te vada pe tine.
Baiatul o privi intrebator.
-N -a? fi crezut.
W olf se m ultum i sa ridice din umeri.
- E a e Mary Potter, no u a profesoara. D om nifoara
Potter, fiul m eu, Joe.
De?i era extrem de jenata, M ary fu uluita ca ii spusese
„dom ni 5oara Potter“, dupa m om entele de intim itate de
m ai devreme. Insa el parea atat de calm si de stapanit, ca
§i cum n-ar fi fost deloc afectat, in timp ce fiecare nerv
d in corpul ei inca era incordat la maximum. A r fi vrut
sa i se arunce in brate §i sa cedeze focului netarm urit
care o impresura.
Ramase totu§i acolo, cu mainile pe langa corp, in
tim p ce obrajii inca ii ardeau, §i se uita la Joe Macken­
zie. El era motivul pentru care se afla acolo §i nu avea
sa-si m ai perm ita sa uite asta. Pe masura ce stinghereala
ti disparea, observa ca sem ana foarte mult cu tatal lui.
C hiar daca avea doar saisprezece ani, avea deja in jur
O inima neimdCanzita 29

de u n m etru optzeci §i era foarte probabil sa creasca la


fel de inalt ca tatal lui, a?a cum um erii lui tineri §i la#
prom iteau sa devina la fel de puternici. C hip u l lui pa­
re a o imagine m ai tanSrS a lui Wolf, la fel de osos §i de
m andru, cu trSsaturile bine conturate. Era calm §i stSL-
panit, m ult prea stapanit pentru u n baiat de faispre-
zece ani, iar ochii lui, in m od bizar, erau deschisi la
culoare, de u n albastru stralucitor. O chii aceia aveau
ceva in ei, u n fel de salbaticie, dar ?i u n soi de acceptare
?i de in^elegere amara care il facea prea b atran pentru
varsta lui. Era leit tatal sau.
N u avea sa renun£e_la el.
- As vrea foarte m ult sa vorbesc cu tine, Joe, spuse ea,
intinzandu-i mana.
Expresia de pe chipul lui n u se schimba, insa baiatul
traversa bucataria ca sa-i stranga mana.
- N u am idee de ce.
- A i renun^at la ?coala.
Afirmafia nu avea nevoie de confirmare, insa el incu-
viin^a din cap. M ary trase aer in piept.
- Pot sa intreb de ce?
- N u aveam ce cauta acolo.
Se sim£i frustrata de afirma^ia lui calma, clara, fiind­
ca n u percepea nici u n pic de nesiguranta la acest baiat
neobisnuit. A?a cum spusese si Wolf, Joe luase o ho-
tarare §i n u intentiona sa se razgandeasca. Incerca sa
se gandeasca la o alta abordare, dar o intrerupse vocea
lini§tita §i adanca a lui Wolf:
-D o m n ifo ara Potter, puteti term ina de vorbit dupa
ce va im braca# cu ni§te haine mai potrivite. Joe, n u mai
ai niste blugi vechi, destul de mici cat sa-i vina?
Spre uim irea ei, baiatul o privi cu u n ochi foarte
experimentat. v
- C red ca am. Poate blugii pe carg;i p u rtam la varsta
de zece ani.
Pentru o clipa, ochii lui alba^tri licarira a amuzament,
iar Mary i?i tuguie buzele. De ce le facea atat de multa
30 Linda to w a rd

placere bariba#lor Mackenzie sa-i eviden#eze tn m od


inutil lipsa de senzualitate?
- §osete, bluza, cizme f i palton, adauga pe lista W olf.
Cizmele-i vor fi prea mari, d ar cu doua perechi de fosete
n o sa le piarda d in picioare.
- D om nule Mackenzie, chiar n-am nevoie de alte hai­
ne. Ale mele im i su n t suficiente pana ajung acasa.
-N u -i adevarat. Maxima de azi e cam de m inus zece.
N u iefi d in casa asta cu picioarele goale fi cu prostiile
astea de pantofi.
Deci pantofii ei comozi erau nifte prostii? V ru sa le
sara in aparare, dar ifi am inti ca intrase zapada in ei fi
ca ii inghe^asera degetele. Ceea ce mergea in Savannah
era teribil de nepotrivit iarna in W yoming.
-F o a rte bine, consim # ea, dar num ai fiindca, la
urm a urm ei, asta era solufia cea m ai ra#onala.
Inca se sim^ea jenata sa im brace hainele lui Joe, chiar
f i tem porar. N u m ai purtase niciodata hainele altcuiva,
n u facuse niciodata schimb de pulovere sau de bluze cu
prietenele tn adolescen^a. M atufa A rd ith gasea ca astfel
de fam iliarita# erau sem n de proasta creftere.
- C at tim p te imbraci, o sa ma ocup de m afina ta.
Fara sa se m ai uite la ea, W olf ifi lua haina f i iefi.
- P e aici, ii spuse Joe, facandu-i sem n sa-1 urmeze.
C e s-a intam plat cu m afina dumneavoastra? adauga el,
intorcandu-se spre ea.
- S-a spart u n fu rtu n de apa.
- §i u n de e?
M ary se opri.
- E pe drum . N-ai vazut-o cand ai venit?
Ii trecu p rin m inte u n gand groaznic. O are m afina ei
cazuse de pe munte?
-A m venit p rin fa^a. Acolo drum ul n u e afa abrupt,
raspunse Joe. O privi d in nou, amuzat. Afi incercat sa
m erge# pe drum ul d in spate cu m afina, chiar daca n u
sunte# obifnuita sa conduce# pe zapada?
0 inima neimSC&nzita 31

- N u ?tiam cS. e drum ul d in spate. A m crezut c5 n u


exists alt drum . N-as fi p u tu t sa ajung? A m cauciucuri
de iarna.
- Poate.
M ary observa ca n u parea sa aiba prea m ulta incre-
dere In capacita#le ei, dar n u protesta, fiindca nici
ea n-avea incredere. T recura p rintr-un living rustic,
d ar confortabil §i strabatura u n ho i scurt, pana la o
u§a deschisa.
- H ainele mele vechi su n t in cutii in debara, dar le
gasesc im ediat. P ute# sa va schimbati aici. Este dormi-
torul meu.
-M ul#im esc, m urm ura ea §i intra in camera.
$i dorm itorul lui Joe era rustic, la fel ca sufrageria, cu
grinzi aparente $i pere# gro§i, de lem n. N im ic n u arata
ca tn camera aceea locuia u n adolescent: nici u n fel de
aparat de sport, nici o haina pe podea. Patul m are era
facUt §i acoperit cil o patura groasa, tricotata. Intr-un
col^ se afla u n scaun cu spatar. Langa p at erau rafturi
cu car#, d in podea pana la tavan. Rafturile erau, cu si-
guran^a, lucrate de m ana, dar n u erau grosolane. Erau
finisate, rindeluite ?i lacuite. Erau p lin e cu car#, §i, din
curiozitate, se uita la titluri.
D upa cateva clipe, t§i dadu seama ca toate cartile etau
despre avia^ie, de la experimentele lui D a V inci la Kitty
Hawk1 §i explorarea spa#ului. Erau acolo car# despre
bom bardiere, avioane de lupta, elicoptere, aeronave cu
radar fi avioane cu elice, car# despre bataliile aeriene
d in fiecare razboi, inca de cand pilo#i se tm pufcau unii
pe al#i tn Prim ul Razboi M ondial. M ai erau §i car# des­
pre aeronautica experimentala, despre tactici de iupta,
despre proiectarea aripilor §i capacitatea motoarelor.
1 Numele unei nave a Marinei Statelor Units, utilizata in al Doi-
lea Razboi Mondial. A fost numita dupa localkatea Kitty Hawk din
Carolina de Nord, locul unde fratii Wright au efectuat primul zbor
dirijat cu un aparat cu motor mai greu decat aertil, pe 17 decembrie
1903. (n.tr.)
32 Linda Tioward

-A m g&sit hainele.
Joe intrase incet fi puse hainele pe pat. M ary il privi,
dar chipul lui era impasibil.
- 1# plac avioanele, spuse ea, apoi ifi dadu seama ca
rostise ceva evident.
- Im i plac avioanele, recunoscu el cu u n to n lipsit de
vreo inflexiune.
-Te-ai gandit sa iei lec#i de zbor?
-D a .
N u mai adauga nimic la r&spunsul sec. Iefi din came­
ra f i inchise Ufa dupa el.
M ary ramase pe ganduri tn tim p ce ifi scotea incet
rochia fi lua pe ea hainele pe care i le adusese Joe.
C olec#a de car# n u sugera u n oarecare interes pentru
zbor, ci o adevarata obsesie. Obsesiile erau lucruri ciuda-
te: obsesiile nesanatoase puteau distruge vie#, dar unele
obsesii ii faceau pe oam eni sa evolueze, sa straluceas-
ca, sa munceasca cu mai m ulta ravna, iar daca obsesiile
acelea n u erau alim entate, persoana respectiva se ofilea,
cu sufletul m arinat de neim plinire. Daca avea dreptate,
atunci exista o m odalitate prin care putea sa-1 convinga
pe Joe sa se intoarca la fcoala.
Blugii ii veneau bine. Dezamagita de aceasta noua
dovada a faptului ca avea silueta u n u i baiat de zece ani,
trase pe ea bluza tricotata care-i era cam m are fi incheie
nasturii, apoi ifi sufleca manecile. Afa cum prevazuse
Wolf, cizmele ii erau fi ele mari, dar cele doua perechi
de fosete groase o ajutau sa n u le piarda din picioare.
C aldura era dumnezeiasea, f i se hotari sa faca econom ii
pentru a-fi cum para o pereche de cizme.
C and ea intra, Joe punea lem ne pe focul d in femi-
neul enorm, din piatra, fi schi^a u n zambet la vederea ei.
- C hiar n u arata# ca doam na Langdale sau ca orice
alta profesoara pe care am vazut-o vreodata.
Mary ifi im preuna mainile.
0 inima neimbCanzita 33

-A spectul fizic n u are nici o leg&turS cu com peten­


c e . S unt o profesoara foarte buna, chiar daca arat ca
u n baiat de zece ani.
- Doisprezece. A m p u rtat blugii aftia cand aveam
doisprezece ani.
- C e consolare!
Joe rase zgomotos, iar ea se sim # mul^umita, fiind­
ca avea senza#a ca nici el, nici tatal lui n u radeau prea
mult.
- De ce ai renun£at la fcoala?
Invatase ca, daca adresezi aCeeafi intrebare in m od re-
petat, prim efti de m ulte ori raspunsuri diferite, dar, in
final, reticen^a incepe sa dispara fi sosefte fi raspunsul
adevarat. Insa Joe o privi fix fi ii dadu acelafi raspuns:
- N u aveam ce cauta acolo.
- N u mai aveai ce invata?
- S unt indian, dom nif oara Potter. S u n t metis. C e am
inva^at am inva^at singur.
Mary facu o pauza.
-D o a m n a Langdale nu...
Se opri, n eftiind prea bine cum sa formuleze intre-
barea.
-E ra m invizibil, continua el cu asprime in glas.
De cand am inceput fcoala. N im eni nu-fi facea tim p
sa-mi explice ceva, sa-mi puna intrebari, sa ma implice.
M a m ir ca-mi notau lucrarile.
- D ar erai prim ul din clasa.
Joe ridica d in umeri.
i - Im i plac car#le.
- N u #-e dor de f coala, n u #-e dor de inva^at?
- Pot sa citesc car# f i fara sa merg la f coala f i il ajut
m ai m ult pe tata daca sunt aici toata ziua. Ma pricep la
cai, doam na, poate m ai bine ca oricine de pe aici, in
afara tatei, f i n-am inva^at despre ei la fcoala. Ferma asta
o sa fie a m ea candva. Asta-i via^a'mea. De ce sa pierd
tim pul la fcoala?
M ary respira adanc fi dadu lovitura de gratie.
34 Linda (tfoward

- C a s& Inve# sS pilotezi u n avion.


El n u reu?i sS-§i mascheze sclipirea avida care i se z&ri
pre£ de o clips in ochi, dar care disp&ru repede.
-N -o sSL invSt sa pilotez la liceul d in R uth. Poate
in tr o zi o sS iau ni§te lec£ii.
- N u mS refeream la lec#i. M a refeream la Academia
For^elor Aeriene.
Pielea lui bronzata se albi. De data asta n u mai
citi in privirea lui nerabdare, ci o nevoie chinuitoare,
adanca, atat de puternica, incat o uim i, ca §i cum i s-ar
fi aratat raiul. A poi i?i intoarse capul, §i, d in tro data,
parea mai matur.
- N u va bate# joc de mine. N-am nici o §ansa.
- De ce sa n u fie nici o §ansa? M-am uitat pe notele
tale, §i o sa ai m edia suficient de mare.
-A m renuntat la §coala.
- Pofi sa te intorci.
- La cat am ramas in urma? A r trebui sa repet clasa
asta, §i n o sa pot sa stau locului daca nenoroci#i aia imi
spun ca sunt un indian prost.
- N u ai ramas prea m ult in urma. A§ putea sa-# dau
medita£ii, sa te ajut sa recuperezi, astfel incat sa incepi
ultim ul an in toam na. S unt profesor titular, Joe, §i, ca sa
§tii, calificarile mele sunt foarte bune. S unt perfect ca-
pabila sa-# dau m edita#i la materiile la care ai nevoie.
Joe apuca vatraiul §i impinse u n bu§tean, stam ind
scantei.
- $ i daca a? fi de acord? mormai el. Academia nu
e o facultate la care sa dai examen, sa platefti taxa §i
sa intri.
- N u. De obicei trebuie sa fii recom andat de u n mem-
b ru al Congresului.
-D a , bine, chiar n u cred ca vreun m em bru al Con-
gresului o sa recom ande u n indian. Suntem jos de tot
in lista oamenilor pe care e la m oda sa-i ajufi. De fapt,
suntem chiar ultimii.
0 inima neimdCanzita 35

-C re d ca te legi prea m ult de originea ta, spuse Mary


calma. P o t sa dai vina pe faptul ca e§ti indian pentru
tot ceea ce £i se intampla sau p o t sa-# conti nui viafa.
Nu p o t face riimic in legatura cu reac#ile celor din jur,
dar poti face ceva in legatura cu propria ta persoana.
Nu §tii ce va face u n membrU al Congresului, deci de ce
ai renun^a cand nici macar n-ai incercat? E§ti la§?
Joe se indrepta, §i ochii lui blanzi se inasprira.
- N u cred. '
-A tu n ci a venit timpul sate convingi, nu crezi? !# do-
refti sa fii pilot suficient de m ult incat sa te lu p t pentru
asta? Sau vrei sa mori fara sa afli vreodata cum e sa stai
in carlinga unui avion care merge cu o mie de kilometri
pe ora?
-J u c a t tare, doamna, §opti el.
- U neori e nevoie de cate un bobirnac pentru a capta
atenfia cuiva. Ai curaj sa incerci?
- $ i dumneavoastra? O am enilor din R uth n o sa le
placa sa petrecet atat de m ult timp cu mine. A r fi rau §i
daca a? fi singur, dar cu tata e m ult mai rau.
-D a c a se arata careva nem ul^um it de faptul ca te
meditez, o sa-1 p u n cu siguran^a la punct, spuse ea ho­
tarata. Este o mare onoare sa fii acceptat la academie,
§i acesta e scopul nostru. Daca e§ti d e acord sa te me­
ditez, ii voi scrie im ediat m em brului d in Congres care
reprezinta circum scripta ta. C red ca de data asta origi­
nea i# va fi favorabila.
Era uim ita de m andria pe care o afi§a chipul lui
tanar.
- N u vreau Un loc la academie daca m i se ofera nu­
mai fiindca sunt indian.
- N u fi ridicol, il dojeni ea. Siguf ca n o sa intri la aca­
demie num ai fiindca e?ti pe jumatgte indian. Dar, daca
faptul asta atrage atenfia vreunui parlamentar, e foarte
bine. O sa-?i aminteasca de numele tau. Tu trebuie sa ai
media necesara.
36 Linda “rfow ard

Joe ifi trecu m an a p rin p aru l negru, ap o i se in d re p ta


agitat spre fereastra, p riv in d peisajul alb.
- C h ia r credeti ca e posibil?.
-S ig u r cS. e posibil. N u exista n ic i o garantie, d a r
e posibil. A i p u te a sfi te m ai u iti In o glinda daca n-ai
incerca? D aca n-am incerca?
N u §tia cum p o ti atrage a te n # a u n u i m e m b ru al
C ongresului, astfel in ca t sa il convingi sa reco m an d e pe
cineva p e n tru academ ie, d ar era h o ta ra ta sa scrie o scri-
soare pe sSptam ana tu tu ro r sen ato rilo r §i reprezentanti-
lo r d in C ongres pe care ii avea regiunea W yom ing.
- D aca as fi d e acord, a r tre b u i sa facem m e d ita # i
seara. A m tre b u ri d e facu t la ferm a.
- N u e nici o p ro b lem a. N-a§ avea n icio pro b lem a sa
facem m ed itatii fi no ap tea, daca asta te va d eterm in a
sa te in to rci la ?coala.
Joe ii aru n ca o privire fugara.
- C h ia r v o rb i# serios, nu-i a§a? C h ia r va pasa ca am
re n u n ta t la §coala.
- Sigur ca-mi pasa.
- Nu-i nim ic „sigur“ in to a ta treab a asta. V-am spus,
n ici u n u i alt profesor nu-i pasa daca v en eam la scoala
sau n u . P robabil ar fi p referat sa n u .
- E i b in e, spuse ea vioaie, m ie-m i pasa. S u n t pro-
fesoara, a?a ca, d aca n u p o t sa e d u c $i sa sim t ca, fac
u n b in e cuiva, m a trad ez p e m in e in sam i. N u ai §i tu
aceeasi parere desp re pilotaj? C a trebuie s-o faci, altfel
n u m ai exi§ti?
- Im i doresc n esp u s d e m u lt asta, recu n o scu el, cu
voce joasa.
- A m citit u n d ev a ca a p ilo ta in sea m n a a-# a ru n ca
su fletu l spre cer §i a te grabi sa-1 prinzi in tim p ce cade.
- N u cred ca al m e u o sa cada vreodata, m u rm u ra el,
p riv in d cerul sen in §i rece.
II privea ca in transa, ca §i cu m paradisul il a?tepta
acolo, ca fi cu m p u te a vedea in fin itu l. P robabil i?i inchi-
p u ia ca era acolo, deasu p ra, lib er §i salbatic, cu o m asina
0 inima neimbCanzita 37

p u tern ica u rla n d sub el fi ducandu-1 to t m ai sus. A p o i


i?i alunga d in m in te gandurile visatoare fi se in to arse
spre ea.
- In regula, d o m n ifo ara profesoara, can d incepem ?
- In seara asta. D eja ai p ie rd u t destu l tim p.
- C a t o sS dureze p an a recuperez?
M ary il privi contrariata.
- S a recuperezi? O sa-i lafi p e to # cu g ura c&scata.
T otul d ep in d e d e cat d e m u lt i# vei d a silin^a.
- D a, d o am n a, spuse el, ra n jin d slab.
E a se g andi ca deja arata m ai tanar, ca aducea m ai
m u lt a adolescent, decat in u rm a cu cateva clipe. D in
to ate p u n ctele de vedere, era m u lt m ai m a tu r d ecat cei-
la l# b a ie # de varsta lui, d ar arata ca f i cu m a r fi scapat
d e o povara. D aca avia#a in sem n a a ta t d e m u lt p e n tru
el, cum se sim pse a tu n c i can d luase o h o tarare care-1
in d e p a rta de ceea ce-f i dorea cel m ai mult?
- P o p sa fii la m in e la o ra fase? Sau preferi sa v in
eu aici?
Se gandi cum avea sa cond u ca p e in tu n e ric f i pe zapa­
d a fi se in treb a daca avea sa reufeasca, in caz ca el voia
ca ea sa vina pe m u n te.
- V i n eu, fiindca n u s u n te # o b ifn u ita sa c o n d u ce #
p e zapada. U n d e locui#?
- C o b o ri pe d ru m u l d in spate fi faci stanga. Este pri-
m a casa pe stanga. C re d ca e p rim a casa efectiv, adauga
d u p a ce se g andi p u # n .
- A f a e. N u m ai e nici o alta casa vreo d o i kilom etri.
E vechea casa W itcher.
- A f a m i s-a spus. C o n d u c e re a fcolii a avut am abilita-
tea sa im i gaseasca o locuinfa.
Joe o privi cu indoiala.
- M ai degraba af zice ca a fost sin g u ra so lu # e p e n tru
a aduce o profesoara la m ijlocul an u lu i.
- In fine, am apreciat o ricu m gestul, spuse ea h o ta­
rata. T atal ta u n u a r treb u i sa se tntoarca? in tre b a ea,
p riv in d pe fereastra.
38 Linda (hCoward

- D epinde ce a gSsit. D aca e ceva ce p oate sa repare


pe loc, se descurca. U ita # , acum vine.
B reakul negru se o p ri in fa{a casei, iar W o lf iefi. U rea
pe terasa, ifi scutura b in e zapada de p e cizme fi deschise
Ufa. Privirea lui neagra, rece, zabovi asupra fiului sau,
ap o i trecu la M ary. O ch ii i se m arira in tim p ce observa
fiecare curba sub#re eviden#ata de blugii vechi ai lu i
Joe, d ar n u facu nici u n com entariu.
-S tran g e-# lucrurile, ii p o ru n ci el. A m u n fu rtu n
care o sa se potriveasca la m afina ta. It m o n tam , apoi
te due acasa.
- Pot sa co nduc eu, raspunse ea. D a r va m ul#im esc
p e n tru grija. C a t costa furtunul? Vi-1 voi plati.
- Considera-1 u n ajutor d in p artea u n u i vecin. O ri-
cum , to t te due acasa. A f prefera sa exersezi c o n d u su l pe
zapada altundeva, n u pe m u n tele asta.
C h ip u l lu i in tu n e c a t era lip sit de orice expresie,
ca d e obicei, d a r M ary sirn # ca se h o tarase f i ca n u avea
de g and sa se targuiasca. ifi lu a rochia d in cam era lui
Joe fi restul lu cru rilo r d in b u catarie. C a n d se in to arse
in sufragerie, W o lf ii oferi u n p a lto n gros. §i-l trase
fara o b iec# i pe ea. § tia ca era al lu i fiindca-i ajungea
aproape pSna la gen u n ch i, iar m anecile ii dep afeau cu
m u lt palm ele.
Joe ifi puse d in n o u h a in a f i caciula.
- G ata.
W o lf ifi privi fiul.
- A # term in at d e discutat?
B aiatul incuviin^a d in cap.
- D a , raspunse el p rivindu-fi tatal. O sa-mi dea
m e d ita# i. O sa incerc sa in tru la A cadem ia Forfelbr
A eriene.
- E hotararea ta. Asigura-e d o a r ca ftii !n ce te bagi.
-T re b u ie sa incerc.
W o lf ap ro b a d in cap, fi afa se tn ch eie discu#a. Iefi-
ra d in casa incalzita fi, d efi g h em u ita in tre ei, M ary
fu d in n o u focata de frigul aspru, nem ilos. Se urea
0 inima. neimSCanzita 39

recunosdltoare in m afina care fusese lasata pornita, iar


aerul cald i se paru o binecuvantare cereasca.
W olf se afeza la volan, iar Joe in tra langS ea, pe partea
cealalta. l§i puse m ainile u n a peste alta in poala fi ifi
afezS picioarele frum os, u n u i langa altul, in tim p ce se
in dreptau spre u n fo p ro n enorm , cu grajduri lungi
de o parte fi de alta. W olf iefi fi se duse in fo p ro n , apoi
ap&ru peste jum atate de m in u t cu u n fu rtu n negru.
C an d ajunsera la m afina ei, barb ap i Mackenzie cobo-
rarS fi-fi bagara capul sub capota ridicata. W olf ii spuse,
pe to n u l pe care deja il recunoftea d rep t neclintit, s&
rim an a in m afina. Era, in m o d evident, u n b arb at auto-
ritar, dar ii placea relafia d intre el fi Joe. Se vedea cS. se
respectau reciproc.
Se intreba daca localnicii erau atat de ostili cu ei n u ­
m ai fiindca erau pe jum atate indieni. Ifi am in ti rem arca
lui Joe, cum ca era destul de rau fi dacS ar fi fost im-
plicat n um ai el, dar, fiindca era vorba despre W olf, era
m ult m ai rau. C are era treaba cu Wolf? O salvase dintr-o
s itu a te neplacuta, chiar periculoasa, avusese grija de ea,
iar acum ii repara m afina.
O fis a ru ta s e .
. -Ifi Sim# obrajii incalzindu-se cand ifi am inti de acele
saruturi intense. N u, saruturile... fi rem em orarea lor ii
starnira u n soi diferit de caldura. O brajii i se incalzisera
fiindca propriul ei com portam en t fusese atat de scan-
dalos, incat ii era ru fin e fi sa se gandeasca. N iciodata,
absolut niciodata n u fusese atat de directa cu u n barbat.
Era cu totul nefiresc p en tru ea.
M atufa A rd ith ar fi facut u n atac de isterie daca ar
fi aflat ca n ep o ata ei cum inte lasase u n strain sa-i bage
lim ba in gura* Era, cu siguran^a, ceva neigienic, dar,
la u rm a urm ei, in tr-u n m o d cu to tu l prim itiv, fusese
f i excitant.
is Inc& ifi sim^ea obrajii fierb in # atunci can d W olf se
intoarse in m afina, dar nici n u se u ita la ea.
- L-am reparat. Joe o sa vina d u p a noi.
40 Linda ifoward

- D ar n u m ai are nevoie de apa f i de antigel?


W olf o privi nemcrezator.
-A veam u n bidon de antigel tn portbagaj. N-ai vSzut
cand 1-am luat?
M ary se inrofi d in nou. N u vSzuse. RetrSise acele
saruturi, cu inim a b atan d ca n eb u n a fi cu sangele
curgandu-i navalnic p rin vene. Era o senza^ie extraordi­
n a ry fi n u era sigurS cum trebuia sa se com porte. I se
parea ca ar fi fost in^elept s-o ignore, d ar cum sa ignori
afa ceva?
Piciorul lui puternic se lipi de al ei in tim p ce schim-
ba viteza, f i dintr-odata ea Ifi dadu seama ca inca statea
pe mijloc.
- M a dau la o parte, spuse ea repede f i se afeza langa
fereastra.
Lui W olf ii placuse sa o simta aproape, afa de aproa-
pe, m eat bra^ul f i piciorul lui o atingeau de fiecare data
cand schimba viteza, d ar nu-i spuse asta. Lucrurile sca-
pasera prea m ult de sub control acasa, fi n u trebuia sa
mearga m ai departe. II ingrijora toata treaba cu Joe, iar
Joe era m ult m ai im portant p en tru el decSt ce sim^ea
atunci cand lua in bra^e o femeie.
- N u vreau ca Joe sa sufere fiindca instinctele tale bi-
nefacatoare n u pot sa-fi vada de treaba, rosti W olf pe
u n to n jos, liniftit, care o facu sa tresara, iar el in^elese
ca ea intrevedea amenin^area. Academia For^elor
Aeriene! E m ult prea m u lt p en tru u n copil indian, fi o
gram ada de oam eni afteapta sa-i pu n a befe-n roate.
Daca se gandise ca avea sa o intimideze, n u ii reuf ise.
M ary se tntoarse spre el cu ochii scaparatori fi cu bar-
bia ridicata.
- D om nule Mackenzie, n u i-am prom is lui Joe ca va
intra la Academie. El in^elege asta. Notele lui erau des-
tul de m ari ca sa poata prim i o recom andare, dar a re-
nun^at la fcoala. N u are nici o fansa daca n u se intoarce
la fcoala. A sta i-am oferit, o fansa.
- Si daca n u reuf efte?
0 inima neimdCanzita 41

-V rea sa incerce. C hiar daca n-o sa intre, cel pu£in va


fti cS a incercat fi va avea o diploma.
- C a sa faca to t ce-ar fi facut fi fara diploma.
- Poate. D ar luni 0 sa incep sa ma informez care este
procedura ft de ce calificari are nevoie fi o sa ma apuc sa
t rimit scrisori. Concuren^a la academie e foarte mare.
-O a m e n ilo r d in ora§ n-o sa le placa faptul ca-1
meditezi.
-A sta a zis fi Joe, raspunse M ary privindu-1 incapa^a-
nata. D ar ftiu cum sa m a descurc daca face careva gura.
Ma ocup eu de asta, dom nule Mackenzie.
Se aflau deja la poalele m untelui pe care ea urease
atat de greu. W olf tacu to t restul drum ului, afa ca tacu
fi Mary. Dar, cand parea in fafa casei vechi in care locuia
ea, ifi afeza m ainile tnm anufate pe volan fi spuse:
- N u e num ai d in cauza lui Joe. Pentru binele tau,
nu lasa sa se afle ca faci asta. E m ai bine daca n u ftie
nim eni ca ai vorbit vreodata cu m ine.
- D e ce?
El schi^a u n zambet amar.
- S u n t u n fost puf eariaf. A m fost arestat p en tru viol.
capitolul 3
Mai tarziu, Mary se certS fiindca se daduse jos din
ma?ina fara sa-i raspunda nimic, dar la m om entul re-
spectiv fusese extrem de ?ocatS ?i nu reu^ise sa scoatS o
vorba. Viol! Era o infrac^iune abominabila. Nu-i venea
sa creada. II sarutase! Fusese atat de §ocata, incat se mul-
^umise sa schifeze u n gest de ramas-bun §i-i spusese lui
Joe ca il a§tepta in seara aceea, apoi intrase in casa fara
sa le multumeasca pentru ajutor.
Acum incepea sa revina la realitate. Singura, in bu-
cataria veche, in timp ce-1 privea pe W oodrow cum ifi
lingea cu pofta laptele din farfurie, se gandea la afirma-
£ia lui Wolf. Pufni brusc.
-A iurea! Daca om ul ala e u n violator, te fac friptura,
Woodrow.
Woodrow parea sa nu-§i faca griji, ceea ce ii sugera lui
Mary ca pisoiul era de acord cu ea - §i avea o parere tare
buna despre capacitatea lui W oodrow de a-§i da seama
ce era mai bine pentru el.
La urm a urmei, W olf nu spusese ca violase pe cine-
va. Zisese doar ca fusese arestat pentru viol. C and Mary
se gandi la felul in care §i el §i Joe acceptau automat,
cu am aradune, faptul ca erau surghiuni^i din cauza
originii lor indiene, se intreba daca faptul ca W olf era
pe jumatate indian avusese vreo legatura cu condam-
narea. D ar nu fusese vinovat. §tia asta la fel de bine
cum se cunoftea pe ea insa§i. Barbatul care o ajutase sa
iasS dintr-o situ ate dificila, care-i incalzise mainile red
pe trupul lui §i care o sarutase cu o foame nestavilita
nu era genul de barbat care sa raneasca in asemenea hal o
femeie. El fusese cel care se oprise inainte ca sarutu­
rile sa mearga prea departe, ea era deja cucerita.
0 inima neimfcfanzita 43
Era ridicol. N u avea cum sa fi violat; pe nimeni.
0 , poate ca nici nu-i fusese prea greu sa se opreasca
din a o saruta. La urm a urmei, ea era neexperimentata,
neatragStoare, nu avea sa fie vreodata voluptuoasa, dar...
Gandurile i se risipira pe mSsura ce-si amintea de senza-
Viile acelea noi. Nu avea experienta, dar nu era proasta.
Fusese... ei bine, i se intSrise. Sunrise asta foarte clar.
Poate c& in ultima vreme nu-fi putuse satisface poftele
fizice, iar ea fusese la indemana, dar tot riu profitase
de ea. Nu o tratase cu atitudinea aceea de marinar care
se multumefte cu orice port pe timp de furtuna. Care
era cuvantul acela groaznic pe care-1 auzise odata la unui
dintre elevii ei? A, dat atatat. Putea sa accepte faptul ca
W olf Mackenzie se aflase in starea asta §i ca, din intam-
plare, ea il provocase intr-un fel pe care inca nu-1 infele-
gea, dar ideea de baza era ca el nu profitase de avantajul
pe care-1 avea.
$i daca ar fi facut-o?
Inima incepu sa-i bata puternic ?i o cuprinse caldu-
ra, concomitent cu o agitable dureroasa, de necontenit.
Sanii i se incordara §i incepura sa pulseze, §i ii apasa au­
tom at cu palmele inainte sa-fi dea seama ce facea §i sa-fi
traga mainile. Si daca el i-ar fi atins? Daca i-ar fi explorat
cu gura? Se sim^i gata sa se topeasca numai gandindu-se
la el. Inchipuindu'Si. Ifi stranse picioarele, incercand sa
alunge durerea aceea surda, fi suspina. Chiar daca abia
se auzi, suspinul paru neafteptat de zgomotos in casa
aceea tacuta, iar pisoiul ridica privirea din farfurie, mie­
una intrebator, apoi se intoarse la laptele lui.
Ar fi fost in stare sa-1 opreasca? Ar fi incercat sa-1
opreasca? Sau oare, acum, fi-ar fi adus aminte de cum
facusera dragoste in loc sa-fi inchipuie cum ar fi fost?
C orpul ii tremura, nu din cauza vreunei amintiri, ci din
cauza instinctelor f i nevoilor tocmai defteptate.
N u mai cunoscuse alta pasiune decat pasiunea pentru
cunoaftere fi inva^atura. O speriau senzatiile puternice
pe care le resim^ea, fiindca fusese conVinsa ca se cunoftea
44 Linda, ifoward

bine. Dintr-odata, propria ei faptura ii era strains, iar


gandurile fi emofiile ii deveniserS brusc nesupuse.
Se sim£ea trSdata.
La naiba, asta era dorin^a! Ea, Mary Elizabeth Potter,
dorea un barbat! §i nu orice barbat. Pe W olf Mackenzie.
Constatarea o uim i fi o stanjeni in acelafi timp.

Joe se dovedi u n elev iste^ fi capabil, afa cum ba-


nuise Mary. Fu prom pt, sosi chiar la tim p fi, d in feri-
cire, singur. D upa ce se gandise toata dupa-amiaza la
intam plarile din diminea^a respectiva, M ary n u credea
ca m ai putea da ochii cu W olf Mackenzie. O are ce pa-
rere avea despre ea? D in punctul ei de vedere, practic
il atacase.
D ar Joe era singur, fi in cele trei ore care urm ara
Mary ifi dadu seama cS-i placea din ce in ce mai m ult de
el. Era avid de cunoaftere si absorbea to t ceea ce inva^a
ca u n burete. In timp ce el lucra exercifiile pe care i le
daduse, Mary pregati u n set de liste in care sa noteze
de cat timp avea nevoie la fiecare disciplina, ce materie
acoperise f i notele de la teste. Scopul pe care fi-1 propu-
sesera era m ult mai sus decat o diploma de liceu. Defi
nu-i promisese, ftia ca n-avea sa ifi gaseasca liniftea pana
cand Joe n-avea sa fie acceptat la Academia For^elor
Aeriene. Ceva din ochii lui ii spunea ca n-avea sa se sim­
ta intreg daca n u putea sa piloteze u n avion. Era ca u n
vultur ^intuit la pam ant, cu sufletul tanjind catre cer.
La ora noua, Mary hotari sa faca o pauza ?i nota
tim pul pe liste. Joe casca §i dadu scaunul pe spate.
- C at de des o sa facem asta?
- In fiecare seara, daca te sim^i in stare, raspunse ea.
C el pu^in pana ajungi la zi cu restul clasei.
Ochii lui de u n albastru-deschis o privira cu aten^ie,
fi Mary fu din nou uim ita de cat de m atura parea pri-
virea lui.
- De la anul va trebui sa particip la cursuri?
O inima neimbCanzita 45

- A r fi de ajutor daca ai face-o. Ai putea sa lucrezi


m ult mai mult, §i acasa ne-am pregati in plus.
- O sa ma gandesc la asta. N u vreau sa-1 las balta pe
tata. Acum ne extindem ferma, ?i e mai m ult de munca.
Avem mai mul^i cai ca oricand.
- Cre§te£i cai?
- Cai de viteza. Cai de ferma, dresa^i sa pazeasca vi-
tele. N u num ai ca ii cre§tem, oamenii ii aduc lui tata
caii, sa li-i dreseze. Tata e cel mai bun. O am enilor n u le
pasa ca e indian daca e vorba despre dresura cailor.
Amaraciunea lui era, din nou, evidenta. Mary se spri-
jini in coate ?i-§i propti barbia in mainile ridicate.
-§ itu ?
- $ i eu sunt indian, domni?oara Potter. Pe jumatate
indian, iar asta-i mai m ult decat suficient pentru majo-
ritatea localnicilor. N u era as a rau cand eram mai mic,
dar u n pu$ti indian n u reprezinta o amenin^are pentru
nimeni. In schimb, cand copilul create §i incepe sa se
uite dupa fete albe, se dezlan^uie iadul.
Deci o fata fusese, partial, motivul pentru care Joe
renunfase la scoala. Mary ridica d in sprancene.
- Imi inchipui ca §i fetele albe se uitau dupa tine, spu­
se ea cu blandete. A ra0 foarte bine.
Joe aproape rase.
-M d a. De parea asta m-ar ajuta la ceva.
- Deci se uitau §i ele dupa tine?
- Si flirtau. U na se comporta de parea ar fi £inut cu
adevarat la mine. Dar, cand am invitat-o la o petrece-
re, mi-a trantit im ediat u§a-n nas. Presupun ca nu-i nici
o problema daca flirteaza cu mine, a?a cum fluturi u n
steag ro§u in fata unui taur de la o d is ta n t suficient
de mare, dar in nici u n caz n-avea de gand sa iasa cu
u n indian.
-I m i pare rau, spuse Mary fara sa stea pe ganduri,
apoi se intinse §i-i acoperi palma, puternica cu a ei.
De asta ai renunfat la §coala?
46 Linda Q-Coward

- N u mai avea rost sa m a due, Sa n u credetji ca aveam


ganduri serioase cu ea, fiindca n-ajunsesem asa depar-
te. D oar im i placea de ea. Insa toata chestia mi-a ara-
ta t foarte clar ca n-aveam sa-mi gasesc niciodata locul
acolo, ca nici una dintre fetele acelea n-avea sa iasa vre-
odata cu mine.
- $ i ce planuri aveai? Sa lucrezi la ferma to t restul
vie^ii fi sa n u iefi niciodata cu o fata, sa n u te insori
niciodata?
-N ic i n u m a gandesc sa ma-nsor! spuse el ferm.
In plus, exista si alte orafe, ora§e mai mari. Ferma merge
destul de bine acum fi avem ceva b ani pufi deoparte.
N u adauga ca ifi pierduse virginitatea in urm a cu doi
ani, intr-o excursie in unui dintre orafele acelea mai
mari. N u voia s-o focheze f i era sigur ca avea sa fie foca-
ta daca afla de experien^a lui. N oua profesoara n u era
num ai serioasa fi la locul ei, ci inocenta. 11 facea sa se
simta foarte protector. Asta, dar fi faptul ca era diferita
de to{i ceilal^i profesori pe Care-i cunoscuse. C and il pri­
vea, il vedea pe el, pe Joe Mackenzie, n u ii vedea pielea
colorata fi parul negru, de metis. Il privise in ochi fi va-
zuse visul, obsesia pe care o avusese Intotdeauna pentru
avioane fi pilotaj.
D upa ce Joe pleca, M ary incuie usa fi se pregati de
culcare. Fusese o zi tum ultuoasa, dar adorm i foarte tar-
ziu §i a doua zi se trezi la fel de tarziu. Ifi ocUpa tot
tim pul in ziua aceea, ca sa n-aiba vreme sa se gandeasca
la W olf Mackenzie sau sa-fi inchipuie lucruri ce n u se
intamplasera. M atura fi fterse p raful pana cand toata
casa lucea de cura^enie, apoi scoase cutiile cu car^i pe
care fi le adusese d in Savannah; Car^ile faceau Intot­
deauna o casa sa para locuita. Spre dezamagirea ei insa,
n u gasi unde sa le puna. Avea nevoie de nifte rafturi
dem ontabile. Credea ca ar putea sa se descurce singura,
daca gasea nifte rafturi care se m ontau doar cu o furu-
belni^a. C u hotararea ei proverbiala, se decise sa caute
unele la magazinul general in dupa-amiaza urm atoare.
0 inima neimbCanzita 47

DacS n u gasea acolo, trebuia sa cumpere nifte lem n fi sa


tocmeasca pe cineva care sa-i lucreze nifte rafturi.
Luni, in jurul pranzului, dadu u n telefon la inspecto-
ratul fcolar ca sa afle ce trebuia sa faca pentru ca studiile
lui Joe sa ii fie recunoscute pentru diploma. §tia ca de-
tinea toate calificarile necesare, dar trebuiau completate
multe formulare inainte ca el sa poata ob^ine creditele
necesare prin medita^ii in particular. Suna de la tele-
fonul cu m onede d in cancelaria cea mica, pe care n-o
foloseau niciodata, fiindca erau num ai trei profesoare,
fiecare pentru cate patru clase, fi n u aveau niciodata
pauza. C u toate astea, cancelaria avea trei scaune fi o
masa, u n frigider zgariat, o cafetiera autom ata f i u n tele-
fon cu m onede. Era atat de neobifnuit ca vreuna dintre
profesoare sa intre in cancelarie, incat Mary fu surprin-
sa cand se deschise Ufa fi invajatOarea S haron Wycliffe
ifi vari capul.
- Mary, n u te sim£i bine?
- N u, su n t in regula.
Mary se ridica fi-f i scutura praful de pe maini. Recep-
torul era acoperit cu u n strat cenufiu, dovada a frecven-
£ei cu care era folosit.
- D adeam u n telefon.
-A , n u ftiam ce faci. Efti aici de ceva timp, fi m-am
gandit ca poate n u te simti bine. Pe cine sunai?
Intrebarea fu adresata fara nici o ezitare. Sharon se
nascuse in R uth, facuse fcoala acolo, se maritase cu u n
baiat din oraf. To^i locuitorii din R u th ifi cunofteau
cei o suta optzeci de concetateni. Toti ftiau ce fac ceilal^i
fi n u li se parea nim ic neobifnuit. Micile orafe erau, de
fapt, familii extinse. M ary n u fu surprinsa de curiozita-
tea fa^ifa a lui Sharon, fiindca mai trecuse prin asta.
-A m sunat la inspectorat. Aveam nevoie de nifte
informatjii despre conditiile pentru predare.
Sharon paru alarmata.
- Crezi ca n u efti complet calificata? Daca su n t pro-
bleme, consiliul fcolii o sa se sinucida in masa. N u ftii
48 Linda ifaward

cat de greu e sa gasefti un profesor cu toate calificarile


care sa fie dispus sa vina intr-un ora§el cum e Ruth. In­
trasera in panica pana sa te gaseasca. Copiii ar fi trebuit
s&se duca la fcoala la vreo suta de kilometri de aici.
- Nu, nu de asta. Ma gandeam ca pot sa incep sa dau
lec£ii particulare, daca are nevoie vreun copil.
Nu mentions numele lui Joe Mackenzie, fiindca nu
putea sa uite avertismentele pe care le primise fi de la
el, fi de la tatal lui.
-Slava Domnului ca nu sunt vefti proaste! exclama
Sharon. Mai bine ma intorc la copii Inainte sa faca vreo
boacana.
Facu cu mana fi zambi, apoi disparu, cu curiozitatea
satisfacuta.
Mary spera cS Sharon nu avea sa discute despre asta
cu Dottie Lancaster, profesoara de la clasele cinci-opt,
dar ftia ca doar se amagea. In final, toata lumea afla
totul in Ruth. Sharon era calda fi amuzanta cu micii
ei elevi fi Mary avea fi ea un stil de predare destul de
relaxat, dar Dottie era stricta fi dura cu elevii. Asta
nu ii placea prea mult lui Mary, fiindca avea senza^ia
ca Dottie ifi considera slujba o simpla slujba, una ne-
cesara, dar care nu-i facea prea multa placere. Auzise
chiar ca Dottie, care avea cincizeci fi cinci de ani, se
gandea sa se pensioneze mai devreme. C u toate defec-
tele lui Dottie, consiliul fcolii avea sa fie nemul^umit
de o astfel de decizie, fiindca, dupa cum spusese f i Sha­
ron, era aproape imposibil sa convingi un profesor sa
se mute in Ruth. Oraful era prea mic §i prea departe
de orice altceva.
Pe parcursul ultimelor lec^ii din ziua respectiva, Mary
le studie pe fete fi se intreba care dintre ele flirtase cu
Joe Mackenzie, apoi daduse inapoi atunci cand el o in-
vitase sa iasa. Mai multe fete erau atragatoare f i cochete
fi, defi de o superficialitate tipic adolescentina, toate
pareau agreabile. Dar care sa-1 fi atras pe Joe, care nu era
superficial, care avea o privire mult prea matura pentru
0 inima neimfCdnzita 49

un baiat de §aisprezece ani? Natalie Ulrich, care era inal-


ta §i gra^ioasa? Pamela Hearst, blonda care s-ar fi potrivit
de minune pe o plaja din California? Sau poate Jackie
Baugh, cea cu ochii de un negru intens. I§i dadu seama
ca putea fi vorba despre oricare dintre cele opt eleve din
clasele ei. Erau obi§nuite sa fie curtate, avand marele
noroc de a fi inferioare numeric baie^ilor - ele erau opt,
ei erau noua. Toate flirtau. Deci despre care era vorba?
Se intreba de ce conta asta, insa conta. Una dintre
acele fete, de§i nu-i distrusese inima lui Joe, ii daduse
ceea ce putea fi o lovitura fatala. Pentru Joe, fusese pi-
catura care umpluse paharul, se convinsese ca nu avea
ce cauta in lumea albilor §i renun^ase la studii. Poate
ca nu avea sa fie admis din nou la scoala aceasta, dar
macar fusese de acord sa ia medita^ii. De nu §i-ar fi pier-
dut speran^a...
Cand terminS orele, stranse repede toate materialele
de care avea nevoie in seara aceea §i lucrarile pe care le
avea de corectat ?i se grabi spre marina. Ajunse rapid
la magazinul general Hearst, §i, cand intreba, domnul
Hearts o indruma cu amabilitate spre rafturile aflate
Intr-un col{.
Peste cateva minute se deschise u§a §i intra alt client.
Mary il vazu pe Wolf de cum pa§i in magazin. Se uita
la rafturi, dar pielea ei reac^ionase ca un sistem de alar­
ms, semnalandu-i apropierea lui. Deveni agitata, sim^i
fumicaturi la ceafa, ridica privirea ?i il vSzu. Incepu sa
tremure imediat ?i sfarcurile i se intarira. Se simpi jenatS
de reacfia aceea nestapanita §i se imbujora pe data.
Observa, cu coada ochiului, ca dom nul Hearst se
crispase §i, pentru prima data, lua de bune vorbele
lui Wolf despre cum era privit in ora?. Nu facuse ni-
mic, nu spusese nimic, dar era evident ca domnului
Hearst nu ii convenea prezenfa lui in magazinul sau.
Se intoarse repede la rafturi. Nu-bputea privi in ochi.
Simtea ca obrajii ii ard §i mai rau atunci cand se gandi
la felul in care se purtase, aruncandu-se in bra^ele lui
50 Linda to w a rd

ca o fata batrana cuprinsS. de pofte. N u o ajuta nici


faptul ca el probabil chiar credea ca era o fatS batrana
cuprinsS de pofte. Prima parte n u o putea contrazice,
dar celeilalte nu-i acordase niciodata aten^ie pana s o ia
W olf in bra£e. C and se gandea la ceea ce facuse...
O brajii ii luau foe. Tot corpul ii lua foe. N u avea cum sa
discute cu el. O are ce pSrere avea despre ea? Se for£S
sa se concentreze fi incepu sa citeasca instructiunile de
pe cutia cu raftul, prefacandu-se ca nu-1 vazuse intrand.
Citise instructiunile de trei ori cand ifi dadu seama
ca se p urta fix ca oam enii pe care i-i descrisese el: prea
bu n a pentru a vorbi cu el, refiizand cu dispre£ sa re-
cunoasca inclusiv ca il cunoftea. D e obicei M ary era o
persoanS echilibrata, dar, d in senin, o cuprinse furia
impotriva ei insef i. C e fel de om era?
Trase spre ea cutia cu raftul fi aproape se cl&tina din
cauza greuta^ii. C hiar atunci cand ea se intoarse, W olf
afeza pe tejghea o cutie de cuie §i i§i cauta portofelul
in buzunar.
D om nul H earst il privi scurt pe Wolf, apoi i§i arunca
privirea spre locul in care Mary se lupta cu cutia.
- D omni?oara Potter, lasa^i-ma pe m ine sa ma ocup,
spuse el, iesind din spatele tejghelei, ca sa o ajute cu
cutia. N u va chinuiti cu o cutie asa grea. Sa n u va loviti,
m ai adauga el ridicand cutia in brafe.
M ary se intreba cum ifi imagina el ca avea sa o ducS
d in m asini pana in casa dacS n u era in stare nici macar
s o care pana la tejghea, dar n u m ai spuse asta. II urm a,
ifi indrepta spatele, respira adanc, il privi pe W olf fi
spuse clar:
- Buna ziua, dom nule Mackenzie. C e m ai facepi?
O chii lui negri licSrira - probabil in sem n de
avertisment.
-D o m n ifo ara Potter, spuse el scurt, atingandu-fi
borul palariei cu degetele, dar refuzand sa raspunda in-
trebarii ei poliricoase.
D om nul H earst o privi brusc pe Mary.
0 inima neimSCanzita 51

- Il cunoaftep, dom nifoara Potter?


- Intr-adevar. M-a salvat sambata, cand m i s-a stricat
m afina fi am ramas in zapada, continua Mary, pe u n
ton rSspicat.
- H m m , facu dom nul H earst privindu-1 b an u ito r pe
W olf fi punand m ana pe cutia cu raftul, ca sa verifice
pre{ul.
-M a scuzap, spuse Mary. D om nul Mackenzie a fost
Inaintea mea.
Il auzi pe W olf injurand in barba sau cel pufin afa
i se paru. D om nul H earst se inrofi.
- Aftept, n u e nici o problema, spuse W olf impasibil.
-N ic i vorba sa o iau in fa^a dumneavoastra, raspunse
Mary af ezandu-f i mainile pe folduri fi piguindu-f i buze-
le. N-af putea fi atat de nepoliticoasa.
-D o am n ele m ai intai, spuse d om nul Hearst, incer-
cand sa schiteze u n zambet.
M ary il privi cu asprime.
-D o am n ele n-ar trebui sa profite de sexul lor,
dom nule Hearst. N e aflam in epoca egalitatii fi a corec-
titudinii. D om nul Mackenzie a fost inaintea mea fi ar
trebui servit inainte.
W olf clatina d in cap ?i o privi neincrezator.
- D oar n u sunte£i feminista?
- N u vorbi afa cu ea, indiene, riposta dom nul
Hearst.
; - O clipa, interveni Mary, am eninfand cu degetul fi
luptandu-se sa-fi stapaneasca furia. Suntefi nepoliticos,
fara motiv. M am ei dum neavoastra i-ar fi rufine, dom nu­
le Hearst. A fa v-a inva^at ea sa va comporta|;i?
H earst se inrofi fi mai mult.
-M -a inva^at to t ce trebuie, m orm ai el, privindu-i
degetul ridicat.
Degetul unei profesoare avea intotdeauna o putere
extraordinara, aproape mistica. Barbatii se speriau. M ai
observase acest efect fi inainte fi ifi daduse seama ca
degetul unei profesoare era o prelungire a degetului
52 Linda Ofaward

unei mame fi, astfel, capata o autoritate incontestabila.


Femeile scapau treptat de sentim entul de vinS §i neaju-
torare provocat de degetul acela acuzator, poate fund­
ed majoritatea deveneau mame fi aveau propriul deget
atotputernic, dar barbapi nu aveau scapare. D om nul
Hearst n u facea exceppe. Arata de parea ar fi vrut sa se
ascunda sub tejghea.
- A tunci sunt sigura ca ap vrea sa fie mandra de dum-
neavoastra, spuse ea pe u n to n cat mai auster. D upa
dumneavoastra, dom nule Mackenzie.
W olf scoase un sunet care semana a marait, dar Mary
il fixa cu privirea pana cand acesta lua banii d in porto-
fel fi-i arunca pe tejghea. Fara sa scoata vreun cuvant,
dom nul Hearst verifica prepil cuielor fi lua banii. Tot
in linif te, W olf lua cutia cu cuie, facu stanga-mprejur f i
iefi din magazin.
-V a mulpimesc, spuse Mary inmuindu-se fi oferin-
du-i dom nului H earst u n zambet iertator. $tiam ca vep
in^elege cat de m ult conteaza pentru mine sa fiu tratata
tn m od corect. N u vreau sa profit de faptul ca su n t pro-
fesoara aici.
Vorbea ca f i cum a fi profesoara era cel p u p n la fel de
im portant ca a fi regina, dar dom nul Hearst se m ulpim i
sa dea aprobator din cap, simpndu-se prea u fu rat ca sa
mai deschida subiectul. Lua banii f i ii duse cuamabilita-
te cutia cu raftul la mafina, unde i-o afeza In portbagaj.
- Va mulpimesc, spuse ea din nou. Apropo, Pamela
e fiica dumneavoastra, nU-i afa?
D om nul Hearst paru tngrijorat.
-A fa e.
Pamela era fata lui cea mai mica, era comoara Ochi-
lor lui.
- E o fata foarte frumoasa fi o eleva buna. Voiam
doar sa va spun ca se descurca bine la fcoala.
C and Mary porni mafina, fa£a dom nului Hearst era
toata num ai zambet.
0 inima tieimbCdnzita 53
W olf trase pe dreapta la colt ?i privi in oglinda retro-
vizoare, asteptand ca Mary sa iasa din magazin. Era a§a
suparat, incat voia s-o zgaltaie de sa-i clan^ane dintii din
gura, §i asta il supara si mai tare, fiindca §tia cS nu avea
sa fie in stare.
La naiba! O avertizase, dar ea nu-1 ascultase. N u nu­
mai c5 spusese clar fi rSspicat ca se cunofteau, dar evi-
denpase circumstan^ele intalnirii lor §i apoi il laudase
intr-un fel care n u putea trece neobservat.
N u in^elesese atunci cand ii spusese c& facuse pu?cS-
rie si de ce? Credea ca glumise?
Mainile i se incle§tara pe volan. Mary avea din nou
pSrul rSsucit in coc §i purta ochelarii care-i ascundeau
ochii alba§tri, dar el i§i amintea cum arata cu parul des-
facut §i cu blugii vechi ai lui Joe, care i se mulau pe §ol-
duri §i pe picioarele zvelte. Isi amintea cum ii stralUcea
in ochi pasiunea atunci cand o sSrutase. I§i amintea §i
moliciunea buzelor ei, desi §i le pnuse strans lipite in
incercarea de a parea serioasa.
Daca ar judeca limpede, ar pleca. Daca pastra distan-
$a, oamenii n-aveau sa vorbeasca decat despre faptul ca
facea m editapi cu Joe. Asta era deja suficient de rau din
punctul lor de vedere.
D ar cum avea sa care ea cutia aceea din marina in
casa? Probabil cantarea la fel de m ult ca ea. Avea doar
s-o ajute sa transporte cutia $i, in acela§i timp, sa se ia de
el fiindca nu-1 ascultase.
Pe cine Dumnezeu incerca el sa pacaleasca? O atin-
sese, o sarutase ?i voia mai mult. Era o fata batr&na
modesta, dar pielea ei era alba §i stravezie ca a unui be-
belu§, iar trupul ei zvelt se dezvaluia moale, cu unduiri
u§oare, sub mainile lui. Voia s-o atinga. D upa ce o saru­
tase, dupa ce o pnuse in brate, n u se mai dusese s-o vada
pe Julie Oakes, fiindca nu fusese in stare sS-§i §tearga
din minte, din trup, atingerea domni§oarei Mary Pot­
ter. Inca il durea. Frustrarea fizica'era cumplita fi avea
sa se agraveze, fiindca niciodata nu -fusese mai convins
54 Linda 'Howard

de ceva decat de faptul cS. domnif oara Mary Potter nu


era pentru el.
Marina ei plecS din fafa magazinului fi il depa?i.
Murmurand o alta injuratura, Wolf baga in viteza fi
o urma incet. Inaintand in ritm normal, o lua pe fo»
seaua cu doua benzi care iefea din oraf, apoi vira pe stra-
du£a ce ajungea la casa ei. Trebuia sa-i fi vazut mafina,
dar nu dadea semne ca ftia ca era urmarita. Conduse
direct acasa, vira cu grija pe aleea plina de zapada fi par-
ca mafina pe locul obifnuit, din spatele casei.
Wolf clatina din cap in timp ce opri in spatele ei fi
iefi din mafina. Ea coborase deja, fi ii zambi in timp
ce scotea cheia de la casa din pofeta. Nu-fi amintea ce-i
spusese? Nu-i venea sa creada ca ii zisese ca fusese inchis
pentru viol fi ea tot il saluta atat de calma, de parea ar
fi fost vorba despre un preot, def i pe o d is ta n t de vreo
cinci kilometri nu se mai afla nimeni altcineva.
- La naiba, cucoana! ppa, apropiindu-se de ea cu pa?i
mari. N-ai ascultat ce p-am zis sambata?
- Ba da, sigur ca am ascultat. Asta nu inseamna ca
am fost de acord, raspunse Mary descuind portbagajul
fi zambindu-i. Daca tot efti aici, ai putea, te rog, sa-mi
transport cutia asta? Ti'a? ft recunoscatoare.
- De-asta m-am ?i oprit, riposta el. §tiam ca n-o sa te
descurci.
Nu se lasa descumpanita de proasta lui dispozipe.
ii zambi din nou in timp ce el lua cutia pe umar, apoi il
conduse spre Ufa din spate f i o deschise.
Primul lucru pe care-1 observa el fu faptul ca tn casa
domnea un miros proaspat fi dulceag. Nu mirosea a
mucegai, afa cum ar fi fost normal intr-o casa nelocu-
ita multa vreme. Ifi salta capul fi, fara sa vrea, inspira
mirosul suav.
- Ce-i cu mirosul asta?
Ea se opri f i adulmeca delicat.
- Ce miros?
- Mirosul asta dulce. A flori.
0 inima neimfafanzitd 55

- Flori? A, trebuie s& fie de la s5culet;ele cu liliac pe


care le-am pus in toate sertarele, ca sa le improspatez.
Foarte multe sacule^e miros prea putemic, dar liliacul
e tocmai nimerit, nu crezi?
El nu §tia nimic despre s&cule^e, ceor mai fi fost fi
nlea, dar, cum le punea in toate sertarele, fi lenjeria
ei mirosea, probabil, tot a liliac. Cearfafurile ei miro-
seau a liliac ?i a parfumul cald al trupului ei. Trupul lui
reactions, la aceste ganduri fi se blestemS in minte, apoi
lasS cutia jos cu un zgomot surd. Defi in casa era racoa-
re, simp cum ii curgea transpirafia pe frunte.
- Stai sa dau drumul la caldura, spuse ea, ignorandu-i
injuraturile. Soba e veche f i face zgomot, dar n-am lem-
nejpentru femineu, afa ca ma descurc cu ea.
In timp ce vorbea, iefi din bucatarie fi se indrepta
spre hoi, vocea auzindu-i-se din ce in ce mai incet. Apoi
se intoarse f i ii zambi din nou.
- Se incalzefte im ediat Vrei o ceafca de ceai? De fapt,
cafea, se corecta ea dupa ce-1 masura cu privirea. Nu-mi
pari genul care bea ceai.
Lui ii era deja cald. Ardea. Ifi scoase manufile fi le
arunca pe masa din bucatarie.
-N u ftii ca acum toata lumea o sa vorbeasca despre
tine? Cucoana, sunt indian, am facut pufcarie...
-Mary, il intrerupse ea scurt.
-Ce?
-M a cheama Mary, nu „cucoana“. Mary Elizabeth,
adauga ea, din obifnuinta, fiindca matufa Ardith me-
reu o striga cu ambele prenume. Efti sigur ca nu vrei
cafea? Eu am nevoie de ceva care sa ma incalzeasca.
El afeza palaria langa manufi, apoi ifi trecu nerabda-
tor degetele prin par.
- Bine. Cafea.
Mary se intoarse ca sa puna apatfi sa masoare ca­
feaua, profitand de situate pentru a-fi ascunde obrajii
imbujorap. Parul lui... Se sim^ea ca ,o toanta fiindca
nu-i mai observase parul pana atunci. Poate fusese prea
56 Linda QJoward

suparata, apoi prea fermecata sau poate ii atrSseserS


atenfia ochii lui negri ca noaptea, insa n u m ai observa-
se cat de lung avea parul. Era des, negru §i stralucitor §i
ii atingea um erii lafi, A rata ca u n nom ad, §i §i-l imagina
im ediat cu pieptul §i cu picioarele puternice dezgolite,
cu corpul acoperit doar de u n §ort, iar inim a incepu sa-i
bata m ai tare.
W olf nu. se a | eza, ci se propti cat era el de mare de
bufetul de langa ea. M ary n u ridica privirea, sperand
ca im bujorarea avga sa-i dispara. De ce oare simpla ve-
dere a acelui barbat ii declan§a fantezii erotice? Nu mai
avusese fantezii pana atunci, nici erotice, nici de alt fel.
N u i se mai intamplase sa se uite la u n barbat §i sa se
intrebe cum arata gol, dar ideea lui W olf gol ii provoca
un nod in stornac, iar mainile ei ardeau de nerabdare
sa-1 atinga.
- C e naiba e-n capul tau de m a la§i sa intru in casa
§i m a m ai §i invifi la o cafea? intreba el cu voce joasa,
aspra.
- D e ce n-ar trebui sa fac asta? d ip i Mary, mirata.
W olf crezu ca avea sa explodeze de nervi.
- Cucoana...
- Mary.
Pum nii lui m ari se incle^tara.
- Mary. C hiar n u te deranjeaza sa la§i u n fost pu§cari-
a? sa-fi intre-n casa?
- A , de-asta, facu ea, dan d din m ana a paguba. A r fi
infelept sa-fi grm ez sfatul daca ai fi intr-adevar un infrac­
tor, dar, fiindca n-ai fost tu de vina, n u cred ca e cazul.
In plus, daca ai fi u n infractor, nu mi-ai da sfatul asta.
Lui W olf nu-i venea sa creada cat de relaxata vorbea
despre nevinovafia lui.
- D e unde §tii ca n-am fost eu de vina?
- N-ai fost.
- A i vreun motiv p en tru care crezi asta, Sherlock, sau
te bazezi pe proverbiala intuifie feminina?
M ary se intoarse ji-1 privi.
0 inima neimBCanzita 57

- N u cred ca u n violator s-ar p u rta cu o femeie a§a


bland... cum te-ai p u rta t tu cu mine, spuse ea in §oap-
til ?i culoarea ii reveni in obraji. SupSrata ca se inro^ea
Incontinuu, i?i acoperi fata cu mainile, incercand sa n u
se dea de gol. W olf i§i incle^ta dinpi, in parte fiindca era
alba §i, deci, nepotrivita pentru el, in parte fiindca
era a?a inocenta §i in parte fiindca dorea atat de m ult s o
atinga, incat il durea to t corpul.
- Sa nu-ti faci sperante fiindca te-am sarutat sambata,
spuse el cu asprime. N-am mai fost de m ult tim p cu o
femeie si sunt...
- Afatat? completa ea:.
Fu uim it de faptul ca d in gura unei persoane atat de
bine-crescute putea sa iasa u n asemenea cuvant.
-C e?
- Atafat, repeta ea. A m auzit cuvantul la ni§te elevi.
Inseamna...
- §tiu ce inseamna!
-A h . Ei, a?a erai? Asa e§ti, de fapt, dupa cate-mi dau
seama.
f ii veni sa rada. D orinfa era cat pe ce sa-1 cople^easca,
dar acoperi sunetul cu o tuse seaca.
- Da, inca sunt.
M ary il privi infelegatoare.
-A m auzit ca poate fi o mare problema.
- E greu pentru u n barbat.
D ura o clipa, dar apoi ea facu ochii m ari §i, Jnainte sS
se poata opri, privirea ei cobori pe trupul lui. I$i indrep-
ta capul instantaneu.
- Ah. Vad. Adica infeleg.
Nevoia s o atinga fu atat de brusca, incat se vazu silit
sa cedeze, trebuia s-o atinga oricat de, p u p n . I§i aseza
mainile pe um erii ei, savurandu-i moljciunea, delicate-
fea incheieturilor ei sub palmele lui.
- N u cred ca intelegi. N u poti sa ai de-a face cu m ine
§i sa mai lucrezi in ora§ul asta. In cel m ai b u n caz, te-ar
58 Linda O-foward

trata ca pe u n lepros sau ca pe-o tarfa. C el m ai probabil,


fi-ai pierde serviciul.
A uzind asta, M ary ifi fuguie buzele, ?i in ochi i se citi
o sclipire r&zboinic&.
- C h iar vreau s5 vad daca m a dau afarS fiindca am
de-a face cu u n cetacean care respecta legea ?i-fi pla-
tefte im pozitele. Refuz sa m a com port de parea n u
ne-am cunoafte.
- U n a e sa ma cunof ti. A r fi destul de rau fi sa fii prie-
tena cu m ine. D ar cu to tu l altceva ar fi daca te-ai culca
cu m ine, "p-ar fi imposibil sa m ai locuiefti aici.
O simfi crispandu-se sub m ainile lui.
- N u cred ca fi-am cerut sa te culci cu m ine, spuse ea,
dar obrajii i se inrofira d in nou.
Intr-adevar, n u ii ceruse asta, dar el ftia ca ea se intre-
base cum ar fi fost.
- B a da, mi-ai cerut, dar efti atat de inocenta, incat
nici n u fi-ai dat seama ce faceai, m orm ai el. A f putea sa
sar pe tine chiar acum, scumpo, §i af face-o daca ai avea
idee ce inseam na asta. D ar ultim ul lucru pe care-1 vreau
e sa fiu acuzat de viol de vreo alba pudica. U n indian n u
beneficiazS de prezumfia de nevinovape, crede-ma.
-N -a? face afa ceva!
W olf zambi amar.
- Da, am m ai auzit asta. Probabil su n t singurul bar-
b at care te-a sarutat vreodata, fi crezi ca fi-ar placea §i
m ai m ult, nu-i a§a? D ar sexul n u e draguf §i rom antic,
ci fierbinte §i dur, §i probabil prim a data nu-fi va placea
deloc. A§a ca fa-mi o favoare §i gase§te-fi alt porcu§or
de G uineea. A m destule pe cap ca sa te m ai adaug fi pe
tine pe lista.
M ary se indeparta de el, strangand d in buze §i cli-
p in d cat de repede putea, ca sa n u perm ita lacrim ilor
sa-i cada pe obraz. N u avea de gand sa-1 lase s-o faca sa
planga p en tru nim ic in lum e.
- Im i pare rau ca fi-am facut impresia asta, spuse ea
cu vocea gatuita, dar calma. E adevarat ca n-am m ai fost
0 inima neimbCanzita 59

s&rutatS. panS acum, dar su n t sigura ca asta n u este o


surpriza pentru tine. N u arat a Miss America. Daca am
reacfionat nepotrivit, im i cer scuze. N u se va m ai intam-
pla. Cafeaua e gata, adauga ea intorcandu-se repede spre
bufet. C u m o preferi?
Wolf scra^ni d in dinfi ?i-§i lua palaria.
- Da-o-ncolo de cafea, m orm ai el in tim p ce-§i indesa
palaria pe cap §i-§i lua manusile.
M ary nu-1 privi.
- Foarte bine. La revedere, dom nule Mackenzie.
W olf tran ti u?a, iar M ary ramase in bucatarie, cu o
cea§ca goala in m ana. Daca era intr-adevar o desparfire,
n u §tia cum avea sa fie capabila sa o suporte.
capitolul 4
Mary nu era o persoana slaba de inger, fi refuzS sa
eada prada dezolarii ce o cuprindea de fiecare data cand
se gandea la ziua aceea cum plita. In tim p u l zilei ifi in-
dem na fi-fi ispitea elevii spre cunoaftere. N oaptea il
vedea pe Joe cum devora inform atiile pe care i le oferea.
Setea lui de cunoaftere era neostoita, ?i n u num ai ca ii
ajunse din urm a pe elevii d in clasele ei de la fcoala, ci
ii f i depafi.
Le scrisese m em brilor d in C ongres care reprezentau
W yomingul fi o contactase fi pe o prieten a de-a ei, ce-
r&ndu-i toate informatiile pe care le gasea despre Acade­
mia Forfelor Aeriene. C an d sosi pachetul, i-1 dadu lui
Joe f i v&zu in ochii lui acea privire hotarata, fermecata
pe care o avea de fiecare data cand se gandea la aviatie.
Lucrul cu Joe era o placere. Singura problem a era faptul
ca-i amintea asa m ult de tatal lui.
N u ca i-ar fi fost dor de W olf. C u m ar fi p u tu t sa-i
fie dor de o persoana pe care n-o vazuse d e c it de doua
ori? El nu facea parte d in rUtina ei, ca viata sa-i para
dintr-odata goala fara el. Insa, cat tim p fusese cu el, se
simtise mai vie ca oricand. C u W o lf n u era M ary Potter
fata batrana, ci Mary Potter femeia. M asculinitatea lui
intensa atinsese parti ale fiintei ei despre care nici n u
?tia ca existau, aducand la viata nazuinfe fi em otii ador-
mite. Incerca sa se convinga ca n u sim fea decat dorinta,
dar asta nu oprea duterea care o incerca de fiecare data
cand se gandea la el. M ai rau, fusese um ilita fiindca lip­
sa ei de experienfa era atat de evidenta, §i acum §tia ca
el o credea o fata batrana ahtiata d u p a sex.
In aprilie se intam pla inevitabilul fi se afla ca Joe
Mackenzie petrecea m ult tim p in casa noii profesoare.
0 inima neimbCanzita 61

La inceput, Mary nu ftiu de zvonul care se raspandea


prin oraf, de§i elevii incepusera sa o priveasca ciudat fi
se barfea peste tot in jurul ei. Sharon Wycliffe f i Dottie
Lancaster, celelalte doua profesoare, incepura ?i ele sa o
priveasca lung fi sa sufoteasca. Lui Mary nu-i lua mult
timp sa-fi dea seama ca secretul se aflase, insa ifi vazu
de treaba cu un zambet senin. Primise deja o scrisoare
favorabila din partea unui senator care-fi manifestase
interesul pentru Joe fi, defi intenfiona sa fie precauta,
eraoptimista.
•■i Intalnirea consiliului fcolii era programata pentru a
treia saptamana din aprilie. In dupa-amiaza respectiva,
Sharon o intreba pe Mary, ca din intamplare, daca in-
tenfiona sa participe. Mary o privi surprinsa.
- Sigur ca da. Credeam ca prezenfa e obligatorie.
- Da, afa e. Numai ca... am crezut...
-A i crezut ca o sa evit intalnirea acum, ca toata
lumea ftie ca fac lecfii cu Joe Mackenzie? intreba Mary
direct.
Sharon ramase cu gura cascata.
- Poftim? intreba ea incet.
- N u ftiai? In fine, nu e cine ftie ce secret, spuse ea ri-
dicand din umeri. Joe credea ca oamenii din oraf o sa se
supere daca ii dau lecfii, afa ca n-am spus nimic. Dupa
cum se poarta lumea, credeam ca s-a aflat deja.
- Cred ca s-a aflat prost, recunoscu Sharon cu juma-
tate de gura. Mafina lui a fost vazuta noaptea la tine
acasS fi oamenii... au intrat la idei.
Mary nu infelese.
- C e fel de idei?
- Pai el e destul de mare pentru varsta lui, infelegi.
Mary tot nu intelegea, iar Sharon sfe imbujora. Apoi
ifi dadu brusc seama, fi o cuprinse *Oroarea, urmata,
imediat, de furie. «
-Lum ea crede ca am o aventura cu un baiat de §ai-
sprezece ani? intreba Mary pe un ton din ce in ce mai
puternic.
62 Linda (Howard

- Era noaptea tarziu cand i-au vSzut mafina, adauga


Sharon rusinata.
-Joe pleacS mereu la ora noua. Asta nu inseamna
noapte pentru mine.
Mary se ridica §i incepu sa ifi vare hartiile in geanta,
alba ca varul fi scofand fum pe nari. Din pacate, tre­
buia sa se stapaneasca pana la ora fapte, dar nu credea
ca afteptarea avea sa o calmeze. Mai mult, banuia ca
avea sa se enerveze fi mai tare. Era furioasa, nu numai
fiindca ii fusese jignita reputapa, ci fi fiindca fusese
atacat Joe. Baiatul acela incerca din rasputeri sa-fi im-
plineasca visele, iar oamenii se straduiau sa-1 doboare.
Nu era o clofca grijulie cu puiul ei. Era ca o tigroaica
al carei pui fusese ameninfat. Nu conta ca puiul era cu
aproape douazeci de centimetri mai inalt ca ea fi can-
tarea cu vreo patruzeci de kilograme mai mult. Joe, in
pofida maturitapi lui neobifnuite, inca era tanar fi vul-
nerabil. Tatal lui dispreprise protecpa pe care i-o oferea
ea, dar nici o putere din intreaga lume nu era in stare
s-o faca sa nu-i mai apere fiul.
Zvonul circulase cu siguran^a, fiindca intalnirea con-
siliului fcolii fix neobifnuit de populata in seara aceea.
Gonsiliul avea fase membri: domnul Hearst, proprieta-
rul magazinului general, Francie Beecham, o fosta pro-
fesoara, in varsta de optzeci f i unu de ani, Walton Isby,
directorul bancii, Harlon Keschel, proprietarul unei
farmacii fi al unui restaurant, Eli Baugh, un fermier
din zona a carui fiica, Jackie, era in clasa lui Mary, fi
Cicely Karr, patroana benzinariei. Top membrii consi-
liului erau reprezentanp marcanp ai comunitapi. Tofi
erau proprietari fi top, cu excepfia lui Francie Beecham,
aveau chipuri extrem de serioase.
Intalnirea era organizata in clasa lui Dottie, fi fu ne­
voie sa se aduca mai multe scaune din clasa lui Mary
ca sa ajunga pentru top, atat de multa lume dorise sa
fie prezenta. Mary era sigura ca asista cel pupn cate un
parinte al fiecarui elev de-al ei. Atunci cand intra in sala,
0 inima neimSCanzita 63

toate privirile se intoarserS spre ea. Femeile p&reau in-


dignate. Barbatii pareau deopotriva ostili fi banuitori,
ceea ce o iritS. si mai tare pe Mary. Ce drept aveau s-o
disprefuiascS pentru presupusele ei p&cate daca, totoda-
t&, ar fi vrut sa afle cat mai multe detalii?
U n barbat in uniforma kaki, de ajutor de f er if, stStea
sprijinit de perete fi o privea cu ochii mijiti, iar Mary se
intreba daca voiau so aresteze pentru comportament
sexual necorespunzator. Era ridicol! Macar daca ar fi
aratat altfel, daca nu ar fi fost o fata batrana ftearsa
?i lipsita de eleganf&, banuielile ar fi avut mai mult
sens. Ifi aranja o fuvipt rebela de par in coc, se
afeza fi-fi incrucifa brafele, lasandu-i pe ceilalfi sa faca
prima mifcare.
Walton Isby ifi drese vocea fi declara intalnirea des-
chisa, conftient fiind de importanfa funcfiei sale, acum
ca era prezenta atat de multa lume.
Mary batea agitata cu degetele in propriul braf.
Parcursera ordinea de zi obifnuita fi, dintrodata, ea se
hotari sa nu mai aftepte. Citise ca atacul era cea mai
buna aparare.
Cand se incheiara discufiile de rutina, domnul Isby
ifi drese din nou glasul, iar Mary considera ca asta sem-
nala faptul ca aveau sa ajunga la scopul real al intalnirii.
Se ridica in spuse raspicat:
-Dom nule Isby, inainte sa continuafi, am de facut
un anunf.
Isby paru foarte uimit, fi chipul lui rumen se inrofi
fi mai tare.
-Asta... hmm... nu este ceva obifnuit, domnifoara
Potter.
- E ceva important, raspunse Mary pe tonul pe care
il folosea atunci cand preda lecfia fi se intoarse ca sa
poata vedea intreaga sala, in timp ce' ajutorul de ferif
se indeparta de perete, fi atenfia tutijiror era acum in-
dreptata asupra ei. Sunt autorizata sa ofer lecfii particu-
lare, iar creditele obfinute in cadrul acestora sunt la fel
64 £inda liowarcC

de valabile precum ce le obpnute intr-o clasa a fcolii pu-


blice. In ultima lunfi i-a® oferit lecpi particulare lui Joe
Mackenzie la mine acasa...
- N u zau! m u r m u r S cineva, iar ochii lui Mary se
aprinsera.
- Cine a spus asta? intreba ea cu asprime in glas. E o
vulgaritate de necrezut. Se afternu tacerea. Atunci cand
am vazut notele lui J ° e Mackenzie, am fost uimita de
faptul ca un elev atat de inteligent a renunfat la studii.
Poate ca nici unui dintre dumneavoastra nu ftie acest
lucru, insa era cel mai bun din clasa. Am luat lega­
tura cu el fi 1-am convins sa ia lecpi pentru a ajunge la
zi cu colegii lui. Intr-o luna nu numai ca i-a ajuns, ci i-a
fi depafit. De asemenea, am pnut legatura cu domnul
senator Allard, care fi'a exprimat interesul pentru Joe.
Grape rezultatelor sale fcolare foarte bune, Joe este un
candidat serios pentru o recomandare la Academia For-
felor Aeriene. Este o onoare pentru comunitate, fi fpu
ca il vep sprijini cu tofi|-
Fu profund rnulpimita atunci cand v3zu privirile fo-
cate ale celor din sal& ?i se afeza cu demnitatea pe care
i-o insuflase necontenit matufa Ardith. Numai mahala-
gioaicele se certau, spunea matufa Ardith. O doamna se
putea face ascultata in alte moduri.
Oamenii incepura s i fufoteasca intre ei, iar domnul
Isby rascoli cele trei foi de hartie pe care le avea in fa$,
incercand sa spuna ceva. $i ceilalp membri ai consiliu-
lui se pusera pe fu f o tit.
Mary privi in jur, fi atenpa ii fix atrasa de o umbra
din hoi, aflata dincolo de Ufa deschisa. Fusese o mifcare
foarte Ufoara. Daca nu s-ar fi uitat chiar in clipa aceea,
ar fi ratat-o. Afa, observa intr-o clipa silueta unui barbat
inalt, fi i se facu pielea de gaina. Wolf. Era acolo in hoi,
asculta. Era prima data cand il vedea dupa ziua cand
venise la ea acasa fi, defi nu zarea decat o silueta ascunsa
in umbra, inima incepu sa-i bata mai tare.
0 inima neimdCanzita 65

Domnul Isby ifi drese glasul, fi foaptele din inc&pere


incetarS.
| ( -Asta e o veste bunS, domnifoari Potter, incepu el.
Totufi, nu credem c5 le-ap oferit cel mai bun exemplu
tinerilor din ora§...
-Vorbefte in numele tau, Walton, spuse Francie
Beecham iritata, cu o voce fubrezita.
Mary se ridica din nou.
-D in ce punct de vedere nu am dat cel mai bun
exemplu?
- Nu e un lucru potrivit ca baiatul acela s5 ifi petrea-
c& toata noaptea la- dumneavoastra! izbucni domnul
Hearst.
-Joe pleaca de la mine la ora noua, dupa trei ore
de lecpi. Ce intelegep dumneavoastra prin „toata noap-
tea“? Oricum, in cazul in care consiliul nu este de acord
cu acel loc, sa infeleg ca nu are nimeni nici o proble-
ma daca se folosefte cladirea fcolii, seara, pentru lecpi?
Nu ma deranjeaza ca lecpile sa aiba loc aici.
Domnul Isby, care era in fond bun la suflet, ara-
ta haituit. Membrii consiliului incepura din nou sa
fUfoteasca.
Dupa un minut de consultari aprinse, ridicara din
nou privirile. Harlon Keschel ifi fterse fafa asudata cu
o batista. Francie Beecham parea scandalizata. De data
asta vorbi Cicely Karr:
-Domnifoara Potter, este o situape dificila. Sunt
sigura ca suntep de acord ca fansele ca Joe Mackenzie sa
fie acceptat la Academia Forfelor Aeriene sunt mici, f i
adevarul este ca nu suntem de acord sa petrecep atat
de mult timp singura cu el.
Mary ifi ridica barbia.
- §i din ce motiv? ^
- Fiindca suntep noua in regiune, sunt convinsa ca nu
infelegep exact cum stau lucrurile. Familia Mackenzie
nu are o reputape buna, fi ne e teama pentru siguranpt
66 LincCa ifoward

dumneavoastra, daca avefi in continuare de-a face cu


acest baiat.
-D oam na Karr, astea-s prostii, raspunse Mary cu o
candoare neeleganta.
Matufa Ardith nu ar fi fost de acord cu atitudinea
ei. Se gandea ca Wolf era acolo, in hoi, ?i asculta cum
oamenii aceia ii ponegreau pe el ?i pe fiul lui fi aproape
ca simtea enervarea lui. $tia ca el nu se lasa ranit u?or,
dar pe ea o durea sa ftie ca el auzea afa ceva.
-W olf Mackenzie m-a ajutat intr-o situafie periculoa-
sa, cand mi s-a stricat mafina fi rSmasesem inzapezita.
A fost amabil fi politicos fi nu a acceptat sa-i platesc
pentru reparafiile aduse mafinii mele. Joe Mackenzie
este un elev exceptional care muncefte din greu la fer­
ma, nu bea fi nu se fine de petreceri - spera sa aiba
dreptate - f i a fost intotdeauna foarte respectuos. Ii con­
sider prieteni pe amandoi.
In hoi, barbatul ascuns in umbra ifi inclef ta pumnii.
Toanta asta nu ftia ca ifi putea pierde locul de munca?
§tia ca, daca intra in inc&perea aceea, toata ostilitatea
avea sS se reverse asupra lui, afa ca incepu sa se mifte,
ca sa le abata atenfia de la ea. Apoi, o auzi vorbind din
nou. Nu ftia cand trebuia sa taca?
- Af fi la fel de ingrijorata ?i daca oricare dintre copiii
dumneavoastra ar renunfa la fcoala. Nu sUport sa vad
cum un tanar da cu piciorul viitorului sau. Doamnelor
fi domnilor, am fost angajata sa educ. Intenfionez sa
fac asta cat imi sta in puteri. Suntefi cu tofii oameni
buni. Afi vrea sa renunf daca ar fi vorba despre copilul
dumneavoastrd?
Mai mul^i oameni se uitara in alta parte fi tufira.
Cicely Karr se mulfumi sa ridice capul.
- Nu intelegep, domnif oara Potter. Nil e vorba despre
unui dintre copiii noftri. Este vorba despre Joe Macken­
zie. El e... e...
-Pe jumatate indian? completa Mary, ridicSnd o
spranceana, intrebatoare.
0 inima neimSfdnzita 67

- Da. Asta e una. Apoi, tatsl lui...


|s, r Ce e cu tat&l lui?
Wolf ifi stapani o injurS turS §i incepu sa mearga. din
nou, cand Mary intreba cu disprep
p;,,. - Va ingrijoreaza condamnarea lui? ;
-M a gandesc ca e mai mult decat suficient!
- Serios? De ce?
-Cicely, stai jos fi taci, sari Francie Beecham. Fata
are dreptate, fi eu sunt de acord. Poate sari in aer daca
incepi sa gand efti la varsta asta.
| Toata lumea amup pentru o clipa, apoi sala exploda
in hohote de ras. Fermierii destoinici fi sopile lor mun-
citoare se pneau de burta, razand cu lacrimi. Domnul
Isby se facu rofu ca racul, apoi izbucni intr-un ras cople-
fitor, care suna ca o macara isterica pe cale sa faca pui,
sau cel pupn afa ii spuse Cicely Karr. §i ea se inrofise,
dar de furie. Uriaful Eli Baugh radea cu atata pofta,
incdt se rostogoli de pe scaun. Cicely ii lua palaria de pe
spatar fi il lovi peste cap cu ea. Baugh hohotea in conti-
nuare in timp ce-fi apara capul cu mainile.
- Pop sa cumperi benzina din aka parte de-acum
inainte! urla Cicely la domnul Baugh, lovindu-1 in
continuare cu palaria. §i gaz! Sa nu va mai vad la mine
vreodata!
-G ata, Cicely! '
Eli se ineca in incercarea de a-fi apuca palaria.
-O am eni buni, haidep sa ne liniftim, ii ruga Harlon
Keschel, defi parea distrat de felul in care Cicely il lovea
pe Eli cU propria lui palarie.
De fapt, toata lumea din incapere se distra. Sau
aproape toata lumea, constata^ Mary, cand vazu chipul
glacial al lui Dottie Lancaster. Ifi dadu seama dintroda-
ta ca profesoara s-ar fi bucurat s-o vada concediata fi se
intreba de ce. Incercase intotdeauna sa fie prietenoasa
cu Dottie, dar femeia mai in varsta o tratase cu ostili-
tate. Oare Dottie vazuse mafina lui Joe 'acasa la Mary fi
incepuse barfa? Oare Dottie se plimba p,rin oraf seara?
68 Linda wwarcC

Pe drumul c£tre casa lui Mary nu mai locuia nimeni,


a?a cS nu avea cum sS treaci cineva din intamplare pe
acolo.
Zarva se potolise, de?i se mai auzea din cand in cand
cSte un chicot. Doamna Karr II privea incruntata pe
Eli Baugh, canalizindu-§i furia ?i jena asupra lui, din-
tr-un anume motiv, in loc sa o invinuiascS pe Francie
Beecham, care incepuse totul.
Chiar §i dom nul Isby era amuzat atunci cand rosti
cu voce tare:
- Sa incercam sa ne intoarcem la treaba, domnilor.
Francie Beecham interveni din nou.
- Cred ca am facut destula treaba in seara asta. Dom-
ni§oara Potter ii da lecfii tanarului Mackenzie, ca sa poa-
ta merge la Academia Forfelor Aeriene. Asta-i tot. $i eu
a? face acelafi lucru daca a? mai fi inca in activitate.
-Totu§i, n u pare in regula..., intrerupse domnul
Hearst.
-A tunci sa foloseasca sala de clasa. Suntem de acord
tofi? ii intreba Francie pe ceilalfi membri ai consiliului,
afi§and un suras triumfator pe chipul plin de riduri ?i
facandu-i cu ochiul lui Mary.
- E in regula din punctul meu de vedere, spuse Eli
Baugh, incercand s&-§i aranjeze palaria. Academia For-
felor Aeriene... Asta e ceva. Cred ca nici o persoana din
comitatul asta n-a fost primita la o academie vreodata.
Domnul Hearst ?i doamna Karr nu fura de acord,
dar domnul Isby ?i Harlon Keschel erau de partea lui
Francie §i a lui Eli. Mary se uita atenta spre holul intu-
necat, dar nu mai vazu nimic. Oare plecase? Ajutorul
?erifului intoarse capul, ca sa vada la ce se uita, dar nici
el nu vazu nimic, a?a ca fiindca ridica u§or din umeri, o
privi din nou ?i ii f&cu apoi cu ochiul. Mary era mirata.
In seara aceea ii facusera cu ochiul mai mulfi oameni
decat in tot restul viefii. Cum trebuie sa te comporfi
daca ifi face cineva cu ochiul? Te prefaci ca nu bagi de
seama? Faci §i tu cu ochiul? Inva$iturile matu?ii Ardith
0 inima neimSCanzitd 69

despre un Comportament corespunzStor nu eonpneau


nimic despre fhcutul cu ochiul.
1 Intalnirea se incheie cu glume fi rasete, ?i mai mulfi
pSrinfi ti str&nsera mana lui Mary fi ii spuserS ca facea
treab& buna. Abia peste o jumatate de ora reufi sa-fi ia
haina fi sa ajunga la u?a, unde il intalni pe ajutorul de
ferif, care o aftepta.
-V a voi conduce la mafina, spuse el, pe un ton rela-
xat. Sunt Clay Armstrong, ajutorul ferifului.
-Im i pare bine. Mary Potter, raspunse ea, intinzan-
du-i mana.
Clay ii acoperi mana cu palma lui mare. Ifi afeza
palaria peste parul faten-inchis, carlionfat, fi ochii al-
baftri ii lic&rira in intuneric. Ii placu de el din prima.
Era un barbat putemic, liniftit, neclintit ca un mun-
te, dar cu simful umorului. Pentru el, scandalul fusese
un deliciu.
-Toata lumea din oraf ftie cine suntefi. Pe aici nu
pre& vin straini, cu atat mai pufin femei tinere fi neca-
satorite din sUd. Inca din prima zi cand afi venit, toata
lumea a aflat de accentul dumneavoastra. N-afi observat
ca toate fetele din f coala incearca sa va imite?
If Serios? intreba ea surprinsa.
K & C u siguranfa.
n’ Clay incepu sa mearga mai incet, ca sa fina pasul cu
ea. Aerul rece ii inghefa picioarele, dar cerul era senin fi
o mie de stele ii faceau cu ochiul, consoland-o.
Ajunsera la mafina lui Mary.
- Pot sa Va intreb ceva, domnule Armstrong?
- Orice. $i va rog sa-mi spunefi Clay.
-D e ce s-a suparat doamna Karr afa tare pe dom­
nul Bauch, nu pe domnifoara Beecham? Domnifoara
Beecham a inceput totul.
- Cicely §i Eli sunt veri primari. Parinfii lui Cicely au
murit cand ea era mica, fi au crescut-to parinfii lui Eli.
In fine, Cicely fi Eli sunt de-o seama, deci au crescut im-
preuna fi se bateau tot timpul ca chiorii. Inca se cearta,
70 Linda Tfawarcf

presupun, dar afa sunt unele familii. Inca sunt destul


de apropiap.
O astfel de familie i se parea ciudata lui Mary, dar, in
acelafi timp, nu i se parea nimic maifrumos decat sa §tii
ca te pop certa cu cineva f i ca totuf i inca te iubefte.
- Deci 1-a lovit fiindca radea de ea?
- § i fiindca era la indemana. Nimeni nu prea indraz-
nefte sa se supere pe domnifoara Beecham. Ne-a fost
profesoara tuturor adulplor din comitat, §i top o respec-
tam foarte mult.
-A sta suna foarte dragup spuse Mary zambind. Sper
sa mai fiu cand voi ajunge la varsta dumneaei.
- Intenponap sa facep f i dumneavoastra valva la in-
talnirile consiliului fcolii?
- Sper, repeta ea.
Clay se apleca f i ii deschise Ufa de la mafina.
- §i eu sper. Avep grija la drum.
Dupa ce ea intra, el inchise Ufa §i-§i duse degetele la
palarie, in semn de salut, apoi se indeparta.
Era un barbat agreabil. Majoritatea locuitorilor din
Ruth erau placup. Aveau ochelari de cai in ceea ce-1
privea pe W olf Mackenzie, dar, in fond, nu erau oa-
meni rai.
Wolf. Unde disparuse?
Spera ca Joe n-avea sa renunfe la lecpi din cauza asta.
Defi ftia ca era o prostie sa se bucure prea devreme,
era tot mai sigura ca avea sa fie acceptat la academie
§i era peste masura de mandra ca ea putea sa-l ajute sa-fi
indeplineasca visul. Matufa Ardith ar fi spus ca trufia e
urmata de o cadere, dar Mary se gandise de multe ori
ca o persoana n-are cum sa cada daca nu incearca, mai
intai, sa se ridice. In mai multe randuri o contrazisese
pe Ardith cu propria ei zicala: „Cine nu incearca n-are
nimic de pierdut““. Matufa Ardith se supara intotdeau-
na daca cineva indraznea sa o contracareze cu armele
ei preferate. Mary ofta. Ii era tare dor de inverfunarea
matufii ei. Cine ftie daca avea sa mai ramana la fel
0 inima neimSCanzita 71

de spirituals acum, ca n-o mai avea pe matufa Ardith


care s&o provoace.
i Cand parea mafina, era obosita, infometata fi agita­
ta. Ii era teama ca Joe avea sa incerce sa faca un gest
nobil fi sa renunte la lectii, pentru ca ea sa nu mai aiba
probleme din cauza lui.
- O sa-1 meditez in continuare, incepu ea sa vorbeasca
singura in timp ce iefea din mafina, chiar daca trebuie
sa-1 urmaresc calare pe cai.
I - Pe cine sa urmarefti? intreba enervat Wolf, iar ea
se sperie atat de tare, incat se lovi cu genunchiul de
Ufa mafinii.
- De unde ai aparut? intreba ea, la fel de enervata.
La naiba, m-ai speriat!
- Se pare ca nu suficient. Am parcat in fopron, ca sa
nu ma vada nimeni.
Mary ii privi indelung chipul mandru, parea sculptat,
insa impasibil. Lumina stelelor era incolora fi ii dezva-
luia trasaturile in unghiuri fi umbre vagi, dar era sufi­
cient pentru ea. Nu-fi daduse seama cat de mult tanjise
sa-1 vada, sa-1 ftie atat de aproape. Nici macar nu mai
simfea frigul la cum ii fremata sangele in vene. Poate
asta insemna sa fii „in calduri“. Era covarfitor fi pufin
inspaimantator, dar hotari ca-i placea.
-S a intram, spuse el, vazand ca ea nu schita nici u n
gest, iar Mary il conduse la uf a din spate.
O lasase descuiata, ca sa nu trebuiasca sa caute cheia
prin intuneric, iar W olf se incrunta atunci cand vazu ca
apasa pe clanfS fi deschise Ufa.
Intrara, iar Mary inchise Ufa dupa ei, apoi aprinse
lum ina. W olf o privi atent, ii privi parul matasos care
scapase din coc fi trebui sa-fi inclefteze pum nii ca sa n u
pu n a m ana pe ea.
- Sa nu mai laf i Ufa descuiata, ii’ordona el.
- N u cred ca vine vreun hof, rijfesta ea. Nici un hof
care se respecta n-ar fi interesat de c©e-n casa asta, recu-
noscu apoi.
72 Linda Howard

W olf i§i jurase c& n-avea s-o atinga, dar, chiar daca
ftiuse ca avea sa-i fie greu sa-fi fina mainile departe de ea,
nu-f i daduse seama cdt de greu. Voia s-o apuce de mSini
fi s-o zguduie, ca sa-i vina minple-n cap, dar ftia ca,
daca o atingea, in orice fel, n u mai putea sa se opreasca.
Parfumul ei feminin ii starnea narile fi-1 ademenea mai
aproape. Mirosea a caldura, a o aroma delicata, atat de
feminina, incat tot trupul lui ardea de dorin^a. Se inde­
parta de ea, ftiind ca era mai sigur pentru am andoi sa
im puna o oarecare distanfa.
- N u ma gandeam la u n hof.
-N u? ;,■■■'
Se gandi pufin, apoi ifi dadu seama la ce se referise
el fi ce raspunsese ea. Ifi drese vocea fi se indrepta spre
plita, sperand ca el nu-i vazuse chipul imbujorat.
-D a ca fac nifte cafea, bei o cea?ca de data asta sau
iefi in fuga, ca data trecuta, imediat ce e gata?
Reproful acid din vocea ei il amuza, fi se intreba cum
de o putuse considera ftearsa. Se imbraca modest, dar
num ai tim ida nu era. Spunea exact ceea ce gandea fi nu
ezita sa traga pe cineva la raspundere. C u mai pufin de
o ora in urma, il aparase in fafa intregului oraf. If i veni
in fire cand ifi aduse am inte de asta.
- O sa beau cafeaua daca insifti s-o faci, dar af prefera
sa stai jos fi sa m-asculfi.
Mary se intoarse, se afeza pe u n scaun fi ifi puse mai­
nile pe masa.
-T e ascult.
W olf trase scaunul de langa ea mai departe de masa,
il intoarse intr-o parte fi se afeza, privind-o. Mary il privi
la r&ndul ei, fara sa zambeasca.
-Te-am vazut in hoi in seara asta.
Barbatul paru nemulfumit.
- L a naiba! M-a mai observat cineva?
Se intreba cum de il vazuse, fiindca avusese mare gri­
ja fi se pricepea sa se ascunda atunci cand nu voia sa
fie observat.
0 inirtia neimfjfanzita 73

- N u cred. Im i pare rSu pentru ce au spus, adauga


dupa o pauza.
I $ N u ma ingrijoreaza ce cred despre mine bunii sama-
riteni din Ruth, spuse el pe un ton aspru. Ma descurc
cu ei. §i Joe se descurca. Traiul nostru n u depinde de ei,
dar al tau da. N u ne mai lua apararea, decat daca nu-fi
place slujba prea m ult ?i incerci s-o pierzi, fiindca mai
m ult ca sigur asta se va intampla daca o fii tot afa.
-N -o sa-mi pierd slujba fiindca fac lecfii cu Joe.
s - Poate ca nu. Poate ca o sa fie cat de cat ingaduitori
cu Joe, mai ales ca le-ai servit pastila cu academia, dar cu
mine e cu totul alta poveste.
-N -o sa-mi pierd slujba nici fiindca sunt amabila
cu tine. Am un contract, explica ea calma. U n contract
solid. N u e ufor sa aduci o profesoara intr-un loc afa
mic §i izolat cum e Ruth, mai ales in mijlocul iernii. Imi
pot pierde slujba doar daca sunt considerata incompe-
tenta sau incalc legea, §1 chiar vreau sa vad cine poate
dovedi ca sUnt incompetenta.
W olf se intreba daca asta insemna ca nu excludea po-
sibilitatea sa incalce legea, dar n-o intreba. Lumina din
bucatSrie ii stralucea direct pe cap, transformandu-i pa­
rul intr-o aura argintie fi distragandu-1 cu sclipirea. $tia
ca avea parul faten, dar era u n §aten atat de palid, cenu-
§iu, in d lt nu avea nici o nuanfa de ro§u, iar in lumina
fuvifele pareau chiar argintii. Parea u n inger cu ochii
alba^tri fi cu pielea stravezie, cu fafa incadrata de parul
matasos care-i aluneca din coc. Simfea ca ia foe. Voia s-o
atinga. O voia goala, sub el. Voia sa fie inauntrul ei,
s-o cuprinda cu blandefe pana cand avea s-o simta moa-
le fi umeda, pana cand avea sa-i simta unghiile infigan-
du-i-se in spate...
Mary intinse mana fi-fi afeza palma ^ubfire pe a lui.
C hiar fi acea simpla atingere ii dadu ficjfi.
- Spune-mi ce s-a intSmplat, il invita ea b lin d . De ce
ai facut inchisoare? §tiu ca n-ai fost vinovat.
74 Linda Ihfoward

W olf era un barbat dur, atat din fire, cat §i de nevoie,


insa increderea ei simpla, necondifionata il zgudui pa-
nS-n m iduva oaselor. Intotdeauna fusese singur, izolat
de albi din cauza sangelui indian §i de indieni din cauza
sangelui alb. Nici macar parinfii nu-i fuseserS apropiafi,
de§i il iubiserS ?i el ii iubise la randu-i. Pur §i simplu,
nu-1 cunoscusera niciodata cu adevarat, niciodata nu-i
ftiusera gandurile cele mai ascunse. N u fusese apropiat
nici de sofia lui, mama lui Joe. Se culcasera impreuna,
o indrSgise, dar §i pe ea o finuse la distanfa. Barierele se
topiserS. numai cu Joe, care il cuno§tea ca nim eni altul.
I§i apartineau unui altuia, §i il iubea fara margini pe
baiat. Numai gandul la Joe il ajutase sa supravietuiasca
anilor de inchisoare.
Faptul ca femeia asta alba reufea sa atinga emofii pe
care el le considera complet izolate era mai m ult decat
ingrijorator. N-o voia aproape de el, din nici u n punct
de vedere emotional. Voia sa se culce cu ea, dar nu voia
sa-i pese de ea. Furios, i§i dadu seama ca deja ii pasa de
ea, §i nu-i placea deloc asta.
Ii privi mana fragila a^ezata pe a lui, atingandu-1 u?or.
N u ii repugna atingerea lui, de parea ar fi fost murdar.
Nici nu-I apuca la fel ca alte femei, cu aviditate, dornice
sa-1 foloseasca, curioase sa vada daca salbaticul le putea
satisface poftele superficiale fi lacome. II atinsese doar
fiindca ii pasa de el,
Mary vazu cum W olf intoarse incet palma si io cu-
prinse pe a ei, acoperind degetele palide §i subfiri de
parea ar fi vrut sa le apere.
-S-a intamplat acum noua ani, incepu el pe un
ton jos, aspru, iar ea trebui sa se apropie ca sa-1 auda.
Nu, aproape zece. Se fac zece ani in iunie. Eu ?i Joe
abia ne mutaseram aici. Lucram pentru ferma Half
M oon. O fata din comitatul vecin fusese violata ?i uci-
sa, iar trupul ei fusese gasit chiar la marginea fermei.
Am fost arestat §i interogat, dar, la naiba, ma a?teptam
la asta de cand auzisem de fata aceea. Eram nou in zona
0 inima neimBCanzita. 75

f i eram indian. Insa n-au gasit dovezi tmpotriva mea, fi


au fost nevoiti sa-mi dea drumul. Trei saptamani mai tar-
ziu, a fostviolata alta fata. Asta era de la ferma Rocking L,
din partea de vest a orafului. A fost la randu-i injun-
ghiata, dar a trait. II vazuse pe violator, spuse el, dupa
care se opri o clipa, iar ochii i se intunecara in timp
ce-?i amintea prin ce trecuse. Spunea ca arata a indian.
Avea tenul inchis la culoare, parul negru fi era inalt.
Nu-s prea multi indieni inal|i prin zona. Am fost ares-
tat din nou, inainte sa aflu ca fusese violata alta fata.
M-au dus la identificare impreuna cu fase albi cu parul
negru. Fata m-a identificat, fi am fost pus sub acuzare.
Eu f i Joe ldcuiam la H alf Moon, dar se pare ca nim eni
nu-fi amintea ca ma vazuse acasa in seara in care fusese
violata fata aceea, numai Joe, iar cuvantul unui copil
indian de §ase ani nu conta prea m ult pentru nimeni,
O durea sufletul gandindu-se cat de greu trebuia sa fi
fost pentru el si pentru Joe, care era doar u n copil. Oare
cat de greu ii fusese lui W olf din cauza lui Joe? Cate griji
trebuia sa-§i fi facut pentru fiul lui? Nu ftia ce sa spuna
ca sa imblanzeasca mania veche de zece ani, a?a ca nici
macar nu incerca. II stranse mai tare de mana, ca sa ftie
ca nu era singur.;
-A m fost acuzat, fi m-au gasit vinovat. D in fericire,
nu m-au p utut lega de prim ul viol, fata care fusese ucisa,
altfel m-ar fi linfat. In orice caz, toata lumea a crezut ca
eu am fost de vina.
p! - Ai fost bagat in inchisoare, spuse Mary. Ii venea
greu sa creada, defi ftia ca era adevarat. §i ce s-a intam-
plat cu Joe?
- A fost dus la u n camin. Eu am supravietuit in in­
chisoare. N-a fost Ufor. Violatorii sunt primele tinte.
Trebuia sa fiu cel mai al dracului de acolo ca sa traiesc
de pe o zi pe alta.
Auzise povefti despre lucruri care se tntamplau in
inchisori, fi durerea i se accentua. FusCse inchis, de­
parte de soare fi de munfi, de aerul proaspat, fi ea ftia
76 Linda (hfoward

ca se simfise ca un animal salbatic inchis intr-o cuf ca.


Era nevinovat, dar libertatea fi copilul ii fuseserS luate,
fi fusese aruncat laolalta cu drojdia societSfii. Oare dor-
mise bine vreo noapte in inchisoare sau doar mofaise,
mereu la panda, mereu pregatit sa atace?
Mary ifi simfea gatul uscat fi incordat. Abia reufi sa
fopteasca.
- Cat timp ai fost inchis?
- Doi ani, raspunse W olf cu chipul aspru, cu ochii
amenintatori, dar Mary ftia ca ameninfarea se adresa
amintirilor amare. Apoi au facut legatura intre o serie
de violuri fi crime care se intindeau de la Casper pana
in Cheyenne fi 1-au prins pe tip. A marturisit, parea
mandru de ispravile lui f i cam deranjat de faptul ca po-
litia nu ii recunoscuse meritele in toate cazurile. A recu-
noscut cele doua violuri din zona asta fi a dat detalii pe
care nu le-ar fi putut fti decSt violatorul.
- Era indian?
W olf surase rece.
- Italian. Pielea maslinie, par ondulat.
- Deci te-au eliberat?
-M da. Mi-au fters cazierul, fi-au cerut scuze fi mi-au
dat drumul. Imi pierdusem copilul, slujba, tot ce aveam.
Am aflat unde era Joe fi m-am dus sa-1 iau. Apoi am fa-
cut rodeo ceva vreme, ca sa fac rost de bani. M-am
descurcat destul de bine. Am caftigat destul cat sa ma
intorc aici cu nifte bani in buzunar. Batranul proprie-
tar de la H alf Moon murise fara moftenitori, fi paman-
tul era pe cale sa fie vandut ca sa se acopere impozitul.
M-a uscat de bani, dar 1-am cumparat. Eu fi Joe ne-am
m utat aici, iar eu am inceput sa dresez cai fi sa pun
ferma pe picioare.
- De ce te-ai intors?
Mary nu infelegea. De ce s-ar fi intors in locul unde
fusese tratat atat de crud?
-Fiindca obosisem sa ma tot m ut dintr-o parte in-
tr-alta, sa n-am un loc al meu. Obosisem sa fiu considerat
0 inima neimUfanzftd 77

un indian prost, incapabil. Obosisem sa §tiu c&fiul meu


n-avea un cSmin. $i nici in ruptul capului n-aveam de
gand sS-i las pe mizerabilii a§tia sa ma distruga.
Durerea lui Mary se intensifica. Voia sa-i poata inde­
parta furia ?i amaraciunea, voia sa aiba curaj sa-1 ia in
brafe ?i sa-1 linifteasca, voia ca el sa poata deveni mem-
bru al comunitafii, nu un ghimpe in coasta.
- N u fac tofi numai mizerii, spuse ea, intrebandu-se
de ce buzele lui se mi§cara ca §i cum ar fi fost pe cale sa
Schifeze un suras. §i nici indienii nu sunt tofi pro§ti sau
incapabili. Oamenii sunt doar oameni, buni sau rai.
K - Ai nevoie de cineva care sa te pazeasca, raspunse el.
Atitudinea asta liberate o sa te bage-n belele. Fa lecfii cu
Joe, fa ce po£i pentru el, dar, pentru binele tau, stai de­
parte de mine. Oamenii a§tia nu §i-au schimbat parerea
despre mine doar fiindca am fost eliberat.
- Nici macar n-ai incercat sa-i faci sa-§i schimbe pare­
rea. N-ai facut altceva decat sa-i acuzi tot timpul, replica
Mary cu asprime.
i ; i-A r trebui sa uit ce au facut? intreba el la fel de as-
pru. Sa uit ca pentru ei dreptatea a insemnat sa ma a§e-
ze-n rand cu §ase albi ?i s-o puna pe fata aia sa spuna
care e indianul? Am stat doi ani in iad. Tot nu ?tiu ce s-a
fntamplat cu Joe, dar dupa, ce 1-am luat de unde era, n-a
scos u n cuvant trei luni de zile. Sa uit asta? Nici mort.
- Deci ei nu-§i vor schimba parerea, tu nu-$i schimbi
parerea §i nici eu nu-mi schimb parerea. Cred ca ajun-
gem intr-o fundatura.
Ochii lui ardeau de manie in timp ce o privea^ §i din-
tr-odata ifi dadu seama ca inca o finea de mana. Ii dadu
drumul brusc §i se ridica.
-Infelege, nu po£i sa fii prietena cu mine. Nu putem
fi prieteni.
Acum, ca avea mana libera, Mary se*simfi parasita §i
infirigurata. I§i afeza mainile in poala §i se uita la el.
- De ce? Sigur, daca nu-fi place...
78 Linda “
Howard

Vocea i se stinse, ?i-fi pleca u fo r capul, analizandu-fi


mainile, ca si cum n u le mai vazuse pana atunci.
Sa nu-i placa de ea? Nu putea sa doarma, era agitat,
se excita de fiecare data cand se gandea la ea - ?i se gan-
dea la ea mult prea des. Tensiunea care-1 cuprinsese era
atat de mare, incat credea ca avea sa-nnebuneasca fi nici
macar nu fi-o putea alunga din minte cu o vizita la Julie
Oakes sau la vreo alta femeie, fiindca nu se putea gandi
decat la parul ei saten fi fin, la ochii albaf tri ca ardezia
§i la pielea ei ca petalele stravezii de trandafir. Nu ftia
cum sa se mai abfina, fi numai gandul ca locuitorii din
Ruth aveau s-o stigmatizeze daca umbla cu el il impiedi-
ca sa puna mana pe ea. Principiile ei incapafanate n-o
pregatisera pentru durerea fi pentru problemele cu care
s-ar fi confruntat.
Dintr-odata, frustrarea lui se revarsa, fi il irifurie gan-
dul ca trebuia sa se indeparteze de femeia pe care o voia
a tit de tare, meat risca sa ajunga in pragul nebuniei.
Fara sa se gandeasca, ii apuca incheieturile fi o forfa sa
se ridice.
-N u , la naiba, nu putem sa fim prieteni! Vrei sa ftii
de ce? Fiindca nu pot sa stau in preajma ta fara sa ma
gandesc ca te dezbrac fi ca efti a mea, oriunde ne-am
afla. La naiba, nici macar nu ftiu daca af mai avea rab-
dare sa te dezbrac! Vreau sa-fi simt sanii in palme f i sfar­
curile in gura. Vreau sa-fi simt picioarele in jurul taliei
sau gleznele pe umeri sau orice alta pozitie, numai sa fiu
inauntrul tau, izbucni el tragand-o atat de aproape, in-
cat respirafia lui calda ii atingea obrajii. Deci, scumpo,
sub nici o forma nu putem fi prieteni.
Mary tremura, iar corpul ei reacfiona la cuvintele lui.
Defi vorbise la suparare, se convinsese ca fi el simtea la
fel ca ea, fiindca descrisese acfiuni pe care ea f i le putea
inchipui doar pe jumatate. Era prea neftiutoare fi prea
sincera ca sa-fi ascunda sentimentele, afa ca nici macar
nu incerca. In ochii ei se citea o dorinfa dureroasa.
-Wolf?
0 inima neimbCanzita 79

Nu spuse mai mult, insa felul in care ii pronunfa nu-


mele, cu o ufoara inflexiune chinuita la final, il facu sa-i
stranga si mai tare incheieturile.
-N u .
-Te... te vreau.
Marturisirea ei foptita, tremurata o facea vulnerabila,
iar el ftia asta. Urla in sinea lui. La naiba, chiar nu avea
deloc instinctul de autoaparare? Chiar nu ftia ce insem-
na pentru un barbat ca femeia pe care o dorea sa i se
ofere afa, fara refineri? §i-afa abia se mai putea stapani
f i singurul motiv pentru care o facea era faptul ca, la
urma urmei, ea chiat nu stia nimic. Era virgina. Era o
fata modesta, crescuta intr-un stil autoritar, fi probabil
habar n-avea la ce-1 ispitea.
- N u spune asta, bombani el intr-un sfarsit. Ti'am
mai zis...
- §tiu, il intrerupse ea. Sunt prea neexperimentata ca
sa fiu interesanta, fi tu... tu nu vrei sa fii folosit ca un
porcufor de Guineea. N-am uitat.
Nu plangea des, dar simfi lacrimile sarate arzandu-i
ochii, iar el tresari vazandu-i durerea.
-A m minfit. Doamne, cum am minfit.
Atunci nu se mai putu stapani. Trebuia s-o atinga,
s-o simta in brate inca pufin, sa-i guste din nou bu­
zele. Ii ridica mainile fi le afeza in jurul gatului lui,
apoi ifi apleca capul in timp ce o cuprindea cu brafele
f i o lipea de el. Gura lui o acoperi pe a ei, iar raspunsul
ei instantaneu il ului. Acum ftia ce sa faca. Buzele ei se
intredeschisera, lasand limba lui sa patrunda, iar limba
ei il intampina cu atingeri moi. El o invafase asta, afa
cum o invafase f i sa se topeasca langa el, iar gandul il in-
nebuni, afa cum il innebunea atingerea sanilor ei moi,
lipifi de pieptul lui.
Mary era in extaz in bratele lui, iar lacrimile pe care
le varsase ii disparura printre gene. Era prea dureros,
dar f i prea minunat, ca sa fie doar dorinfa. Dar daca era
dragoste, nu ftia cum avea sa indure.
80 Linda 'Howard

Gura lui era infometatS f i asprS. Saruturile erau inde-


lungi §i profixnde fi o amefeau complet. Mana lui urea
fi ii cuprinse sanul, iar ea nu reufi decat sa scoata un
geamSt de placere. Sfarcurile ii ardeau fi pulsau. Atin-
gerea lui vindeca durerea, dar o f i intensifica, fiindca o
facea sa vrea mai mult. II voia afa cum descrisese el, cu
gura pe sanii ei, fi se lipi de el infierbantata. Se simfea
goala f i avea nevoie de el ca sa fie completa. Avea nevoie
ca el sa o faca a lui.
W olf salta capul fi ii lipi fafa de umarul lui.
-Trebuie sa ma opresc. Acum, gemu el.
Tremura, la fel cum ar fi tremurat un licean pe ban-
cheta din spate a mafinii parinfilor, in prima noapte
de dragoste.
Mary cantari repede toate criticile pe care i le-ar fi
adresat matufa Ardith fi accepts ca era indragostita,
fiindca amestecul acela de fericire fi chin nu putea sa
insemne altceva.
- N u vreau s& te opref ti, spuse ea rugatoare. Vreau sa
ma iubefti.
-N u , Sunt indian. Tu efti alba. Oamenii d in oraful
asta te-ar distruge. Ce s-a intamplat in seara asta a fost
doar o mica mostra din ce ai fi nevoitS sa infrunfi.
- Sunt dispusa sa rise! strigS ea disperata.
- Eu nu. Eu pot sa indur asta, dar tu, tu ai princi-
piile tale liberale, scumpo. N u pot sa-fi ofer nimic
in schimb.
Daca ar fi crezut ca ar fi existat macar o fansa ca ei
sa trSiasca acolo in linifte, Wolf fi-ar fi asumat riscul,
dar ftia ca nu exista afa ceva, la cum stateau lucrurile.
In afarS de Joe, ea era singura persoana din lume pe
care voise vreodata s-o protejeze, fi niciodata nu-i fusese
atat de greu sa ia o hotarare.
Mary ifi ridica incet capul de pe umarul lui, cu obra-
jii umezi.
- Nu te vreau decat pe tine.
- Pe mine nu pofi sa mS ai. Lumea te-ar face bucafi.
0 inima neimfaCanzita 81

( Ii dadu cu blandefe brafele jos si se intoarse sa piece,


f O auzi in urma lui, cu vocea joasa, gatuita, inghifin-
du-fi lacrimile.
- O sa rise.
W olf se opri, cu mana pe clanta.
- Eu nu.
L 11 vazu plecand inca o data, iar de data asta durerea
fu mult mai mare.
capitolul 5
Joe era neobifnuit de distrat. In mod normal, era un
elev extrem de atent f i se concentra aproape incredi-
bil la ce avea de rezolvat, insa in seara respective se
gandea la altceva. Acceptase fara sa comenteze faptul
ca lecfiile aveau sa se desfafoare la fcoala fi niciodata
nu daduse de infeles ca aflase care fusese subiectul
intalnirii consiliului fcolii in urma careia se decisese
schimbarea locafiei. Pentru ca era inceput de mai fi ziua
fusese nefiresc de calduroasa, Mary inclina intr-un fel
sa creada ca agitafia lui se datora asteniei de primSvara.
Fusese o iarna lungS, fi nici ea nu era prea liniftita.
Intr-un final, inchise cartea pe care-o avea in fafa.
-H a i sa terminam mai devreme astazi, sugera ea.
Nu prea merge treaba.
Joe inchise fi el cartea fi-fi trecu degetele prin parul
negru f i des, identic cu al tatalui sau. Mary se forfa sa se
uite in alta parte.
- Scuze, spuse el respirand adanc.
Era tipic pentru Joe sa nu dea o explicate. Nu prea
simfea nevoia sa se justifice.
Insa, in saptamanile de cand faceau lecfii impreuna,
purtasera multe conversafii personale intre lecfiile pre-
gatite, iar Mary nu ezita niciodata daca exista posibili-
tatea ca vreunul dintre elevii ei sa aiba probleme. Daca
era de vina doar astenia de primavara, voia ca el sa-i
spuna asta.
-T e supara ceva?
Joe zambi amar, specific unui om mare, nu unui ba­
iat de faisprezece ani.
- S-ar putea spune f i afa.
-A h.
0 inima neimSCanzitd 83

| Zambetul lui o facu sa se simta ufurata, fiindca acum


bariuia care era cauza neliniftilor lui. Era, intr-adevar,
un soi de astenie de primavara. Matufa Ardith ii spu­
sese deseori nepoatei ei: „Cand un baiat devine barbat,
fetele trebuie sa se pazeasca. Asculta la mine, parea o
iau razna“. Cu siguran^a, Joe devenea barbat. Mary se
Intreba in ce moment fetele deveneau femei.
Joe lua stiloul fi se juca o vreme cu el, apoi il arunca
Intr-o parte f i se hotari sa-i spuna mai multe.
F; - Pam Hearst m-a rugat s-o due la film.
: -Pam?
j Era o surpriza fi, posibil, o problema. Ralph Hearst
era unui dintre oamenii cei mai inverfunafi impotriva
familiei Mackenzie.
1’; |o e o privi cu pleoapele lasate.
i -Pam e fata despre care v-am spus mai demult.
; • Deci chiar era Pam Hearst. Era dragufa fi defteapta,
iar trupul ei tanar fi zvelt putea, cu siguranfa, starni un
baiat. Mary se intreba daca tatal lui Pam ftia ca fata lui
flirtase cu Joe fi daca acesta era unui dintre motivele
ostilitatii lui.
- $i te duci?
-’Nu, spuse el repede, surprinzand-o.
- De ce?
- Nu exista cinematografe In Ruth.
I mmh > ■■
: -Tocmai asta e ideea. Ar trebui sa mergem in alt
ora§. Acolo n-ar putea sa ne vada nici o persoana care
ne cunoafte. Voia so iau din spatele fcolii, dupa ce se
intuneca. Se intinse pe spate fi-fi puse mainile la ceafa.
I-a fost prea rufine sa mearga la dans cu mine, dar sunt
bun sa ne vedem pe furif. Poate s-a gandit ca, f i daca am
fi vazufi, ideea ca s-ar putea sa merg la academie ar aju-
tao sa n-aiba probleme prea mari. Se pare ca oamenii
s-au obifnuit cu gandul asta, adauga1el ironic. Cred ca
indienii in uniforma sunt vazufi altfel.
84 Linda Q-CowarcC

D introdata, anunful impulsiv pe care-1 ficuse ea


la intalnirea consiliului fcolii n u i se mai pSru o idee
afa buna.
- A i fi vrut sa n u le fi spus?
- A trebuit s-o faced, raspunse el, fi din asta Mary
infelese ca el ftia care fusese subiectul acelei intalniri.
E o presiune in plus sa intru la academie, fiindca, daca
n-o sa fiu admis, tofi vor spune ca indianul n-a fost in
stare. D ar asta nu-i u n lucru rau. Daca asta ma face sa
im i dau f i mai m ult silinfa, atunci inseam na ca su n t mai
aproape de a fi admis.
Personal, Mary n u credea ca Joe avea nevoie de alt
stimulent. Ifi dorea atat de m ult lucrul acesta, incat do-
rinfa il mistuia. Reveni la subiectul conversatiei:
- $i te supara faptul ca ti-a spus asta acum?
- M-a scos din sarite. §i chiar m-a scos d in sarite faptul
ca a trebuit s-o refuz, fiindca, sigur, cateva pipaieli n u
mi-ar strica.
Se opri brusc fi o privi d in nou pe Mary ca u n om
mare, apoi schifa u n zambet.
- Scuze. N-am vrut sa intru in intimitafi. Sa spunem
doar ca ma atrage d in punct de vedere fizic, dar num ai
atat. Nu-mi perm it sa m a amagesc in tr o asemenea situ­
a te , Pam este o fata draguta, dar n u figureaza in planu-
rile mele.
Mary intelese la ce se referea. Nici o femeie n u figura
In planurile lui pentru m ult timp, daca nu pentru tot-
deauna, decat daca era vorba despre o descarcare fizica.
Joe era o persoana solitara, la fel ca Wolf, fi, mai mult,
Joe era atat de vrajit de perspectiva zbonilui, incat n u
mai exista altceva pentru el. Pam H earst avea sa se ma-
rite cu u n baiat din oraf, avea sa se stabileasca in R uth
sau prin apropiere f i avea sa-fi creasca familia in acelaf i
cadru liniftit in care crescuse fi ea. N u era m enita pen-
tru scurta atentie pe care i-o putea acorda Joe Mackenzie
inainte sa piece.
O inima neimSfdnzita 85

-A veti idee cine a inceput barfele? intreba Joe,


incruntandu-se.
Nu-i plicea faptul ca cineva incercase sa-i faca rau
profesoarei.
- Nu. N-am incercat sa aflu. A r fi p u tu t fi oricine care
a trecut pe acolo fi fi-a vazut m afina in fafa casei, mele.
D ar se pare ca m ajoritatea au fi uitat, mai pufin...
Se opri, ingrijorata.
- Despre cine e vorba? intreba Joe.
- N u vreau sa spun ca ea a inceput barfele, zise Mary
repede. N u ma sim t bine in preajma ei. N u ma agreea-
za, fi nu ftiu de ce. Poate afa se poarta cu toata lumea.
Dottie Lancaster..*
- D ottie Lancaster! Joe scoase u n raset sec. A r fi o
idee. Da, ar fi p u tu t starni toata agitatia. A avut o via^a
grea si-mi pare oarecum rau de ea, dar s-a straduit sa-mi
faca viafa u n iad cand eram la ea in clasa.
- Via^a grea? De ce?
-S o fu l ei era fofer de camion, fi a fost om orat acum
mulfi ani, cand fiul ei era mic. Facea o cursa in Colora­
do, s-a ciocnit cu u n fofer beat fi a cazut de pe o stanca.
§oferul beat era indian. N-a depaf it niciodata momen-
tul f i are u n dinte impotriva indienilor - sau cel pufin
afa presupun.
- E absurd.
Joe ridica din umeri, ca fi cum ar fi vrut sa spuna ca
m ulte 4ucruri erau absurde.
- Oricum , a ramas singura cu copilul f i a dus-o destul
de greu. N u prea avea bani. A inceput sa predea, dar
trebuia sa plateasca pe cineva sa aiba grija de copil,
dar copilul avea nevoie de ingrijiri speciale cand a fost
destul de mare incat sa mearga la fcoala, iar astea au
necesitat fi mai m ulti bani.
-N ic i n u ftiam ca D ottie are ’copii, spuse Mary,
surprinsa.
-N u m a i pe Robert. Bobby. Are,,vreo douazeci fi
trei sau douazeci fi patru de ani, cred. Inca locuiefte
86 Linda iCoward
cu doamna Lancaster, dar nu prea are de-a face cu alfi
oameni.
-C e s-a intamplat cu el? Are sindromul Down sau o
dizabilitate de invafare?
- Nu e retardat. Bobby e doar diferit. Ii plac oame-
nii, dar nu in grupuri. DacS vede mulfi oameni impre-
una, devine agitat, asa ca st& mai mult singur. Citefte
mult fi asculta muzica. Dar o data a lucrat pe timpul
verii la magazinul cu materiale de cOnstrucfii, fi dom­
nul Watkins i-a spus lui Bobby sa umple o roaba cu
nisip. In loc sa duc& roaba langa gramada de nisip fi
sa puna nisip cu lopata, Bobby lua nisip in lopata
fi il cara la roaba. Si alte lucruri de acest fel. Avea pro-
bleme la imbracat, ifi lua mai intai pantofii, apoi nu
putea sa-fi puna blugii.
Mary mai vazuse persoane ca Bobby, care intampinau
greutafi in rezolvarea prpblemelor practice. Era o dizabi­
litate de invafare care putea fi depafita doar cu ingrijire
specializata fi cu multa rabdare. Ii parea rau de el fi de
Dottie, care nu avea o via$ prea fericita.
Joe ifi dadu scaunul in spate fi se ridica, intinzandu-fi
mufchii incordafi.
- Calarifi? o intreba el brusc.
-N u . N-am avut niciodata de-a face cu caii, chi-
coti Mary. O sa fiu data afara din Wyoming din cau­
za asta?
- S-ar putea, raspunse Joe pe un ton grav. De ce nu
venifi pe munte intr-o sambata, ca sa va invaf? In curand
incepe vacanfa de vara, fi o sa avefi mai mult timp.
Joe n-avea habar cat de mult o atragea ideea, nu
numai sa calareasca, ci fi sa il vada din nou pe Wolf.
Singura problema era ca prezenfa lui avea s-o doara la
fel de mult ca absenfa lui, fiindca barbatul tot nu putea
fi al ei.
- O sa ma gandesc, promise ea, dar se indoia ca avea
sa accepte vreodata oferta.
0 inima neimSfdnzita 87

Joe nu insist^, dar nici nu intentiona sa renunte.


Avea s-o aduc& pe Mary pe munte, intr-un fel sau al-
tul. Se gandea cS tatal s&u ajunsese aproape de limita
rezistentei. Daca avea sa o vada acolo, fix sub nasul lui,
avea sa se comporte ca un armSsar de care se apropie o
iapa in calduri. Profesoara cea dragufa fi spirituals avea
noroc dacS tatal lui n-o trantea la pamant din prima
secunda. Joe trebui sa-fi ascunda zambetul. Nu mai va­
zuse pe cineva care sS-l impresioneze pe Wolf afa cum
o facuse Mary Elizabeth Potter. II tulburase pe Wolf in
asemenea masura, incat acesta devenise mai periculos
ca o puma ranita.
Fredona in m inte cateva mSsuri d in Matchmaker1.

Cand Mary ajunse acasa in dupa-amiaza urmatoa-


rei zile de vineri, in cutia poftala o aftepta o scrisoare
din partea senatorului Allard. Degetele ii tremurau in
timp ce o deschidea. Nu ftia ce avea sa faca daca erau
vefti proaste pentru Joe, daca senatorul Allard refu-
za sa il recomande pentru academie. Senatorul Allard
nu era singura lor posibilitate, insa el paruse cel mai
receptiv, fi un refuz din partea lui ar fi fost cu adevS-
rat descurajant.
Scrisoarea senatorului catre ea era scurta; ii mulfu-
mea pentru eforturile depuse ca sS-1 aduca pe Joe in
atentia lui. Se hotarase sa-1 recomande pe Joe pentru ad-
miterea la academie, pentru primul an dupa absolvirea
liceului. De acum incolo, depindea de Joe sa treaca de
riguroasele examinSri academice f i fizice.
In plic mai era fi o scrisoare de felicitari pentru Joe.
, Mary stranse scrisorile la piept, fi ochii i se um-
plura de lacrimi. Reufisera, fi nici macar nu fusese
atat de greu! Era pregatita sa scrie fiecarui membru al
congresului o data pe saptamanS, pan! cand Joe avea
' Melodic din filmul muzical american Scripcarul de pe acoperi}
(Fiddler on the Roof), lansat in anul 1971 (n.tr.)
88 Linda ‘Howard

sa-fi primeasca fansa, dar n u fusese nevoie. Notele fi


creditele lui Joe fusesera convingStoare.
Veftile erau m ult prea bune ca sa mai aftepte, afa ca
se urea din nou in mafina §i o lua in sus, pe muntele
Mackenzie. D rum ul era cu totul altfel acum. Zapada se
topise, iar poalele m untelui erau acoperite cu flori de
camp. Dupa gerul de iarna trecuta, caldura primSverii
erau o binecuvantare pentru pielea ei, defi n u era nici
pe departe la fel de cald ca in Savannah. Era atat de
emofionata f i de fericita, incat nici nu observa prapastia
ce se casca pe marginile drumului, pe masura ce urea, ci
doar grandoarea salbatica a munfilor care se inalfau ma-
iestuofi catre cerul albastru. Inspira fi ifi dadu seama ca
primavara compensa pe deplin iarna. Se simfea acasa,
intr-un loc indragit fi familiar.
O pri brusc mafina in fafa ufii de la bucatarie a casei
lui Wolf, starnind un nor de praf, fi, inainte ca motorul
sa se opreasca, incepu sa urce scarile ca sa bata la uf a.
-W olf! Joe!
§tia ca strigatul acela era cu totul nepotrivit pentru o
doamna, dar era prea fericita ca sa-i mai pese. In unele
situafii, pur fi simplu trebuie sa strigi.
- Mary!
Chemarea venea din spatele ei, fi se intoarse. Wolf
venea in fuga dinspre fopron, unduindu-fi ritmic trupul
puternic. Mary fipa de incantare fi sSri de pe scari, iar
fusta i se ridica in timp ce alerga pe aleea pietruita ce
ducea spre fopron.
- A reufit! striga ea, fluturand scrisorile. A reufit!
W olf se opri fi o privi pe profesoara cea liniftita cum
sarea fi salta spre el, iar fusta i se ridica pe coapse cu fie­
care pas. Abia avu timp sa-fi dea seama ca nu era nimic
in neregula, ca radea, cand, de la o distanfa de cafiva
pafi, ea i se arunca in brafe. Se infipse bine pe picioare
fi o prinse la pieptul lui, apoi o inconjura cu brafele
lui vanjoase.
0 inima neimbCdnzita 89

- A reu?it! exclama ea din nou ?i ii inconjurS gatul


cu brafele.
C W olf nu se putu gandi decat la un singur lucru §i ip
simfi gura uscata.
B y -A reu sit? ,,
, Mary ii flutura scrisorile pe sub nas.
B r A reufit! Senatorul Allard... Am gasit scrisoarea in
cutia po§tala... N-am putut sa mai a?tept... U nde e Joe?
! §tia ca nu era prea coerenta §i facu u n efort sa-§i revi-
na, dar nu se putea opri din ras.
- E in ora?, dupa niste scanduri pentru gard. La nai­
ba, e§tisigura ca asta spune? Mai are un an de §coala...
-M ai pufin de u n an, la ritmul lui. Oricum, trebuie
sa implineasca §aptesprezece ani. Senatorul 1-a recoman-
dat pentru admiterea la academie imediat dupa absolvi-
re. Mai pufin de un an ?i jumatate!
i’ C hipul lui W olf se umplu de o mandrie apriga, man-
dria de rSzboinic mo§tenita de la coman?i §i de la celfi.
In ochii lu i licarea un foe negru, §i o ridica mai sus,
finand'O cu mainile de subsuori, §i se invarti cu ea in
brate. Mary i?i dadu capul pe spate, razand, ?i dintr-oda-
ta W olf se simfi cuprins de dorinfa. Senzafia fu mai pu-
ternica decat o lovitura in stomac ?i il dadu peste cap.
O simfea moale ?i calda in brafele lui, rasul ei era proas-
pat §i cristalin ca primavara §i ar fi vrut sa faca sa dispara
cama?ufa pe care o purta.
Treptat, pe chffpul lui aparu o dorin^a mai patrunza-
toare, mai primitive. Mary inca radea cand W olf o lasa
in jos. Se opri atunci cand sanii ei ii ajunsera la nivelul
fefei. Rasul lui Mary disparu atunci cand el o trase mai
aproape ?i i§i ingropa fafa intre sanii ei. O prinse cu un
braf de fese §i cu altul de spate, iar gura lui fierbinte ii
cauta sfarcul. II gasi ?i i§i apasa buzele deasupra lui, peste
rochie ?i sutien, insa senzafia era atat-de putemica, incat
Mary gemu ?i-$i arcurspatele, impingandu-se spre el.
Ii Nu era de-ajuns. I?i ingropa degetele in parul lui,
tragandu-1 mai aproape de ea, dar tot n u era de-ajuns.
90 LindabCoward
II dorea cu o disperare subita f i crancenS. Straturile de
haine dintre ei o innebuneau, f i se lipi fi mai tare de el,
cu scancete abia perceptibile.
- Te rog, implorS ea. Wolf...
Barbatul ifi salta capul, cu ochii innebunifi de dorin-
0 . Sangele ii clocotea in vene fi respira greu.
-Vrei mai mult?
Vorbise cu o voce guturala, care nu ii era caracteristica.
Mary se zvarcoli din nou, prinzandu-se de el cu
disperare.
-D a.
O lasa sa alunece foarte ufor in jos, lipind-o intenfio-
nat de umflatura intarita din pantalonii lui, ?i amandoi
se infiorarS. Wolf nu se mai gandea la motivele pentru
care refuzase sa se apropie de ea, nu se mai gandea la
nimic altceva decat la dorinfa de a o face a lui. La naiba
cu ce aveau sa creada ceilalfi!
Privi in jur, masurand distanfa catre casa ?i catre
§opron. §opronul era mai aproape. O apuca de mana
?i alerga spre u§ile mari ?i deschise ale ?opronului
slab lum inat
Mary abia reu§ea sa mai respire in timp ce Wolf o
tragea dupa el. Era amefitS de incetarea subita a pla-
cerii, nu infelegea prea bine ce facea fi voia sa-1 intrebe
ce avea: de gand, dar n-avea suficient oxigen in plamani
sa adreseze intrebarea. Apoi ajunsera in fopron, fi fu
naucita de lumina slaba, de caldura animalica fi de
mirosul de praf, fen, piele fi cai. Auzi fofnete fi rume-
gatul cailor. Wolf o duse intr-o boxa goala fi o trase
pe fanul proaspit. Mary se intinse pe spate, iar el o
acoperi cu trupul lui, greutatea corpului sau musculos
cufundand-o fi mai tare in fan.
-Saruta-ma, fopti ea, ridicandu-fi mainile ca sa-fi
treaca degetele prin parul lui lung f i sa-1 traga mai aproa­
pe de ea.
- O sa te sarut peste tot pana termin cu tine, mormai
el f i-fi pleca uf or capul.
0 inima netmBCdnzita 91

■ Gura ei se deschise la atingerea lui, iar limba lui o


patrunse intr-un ritm adanc, pe care ea il recunoscu ?i-l
accepts instinctiv §i la care raspunse imediat. Era greu,
dar i se parea atat de natural sa il aiba deasupra ei, incat
o incanta apasarea corpului lui. Ii inconjurS cu brafele
umerii musculo?i §i il imbrafi^a §i mai strans. Voia sS-1
simtS cat mai aproape §i, pentru asta, i?i undui u§or §ol-
durile, rSspunzand apSsftrii abdomenului lui.
MifcSrile lente ale foldurilor ei Sub el il facurS sa
creada ca avea sa-i explodeze capul din cauza sangelui
ce ii alerga in vene. Gemu adanc $i ii cauta fermoarul
de la spate. Se gandea ca mai avea pufin §i murea daca
nu-i simfea pielea mStasoasa sub maini, daca nu se in­
gropa in toata fiinfa ei.
Totul era complet nou pentru ea, §i se imbujorase
pufin, dar era atat de bine, incat nici prin cap nu-i trecu
sa protesteze. Nu voia sa protesteze. II voia pe Wolf. Era
perechea lui, calda ?i sexuala, con§tienta ca era o femeie
care se oferea barbatului pe care-1 iubea. Voia sa fie goa-
la pentru el, a?a cS-1 ajuta scofandu-?i m&nedle, in timp
ce el ii dadu rochia jos de pe umeri ?i o lasa sa cada spre
talie. IndrSznise sa cumpere Un sutien cu inchizfttoare
in fafa, iar atunci cand el ii privi sanii, abia acoperifi
de materialul subfire, de culoarea pielil, se bucura ca o
facuse. Wolf deschise rapid sutienul cu o singura mana,
un true pe care ea nu-1 invafase inca, §i-l trase intr-o par­
te pentru a-i dizveli curbele delicate, oprindu-se pufin
inainte sa-i descopere sfarcurile.
| Scoase din nou un geam&t surd, aproape ca un ma-
rait, §i se inclina ea s3 dea sutienul intr-o parte. Gura
lui, calda §i umeda, aluneca pe sanul ei ?i prinse sfarcul
intarit. Mary tresari, reacfionand cu tot corpul la o pla-
cere aproape dureros de intensa. In timp ce el ii sugea
sfarcul, Mary inchise ochii §i gemu. Nu mai putea indu-
ra. Se simfea prea bine, simfea cum un §uvoi fierbinte
de impulsuri placere-durere navaleau de la sani spre ab­
domen, acolo unde o durere surda o facu sa-§i stranga
92 Linda tfowarcC
picioarele §i sa se arcuiascS sub el, implorand in tacere
salvarea pe care corpul ei n-o cunoscuse niciodata, insa
pe care o simtea cu o infelepciune de mii de ani.
Wolf o simfi mi^candu'se sub el din nou §i i§i pierdu
§i ultima picatura de control pe care o mai avea. Ii ridica
repede fusta spre talie ?i ii departa coapsele, a§ezandu-se
la baza acelui V vulnerabil facut de picioarele ei. Mary
deschise ochii, pufin §ocata de ceea ce simfea acolo jos,
dar totodata dornica sa afle mai mult.
- Scoate-fi hainele, sopti ea frenetic §i incepu sa-i des-
cheie cSma^a.
Wolf se ridica in genunchi $i-?i smulse cama?a. Pielea
lui usor transpirata stralucea in lumina slaba, in care
pluteau fire de praf. Mufchii puternici, acoperiti de pie­
lea bronzatS, il faceau sa para o maiastra sculpture vie.
Ochii lui Mary il privira infometati, febrili. Era perfect,
puternic §i viril, iar trupul lui fierbinte mirosea u§or
a mosc. Se intinse dupa el, i§i plimba mainile pe piep-
tul lui lat §i mangaie zona de forma unui diamant pre-
sarat cu fire de par. Ii atinse sfarcurile, iar el inlemni,
strabatut de un §uvoi de placere.
Barbatul gemu mai tare si isi duse mainile la cu-
rea. Desfacu rapid catarama, apoi i?i descheie blugii,
iar zgomotul metalic se intrepatrunse cu gafaitul lor.
Cu ultima farama de voin$, se abfinu sa nu-§i dea jos §i
chilofii. Era virgina. Nu isi permitea sa uite asta, chiar
daca abia se mai putea stapani. La naiba, trebuia sa-§i
vina in fire, ca sa n-o sperie §i sa nu-i faca rau. Mai bine
murea decat sa-i transforme prima experience sexuala
intr-un co§mar.
Degetele subtiri ale lui Mary se incoladra in parul de
pe pieptul lui §i trasera u$or.
-Wolf, spuse ea.
Doar numele lui, doar un singur cuvant, dar vocea ei
calda ?i joasa il infiora mai mult ca orice altceva.
- Da, raspunse el. Acum.
0 initnd neimSfanzita 93

Se apleca sa o acopere din nou cu txupul lui, apoi


incremeni cad auzi un zgomot in dep&rtare.
Injure in barba §i se ridicS din nou, chinuindu-se sa-§i
controleze trupul §i frustrarea.
-Wolf?
Acum tonul ei era §ov&ielnic, consternat §i ii trada
stanjeneala. Inflexiunea aceea il facu sa se simta un cri­
minal, fiindca inainte nu paruse deloc jenata. Fusese
calda si iubitoare, dispusa sa se ofere fara rezerve.
-Joe o sa ajunga aici in cateva minute, spuse el repe­
de. Ii aud ma§ina urcand pe munte.
|! Mary inca era prea naucita, a§a ca il privi nelamurita.
-Joe?
- Da, Joe. §tii cine este Joe? Fiul meu, motivul pentru
care e?ti aici.
Obrajii i se inro§ira, §i se indrepta cat de mult putu,
fiindca era in continuare incoladta in jurul lui.
-O , Doamne, spuse ea. O, Doamne. Sunt goala.
Tu e§ti gol. O, Doamne.
- Nu suntem goi, mormai Wolf, §tergandu-§i transpi-
rafia de pe fafa. La naiba!
-Aproape!
- Nu de-ajuns.
Chiar §i sanii i se inro?isera de ru^ine. Wolf ii privi cu
regret, amintindu-§i gustul ei dulce §i felul in care sfar­
cul catifelat inflorise in gura lui. Acum marina se auzea
§i mai aproape, §i cu un comentariu obscen, rostit cu
voce joasa, la adresa ap^ritiei fiului sau intr-un moment
atat de nepotrivit, sari ift. picioare §i o ajuta §i pe Mary
sa se ridice.
Lacrimile ii napadira ochii atunci cand se intoarse cu
spatele, chinuindu-se sa-$i inchida sutienul. Ce fusese
in capul ei de cumparase o asemenea prostie? Matufa
Ardith ar fi fost scandalizata. Matu§a Ardith ar fi facut
un atac daca ar fi auzit ca nepoata ei se tdv&lise goald in
fdn cu un barbat. $i, la naiba, nici macar nu reupse sa
mearga pana la capat!
94 Linda (Ffoward
-Stai, te ajut eu, spuse Wolf pe un ton mult mai
blind decat folosise vreodata.
O intoarse spre el fi inchise cu dib&cie sutienul.
Mary avea in continuare capul plecat. Nu putea s& il
priveascS in ochi, dar contrastul dintre mainile lui arse
de soare fi sanii ei albi o infierbanta. din nou. inghifi
In sec f i se uita spre cureaua lui. Ifi trSsese pe el blugii
f i ifi incheiase cureaua, dar umfl&tura vizibila din pan-
taloni ii dadu de infeles ca nu era complet neafectat
de intrerupere. Asta o facu sa se simta mai bine fi-fi
inghifi lacrimile in timp ce el o ajuta sa-fi ia rochia pe
ea fi ii inchidea fermoarul.
- Ai fan in par, o necaji el fi ii culese paiele din plete-
le incalcite, apoi ii scutura rochia.
Mary ifi ridica mainile ca sa vada cum ii statea parul
f i constata ca se desfacuse de tot.
-Lasa-1, spuse Wolf. Imi place mai mult desfacut
Arata ca matasea.
Ifi trecu nervoasa degetele prin par fi il privi cum se
apleca sa-fi ridice camafa din fan.
- Ce-o sa creada Joe? murmura ea in timp ce mafina
se opri in fafa fopronului.
- Ca are noroc ca e' fiu-meu, altfel ar fi trebuit sa-1
omor, bombani Wolf, iar Mary nu era sigura ca glu-
mea.
Wolf ifi lua camafa, dar nu se deranja sa se Incheie
inainte sa iasa in Ufa. Inspirand adanc, Mary ifi facu
curaj sa-fi depafeasca rufinea fi il urma.
Joe tocmai iefise din mafina fi acum statea langa Ufa,
plimbandu-fi privirea de la tatal lui la Mary fi inapoi,
scrutand chipul de piatra f i camafa deschisa ale lui Wolf
fi parul ravafit al lui Mary.
- La naiba! facu el fi tranti Ufa. Daca mai stateam un
sfert de ora...
-Afa ziceam fi eu, aproba Wolf.
-Nu-i nimic, plec...
Wolfofta.
0 inima neimbfdnzita 95

-Nu. Oricum, a venit sa te vada pe tine.


-Afa ai zis fi prima data, replica Joe fi ranji.
- §i tocmai am zis-o din nou.
Se intoarse spre Mary, fi bucuria veftilor recente ii
reveni in ochi.
- Spune-i!
Ea era incapabila sa gandeascS.
- S5-i spun?
- Da. Spune-i!
Incet, mintea ei confuzS infelese la ce se referea. Ifi
privi cu uluire mainile goale. Ce se intamplase cu scriso-
rile? Le pierdusera in fan? Ce jenant ar fi fost s& trebu-
iascS s5 le caute prin fan! Neftiind ce si faca, deschise
mainile fi spuse pur fi simplu:
- Ai reufit. Azi am primit scrisoarea.
Joe se albi fi intinse involuntar mainile pentru a se
sprijini de mafina, ca sa nu pice din picioare.
-Am reufit? La academie? Am intrat la academie?
intreba el raguf it.
- Ai primit recomandarea. Acum depinde de tine sa
treci examenele.
I Joe dadu capul pe spate f i fipa, un chiot triumfator,
ca o pantera aflata la vanatoare, apoi se repezi la Wolf.
Cei doi barbati se baturS pe spate, razand fi strigand,
apoi se imbrafifarS afa cum doi b&rbafi mai slabi n-ar
fi putut s-o faca. Mary ifi impreuna mainile fi ii privi,
zambind, cu inima batandu-i tare, de fericire. Apoi, un
braf o trase mai aproape, f i se gasi cuibarita intre cei doi
Mackenzie, aproape strivita de bucuria lor.
' - Ma sufocafi! protesta ea gafaind, proptindu-f i pal­
mele pe cele doua piepturi late f i impingand.
Unui din piepturi era gol, sub o camafS neincheiata
la nasturi, iar atingerea pielii lui calde facu sa i se in-
moaie picioarele. Amandoi rasera de protestul ei, dar o
eliberara imediat din stransoare. «
Mary ifi aranja parul fi-fi netezi rochia.
96 Linda toward

-Scrisorile sunt pe undeva pe-aici. Cred ca mi-au


cSzut.
Wolf o privi malifios.
- §i eu cred.
Felul in care o tachina ii starni in sinea ei un val de
bucurie, fi ii zambi. Era un zambet intim fi liniftit, ge-
nul de zambet pe care o femeie i-1ofera birbatului iubit
dupa ce a finut-o in brafe, iar el se incalzi. Pentru a-fi
masca reactia, se intoarse sa caute scrisorile fi vazu una
pe alee, iar pe cealalta langa Ufa fopronului. Le ridica pe
amandoua fi i-o dadu lui Joe pe cea care ii era adresata.
Mainile baiatului tremurau in timp ce citea scrisoa-
rea, chiar daca ftia deja confinutul. Nu-i venea sa creada.
Se intamplase atat de repede. Un vis implinit ar fi trebu­
it sa fie mai greu de atins. Ar fi trebuit sa se chinuiasca
mai mult ca sa fi-1 indeplineasca. Ah, inca nu conducea
una dintre frumusetile alea de douazeci de milioane de
dolati, dar avea so faca. Trebuia so faca, fiindca, fara
aripi, s-ar fi simfit doar pe jumatate viu.
Mary il privea cu o indulgence mandra fi il simfi pe
Wolf crispandu-se langa ea. II privi intrebatoare. Tinea
capul ridicat, ca fi cum adulmeca pericolul, iar chipul
ii impietrise. Apoi auzi zgomotul unui motor fi se in-
toarse, in timp ce mafina ajutorului de ferif se opri
in spatele mafinii lui Joe.
Joe se intoarse, fi chipul lui impietri la fel ca al lui
Wolf atunci cand Clay Armstrong cobori din mafina
polifiei.
- Doamna, i se adresa Clay, ducand mana la palarie.
- Domnule Armstrong.
In vocea ei se citeau doua sute de ani de lecfii rigu-
roase privind bunele maniere. Matufa Ardith ar fi fost
mandra. Dar simfi o ameninfare pentru Wolf, fi ii ve­
nea foarte greu sa nu intervina intre el fi ajutorul de
ferif. Doar convingerea ca el n-ar fi fost de acord cu asta
o facu sa stea locului.
0 inima neimfaCdnzita 97

I Ochii albaftri si prietenofi ai lui Clay nu mai erau


deloc prietenofi.
- Ce cSutafi aici, domnifoara Potter?
-D e ce intrebafi? riposta ea, afezandu-fi mainile pe
folduri.
, - Treci la partea buna, Armstrong, interveni Wolf.
- Bine, spuse scUrt Clay. Trebuie sa vii la interogato-
riu. Pofi sa vii cu mine acum, de bunavoie, sau pot sa
obfin un mandat de arestare.
, Joe ramase impietrit, cu ochii arzand de furie fi dispe­
rare. Asta se mai intamplase o data, fi ifi pierduse tatal
timp de doi ani. Fusese un cofmar. AcUm i se parea fi
mai cumplit, fiindca in urma cu cateva clipe sarbato-
reau f i fusese mai fericit ca oricand.
, Wolf incepu sa se incheie la camafa.
-C e s-a mai intamplat de data asta? intreba cu
asprime.
- O sa vorbim despre asta in biroul ferifului.
| - O sa vorbim acum.
Ochii negri ii intalnira pe cei albaftri, fi Clay ifi dadu
seama ca barbatul n-avea de gand sa se clinteasca din loc
daca nu primea un raspuns.
I -A fost violata o fata de dimineata.
Ochii aceia negri ca noaptea ardeau de manie.
1 -Afa ca v-afi gandit, desigur, la indian.
I Scuipa cuvintele ca pe gloanfe, printre dinfii inclef-
tafi. Dumnezeule, asta nu se putea intampla din nou.
Nu de doua ori intr-o viafa. Prima data fusese de-a drep-
tul sfafietor, fi ftia ca nu avea sa se mai intoarca in iadul
acela, indiferent ce trebuia sa faca.
-Doar interogam cateva persoane. Daca ai un alibi,
nu e nici o problema. ifi dam drumul.
-Presupun ca vorbifi cu tofi fermierii din regiune,
nu? Eli Baugh este la biroul ferifului fi raspunde la
intrebari?
Chipul lui Clay se intuneca.
-Nu.
98 Linda (Howard

-N u m ai indianul, nu?
- Ai antecedente, raspunse Clay stingher.
- N u am... nici o... condamnare anterioarS, scrafni
Wolf. Mi s-a jters cazierul.
-L a naiba, omule, ftiu asta! urla Clay dintr-odata.
M i s-a spus sa te iau, fi trebuie sa-mi fac treaba.
-P a i de ce n-ai spus afa? N-af vrea sa impiedic un
om Sci-fi faca treaba. V in dupa tine, adauga W olf dupa
remarca sarcastica, indreptandu-se spre mafina lui.
- Pofi sa vii cu mine. Te aduc inapoi.
-N u , mulfumesc. Prefer sa am rotile mele, in caz ca
feriful crede ca mi-ar face bine o plimbare.
Injurand in foapta, Clay intra in mafina. Stam i u n
nor de praf in timp ce cobora muntele, iar Wolf, in spa­
tele lui, un nor f i mai mare.
Mary incepu sa tremure. La inceput fu doar un fior,
insa apoi trem uratul ii zgudui tot corpul. Joe ramasese
ca de piatra, cu pum nii incleftafi. Dintr-odata izbucni fi
trase u n pum n in capota maf inii.
- L a naiba, n-o sa-i faca din nou asta, fopti el.
N u din nou.
-N u , n-o sa-i faca nimic, raspunse Mary inca tremu-
rand, dar mdreptandu-fi umerii. Daca trebuie sa apelez
la tofi judecatorii fi la toate tribunalele din fara asta, o
s-o fac. O sa sun la ziare. O sa sun la televiziuni. O sa
sun... Ah, habar n-au cata lume o sa sun.
Inca avea destule relafii in Savannah, fi avea sa ape-
leze la mai mulfi oameni decat ar fi putut sa numere
feriful de aici. Avea sa-i puna pielea in baf!
- D e ce n u te duci acasa? sugera Joe pe u n ton
indiferent.
-V reau sa raman.
Se afteptase ca ea sa se indrepte incet spre mafina,
dar, auzind-o, o privi pentru prim a data. O parte din
el crezuse ca avea sa fuga mancand pamantul, ca el fi
W olf aveau sa rcimana singuri din nou, afa cum fusese-
ra intotdeauna. Erau obifnuifi sa fie singuri. Dar Mary
0 inima neimUCanzita 99

r&m5sese acolo, ca fi cum n-avea nici cea mai mica in­


ten se sa parSseascS muntele, cu ochii alba?tri in flacari
§i cu barbia fragila ridicata, ceea ce insemna, dupa cum
ifi daduse el seama in trecut, ca ceilalti trebuiau sa se
fereasca din calea ei.
Baiatul, obligat de circumstance sa se maturizeze repe­
de fi in condifii vitrege, o inconjura pe femeie cu brate-
le lu i puternice fi o imbratifa, absorbind cu disperare o
parte din puterea ei, fiindca ii era foarte teama ca urma
sa aiba nevoie de ea. Mary il imbratifa fi ea. Era fiul lui
Wolf, fi avea sa-1 protejeze cu toata fiinfa ei.
capitolul 6
Trecuse de ora noua cand auzira mafina lui W olf fi
amandoi incremenira, de tensiune fi de ufurare deopo-
triva. Tensiune fiindca le era teama sa auda ce se intam-
plase, ufurare fiindca era acasa, nu la inchisoare. Mary
nu fi-1 putea inchipui pe Wolf in inchisoare, chiar daca
statuse acolo doi ani. Era prea salbatic, ca un lup care
nu putea fi imblanzit niciodata. Nimic n-ar fi putut fi
mai crud decat ca el sa fie mtemnifat.
Intra pe Ufa din spate fi ramase acolo privind-o, cu
chipul neclintit. Ea fi Joe erau afeza# la masa din buca-
tarie, cu cate o ceafca de cafea in fafa.
- De ce n-ai plecat? Du-te acasa!
Mary ii ignora tonul sec. Era atat de suparat, incat
aproape ii simfea furia din partea cealalta a incaperii,
dar ftia ca nu ea era finta. Se ridica, ifi varsa cafeaua
aproape rece in chiuveta fi scoase alta ceafca din dulap,
apoi tum a cafea proaspata in amandoua ceftile.
- Stai jos, bea cafeaua fi spune-ne ce s-a intamplat, ii
zise ea cu cea mai buna voce de profesoara de care era
in stare.
Wolf lua cafeaua, dar nu se afeza. Era prea furios ca
sa stea jos. Mania ii fierbea in vene, iar mifcarile lui, de
obicei atat de naturale, erau acum mecanice. Se intam­
pla din nou, fi nu avea de gand sa mai faca inchisoare
pentru u n lucru de care nu era vinovat. Avea sa se lupte
in toate felurile posibile, cu orice arma posibila, dar mai
bine murea decat sa se intoarca la inchisoare.
- Ti-au dat drumul, spuse John.
- Au fost nevoifi. Fata a fost violata pe la pranz. Atunci
eu duceam doi cai la barul W. R. Wally Rasco a confir-
mat, fi feriful nu a gasit o modalitate de a ma plasa
O inima neimdCanzita, 101

in doua locuri diferite, la o suta de kilometri d ista n t, la


aceeafi ora, a?a ca a trebuit sa-mi dea drumul.
- Unde s-a intamplat?
W olf se scarpina pe frunte, apoi se ciupi de nas, ca fi
cum 1-ar fi durut capul. Sau poate era doar obosit.
- A fost atacata pe la spate cand se urea in mafina,
care era parcata in curtea proprie. A pus-o sa condu­
ce aproape o ora, apoi i-a cerut sa traga pe marginea
drumului. Nu i-a vazut chipul. Purta o masca de schi.
Dar si-a dat seama ca era inalt, fi ferifului i-a ajuns de-
scrierea asta.
- Sa traga pe marginea drumului? facu Mary. E... ciu-
dat. N-are nici un sens. $tiu ca drumurile nu sunt prea
circulate, dar, oricum, ar fi putut veni cineva oricand.
-M da. Plus ca o aftepta chiar in curte. Totul este
ciudat.
Joe batu cu degetele in masa.
- Poate a fost cineva care trecea prin oraf.
- Cata lume doar trece prin Ruth? intreba W olf cu
asprime. U n strain ar fi ftiut cui aparfinea mafina sau
cand ar fi trebuit sa piece de acasa? Daca mafina era a
unui barbat? $i-a asumat multe riscuri, mai ales ca violul
pare sa fi fost singurul motiv. Nu a jefuit-o, defi avea
bani la ea.
- Se ftie despre cine e vorba? intreba Mary.
W olf o privi.
- O sa se ftie, oricum, fiindca tatal ei era in biroul
ferifului cu pufca in mana fi ma ameninfa ca-mi zboara
creierii. A facut mate zarva, fi lumea vorbefte.
Chipul lui ramasese neclintit, dar Mary simtea furia
amara care-1 macina. Mandria lui crancena fusese facuta
una cu pamantul. D in nou. Cum indurase sa stea acolo,
sa asculte insulte fi ameninfari? ^Fiindca ftia ca fusese
insultat, atat prin cuvinte rautacipase la adresa originii
lui mixte, cat fi prin simplul fapt ca fusese chemat la in-
terogatoriu. Se abfinea, se controls, dar furia era acolo.
- §i ce s-a intamplat?
102 Linda to w a rd

-A rm stro n g 1-a oprit. A poi a venit W ally Rasco fi


a confirm at povestea mea, iar feriful mi-a d at d rum ul
cu u n avertism ent prietenesc.
- U n avertisment! repeta M ary sSrind in picioare, cu
ochii in fl&c&ri. P entru ce?
O ciupi de barbie fi ii zambi cu raceala.
- M-a avertizat sa n u m a apropii de femeile albe, dul-
ce a$ . §i asta fi am de gand sa fac. A fa ca te duci acum
frum ufel acasa fi ram ai acolo. N u m ai ai ce cauta pe
m untele meu.
- N u erai de aceeafi parere fi in fopron, riposta ea,
apoi trase cu coada ochiului spre Joe fi se inrofi.
Joe n u facu decat sa ridice d in sprancene, cu u n
aer m ultum it. M ary se h o ta ri sa-1 ignore fi se intoarse
spre W olf.
- N u p o t sa cred ca-i perm ifi n eghiobului de ferif sa-fi
spuna cu cine pofi sa iefi.
W olf o scruta cu privirea.
- Poate ca inca n u ai in teles, d ar povestea incepe
d in nou. N u conteaza ca W ally Rasco mi-a confir­
m a t varianta. Toata lum ea o sa-fi aduca am in te ce s-a
in ta m p la t acum zece an i fi ce sen tim en te le-a sta rn it
acel incident.
- A i fost exonerat fi de asta. Sau n u conteaza?
- D oar p en tru u n ii oam eni, recunoscu el. Pentru ma-
joritatea, nu. D eja le e team a de m ine, n u au incredere
in m ine fi n u m a plac. Pana n u e prins n enorocitu l asta,
n-o sa m ai p o t sa cum par nim ic d in oraf, nici m ancare,
nici benzina. §i orice femeie alba care are de-a face cu
m ine va fi ponegrita fi aratata cu degetul.
D eci asta era. Inca incerca s-o protejeze. Il privi
exasperata.
-W o lf, refuz sa-mi traiesc viafa in funcfie de pre-
judecafile altcuiva. A preciez faptul ca incerci sa m a
protejezi...
Il auzi scrafnind d in dinfi.
0 inima neimbCanzita 103

-Serios? intreba el sarcastic. A tunci du-te acasa!


Ram ai acasa, f i eu ram an aici.
S -P e n tru cat timp?
In loc sa-i raspunda la intrebare, W olf facu o afirma-
fie evaziva:
'■ - O sa fiu in to td eau n a u n metis.
f - §i eu o sa fiu intotdeauna ceea ce sunt. N u ti-am
cerut sa te schim bi, spuse ea, cu durere in voce.
; II privi cu am araciune fi cu dorinfa, cum nu-1 m ai
privise nici o femeie, iar furia ce il cuprinsese se inteti,
fiindca n u putea s-o ia in brafe, nu putea sa strige cat
il finea gura r a era femeia lui. A vertism entul ferifului
fusese suficient de clar, iar W olf ftia b in e ca ostilitatea
im potriva lui avea sa capete cat de curand proporfii ne-
m asurate. M ary putea fi afectata foarte ufor, fi acum
nu-i era team a ca risca doar sa-fi piarda serviciuL A sta
n u era nim ic pe langa pericolul in care putea fi pusa. Pu-
tea fi terorizata acasa, putea fi jefuita, putea fi injurata §i
scuipata pe strada, putea fi atacata. C h iar daca era foar-
te hotarata, era d o ar o femeie m arunfica, neajutorata in
fafa oricui ar fi v ru t sa-i faca rau.
- $tiu, spuse el intr-un sfar?it fi, involuntar, se apro­
pie fi o m angaie pe par. Du-te acasa, Mary. C a n d se
term ina totul...
Se opri, fiindca n u voia sa faca p rom isiuni pe care n u
ar fi p u tu t sa fi le fina, dar ceea ce spusese fu suficient
ca sa faca ochii femeii sa luceasca.
-B in e , fopti ea, luandu-1 de m ana. A propo, af vrea
sa te tunzi.
W o lf p aru m irat.
- Sa m a tund?
- D a . T u vrei sa-mi fin parul dipsfacut, eu vreau sa
te tunzi,
- D e ce?
M ary il privi experta.
104 Linda Odoward
-N u porfi pSrul lung fiindca efti indian. Ai parul
lung doar ca sa enervezi lumea, ca sa nu uite vreodata
ca efti indian. Afa ca tunde-1.
- Parul scurt n o sa ma faca mai pufin indian.
-Nici parul lung n o sa te faca mai mult indian.
Mary parea in stare sa ramana acolo pana in ziua
de apoi, daca el nu accepta sa se tunda. Ceda brusc,
mormaind:
- In regula, o si ma tund.
- Bine, spuse ea zambind fi se ridica pe varfuri ca sa-1
sarute in colful gurii. Noapte buna. Noapte buna, Joe.
-Noapte buna, Mary.
Dupa ce pleca, Wolf ifi trecu mana prin par, apoi se
incrunta dandu-fi seama ca tocmai fusese de acord
sa se tunda. Ridica privirea fi observa ca Joe se uita
atent la el.
- Ceo sa facem? intreba baiatul.
-C e e nevoie, raspunse Wolf neinduplecat.

Cand Mary iefi la cumparaturi a doua zi de diminea-


fa, gasi toata lumea din magazin stransa in grupulefe de
cate doua sau trei persoane, fUfotind despre viol. Afla
repede identitatea fetei. Era vorba despre Cathy Teele,
a carei sora mai mica, Christa, era eleva lui Mary. Toata
familia Teele era distrusa, potrivit fufotelilor pe care le
auzi Mary in timp ce-fi punea cumparaturile in cof.
La raionul de faina fi malai se intalni cu Dottie
Lancaster, insofita de un tanar despre care Mary presu-
puse ca era fiul ei.
-Buna, Dottie, o saluta Mary pe un ton agreabil,
def i era posibil ca Dottie sa fi lansat zvonurile despre ea
§i Joe.
- Buna, raspunse Dottie mai degraba ingrijorata, de-
cat acra, afa cum era de obicei. Ai auzit ce i s-a intamplat
bietei fete a lui Teele?
-N-am auzit nimic altceva de cand am intrat in
magazin.
0 inima mimdfdnzita 105

- L-au arestat pe indian, dar feriful a trebuit sa-i dea


drumul. Sper ca acum o sa ai mai multa grija cu cine
umbli.
-W olf nu a fost arestat, spuse Mary, incercand sa se
stapaneasca. A fost interogat, dar era la ferma lui Wally
Rasco atunci cand a avut loc atacul, fi domnul Rasco a
confirmat. Wolf Mackenzie nu e un violator.
-U n tribunal 1-a considerat violator fi 1-a trimis la
inchisoare.
- §i i s-a fters cazierul atunci cand au prins adevaratul
violator, care a marturisit fapta pentru care fusese con-
damnat Wolf.
Dottie facu un pas inapoi, albindu-se la fafa.
ilU-Asta spune indianul, dar, dupa cate se ftie, e po-
sibil sa fi fost eliberat condifionat. E Ufor de vazut de
partea cui efti, caci, la urma urmei, ai umblat cu indi-
enii de cand ai venit in Ruth. In fine, domnifoara, o
zicala veche spune ca, daca te culci cu cainii, iei purici.
Mackenzie sunt nifte gunoaie mizerabile...
- Sa nu mai spui o vorba, o intrerupse Mary, inrof in-
du-se de furie fi fecand un pas spre Dottie.
Era manioasa fi-i venea sa o plesneasca. Matufa
Ardith spunea ca o doamna nu se certa niciodata, dar
Mary era dispusa sa renunfe pentru totdeauna la titula-
tura asta.
-W olf e un barbat decent fi muncitor, fi n-o sa per­
mit nimanui sa afirme contrariul.
Culorile se succedara pe chipul lui Dottie, dar ceva
din privirea lui Mary o facu sa nu mai spuna nimic des­
pre Wolf. In schimb, se apropie fi fopti:
-A i face bine sa ai grija, Domnifoara-§tie-Tot, sau o
sa ai mari probleme.
Mary se apropie fi ea, incleftandu-fi falcile.
-M a ameninfi? intreba ea cu asprime.
-Mami, te rog, fopti agitat tanarul din spatele lui
Dottie in timp ce se agifa de braful ei.
Dottie il privi, fi chipul i se lumina.
106 Linda toward

- Ia aminte la ce-fi spun, zise ea cu dispref, apoi se


retrase fi se indeparta.
Fiul ei, Bobby, era atat de agitat, incat ifi tot freca
mainile, in timp ce ifi urma mama. Lui Mary ii paru
imediat rau de scena care avusese loc. Dupa cate ii spu-
sese Joe, Bobby se descurca greu in viafa de zi cu zi, fara
sa mai aiba fi altele pe cap.
Respira de cateva ori ca sa-fi revina, dar aproape ca
se pierdu din nou atunci c&nd se intoarse fi vazu cum
cateva persoane de pe culoar se holbau la ea. Auzise-
ra, cu siguranfa, fiecare cuvinfel fi pareau deopotriva
focate fi dornice de barfa. Nu se indoia ca tot oraful
avea sa afle povestea in mai pufin de o ora: doua pro-
fesoare se certau din cauza lui Wolf Mackenzie. Ofta
in timp ce lua o punga de faina. U n alt scandal era fix
ce-i trebuia lui Wolf.
Pe urmatorul culoar, o intalni pe Cicely Karr. Amin-
tindu-fi de comentariile femeii de la intalnirea consiliu-
lui fcolii, Mary nu se putu abtine:
-A m primit o scrisoare de la domnul senator Allard,
doamna Karr. II recomanda pe Joe Mackenzie pentru
admiterea la academie.
Chiar f i ei i se paru ca vorbise pe un ton insolent.
Spre surprinderea ei, doamna Karr paru incantata.
-Serios? N-af fi crezut. Nu mi-am dat seama ce
onoare ar fi asta pana nu mi-a explicat Eli. Dar acum,
cu tot ce s-a intamplat, facu ea schimbandu-se la fa$.
Este ingrozitor. Am... am auzit ce vorbeai cu Dottie
Lancaster. Domnifoara Potter, nu va inchipuifi ce a fost
acum zece ani. Oamenilor le era frica fi erau disperafi.
Cof marul a inceput din nou.
- $ i pentru Wolf Mackenzie e un cofmar, spuse Mary
aprinsa. A fost inchis pentru un viol pe care nu 1-a co-
mis. I s-a fters cazierul, dar, chiar f i afa, a fost prima per­
soana pe care a chemat-o feriful la interogatoriu. Cum
credeti ca se simte? Nimeni nu-i da inapoi cei doi ani
0 inima neimbCanzita 107

petrecuti in inchisoare, §i acum se pare ca toata lumea


incearcS sa-1 trimita din nou acolo.
Doamna Karr paru pusa in dificultate.
-A m grefit tofi atunci. Sistemul de justice a gre?it.
Dar, chiar daca Mackenzie a dovedit ca nu a violat-o
pe Cathy Teele, nu infelegi de ce a vrut sa-1 intero-
gheze §eriful?
-N u, nu infeleg.
- Fiindca Mackenzie avea motive sa se razbune.
Mary ramase perplexa.
- Deci credefi ca voia sa se razbune §i ca pentru asta
a atacat o fata care era doar un copil pe vremea cand a
fost el bagat la inchisoare? Ce fel de om il credefi?
: Era ingrozita atat de idee, cat ?i de faptul ca, mai mult
ca sigur, toata lumea din Ruth era de acord cu doam-
na Karr.
- Cred ca e un om care ura$te, spuse doamna Karr
cu fermitate.
Da, il credea pe Wolf capabil de o asemenea razbuna-
re cumplita, obscena. I se citea in ochi.
Mary simfi ca i se face rau §i clatina din cap.
-N u, spuse ea. Nu. Wolf a ramas cu un gust amar
din cauza felului in care a fost tratat, dar nu ura$te.
§i niciodata nu ar rani o femeie.
Daca exista un lucru de care era sigura pe lumea asta,
acela era. Atingerile lui fusesera hotarate, dar nicio-
data brutale.
§i doamna Karr clatina, la randu-i, din cap.
- Nu-mi spune ca nu ura§te! I se cite?te in ochii aceia
negri ca iadul de fiecare data cand se uita la oricare din-
tre noi. §eriful a aflat ca a fost in Vietnam, in nu §tiu
ce grup special de criminali. Numai Dumnezeu ftie ce
este in mintea lui! Poate n-a violat-o pe Cathy Teele, dar
asta ar fi fansa perfecta pentru el sa se razbune, iar vina
sa cada asupra celui care chiar a violat-ol
-Daca Wolf ar vrea sa se razbune, n-ar trebui sa
se ascunda, raspunse Mary cu dispref. Nu ftifi nimic
108 Linda Reward

despre omul acesta, nu-i afa? Locuiefte aici de ani de


zile, §i nimeni nu-1 cunoa§te.
- § i presupun cS dum neata il cunofti? intreba
doamna Karr inrofindu-se la fa^a. Poate vorbim des-
pre altfel de cunoaftere. Poate ca zvonul acela despre
dum neata fi Joe Mackenzie era pe jumatate adevarat.
De fapt, umbli cu Wol/Mackenzie, nu-i afa?
Dispreful din vocea femeii o infurie pe Mary.
-D a! aproape ca striga ea. Dar nu cat de m ult mi-af
dori, se vazu obligate sa admita cu sinceritate.
U n cor de exclamafii o facu sa se intoarca, fi se trezi
in fafa mai multor localnici care se oprisera sa asculte.
Acum chiar o facuse lata. Wolf ii ceruse ca ea sa pas-
treze distanfa, iar ea nu facuse altceva decat sa strige in
gura mare ca umbla cu el. Insa nu-i era deloc rufine.
Se simfea mandra. Cu W olf Mackenzie se simfea fe-
meie, nu o profesoara demodata, o fata batrana care,
culmea culmilor, avea fi o pisica. Nu se simfea ftearsa
cand era cu Wolf, se simfea calda, dorita. Daca avea: vre-
u n regret, acela era ca Joe nu ajunsese acasa cu un sfert
de ora mai tarziu in ziua precedenta, sau macar cu cinci
minute, fiindca, mai m ult ca orice, voia sa fie femeia lui
Wolf din toate punctele de vedere, sa se zbata sub trupul
lui puternic, sa-i accepte pasiunea fi sa i-o ofere pe a ei.
Daca era ostracizata din acest motiv, fiindca il iubea, se
putea considera pierduta pentru societate.
-C re d ca va trebui sa organizam o alta intalnire a
consiliului fcolii, spuse cu raceala doamna Karr.
- Cand oVfep face, nu uitafi ca am un contract cu ter-
meni foarte clari, riposta Mary fi facu stanga-mprejur.
Nu terminase de facut cumparattlrile,- dar era prea
suparata ca sa continue. Cand puse produsele pe tej-
ghea, casiera o privi de parea avea de gand sa refuze sa
o serveasca, dar se razgandi cand vazu privirea aspra
a lui Mary.
Ajunse in goani acasa, mulfumita de faptul ca vremea
parea sa fie de acord cu ea - asta daca norii cenufii Care
0 inima neimSCanzita 109

se formau pe cer insemnau ceva. Dupa ce asezS la locul


lor cumparaturile, se, uita la motan, care se comporta-
se ciudat in ultima vreme. Ii trecu prin minte un gand
cumplit: oare il otravise careva? Insa Woodrow statea
tolanit pe covor, a§a ca elimina, u§urata, varianta asta.
I, „Cand se termina totul..."
i; Propozitia ii rasuna in amintire, chinuind-o §i stir-
nindu-i o durere profunda. Ii era atat de dor de el, incat
se simfea incompleta. II iubea §i, de§i infelegea de ce
considera Wolf ca era mai bine ca ea sa stea departe de
el, nu era de acord. Dupa ce se intamplase in dimineafa
aceea cu Dottie Lancaster §i cu Cicely Karr, desparfirea
nu mai avea nici u n rost. Ar fi putut foarte bine sa iasa
in strada §i sa strige ca era femeia lui Wolf Mackenzie.
Era dispusa sa-i ofere orice ar fi vrut de la ea. Matu?a
Ardith o invafase ca intimitatea avea loc doar in cadrul
unei casatorii, asta in cazul in care o femeie simfea, din
cine ?tie ce motiv, ca nu putea trai fara un barbat, de§i
matu§a Ardith spusese foarte clar ca nu-§i putea inchi-
pui ce motiv ar fi fost acela. De§i Mary acceptase ca, in
mod evident, oamenii treceau la fapte fi in afara casa-
toriei, nu fusese niciodata tentata sa faca asta pana nu
il intalnise pe Wolf. Chiar daca o voia doar pentru o
perioada scurta de timp, pentru ea era mai bine decat
nimic. Chiar §i o singura zi cu el ar fi fost o amintire
stralucitoare §i luminoasa pe care s-o prefuiasca in anii
lungi §i groaznici fara el, o bucafica de caldura care sa ii
ofere consolare. Visul ei era sa-?i petreaca viata cu el, dar
nu-§i permitea sa spere asta. El era prea amar, prea calit
de viafa. Era greu de crezut ca ar putea lasa o femeie alba
sa se apropie atat de mult de el. Poate avea sa-i ofere tru-
pul lui, chiar §i afectiune, dar nu avea sa-i puna pe tava
inima sau sa-§i ia vreun angajament.
Fiindca il iubea, §tia ca nu avea sa-i ceara mai mult.
N u voia sa existe intre ei furie §au vina. Voia sa-1
faca pe W olf fericit cat de m ult timp putea, in orice
mod posibil.
110 Linda tow ard

Ii ceruse sa-si tina parul desfacut, iar pletele mata-


soase ii ineonjurau umerii. Cand se privise tn oglinda
in dimineafa aceea, fusese surprinsa de felul in care
pieptanatura aceea relaxata ii imblanzea fafa. Ochii ii
straluceau, fiindca i§i lasase parul desprins pentru el.
Arata feminina, exact cum o facea §i el sa se simta.
Nu mai avea sens sa-i lase pe cei din jur sa creada
ca era neutra, nu acum, dupa certurile in care fusese
implicate. Cand avea sa-i spuna ce se intamplase, el avea
sa infeleaga ca nu avea nici un rost sa stea desparfifi.
Se simfea chiar u§urata, fiindca in adancul sufletului nu
fusese de acord cu hotararea lui.
mcepuse sa se schimbe intr-o rochie de casa fara nici
o forma, cand se privi in oglinda si se opri. Retrai clipa
din ziua in care il intalnise pe W olf prima data, cand
o vazuse in blugii vechi ai lui Joe, iar ochii i se marise-
ra imediat. Cand ii aruncase o privire atat de fierbinte,
atat de plina de virilitate, incat, chiar §i acum, simfea ca
o lua tremuratul. Voia ca el so priveasca din nou a§a,
dar era pufin probabil ca situatia Sa se repete daca se
imbraca in continuare intr-un sac!
ii displacura pe data toate hainele ei. D introdata,
nici una dintre hainele ei nu i se mai parea potrivita.
Rochiile ei erau, fara excepfie, modeste §i groase, dar si
prea largi §icenu§ii. Silueta ei zvelta ar fi fost mai bine
evidenfiata in fesaturi delicate din bumbac, in culori
deschise, veSele sau chiar in blugi stramfi. Se intoarse
?i-§i privi fiandul in oglinda. Era micuf §i bombat.
N u vedea vreun motiv pentru care sa-i fie ru§ine cu el.
In comparafie cu altele, era un fund foarte draguf.
Vorbind singura, se imbraca la loc in rochia cea
„buna“ fi-§i lua poseta. Ruth nu era prea bine aprovizio-
n at cu haine noi, insa gasea, cu siguranfa, ni^te blugi §i
ni§te tricouri vesele, dar §i fuste §i bluze dragufe care, in
primul rand, sa-i vina bine.
§i nu voia sa mai vada vreodata vreun pantof
„comod“.
0 immd neimSCanzitd 111

Norii cenuf ii se finura de promisiune, fi, in timp ce


ea conducea spre ora?, incepu sS plouS. Era o ploaie
marunta, din cele pe care fermierii fi agricultorii din
toatS lumea le afteptau cu nerabdare, nu o ploaie to-
rentiala care se ducea repede, in loc sa umezeasca bine
pamantul. Matufa Ardith n-ar fi ie§it din casa in timp
ce ploua, dar Mary nu se gandi la asta. Se opri mai intai
la singurul magazin din Ruth care vindea doar haine de
femei, defi, din rafiuni legate de necesitate, hainele nu
veneau de la casele de moda din Paris. Cumpara trei
perechi de blugi marimea 32, doua pulovere usoare din
bumbac f i o camafa albastra din batist, care o facu sa se
simta ca o pioniera. O fusta moderna din denim fi un
pulover rofu aprins o incantara atat de tare, incat facu
o pirueta, ca un copil. Alese fi o fusta maro, care-i ve-
nea atat de bine, incat nu putea renunfa la ea, in pofi-
da culorii, fi ii asorta o bluza roz. In final alese fura o
fusta din bumbac de culoare lila ?i un tricou asortat,
cu guler de dantela. Din acelafi impuls de incantare fi
din spirit de fronda, alese o pereche de sandale albe, ele­
gante, fi una pantofi sport. Cand vanzatoarea ii spuse
cat avea de plata, Mary nici macar nu clipi. Afteptase de
prea mult timp momentul acela.
Inca nu terminase. I§i incuie pachetele in mafina §i
se grabi, prin ploaie, catre magazinul Hearst, de unde
toata lumea cumpara cizme. Fiindca Mary intenfiona
sa-fi petreaca cea mai mare parte a timpului pe muntele
lui Wolf, se gandi ca avea nevoie de o pereche.
Domnul Hearst fu aproape nepoliticos cU ea, insa
Mary il privi fix fi se gandi, pentru putin timp, sa-1 ame-
ninfe din nou cu degetul. Renunfa totufi la idee, fiind­
ca degetul ifi pierdea din puteri daca era folosit prea
des, fi era posibil sa mai aiba nevoie de el pe viitor. Afa
ca il ignora fi proba cizme, pana cand gasi in sfarfit o
pereche care ii venea bine.
De-abia aftepta sa ajunga acasa si sa se imbrace
in blugi fi in camafa de batist. Putea chiar sa poarte
112 Linda (tfoward

cizmele prin casa, ca s5 se mai lase. "Woodrow nu avea


de ce sa se supere. Se gandi din n o u la privirea lui W olf
fi incepu s& tremure.
M afina era parcata putin mai sus, la o stradS distan-
fa, fi incepuse s& ploua destul de tare. Mary se certa in
g in d ca n u mersese cu m afina de la magazinul de haine
pana la Hearst. In R uth n u existau trotuare, iar pe asfalt
se formasera deja balfi mari. In fine, avea in picioare
pantofii ei cei comozi, trebuia sa-i pu n a la incercare!
J i n i n d deasupra capului cutia cu cizmele, incercand
sa se fereasca macar partial de ploaie, iefi de sub margi-
nea acoperifului fi se uda im ediat pana la glezne atunci
cand caka intr-o baltoaca. Inca mai bom banea in sinea
ei cand trecu pe langa aleea dintre magazinul general
fi cladirea urm atoare, unde fusese o frizerie, dar care
acum era goala.
N u auzi nim ic fi n u vazu nici o mifcare. Nici u n sem-
nal de alarma. O m ana mare, uda de la ploaie, ii acoperi
gura fi u n braf ii inconjura trupul, finandu-i mainile
jos, in tim p ce atacatorul o tara spre alee, indepartan-
du-se de strada. Mary se lupta instinctiv, rasucindu-se fi
lovind in tim p ce fipa infundat sub palma barbatului.
M ana lui ii strangea atat de tare fafa, incat degetele i se
infigeau in obraji.
Buruienile m ari fi um ede de pe alee o zgariau pe
picioare, iar ploaia nemiloasa ii sageta ochii. Ingrozita,
lovi fi mai tare. N u se putea intam pla afa ceva! N u putea
s-o rapeasca ziua in amiaza mare! Ba putea. A fa proceda-
se si cu Cathy Teele.
Ifi elibera u n braf fi il intinse in spate, incercand sa-1
zgarie pe fafa. Degetele ei disperate gasira doar o carpa
de lana, uda. El injura cu vocea joasa f i raguf ita f i o lovi
intr-o parte a capului cu pum nul.
Simpirile i se estompara in tim p ce durerea ii sfarama
capul, iar lupta ei deveni inutila. Era pe punctul de a-fi
pierde cunoftinta cand ajunsera la capatul aleii, iar el o
trase in spatele cladirii parasite.
0 invma netmliCanzita 113

Ii simtea in ureche respirafia rapida fi aspra, iar bar-


batul o impinse pe burtS in pietrif fi noroi. Reufi sS-§i
elibereze din nou braful fi intinse m ana ca sa-si amor-
tizeze caderea. Pietrif ul ii zgarie palma, dar mai c5 nici
n u simfi. M ana lui inca ii acoperea gura, sufocand-o.
Ii ingropa fata in tarana fi o tinu la pam ant, lasan-
du-se cu toata greutatea pe spatele ei.
C u m ana cealalta ii apuca fusta si o ridica. II zgarie
cu salbaticie, incercand sa ii dea m ana la o parte ca sa
poata tipa, iar el o lovi din nou. Era ingrozita ft il zgana
in continuare. Injurand, ii desparfi cu forfa picioarele fi
se impinse in ea. II simfea impingandu-se to t mai mult,
prin haine, fi simfi ca se sufoca. „Dumnezeule, nu!“
Auzi cum ii sfasia hainele, iar repulsia covarfitoare ii
d adu putere. Ii m ufca de m ana cu salbaticie fi incerca
sa-1 zgarie pe fata.
Urechile ii fiuiau, dar auzi un strigat. Barbatul de
deasupra ei se incorda, apoi ifi afeza m ana langa capul
ei fi se propti in ea ca sa se ridice. C u vederea incefofata
de ploaie fi de noroi, vazu doar o maneca albastra fi o
m ana palida, cu pistrui, inainte ca el sa dispara. De dea-
supra fi din spatele ei se auzi u n zgomot asurzitor fi se
intreba daca avea sa fie lovita de fulger. Nu, fulgerul
s-ar fi produs inaintea tunetului.
Pe caldaram se auzeau pafi. Trecura pe langa ea
in fuga. Mary ramase nemifcata, cu trupul am orfit fi cu
ochii inchifi.
Auzi injuraturi rostite cu o voce joasa, iar pafii se
intoarsera.
- Mary, spuse o voce poruncitoare. Efti bine?
Reuf i sa deschida ochii f i il privi pe Clay Armstrong.
Era ud pana la piele, iar in ochii lui albaftri se citea
mania, dar o ajuta cu blandefe sa,se intoarca pe spate fi
o ridica in brafe.
- Efti bine? intreba el din nou pe u n ton mai dur.
Ploaia ii biciuia chipul.
114 Linda tfcward

- Da, reufi ea s5 rSspunda fi-fi afeza capul pe uma-


rul lui.
- O sa-1 prind, promise Clay. Ifi jur, o sa-1 prind pe
nenorocit.

In ora? nu exista medic, dar Bessie Pylant era infir-


miera calificata, iar Clay o duse pe Mary acasa la Bessie.
Aceasta il contacta pe medicul particular pentru care
lucra ea fi il convinse sa vina din oraful vecin. lntre
timp, ii cura^a cu grija ranile lui Mary, ii puse ghea^a pe
vanatai fi ii facu un ceai fierbinte, mult prea dulce.
Clay disparuse. Dintr-odata, casa lui Bessie se umplu
de femei. Sharon Wycliffe o asigura pe Mary ca ea fi
Dottie puteau sa se ocupe de orele de luni daca Mary
nu se simfea in stare sa vina la fcoala, Francie Beecham
povesti despre vremurile in care era ea profesoara, cu un
scop evident, iar celelalte femei ii pnura isonul. Mary
rSmase nemifcata, strangand la piept patura pe care
Bessie o infafurase in jurul ei, atat de tare, incat dege-
tele i se albisera. §tia ca femeile incercau sa o distraga
fi le era recunoscatoare. Ifi impuse sa se concentreze
asupra discupilor lor frivole. Veni chiar f i Cicely Karr f i
o mangaie pe mana, chiar daca se certasera in urma cu
numai cateva ore.
Apoi aparu medicul, iar Bessie o duse pe Mary
intr-un dormitor, ca sa o consulte. Mary raspunse la
intrebari cu voce joasa fi scanci atunci cand el o palpa
pe cap, acolo unde barbatul o lovise cu pumnul. Ii veri-
fica pupilele f i tensiunea f i ii dadu un sedativ uf or.
- O sa fie bine, spuse el in final, batand-o pe
genunchi. Nu ai comofie, durerea de cap ar trebui sa
treaca in curand. U n somn bun o sa te ajute mai mult
decat orice medicament.
- Va mulpimesc mult ca a{i venit pana aici, spuse
Mary politicoasa.
O cuprinsese disperarea. Top se purtasera minunat,
dar simtea ca mai avea pupn fi rabufnea. Se simfea
0 inima neimGCdnzitd 115
murdara §i expusa. Avea nevoie de intimitate fi de un
duf §i, mai ales, avea nevoie de Wolf.
Iefi din dormitor fi vazu ca ajutorul de ferif se intor-
sese. Veni imediat la ea fi o lua de mana.
-C u m te simfi?
- Sunt bine.
Credea ca avea sa se apuce de urat daca o mai intre-
bau asta inca o data.
-A m nevoie de o declarafie, daca te simtji in stare.
-D a, e in regula.
Sedativul ifi facea efectul. Simfea ca se detafa de tot,
in timp ce medicamentul ii amorfea emofiile. II lasa
pe Clay sa o afeze pe un scaun fi se infafura din nou cu
patura. Ii era frig.
- Nu trebuie sa-fi faci griji, o linifti Clay. L-am ridicat.
E refinut.
Afirmafia ii starni interesul fi il privi intrebatoare.
I - E refinut? §tifi cine e?
re - L-am vazut, spuse Clay cu raceala.
- Dar purta o masca de schi, replica Mary amintin-
du-fi ca atinsese materialul cu degetele.
- Da, dar la spate parul ii iefea de sub masca.
Mary il privi uluita, iar amorfeala se transforma In
groaza. Avea parul suficient de lung incat sa iasa de sub
masca? Clay n-avea cum sa creada... N-avea cum! I se
facu rau.
-Wolf? fopti ea.
- Nu-fi face griji. Ti-am spus ca e refinut.
Ifi stranse pumnii atat de tare, incat unghiile ii lasara
urme.
-A tunci da-i drumul.
Clay o privi uimit, apoi furios.
-Sa-i dau drumul! La naiba, Mary, nu infelegi ca el
te-a atacat?
-N u , n-a fost el, raspunse ea clatinahd incet din cap,
cu fafa palida.
116 Linda ifaward

- L-am vazut, spuse Clay rar $i raspicat. E ra in a lt f i


avea parul negru fi lung. La naiba, cine altcineva ar fi
p u tu t fi?
- N u ftiu, dar n u era Wolf.
Celelalte femei taceau si le ascultau nem iscate discu-
fia. Cicely K arr interveni:
- A m incercat sS te avertizSm, Mary.
-A tu n c i n u m-afi avertizat despre cine trebuia! I-am
vazut m ainile, spuse M ary cu ochii arzand, privind in
ju r fi apoi d in n o u catre Clay. Era u n barbat alb. Avea
pistrui pe m aini. Nu era W olf Mackenzie!
Clay se incrunta.
- E§ti sigurS?
- Foarte sigurS. A pus m ana pe p&mant chiar in fafa
ochilor mei. Scoate-1 pe W olf d in inchisoare chiar acum,
spuse ea apucandu-1 de m aneca. A cum , m a auzi?! Si ar fi
b in e sa n u fi d at nim eni in el!
Clay se ridica, indreptandu-se spre telefon fi M ary
le privi d in n o u pe femeile d in incapere. E rau palide
§i ingrijorate. M ary ifi inchipuia de ce. A tat tim p cat il
b an u iau pe W olf, team a f i m ania lor aveau o tin ta sigu-
ra. A cum trebuiau sa caute in ran d u l lor, la u n u i dintre
ei. M ulfi barbati d in zona aveau pistrui pe m aini, dar
W o lf n u . Avea m ainile lungi fi bronzate, batatorite de
anii de m unca fi de calarit. Le simfise pe pielea ei. Voia
sa strige ca W olf n-avea nici u n m otiv s-o atace, fiindca
o putea avea oricand ar fi vrut, dar n-o facu. Am orfeala
reveni. N u voia decat sa-1 aftepte pe W olf, daca avea
sa vina.
Peste o ora, el intra in casa lui Bessie de parea ar fi
fost la el acasa, fara sa bata la Ufa. Se auzira exclamafii
can d aparu in prag, acoperind aproape to t spafiul ufii
cu spatele sau lat. N ici m acar n u se u ita la celelalte per-
soane d in camera. O chii lui erau fixafi asupra lui Mary,
care statea ghem uita in patura, cu chipul lipsit de viafa.
Cizmele lui bocanira pe podea, in tim p ce se apropia
de Mary. O chii lui negri o cercetara d in cap pana-n pi-
0 inima neimbC&nzita. 117

cioare. A poi ii atinse b irb ia , intorcandu-i capul in lum i­


na, ca sa ii vada zgarietura de pe obraz p vanataile lasate
de degetele dure pe carnea ei moale. Ii ridica m ainile p
ii exam ina palm ele jupuite. C h ip u l lui parea de piatra.
I* M ary voia sa planga, dar re u p sa schifeze u n zambet
fugar.
-T e-ai tuns, spuse ea incet ?i-p incruci§a degetele ca
sa n u le treaca p rin §uvifele groase, matasoase, care ii
incadrau perfect capul.
- La prim a ora, m urm ura el, E p i bine?
„ - D a . N-a... n-a re u p t sa... p ii tu.
K-r § tiu, spuse el ridicandu-se. M a in to rc m ai tarziu.
0 sa p u n m ana pe el. Ifi p ro m it ca o sa p u n m ana
pe el.
K - D e asta se va ocupa polifia, spuse Clay cu asprim e.
- Polifia nu se descurca prea bine, raspunse W olf cu
ochii de gheafa.
Ie p fara sa scoata o vorba, si pe M ary o trecura d in
no u fiorii. C a t fusese el acolo, viafa incepuse sa pulse-
ze in tru p u l ei am orfit, dar acum disparuse. Spusese ca
avea sa se intoarca, dar se gandi ca ea trebuia sa se ducS
kcasa. Tofi erau am abili, prea am abili. M ai avea pufin p
se apuca de urlat. N u m ai rezista.
capitolul 7
Defi fusese focat de aspectul schimbat al lui Wolf,
Clay il urma aproape imediat. Afa cum banuise, Wolf
opri mafina in fafa aleii unde fusese atacata Mary. Cand
Clay parcS fi el fi intra pe alee, W olf se lSsase deja in
genunchi, examinand terenul plin de noroi. Nici ma­
car nu ridica privirea atunci cand se apropie Clay.
In schimb, examina in continuare, cu atenfie, fiecare
buruianS fi fiecare ferama de pietrif, fiecare urma fi fie-
care neregularitate a terenului.
- Cand te-ai tuns? intreba Clay.
- De diminea^a. La firizeria din Harpston.
- De ce?
- Fiindca afa mi-a cerut Mary, spuse W olf simplu fi
incepu sa se uite din nou la pamant.
Parcurse incet aleea fi se duse in spatele cladirilor,
oprindu-se in locul unde atacatorul o trantise pe Mary
la pamant. Apoi merse mai departe, urmand exact paf ii
atacatorului. La urmatoarea alee scoase un marait satis-
facut f i ingenunche langa o amprenta aproape f tearsa.
Clay trecuse el insufi pe acolo, la fel cum facusera fi
multe alte persoane.
-A m prenta ar putea aparfine oricui, ii spuse el lui
Wolf.
- Nu. E facuta de un pantof cu talpa moale, nu de o
cizma. Merge cu picioarele ufor spre interior. Presupun
ca are in jur de optzeci de kilograme. Nu prea e in for­
ma. Era deja obosit cand a ajuns aici.
Clay se sim.fi stingher. Unii oameni ar fi crezut ca
aceste abilitafi de urmarire faceau parte din moftenirea
indiana a lui Wolf, dar nu era afa. Existau experfi foarte
buni in viafa in salbaticie, care puteau urmari traseul
0 inima neimdCanzitd 119

parcurs de un om intro p&dure de parea ar fi avut vop-


sea pe talpile cizmelor, dar detaliile pe care le depistase
Wolf ar fi fost observate doar de o persoana pregatita
sa-i vaneze pe alfii. Nu se indoia de ceea ce-i spusese
Wolf, fiindca vazuse fi alfi oameni, dar nu mulfi, care
puteau trage asemenea concluzii.
- Ai fost in Vietnam.
$tia deja asta, dar, dintrodata, i se parea ca totul
capata mai mult sens.
Wolf inca examina urma de pantof.
-D a. Tu?
- 21 Infanterie. In ce trupa erai?
Wolf ridica privirea §i schifa un zambet slab.
-InLRRP.
Stinghereala lui Clay se transforma in tremur. Era
vorba despre patrula de recunoaftere la mare distan^a.
Spre deosebire de recrufii obifnuifi, membrii acestei pa-
trule petreceau saptamani intregi in jungla fi pe dealuri,
vanand fi fiind vanafi. Supraviefuiau doar prin inteli-
genfa f i prin capacitatea de a lupta sau de a se ascunde
in umbre, in funcfie de situafie. Clay ii vazuse iefind
din tufifuri, slabi f i murdari, mirosind ca animalele sal-
batice, ceea ce f i erau, de fapt, Cu moartea in ochi f i cu
nervii la pamant, atat de ostili, incat era periculos sa-i
atingi pe neafteptate sau sa-i surprinzi pe la spate. Une-
ori, astfel de persoane nu puteau suporta atingerea unei
alte fiinfe umane inainte sa-fi revina psihic.
Oamenii inteligenfi pafeau in varful picioarelor in
preajma unui membru al LRRP care tocmai se intorsese
de pe teren.
Clay putea doar sa ghiceasca forfa maniei reci fi mor-
tale pe care o citea in ochii lui Wolf, insa o infelegea.
Wolf zambi din nou fi, cu cel mai calm ton posibil, unui
aproape blind, spuse:
-A facut o grefeala.
- Ce grefeala?
-A ranito pe femeia mea.
120 Linda Q-Coward

- Nu e treaba ta sa-1 vanezi. E treaba polifiei.


-Atunci polifia ar face bine sa-mi calce pe urme, spu-
se Wolf §i pleca.
Clay il privi indelung, fara sa fie surprins de faptul c&
o considera pe Mary femeia lui. II strabatu din nou un
fior. Locuitorii din Ruth facusera o grefeala atunci cand
il judecaserS pe acest om, dar violatorul facuse o grefea-
la f i mai mare, una care putea sa se dovedeasca fatala.

Mary ignora cu stoicism toate protestele fi rugaminfi-


le atunci cand ifi anunfa dorinta de a merge acasa. Tofi
aveau intentii bune, fi le aprecia preocuparea, dar nu
mai putea ramane. Nu era ranita, iar medicul spusese
ca durerea de cap avea sa dispara in cateva ore. Pur fi
simplu trebuia sa se duca acasa.
Afadar, conduse singura, pe ploaie fi pe cea$, cu
mifcari automate. Mai apoi, nu-fi mai amintea nimic de
pe drum. Atunci cand intra in casa veche f i darapanata,
se simfi ufurata, insa senzatia o sperie, afa ca o ignora.
Nu-fi putea permite sa se relaxeze, nu acum. Poate mai
tarziu. Acum trebuia sa se concentreze foarte bine.
Woodrow i se incolaci de cateva ori in jurul gleznei,
mieunand tanguitor. Mary il hrani, defi era deja gras
ca o minge, apoi se simfi epuizata de acest mic efort.
Se afeza la masa fi-fi puse mainile in poala, dupa care
ramase nemifcata.
Afa o gasi Wolf peste o jumatate de ora, cand lumina
cenuf ie a zilei incepea sa se risipeasca.
- De ce nu m-ai af teptat? intreba el din prag, cu un
ton jos f i bland.
-Trebuia sa vin acasa, explica Mary.
-Te-af fi adus eu.
- §tiu.
Se afeza la masa langa ea fi ii lua mainile reci, tmpreu-
nate, in ale lui. Mary il privi fix, f i el simfi un junghi in
inima de parea primise un pumn intre coaste.
0 inima neimbCanzitd 121

Ar fi dat orice ca sa nu fi vazut vreodata privirea aceea


in ochii ei.
Fusese intotdeauna incapafanata, avusese intotdeau-
na spirit de fronds. Era slabufS fi delicata, dar, din
punctul ei de vedere, invincibila. Fiindca simpla nofi-
une de infrangere ii era strains., trecuse cu dexteritate
prin viafa, reufind sa aranjeze lucrurile dupa bunul ei
plac fi luand drept firesc faptul ca vanzatorii se outre-
murau cand ii ameninfa cu degetul. Atitudinea aceea il
enervase cateodata, dar, de cele mai multe ori, il subju-
gase. Pisicuta se credea tigroaicS fi, fiindca se comporta
ca o tigroaica, ceilalti se dadeau la o parte.

- Stii ce m-a speriat cel mai rau? intreba ea dupa o


tacere indelungata.
-Ce?
-Voiam ca prima data sa fie cu tine, fi el avea de
gand sa...
Mary se opri brusc, incapabila sa termine propozifia.
- Dar n-a facut-o.
-N u. Mi-a ridicat fusta fi se apasa pe mine fi imi
sfafia hainele, cand-Clay... Cred ca Clay a strigat. Cred
ca a fi tras un foe. Tin minte ca am auzit sunet putemic
f i am crezut ca e un tunet.
Tonul ei plat il contrarie, fi ifi dadu seama ca inca era
in stare de foe.
-N-am sa-1 mai las sa se apropie de tine. Ai cuvan-
tul meu.
Mary incuviin^a din cap, apoi inchise ochii.
- O sa faci un duf, spuse Wolf f i o ridica. U n duf
lung, cald, fi in timpul asta eu o sa-fi pregatesc ceva de
mancare. De ce ai pofta?
IncercS sa se gandeasca la ceva, dar ii repugna chiar fi
ideea de mancare.
- Numai ceai. w
Urea la etaj cu ea. Mergea drept, dar tot parea fra­
gile, ca fi cum abia reufea sa se stapaneasca. El voia
122 Linda to w a rd

ca ea sa planga, s5 urle, sS faca orice ar fi ajutat-o sa


scape de tensiune.
- Ma due sa-mi iau camafa de noapte. N u te deranjea-
za daca-mi iau camafa de noapte, nu?
II privea ingrijorata, ca fi cum se temea ca ii dadea
prea multe batai de cap.
-N u .
Voia s-o atinga, sa-i inconjoare talia cu braful, dar lisa
m ana jos inainte sa ajunga la ea. Poate n u voia sa fie
atinsa. II cuprinse o senzafie de grea^a cand ifi dadu
seama ca acum se putea simfi dezgUstata de atingerea lui
sau a oricarui alt barbat.
Mary ifi lua camafa de noapte fi statu docila in baia
de moda veche in timp ce W olf potrivea apa.
- Sunt la parter, spuse el indreptandu-se de spate fi
dandu-se inapoi. Lasa uf a descuiata.
- D e ce? intreba ea cu o privire solemna in ochii
mari.
- In caz ca lefini sau ca ai nevoie de mine.
-N -o sa lefin.
Zambi pufin. Nu, dom nifoara Mary Elizabeth Potter
n-avea sa lefine, n u ifi permitea sa fie atat de slabs.
Poate ca nu era atat de ferma fi dreapta din cauza ten-
siunii, ci din cauza unei coloane vertebrale de fier.
§tia ca nu avea s-o poata face sa manance prea mult,
asta daca manca totufi ceva, dar incalzi oricum o con-
serva de supa. TerminS fix la timp. Supa tocmai fiersese
f i ceaiul era gata cand Mary intra in bucatarie.
N u se gandise sa-fi ia pe ea u n halat. Purta doar ca­
mafa de noapte din bumbac alb, simplu, cu broderie.
W olf incepu sa transpire fiindca, oricat de decenta
ar fi fost cSmafa de noapte, to t ii zarea sfarcurile prin
fesatura. Injur a in gand in timp ce Mary se afeza la masa
ca u n copil ascultator. N u era m om entul pentru pofte
carnale, insa faptul ca fi-o to t spunea in gand nu-1 ajuta.
O voia, cu orice pref.
0 inima neimSfdnzita 123

Mary manca supa mecanic, fara sa protesteze, apoi


b&u ceaiul fi ii mulfumi ca se ocupase de tot. W olf
Stranse masa fi spala cele cateva vase, Gand se intoarse,
Mary era to t la mas5, cu mainile in poalS, fi privea in
gol. W olf inghefa pentru o clipa fi morrnai un blestem.
Nu mai putea saindure. O ridica repede de pe scaun fi
se afeza el, apoi o puse la el pe genunchi.
Mary rSmase feapana o clipa, dupa care se sprijini de
pieptul lui fi se relaxa, suspinand Ufor.
P - Mira fost atat de teama, fopti ea.
-§ tiu , iubito.
i -G u m pofi sa ftii? Efti barbat, replica ea, pe u n ton
pufin agresiv.
- Da, dar am fostla pufcarie, fktduci aminte?
Se intreba daca Mary infelegea la ce se refera, apoi
o vazu tncruntandu'Se.
- Oh! exclama ea, infiiriindu'se. Daca fi-a facut cine-
va rau...
-S tai, stai! Nu, n-am fost atacat Stiu sa ma bat, fi
toata lumea era conftienta de asta, adauga el, fara sa-i
spuna cum ifi construise o asemenea reputafie. Dar li
s-a intamplat altor prizonieri fi ftiam ca mi se putea
intampla fi mie, afa ca eram in permanenfa in alerta.
N u dormise nici o clipa profund fi avea mereu in
m ana u n cufit facut dintr-o lingura ascutita; in plus,
finuse ascunse in celula tot felul de arme. Pe multe din­
tre ele le vazusera fi paznicii, dar nu-fi dadusera seama
ce erau. Ar fi fost nevoie de u n alt soldat LRRP care sa
observe lucrurile pe care le facuse fi armele pe care le
avea. Da, statuse in alerta.
- Ma bucur, spuse ea> apoi ifi rezema brusc capul de
gatul lui fi incepu sa planga.
W olf o finu strans, trecandu-fi degetele prin parul
ei ca s-o lipeasca de el. Corpul ei moale, subfire era
zguduit de suspine, iar ea ii inconju,ra gatul cu brafele.
N u mai adauga nici unui dintre ei nimic, dar nici nu
aveau nevoie de cuvinte.
124 Linda tfoward

O finu in brafe pana ce, Intr-un final, ea incepu sa


fom&ie §i spuse u§or confuzi:
-Trebuie sa-mi sUflu nasul.
Wolf se intinse pana la suportul de §ervefele ?i-i oferi
un §ervefel. Mary i§i sufla nasul ca o adevarata doamna,
apoi rSmase nemi§cata, incercand sa gaseascS o solufie
pentru a accepta ceea ce i se intamplase. §tia cS ar fi
putut sa fie mult mai rau, dar §i-a§a era destul de rau.
Ii veni in minte un singur gand: nu voia sa ramana
singura in noaptea aceea. Nu fusese in stare sa le indure
pe femeile acelea care mi§unau in jurul ei, dar avea sa-i
fie mult mai bine daca ramanea Wolf cu ea.
- Ramai cu mine in seara asta? intreba ea ridicand
privirea.
Fiecare mu§chi din corpul lui uria§ se incorda, dar
nu avea cum s-o refuze.
- §tii ca da. O sa dorm pe...
- Nu. Vreau sa spun... daca ai putea sa dormi cu mine
in nOaptea asta ?i sa ma fii in brafe, ca sa nu fiu singura,
numai in noaptea asta, cred ca maine a§ fi in regula.
Spera ca lucrurile sa se rezolve atat de u§or, dar se in-
doia. Amintirile aveau sa ramana acolo, aveau sa apara
din colfurile intunecate ale minfii ?i aveau sa o inspai-
mante c§nd se a?tepta mai pufin. Nu avea sa uite nicio-
data complet, §i tocmai de asta Wolf voia sa-1 prindS pe
atacatorul ei §i sa-i rup& gatul. La propriu.
- O sa-1 sun pe Joe, sa-i spun unde sunt, zise Wolf ?i o
ridica de pe genunchi.
Era inca devreme, dar ochii i se inchideau, a§a ca,
dupa ce il suna pe Joe, Wolf se hotari ca nu avea sens sa
mai amane. Ea trebuia sa doarma.
Stinse lumina §i o inconjura cu braful in timp ce
urcau impreuna scarile inguste. Trupul ei era cald ?i
mladios sub bumbacul subfire, iar atingerea ei ii facu
inima sa bata mai repede. I?i inclefta falcile, iar sangele
incepu sa-i clocoteasca in tot corpul, dar mai ales in vin-
tre. II a§tepta o noapte chinuitoare, §i ?tia asta.
0 mtfnd neimfaCanzita 125

p Dormitorul ei era atat de demodat, incit parea din


secolul trecut, dar nu se afteptase la altceva. Mirosul
delicat, de liliac, pe care tl asocia cu Mary era fi mai
puternic aici. Durerea din vintre i se intensified,
f - Sper cS patul e destul de mare pentru tine, spuse ea
Ingrijorata, privind patul dublu.
-E b u n .
P ®Nu era destul de mare, dar era bun. Trebuia sS
petreacl noaptea cu ea In brafe. Ea avea sa se lipeas-
ca de trupul lui, fi el avea sa innebuneasca. Dintr-odata
se intreba daca era in stare sa faca asta, daca putea sa
r3mana cu ea toata noaptea fi sa n-o posede. Indife-
rent ce-i spunea rafiunea, corpul lui stia exact ce dorea.
Se intarise deja atat de mult, incat abia se abfinea sa
nu geamS.
• - Pe Ce parte vrei s&dormi?
I Ce conta? Chinul era chin, indiferent pe ce parte
dormea.
f - Pe stanga.
Mary incuviinfa din cap §i desfacu patul. Wolf vru
sa se uite In alta parte in timp ce ea se urea in pat, dar
ochii nu-1 ascultarS. Ii vazu curba feselor atunci cand,
pentru o clipa, camafa de noapte i se mula pe corp.
Ii vazu picioarele albe §i subfiri ?i fi le inchipui imediat
inconjurcindu-i talia. Vazu conturul sinilor ei frumofi,
cu sfarcurile rozalii, fi-fi aduse aminte de cum Ii apucase
sanii cii mainile fi sfarcurile cu gura, de mirosul fi de
gustulei.
8 Se apleca brusc fi trase cearfaful peste ea.
- Trebuie sa fac un duf.
, Vazu sclipirea scurta de teama din ochii ei, dar Mary
o Invinse fi spuse:
- Prosoapele sunt in dulapul de langa Ufa de la baie.
In timp ce se dezbraca in baie, incepu sS injure de
mama focului in sinea lui. U n duf recfe nu avea sa-1 aju-
te. Facuse multe in ultima vreme, iar effectul era de foar­
te scurta durata. Avea nevoie de Mary goala, sub el,
126 Linda Reward

primindu-1 In ea. Cu siguranfa era atat de stramta, meat


el nu avea s&reziste nici un minut...
La naiba. Nu putea s-o lase singura. Nu in noaptea
asta. Oricat de greu ar fi fost.
Apa calda ii lovea ritmic trupul patruns de durere.
Nu putea sa se bage in pat langa ea in halul asta. Ulti-
mul lucru de care avea nevoie Mary era sa-1 simta pe el
excitat toata noaptea. Avea nevoie de consolare, nu de
sex. In plus, nici macar nu era sigur cat putea sa se sta-
paneascS. Nu mai fusese de prea mult timp cu o femeie,
§i pe ea o voia de prea multa vreme.
Nu putea sa o lase, dar nici nu putea sa se afeze langa
ea in starea in care era acum. $tia ce trebuia sa faca, afa
ca ifi cobori mana sapunita. Macar afa avea sa se poata
controla putin, fiindca ar fi preferat sa-fi taie singur ga­
tul decat sa mai vada teama fi vulnerabilitatea aceea in
ochii lui Mary.

Statea nemifcata cand i se alatura fi nu se mifca


atunci cand el stinse lumina. Se intoarse pe o parte abia
cand greutatea lui incline salteaua. $i Wolf se afeza pe o
parte fi ii inconjura talia cu braful, ca s-o ajute sa se cui-
bareasca la pieptul lui. Mary ofta fi simfi cum tensiunea
ii disparea incet din corp fi se relaxa, lipita de el.
- E bine, fopti ea.
-N u fi-e teama?
- De tine? Nu. De tine niciodata, adauga ea cu tan-
drefe. Diminea^a o sa fie totul bine, ai sa vezi, spuse
ea intinzand mana in spate fi cuprinzandu-i barbia cu
palma. Acum sunt prea obosita ca sa ma gandesc la asta.
Pofi sa ma fii in brafe toata noaptea?
- Daca asta vrei.
-Te rog.
Ii dadu ufor parul intr-o parte fi o saruta pe ceafa,
bucurandu-se de fiorul delicat care ii strabatu corpul.
-Este placerea mea, spuse el bland. Noapte buna,
scumpo.
0 inima neimUCanzita 127
*
?. Furtuna o trezi. Soarele era aproape sa rasara, dar
inca era destul de intuneric, iar norii negri accentuau
lipsa de lumina. Furtuna era crancena fi-i amintea de
vijeliile crunte din sud. Fulgerele brazdau cerul intu-
necat, iar tunetele transmiteau vibrafii in aer. Numara
alene secundele dintre fulgere fi tunet ca sa vada cat
de departe era furtuna: vreo zece kilometri. Dar ploua,
iar picaturile se auzeau pe acoperiful vechi, de tabla.
Era minunat.
? Se simti foarte vie, dar fi extrem de liniftita, ca fi cum
aftepta ceva. Ziua de ieri era, prin definite, in trecut.
Nu putea sa-i mai faca rau. Ziua de azi era prezentul, iar
prezentul insemna Wolf.
; Nu era in pat, dar ftia ca fusese acolo toata noaptea.
Il simfise chiar fi in somn, ii simtise bratele puternice
imbratifand-o. Fusese atat de bine sa doarma cu el, in-
cat nici nu putea descrie in cuvinte, de parea era menit
sa se intample. Poate chiar era. Nu putea sa nu spere.
Unde era? I se paru ca mirosea a cafea fi se dadu jos
din pat. Se duse la baie, se pieptana fi se spala pe dinfi,
apoi se intoarse in dormitor sa se imbraee. In mod ciu-
dat, sim# dintr-odata ca sutienul o strangea fi nu-1 mai
lua. Corpul ii era invaluit de o senzatie subtila de neli-
nifte fi nerabdarea se intensifica. §i lenjeria i se parea
inutila. Ifi trase o rochie de casa larga, de bumbac, pe
corpul gol fi cobori descul^a.
Nu era in salonaf fi nici in bucatarie, defi ibricul gol
fi ceafca din chiuveta explicau mirosul de cafea. Ufa
de la bucatarie era deschisa, iar plasa pentru fanfari nu
impiedica deloc intrarea aerului rece fi umed. Mirosul
proaspat al ploii se imbina cu cel de cafea. Mafina lui
inca era parcata langa terasa din spate.
Dura doar cateva minute sa fiarba apa fi sa infuzeze
un pliculef de ceai. Bau ceaiul la rriasa din bucatarie,
privind ploaia. Era suficient de racc&re cat sa i se faca
frig, fiindca purta doar rochia aceea subfire, insa nu-i
128 Linda tow ard

era frig, defi simfea ea sfarcurile i se intSrisera. Odinioa-


ra, asta ar fi facut-o sa se simta jenata. Acum se gandea
doar la Wolf.
Se afla la jumatatea distanfei dintre masa fi chiu-
vetS, cu ceafca goala in mana, cand, dintr-odata, il vazu
acolo, de partea cealalta a ufii de plasa, privind-o. Hai-
nele ii erau lipite de piele, iar de pe fa$L ii curgeau stropi
de ploaie. Mary inghefS in clipa cand il vazu.
Arata salbatic, primitiv, cu ochii micforafi fi stralu-
citori, cu picioarele dep&rtate. Vedea fiecare respirafie
care ii umfla pieptul, ii vedea pulsul la baza gatului.
Chiar daca statea nemifcat, simfea ca tot corpul ii era
incordat. In clipa aceea f tiu ca avea sa o faca a lui fi ftiu
fi ca fix asta afteptase.
- O sa fiu intotdeauna un metis, spuse el cu voc
joasa fi aspra, aproape acoperita de ploaia care huruia.
O sa fie intotdeauna oameni care o sa ma disprefuiasca
din cauza asta. Gandefte-te mult fi bine inainte sa ac­
cept sa fii femeia mea, fiindca nu e cale de intoarcere.
-N u vreau sa ma intorc, spuse ea incet fi clar.
Wolf deschise Ufa de plasa fi intra in bucatarie cu
mifcari lente fi ferme. Mana lui Mary tremura atunci
dind el ii lua ceafCa fi o afeza pe bufet. Apoi, ea se in­
toarse spre el.
Wolf ifi afeza mainile pe talia ei fi o trase cu blandefe
spre el. Hainele ii erau ude, iar partea din fafa a rochiei
ei absorbi imediat uinezeala, facand fesatura sa se lipeas-
ca de corpul ei. Mary ifi intinse hrafele spre umerii lui,
inconjurandu-i gatul, fi-fi ridica gura spre a lui. Saru-
tul lui fu lent fi adanc, iar limbile li se atinsera, fi ea
simfi ca ia foe. Acum ftia sa sarute, fi ii intampina lim­
ba cu a ei. Barbatul inspira adanc fi o stranse fi mai
tare. Dintr-odata, sarutul nu mai era lent, ci infometat
fi avid, iar presiunea gurii lui era aproape dureroasS.
Simfi cum ii apuca rochia cu mana, ca sa o ridice.
Apoi, palma lui batatorita ii urea pe coapsa. Ajunse la
fold fi se opri, tremurand de exeitare atunci cand ifi
0 inima neimdCanzita 129

dadu seama c5 era goala pe sub rochie. Mana lui zabovi


pe fesele goale fi le mangaie. Era o placere surprtnza-
toare, iar ea se mifca sub degetele lui: Ii deschisese o
lume cu totul nou&, lumea placerii senzuale, fi impin-
gea in permanenta limitele.
Nu mai putea sa aftepte prea mult, afa ca o ridica in
brafe. O privi hotarat.
-D e data asta nu ma opresc decat daca ia foe casa,
spuse el incet. Nu-mi pasa daca suna telefonul, daca apa-
re cineva in curte sau chiar daca bate la Ufa dormitoru-
lui. De data asta, mergem pana la capat.
Mary nu raspunse, dar ii oferi un zambet incet,
dulce, care il facu sa arda de dorinfa de a q poseda chiar
acolo. O stranse in-brafe in timp ce o urea pe scarile
inguste, care scarfaiau. O duse in dormitor fi o aseza cu
grija pe pat.
O privi pentru o clipa, apoi se indrepta spre fereastra
§i o deschise.
- Hai sa lasam furtuna sa intre, spuse el, iar furtuna
veni, umpland semiintunericul din camera cu zgomote
§i vibrafii.
Mary simfi pe pielea fierbinte aerul rece §i proaspat.
Suspina, dar sunetul fu inghifit de rumoarea tunetului
?i a ploii.
Acolo, langa fereastra, in lumina slaba ce-i evidenfia
mu§chii puternici, Wolf isi scoase hainele ude. Mary ra-
mase lini^tita pe pat, cu capul intors spre el. Intai zbura
camafa, dezvaluindu-i umerii stralucitori §i grei §i abdo-
menul fitumos lucrat. De cand il atinsese, Mary ftia ca
sub pielea lui fina se aflau doar mu§chi. Se apleca sa-fi
scoata cizmele fi fosetele, apoi se indrepta fi-fi desfacu
iute cureaua. Zgomotul furtunii ii asurzi, iar Mary nu
putu decat sa-fi inchipuie ca il auzea cum ifi desfacea
capsele fi fermoarul de la blugi. Fara ezitare, ifi scoase
blugii fi lenjeria fi le puse deoparteJ-
Era gol. Inima ei pulsa dureros 'in piept in timp ce
il privea, simfindu-se pentru prima, data foarte mica
130 Linda tow ard

§i neajutorata langa el. Era mare, era puternic §i era,


far& indoiala, viril. Nu-?i putea lua privirea de la barba-
fia lui intarita. Avea sa-1 primeasca in ea, avea sa devina
una cu el, §i era putin inspaimantata.
Cand se apropie de ea, Wolf vazu nelinistea din
ochii ei.
- Sa nu-fi fie teama, §opti el, dandu-i parul la o parte
de pe fata.
Apoi o ridica pufiri §i incepu sa-i desfaca rochia, cu
maini blande.
-§tiu ce-o sa se intample, murmura ea, lipindu-si
chipul de umarul lui. Cel putin teoretic. Dar nu infeleg
cum se poate.
- Se poate. O luam incet ?i u?or.
-Bine, §opti Mary, lasandu-1 s-o ridice ca sa ii poata
trage rochia de pe umeri.
Ramase cu sanii goi si ii simti intarindu-se, umflan-
du-se, cu sfarcurile incordate. El se apleca sa ii sarute
ambele sfarcuri, umezindu-le cu limba, iar ea i§i arcui
spatele in timp ce o cuprindea caldura. Ii trase repede
rochia peste folduri ?i picioare, fiindca nevoia s-o simta
goala era prea urgenta ca s-o mai poata ignora,
Mary se infiora, apoi ramase nemi?cata. Era pentru
prima data, din copilarie, cand o alta persoana o vedea
complet goala. Obrajii i se incalzira, fi inchise ochii in
timp ce o napadeau senzafii de jena §i de expunere du-
reroasa. Ii atinse sanii, strangandu-i u?or, apoi palma lui
aspra cobori incet pe abdomen, pana cand degetele
lui atinsera triunghiul matasos. Mary scoase un sunet
inabu?it fi deschise ochii. Il gasi privind-o cu o aseme-
nea caldura, cu o asemenea incrancenare, incat uita de
jena. Se simti dintr-odata mandra de faptul ca el o voia
atat de mult, ca trupul ei il excita. Picioarele i se relaxa-
ra, ?i un deget patrunse intre pliurile ei moi, atingand
cu blandefe carnea sensibila. Mary se incordS din nou §i
gemu. Nu ?tia ca exista asa ceva, dar simtea ca o asteapta
0 inima mimmanzita 131

fi mai mult fi nu ftia dacS avea sa supraviefuiasca. Era o


placere prea intensS, de nesuportat.
- Ifi place? murmurS Wolf.
Mary suspinS, iar trupul ei zvelt incepu sS se zvar-
coleasca incet pe cearfaf, intr-un ritm vechi de cand
lumea. El ii deschise fi mai mult picioarele cu mana,
apoi reveni la explorarea senzualS fi in acelafi timp se
aplecS sS-i acopere, insetat, gura cu a lui. Mary simfi ca
amefefte si isi infipse unghiile in umerii lui, se agafa
de el. Nu-i venea sa creads cum o atingea, ce senzafii
incerca, dar nu-i trecu nici o clips prin minte cS ar vrea
sS se opreasca. Simtea cS ardea pe dinauntru, ca intr-un
acces de febrS ce se rSspandea fi se intensifica, panS cand
nu mai ftiu cS exista pe lume altceva in afara de trupul
ei fi al lui. Degetele lui o adusera in pragul delirului, in
timp ce gura lui ii acoperea gemetele.
Mary ifi indepartS buzele de ale lui.
n> - Wolf, te rog, implorS ea, coplefitS de dorinfS.
- Inca pufin, iubito. UitS-te la mine. Vreau sS-fi vSd
chipul cand... ah...
Mary scanci. Wolf o atingea ?i mai intim - era umeds
§i extrem de sensibilS. Ochii lui negri o fixara in timp
ce degetul ii aluneca u§or in ea, §i amandoi furS cu-
prin?i de spasme.
Wolf ftia cS nu mai putea aftepta prea mult. Tremu-
ra din tot corpul. Mary era finS, umeds, incredibil de
stramtS fi se zvarcolea in afteptarea extazului. Pielea ei
palids, strSvezie il vrajea, il fermeca. Simpla ei atingere il
fScea sS innebuneascS. Textura trupului ei il excita mai
mult ca orice cunoscuse vreodatS. Intreaga ei fiintS era
moale fi mStSsoasS. Avea pSrul fin, ca de bebeluf, pielea
delicatS fi satinatS. Chiar fi carliontii dintre picioarele
ei erau moi. O voia mai mult decat ifi dorea urmStoarea
respirafie.
Se mifcS intre picioarele ei, desfacandu-le ca sS se
poata cuibari. Mary respira adanc cand il simfi tare
132 Linda iCoward

fi fierbinte. Ochii li se intalnira din nou in timp ce el se


a§ez5 mai bine, apoi incepu sa p&trunda in ea.
Erau direct in bataia furtunii. Un fulger brSzda cerul
intunecat §i, aproape simultan, se auzi un tunet care
zgudui casa cea veche. Vantul dadu cu brutalitate dra-
periile la o parte, impra§tiind ploaia pe podeaua din
fafa ferestrei deschise §i acoperindu-le trupurile cu pica-
turi fine de apa. Mary izbucni tn plans, iar lacrimile se
amestecara cu picaturile de apa de pe fafa, in timp ce ii
accepta penetrarea lenta.
Wolf se sprijinea in coate, cu chipul foarte aproa­
pe de al ei. Ii indeparta lacrimile cu buzele, apoi o sa-
ruta pe gura §i vazu ca avea gust sarat. Corpul ei se lar-
gea ca sa il primeasca, presiunea era enorma, iar durerea
devenea aproape insuportabila. Ochii ii fura napadifi
de alte lacrimi.
O saruta si mai adanc, In timp ce i§i incorda fesele §i
apSsa mai tare. Apoi, bariera corpului ei ceda. Wolf se
ingropa in ea cu un geamat puternic, aproape chinuit,
de placere.
Era durere, dar era §i mult mai mult. Ii spusese ca
sexul era fierbinte §i dur ?i ca probabil nu avea sa-i pla-
ca. Avea §i nu avea dreptate. Era fierbinte §i dur, crud
|i primitiv. Era atat de puternic, incat ritmul o amefea.
Insa, in ciuda durerii, nu se simfise nicicand mai vie.
Putea percepe tensiunea §i excitarea salbatica din tru­
pul lui puternic. Il adapostea cu picioarele §i cu brafele,
simfindu-se plina de el. Il iubea, iar el avea nevoie de ea.
Nu traise niciodata cu adevarat pana in clipa aceea,
clipa in care se daruise barbatului pe care il iubea.
Nu mai putea sa nege, insa oricum nu conta. Cu sigu-
ranfa el §tia deja. Mary nu-?i ascunsese niciodata emo-
fiile. Mainile ei se plimbara pe umerii uzi §i vanjofi §i ii
mangaiara parul des.
-Te iubesc, spuse ea, cu vocea acoperita de alt tunet
naprasnic.
0 inima neimSCanzitd 133

Dac& raspunse, ea nu-1 auzi. Wolf o mangaie din nou


fi incepu sS se mifte. O cuprinse o noua valvataie, iar
disconfortul se risipi. Trupul i se arcui, iar foldurile
i se ridicara incercand sa-1 primeasca fi mai mult. Ii spu-
se din nou ca il iubea. Chipul lui era plin de sudoare, fi
incerca sa ifi cOntroleze miscSrile, dar furtuna era in in-
capere, in trupurile lor. $oldurile ei se unduiau, innebu-
nindu-1. Se zvarcolira impreuna, in ritmul tunetelor, al
patului care se lovea de perete fi al saltelei care nu parea
sa mai reziste prea mult. Gemete joase fi scancete; carne
umeda ?i mufchi infiorafi; maini prinzandu-se frenetic;
mifcari brufte, rapide si urgente: le ftiu; le simfi, le auzi
pe toate fi se simfi cuprinsa de febra.
-Wolf?
Scancetul intrebator era firav, frenetic. Unghiile ei se
ingropara in mufchii puternici de pe spatele lui.
- Nu te opune, iubito, lasa-te purtata de val.
Elgemea, simfea ca se apropia de punctul culminant,
ca nu se mai putea stapani. Ifi lua mana dintre ei fi o
apucS de folduri, ridicand-o, lipindu-se §i mai mult
de ea.
| Mary simfi ca tensiunea fi febra crefteau la niveluri
insuportabile, apoi simfurile ii explodara. Urla, fi tot
trupul ii tremura fi se inclefta. Era cea mai dulce nebu-
nie posibila, o placere de nedescris, care continua pana
cand avu impresia ca era aproape sa moara. Wolf o finu
strans pana se linifti, apoi incepu sa impinga cu pute-
re. Gemetele lui guturale se contopira cu tunetele, iar
trupul incepu sa i se zguduie atunci cand implinirea 11
goli complet.
; Apoi tacura, ca fi cum cuvintele ar fi pangarit at-
mosfera. Impreunarea lor fusese atat de vehementa fi
de necesara, incat nu mai existase nimic altceva. Chiar
fi furtuna, afa violenta cum era, fusese doar un acom-
paniament. Incet, fara prea mare tragere de inima,
Mary simfi ca se intorcea la realitate, dar era fericita
134 Linda iCoward

sa se afle sub el fi sa nu faca altceva decat sa-i man­


gaie parul.
Respirafia le revenise la normal, iar furtuna incepuse
sa se indeparteze atunci cand Wolf se ridica si se afeza
langa ea. O finu in brafe un timp, dar, dupa ce pielea
incepu sa li se raceasca, patul umed li se paru inconfor-
tabil. Cand pe Mary o apuca tremuratul, Wolf se ridica
fi se duse sa inchida fereastra. Mary privi cum i se incor-
dau f i i se relaxau mufchii, cu fiecare miscare a trupului
gol. Apoi el se intoarse, iar ea fu fascinata instantaneu,
iremediabil. Voia sa aiba curajul sa-i cerceteze tot trupul,
in special abdomenul. Voia sa-1 cunoasca, sa-1 exploreze,
ca pe un teritoriu nepatruns.
- Ifi place ce vezi? intreba Wolf cu voce joasa, ainuzat.
Lucrurile mersesera prea departe intre ei ca sa se sim-
ta jenata. II privi fi zambi.
- Foarte mult. Mi te-am imaginat odata intr-un fort,
dar acum e mult mai bine.
Wolf se apleca fi o ridica din pat ca pe un fulg.
- Ar fi bine sa ne imbracam inainte sa racefti fi inain­
te sa-mi uit bunele intenfii.
- Ce bune intentii?
- Sa nu-fi mai dau drumul decat cand vei fi atat de
obosita, incat n-o sa mai pofi sa mergi.
Mary il privi serioasa.
-A fost minunat. Mulfumesc.
-A fost al naibii minunat fi pentru mine, spuse el cu
un zambet in colful gurii fi ii mangaie parul faten care
batea in argintiu. Vreun moment neplacut?
Mary infelese la ce se referea fi-fi sprijini capul pe
pieptul lui.
- Nu. Aia a fost cu totul altceva.
Dar ea nu uitase, iar el ftia asta. Inca era vulnera-
bila fi tremura pe dinauntru, defi finea capul sus, cu
mandrie. Avea de gand sa-1 faca sa plateasca pe cel care-i
ranise spiritul neimblanzit.
0 inima neimmanzita 135

Traise ani de zile la marginea lumii, intr-un soi de


armistifiu tacit cu cet&fenii din Ruth, dar situafia se
schimbase. Avea sa-1 gaseascS pe nenorocitul careo
atacase pe Mary, §i, daca localnicilor nu le convenea, era
problema lor. •..
capitolul 8
Mary arunca hainele ude ale lui Wolf in uscStor, apoi
pregati un mic dejun tarziu. Nici unui nu vorbi prea
mult. De§i era hotarata sa depa^easca §ocul, nu putea
uita momentele acelea cumplite, cand cSzuse, neajuto-
rata, in brafele unui nebun, fiindca, mai mult ca sigur,
asta era. Indiferent ce facea sau la ce se gandea, un cram-
pei de amintire o facea sa retraiasca atacul, doar pentru
o clipa, pana cand reu§ea sa se stapaneasca §i sa-?i alun-
ge temerile.
Wolf o privi, §tiind prin ce trecea dupa felul in care
trupul ei mladios se incorda, apoi se relaxa. $i el fusese
chinuit de amintiri - din Vietnam, din inchisoare - §i
§tia cum funcfionau §i ce pref trebuia sa plate?ti. Voia
so duca din nou in pat, sa pastreze umbrele la distant,
dar, dupa stangScia ocazionala a mi§carilor ei, ifi dadu
seama ca avea prea pufina experienfS §i ca orice incerca-
re de a o face din nou ar fi insemnat un abuz. Cand avea
sa fie obi§nuita cu el... Buzele i se arcuira intr-un zambet
aproape imperceptibil, gandindu-se la orele de placere §i
la toate modurile in care avea sa faca dragoste cu ea.
Dar mai Intai trebuia sa-1 gaseasca pe barbatul care
o atacase.
Cind hainele i se uscara, se imbraca §i o lua pe Mary
pe terasa din spate. Ploaia se trarlsformase intr-o burni^a
u?oara, afa ca se gandi ca nu aveau sa se ude prea tare.
-Hai cu mine pana in fopron, spuse el luando
de mana.
- De ce?
-Vreau sa-fi arat ceva.
-Am mai fost in fopron. Nu este nimic interesant
acolo.
0 inima neimbCanzitd 137

-Astazi e, O sa-fi placa.


- Bine
Se gr&bira prin burnifS pana la fopronul vechi, intu-
necat fi mirosind a mucegai, care nu avea nimic din cal-
dura §i din mirosurile bogate, de animate, din fopronul
lui. Praful ii gadila narile.
f - E prea intuneric ca sa vedem ceva.
- E suficientS lumina. Hai!
Tinand-o in continuare de man5, Wolf o conduse la
o boxa din al carei perete lipseau cateva barne, lasand s&
patrunda lumina. Dupa intunericul din fopron, Mary
reufi sa vada destul de bine.
-Ce e?
- Uita-te sub jgheab!
Mary se apleca fi se uita. II recunoscu pe Woodrow
ghemuit, intr-un cuib facut din paie prafuite fi un pro-
sop vechi. Patru fiinte mititele, care semanau cu nifte
fobolani, erau ghemuite langa burta lui.
Mary se ridica brusc.
-Woodrow e tata!
-Nu. Woodrow e mama,
-Mama! exclama Mary privind pisica, iar aceasta o
privi la randul ei, enigmatica, apoi incepu sa-fi linga
puii. Mi s-a spus ca Woodrow e motan.
- Ei bine, nu e motan. Nu te-ai uitat?
Mary il privi severa.
-Nu obifnuiesc sa ma uit la zonele intime ale unui
animal.
- Doar la ale mele, nu?
Mary rofi, dar nu putu nega.
- Corect.
Wolf ii inconjura talia cu brafele fi o trase mai aproa­
pe, sarutand-o incet, cu caldura. Mary suspina fi se lipi
de el, agafandu-i-se de gat. Puterea trupului sau uriaf o
facea sa se simta in siguran^a. Cana se afla in brafele lui
vanjoase, nimic nu-i putea face rau/
138 Linda ifoward

-Trebuie s£ ma due acasa, murmura el cand ifi


desparfira buzele. Joe face cat poate, dar este nevoie de
amandoi ca sa terminam totul. t
Mary crezuse ca avea sa faca bine fafa acestui mo­
ment, dar o cuprinse panica la gandul ca avea sa ramSna
singura. Se stapani repede fi ii dadu drumul.
-Bine.
Vru sa-1 intrebe daca aveau sa se vada mai tarziu, dar
cuvintele ramasera nerostite. In mod bizar, defi acum
relatjia lor era atat de intima, se simfea mult mai pufin
sigura pe ea decat inainte. IIlasase sa se apropie atat de
mult, il lasase sa-i cunoasca trupul, fi asta o facea sa se
simta mai vulnerabila ca oricand. Acest gen de intimita-
te o speria intr-o oarecare masura.
- Ia-fi o jacheta, spuse el cand iefira din fopron.
-A m o jacheta.
- Ia-fi una pe tine acum. Mergi cu mine.
Mary il privi repede, apoi se uita in alta parte.
^Trebuie sa fiu singura un timp, spuse ea incet.
-N u astazi. Du-te $i ia-fi jacheta!
Mary ifi lua jacheta §i se urea in mafina, simfin-
du-se Ufurata, de parea ar fi scapat de o condamnare
la moarte. Poate pana seara ajungea sa-fi poata stapani
temerile.
Joe iefi din fopron cand ii vazu apropiindu-se fi veni
pana la mafina. Cand Mary deschise Ufa, o ajuta sa iasa,
apoi o stranse in brafe.
-E fti bine? intreba el aproape furios.
Mary il imbrafifa fi ea.
-N u mi-a facut nimic. Doar m-am speriat.
Peste umarul ei, Joe il privi pe tatal sau fi vazu mania
rece, controlata din ochii aceia negri, care o fixau pe fe­
meia zvelta din brafele fiului sau, Cineva indraznise sa-i
faca riu fi avea sa plateasca. Joe simfi o furie adanca, pri-
mitiva fi infelese ca era doar o fracfiune din ceea ce Sim-
fea Wolf. Ochii li se intalnira, iar Wolf clatina ufor din
cap, facandu-i semn lui Joe ca nu voia sa mai deschida
0 inima neimbCanzitd 139

subiectul. Mary era acolo ca sa se relaxeze, nu ca sa


retr&iasc& atacul.
Wolf se apropie ?i ii inconjurS umerii cu braful,
indreptand'O spre grajd.
- Crezi ca e§ti in stare sa ne ajufi pe aici?
Ochii ei se luminara.
- Sigur ca da. Intotdeauna am vrut sa vad cum func-
fioneaza o ferma.
Wolf facu pa§i mai mici, ca sa se potriveasca cu ai ei,
iar cei trei se indreptara spre grajd.
-Asta nu e chiar o ferma. Am o cireada mica, mai
mult pentru dresura ?i pentru Consum.
- Ce fel de dresura?
: -Dresam caii pentru a putea stapani o^ cireada.
Cu asta ma ocup eu. Strunesc §i dresez cai. In princi­
pal, cai de viteza, pentru fermieri, dar cateodata ma
ocup §i de cai de curse, pursange sau foarte narava?i.
w - Proprietarii de cai pursange nu au propriii antre-
nori?
Wolf ridica din umeri.
-U nii cai sunt mai greu de dresat ca alfii. Un cai
scump nu valoreaza nici doi bani daca nu se poate apro-
pia nimeni de el.
Nu dezvolta subiectul, dar Mary stia ca la el ajungeau
caii pe care nu-i putea struni altcineva.
J' Grajdul cel lung se afla in partea dreapta a fopro-
nului. C ind intrara, Mary ihspira mirosul bogat, de
pamant, cai, piele, balegar, grau §i fan. Gaturile lungi,
matasoase, se intinsera peste u?ile boxelor, iar pretu-
tindeni se vedeau nari ridicate, a intrebare. Nu prea
statuse in preajma cailor, dar nu se temea de ei. Merse
mai departe, mangaindu-i §i batandu-i u§or pe spate,
§optindu-le.
- Tofi de aici sunt cai de viteza?
-N u. Cel din boxa urmatoare e un cai vacar Cana­
dian. Asta e un gen^ nu 0 rasa. E"al unui fermier din
comitatul din nord. In ultima boxa e un cai Saddlebred,
140 Linda iCowarcf

de c&l&rie, pentru sofia unui mare fermier din M onta­


na. O sa i-1 dea cadou de ziua ei, in iulie. Ceilalfi sunt
cai de viteza.
Tofi caii erau tineri §i juc&u§i ca ni?te copii. W olf
ii trata ca atare, vorbea cu ei cu voce joasS, blanda, ii
mangaia ca pe ni?te copila?i mari. Mary petrecu toata
dupS-amiaza la grajduri, cu W olf §i cu Joe, ii privi cum
faceau curat, cum hraneau, caii, cum ii fesalau §i
cum le verificau potcoavele. Burnifa se opri pe la sfar-
§itul dupa-amiezii, iar W olf lucra cu cafiva cai de viteza
tineri in farcul din spatele grajdului, obi^nuindu-i cu
atenfie fi cu blandefe cu zabala §i cu §aua. Nu ii grabi
§i nu-fi pierdu rabdarea fiindca u n manz narSva? se in­
departa de el de fiecare data cand incerca sa-1 in§eueze.
II liniftea inainte sa incerce din nou. Inainte de sfar§itul
dupa-amiezii, manzul se plimba prin fare ca si cum ar fi
p urtat §a de ani de zile.
Mary era vrajita, parfial de vocea lui joasa, catifelata,
parfial de felul in care mainile lui puternice se plimbau
pe trupul animalelor tinere, dresandu-le, dar totodata
lini§tindu-le. Facuse asta §i cu ea, mainile lui se plim-
baserS, pe trupul ei §i o excitasera. Se infiora in timp ce
amintirile o napadeau, iar sanii i se intarira.
-N -am mai vazut pe nim eni ca el, ii spuse Joe in
foapta. §i eu sunt bun. dar nici pe departe ca el. N-am
vazut cai pe care sa nu-1 struneasca. Acum cafiva ani
ne-au adus u n armasar. Il fineau de prasila, dar era atat
de narava§, incat nu-1 putea controla nimeni, Tata 1-a
pus intr-o boxa §i 1-a lasat singur, dar ii ducea din cand
in cand cuburi de zahar, mere ?i morcovi §i statea acolo
pana cand armasarul se uita la el. Dupa aceea pleca,
iar armasarul manca liniftit ce ii lasase. Armasarul a
inceput sa se uite dupa el §i sa necheze daca tata nu-i
aducea imediat mancarea. Apoi, tata nu mai pleca dupa
ce-i lasa mancarea, a§a ca armasarul, Ringer, trebuia sa
vina pana la u§a in timp ce tata era acolo, daca voia
sa manance. Primele dafi a incercat sa distruga boxa, dar
0 inima neimbfanzita 141

in final a cedat ?i a mancat. Apoi, trebuia s& mSnance


din mana tatei dacS-si voia rasfaful. Tata 1-a trecut com-
plet pe morcovi, ca s i fie sigur ca nu ramane fara degete.
In sfarsit, Ringer scotea capul din boxa si adulmeca la
c&ma$a tatei ca u n copil dupa bomboane. Tata il man­
gaia §i il fesala, cad lui Ringer ii placea sa fie periat, §i,
intr-un final, 1-a in?euat §i a inceput sa-1 calareasca. $i eu
am lucrat cu el dupa ce il strunise tata, a§a ca presupun
ca §i-a zis intr-un final ca nu trebuie sa fie narivas tot
timpul. Aveam o iapa in calduri, §i tata 1-a sunat pe sta-
panul lui Ringer sa-1 intrebe daca voia sa-1 incercam pe
Ringer pe iapa noastra. Tipul a fost de acord. Ringer s-a
com portat ca u n dom n, §i toata lumea a fost mulfumita.
Stapanul §i-a civilizat calul cel scump, iar noi ne-am ales
cu u n onorariu frumusel §i cu u n manz m inunat.
J Mary clipi cand il auzi pe Joe rostind expresia „in
calduri" §i-§i drese vocea.
- E un om m inunat, aproba ea §i tu§i din nou.
I§i simfea pielea fierbinte §i sensibila. Nu-?i putea lua
ochii de la Wolf, care era inalt, suplu, cu umerii lafi ?i cu
parul negru ce ii stralucea in lum ina palida a soarelui.
- C and terminam aici, poate reu§im sa facem cateva
lecfii, fiindca am ratat lecfia de vineri, spuse Joe, intre-
rupandu-i gandurile.
Nu-i placea sa se gandeasca la motivul pentru care nu'
facusera lecfia vineri, la orele indelungate petrecute in
afteptarea unei vesti despre Wolf. Dupa-amiaza aceasta
fusese o mica oaza de lini^te, de aparenta normalitate,
dar trebuia sa treaca multa vreme pana cand lucrurile
aveau sa revina la norm al in comitat. O fata fusese vi­
olate, iar Mary fusese atacata chiar in ziua urmatoare.
Oam enii erau furiosi §i panicafi, i?i priveau vecinii §i se
intrebau daca ii cunofteau cu adevarat. Dumnezeu sa-i
aiba in paza pe strainii care trece&u prin localitate, cel
pufin pana cand avea sa fie prins ^novatul.
Pe pietrif se auzi u n zgomot de* rofi, iar Joe ifi pa-
rasi postul ca sa vada cine se aventurase pe M untele
142 Linda tow ard

lui Mackenzie. Se intoarse intr-o clipa, urmat de Clay


Armstrong. Era ca o reeditare a dupa-amiezii de vineri,
iar lui Mary i se stranse inima. Oare Clay avea de gand
sa-1 aresteze pe Wolf?
-Mary, zise Clay atingandu-fi borul palariei. Ce faci,
efti bine?
- Da, spuse ea hotarata.
-M-am gandit ca o sa te gasesc aici. Te simfi in stare
sa mai discutam o data despre ce s-a intamplat?
Wolf se apropie fi ifi scoase manuf ile. Ochii lui arun-
cau flacari.
- Afi discutat ieri.
-U neori oamenii ifi amintesc anumite lucruri dupa
ce a trecut focul.
Fiindca avea senzafia ca Wolf era pe cale sa-1 dea pe
Clay afara de pe proprietatea lui, Mary se intoarse fi-1
apuca de braf.
- E in regula. Sunt in regula.
Minfea, iar el ftia asta, dar ifi fuguiase buzele afa
cum facea de fiecare data cand voia sa arate ca nu ceda.
Se simfi pufin amuzat. La urma urmei, pisicufa lui ifi
recapata o parte din incredere.
- Ocupa-te de cai, ii spuse lui Joe. Ma due cu Mary.
- Nu e nevoie, interveni Clay.
-M ie mi se pare ca e.
Mary se simti mica intre cei doi barbati care o flan-
cau pe drumul spre casa. Se gandi ca o astfel de protecfie
era exagerata. Schifa un zambet. Clay simfea probabil ca
trebuia s-o protejeze de Wolf f i de un alt atac, iar Wolf
era hotarat s-o apere. Punct. Se intreba ce ar fi crezut
Clay daca ar fi ftiut ca ea nu voia sa fie aparata de Wolf.
Matufa Ardith ar fi spus ca Wolf profitase de ea, iar
Mary spera cu ardoare s-o faca din nou. Curand.
Wolf ii observa privirea fi se crispa, simtindu-i intere-
sul fi caldura. La naiba, nu ftia cum avea sa reacfioneze,
nu ftia ca situatia putea deveni jenanta? Simfea deja ten-
siunea in abdomen. Nu, nu ftia. Defi facusera dragoste
0 inima neimGCanzitd 143

in dimineafa aceea, Mary inca era prea inocenta in lega­


tura cu sexul in general fi in legatura cu efectul pe care il
avea asupra lui in particular, ca sa ftie ce putea face cu o
simpla privire. Wolf grabi pasuL Trebuia sa se afeze.
C ind intrara in bucatarie, Mary incepu sa prepare
cafeaua de parea ar fi fost la ea acasa, aratandu-i lui Clay
ca ea fi Wolf erau un cuplu. Oamenii din zona trebuiau
§a se obifnuiasca de-acum cu ideea.
- S-o luam de la inceput, propuse Clay.
Mary se opri pufin, apoi ifi relua mifcarile ferme fi
incepu sa masoare cafeaua.
- Tocmai imi cumparasem nifte cizme noi de la maga­
zinul Hearst fi ma intorceam la mafina... Cizmele mele!
Mi-au cazut! Le-ai vazut? Le-a luat cineva?
-Le-am vazut, dar nu ftiu ce s-a intamplat cu ele.
O sa intreb.
-C red ca statea vizavi de magazinul Hearst, fiindca
1-af fi observat daca ar fi fost de cealalta parte a aleii. M-a
apucat fi mi-a acoperit gura cu mana. Imi finea capul
pe spate, ca sa nu-1 pot mifca deloc, fi a inceput sa ma
tarasca pe alee. Mi-am eliberat o mana f i am incercat sa-1
zgarii pe fata, dar avea o masca de schi. M-a lovit in cap
cu pumnul fi... dupa aceea nu prea-mi amintesc mare
lucru, pani cand m-a impins la pamant. L-am zgariat in
continuare fi cred ca i-am lasat semne pe mana, fiindca
m-a lovit din nou. Apoi l-am mufcat de mana, dar nu
ftiu daca i-a curs sange. Dupa aceea a fipat cineva, fi
el s-a ridicat fi a fugit. Cand s-a ridicat, a pus mana pe
pamant chiar in fata mea. Avea o maneca albastra fi pis­
trui pe mana. Mulfi pistrui. Apoi... ai aparut tu.
Mary tacu fi privi pe fereastra bucatariei, cu spatele
catre birbafii afezati la masa, afa ca nu vazu privirea uci-
gatoare din ochii lui Wolf sau felul in care i se incleftarS
pumnii. Clay insa observa fi se ingrijora.
-E u am fipat. Am vazut pachettil pe jos fi m-am
dus sa vad ce e cu el, apoi am auzit'zgomote din spa­
tele cladirii. Cand l-am vazut, am strigat, apoi am scos
144 Linda ifoward

pistolul §i am tras pe deasupra capului lui, incercand


sa-1 opresc.
Wolf il privi cu salbaticie.
-A r fi trebuit sa-1 impu?ti pe nenorocit. Asta 1-ar fi
oprit.
Gandindu-se mai bine, fi Clay i?i dori sa-1 fi impus-
cat. Macar nu §i-ar mai fi stors creierii incercand sa-1
identifice, iar oamenii din ora? n-ar mai fi fost atat de
infrico?afi. Femeile umblau cu arme dupa ele oriunde
s-ar fi dus, chiar §i in curte, cand intindeau rufele la us­
cat. Avand in vedere starea de spirit a oamenilor, strainii
care se opreau in zona erau expufi unui mare pericol.
Asta il deranja, ?i o spuse cu voce tare.
- Ar fi fost normal ca macar cineva sa fi observat un
om strain. Ruth e un ora? mic, ?i oamenii se cunosc
intre ei. U n strain ar fi fost observat imediat, mai ales
unui cu par lung §i negru.
Wolf zambi amar.
-Toata lumea ar fi crezut ca eram eu.
La fereastra, Mary se incorda. Incercase sa nu ascul-
te, sa ignore amintirile pe care i le starnise povestirea.
Nu se intoarse, dar, dintr-odata, toata atentia i se con­
centre asupra conversatiei ce avea loc in spatele ei. Era
adevirat ceea ce spusese Wolf. Cand vazuse parul ne­
gru ?i lung al atacatorului, Clay ceruse imediat arestarea
lui Wolf.
Dar parul acela negru ?i lung, atat de deosebit, nu
se potrivea cu mulfimea de pistrui pe care-i vazuse pe
mana barbatului. Iar pielea lui era foarte palida. Blonzii
aveau pistrui. Parul negru nu se potrivea.
Numai daca nu era o deghizare. Numai daca scopul
nu fusese invinuirea lui Wolf.
Simfi o infepatura in coloana vertebrala, amestecata
cu frig §i caldura. Cine facuse asta nu ?tia ca Wolf se
tunsese. Insa alegerea victimei era bizara, nu avea sens.
De ce s-o atace? Nimeni nu avea sa creada ca Wolf ar fi
atacat singura persoana din oras care era de partea lui,
0 inima neimbfanzita 145

iar ea ifi etalase fara ocolifuri punctul de vedere. Daca


alegerea ei ca victima nu fusese aleatorie, pur §i simplu nu
avea sens. La urma urmei, nu exista nici o legatura intre
ea §i Cathy Teele, nu aveau nici un punct comun. Putea
sa fie vorba despre hazard.
Fari sa se intoarca, intreba:
-W olf, o cunofti pe Cathy Teele? Ai vorbit vreodata
cu ea?
- O ftiu din vedere. Nu vorbesc cu fetifcanele
albe, raspunse el pe un ton ironic. Parinfii lor n-ar fi
de acord.
-A i dreptate in lejgatura cu asta, spuse Clay obosit.
Acum vreo cateva luni, Cathy i-a spus mamei ei ca efti
cel mai chipe? barbat din zona fi ca nu ar deranja-o sa
iasa cu Joe daca n-ar fi mai tanar ca ea. Tot oraful a aflat
despre asta. Doamna Teele era foe f i para.
Mary se infiora din nou. Exista, de fapt, o legatura:
Wolf. Nu putea sa fie o coincident, de?i era ceva in
neregula.
Ifi impreuna mainile fi se intoarse spre ei.
E;>§i daca cineva incearca sa faca astfel incat Wolf sa
fie invinuit?
Wolf se albi la fafa, dar Clay paru mirat.
- La naiba! murmura el. Ce te-a facut sa te gandefti
la asta?
K v Parul lung fi negru. E posibil sa fi fost o peruca.
Barbatul avea pistrui pe maini, foarte mulfi, fi pielea
palida.
Wolf se ridica. Defi Mary ftia ca nu avea de ce sa se
teama de el, se dadu pufin inapoi cand ii vazu privirea.
Nu spuse nimic, nu era nevoie. II mai vazuse furios, dar
acum era altfel. Era maniat, dar era o manie inghetata,
fi se stapanea perfect. Poate chiar asta o alarmase.
Apoi Clay spuse:
- Scuze, dar nu cred ca merge. Dupa ce ne-am gandit
cu topi la asta, ne-am dat seama ca nu avea sens ca Wolf
146 Linda Q{oward
sa te fi atacat pe tine, dintre tofi locuitorii. Tu 1-ai aparat
chiar de la tnceput, in timp ce restul...
-Nici macar nu ar scuipa pe mine, complete Wolf.
Clay nu putu nega.
-Exact.
Cafeaua era gata, fi Mary umplu trei cefti. O sorbirS
in tacere, ganditori, sucind lucrurile pe o parte fi pe
alta, incercand sa potriveasca elementele. Adevarul era
ca, oricum o dadeau, ceva parea sa nu se lege, decat daca
nu cumva un criminal le alesese pe Mary ?i pe Cathy
la intamplare fi folosise o peruca lunga, neagra pentru
deghizare, din pura coincidence.
Mary respingea cu vehement ideea unei coinci­
dence. Asta insemna ca cineva incerca sa il implice in
mod intenfionat pe Wolf. Dar de ce s-o aleaga pe ea
ca victima?
Ca sa-1 pedepseasca pe Wolf ranind persoanele ce il
vorbisera de bine?
Erau numai presupuneri, ?i nu exista nici o dovada.
Wolf locuise acdlo de ani de zile fara sa se intample a?a
ceva, chiar daca prezenfa lui punea sare pe ranile confti-
infei localnicilor. Ei nu-1 agreau, iar el nu-i lasa sa uite.
Totu?i, coabitasera cu un soi de armistifiu tacit.
Deci ce anume declan§ase violenfa?
I§i freca tamplele, fiindca o durere brusca amenin-
fa sa se transforme Intr-o adevarata migrena, O durea
foarte rar capul, a?a ca presupuse ca de vina era situafia
tensionata. Se hotari sa nu cedeze. Nu fusese niciodata
o ipohondra §i nu intenfiona sa inceapa acum.
Clay ofta fi puse ceafca goala pe masa.
- Mulfumesc pentru cafea. Maine termin raportul.
Ifi aduc hartiile la fcoala, ca sa le semnezi. Te duci la
lucru sau stai acasa?
- La lucru, desigur.
- Desigur, mormai Wolf fi o privi dojenitor.
Mary ridica barbia. Nu infelegea de ce ar fi trebuit sa
se comporte ca o invalida.
0 inima neimdCanzita 147

Clay pleca la scurt timp, iar Joe veni de la grajduri §i


li se alatura la pregatirea cinei. Totul parea a§a cum tre­
buia, tofi trei impreuna, lucrand laolalte cu naturalefe,
ca §i cum ar fi facut asta de ani de zile. Joe clipi o data la
ea, iar Mary ro§i, fiindca li era destul de u§or se citeasci
privirea aceea tan&r5 §i, totodate, mature. Treda cunoaf­
tere, amuzament §i aprobare. Oare presupunea ca ea §i
Wolf erau intimi doar fiindca Wolf petrecuse noaptea la
ea acasa §i se gandea c§ o astfel de presupunere ar fi fost
corecta sau observa ceva diferit la ea? Oare tofi oamenii
din ora§ puteau sa afle asta cu o simple privire?
Wolf ii inconjura talia cu brafele. Mary ramesese ne-
mi§cate pret de cateva clipe, cu tigaia in mane, incrun-
tandu-se §i Imbujorandu-se totodate. Ro§eafa il ajute
pe Wolf sa ineleaga la ce se gandea ea, iar tensiunea
familiare din trup ii facu degetele sa se incordeze pane
cand i se infipsera in coastele ei. Mary il privi, cu ochii
gri-alba§tri marifi de uimire. Apoi infelese, iar pleoapele
i se lesare in jos, acoperind pe jumetate dorinfa pe care
n-o putea ascunde.
Joe apuce tigaia din degetele ei amorfite.
- Cred ce o se ma due la film, anunfe el.
Mary intoarse capul, smulgandu-se din vraja senzuala
pe care Wolf o arunca atat de u§or asupra ei.
- Nu! Lecfiile, ai uitat?
- N-are nimic dace mai pierdem inca o seara.
- Ba are, insiste ea. Trebuie se iei admiterea in seri­
os, chiar dace domnul senator Allard te va recomanda.
Nu-fi permifi se faci vreun pas gre$it.
Wolf li dedu drumul.
-Are dreptate, fiule. Nu pofi sa-fi strici media.
El putea sa aftepte. Cu greu.
Trecuse de ora noua c&nd Joe §i Mary inchisera carfi-
le, §i ea i?i intinse brafele deasupra'capului.
- Ai putea sa ma duci acasa acum? il intreba pe Wolf,
aproape cescand.
Fusese o zi plina.
148 Linda 0-Coward

Chipul lui era neclintit.


- De ce nu r&mai aici?
Era mai degraba o comanda, nu o sugestie.
-N u pot sS fac asta!
- De ce?
-N u se cUvine.
- Eu am ramas cu tine azi-noapte.
- E altceva.
- De ce?
- Eu eram supirata.
- Patul tau e prea mic. Al meu e mai mare.
-A m plecat, anunfa Joe fi facu stanga-mprejur.
Mary il dojeni:
-Trebuia sa spui asta de fafa cu el?
- $tia oricum. 'J'ii mihte ca fi-am spus ca nu este cale
de-ntors?
-D a, raspunse ea potolindu-se, iar ochii i se lumi-
nara. Nu vreau sa ma intorc, dar nu pot ramane aici
in noaptea asta. Maine-dimineata trebuie sa ma due
la lucru.
- Nimeni n o sa te desconsidere daca nu te duci.
- Eu af faceo.
Avea din nou privirea aceea, dovada incapafanata,
hotarata a unei voinfe feroce.
Wolf se ridica.
- In regula. Te due acasa.
Merse in dormitor ?i aparu peste cateva minute
cu o trusa mica de barbierit in mana $i cu un schimb
de haine pe umar. Batu scurt la u§a lui Joe in timp ce
trecea pe langa ea.
- Ma Intorc dimineai;a.
U§a se deschise. Joe era desculf §i ifi daduse jos trico-
ul, fiindca se pregatea sa faca un du?.
- Bine. O duci tu la fcoala sau o due eu?
-N-am nevoie sa ma duca nimeni la serviciu,, intre-
rupse Mary
0 inxmd neimbCanzitd 149

- E complicat, spuse Wolf intorcandu-se spre fiul lui.


Maine-dimineafa aduce Baugh doi cai, deci trebuie Sa
fiu t i p O duci tu la f coala fi eu o iau dupa-masa.
-Merg cu mafina mea, fi nu pop sa m i oprefti!
-Bine. O sa ai doar o escorta, spuse Wolf apropiin-
du-se de ea f i luand-o de braf. Gata?
Infelese cS el era hotarat fi ca ea nu putea face nimic
in legatura cu asta, afa ca il insofi spre mafina. Aerul
era din ce in ce mai rece, dar trupul lui uriaf emana
caldura, afa ca se apropie de el. De indata ce ajunsera
in mafina, Wolf o lua repede in brafe fi-si apropie capul
de al ei. Mary ii intampina atacul cu gura deschisa fi-fi
infipse degetele in parul lui des. Gustul cald al gurii lui
o umplu, iar apasarea brafelor lui peste corpul ei, a piep-
tului lui musculos peste sani o amefi mai mult ca orice
sedativ. Daca ar fi tras-o peste el fi ar fi posedat-o chiar
acolo, nu ar fi avut nici o obiecfie.
: Cand o indeparta de el, tot corpul i se cutremura.
Statu liniftita cat coborara muntele, gandindu-se la cum
facusera dragoste in dimineafa aceea, dorind sS se re-
pete. Un gand ii rasuna in minte: deci asta insemna sa
fii femeie.
fi;; Woodrow o aftepta rabdator pe pragul Ufii din spate.
Mary ii - o! a hrani, in timp ce Wolf facea duf fi se bar-
bierea. Nu avea o barba mare, dar nu se mai barbierise
de doua zile, iar pe Mary o jenase pufin cand se saruta-
sera. Simfi din nou acea afteptare profunda, aproape
dureroasa, in timp ce urea scarile spre dormitor.
Wolf intra in linifte fi o privi o clipa inainte ca ea sa-i
simta prezenfa fi sa se intoarca.
m Duful e al tau.
- Era gol fi pupn umed, din cauza aburilor din baie.
Parul negru li stralucea in lumina, iar smocurile de par
de pe pieptul lui adaposteau picaturi lucioase de apa.
Era deja excitat. Trupul ei se cutreniUra fi mai tare.
7 Facu duf, apoi, pentru prima data, se dadu cu par-
fum la punctele de puls. Nu cumparase parfum in viata
150 Linda (hfowarcC

ei, dar, din fericire, una dintre elevele ei din Savannah ii


oferise sticlufa aceea de CrSciun. Parfumul era dulceag
fi exotic.
Deschise Ufa de la baie, apoi tresSri fi se dadu inapoi.
Wolf o aftepta in prag, privind-o cu ochi ingustati fi
aprigi. Avusese curajul sa nu-fi mai ia c&ma$a de noap­
te §i, sub privirile lui, tremurul l&untric se intensifies.
Wolf ifi afezS mainile mari pe sanii ei fi ii ridicS ufor
ca sS-i cuprinda mai bine cu palmele. Sfarcurile i se in-
tarira chiar inainte sa inceapa sa le frece cu degetele.
Mary ramase nemifcata, respirand repede fi neregulat,
cu ochii pe jumatate inchifi, incercand sa faca fafi pla-
cerii pe care i-o ofereau mainile lui.
Ochii lui Wolf erau doua carari negre fi inguste.
-A m vrut sa fac asta din ziua in care te-am gasit pe
drum, murmura el. U n corp afa frumos in rochia aia
urata. Voiam s-o dau jos de pe tine f i sa te vad goala.
Caldura din ochii lui, din vocea lui o facu sa tremure
fi sa se apropie de el. O trase pe holul intunecat, apoi
ifi afeza mainile pe talia ei f i o ridica. Ea ifi aminti cand
mai facuse asta fi gemu chiar inainte ca buzele lui sa se
inchida peste sfarcul ei. II supse atat de puternic, incat
spatele i se arcui fi fipa atunci cand picioarele i se des-
facura fi se impletira in jurul foldurilor lui. Wolf gemu,
incapabil sa mai aftepte vreun pic. Trebuia sa intre in
ea, altfel avea sa innebuneasca. Ii schimba pozifia, se
afeza mai bine fi patrunse.
Mary tremura, apoi se linifti pe masura ce el o pene-
tra. Era fi mai bine ca inainte. Mufchii ei se incordau
fi se relaxau Ufor pe masura ce-1 primea, transmifand
valuri de placere in intregul corp. Se agafa de el, gafa-
ind. Dorinfa ii fermeca trupul, incordand cafiva muf-
chi, relaxandu-i pe alfii, astfel incat era fi flexibila, fi
tensionata atunci cand se ridica, apoi revenea. Efectul
acelei mifcari ii facu pe amandoi sa gafaie, iar Wolf se
muta, ca sa se sprijine de perete. Mary se mifca din nou,
apoi din nou. Barbatul ifi afeza mainile pe fesele ei,
0 inima neimbCanzita 151

ca sa preia controlul asupra mifcarii, fi incepu sa o pa-


trunda. Simp ca ia foe. Emana caldura fi avea senzapa
ca pielea ii devenise incordata, fina fi extrem de sensi-
bila, atat de sensibila, incat ii putea simp fiecare deget
pe fese, atingerea parului de pe pieptul lui pe sanii ei,
mugurii mici ai sfarcurilor lui, peretele rnusculos al sto-
macului, parul aspru de pe abdomen. Il simfea adanc
inauntxul ei.
Mary ifi arcui spatele f i fu cuprinsa de spasme. Wolf
se stapani, nevrand sa se termine asa repede, §i o pnu
pana cand se linisti. Apoi o duse in dormitor, pnand-o
inca lipita de el, fi o afeza pe pat.
Ea inghip f i slabi stransoarea in care il prinsese.
||,.- N u ai...
-N u inca, fopti el fi incepu sa o penetreze cu putere.
Ea nu voia sa se termine. Ii primi atacul, il adaposti
atunci cand un geamat aspru izbucni din gatul lui fi
cand spasmele puternice il zguduira, apoi il cuprinse cu
brafele in timp ce el se odihnea pe trupul ei. Nu voia
ca el sa se retraga, sa o lase din nou goala. Parea nici nu
traise cu adevarat pana sa-1 cunoasca. In cateva luni,
ii daduse complet viafa peste cap fi ii aratase ca anii
dinainte fusesera,anofd.
Wolf ifi reveni in fire fi incerca sa iasa din ea. Mary
ifi stranse picioarele in jurul lui, iar el marai.
- Lasa-ma sa ies, iubito, sunt prea greu pentru tine.
- Nu-i adevarat, ?opti ea, sarutandu-i gatul.
- Cantaresc de doua ori mai mult ca tine. Ai macar
patruzeci f i cinci de .kilograme?
- Da, spuse ea indignata, fiindca avea chiar patruzeci
fi f apte.
-N u cu mult mai mult. Eu am nouazeci de kilogra-
me f i sunt cu treizeci de centimetri mai inalt decat tine.
Daca adorm pe tine, te striVesc.
Parea, intr-adevar, somnoros. Mary ifi plimba mana
pe trupul lui plin de mufchi.
-Vreau sa stam afa.
152 Linda “tfoward

Wolf se lipi u?or de ea.


-A?a?
-D a, spuse ea in §oapt5.
Wolf se a§ez& peste ea, dar ifi MsS din greutate pe o
parte.
-A§a e bine?
Era minunat. Putea s&respire, dar inca il avea aproa­
pe, inauntru. Wolf adormi repede, la fel de mulfumit ca
ea de pozifia respective, iar Mary zambi in intuneric in
timp ce-1 finea in brafe.
Apoi gandurile negre incepura sa i se insinueze in
minte. Cineva incercase in mod intenfionat sa-i insce-
neze aceste atacuri, sa-1 trimita inapoi la inchisoare. Ide-
ea ca Wolf ar putea fi lipsit de libertate era absurds §i
inspaimantatoare, fiindca il cuno^tea suficient de bine
incat sa ?tie ca nu s-ar fi lasat din nou inchis.
Voia sa-1 §tie in siguranfa, sa-1 adaposteasca in bra­
fele ei, sa-1 apere de pericole cu trupul ei. Dumnezeule,
de la ce pornise totul? Lucrurile erau atat de liniftite!
Ce anume declan§ase toata zarva?
Apoi §tiu, iar groaza aproape ca-i taie rasuflarea.
Ea declan$ase totul.
In timp ce Wolf ?i Joe traiau exilafi, pedepsifi pen­
tru originea lOr §i pentru trecutul lui Wolf, totul fusese
bine. Apoi venise ea in ora?, o femeie alba, dar in loc sa
se alature localnicilor, ii aparase pe barbafii Mackenzie.
Cu ajutorul ei, Joe obfinuse o onOare de care nu mulfi
aveau parte. §i alfi oameni incepusera sa spuna ca era
foarte bine ca baiatul mergea la academie. Cathy Teele
afirmase ca Wolf era Cel mai chipe? barbat din zona.
Granifele dintre ora§ sj familia Mackenzie incepusera
sa dispara. Cineva ros de ura nu fusese in stare sa sU-
porte situafia.
§i ea provocase totul. Daca i se intampla ceva lui
Wolf, avea sa fie vina ei.
capitolul 9
I Nu ftia ce sS faca. Gandul ca ea era cauza tuturor
evenimentelor care se intamplaserS o chinui fi ii alungft
somnul. Se agita incontinuu, trezindu-1 pe Wolf, iar el ii
simp paniCa, defi o atribui cu totul altor cauze. O linifti
cu foapte fi o trase mai mult sub el. Ea il simp intarin-
du-se inauntrul ei. De data asta fhcurS dragoSte cu blan-
defe, iar la final Mary adormi dusS, ca un copilaf, pana
cand el o trezi din nou, in intunericul deplin dinaintea
zorilor. Ea i se oferi fara intrebSri.
| | Joe ajunse la casa lui Mary cKiat in timp ce ea fi
Wolf pregateau micul dejun fi, fara sa spuna o vor-
ba, Wolf sparse mai multe oua in castronul in care
pregatea omleta. Mary ii zambi, cad fi ea punea mai
multa funci in tigaie.
| - De unde ftii ca-i e foame?
.E treaz, nu-i afa? Copilul meu bag5 in el ca un lup.
I Joe intra pe Ufa din spate fi se duse la cafea, care era
deja fScuta.
; - Buna dimineafa.
-Buna dimineafa. Micul dejun e gata in vreo zece
minute.
; Joe zambi, iar Mary ii surase fi ea. Wolf o privea con-
centrat. Parea fragila in dimineafa aceea, pielea ii era pali-
da fi mai stravezie decat de obicei, iar sub ochi i se vedeau
umbre Vinepi. Zambea, dar Wolf se intreba de ce parea
atat de delicata. O obosise el prea mult sau o chinuia
amintirea atacului? Se gandi ca trebuia sa fie cea de-a
doua varianta, fiindca ea fusese ddrnica de fiecare data
cand el incepuse s-o atinga. Gandul ca lui Mary inca ii
era teama il facu sa-fi doreasca fi mai mult sa afle cine
154 Linda ifoward

o atacase. Dupa ce avea sa piece Eli Baugh, Wolf inten-


fiona sa faca cercetari.
Joe o urma pe Mary pe drumul spre fcoala si nu pleca
imediat, asa cum se asteptase ea. Inca era prea devreme
ca elevii sa inceapa sa vina, afa ca intra cu ea in cladirea
pustie ?i chiar se uita prin sali. Apoi se sprijini de pervaz
f i aftepta.
Mary ofta.
- Sunt in siguran$ aici.
- O sa aftept pana mai apar cateva persoane.
-Ti-a cerut Wolf sa faci asta?
- Nu. §tia ca nu-i nevoie.
Cum comunicau? Prin telepatie? Fiecare parea sa ftie
ce gandea celalalt. Era deconcertant. Spera ca macar
gandurile ei sa nu le poata citi, fiindca in ultima vreme
avusese unele extrem de erotice.
Ce avea sa creada lumea despre prezenfa lui Joe?
Se vedea clar ca o pazea. Se intreba daca fi asta avea
sa declanfeze vreun act de violenta fi ii veni greata,
fiindca ftia ca era posibil. Instinctul, ascufit de dorinfa
crancena de a-i proteja pe amandoi, ii spunea ca teo-
ria ei era corecta. Simpla posibilitate ca ei sa devina
acceptafi scosese pe cineva din minfi. Atata ura o facu
sa se cutremure.
Sharon fi Dottie patrunsera in cladire fi se oprira
pufin atunci cand Joe intoarse capul fi le privi intrand
pe Ufa.
- Doamna Wycliffe, doamna Lancaster, saluta el atin-
gandu-f i borul palariei.
-Joe, murmura Sharon, ce mai faci?
Dottie il privi scurt, aproape speriata, fi se grabi spre
clara. Joe ridica din umeri.
-M ai invaf fi eu un pic, spuse el.
- Doar un pic? intreba Sharon cu o grimasa. Daca nu
te simp in stare sa lucrezi astazi, adauga ea catre Mary,
eu fi Dottie ne putem ocupa de orele tale. Oricum, nici
nu-mi inchipuiam ca o sa vii.
0 inima neimbCanzita 155

- Doar m-am speriat, spuse Mary cu fermitate. Grape


lui Clay, nu s-a intamplat nimic altceva. Cathy e cea care
are nevoie de compasiune, nu eu.
i!' -Tot oraful sta ca pe ghimpi. Cine are pistrui pe mai-
ni e considerat inamic colectiv.
Mary nu voia sa vorbeasca despre asta. Imaginea mai-
nii aceleia pistruiate ii facu greafa, ?i inghip convulsiv.
Joe se incrunt& si facu un pas in fata. Mary ridica mana,
dorind sa-1 impiedice s-o scoata pe Sharon din clasa, dar
in clipa aceea intrarS capva elevi, si discupile lor le dis-
trasera atenpa. Copiii il salutara pe Joe si se ingramadi-
ra in jurul lui. Cu topi voiau sa afle mai multe despre
planurile lui pentru academie §i cum devenise interesat
de aceastS fansa.
L: Sharon pleca la orele ei, iar Mary il privi pe Joe cum
discuta cu ceilalp elevi. Avea doar faisprezece ani, dar
parea mai mare §i decat cei din ultimul an. Joe era tanar,
dar nu mai era copil, fi asta era diferenfa. Observa ca
din grup facea parte fi Pam Hearst. Nu spunea aproape
nimic, dar nu-fi lua ochii de la Joe. Il privea cu dor fi cu
durere, def i incerca sa ascunda asta. De cateva ori Joe o
privi indelung, iar ea se fastaci.
Apoi Joe se uita la ceas fi-fi parasi foftii colegi, spu-
nandu-i lui Mary:
- Tata o sa vina sa te duca acasa. Sa nu pleci singura
nicaieri.
Mary dadu sa protesteze, apoi se gandi la barbatul
acela care ii ura intr-atat incat se comportase intr-un
asemenea hal. Nu numai ea era in pericol. II apucS
de braf.
- §i tu, f i Wolf sa avep grija. Ap putea fi urmatoa-
rele pnte.
Joe se incrunta, ca fi cum nu s-ar fi gandit la asta.
Atacatorul era un violator, deci barbapi se puteau con-
Sidera in siguranta. Nici Mary nu s-ar. fi gandit, daca n-ar
fi fost convinsa ca totul avea ca scop pedepsirea familiei
Mackenzie. Ce pedeapsa mai mare decat sa-i omoare?
156 Linda ifoward

Poate ca la un moment dat nebunul avea sa se hotaras-


ca sa puna mana pe pu?ca ?i sa faca, dupa mintea lui,
dreptate.
Clay aparu la pranz cu hartiile pe care trebuia sa
le citeasca §i sa le semneze. §tiind ca elevii ii priveau
cu mare interes, il conduse p&na la ma§ina.
- Sunt ingrijorata, recunoscu ea.
Clay isi sprijini bratul pe u§a deschisa.
- Ar fi anormal sa nu fii.
-N u pentru mine. Cred ca pntele adevarate sunt
Wolf $i Joe.
Clay o privi repede, intrebator.
- De unde p-a venit ideea asta?
Incurajata de faptul ca el nu exclusese imediat teo-
ria ei, ci o privea ingrijorat, Mary ii spuse cum vedea
ea lucrufile.
- Cred ca eu §i Cathy am fost alese in mod expres ca
pnte, pentru a-1 pedepsi pe Wolf. Nu vezi legatura?
Ea a spus ca il considera chipe? §i ca i-ar placea sa iasa
cu Joe. Toata lumea §tie ca m-am imprietenit cu ei de la
inceput. A§a am fost alese.
- §i crezi ca va ataca din nou?
- Sunt sigura, dar mi-e teama ca de data asta il va ata-
ca pe unui dintre ei. Ma indoiesc ca ar avea vreo §ansa
intr-o lupta corp la corp, dar cu un glonf... Cap barbap
din zona au o pu?ca?
- Cap n-au, vrei sa spui, raspunse Clay ganditor. Dar
ce 1-a afafat pe tipul asta?
Mary facu o pauza, iar chipul i se intrista.
- Eu am fost de vina.
- Poftim?
- Eu am fost de vina. Inainte sa vin eu aici, Wolf traia
in afara societapi. Nimeni n-avea o problema cu asta.
Apoi eu m-am imprietenit cu el §i am inceput sa lucrez
cu Joe pentru academie. Mulp oameni s-au simpt oare-
cum mandri de asta §i au devenit mai prietenofi. A fost
0 inima neimSCdnzitd 157

o lovitura, iar persoana care face asta pur ?i simplu nu


suporta situafia.
- Vorbefti despre foarte multa ura, ceea ce mi-e greu
sa imi imaginez. Oamenii de aici nu se infeleg cu Wolf,
dar simt in mare parte teama, nu ura. Teama f i vinova-
fie. Oamenii din regiune 1-au trimis la inchisoare pen-
tru ceva ce n-a facut, iar prezenta lui le reamintefte de
asta in perm an en t Nu e o persoana prea iertatoare,
nu-i asa?
- A?a ceva e destul de greu de iertat, replica Mary.
Clay trebui sa fie de acord cu asta si suspina obosit.
-Totufi, nu am idee cine ar putea sa-1 urasca iii a?a
hal incat sa atace doua femei doar fiindca sunt priete-
noase cu el. La naiba", Cathy nici macar nu era amabila
cu el, a facut doar o remarca la intamplare.
- Deci e§ti de acord cu mine? Ca totul este din cauza
lui Wolf?
- Nu prea-mi place, dar ai dreptate. Nimic altceva nu
are sens. In viafa pot si existe cateva coincidence, dar in
infracfiuni nici una. Totul are un motiv.
- Deci ce putem face?
- Noi n-o sa facem nimic, spuse el apasat. Eu o sa vor-
besc cu §erifiil despre asta, dar adevarul e ca nu putem
aresta pe nimeni fara dovezi fi tot ce avem sunt simplu
supozifii. Nici macar n-avem un suspect.
, Mary ifi inclefta maxilarul.
- Ratezi o fansa fantastica.
- Sa ce? intreba Clay suspicios.
- Sa-i intinzi o capcana, desigur.
-Nu-mi place asta. Nu ftiu la ce te gandefti, dar
nu-mi place.
-E cea mai logica optiune. Nu fi-a atins... scopul cu
mine. Poate a? putea...
- Nu. §i inainte sa incepi sa bafi din picior, gandef-
te-te ce ar spune Wolf daca i-ai zice ca vrei sa te oferi ca
momeala. Poate, doar poate, te-ar lisa sa iefi afara din
casa lui pe la Cratiun.
158 Linda tow ard

Era adevSrat ee spunea Clay, dar Mary vedea o


solufie.
-Atunci n-am sa-i spun.
- N-are cum sa nu afle, numai daca n-o sa funcfione-
ze. Dar, daca funcfioneaza, eu n-a§ vrea sa fiu prin preaj-
ma cand va afla Wolf. A§a ceva n-are cum sa nu se afle.
Mary se gandi la posibilele reacfii ale lui Wolf §i nu-i
placu nici una. Pe de alta parte, era ingrozita ca i s-ar
putea intampla lui ceva.
- Imi asum riscul, spuse ea hotarata.
-N u cu ajutorul meu.
Mary ridica barbia.
-Atunci am s-o fac fara ajutorul tau.
- Daca ne pui piedici in ancheta, te arestez cat ai zice
pe?te, o ameninfa el.
Vazu ca nu parea impresionata ?i injura in barba.
-L a naiba, o sa-i spun lui Wolf, §i o sa aiba el ac de
cojocul tau.
Mary se incrunta §i se gandi sa-1 ameninfe cu degetul,
in gestul ala specific profesoarei din ea.
-Asculta-ma bine, Clay Armstrong! Sunt cea mai
buna $ansa pe care-o ai de a-1 determina pe tipul asta
sa se dea de gol. Nu ai nici un suspect, Ce o sa faci, o sa
aftepfi sa atace alta femeie, poate chiar sa o omoare? A§a
vrei sa rezolvi situatia?
-N u , nu a§a vreau sa rezolv situatia! Vreau ca tu §i
orice alta femeie sa fifi in garda ?i sa nu mergefi sin-
gure niciunde. Nu vreau sa pun in pericol pe nimeni.
Te-ai gandit ca uneori capcanele nu merg, ca animalul
prinde momeala §i tot scapa? Chiar vrei sa ajungi in
pericolul asta?
Ideea ii facu greafa, si inghifi in sec, ca sa-?i controle-
ze amefeala.
- Nu, dar a? face-o oricum, spuse ea neclintita.
- Pentru ultima data, nu. Infeleg ca vrei sa fii de aju-
tor, dar nu-mi place ideea. Tipul nu e intreg la minte.
A pus mana pe Cathy in propria ei curte, iar pe tine te-a
O inima neimblanzita 159

atacat pe strada principals a orafului. §i-a asumat nifte


riscuri nebune, fi cred cS $i el e nebun.
j Cu un suspin, Mary se hotSri cS ajutorul de ferif era
pur §i simplu prea protector ca sS poatS accepta sS fo-
loseascS o femeie ca momeals. Era complet impotriva
caracterului sSu. Asta nu Insemna insS cS avea nevoie
de acordul lui. Avea nevoie doar de cineva care sS stea
de pazS. Nu se gandise IncS la un plan adevSrat, dar, in
mod evident, fi cea mai simplS capcana implica mScar
doua persoane: momeala fi cel care proteja momeala.
I" Clay intrS in maf inS f i inchise Ufa, apoi scoase capul
pe fereastra deschisS.
-N u vreau sS mai aud afa ceva, o avertiza el.
i - N o sS mai auzi, promise ea.
Una era sS nu-i mai spunS lui, alta era sS nu treacS
la fapte.
Clay o privi suspicios, dar porni mafina f i plecS. Mary
se intoarse in clasS, incercand sS conceapa un plan solid
pentru a-1 ademeni pe violator, un plan care sS compor-
te riscuri minime pentru ea.
Wolf sosi la fcoals cu zece minute inainte de sfarfi-
tul orelor. Se rezemS de zidul de langS Ufa clasei ei fi
asculta cum le povestea elevilor in ce fel se combinasera
geografia §i istoria, pentru a provoca situatia politics ac­
tuals din Orientul Mijlociu. Era sigur cS a§a ceva nu se
gSsea in vreun manual, dar lui Mary ii plScea sS ii ajute
pe elevi sS facS legStura intre studiile lor fi o situafie
actuals. Astfel, materia devenea mai interesantS fi mai
ufor de infeles. O auzise fScand acelafi lucru fi cu Joe,
nu cS Joe ar fi avut nevoie de incurajSri pentru a citi.
Elevii rSspundeau fSrS probleme. Intro clasa afa micS,
nu prea se formalizau. Ii spuneau „domnifoarS Potter“,
dar nu erau retinufi cand era vorba despre adresat intre-
bSri, dat rSspunsuri fi chiar lansat provocari.
Apoi Mary se uitS la ceas fi le dsdu drumul, chiar
cand se deschiserS Ufile celorlalte douS clase. Wolf se
indreptS de spate fi intrS in clasS, conftient de faptul
160 Linda, ifoward

cS tofi copiii se oprira brusc din sporovaiala atunci cand


il vazurS. Mary se uita la el §i zimbi, cu un suras intim,
destinat numai lui, iar faptul ca era atat de sincera in
legatura cu ceea ce simfea ii facu inima lui Wolf sa bata
mai tare.
Barbatul i§i scoase palaria §i i§i trecu degetele prin
par.
- Escorta dumneavoastra personala a sosit, doamna,
spuse el.
Una dintre fete chiCoti, iar Wolf intoarse incet capul,
privindu-i pe adolescenfii nemi§cafi.
-Fetele pleaca spre casa cite doua? Baiefii se asigura
ca ajung acasa in siguranfa?
Christa Teele, sora mai mica a lui Cathy, murmura
ca ea ?i Pam Hearst mergeau impreuna. Celelalte patru
fete nu spusera nimic. Wolf ii privi pe cei §apte baiefi.
- Ducefi-va cu ele.
Era un ordin pe care baiefii il ascultara imediat.
Copiii ie?ira din clasa, grupandu-se automat, astfel incat
fiecare fata avea cel pufin un insofitor.
Mary incuviinfa din cap,
- Excelenta treaba.
-A i observat ca au fost suficient de infelepte incat sa
infeleaga ca au nevoie de un insofitor.
Mary se incrunta, fiindca i se parea ci nu era necesar
sa subliniez asta.
- Wolf, serios, o sa fiu bine pe drumul de aici catre
casa. Cum mi s-ar putea intampla ceva daca nu ma
opresc?
-§ i daca faci pana? §i daca se secfioneaza din nou
vreun furtun?
Nu avea cum sa intinda capcana daca Wolf sau Joe
o pazeau in fiecare clipa. Dupa privirea circumspecta
pe care io arunca Wolf, era evident §i ca n-avea nici o
intenfie sa se razgandeasca. La momentul respectiv nu
prea conta, fiindca deocamdata nu avea un plan. Dar,
0 inima neimbCdnzitd 161

cand avea s& stabileascS planul, trebuia sa li vina §i o


idee pentru a-fi fenta gardienii.
k Wolf ii afeza puloverul pe umeri, ii lua pofeta fi che-
ile, apoi o conduse pe Ufa. Dottie incuia Ufa clasei ei fi
ifi ridica privirea uluita atunci cand Wolf incuie Ufa lui
Mary, incerca clanta ca sa fie sigur ca se incuiase, apoi
ii inconjura talia cu brapil. O vazu pe Dottie fi ifi duse
degetele la palarie.
I - Doamna Lancaster.
Dottie intoarse capul fi se prefacu a avea probleme
cu cheia. Se inrofise la fapl. Era prima data cand Wolf
Mackenzie vorbea cu ea, iar mainile ii tremurau atunci
cand puse cheia inpofeta. O teama aproape incontrola-
bila o facu sa transpire. Nu ftia ce avea sa faca.
I Wolf o pnea strans pe Mary in timp ce o conducea
la mafina. Prezenfa lui ii accelera pulsul. Era suficient
sa o atinga, iar corpul ei incepea sa se pregateasca pen-
tru el. Simp un fior delicios, care o cuprindea pe dina­
untru in valuri calde.
Barbatul simp tensiunea subita a trupului ei zvelt
atunci cand ii deschise Ufa mafinii. §i ea respira mai
repede. O privi, fi tot trupul i se incorda, fiindca ea il
privea cu ochii calzi, gri-albaftri, plitti de dorinpt. Era
imbujorata fi avea buzele Ufor intredeschise.
Facu un pas inapoi.
-S unt chiar in spatele tau, rosti el ragufit.
Mary conduse spre casa ca prin vis, defi s&ngele ii
fierbea in vene fi ii rasuna in urechi. Casupi cea veche,
izolata fi darapanata, nu aratase niciodata mai bine.
Woodrow statea tolanit pe trepte, iar Mary trebui
sa treaca peste ea ca sa poata descuia Ufa din spate.
Wolf iefise din mafina, fi o urma indeaproape, afa
cum promisese.
Fara sa Spuna o vorba, Maryufi dadu jos pulove­
rul, afeza pofeta pe un scaun fi^irca pe scari, confp-
enta de faptul ca Wolf o urma cu pafi apasap. Intrara
in dormitor.
162 Linda tow a rd

O dezbraca inainte sS-fi poata da seama, de§i, chiar


dacS i-ar fi dat timp, nu ar fi vrut sa protesteze. Q intinse
pe pat, acoperind-o cu trupul lui puternic, cuibarind-o
in brafele lui musculoase. Parul de pe pieptul lui ii facu
sfarcurile sa se intareasca, si, gemand de excitare, ea i§i
freca sanii de el, ca sa accentueze senzafia. Wolf ii deschi-
se coapsele §§ se a§eza intre ele. Cu voce joasa §i ragu§ita,
ii sopti la ureche ce avea de gand sa-i faca.
Mary se trase putin in spate, u$or §ocata, simtindu-se
pufin excitata, dar ?i jenata fiindca era excitata. Cum era
posibil sa se simta ?i scandalizata, §i excitata?
- Wolf Mackenzie! spuse ea, cu ochii §i mai marifi.
Ai spus cuvantul acela!
Chipul lui paru ?i bland §i amuzat.
- L-am spus.
Mary inghifi in sec.
-N-am mai auzit pe nimeni pronunfandu-1 pana
acum. Vreau sa spun, nu in viafa reala. In fii me, dar, si-
gur, filmele nu sunt viafa reala, §i in filme nu inseamna
aproape niciodata ce inseamna de fapt. Nici nu prea se
fdlosefte la indicativ.
Se gandi, uluita, ce analiza gramaticala ajunsese
sa faca.
Wolf zambi in timp ce o penetra, cu o sclipire in
ochii lui negri.
-Aici, spuse el, e la indicativ.
Ii placea la nebunie cum arata cand facea dragoste
cu ea, cu ochii langurosi, cu obrajii imbujorafi. Mary
respira adanc ?i se mi§ca sub el, cuprinzandu4 complet
§i invaluindu-1 cu caldura ei dulce. Ii inconjura gatul
cu brafele.
- Da, aproba ea. Aici e la indicativ.
Daca prima lor contopire fusese patima^a, de atunci
o invafase cat de dulce putea fi cand placerea se pre-
lungea, cand zaboveau in mangaieri §i saruturi, in timp
ce tensiunea se acumula incet, pana cand devenea
atat de fierbinte si de puternica, incat scapa de sub
O inima neimfaCanzita 163

control. Era atat de insetat de ea, incat incerca s&amane


punctul culminant cat mai mult, ca s5 poata rSmane
inauntrul ei fi sa-fi potoleasca setea. Nu era o sete de
sex in sine, desi avea un fond sexual puternic, Nu voia
doar sa faca dragoste, voia, avea nevoie sa faca dragoste
cu ea, cu Mary Elizabeth Potter. Trebuia sS-i simta pie­
lea matasoasa fi fragila sub degete, sa-i simta trupul fin
inconjurandu-1, sa-i miroasa feminitatea unica, sa creeze
legaturi stravechi cu fiecare mifcare fi acceptare lenta a
trupurilor lor. El era un metis. Spiritul lui era puternic
f i necomplicat, dar instinctele ii semanau cu ale stramo-
f ilor din ambele rase. Cu alte femei, facea sex, cu Mary
se impreuna.
O inconjura cu brafele fi se intinse pe spate. Mirata,
Mary se ridica, afezandu-se exact in pozifia in care voise
el sa o aduca. Gafai atunci cand il simfi inauntrul ei.
- Ce faci?
-Nimic, murmura el, intinzandu-fi mainile ca sa ii
atinga sanii. Te las pe tine sa faci totul.
O privi cum se gandea fi ifi dadu seama exact in ce
secunda excitarea fi dorinfa alungara disconfortul pro-
vocat de pozifia cu care nu era obifnuita. Mary lasa din
nou pleoapele fi-fi mufca buza de jos in timp ce se mifca
Ufor deasupra lui.
-Afa?
Wolf aproape urla de placere. Mifcarea aceea lenta
era o tortura incantatoare, iar Mary prinse rapid ritmul.
Wolf se gandise sa prelungeasca actul schimband pozi-
fii, dar acum ii era teama ca se pacalise singur. Oricat de
demodata ar fi fost, era extrem de senzuala. Dupa cateva
minute, se rostogoli iar fi o afeza sub el.
Mary il cuprinse cu brafele pe dupa gat.
-M a simfeam bine.
- $i eu, spuse el sarutand-o scurt, af)oi necajindu-i bu­
zele cu gura lui. Prea bine.
Mary ii oferi zambetul acela secret, feminin, pe care-1
folosea numai cu el, iar Wolf simfi ca innebunefte. Uita
164 Linda ifoward

de control, uita de orice in afara de placerea care-i aftep-


ta. Apoi, satisfacufi fi epuizafi, adormira amandoi.
Cand auzi o mafina, Wolf sari imediat din pat. Mary
se foi somnoroasa.
-C e e?
-Avem companie.
- Companie? intreba ea ridicandu-se fi dandu-fi
parul de pe fafa. Cat e ceasul?
-Aproape fase. Cred ca am adormit.
- §ase! Lecfiile lui Joe!
Wolf injura in timp ce se imbraca.
- Situa^a asta a luato razna. La naiba, de fiecare data
cand fac dragoste cu tine, ne intrerupe chiar fiu-meu.
A fost destul de rau prima data, dar se pare ca devine
un obicei.
Mary ifi lua repede hainele pe ea, vrand sa mai ate-
nueze din jena pe care o simfea. Ii era greu sa dea ochii
cu Joe cind era atat de evident ca ea §i tatal lui abia se
dadusera jos din pat. Matufa Ardith ar fi dezmoftenito
fiindca uitase de moralitate fi de bunele maniere. Apoi
il privi pe Wolf in vreme ce se incalta f i se simfi de parea
inima era gata sa-i sara din piept. II iubea, fi nu exista
nimic mai moral decat dragostea. Cat despre maniere,
ridica din umeri, spunand adio cuviinfei. In viafa nu
pofi avea totul.
Joe ifi afezase carfile pe masa fi pregatea cafeaua
atunci cand ei intrara in bucatarie. Ridica privirea fi
se incrunta.
- Asculta, tata, situa^a asta a cam luat-o razna. Imi iei
din timpul de lecfii.
Doar licarirea din ochii lui albaftri il ajuta pe Wolf sa
nu se enerveze. Dupa o clipa, il ciufuli pe fiul sau.
-Baiete, fi-am mai zis o data, te nimerefti ca mus-
ca-n lapte.
Lecfia lui Joe avea sa fie fi mai scurta fiindca trebu-
iau sa manance. Toti mureau de foame, afa ca facura
0 inima neimSCanzitti 165

repede nifte sendvifuri. Tocmai terminasera, cand sosi


alta mafina.
-Dumnezeule, casa asta se umple de oameni, mur-
mura Mary, ridicandu-se sa deschida Ufa.
; Clay intra in incapere fi ifi scoase palaria. Facu o
pauza f i adulmeca.
- Miroase a cafea proaspat facuta?
- Da, spuse Wolf intinzandu-se dupa ibric, in timp ce
Mary scotea o ceafca din dulap.
Clay se tolani intr-un scaun fi ofta, mai intai de obo-
seala, apoi in semn de apreciere, in timp ce inspira abu-
rul aromat al cafelei pe care o turna Wolf.
■' - Mulfumesc. M-am gandit ca o sa va gasesc aici.
- Ceva nou? intreba Wolf.
I -Nimic, doar cateva sesizari. I-ai cam deranjat pe
unii.
- Cu ce? interveni Mary.
-M-am uitat fi eu in stanga fi-n dreapta, spuse Wolf
pe un ton nepasator care nu-i pacali nici pe Mary, nici
pe Clay.
-Las-o moarta! Nu face pe justifiarul. Te avertizez
pentru ultima data.
- Nu cred ca am facut nimic ilegal, doar am aruncat
cate-o privire. N-am deranjat nici un polifist, n-am in-
terogat pe nimeni, n-am distrus fi n-am ascuns dovezi.
N-am facut altceva decat sa ma uit, spuse Wolf cu o scli-
pire in ochi. Daca efti deftept, ai sa ma folosefti. Sunt
cel mai bun urmaritor pe care o sa-1 cunofti vreodata.
- §i, daca tu efti deftept, o sa-fi petreci timpul avand
grija de ce-fi aparfine, spuse Clay privind-o pe Mary.
Ea ifi fuguie buzele. La naiba, avea de gand sa-i spuna
lui Wolf!
-Asta fi fac.
- Poate nu atat de bine cat crezk Mary mi-a spus ca
are de gand sa se foloseasca drept momeala ca sa-1 dea
de gol pe vinovat.
166 Linda (tfoward

Wolf intoarse capul, ifi l3s& sprancenele in jos fi o


privi cu atata manie, incat ea nu mai indrazni nici sa-fi
fereasca privirea.
-L a naiba, spuse el incetifor, mai degraba hotarat
decat surprins.
- Da, ce auzi. Am aflat ca tu f i Joe o ducefi fi o adu-
cefi de la f coala, dar intre timp? Apoi, f coala se termina
in cateva saptamani. Ce se va intampla atunci?
Mary se indrepta de spate.
-N u accept sa vorbifi ca fi cum af fi invizibila* Asta
e casa mea, fi va reamintesc tuturor ca sunt majora de
multa vreme. Ma due unde vreau, cand vreau.
Sa infeleaga ce-or vrea! Nu locuise degeaba cu mStUfa
Ardith. Matufa Ardith ar fi murit, doar din principiu,
decat sa lase un barbat sa-i spuna ce sa faca.
Wolf n-o slabi din priviri.
- O sa faci ce fi se spune sa faci.
- In locul tiu, sugera Clay, af duceo pe munte fi af
fine-o acolo. Dupa cum am spus, fcoala se termina in
cateva saptamani, fi cocioaba asta e destul de izolata.
Nimeni nu trebuie sa ftie unde e. O sa fie mai in sigu-
ranfa afa.
Infuriata, Mary lua Ceafca de cafea din fafa lui Clay fi
o varsa in chiuveta.
- Nu bei cafeaua mea, gura-sparta!
Barbatul parea uluit.
- Nu incerc decat sa te apar!
- §i eu nu incerc decat sa-1 apar pe el! striga ea.
- Pe cine? interveni Wolf.
-P e tine!
- §i de ce trebuie sa ma aperi pe mine?
- Fiindca cine face asta incearca sa-fi faca rau! Mai in-
t§i, straduindu-se sa-fi insceneze atacurile, apoi atacand
oameni care nu te urasc la fel ca el!
Wolf inghefa. Cand Mary ifi prezentase pentru pri­
ma data teoria in noaptea anterioara, el fi Clay n o cre-
zusera fiindca nu prea avea sens sa incerce sa-i insceneze
0 inima neimBCanzitd 167

cineva lui Wolf atacuri pe care nu le-ar fi comis, cum era


cel impotriva lui Mary. Dar, din noua perspective a lui
Mary, potrivit cSreia atacurile erau un fel de pedeapsS
morbida, totul capata sens. Violatorii nu erau oameni
normali, deci nici logica lor nu era normala.
Mary fusese atacata din cauza lui. Fiindca fusese atat
de atras de ea, incat nu se putuse stapani, un nebun o
atacase, o inspaimantase fi o umilise, incercase sa o vio-
leze. Dorinfele lui atrasesera atenfia asupra ei.
Privirea lui era rece fi lipsita de orice expresie. Clay
ridica diti umeri.
, -M a vad nevoit s-o cred, spuse Clay. E singurul lucru
care are cat de cat sens. Cand s-a imprietenit cu tine §i
1-a ajutat pe Joe sa infre la academie, oamenii au inceput
sa va priveasca diferit. Cineva n-a putut suporta asta.
; Mary ifi franse mainile.
I - Din moment ce e vina mea, af putea macar sa...
IP - Nu! urla Wolf, sarind in picioare fi rasturn&nd scar
unui. Du-te sus fi ia-fi hainele, adauga, facand eforturi
sa coboare tonul. Mergi cu noi.
I Joe izbi cu pumnul in masa.
-E ra fi cazul!
| Se ridica fi incepu sa stranga masa.
I - Fac eu ordine cat impachetezi.
v Mary ifi stranse buzele. Nu ftia ce sa aleaga dintre li-
bertatea de a-fi pune planul in aplicare, dupa ce avea sa-1
conceapa, fi tentafia de a locui cu Wolf. Nu era bine.
Era un exemplu groaznic pentru elevii ei. Oamenii din
oraf aveau sa fie scandalizafi. Avea s-o pdzeascd mai rau
ca un vultur! Pe de alta parte, il iubea la nebunie, fi riu-i
era deloc rufine de relafia lor. Jena, cateodata, fiindca
nu era obifnuita cu astfel de intimitafi fi nu ftia cum sS
se poarte, dar niciodata rufine.
Pe de alta parte, daca se incapa$na sa ramana aici,
Wolf avea sa stea cu ea. Ar fi iefit'chiar mai Ufor in
evident fi ar fi Starnit fi mai mult'scandal. Acesta fii
motivul care o facu sa se hotfirasca,' fiindca nu voia
168 Linda ifowarcC

ca Wolf s2. fie finta §i mai multor animozitSfi din cauza


ei. Poate ca acesta ar fi fost un motiv suficient pentru ca
violatorul sa-1 atace direct sau sa se intoarcS impotriva
lui Joe.
Wolf o cuprinse de umeri §i o impinse u§or.
- Hai, spuse el bland, iar ea il asculta.
Cand Mary ajunse sus si nu-i putea auzi, Clay il privi
pe Joe ingrijorat, furios.
- Crede ca tu §i Joe suntefi in pericol, ca maniacul
Ssta ar putea sa inceapS sa v i im pure. §i a? zice c& are
dreptate, la naiba.
-N um ai sa incerce, spuse W olf impasibil. E mai vul­
nerable pe drumul catre §i de la $coala, §i nu cred cS
tipul asta o sa astepte rSbdator. A lovit doua zile la rand,
dar s-a speriat atunci cand aproape 1-ai prins. O sa-i ia
ceva timp sa se linifteascS, apoi o sa atace din nou. Intre
timp, o sS-l caut.
Clay nu voia sa intrebe, dar nu se putu abfine.
- Ai gasit ceva astazi?
-A m eliminat nifte oameni de pe lista.
- §i pe unii i-ai speriat.
- Ar face bine sa se obi§nuiasca sa ma vada prin preaj-
ma, replica W olf §i ridica din umeri. Daca nu le convi-
ne, treaba lor.
-A m auzit §i ca i-ai pus pe baiefi sa le conduca pe
fete acasa. Parintii fetelor s-au simtit u§urafi §i foarte
recunoscatori.
- Ar fi trebuit sa se ocupe ei de asta.
- E un ora§el lini§tit. Nimeni nu-i obi§nuit cu astfel
de situafii.
-A sta nu-i o scuza sa fii prost.
$i chiar fusese o prostie sa nu se gandeasca la sigu-
ranfa fiicelor lor. Daca el ar fi fost a?a de neglijent in
Vietnam, ar fi murit imediat.
- Asculta-ma totu§i. Sunt de acord cu Mary, tu si Joe
suntefi fintele principale. Chiar daca e?ti bun, nimeni
nu invinge un glonf, §i acelafi lucru e valabil si pentru
0 inima neimUCdnzita 169

Joe. Nu trebuie sa aveti grija numai de Mary, ci §i de


voi. Ar fi bine chiar sa n-o mai Iasi sa se ducS deloc la
?coala ?i sS rimanefi tofi trei pe munte pana il prindem
pe vinovat.
Wolf ii spuse, din priviri, lui Clay ca nu ii statea in
fire sa se ascunda de nimeni. Fusese invafat sa vaneze.
Mai mult de atat, vanatoarea statea in caracterul lui, in
genele transmise de razboinicii comansi §i scofieni.
- O sa avem grija de Mary, spuse el, iar Clay stiu ca
nu-1 convinsese pe Wolf sa stea deoparte.
Joe asculta, rezemat de bufet.
- Oamenii din ora§ o sa se faca foe §i para daca afla
ca Mary sta cu noi, interveni el.
-A sta e, spuse Wolf cu voce nepSsatoare.
Ii oferise lui Mary §ansa sa nu-si asume riscuri, dar ea
refiizase. Acum era a lui. Nimic altceva nu conta.
Clay se indrepta catre u§a.
-D aca ma intreaba cineva, o sa spun ca am dus-o
intr-un loc sigur pana se termina totul. Presupun ca nu
e treaba nimanui unde e locul acela, nu-i a§a? De§i, desi­
gur, la cum o §tim pe Mary, probabil o sa le spuna tutu-
ror, a?a cum a facut sambata, in magazinul lui Hearst.
Wolf mirai.
- La naiba! Ce-a facut? N-am auzit.
-N ici nu ma gandeam ca ai fi auzit, dupa ce s-a in­
tamplat in dupa-amiaza aceea. Se pare ca s-a luat la harta
cu Dottie Lancaster §i cu doamna Karr, §i mai mai ca nu
le-a spus ca suntefi impreuna, zise Clay zambind usor.
Din cate am auzit, le-a cam dat peste bot.
^ Cand Clay pleca, Wolf §i Joe se privira.
- Lucrurile ar putea deveni interesante.
- A§a e, aproba Joe.
- Fii cu ochii-n patru, baiete. Daca Mary si Armstrong
au dreptate, nenorocitul asta ne vrea pe noi. Nu te duce
niciunde fara pufca $i stai la pand&
Joe dadu aprobator din cap. Wolf nu se ingrijora pen-
tru luptele corp la corp, nici chiar daca atacatorul avea
170 Linda Howard

un cufit, fiindca il inv&fase pe Joe si se bate afa cum


invSfase el in armata. Nu karate, kung fu, tae kwon do
sau judo, ci un amestec de stiluri, inclusiv lupte de stra-
da. Scopul unei lupte nu era corectitudinea, ci victoria,
sub orice forma, cu orice arma aflata la indemanS. Asta
tl finuse in viafS §i il ajutase sa nu iasa foarte §ifonat din
inchisoare. O pu?ca insa era cu totul altceva. Trebuiau
sa fie foarte vigilenfi.
Mary se intoarse ?i tranti doua valize pe podea.
-Trebuie sa-mi iau §i carfile, anunfa ea. §i cineva tre­
buie s-o ia pe Woodrow cu pisoii.
eapitolul 10
Mary incerca s5-?i spuna ca nu putea dormi fiindca
era intr-un pat strain, fiindca era prea emofionata, fi­
indca era prea ingrijorata, fiindca... Ramase fara scuze
fi nu se mai putu gandi la altceva. De$i oboseala pe
care o resimfea dupa o noua partida cu Wolf era una
placuta, nu era in stare sa adoarma, §i intr-un final
i§i dadu seama de ce. Se intoarse in brafele lui §i-l atin-
se pe obraz. Ii placea sa-i atingS pielea fefei §i barba
abia inmugurita.
■ - E§ti treaz? §opti ea.
-N u eram, mormai el. Acum sunt.
I?i ceru scuze §i ramase nemifcata. Dupa o clipa, Wolf
o atinse §i ii dadu parul la o parte de pe fafa.
k -N u pofi sa dormi?
' - Nu. Ma simt... ciudat, cred.
- In ce fel?
- Sofia ta... Mama lui Joe. Ma gandeam la ea in pa­
tul asta.
i’ Wolf o stranse cu mai multa putere.
- Nu a stat niciodata in patul asta.
- §tiu. Dar Joe e in camera cealalta, ?i m-am gandit c&
a§a era cand era el mic, inainte ca ea sa moara.
-N u prea. Nu stateam prea mult impreuna, fi ea a
murit cand Joe avea doi ani. Cand am iefit din armata.
if - Poveste?te-mi, il ruga ea, tot In §oapta. Simfea ca tre­
buia sa afle mai multe despre barbatul pe care il iubea.
Cred ca erai foarte tanar.
|S -Aveam faptesprezece ani cand m-am inrolat. Chiar
daca ftiam ca nu prea aveam cuin sa evit plecarea in
Vietnam, era singura mea §ansSi*Ai mei erau morfi §i
bunicul meu, tatal mamei, nu m-a acceptat niciodata
172 Linda (tCoward

fiindca eram pe jum atate alb. §tiam doar ca trebuia


sa scap din rezervafie. Era aproape ca in inchisoare.
Era o inchisoare, dar de alt gen. Nu era nim ic de facut
acolo, nici o speranfa. Am cunoscut-o pe Billie cand
aveam optsprezece ani. $i ea era metisa, §i presupun
ca s-a m aritat cu m ine fiindca §tia ca n u m-a§ fi intors
niciodata in rezervafie. Voia mai m ult. Voia lum ini
stralucitoare si viata de ora§. Probabil credea ca u n sol-
dat duce o viafS buna, ca atunci cand n u e pe front o
fine tot in tro petrecere. Dar nu m-a dispretuit fiindca
eram metis, §i ne-am hotarat sa ne casatorim. Peste o
luna eram in Vietnam. C and am avut permisie, am
fost in vacanta in Hawaii, §i a ramas insarcinata. Joe
s-a nascut cand aveam nouasprezece ani, dar ma in-
torsesem acasa pentru prim a data §i am avut $ansa sa-1
vad nascandu-se. Dumnezeule, am fost tare emofionat.
A plans de cum a scos capul. Apoi mi 1-au pus in brate,
$i mi-a stat inima in loc. 11 iubeam atat de mult, incat
eram gata sa mor pentru el. Tacu o clipa, ganditor,
apoi rase incet. A?a ca aveam u n copil mic, o sofie
care nu credea ca facuse ceea ce trebuia si u n stagiu
m ilitar aproape pe sfar?ite. N u aveam perspective de
angajare, nu aveam cum sa-mi intretin copilul. A§a ca
m-am inscris din nou in armata, ?i lucrurile incepusera
sa mearga atat de rau intre m ine fi Billie, incat m-am
oferit voluntar pentru alta misiune. A m urit chiar ina­
inte sa se term ine a treia misiune. Am plecat de acolo
?i am mers sa am grija de Joe.
- $i ce ai facut?
-A m lucrat pe la ferme. Am facut rodeo. Altceva nu
ftiam sa fac. In afara de timpul petrecut in armata,
nu ftiu sa fi facut altceva decat sa ma ocup de cai. Eram
topit dupa cai cand eram mic f i cred ca inca sunt. M-am
m utat de colo-colo cu Joe pana a trebuit sa mearga la
?coala, cand am ajuns in Ruth. Restul il ftii.
Ramase liniftita in brafele lui, gandindu-se la via­
ta pe care-o avusese. Nu-i fusese u?or, insa viafa aceea
0 invma neimSfanzita 173

il transformase in barbatul care era, un barbat puternic,


cu o hotarare de fier. Trecuse prin razboi, printr-un ade-
varat iad, fi iefise mai puternic decat inainte. G andul
ca cineva ar putea sa vrea sa-1 raneasca o infurie atat de
tare, incat abia se putea stapani. Trebuia sa gaseasca o
modalitate sa-1 protejeze.
It O conduse la scoala a doua zi, fi Mary vazu, din
nou, cum toata lumea se holba la el. In ochii copiilor
nu observ§ insa teama fi ura, ci mai degraba curiozita-
te fi chiar admiratie. Dupa anii de zile in care auzise-
ra povestile parintilor, W olf era o figura mitica pentru
ei. Tafii lor avusesera de-a face cu el, baiefii il vazusera
cum lucra, iar priceperea sa la cai nu facea altceva decat
sa alimenteze legendele. Se spunea ca vrajea caii, ca fi
cei mai salbatici armasari raspundeau unui ton spe­
cial al vocii lui.
f' Acum umbla dupa violator. Tot comitatul cunoftea
povestea.
Dottie nici macar nu vorbi cu Mary in ziua aceea.
Se indeparta de fiecare data cand Mary ajungea in
preajma ei fi lua pranzul singura. Sharon ofta fi ridica
din umeri.
" - Nu-i da atenfie. Intotdeauna a avut u n dinte impo-
triva familiei Mackenzie.
I Mary ridica la randu-i din umeri. Parea sa nu existe
nici o modalitate de a discuta cu Dottie.
In dupS-amiaza aceea, Joe veni in oraf ca s o insofeas-
ca acasa.
In timp ce mergea fiecare spre mafina lui, Mary ii
spuse:
-T rebuie sa ma opresc la Hearst sa cumpar cate
ceva.
- Sunt in spatele tau.
O urm a atunci cand intra in magazin, f i toata lumea
se intoarse sa-i priveasca. Joe le oferi un zambet care ar fi
putut veni direct din partea tatalui sau, f i cafiva oameni
174 Linda ifoward

se uitarS repede in alta parte. Oftand, Mary incepu sa


cumpere cele necesare.
Joe se opri atunci cand privirea lui o intalni pe a lui
Pam Hearst. Ea statea neclintita fi se uita la el.
- Putem sa vorbim? intreba ea incet. E... e important.
Te rog.
Mary continuase sa mearga. Joe ifi schimba pozifia ca
sa n o piarda din ochi fi spuse:
-Da?
Pam trase aer in piept.
-M a gandeam... poate... vrei sa mergi cu mine la bal
sambata seara? intreba ea pe nerasuflate.
Joe intoarse capul.
- Poftim?
-Te-am intrebat daca vrei sa mergi cu mine la bal.
Joe ifi dadu palaria pe spate §i fluiera incet.
- §tii ca o caufi cu lumanarea, nu-i afa? E posibil ca
tatal tau sa te-nchida in beci un an de zile.
-N u avem beci, spuse ea zambind fi starnindu-i
imediat hormonii adolescentini. Oricum, nu-mi
pasa. N-are, chiar n-are dreptate in legatura cu tine
fi cu tatal tau. Ma simt foarte prost pentru felul in
care m-am purtat. Imi place de tine, Joe, fi vreau sa
iefim impreuna.
-Mda, facu Joe cu cinism. Multora a inceput sa le
placa de mine cand au aflat ca am o fansa la academie.
Interesant, nu?
Pam se inrofi In obraji.
-N u de asta te-am invitat sa iefim in oraf!
-E fti sigura? Se pare ca inainte nu eram destul de
bun cat sa fiu vazut cu tine In public. Nu voiai ca oame­
nii sa spuna ca Pam Hearst iese cu un indian. E altceva
cand pot sa spuna ca iefi cu un candidat la Academia
Forfelor Aeriene.
-Nu-i adevarat! striga Pam cu adevarat furioasa, ridi-
cand vocea.
Mai mulfi oameni privira in direcfia lor.
0 inima neimSCdnzita 175

,> -A^a mi se pare mie.


-Atunci n-ai dreptate! Afa cum n-are nici tata!
Ca f i cum 1-ar fi chemat cineva, domnul Hearst, aler-
tat de vocea lui Pam, se indrepta catre ei.
-C e se intampla aici? Pam, te deranjeaza indi...
baiatul asta?
f Joe observa cat de repede se schimbase „indian“ in
„baiat“ fi ridica din sprancene. Pam se imbujora fi mai
tare fi se intoarse spre tatal ei.
5 -N u, nu ma deranjeaza! De fapt, da, da, ma deran­
jeaza! Ma deranjeaza fiindca l-am rugat sa iasa cu mine
f i m-a refuzat!
Toata lumea din magazin o auzise. Joe ofta. Avea sa
iasa un mare scandal.
jP Ralph Hearst se inrofi puternic la fa;a fi se opri brusc,
ca fi cum s-ar fi lovit de un zid.
-C e ai zis? ingaima el, nevenindu-i sa-fi creada
urechilor.
| Pam nu dadu inapoi, chiar daca tatal ei parea peste
masura de f ocat.
H -A m spus ca nu vrea sa iasa cu mine! L-am invitat la
balul de sambata seara.
Domnul Hearst scotea fum pe nari.
| -T u du-te in casa! Vorbim despre asta mai tSrziu!
|f - N u vreau sa vorbim mai tarziu, vreau sa vorbim
acum!
I -A m spus sa te duci in casa! urla Hearst, intorcan-
du-fi privirea manioasa asupra lui Joe. §i tu stai departe
de fiica mea...
1 -A stat departe de mine! striga Pam. Este invers!
Eu nu vreau sa stau departe de el! Nu e prima data
cand il rog sa iefim. $i tu, fi tofi ceilalfi grefifi tratan-
du-i afa pe el fi pe fatal lui. M-am gaturat! Domnifoara
Potter e singura dintre noi care a avut curaj sa-fi susfi-
na convingerile!
- E numai vina ei, fir-ar ea... 11
176 Linda Tfowarcf

-Ajunge, spuse Joe, §i ceva din vocea lui rece, din


ochii lui albaftri il f&cura pe Hearst sa se opreasca.
Joe avea numai faisprezece ani, dar era inalt fi mus-
culos, iar pozifia lui era atat de ferma, incat batranul
se opri.
Pam interveni. Era vesela f i binedispusa prin defini-
fie, dar incapafanatci, ca tatal ei.
-S a nu te iei de domnifoara Potter, il avertiza ea.
Este cea mai buna profesoara pe care am avuto in
Ruth, §i, daca faci ceva sa o indepartezi, ifi jur ca ma las
de ?coala.
- N-ai sa faci afa ceva!
- Ifi jur ca o so fac! Te iubesc, tata, dar n-ai dreptate!
Tofi am vorbit astazi la f coala despre asta, despre cum
i-am vazut pe profesori purtandu-se cu Joe de-a lungul
anilor, despre cat mult greseau, fiindca e, in mod evi­
dent, cel mai deftept dintre noi! Am vorbit despre cum
Wolf Mackenzie s-a asigurat ieri ca toate fetele vor ajun­
ge in siguranfa acasa. Nimeni nu s-a mai gandit la asta!
Sau nu-fi pasa?
-Sigur ca-i pasa, interveni Mary, care se apropiase
de ei fara sa fie observata decat de Joe. Wolf, cu expe-
rienfa lui militara, a ftiut ce sa faca, inventa ea pe .mo­
ment. De ce nu va ocupafi de clienfii dumneavoastra?
Lasafi-i sa se infeleaga singuri. §tifi cum sunt adolescen-
fii, mai adauga ea, luandu-1 de braf pe domnul Hearst.
Ralph Hearst se trezi din nou la intrarea in magazin,
aproape fara sa-fi dea seama. Se opri fi o privi pe Mary.
-N u vreau ca fata mea sa iasa cu un metis! spuse el
cu inverfunare.
- Va fi mai in siguranfa cu metisul acela decat cu ori-
cine altcineva, raspunse Mary. In primul rand, e puter­
nic ca un munte. Nu bea, nu conduce repede fi n-are
nici o intenfie sa se incurce cu vreo fata de pe aici. O sa
piece, f i ftie asta.
-N u vreau ca fata mea sa iasa cu un indian!
0 inima neimmanzitd 177

- Imi spuneti ca pentru dumneavoastra caracterul nu


Inseamna nimic? Ca ati prefera ca Pam sa ias& cu un alb
beat, care ar putea-o ucide intr-un accident de marina,
decat cu un indian treaz, care ar proteja-o cu preful vie-
{ii lui?
Hearst paru ravasit si se scarpina in cap, incurcat.
-Nu, la naiba, nu vreau sa spun asta, mormai el.
Mary ofta.
| -Matufa mea Ardith ifi amintea toate zicalele pe care
le auzise vreodata, si una dintre cele pe care le repeta
cel mai des era urmatoarea: „Nu conteaza inalfimea, ci
conteaza istefimea“. Suntefi un om care judeca oame­
nii dupa felul in care se comporta, nu-i afa, domnule
Hearst? Afi votat in funcfie de modul in care s-au com-
portat candidafii in trecut, nu-i afa?
- Bineinteles, spuse el stingherit.
-§i? intreba ea.
|t -Bine, bine! Doar ca... unele lucruri sunt greu de
uitat, ftifi? Nu lucruri facute de Joe, ci... lucruri. $i tatal
lui e...
- La fel de mandru ca dumneavoastra, interveni ea.
N-a vrut decat un loc in care sa-fi creasca singur copilul.
Atingea nifte coarde atat de sensibile, inc&t se aftepta
sa se auda in orice moment viori pe fundal, dar sosi-
se vremea ca oamenii aceftia sa infeleaga nifte lucruri
despre Wolf. Poate ca era mai degraba controlat decat
civilizat, dar se controla foarte bine, fi ei nu aveau sa
cunoasca niciodata diferenfa.
Hotarand ca era timpul sa-1lase sa respire, ii spuse:
- De ce nu vorbifi fi cu sotia dumneavoastra?
Hearst paru ufurat.
-Voi face asta.
Joe se plimba pe culoar. Pam se intorsese cu spatele
fi tot aranja sticlele de diluant, chinuindu-se sa se com-
porte de parea nu s-ar fi intamplat nimic. Mary plati ce
cumparase, fi Joe ii lua plasa. Iefira in tacere.
- Ei? intreba ea cand ajunsera afaara.
178 Linda ifowarcf

-Ei ce?
-O duci la bal?
-Afa se pare. Nu vrea sa accepte un refuz. Mai cu-
nose eu pe cineva,
Mary il privi cu severitate fi nu raspunse provoc&rii.
Apoi, cand el ii deschise Ufa de la mafina, ii trecu prin
minte un gind fi il privi inspaim&ntata.
-O, nu, spuse ea incet. Joe, barbatul acela ataca
femei care sunt amabile cu tine f i cu Wolf.
Trupul tanSrului se crispa, f i Joe stranse din buze.
- La naiba, injura el, apoi se gandi o clipa f i clatina
dm cap. O sa-i spun maine ca nu pot sa merg.
- Degeaba. Cata lume a auzit ce-a spus? Maine o sa
§tie tot oraful, indiferent daca va ducefi la bal sau nu.
Joe nu raspunse, ci doar ii inchise Ufa dupa ce ea se
urea in mafina. Parea mahnit, prea mahnit pentru un
baiat de varsta lui.
Joe se simfea mahnit, intr-adevar, dar in minte ince-
puse sa i se infiripeze o idee. Avea so pazeasca pe Pam fi
avea s-o avertizeze, ca sa fie cu ochii in patru, dar poate
ca asta avea sa-1 atraga pe violator. Avea sa foloseasca
planul lui Mary, insa cu o alta momeala: el insufi. Avea
sa se asigure ca Pam era in siguranfa, insa avea sa se
expuna atunci cand era singur. Poate, daca tipul ifi da-
dea seama ca nu putea ajunge la o femeie neajutorata,
avea sa se enerveze atat de tare, incat sa-fi urmareasca
una dintre fintele reale. Joe ftia ce rise ifi asuma, insa,
daca W olf nu gasea pista pe care o cauta, nu vedea
alta optiune.
Mary se uita dupa W olf cand ajunsera acasa, dar nu
il gasi. Se schimba in blugi fi iefi in curte. II gasi pe Joe
in fopron, fesaland un cai.
-W olf e pe aici?
Joe clatina din cap fi fesala in continuare coama stra-
lucitoare a calului.
-Nici calul lui nu e. Poate se uita pe la garduri.
0 inima neimGCanzita 179

Sau urm&rea o anumita pista, dar nu-i spuse asta lui


Mary.
Mary il ruga sa-i arate cum se fes&lau caii §i ii lua locul
pana cand incepu so doara mana. Calul nechezS atunci
cand se opri, a§a ca relua fesalatul.
- E mai greu decat pare, se planse ea.
Joe ii zambi din spatele altui cai.
- O sS faci muschi. Dar e gata, a?a ca nu-1 mai rasfata.
Ar sta aici toata ziua daca-l tesala cineva.
' Mary se opri $i se dadu inapoi.
- Pai de ce n-ai zis a§a?
Joe duse calul in boxa lui, §i Mary se Intoarse acasa.
Aproape ajunsese pe terasa cand auzi zgomotul ritmic al
copitelor unui cai §i il vazu pe Wolf. Isi tinu respiratia.
Chiar daca nu §tia prea multe despre cai, era con$tienta
ca prea pufini oameni aratau ca el atunci cand calareau
un cai. Nu se clatina fi nu se zguduia. Statea atat de
relaxat in §a si se mi§ca atat de la unison cu animalul,
incat parea de piatra. Comanfii fusesera cei mai buni
calarefi din lume, poate chiar mai buni ca berberii sau
beduinii, iar W olf inva^ase multe de la tribul mamei lui.
Picioarele lui puternice reu$eau sa controleze armasarul
pe care il calarea, deci putea slabi haturile, ?i gura sensi-
bila a calului ramanea astfel neafectata.
Lasa calul sa mearga la trap §i se apropie de ea.
-S-a intamplat ceva astazi?
Se hotarl sa nu-i spuna despre Pam Hearst. Era pro­
blema lui Joe daca voia sa se afle. Stia ca el avea sa-i
spuna lui Wolf, dar cand avea sa vrea el.
-Nu. Nu am vazut nici o persoana suspecta §i nu ne-a
urmarit nimeni.
W olf se opri §i se apleca, sprijinindu-§i bratul pe
manerul §eii. Ochii lui negri zaBovira asupra siluetei
ei zvelte.
- $tii si calare?ti?
-Nu. N-am calarit niciodata.
180 Linda ifowarcC

- Ei bine, o sa remediem situafia asta, spuse el scofan-


du-§i piciorul din seara §eii §i intinzandu-i mana. Pune
piciorul stang pe seara §i ridica-te, te ajut eu.
Voia. Incerca. Dar calul era prea inalt, §i nu reu§ea sa
ajunga cu piciorul la seara. Se uita la armasar ingrijora-
ta, iar W olf rase fi se dadu mai in spate.
- Stai a§a, te ridic eu.
Se apleca din §a ?i o prinse de sub brafe. Mary tresari
§i ii prinse brafele atunci cand simfi ca picioarele ii pa-
raseau pamantul. Apoi W olf se indrepta §i o a§eza bine
in §a, in fafa lui. Mary se prinse de maner atunci cand el
ridica hafurile, iar calul incepu s&se deplaseze.
- E cam sus, spuse ea, zguduindu-se a§a tare, incat ii
clanfaneau dinfii.
W olf rase §i o inconjura cu braful stang, tragand-o
mai aproape.
- Relaxeaza-te ?i mergi in ritm ul calului. Simte cum
ma mi§c eu §i mi§ca-te cu mine.
Il asculta, §i simfi ritm ul imediat ce se relaxa. Trupul
parea sa i se cufunde mai adanc in §a, iar trunchiul
ei se mi§ca impreuna cu al lui W olf. Nu mai simfi ca se
zguduia. D in pacate, ajunsesera deja la fopron, a§a ca
prima plimbare se incheie. W olf o dadu jos §i cobori
?i el.
-Mi-a placut, il anunfa ea.
-Ti-a placut? Ma bucur. Maine incepem lecfii de
calarie.
Joe se auzi dintr-o boxa mai indepartata.
-Am inceput so invaf sa fesale astazi.
- O sa te simfi bine pe langa cai, atat de bine de parea
te-ai fi aflat in preajma lor toata viafa, spuse W olf §i se
apleca sa o sarute.
Mary se ridica pe varfuri §i-§i departa usor buze­
le. Dura ceva pana sa se desparta, iar respirafia lui se
accelera. Pleoapele ii coborara ?i privirea se ingusta.
La naiba, il facea sa reacfioneze ca un adolescent cand
se afla in preajma ei.
*

0 inima neimbfanzita 181

f Cand Mary dispSru in casa, Joe iefi din boxa fi ifi


privi tatal.
-Ai gasit ceva astazi?
W olf Incepu sa dea jos faua de pe armasar.
-Nu. M-am uitat bine pe la toate fermele, dar nu
se potrivefte nici o amprenta. Trebuie sa fie cineva
din oraf.
Joe se incrunta.
-Are sens. Ambele atacuri au avut loc in oraf, dar
nu pot sa-mi imaginez despre cine e vorba. Presupun cS
n-am mai observat niciodata daca cineva are pistrui
pe maini.
-Nu ma uit dupa pistrui, ci dupa urma aceea. $tiu
cum merge, pufin spre interior fi lasandu-fi greutatea
pe exteriorul piciorului.
-$i daca-1 gasefti? Crezi ca feriful o sa-1 aresteze nu­
mai fiindca are pistrui pe m aini f i merge intr-un anum it
fel?
W olf zambi, o m if care a buzelor total lipsita de voio-
fie. Privirea lui era rece.
-*Cand o sa-lgasesc, spuse el incet, daca e deftept, o
s3 marturiseasca. O sa-i dau legii o fansa, dar sub nici
o forma nu va scapa nepedepsit. Va fi m ult mai in sigu-
ranfa la inchisoare decat pe strazi, fi o sa ma asigur ca
ftie asta.
Peste o ora, terminara fi cu caii. Joe ramase sa se uite
la harnafament, fi W olf se duse singur spre casa. Mary
era absorbita de gatit fi fredona un cantec in timp ce
amesteca in cratit;a mare cu mancare de vita, afa ca nu-1
auzi intrand pe Ufa din spate. El se apropie de ea fi ii
puse mana pe umar.
Se sperie de moarte. Tipa fi sari intr-o parte, lipin-
du-se de perete. Tinea spumiera in mana ca pe un cufit
fi se albi la fa $ cand il privi. El avea o expresie impie-
trita. Se uitara in tacere unui la alful, fi tim pul paru sa
stea in loc. A poi ea dadu drum ul spumierei, care cazu
cu un bufnet.
182 Linda (tCowarcC

- O, Doamne, im i pare rau, zise ea cu voce pierita $i


i§i acoperi chipul cu palmele.
W olf o trase spre el, ii mangaie parul fi o stranse
la piept.
-Ai crezut ca e el din nou, nu?
Ea se agafa de el, incercand sa-fi alunge groaza. Apa-
ruse de nicaieri, surprinzand-o fi destramand controlul
pe care reufise sa-1 aiba asupra propriilor amintiri fi
emotii. Cand mana lui W olf ii atinsese umarul, crezuse,
pentru o clipa scurta, inspaimantatoare, ca se intampla
din nou, I se facuse frig. Voia sa se cufunde in caldura
lui, sa lase realitatea atingerii lui sa indeparteze aminti-
rea hidoasa a unei alte atingeri.
-Nu trebuie sa-fi fie teama, fopti el. Aici efti in
siguranfa.
Dar ftia ca amintirea era inca acolo, ca orice atingere
venita pe la spate insemna un cofmar. Trebuia sa alunge
cumva teama aceea, s-o elibereze.
Mary ifi reveni fi se indeparta de el, iar el o Iasa, fi­
indca ftia ca era important pentru ea. Paru aproape nor-
mala in timpul cinei fi al lecfiei cu Joe. Singurul semn
alarmant era expresia de haituire care aparea din cand
in cand in ochii ei, ca fi cum n-ar fi reufit sa indeparteze
pe deplin amintirea aceea.
Atunci cand se dusera in pat, iar mainile lui ii cu-
prinsera trupul matasos, i se darui cu la fel de multa
ardoare ca intotdeauna. Cand era cu Wolf, nu se putea
gandi la nimic altceva, nu existau amintiri latente sau
urme de groaza. Corpul f i mintea ii erau ocupate de el,
In intregime. Apoi, se ghemui la pieptul lui fi dormi
dusa, pana in zori, cand el o trezi fi o trase din nou
sub el.
Mary era perfect conftienta de precaritatea relafiei ei
cu W olf f i a prezenfei ei in casa lui. Deseori, el ii spunea
explicit cat de mult o dorea, insa era vorba despre pofta
carnala, nu despre dragoste. Nu rostea o vorba despre
iubire, nici macar in timp ce faceau dragoste, atunci
0 inim a neimbCanzita 183

cand ea nu putea sa nu-i spun! iar fi iar cat de mult


Il iubea. Probabil c& atunci cand avea sa-i treacSt pofta
trupeasci, avea s-o izgoneasca din viata lui, iar ea in-
cerca sa se pregateasca pentru acea posibilitate, in timp
ce absorbea la maximum placerea pe care io oferea si­
tuatia prezenta.
Stia ca venise sa locuiasca acolo pentru a fi mai in
siguranfa si ca situatia era doar temporara. De aseme-
nea, stia ca era scandalos, pentru un orafel, ca una din-
tre profesoare sa umble cu oaia neagra a comunitafii.
Localnicii exact afa ar fi vazut lucrurile daca ar fi ftiut
adevarul. Stia ce rise ifi asuma cu privire la cariera ei,
dar decise ca zilele- §i nopfile petrecute cu W olf meri-
tau efortul. Dac5-§i pierdea locul de munca, mai existau
fi altele, dar ftia ca nu aveau sa mai existe alte iubiri.
Avea douazeci §i noua de ani $i nu fusese niciodata in-
teresata sau atrasa de alt barbat. U nii oameni iubeau o
singura data in viafa, fi se parea ca ea facea parte din
acea categorie.
£ Ifi permitea sa-fi faca griji pentru viitor doar pe
drumul catre fi de la fcoala, cand era singura in ma­
fina. Cand era cu Wolf, nu voia sa piarda nici o clipa
cufundata in regrete. Cand era cu el, era completvie, pe
deplin femeie.
Era ingrijorata f i pentru Wolf, f i pentru Joe. Stia ca
W olf il vana pe omul care o atacase fi ii era groaza
sa nu fie ranit. Nici macar nu voia sa se gandeasca
la faptul ca ar putea fi ucis. $i Joe avea un plan. $tia
asta. Semana prea m ult cu W olf ca sa nu recunoasca
semnele. Era preocupat fi mult prea serios, ca fi cum
ar fi trebuit sa aleaga intre doua optiuni la fel de nepla-
cute. Dar nu reufise sa-1 faca sa i se confeseze, f i lucrul
acesta o speria, fiindca Joe vorbise sincer cu ea inca de
la inceput.
j Joe se afla intr-o situatie dificik. Ii spusese lui Pam
sa fie mai precauta decat de obicei^fi incerca sa se asi-
gure ca niciodata nu se ducea singura acasa, dar exista
184 Linda ifowarcC

Intotdeauna posibilitatea ca ea sa fie neglijenta. Incepu- I


se s&se afifeze singur, aparent distras, dar nu se intam- I
plase nimic. Oraful era liniftit, chiar dacS ingrijorareii j
domnea pretutindeni. Era obligat s5‘ fie la fel de pre* I
caut ca Wolf, insa, cu atat de pufine indicii, nu puteau I
decat sa fie pe faza §i sa aftepte ca barbatul acela sa faca 1
o grefeala.
Cand Joe fi spuse tatalui sau ca se ducea la petrecere I
cu Pam, W olf il privi cu agcrimc.
-$tii ce faci?
- Sper ca da.
- Ai grija.
Sfatul sec !l facu pe Joe sa schifeze un suras. §tia ca I
era posibil sa faca o mare grefeala mergand la petrecerea I
aceea, ca lucrurile puteau sa degenereze, insa ii spusese
lui Pam ca avea so insofeasca fi nu putea da tnapoi. Tre- I
buia sa fie mai mult decat atent, dar, la naiba, voia so I
fina in brafe in timp ce alunecau Incet pe podeaua de j
rumeguf. Chiar daca ftia ca avea sa piece p ca relafia lor I
nu putea sa dureze mult, era foarte atras de ea. Ii venea
greu sa explice fi ftia ca avea sa se termine curand, dar
asta simfea acum, afa ca acum trebuia sa acfioneze.
§i Pam parea ingrijorata atunci cand o lua de acasa. j
Incerca sa-fi mascheze ingrijorarea vorbind prea repe- I
de fi cu prea mare insuflefire, dar el li puse un deget I
pe buze.
-$tiu, fopti el. §i eu sunt ingrijorat.
Pam Ifi intoarse capul, eliberandu-fi gura.
-Nu sunt ingrijorata. O sa fie bine, ai sa vezi. Ti-am I
zis ca am vorbit tofi despre asta.
-Atunci de ce efti afa agitata?
Fata privi in alta parte fi tufi incet.
-Adevarul e ca e prima data cand ies cu tine. Pur fi
simplu, ma simt, nu ftiu, agitata, speriata fi emofionata
In acelafi timp.
Joe se gandi la asta cateva minute, timp in care in
mafina domni tacerea. Apoi spuse:
0 inima neimSCdnzita 185

- Presupun ca infeleg de ce e§ti agitata §i emofionata,


dar speriata?
Fu randul lui Pam sa taca, §i se imbujora pufin atunci
c&nd spuse intr-un final:
- Fiindca nu e§ti la fel ca noi.
Joe zambi amar.
-Mda, ?tiu. Sunt un metis.
-Nu e vorba despre asta, i-o taie ea. Intr-un fel, e§ti
mai mare ca noi. Jptiu ca avem aceeafi varsta, dar e§ti
foarte matur. Noi suntem oameni obifnuifi. O sa ra-
manem aici §i o sa fim fermieri, la fel ca ai no§tri. O sa
ne casatorim cu oameni la fel ca noi If o sa ramanem
In ora§ sau o sa-tie mutam intr-un alt ora? tot ca
asta, o sa avem copii §i o sa fim fericifi. Tu nu e?ti a?a.
Tu te duci la academie §i n-o sa te mai intorci, cel pufin
nu definitiv. Poate vii in vizita, dar atat.
E1II surprinse faptul ca Pam con§tientiza atat de bine
situatia. Se simfea matur pe dinauntru, intotdeauna se
simfise a$a, mai ales in comparafie cu ceilalfi tineri de
varsta lui. §tia ca nu avea sa se intoarca aici ca sa fie fer-
mier. Locul lui era pe cer, manevrand un avion de lupta,
marcandu-fi locul in univers CUdare de fum.
L Tacura tot restul drumului. Cand Joe parea mafi­
na l§nga celelalte, se Imbarbata pentru orice putea sa
se intample.
Era pregatit aproape pentru orice, dar nu §i pen­
tru ce se intampla de fapt. Cand el §i Pam intrara in
cladirea veche §i darapanata folosita pentru petreceri,
pentru o clipa totul paru sa incremeneasca §i se after-
nu o lini?te bizara. Apoi, peste o secunda, zgomotul
reveni, §i cei prezenfi ifi reluara conversafiile. Pam ii
stranse mana.
Peste c&teva minute, formafia se puse pe cantat, iar
cuplurile se indreptara spre scandurile pline de rume-
gu§ care formau ringul. Pam il contuse in mijlocul rin-
gului § iii zambi.
186 Linda Howard

Joe ii zambi fi el, recunoscandu-i fi admirandu-i pe


ascuns curajul. Apoi o lua in brafe, fi se lasara purtafi
de ritmul lent al melodiei.
Nu vorbira. Dupa atat timp in care nu isi dorise de­
alt s-o atingi, era fericit s-o fina pur si simplu in brafe
fi sa danseze cu ea. Ii simfea parfumul, pirul mStasos,
sanii mmugurifi, mifcarea picioarelor ei lipite de ale lui.
Afa cum facusera tinerii inca din cele mai vechi tim-
puri, alunecara impreuna in propria lor lume, departe
de realitate.
Joe reveni cu picioarele pe pamant atunci cand ii
trecu pe la urechi un bombanit furios. Cineva il facu
„indian impufit“, iar baiatul se incorda automat in timp
ce se uita in jur.
-Te rog, spuse Pam f i il lua din nou la dans.
Cand melodia se incheie, un baiat se ridica in picioa-
re pe scaun si striga:
- Hei, Joe! Pam! Suntem aici!
Privira in direcfia strigatului, iar Joe nu se putu
abtine sa nu zambeasca. Tofi elevii din cele trei clase
ale lui Mary erau afezafi la masa, iar doua scaune
goale ii afteptau pe el si pe Pam. Tofi ii strigau §i le fa-
ceau cu mana.
Tinerii salvara seara. Ii invaluira pe el fi pe Pam
in rasete fi dans. Joe dansa cu fiecare fata din grup.
Baiefii vorbeau despre cai, vite, agricultura si rodeo §i se
asigurau ca nici una dintre fete nu statea prea mult jos.
Tinerii discutara §i cu alte persoane prezente la petre-
cere, §i, in curand, toata lumea ftia ca metisul se ducea
la Academia Forfelor Aeriene. Fermierii sunt in gene­
ral muncitori, conservatori fi foarte patrioti, afa ca, in
scurt timp, oricine avea de spus cuvinte grele la adresa
metisului era pus la locul lui.
Joe fi Pam plecara inainte ca petrecerea sa se termine,
fiindca nu voia ca ea sa ajunga acasa prea tarziu. In timp
ce se indreptau spre mafina, el clatina din cap.
-N-af fi crezut, spuse el incet. Stiai ca vor fi tofi aici?
0 inima neim6Canzita 18 7

f Pam nega.
-Dar stiau ca te-am invitat. Presupun ca tot orasul
ftia ca te-am invitat. Te-ai distrat, nu-i a§a?
| -M-am distrat, recunoscu el. Dar lucrurile ar fi pu­
tut sa mearga prost. §tii asta, nu-i a§a? Daca n-ar fi fost
baiefii...
-Si fetele! il intrerupse ea.
-$i ele. Daca n-ar fi fost ei, m-ar fi dat afara.
-Nu te-a dat nimeni afara, iar data viitoare va fi §i
mai bine.
t - O sa existe o data viitoare?
I Pam paru dintr-odata nesigura pe ea.
- Poti... poti sa vii la petreceri in continuare, chiar
daca nu vrei sa mergi cu mine.
Joe rase ?i deschise u?a ma$inii. Se intoarse §i o susfi-
nu de talie, apoi o ridica pe scaun.
- Imi place sa fiu cu tine.
Pe la jumatatea drumului spre Ruth, Pam isi a§eza
mana pe braful lui.
-Joe?
-Da?
' -Vrei sa... mmm... §tii vreun loc in care am putea
opri? baigui ea.
§tia ca ar fi trebuit sa reziste tentafiei, dar nu putea.
0 lua pe urmatorul drum laturalnic pe care-1 intalni-
ra, apoi parasi drumul §i strabatu o pajiste aproape doi
kilometri, dupa care parea sub un pale de copaci.
' Noaptea blanda de mai !i Invalui cu totul. Lumina
lunii nu patrundea printre coroanele copacilor, iar ma­
rina de culoare inchisa era ca 0 peftera calda, sigura.
Se apropie de silueta vaga, nedeslusita a lui Pam.
Ea era moale si calda, trupul i se mladia sub mainile
lui, iar buzele ei se lipeau de ale lui. Faptura ei tanara §i
zvelta il aducea la un pas de explozie, Fara sa-si dea prea
bine seama ce facea, Joe se mifca §i^e rasuci pana ajun-
sera pe bancheta, cu Pam pe jumatate sub el. In curand
ii dezgoli sanii ?i o auzi respirand intretaiat atunci cand
188 Linda Q-foward

li luS un sfarc !n gura. Unghiile ei i se tnfipsera in umeri


fi foldurile i se arcuirS.
Situatia scapa repede de sub control. Hainele se des-
facura fi disparura. Pielea atingea piele.
Blugii lui Pam nu-i mai incurcau. Dar, cand mana lui
aluneca sub lenjeria ei, fata fopti:
-N-am mai facut asta pana acum. O sa doara?
Joe gemu, dar se for^a sa ramana calm. Cu ultima
farama de voinfa pe care o avea, se opri. Trupul lui se
incorda de durere, fi cu greu reufi sa se st&paneasca.
Dupa o clipa indelungata se indrepta fi o ridica pe Pam
in poala.
rJ°e?
I?i sprijini fruntea de a ei.
-Nu putem face asta, murmura el cu parere de rau.
- Dar de ce?
Pam se lipi de el, cu trupul dezgolit, plin de o nevoie
pe care n o infelegea.
- Fiindca pentru tine ar fi prima data.
-Dar te doresc!
-§i eu te doresc, spuse el zambind ufor. Presupun ca
se vede. Dar prima data, iubito, ar trebui sa fie cu cineva
pe care-1 iubefti. $i pe mine nu ma iubefti.
-Af putea, fopti ea. Oh, Joe, chiar af putea.
Era atat de chinuit, incat abia se putea stapani indea-
juns cat sa vorbeasca, dar reufi:
-Sper ca nu. Eu plec. Ma afteapta o fansa la care n-af
renunfa nici mort.
-$i nici o fata n o sa te faca sa te rizgandefti?
Joe ftia adevarul fi ftia ca lui Pam n-avea sa-i placa sa-l
auda, insa trebuia sa fie sincer cu ea.
-Nici o fata n-ar putea sa ma faca sa ma razgandesc.
Vreau atat de mult sa merg la academie, incat nimic nu
m-ar putea fine aici.
Pam ii lua mainile fi le afeza cu sfiala pe sanii ei.
-§i totufi, am putea sa facem asta. N-ar fti nimeni.
0 inima neimdCdnzitd 189

-Tu ai fti. $i, cand te vei indrSgosti, ifi va parea rau


c3 prima data n-ai facuto cu persoana respectiva. Dum-
nezeule, Pam, nu face sa-mi fie fi mai greu! Trage-mi o
palma ca sa ma trezesc.
Felul in care sanii ei fermi li umpleau palmele il fa­
cea sa se intrebe daca nu cumva era nebun fiindca rata
aceasta sansa.
Pam se apleca In fafa fi-fi sprijini capul pe umarul lui.
Joe simfi cum i se zguduia trupul in timp ce plangea fi o
inconjura cu brafele.
- Intotdeauna ai insemnat mult pentru mine, Ingai-
ma ea. Chiar trebuie sa fii afa scrupulos?
-Vrei sa-fi -asumi riscul de-a ramane gravida la
faisprezece ani?
Lacrimile i se oprira cand ii auzi replica. Se ridica.
-A. Credeam ca... nu fin tofi baiefii afa ceva In
portofel?
-Presupun ca nu. §i n-ar conta nici daca af avea.
Nu vreau sa ma implic In felul asta nici cu tine, nici cu
nimeni altcineva, fiindca, orice-ar fi, merg la academie.
In plus, efti prea mica.
Pam nu se putu abfine sa nu chicoteasca.
: -Suntem de aceeafi varsta.
-Atunci suntem prea mici.
-Nu, tu nu efti mic, spuse ea devenind serioasa §i
apucandu-i chipul In palme. Nu efti mic deloc, §i pre­
supun ca de asta te-ai §i oprit. Orice alt baiat pe care-1
cunosc ?i-ar fi dat blugii jos in doi timpi §i trei mi§cari.
Dar hai sa facem un pact, bine?
- Ce fel de pact?
-O sa ramanem prieteni, nu-i a§a?
-$tii ca da.
-Atunci o sa iefim impreuna fi o sa finem totul in
frau. Nu trebuie sa mai ajungemin situafia asta, fiindca
doare prea mult cand te opresth Te duci In Colorado
afa cum ai planuit, f i eu o sa vad ce-o fi. Poate ma ma-
rit. Dar, daca nu ma marit fi te intorci aici Intr-o vara
190 Linda liowardL

fi o sa fim am&ndoi suficient de mari, atunci o s&vrei si


fii primul?
-Asta n-o sa ma faca sa raman in Ruth, spuse el re-
pede.
-N ici nu vreau. Dar facem pactul?
Joe ftia ca era posibil ca tim pul sa ii schimbe hotara-
rea fi ca Pam sa se marite pana atunci. Daca nu, atunci...
poate.
- Daca fi atunci vei vrea, bine, facem pactul.
Ifi stransera mainile, in semn de aprobare. A poi ea il
saruta fi incepu sa se imbrace.
Mary il aftepta cand ajunse acasa f i tl privi nerabda-
toare. Se ridica fi-fi stranse mai bine halatul.
- Efti bine? intreba ea. S-a intam plat ceva?
- Sunt bine. Totul a fost in regula.
Apoi Joe observa ca privirea nerabdatoare ascundea,
de fapt, teama. Mary il atinse pe braf.
-N-ai vazut pe nim eni..., spuse ea, apoi se opri fi !n-
cepu d in nou. N u a tras nim eni vreun foe, n-a incercat
nim eni sa dea cu m afina peste tine?
- Nu, n-a fost nici o problema.
Se privira pentru o clipa, apoi Joe infelese ca lui Mary
ii era teama de acelafi lucru care-i trecuse fi lu i prin cap.
M ai m ult, Mary ftia ca el se hotarase sa-fi incerce noro-
cul, doar-doar avea sa-1 ademeneasca pe violator.
Ifi drese vocea.
-Tata doarme?
- Nu, spuse W olf incet, din prag, imbracat doar cu o
pereche de blugi. Voiam sa fiu sigur ca efti bine, adauga
el, privindu-1 atent. Te-ai dus direct in gura lupului.
- $i am iefit teafar f i nevatamat. Chiar m-am distrat.
Era toata clasa acolo.
Mary zambi, alungindu-f i d in m inte gandurile rele.
Acum infelegea ce se intamplase. $tiind ca situafia ar
fi putut sa devina grava daca Joe s-ar fi dus la petre-
cere de capul lui, copiii se hotarasera sa-1 integreze
0 inima neimSCanzita 191

In grupul lor fi s& comunice tuturor celor prezenti ca


ei tl acceptau-
W olf intinse mana, iar Mary se apropie de el. Acum
putea sa doarma. Acefti doi barbafi pe care ii iubea erau
In siguranfa pentru inca o noapte.
capitolul 11
§coala se terminase. Mary era tare mandra de elevii
ei. Cei din ultimul an absolvisera tofi f i, de asemenea,
promovasera tofi elevii din anii mai mici. Tofi inten-
fionau sa termine liceul fi cafiva voiau sa mearga la
facilitate. Orice profesoara ar fi fost mandra de aseme-
nea rezultate.
Joe nu renunfase la studii. Mary decisese ca avea ne-
voie de meditafii mult mai avansate la matematica decat
cele pe care eta ea calificata sa i le dea fi incepuse sa
caute o profesoara competenta. Gasise una intr-un oraf
aflat la mai bine de o suta de kilometri distanfa fi, de
trei ori pe saptamina, Joe se ducea in oraful respectiv
pentru o meditafie de doua ore. Nu renunfase insa nici
la lecfiile de seara cu Mary.
Zilele treceau pentru Mary intr-o fericire suprema.
Foarte rar pleca de pe munte, foarte rar vedea pe altci­
neva in afara de W olf fi de Joe. Se simfea in siguranfa
chiar daca erau amandoi plecafi. Abia trecusera doua
saptamani de la atac, dar se simfea ca fi cum totul se in-
tamplase in urma cu multa vreme. Oricand o ameninfa
vreun crSmpei de amintire, se certa singura fiindca se
Iasa afectata. Nu i se intamplase nimic, doar se speriase.
Daca cineva avea nevoie de grija §i de atenfie, persoana
aceea era Cathy Teele. Afa ca Mary ifi alunga amintirile
fi se concentra asupra prezentului. In mod inevitabil,
prezentul insemna Wolf.
El ii domina viafa, ziua fi noaptea. Incepuse sa o
invefe sa calareasca fi sa-1 ajute cu caii, iar ea banuia
ca folosea cu ea aceeafi metoda pe care o folosea cu
manjii fi iepfoarele care-i erau aduse la dresura. Era
ferm fi poruncitor, dar foarte clar atunci cand formula
instrucfiuni fi spunea ce voia de la ea, dar fi de la cai.
0 inima ncimbfdnzita 193

Cand era ascultat, ii nlsplatea cu aprobare §i cu afecfi-


une. De fapt, bombanea Mary, era mai Hand cu caii
decat cu ea! Cand nu-1 ascultau caii, era peste masura de
rSbdator. Cand ea nu facea ceva exact a?a cum ii spuse-
se, ii atragea imediat atenfia.
Dar era intotdeauna afectuos. De fapt, se hotari
Mary, „infocat“ era o descriere mai potrivita. Facea dra-
goste cu ea in fiecare noapte, uneori de doua ori. Facea
dragoste cu ea in boxa cca goala, acolo unde fusesera
intrerupfi de Joe. Facea dragoste cu ea la du§. $tia ca nu
era nici pe departe o femeie voluptuoasa, dar el parea
vrajit de trupul ei. Cand sfateau in pat noaptea, el aprin-
dea veioza si se sprijinea pe coate, privihd-o, in timp
ce o marigaia de,la umeri pana la genunchi, fascinat de
diferenfele dintre pielea ei jialida §i delicata fi mana lui
bronzata, puternica, batatorita de munca.
, In general, verile in Wyoming erau racoroase §i usca-
te, cel pufin tn comparafie cu Savannah, dar Vacanfa de
vara abia incepuse atunci cAnd un val de caldura urea
temperaturile peste treizeci de grade, uneori chiar pana
la patruzeci de grade dupa-amiaza. Pentru prima data
in Viafa, Mary i?i dori sa poarte pantaloni scurfi, irtsa
matufa Ardith nu-i permisese niciodata sa-fi cumpere
a?a ceva. Constata totu§i ca fustele simple, din bumbac,
erau mai racoroase decat blugii cei noi de care era atat
de mandra, fiindca o lasau sa simta orice adiere. Matufa
Ardith tot n-ar fi fost de acord cu felul in care era imbra-
cata, fiindca Mary refuza sa poarte jupon sau dresuri.
Matu?a Ardith purtase a?a ceva in fiecare zi din viafa ei
?i considera ca orice femeie care indraznea sa iasa fara
jupon era o nerusinata fara pereche.
p ln tp o dimineafa, dupa ce Joe plecase la meditafii,
Mary se indrepta spre ?opron fi se gandea la halul de
neru?inare in care ajunsese. La urma urmei, nu o deran-
ja deloc. Situafia actuala avea avantajele ei.
Auzi ni?te cai nechezand si dand din copite in far-
cul mic din spatele sopronului.^desi, de obicei, W olf il
folosea pentru dresura pe cel m^re, de langa grajduri.
194 Linda “rfoward

Zgomotul ii dadu de inteles ca avea sa-1 gSseasca acolo,


fi asta era tot ce voia sa ftie.
Cand trecu de sopron, se opri contrariata. Armasarul
cel mare al lui W olf monta iapa pe care o folosise ea
atunci cand el o invSfase sa calSreascS. Picioarele din
fafa ale iepei erau priponite, iar copitele din spate aveau
potcoave speciale. Armasarul necheza f i maraia, iar iapa
urla atunci cand el o patrunse. W olf se apropie de capul
ei ca sa o linifteasca, f i iapa se calma.
- Gata, scumpo, o imbarbata el. Te descurci cu uria-
ful asta, nu-i afa?
Loviturile armasarului zguduira iapa, dar ramase li-
niftita, fi totul se termina in cateva minute. Armasarul
necheza fi se indeparta, cu capul in jos, sforaind fi su-
fland greu.
W olf ii vorbea in continuare iepei cu voce joasa, linif-
titoare, in timp ce se apleca sa o dezlege. Cand incepu
sa-i dea jos potcoavele, Mary se apropie.
-Ai... ai legat-ol spuse ea acuzatoare.
W olf rase in timp ce termina de dat jos potcoavele.
Mary Elizabeth Potter il privea neclintita, cu spatele
drept fi cu barbia ridicata.
-N-am legat-o, spuse el amuzat. Am priponito.
- Ca sa nu poata sa scape de el!
-Nu voia sa scape de el.
- De unde ftii asta?
- Fiindca, daca n-ar fi fost pregatita sa fie monta-
ta, 1-ar fi lovit, explica el in timp ce ducea iapa inapoi
in fopron.
Mary il urma, inca indignata.
-Mare lucru ar fi facut daca 1-ar fi lovit. I-ai pus pot­
coavele alea ca sa nu-1 raneasca!
-Nu voiam sa-mi strice armasarul. Pe de alta parte,
daca s-ar fi opus, af fi luat-o de acolo. Daca iapa se opu-
ne inseamna ca nu am calculat bine timpul sau ca e vreo
problema cu ea. Dar s-a descurcat foarte bine, nu-i afa,
fetito? incheie el, mangaind iapa pe grumaz.
0 inima mim9(dnzita 195

Mary se agitS incolo §i incoace tn timp ce el spSla


lupa. Inci nu-i placea ideea ca iapa s& nu poata sa se
tndeparteze de armasar, chiar daca iapa aceea statea li-
ir\i?tita, de parea nici nu s-ar fi intamplat nimic in urma
cu doar cateva minute. Situafia o deranja la un nivel
rmofional profund, care nu finea de logica, §i se simfi
nelalocul ei.
W olf conduse iapa la boxa ei, o hrani §i-i dadu
;ipa proaspSta. Apoi se duse sa se spele pe maini §i pe
brafe. Cand ridica privirea, Mary era tot acolo §i se uita la
el ingrijorata, aproape inspaimantata. W olf se indrepta
de spate.
- Ce s-a intamplat?
Disperata, ea incerca sa-§i izgoneasca neliniftea, dar
nu reu§i. I se citea pe faf3 §i in voce,
j -Parea... parea...
Vocea i se stinse, dar, dintr-odata, el infelese.
Se apropie incet de ea, dar nu fu surprins cand o vazu
cS ea se da inapoi.
- Caii nu-s oameni, spuse el cu blandefe. Sunt mari,
necheaza §i urla. §tiu ca pare dur, dar a?a se imperechea-
za caii. Ar fi §i mai dur daca ar fi lasafi sa alerge liberi,
Iiindca s-ar lovi §i s-ar mu§ca.
'' Mary privi spre iapa.
- §tiu. Doar ca...
Se opri, fiindca nu putea spune cu exactitate ce anu-
me o deranja.
W olf se apropie de ea §i i§i a§eza u§or mainile pe talia
ei, ca sa nu se ingrijoreze si sa nu creada ca nu putea
icapa din stransoare.
- Duritatea asta fi-a adus aminte de atac? termina el
propozifia in locul ei.
’ Mary il privi repede, tulburata, apoi se uita imediat
tn alta parte.
-§tiu ca amintirea e inca acolo, iubito.
W olf ifi stranse incet mainile, apropiind-o §i mai mult
jde el. Dupa o clipa, ea incepu sa se relaxeze, fi capul
196 Linda tow ard

ei m&t&sos se sprijini de pieptul lui. Doar atunci o incon-


jur5 cu brafele, fiindca nu voia sS se simta prizoniera.
-Vreau sa te sarut, sopti el.
Ea i§i salta capul fi ii zambi.
-De-asta am venit, sa te ademenesc sa ma sarufi.
N u mai am pic de rufine. Matufa Ardith m-ar fi renegat,
'::-fSe pare ca matufa asta era o paco...
-Era minunata, spuse Mary cu fermitate. Doar ca
era de moda veche fi avea nofiuni stricte cu privire la ce
se cuvenea fi ce nu. De exemplu, doar o nerufinata ar fi
purtat fusta fara un jupon cuviincios pe dedesubt, expli-
ca ea ridicandu-fi pufin fusta ca sa-i arate.
-Atunci felicitari nerufinatelor, spuse el inclinan-
du-fi capul fi sarutand-o.
Sim fi cum fiorul acela cald, familiar, incepea sa-i
cuprinda trupul. Se controls de indata, fiindca in m o
m entul acela controlul era esenfial. Trebuia sa-i arate
ceva lui Mary fi nu putea face asta daca libidoul ii in­
departa simful rafiunii. Trebuia sa-i goneasca din minte
teama aceea covarfitoare.
Ifi inalfa capul fi o finu pUfin in brafe inainte sa-i dea
drum ul. Apoi ii prinse mMnile, iar expresia de pe chipul
lu i o facu sa ttu mai zambeasca.
-Vrei sa incercam ceva care ar putea alunga teama?
spuse el incet.
Mary il privi ingrijorata.
- Ce anume?
-Am putea retrai parfi ale atacului.
Mary il privi fix. Era curioasa, dar fi ingrijorata.
Pe de o parte, nu voia sa faca nim ic ce i-ar fi adus
aminte de ziUa aceea, dar, pe de alta parte, nu-i placea sa-i
fie teama.
- Ce parfi?
- A f putea sa te urmaresc.
-N u m-a urmarit. M-a inffScat pe la spate.
-Afa o sa fac fi eu, cand o sa te prind.
Mary se gandi.
- N-o sa mearga. O sa ftiu ca efti tu.
O inim a neimbCanzita 197

- Putem incerca.
Mary il privi indelung, apoi se crispa cand li trecu un
gand prin minte.
-M-a trantit la pamant, cu fata in jos, fopti ea.
S-a urcat pe mine fi se freca de mine.
W olf se incordase.
-Vrei sa fac fi asta?
Ea se cutremura.
- Sa vreau? Nu. Dar cred ca o sa trebuiasca s-o faci.
Nu vreau sa-mi mai fie teama. Fa dragoste cu mine afa...
te rog.
- $i daca te sperii de-a binelea?
-N u... nu te opri, adauga ea inghifind in sec.
W olf o privi lung, cantarindu-i hotararea, apoi zambi
cu coltul gurii.
- Bine. Fugi.
ft- Mary statu pe loc f i il privi nesigura.
-Ce?
- Fugi. N u pot sa te urmaresc daca nu fugi.
Se simti jenata sa fuga prin curte ca un copil.
-Afa, pur ?i simplu?
-Da, pur si simplu. Gandefte-te afa: cand o sa te
prind, o sa-fi dau jos hainele f i o sa fac dragoste cu tine,
deci ce mai astepfi?
■ W olf ifi scoase palaria si o atarna de un stalp. Mary
se dadu un pas inapoi, dupa care, calcandu-fi pe
inima, se rasuci fi incepu sa alerge. Auzi zgomotul cizme-
lor lui care o urmareau §i rase de veselie. $tia ca n-avea
nici o fansa sa ajunga la casa. Picioarele lui erau m ult
mai lungi ca ale ei. Se baza insa pe propria-i agilitate §i se
ascunse pe dupa mafina lui, apoi in spatele unui copac.
- O sa te prind, striga el, chiar in spatele ei, iar mana
lui ii atinse Ufor umarul, inainte ca ea sa o zbugheasca
din nou.
Se refugie din nou in spatele m afjnii, in tim p ce W olf
o pandea de pe partea opusa. Se atatau reciproc, dar
nici unui nu era intr-o pozifie avant&joasa. Gafaind de
emo fie f i de trium f, Mary il necaji:
198 Linda Reward

-Nu ma prinzi, nu ma prinzi.


Wolf o privi, §i gura i se stramba intr-un zambet incet,
ca de pe alta lume. Ea aproape ca stralucea de fericire,
chipul ii era incadrat de parul §aten si matasos, iar el
o voia dureros de mult. Voia s-o ia in brafe §i sa faca
dragoste cu ea §i injura in gand fiindca nu putea face
asta, nu chiar atunci. Mai intai trebuia sa termine ceea
ce incepuse §i, de§i se declarase curajoasa, spera ca avea
sa indure.
Se priveau de ceva timp §i, dintr-odata, ei i se paru
ca W olf arata foarte salbatic. Era excitat. Cuno?tea pri-
virea de pe chipul lui la fel cum §i-o cuno§tea pe a ei, §i
simfi ca i se taie rasuflarea. Nu se juca, lua totul foarte
in serios. Pentru prima data, o cuprinse teama.
Incerca sa se relaxeze, fiindca ftia ca W olf nu
i-ar fi facut niciodata rau. Doar ca... la naiba, ceva
chiar ii amintea de atac, oricat Incerca sa alunge gan­
dul. Ii disparu cheful de joaca ?i o cuprinse o panica
inexplicabila.
-Wolf? Hai sa ne oprim acum.
Wolf incepu sa respire greu, iar ochii i se incefo§ara.
-Nu, raspunse el pe un ton ragu?it. O sa te prind. I
Mary fugi in ne§tire, renunfand la siguranfa dubioa- I
sa a ma?inii. Pa?ii lui in urma ei rasunau ca tunetele, I
estompand orice alt sunet, chiar ?i respirafia ei intreta- I
iata. De parea era din nou pe aleea aceea, de§i o parte 1
din ea ii tot repeta ca in spatele ei era Wolf §i ca ea voia I
ca el s§ faca asta. Nu reu?ise sa fuga de atacator, insa
fusese in spatele ei, ii auzise respirafia a?a cum acum
o auzea pe a lui Wolf. Urla puternic, ingrozita, chiar
inainte ca Wolf sa o prinda §i sa o tranteasca la pamant, j
acoperind-o cu trupul lui.
Se sprijini in coate ca sa n-o striveasca §i o necaji:
- Ha, te-am prins.
Se chinui sa spuna cuvintele cu blandefe, dar era
un supliciu pentru el sa vada cat de greu ii era. Simfea
groaza care o cuprinsese, §i incepu sa-i vorbeasca bland,
sa-i aminteasca de placerile fierbinfi, senzuale pe care
0 inima neimfjCanzita 199

le impartSfisera. Ochii ii ardeau in lacrimi cand auzi


sunetele pe care le scotea, de animal h&ituit §i ingrozit.
Dumnezeule, nu ?tia daca era in stare sa mearga mai
departe, Dorinfa ii disparuse la primul ei fipat.
1 La inceput, ea se zbatu cu salbaticie, lovi §i izbi, incer-
ca sa-si elibereze mainile, dar el i le finea strans. Innebu-
nise de frica, intr-atat incat, desi nu era nici pe departe
la fel de puternica precum el, ar fi putut sa ajunga sa-1
loveasca, daca Wolf n-ar fi fost pregatit. Nu putea face
altceva decit so stapaneasca fi sa incerce sa strapunga
norul negru de teama care o invaluia.
-Lini§te§te-te, iubito, lini$te§te-te. $tii ca nu-fi voi
face rau §i nu-i voi-permite nimanui sa te raneasca.
$tii cine sunt.
li Ii repeta iar §i iar aceleafi lucruri, pana cand obosea-
la o dobori ?i eforturile ei devenira zadarnice §i din ce
in ce mai slabe. Abia atunci incepu sa il asculte. Abia
atunci cuvintele lui linistitoare reusira sa-i alunge tea­
ma. Dintr-odata, Mary se prabu§i la pamant, i§i ingropa
chipul in iarba fierbinte §i dulce $i incepu sa planga.
Wolf ramase deasupra ei, finand-o protector in brafe
?i linijtind-o. O mangaie $i o saruta pe par, pe umeri, pe
ceafa delicata, pana ce, intr-un final, Mary ramase ne-
mifcata pe iarba, fara lacrimi, dar $i fara energie. Man-
gaierile fara sfarfit il afectau si pe el, acum ca ea era mai
calma. Simfi cum ii revenea dorinfa care nu il parasise
niciodata de cand o intalnise.
O saruta din nou pe gat.
- Ifi mai e frica? murmura el.
Pleoapele vinefii, umflate ramasera inchise.
-Nu, ?opti ea. Imi pare rau pentru asta. Te iubesc.
-§tiu, draga mea. Nu uita asta.
Apoi se ridica in genunchi fi ii salta fusta.
! Mary deschise repede ochii cand il simfi dandu-i jos
chilofii §i striga ascufit:
-Wolf! Nu!
El indeparta rapid obstacolul, iar Mary incepu sa tre-
mure. Era aproape la fel ca atunci, pe alee. Era pe burta,
200 Linda ifoward

la pimant, cu un barbat deasupra ei, fi nu putea s&in-


dura. Incerca sa se tarasca in fata, dar el o tinu de talie
cu un braf in timp ce, cu mana cealalta, ifi descheia
blugii. Ii depSrta fi mai mult coapsele fi se lipi de ea,
apoise lasa din nou deasupra ei;
-Ifi aduce aminte de ceea ce s-a intamplat, nu-i afa?
intreba el incet, bland. Efti pe burta, la pamant, eu sunt
in spatele tau. Dar ftii ca n-o sa-fi fac rau, ca n-ai de ce
sa-fi fie teama, nu-i afa?
-Nu-mi pasa. Nu-mi place asta! Lasa-ma sa ma ridic,
da-mi drumul!
-?tiu, scumpo. Gata, liniftefte-te. Gandefte-te de
cate ori am facut dragoste fi cat de mult fi-a placut.
Ai incredere in mine.
Mirosul pamantului fierbinte ii umplea narile.
-Nu vreau sa faci dragoste cu mine acum, reufi ea sa
Ingaime. Nu afa.
-Atunci n-o sa fac. Nu-fi fie frica, iubito. N-o sa merg
mai departe daca tu nu vrei. Relaxeaza-te fi hai sa ne
bucuram unui de celalalt. Nu vreau sa-fi fie teama cand
o sa te iau pe la spate. Trebuie sa recunosc, funduleful
tau e apetisant. Imi place sa-1 privesc fi sa-1 ating fi ma
innebunefte atunci cand te ghemuiefti in brafele mele,
in pat. Presupun ca ai observat, nu-i afa?
Amefita, Mary incerca sa-fi vina in fire. Nu-i facuse
rau niciodata, fi acum, ca norul de teama se impraftia,
ftia ca nu avea sa faca asta. Acesta era Wolf, barbatul
pe care-1 iubea, nu atacatorul ei. Era in brafele lui puter-
nice, era in siguranfa.
Se relaxa, iar mufchii obosifi cedara. Da, W olf era,
cu siguranfa, excitat. Il simfea cuibarit intre picioarele ei
desfacute, dar se finea de cuvant f i nu incerca sa intre.
W olf o mangaie f i o saruta pe gat.
-Efti bine acum?
Mary suspina, abia respirand.
- Da, fopti ea.
W olf se ridica din nou in genunchi f i se Iasa pe spate.
Inainte sa-fi dea seama ce avea de gand sa faca, mainile
0 inima neimbCdnzita 201

lui de fier o ridicara fi o traserS pe spate, astfel meat ea


era afezatfi peste coapsele lui, dar cu spatele la el. Erau
lipifi unui de altul, dar tot nu o penetra.
!? Simfi primele semne de excitare. Erotismul era ac-
centuat de faptul ca se aflau sub cerul liber, pe iarba,
In bitaia soarelui stralucitor. Daca trecea cineva pe
drum, avea sa-i prinda. Ideea subita a pericolului o exci-
ta fi mai mult. De fapt, din fata erau acoperifi, fiindca
fusta ei se afternea pe coapsele lui.
E Apoi, protecfia fustei dispSru, fiindca el o ridica f i i-o
dadu Jntr-o parte. O finu lipita de el cu ajutorul mainii
de pe abdomen, iar cealalta mana aluneca intre picioare­
le ei. Atingerea intima ii aduse pe buze un mic geamSt.
Rf- Ifi place? ii mUrmUra el la ureche, ronffiindu-i usor
lobul.
P •Mary raspunse ceva incoerent. Degetele lui aspre ii
atingeau zonele cele mai sensibile, oferindu-i o aseme-
nea plftcere, incat abia mai putea sa vorbeascS. $tia exact
cum s-o atinga, cum s-o pregateasca fi s-o ducfi spre ex-
tazi Fara sa-§i dea seama, se arcui spre spate, lipindu-se
fi mai tare de el, fi aproape urla.
K r Wolf, terog! .
p Gemu fi el, printre dinfii iricleftafi.
-O sa-fi ofer placere oricum vrei, iubito. Doar spu-
ne-rni cum.
■Inauntrul ei slocotea un fuvoi de senzafii, fi abia pu­
tea sa mai vorbeasca.
If - Te vreau.
f -Acum?
-Da.
-Afa?
1 Ea se mifca, fi de data asta trebui sa-fi stapaneasca
un strigat.
1 - D a! J
j W olf o impinse Ufor in fafa pana cand o afeza din
nou pe burta fi o acoperi cu triipul lui. Patrunse in­
cet fi bland, fi Mary se simfi cuprinsa de febra. Ii pri-
mi cu nerabdare atacul, cu trupul in flacSri, cu toate
202 Linda ifoward

gandurile alungate de acea nevoie coplefitoare. Nu era


un cofmar, era o alta parte a desfatarilor senzuale pe care
i le dezvaluise. Se lipi fi mai tare de el fi simfi ca nu mai
rezista. Apoi exploda fi se zvarcoli in brafele lui. Wolf
ifi inclefta mainile pe foldurile ei f i impinse repede, cu
putere, pana ifi atinse propria eliberare.
Apoi ramasera intinfi pe iarba multa vreme, pe ju­
matate adormifi, prea obosifi ca sa se mifte. Doar cand
simfi ca picioarele ii ardeau din cauza soarelui, Mary
reufi sa-fi traga fusta in jos. W olf murmurS un protest
fi-fi strecura mana pe coapsa ei.
Mary deschise ochii. Cerul era albastru, senin, fara
nori, iar parfumul dulceag al ierbii proaspete ii umplea
plamanii fi i se rispandea in tot corpul. Pamantul de
sub ea era fierbinte, barbatul pe care-1 iubea afipise lan­
ga ea fi fiecare centimetru al trupului ei ifi amintea sen-
zafiile pe care le incercase in timp ce facuserS dragoste.
Amintirea aceea, atat de proaspata fi de puternica, ii
facu trupul sa freamate din nou de dorinfa, fi, din­
tr-odata, ifi dadu seama ca planul lui fimcfionase.
Recrease scenariul care o ingrozise intr-atat, insa se pla-
sase el in locul atacatorului. In loc de teama, durere
fi umilinfa, ii oferise dorinfa fi, in final, un extaz atat
de puternic, meat o facuse sa-fi uite toate temerile. Inlo-
cuise o amintire ingrozitoare cu una minunata.
Acum mana lui se odihnea pe abdomenul ei, fi sim-
pla intimitate a atingerii lui o ului. Poate ca ii purta
copilul. Era conftienta de consecinfele probabile ale
sexului fara protecfie, dar asta voia, iar el nu adusese
vorba despre contracepfie. Chiar daca relafia lor nu
avea sa dureze, voia copilul lui, un copil care sa aiba pu-
terea f i focul lui. Nimic n-ar fi facut-o mai fericita decat
sa aiba un Wolf in miniaturS.
Mary incepu sa se foiasca, fi mana lui ii apasa mai
puternic abdomenul.
- Soarele e prea puternic, murmura ea. O sa ma ard.
0 inima neimdfanzita 203

{ Wolf marai, dar ifi incheie blugii §i se ridica. Apoi


Ii lua chilofii, ii baga in buzunar fi se s3ri in picioare,
ridicand-o totodata fi pe ea in brafe.
-Pot sa merg, il informa ea, defi ii inconjura gatul
cu brafele.
- §tiu, spuse el ranjind. Dar e mai romantic sa te due
In casa in brafe, ca sa facem dragoste.
- Dar tocmai am facut dragoste.
Ochii lui negri ardeau.

I ' ? i ?

|r Wolf tocmai se pregatea sa intre in magazinul de fu-


raje, cand simfi-o furnicatura in ceafa, ca un vant rece.
Nu se opri, fiindca asta ar fi alarmat pe oricine il privea,
Insa, folosindu-fi vederea periferica, se uita imprejur.
Simful pericolului era din ce in ce mai pregnant. Cine-
va il urmSrea. Avea un al faselea simf, bine dezvoltat in
urma pregatirii solide f i a anilor de exercifii f i accentuat
de misticismul puternic al originilor sale, Nu era numai
urmarit. Putea simfi ura cu care era privit. Intra in ma-
gazin fi se dadu repede intr-o parte, lipindu-se de zid, in
timp ce privea pe Ufa. Discufiile din magazin se oprira
ca fi cum cuvintele s-ar fi izbit de un zid de piatra, dar
ignora tacerea grea. Corpul ii fu cuprins de adrenalina.
Nu observa ca mana inmanufata ii aluneca automat
spre piept, spre cufitul pe care il purtase cii faisprezece
ani in urma, in farifoara aceea incefofata, dureros de
minunata, care mustea de sange fi de moarte. Ifi dadu
seama ca era stapanit de vechile obiceiuri doar atunci
cand mana lui nu intalni altceva decat camafa.
K lnfelese ca barbatul pe care il vana era undeva acolo,
afara, privindu-1 cu ura. II cuprinse furia. Nu avea nevo­
ie de cufit. Fara sa scoata o vorba, ifi scoase palaria fi
cizmele, palaria fiindca ii inalfa silueta, cizmele fiindca
erau prea zgomotoase. Alerga ufor in fosete pe langa
barbafii uluifi fi tacufi care-fi faceau de lucru prin maga­
zin: Unui singur avu curajul sa intrebe, fovaind:
- Ce se intampla?
204 Linda to w ard

W olf nu se opri sa raspunda, ci se furifS pe Ufa din


spate a magazinului. Mifcarile lui erau tacute, atente,
avea mare grija sa se ascunda pe cat posibil in timp ce
trecea de la o cladire la alta, stabilindu-fi traseul astfel
incat sa-1 surprinda pe violator pe la spate, in locul in
care estimase ca se afla. Ii era greu sa-i prevada exact
pozifia, dar W olf alesese automat cele mai bune locuri
in care sa se ascunda. Daca avea sa caute suficient,
avea sa gaseasca o alta urma, tipul avea sa devina negli-
jent, iar el avea sa-1 prinda intr-un final.
Se furisa prin spatele farmaciei, simtind cum il ar-
deau scandurile fncalzite de soare. Era mai precaut
ca inainte, nu voia ca lemnul sS i se frece de camasa.
Pe jos era pietrif, afa ca pafea cu mare grija, ca sa nu se
dea de gol.
Auzi zgomotul greu, rasunator facut de o persoana
care alerga, cuprinsa de panica. W olf fugi in fafa cladirii
§i ingenunche rapid pentru a examina o urma vaga in
farana, o urma parfiala, insa care il facu sa tresara. Era
aceeafi urma, acelafi pantof, acelafi pas indreptat spre
interior. Alerga mai iute ca vantul, fara sa-i mai pese de
zgomot, privind in stanga fi-n dreapta.
Nimeni. Nimic. Strada era pustie. Se opri sa asculte.
Auzi pasari, auzi adierea vantului printre copaci, zgomo­
tul indepartat al unui motor care urea panta ufoara din
partea de nord a orasului. Nimic altceva. Nici o respira-
fie intretaiata, nici un zgomot care sa tradeze faptul ca
cineva alerga.
W olf injura in gand. Tipul era mai rau ca un amator,
era stangaci §i facea gre?eli stupide. Culmea, nici micar
nu era in forma. Daca ar fi fost undeva prin apropiere,
W olf ar fi fost in stare sa-i auda gafaitul. La naiba, cum-
va prada ii scapase printre degete.
W olf privi casele liniftite adapostite la umbra copa-
cilor. In Ruth zonele rezidenfiale nu erau delimitate
de cele comerciale, fiindca oraful era prea mic. Af adar,
casele f i cele cateva magazine erau amestecate fara nici o
noima. Barbatul ar fi putut intra in oricare dintre case.
0 inim a neimdCanzita 205

Altfel nu se explica felul in care disparuse atat de brusc.


Acest lucru int&rea convingerea lui W olf ca violatorul
locuia in Ruth. La urma urmei, ambele atacuri avusese-
ra loc chiar in ora?.
Se gandi cei care locuiau in casele de pe strada aceea
fi incerca sa ifi dea seama ce persoana corespundea de-
scrierii lui Mary: un barbat cu mulfi pistrui. Nu-i veni
nimeni in minte. Dar cineva corespundea. La naiba, ifi
jura Wolf, cineva trebuia sa corespunda.
'V Elimina incet oameni de pe lista pe care o facuse in
minte. In final, avea sa ramana unui singur.

intr-una dintre case, o perdea se mifca foarte Incet.


Barbatul i§i asculta propria respirafie intretaiata, in timp
ce ifi umplea cu aer plSmanii obosifi. Prin spafiul pe
Care-1 lasase liber, il vedea pe indian in mijlocul strazii,
holbandu-se mai intai la o casa, apoi la alta. Ochii negri,
Insetati de sange, poposira asupra ferestrei la care se afla
barbatul, fi el se dadu, automat, mai in spate.
Propria teama ii facea greafa fi il irifuria. Nu voia sa-i
fie teama de indian, dar ii era.
‘ -Indian nenorocit, impufit!
§opti cuvintele, apoi f i le repeta in minte. Ii placea sa
faca asta, s3 spuna mai Intai lucrurile cu voce tare, apoi
sS fi le repete in gand, ca sa le infeleaga fi sa le savureze
pe deplin.
Indianul era un criminal. Lumea spunea ca ftia mai
multe moduri de a ucide decat fi-ar fi putut inchipui
un om normal, ii credea, fiindca ftia foarte bine cum
puteau ucide indienii.
Ar fi vrut sa-1 ucida pe indian §i pe baiatul acela al lui
cu ochi ciudati, palizi, care il citea ca pe o carte deschisa.
Dar Ii era teama, fiindca nu ftia sa ucida fi ftia ca ar
ajunge sa fie ucis chiar el. Ii era prea teama sa se apropie
de indian suficient de mult cat s3 incerce.
Se gandise la asta, dar nu reuffee sa-fi faca un plan.
Ar fi vrut sa-1 impufte pe indian, fiindca pentru asta
206 Linda iCoward

nu ar fi trebuit sa se apropie, dar nu avea pistol fi nu


voia sS atragi atenfia asupra lui cumparand unui.
Dar era incantat de ce facuse ca sa se razbune pe indi-
an. Incerca o satisfacfie salbatica atunci cand se gandea
ca il pedepsea pe indian facandu-le rau proastelor care
ii fineau partea. De ce nu vedeau ca era un nenorocit,
un criminal? Proasta de Cathy spusese ca indianul arata
bine! Zisese chiar ca ar fi iefit cu baiatul, fi ftia ca asta
insemna ca 1-ar fi lasat s-o atinga fi s-o sarute. Era dispu-
sa sa-i lase pe impufifii de Mackenzie s-o sarute, dar se
luptase, urlase fi se zvarcolise atunci cand el o atinsese.
Nu avea sens, dar nu-i pasa. Voise so pedepseasca pe
ea fi sa-1 pedepseasca pe indian pentru... pentru ca era
acolo, pentru co lasase pe proasta de Cathy sa-1priveas-
ca f i sa creada ca arata bine.
$i profesoara. O ura aproape la fel de mult ca pe cei
doi Mackenzie, poate chiar mai mult. O mironosifa!
Ii facea pe oameni sa creada ca era ceva de capul baiatu-
lui, incerca sa-i convinga sa fie prietenofi cu nenorocifii
aia de metifi. Tinea predici la magazin!
Voise sa o scuipe in fata. Voise sa o raneasca. Fuse-
se atat de emofionat, incat aproape-i sarise inima din
piept cand o tarase pe alee fi o simfise zbatandu-se sub
el. Daca n-ar fi aparut idiotul de polifist, i-ar fi facut ce
ii facuse fi lui Cathy, fi ftia ca i-ar fi placut chiar mai
mult. Voia s-o loveasca cu pumnii in timp ce se ocupa
de ea. Asta ar fi invafat-o minte. Nu s-ar mai fi amestecat
cu corciturile.
Inca voia sa se ocupe de ea, sa o invefe minte, dar
fcoala se terminase fi auzise ca ajutorul de ferif o mu-
tase intr-un loc sigur. Nimeni nu ftia unde se afla.
Nu voia sa aftepte pana reincepea din nou fcoala, dar se
gandea ca poate avea sa fie nevoit sa faca asta.
§i proasta de Pam Hearst. Si ea avea nevoie de o lee-
fie. Auzise ca se dusese cu indianul la o petrecere. $tia
ce insemna asta. O pipaise, fi ea probabil il lasase so sa-
rute f i poate chiar sa faca mai mult, fiindca toata lumea
ftia cum erau indienii. Din punctul lui de vedere, Pam
0 inima neimdCanzita 207

era o tarfa. Merita fi ea 0 lecfie, asemenea lui Cathy, o


lecfie ca aceea care-o aftepta pe profesoara.
I Se uita din nou pe geam. Indianul disparuse. Se simfi
imediat in siguranfa fi incepu sa-fi puna la punct planul.

v Cand Wolf intrS din nou in magazinul de furaje,


dadu peste acelafi grup de barbafi.
-Nu prea ne place sa urtnSrefti lumea ca fi cum am
fi criminali, interveni unui.
' Wolf tttarai fi se afeza ca sa se incalfe. Nu-i pasa daca
le placea sau nu.
-Ai auzit ce-am spus?
ft -Am auzit, zise el ridicand privirea.
-?i?
-§i nimic.
-Asculta, la naiba!
—Ascult.
, Barbafii devenira nervofi sub privirea inghefata a
ochilor lui negri.
- Femeile sunt agitate din cauza ta, spuse altul.
p; —Ar trebui sa fie agitate. Poate afa au mai mare grija
sS nil fie violate.
' -A fost Vreun nenorocit de strain, care nil era decit
in trecere! Mai mult ca sigur, feriful nu va afla niciodata
cine-a fost de vina.
-E un nenorocit, intr-adev&r, dar e tot aici. Tocmai
i-am gasit urma.
Barbafii tacura fi se privira. Stu Kilgore, paznicul ci-
rezii lui Eli Baugh, ifi drese vocea.
- §i ar trebui sa credem ca efti in stare sa-fi dai seama
cS aparfine aceluiafi barbat?
. -Sunt in stare sS-mi dau seama, replica Wolf fi-i
arunca un zambet ce aducea mai mult a ranjet. Statul
american s-a asigurat ca sunt pregatit cum nu se poate
mai bine. E acelafi barbat. Locuiefte aici. S-a strecurat
intr-una dintre case.
208 Linda ‘Howard

-Asta e greu de crezut. Tofi locuim aici de cand ne


ftim . Singura persoana strain;! din zona e profesoara.
De ce ar incepe cineva, din senin, sa atace femei?
- Cineva a facut-o. Num ai asta ma intereseazS. Sa-1
prind.
Ii Iasa pe barbafi fUfotind in timp ce ifi incarca
marfa.

Pam se plictisea. De cand cu cele doua atacuri, nici


macar nu mai iefise singura din casa. La inceput, fusese
destul de speriata, dar zilele trecusera fara nici un alt
incident f i focul se estompase. Femeile incepeau sa se
aventureze din nou pe strazi, chiar fi singure.
Se ducea la alta petrecere cu Joe f i voia o rochie noua.
$tia c5 el avea sa piece, ftia ca nu putea sa-1opreasca, dar
inca ii facea inim a sa bata cu putere. N u voia sa-fi permi­
ts sa-1 iubeasca, chiar daca ftia cS altui baiat avea sa-i fie
tare greu sa-1inlocuiasca pe Joe. Greu, dar nu imposibil.
N u avea de gand sa se calugareasca dupa plecarea lui.
Avea sa-fi continue viafa, insa, pe moment, incS era aco­
lo, a§a ca se bucura de fiecare clipa petrecuta cu el.
Chiar voia o rochie noUS, dar ii promisese lu i Joe
cS nu avea sa mearga niciunde singura fi nu voia sS-fi
incalce promisiunea. Mama ei era plecata la cumpara-
turi cu o vecina, dar, cand avea sa se intoarca, avea sa
o roage sa mearga cu ea sa-fi ia o rochie. N u in Ruth,
desigur. Voia sa se duca intr-un ora? adevarat, cu ma­
gazine adevarate.
In cele d in urma, lua o carte ?i iefi pe terasa din spa­
te, la umbra. Erau vecini de ambele parfi, fi se simfea
in siguranfa. C iti o vreme, apoi i se facu somn fi se
intinse pe balansoar, ridicandu-fi picioarele pe spatar.
A fipi imediat.
Balansoarul se opri brusc la un moment dat, ceea ce
o facu sa se trezeasca instantaneu. Deschise ochii fi privi
cu stupoare o masca de schi, prin care se uitau la ea cu
ura doi ochi iritunecafi. Abia apuca sa fipe, ca atacato-
rul se napusti asupra ei.
0 inima neimSfdnzita 209

I Lovi cu pum nul, dar Pam ifi dadu capul pe spate, iar
numnul i se opri in umar. Jip a din nou fi incerca sa-1
loveasca, iar balansoarul instabil ii rasturna pe terasa.
Lovi din nou cu piciorul, nimerind in stomac, iar el
m&rai, parand din cale-afara de surprins.
| Reufi sa se indeparteze de el, dar nu se putea opri
I Iin fipat. Era m ai ingrozita ca oricand, dar, in mod
bizar, se simfea fi detafata, de parea privea scena de la
clistanfa. Podeaua de lemn a terasei ii zgaria mainile fi
brafele, dar continua sa se dea in spate. Dintr-odata,
i'I fafni spre ea, iar fata il lovi din nou, insa el o prinse
de glezna. Ea nu se opri. Lovea in continuare cu ambe-
le picioare, incercand sa-1 nimereasca in cap sau intre
picioare, §i urla.
D in vecini se auzi un strigat. Barbatul i§i inalfa
capul §i-i dadu drum ul la glezna. Sangele se prelingea pe
masca de schi multicolora. Reu§ise sa-l loveasca in gura.
II arunca printre dinfi, cu vocea ingro§ata de ura, „curva
Impufita a indianului“, apoi sari de pe terasa §i o lua
la fuga.
Pam se intinse pe terasa, plangand cu durere, fara
lacrimi. Cineva din vecini striga din nou, fi, cumva, fata
reufi sa-fi adune puterile fi sa fipe „Ajutor!“, inainte ca
groaza s-o faca sa se ghemuiasca fi sa se vaicareasca ase-
menea unui copil.
capitolul 12
Wolf nu fii surprins cand v&zu mafina lui Clay apro-
piindu-se de casa. De cand g&sise urma in ora§, avea
un sentiment ciudat. Chipul obosit al lui Clay spunea
totul.
Mary vSzu cine era musafirul §i lua automat inca o
cea§c& de cafea. Clay voia cafea intotdeauna. I§i scoase
palaria §i se a?eza, oftand prelung.
- Cine-a fost de data asta? intreba Wolf, cu vocea atat
de ragu§ita, incat parea un mormait.
-Pam Hearst.
Joe siri ca ars ?i se albi la fafa.
-S-a luptat cu el. Nu e ranita, doar speriata. A ata-
cat-o pe terasa din spate a propriei case. Doamna
Winston a auzit-o fipand, §i tipul a fugit. Pam spune ca
1-alovit in gura. A vazut sange pe masca de schi pe care
o purta.
- Locuie§te in ora?, spuse Wolf. Am gasit o alta urma,
dar e greu sa te descurci in ora§, fiindca oamenii se in-
vart de colo-colo ?i distrug pUfinele urme pe care ne pu-
tem baza. Cred ca s-a furi?at intr-o casa de pe Bay Road,
dar poate nu locuiefte acolo.
-Bay Road, zise Clay f i se incrunta, gandindu-se cine
locuia acolo.
Majoritatea oamenilor din ora? locuiau pe strada
aceea, in grupul acela de case. Mai era un grup de case
pe Broad Street, unde locuia familia Hearst.
- Poate il prindem de data asta, adauga el. Orice bar­
bat cu buza umflata va trebui sa aiba un alibi beton.
-Daca n-a facut altceva decat sS-i sparga buza, nu o
sa-fi dai seama. Umflatura va fi foarte mica. Ar fi trebuit
sa-1raneasca rau ca sa se vada mai mult de o zi.
0 inima neimbCdnzita 211

I Wolf stia asta pentru ca avusese buza sparta in repe-


tate randuri, dar si sparsese destule. Buzele se vindecau
repede. Daca Pam i-ar fi spart §i cafiva dinfi, lUcrurile ar
fi stat altfel.
p - E sange pe terasa?
I ~Nu-
-Atunci nu 1-a ranit cu adevarat.
Ar fi fost Sange peste tot daca i-ar fi spart dinfii.
f Clay isi trecu mana prin par.
-Nu vreau sa ma gandesc ce zarva se va isca, dar o sa
discut cu feriful sa perchezifioneze una cate una toate
casele de pe Bay Road. La naiba, nu-mi trece prin cap
cine ar putea fi. if
Joe ie?i brusc din camera, iar Wolf il urmSri cu privi­
rea. §tia ca Joe voia s-o vada pe Pam, dar mai ?tia ?i ca
nu avea s-o faca. Unele obstacole fusesera doborate, dar
majoritatea ramasesera neclintite.
L Clay il urm lti pe Joe cu privirea, apoi ofta din nou.
-Nenorocitul a facut-o pe Pam „curva impufita a in-
dianului“. Aveai dreptate, spuse el uitandu-se la Mary,
care nu Scosese o vorba,
Ea nu raspunse, fiindca ftiuse intotdeauna ca avusese
dreptate. I se facu greafa cand auzi cum fusese jignita
Pam, fiindca asta dezvaluia ura nefarmurita a atacato-
rului.
„ - Presupun ca au fost distruse toate, urmele de la Pam
de acasa, spuse Wolf.
Era o afirmafie, nu o intrebare.
I; -Mi-e teama ca da.
Lui Clay ii parea rau, dar practic toata lumea din ora?
se perindase pe la familia Hearst inainte sa ajunga el,
se fataise pe terasa din spate §i, astfel, urmele fusesera
distruse.
i; Wolf mormai ceva despre idiopi care se bagau unde
nu le fierbea oala. ff
-Crezi ca seriful o sa fie de acord cu perchezifia fie-
carei case?
212 Linda ifowarcC

- Depinde. $tii ca unii o sa protesteze, indiferent de


motiv. O vorlua personal. E an electoral, mai spuse el,
iar Wolf §i Mary infelesera.
Mary asculta discufia, dar nu participa la ea. Acum
fusese atacata Pam. Cine urma? Barbatul avea suficient
curaj meat sa-i atace direct pe Wolf sau pe Joe? Asta o in-
grozea cu adevarat, fiindca nu §tia dac5 putea sa indure.
Ii iubea din tot sufletul. I-ar fi aparat cu propria viafa.
Exact asta trebuia sa faca.
I se facea rau §i doar cand se gandea ca barbatul
acela avea so pipaie din nou, dar tn acea clipa §tiu ca
avea sa-i ofere §ansa. Avea sa-1 ademeneasca ea cumva.
Nu avea sa-§i mai permita luxul sa se ascunda pe Mun-
tele lui Mackenzie.
Avea sa inceapa sa se duca singura in ora$. Singura
problema era sa scape de Wolf. §tia ca el nu ar fi fost
niciodata de acord, daca ar fi aflat ce avea ea de gand sa
faca. Mai mult, ar fi fost tn stare s-o impiedice sa piece,
indiferent ca-i strica masina sau ca o tncuia in dormitor.
Nu trebuia sa-1subestimeze.
De cand venise sa locuiasca sus pe munte, impreuna
cu el, liiase §i dusese singur caii. Nu-i lasase pe propri-
etari sa vina la ferma, unde ar fi putut s-o vada. Locul
in care se afla ea era un secret pe care-1ftiau doar Wolf,
Joe §i Clay. Dar asta insemna §i ca era singura de cateva
ori pe saptamana, in timp ce Wolf ?i Joe se ocupau de
treburi §i duceau caii. Joe mai pleca fi pentru lecfiile
de matematica, plus catrebuia saaiba grija §i de cireada de
vite, ca un adevarat fermier. Avea destule posibilitati sa
se furi^eze, macar prima data. Ulterior, avea sa-i fie mult
mai greu, fiindca Wolf avea sa stea cu ochii in patru.
Se scuza ?i se duse sa-1 caute pe Joe. Baga capul in
dormitorul lui, dar nu era acolo, a?a ca ie?i pe terasa.
Joe se rezemase de unui dintre stalpi fi-fi finea mainile
atarnate cu degetele mari de buzunare.
-Nu e vina ta.
Baiatul nu se clinti.
-$tiam ca se poate intampla asta.
0 inimd neimbCdnzita 213

-Nu e§ti tu de vina pentru ura nimanui.


-Nu, dar sunt de vina pentru ce s-a intamplat cu
Pam. Stiam ca exista riscul asta, fi ar fi trebuit sa stau
departe de ea.
i Mary scoase un sunet nepotrivit pentru o doamna.
-Mi se pare ca a fost invers. Pam a ales atunci cand a
facut scena aceea in magazinul tatalui ei.
-rN-a vrut decat sa mearga la o petrecere. Nu a cerut
sa i se intample asta.
-Sigur ca nu, dar tot nu e vina ta, a?a cum n-ar fi fost
vina ta nici daca ar fi avut un accident de mafina. Pofi
zice ca ai fi putut s-o intarzii, astfel incat sa fi ajuns cu
un minut mai tarziu pe portiunea respectiva de drum,
sau ca ai fi putut s.-ograbefti, ca sa ajunga mai devreme,
dar asta e ridicol, fi o ftii prea bine.
Nu-fi putu stapani un zambet slab cand vazu cu cata
ardoare ifi apara cauza. Locul ei era in Congres. Ar fi
trebuit sa ffichiuiasca din bici fi sa-i traga la raspundere
pe senatori fi pe reprezentanfi. Ifi pusese insa in cap sa
se ocupe de orafelul Ruth din Wyoming, fi nici unui
dintre locuitori nu mai era la fel de la sosirea ei.
-In regula, ma invinuiesc prea mult, spuse el intr-un
final. Dar ftiam ca nu trebuia sa ies cu ea de la inceput.
Nu e corect. Cand termin fcoala, o sa plec fi n-o sa ma
mai intorc. Pam ar trebui sa iasa cu un baiat care sa-i fie
alaturi cand are nevoie de el.
-Tot te invinuiefti prea mult. Las-o pe Pam sa decida
cu cine vrea sa iasa. Vrei sa te izolezi de femei pentru
totdeauna?
-N-af merge afa departe, replica el, iar in clipa aceea
Mary fu uimita de cat de mult semana cu tatal lui. Dar
nu intenfionez sa ma implic prea tare.
-Lucrurile nu ies intotdeauna afa cum vrei. Erai in-
teresat de Pam f i inainte sa vin eu.
Asta era adevarat. Joe ofta fi-fi sprijini capul de
st&lp.
-N-o iubesc.
-Sigur ca nu. Nici nu m-am gandit ca ai iubi-o.
214 Linda (hfoward

-Imi place de ea. fin la ea. Dar nu destul cat sa rS-


man, nu destul cat sa renunf la academie.
Privi noaptea liniftita, seninatatea aproape dureroasS
a cerului, stelele strSlucitoare fi se gandi la avionul F-15
pe care avea sa-1 piloteze pe deasupra acestor munfi, cu
pamantul intunecat dedesubt f i cu bolta sclipitoare dea­
supra. Nu, nu putea sa renunte la asta.
- I-ai spus fi lui Pam asta?
-Da.
-Atunci a fost hotararea ei.
Ramasera tacufi, privind stelele. Peste cateva minute,
Clay pleca, f i nici unuia nu i se paru ciudat ca nu-fi lua­
se ramas-bun. Wolf iefi pe terasa fi o apuca automat de
talie pe Mary, tragand-o mai aproape, in timp ce-fi afeza
o mana pe umarul fiului sau.
- Efti bine?
- Destul de bine, presupun.
Acum intelegea furia pe care o vazuse in ochii lui
Wolf cand fusese atacata Mary, furia care inca mocnea,
stapanita, in sufletul tatalui sau. Dumnezeu sa-1ajute pe
barbatul acela daca Wolf Mackenzie avea sa puna vreo-
data mana pe el.
Wolf o stranse fi mai tare pe Mary fi o conduse ina-
untru, ftiind ca era cel mai bine sa-1 lase singur pe Joe.
Fiul lui era puternic. Avea sa se descurce.

A doua zi dimineafa, Mary le asculta planurile pen­


tru ziua respectiva. Nu aveau cai de dus sau de adus, dar
Joe avea meditafii la matematica in dupa-amiaza aceea,
fi dimineata voiau sa vaccineze vitele. Nu avea idee cat
timp avea sa dureze tratamentul intregii cirezi, dar ifi
inchipuia ca aveau sa fie ocupafi amandoi toata dimi-
neafa. Trebuia sa pregateasca nifte cai quarter tineri, sa-i
invete cum sa pazeasca vitele.
Joe se schimbase peste noapte. Defi subtila, schimba-
rea asta o facu pe Mary sa sufere in adancul fiinfei ei.
Pe chipul lui tan3r se citea o amaraciune care o intris-
ta, ca fi cum ultimele urme de adolescent disparusera
0 inima, neimdCanzita 215

pentru totdeauna. Mereu paruse mai in varsta decat era,


dar acum, in pofida tenului fin fi curat, nu mai parea
deloc tanSr.
Ea era o femeie adults, avea aproape treizeci de ani,
iar atacul ii lasase urme pe care nu le putuse indeparta
singuri. Cathy fi Pam erau nifte copile, iar Cathy trebu­
ia sa scape de un cofmar cu mult mai rau decat cel prin
care trecuserS Mary fi Pam. Joe ifi pierduse tinerefea.
Barbatul ala trebuia oprit cu orice pref, inainte sa mai
faca rau ?i altcuiva.
- Cand Wolf fi Joe iefira din casa, Mary ii Iasa sa ajun-
ga destul de departe cat sa nu-i auda mafina, apoi pleca
grabita. Nu ftia ce altceva sa faca, decat sa se plimbe
prin oraf, in speranfa ca prezenfa ei avea sa provoace alt
atac. $i apoi? Nu ftia. Trebuia sa fie pregatita. Trebuia sa
aiba pe cineva care sa stea de paza, ca barbatul sa poata
fi prins. Ar fi trebuit sa fie Ufor de prins. Fusese foarte
neglijent, atacase in miezul zilei, in vazul lumii, luase de-
cizii prostefti, dovada ca atacase din impuls, fara vreun
plan. Nici macar nu-fi luase cele mai mici precaufii ca sa
nu fie prins. Totul era ciudat. Nu avea sens.
I Mainile ii tremurau in timp ce se indrepta spre oraf.
§tia foarte bine ca, de cand fusese atacata, nu mai statu-
se nici o clipa neprotejata. Se simfea expusa, de parea ar
fi ramas fara haine.
Trebuia sa o pazeasca cineva, cineva in care sa aiba
incredere. Cine? Sharon? Profesoara cea tanara ii era
prietena, dar Sharon nu era agresiva, fi i se parea ca
avea nevoie de o persoana agresiva. Francie Beecham
era prea in varsta. Cicely Karr, prea prudenta. It scoase
din ecuafie pe barbati, fiindca ar fi incercat s-o prote-
jeze fi ar fi refuzat s-o ajute. Barbafii erau victimele
propriilor hormoni. Machismul omorase mai mulfi oa­
meni decat sindromul premenstriial.
Se gandi la Pam Hearst. Pam trebuia sa fie foarte in-
teresata sa il prinda pe atacator fi fusese suficient de
agresiva incat sa-1loveasca in gura, sa se lupte cu el. Era
216 Linda ^Coward

tanarS, dar era curajoasi. Avusese curaj sa-fi infrunte |


tatal f i sa iasa cu un metis.
Cand intra in magazinul lui Hearst, se afternu ta- I
cerea. N-o mai vazuse nimeni de cand se terminase j
fcoala. Ignora liniftea profunda, fiindca ftia prea bine
ce subiect aveau conversafiile pe care le intrerupsese, fi j
se apropie de tejgheaua unde statea domnul Hearst.
-Pam e acasa?intreba ea incet, dorind ca intrebarea
sa nu fie auzita de tot magazinul.
Barbatul parea imbatranise cu zece ani peste noapte, 1
dar pe chipul lui nu se citea dufmanie.
Dadu aprobator din cap. Se gandi ca acelafi lucru
i se intamplase fi domnifoarei Potter. Poate ca, daca j
avea sa stea de vorba cu Pam, privirea aceea haituita de
pe chipul fetifei lui avea sa dispara. Domnifoara Potter j
se pricepea la astfel de lucruri. Poate nu fusese intot­
deauna de acord cu ea, dar invapise s-orespecte. Iar Pam
o admira enorm.
-V-af fi recunoscator daca ati vorbi cu ea, spuse el.
In ochii ei albaftri se citea o expresie bizara, aproape
bataioasa.
-Afa voi face, promise ea fi se intoarse sa piece.
Aproape ca dadu peste Dottie, ceea ce 0 facu sa tresa- I
ra. Femeia fusese chiar in spatele ei.
-Buna dimineafa, spuSe Mary pe un ton agreabil.
MatUfa Ardith o invafase cat de mult contau bUnele
maniere.
In mod bizar, fi Dottie parea imbatranita. Era trasa
la fafa.
- Ce mai faci, Mary?
Mary ezita, dar nu depista nici o urma de ostilitate
din partea lui Dottie. Oare se schimbase toata lumea?
Oare cofmarul ii facuse sa revina la sentimente mai
bune f a d e familia Mackenzie?
-Sunt bine. Cum e in vacanfa?
Dottie zambi, dar fu o simpla mifcare a mufchilor
faciali, nu o reacfie de placere.
-A fost o ufurare.
0 inima neimdfanzita 217

j Nu parea deloc ufurata, ci din cale-afara de ingrijora-


ta. Desigur, toata lumea trebuia sa fie ingrijorata.
-Ce mai face fiul tau?
S Mary nu-fi aminti numele baiatului fi se simfi pufin
jenata din cauza asta. Nu-i statea in fire sa uite numele.
Spre surprinderea ei, Dottie se albi la fafa. I se albira
pana §i buzele.
-De... de ce intrebi? se balbai ea.
-Mi s-a parut suparat ultima data cand l-am vazut,
raspunse Mary.
Nu putea sa-i spuna ca intrebase asta doar din polite-
fe. In sud, lumea intreba intotdeauna de familie.
-A... E... e bine. Nu prea iese din casa. Nu-i place
sa iasa, spuse Dottie privind in jur. Scuza-ma, zise ea
repede f i ie§i din magazin inainte ca Mary sa mai poata
spune ceva.
Se uita la domnul Hearst fi ridica din umeri. $i lui
i se paruse ca Dottie se purtase ciudat.
-Ma due sa vorbesc cu Pam, anunfa ea.
Porni pe jos spre casa familiei Hearst, dar ifi aminti
ce se intamplase ultima data cand mersese la pas prin
oraf, afa ca se duse la mafina. Se uita pe podea fi pe
bancheta din spate inainte sa deschida Ufa. Cand porni
motorul, o vazu pe Dottie mergand repede, cu capul
plecat, ca fi cum ar fi dorit sa evite discufia cu cineva ca-
re-i iefea in cale. Mary ifi dadu seama ca nu cumparase
nimic. De ce venise la magazin, daca nu ca sa cumpere
ceva? Nu venise doar ca sa se uite, fiindca toata lumea
ftia ce produse se gaseau in fiecare magazin din oraf.
De ce plecase afa brusc?
Dottie facuse stanga pe stradufa pe care locuia, fi
Mary se intreba dintr-odata de ce umbla Dottie singura.
Fiecare femeie din oraf era avertizata sa nu faca asta.
Dottie era, in general, suficient de prudenta.
Mary inainta incet cu mafina in susul strazii. Cand
ajunse la strada pe care o luaSe Dottie, inclina ufor
capul fi o vazu urcand grabita treptele casei. Ochii ii
cizura pe semnul aproape fters: Bay Road.
218 Linda tow ard

Bay Road era strada unde Wolf credea ca violatorul


intrase intr-o casa. Era logic sa nu fi intrat altundeva
decat in propria casa, numai daca nu era un prieten
foarte apropiat, care intra si iefea ca un membru al fami-
liei. Era posibil, dar chiar fi un prieten foarte apropiat
ar fi strigat inainte sa intre in casa altcuiva, iar Wolf
1-ar fi auzit.
Dottie se purta ciudat. Reacfionase de parea o infe-
pase o viespe atunci cand Mary o intrebase de fiul ei...
Bobby, afa il chema. Mary se bucura c3-fi amintise.
Bobby. Bobby nu era „in regula“. Facea totul pe dos.
Nu reufea sa faca nici lucrurile cele mai simple, nu era
capabil sa planifice ceva.
Mary simfi ca incepe sa transpire fi se vazu nevoita sa
opreasca mafina. 11intalnise o singura data, dar f i-1pu­
tea inchipui: mare, pufin cam molatic, cu parul nisipiu
fi cu tenul alb. Tenul alb, pistruiat.
Era Bobby? Singura persoana din oras care nu era res-
ponsabila pentru propriile acfiuni? Singura persoana pe
care n-ar fi banuit-o nimeni, niciodata?
Doar mama lui.
Trebuia sd-i spund lui Wolf.
Alunga gandul de indata ce-i trecu prin minte.
Nu putea sa-i spuna lui Wolf, nu inca, fiindca nu voia
sa puna asemenea povara pe umerii lui. Instinctele i-ar
fi dictat sa puna mana pe Bobby. Conftiinfa i-ar fi ara-
tat ca Bobby nu era o persoana responsabila. Mary il
cunoftea suficient de bine incat sa ftie ca, orice deci-
zie ar fi luat, avea sa regrete intotdeauna. Prefera sa ifi
asume ea responsabilitatea in loc sa-1 puna pe Wolf in-
tr-o asemenea situafie.
Trebuia sa-1 sune pe Clay. Era de competenfa lui.
El ar fi putut gestiona situafia mai bine.
Ii luase doar cateva secunde sa intoarca problema pe
toate fefele. Inca era acolo, privind spre casa lui Dottie,
cand Bobby iefi pe terasa. El ii observa brusc mafina
fi o privi fix. Era la mai pufin de faptezeci fi cinci de
metri, prea departe ca ea sa-i poata deslufi privirea, dar
0 inima neimSCdnzitd 219

nu avea nevoie si fie mai aproape ca sa se simta cuprinsa


de groaza. Apasa pe accelerate, iar mafina fafni in fafa,
rascolind pietriful, cu cauciucurile scarfaind.
Nu era mult de mers pana la casa familiei Hearst.
Mary fugi la Ufa din fafa fi incepu sa bata cu pumnul.
Simfea ca era pe punctul de-a exploda. Clipa aceea
scurta, in care il privise fata in fata, era mai mult decat
putea suporta. Dumnezeule, trebuia sa vorbeasca ur­
gent cu Clay.
Doamna Hearst intredeschise Ufa, apoi o recunoscu
pe Mary f i o deschise larg.
||< - Domnifoara Potter! S-a intamplat ceva?
i Mary ifi dadu seama ca arata ciudat.
| - Pot sa dau un telefon? E o urgenfa.
-Sigur ca da, spuse ea facand un pas in spate fi
lasand-o pe Mary sa intre.
Pam aparu in hoi.
; - Domnifoara Potter? murmura ea.
Parea tanara f i speriata.
-Telefonul e in bucatarie.
Mary o urma pe doamna Hearst fi lua receptorul.
- Ce numar are biroul ferifului?
I Pam lua o agenda mica de pe bufet fi incepu sa
o rasfoiasca. Prea agitata ca sa aftepte, Mary suna la
Informafii.
I f - Biroul ferifului, va rog.
I; - Ce oraf? intreba vocea anonima.
Se opri. Nu-fi putea aminti sub nici o forma numele
orafului.
-Am gasit, spuse Pam.
■ Mary inchise, apoi forma numarul pe care i-1 dicta
Pam. I se paru ca dureaza o vefnicie sa i se faca legatura.
- Biroul ferifului.
- Cu ajutorul de ferif, va rog. Clay Armstrong.
I' - O clipa.
Trecu mai mult de o clipa. Pam f i mama ei o pri-
veau incordate, neftiind ce se intampla, dar alarmate de
220 Undia tfowarcC

agitafia ei. Amandoua aveau cearcane. Fusese o noapte


grea pentru familia Hearst.
- Biroul §erifului, spuse o alta voce.
- Clay?
- II cautafi pe Armstrong?
- Da. E o urgenfa! insista ea.
-Pai nu ftiu unde e acum. Putefi sa-mi spunefi care
e problema... Hei, Armstrong! Te cauta o doamna, zice
ca e urgent! Vine imediat, ii spuse lui Mary.
Peste cateva clipe, se auzi vocea lui Clay.
-Armstrong.
- Sunt Mary. Sunt in oraf.
- Ce naiba caufi acolo?
Dinfii ii clanfaneau.
- E Bobby. Bobby Lancaster. L-am vazut.
- Inchide telefonull
Se auzi un fipat, iar ea sari, scapand din mana recep-
torul. Se lipi de perete, fiindca il vazu pe Bobby acolo,
in bucatarie, cu un cufit mare de macelarie in mana fi
cu chipul schimonosit de ura f i de teama.
- M-ai spus! fipa el, ca un copil scos din sarite.
-Am spus... Ce am spus?
- I-ai spus! Te-am auzit!
Doamna Hearst se lipise de bufet, cu mana la gat.
Pam ramasese neclintita in mijlocul incaperii, palida,
holbandu-se la baiatul pe care-1 cunoftea de cand se ftia.
Observa ca avea buza de jos pufin umflata.
Bobby se legana de pe un picior pe altul, de parea nu
ftia ce si faca in continuare. Se inrofise la fafa fi parea
gata sa planga.
Mary se chinui sa-fi dreaga vocea:
-Afa e, i-am spus. E pe drum. Ar fi mai bine sa fugi.
Poate ca nu era cea mai buna sugestie, dar in primul
rand voia sa-1faca sa iasa din casa familiei Hearst inainte
sa raneasca pe cineva. Voia cu disperare ca el sa piece
de acolo.
- E numai vina ta! tipa el haituit, ea f i cum nu ftia ce
altceva sa faca, decat sa dea vina pe cineva. Ai venit aici
0 inima neimdCanzita 221

§i te-ai apucat sa schimbi totul. Mama spune ca ii iubefti


pe indienii aia impufifi!
-Te rog sa ma scuzi. Prefer persoanele curate.
Bobby clipi, incurcat. Apoi clatina din cap fi repeta:
- E vina ta.
-Clay o sa ajunga in cateva minute. Ar fi mai bine
sa pleci.
Mana lui se inclefta pe cufit, apoi dintr-odata o apuca
de braf. Era mare fi molatic, dar mai rapid decat Iasa
impresia. Mary tipa in clipa cand el ii rasuci bratul la
spate, aproape dislocandu-i umarul.
-O sa fii ostatica mea, ca la televizor, spuse el fi o
impinse afara pe Ufa din spate.
i Doamna Hearst ramasese nemifcata, naucita din ca­
uza focului. Pam sari la telefon, auzi zumzetul care sem-
nala intreruperea conexiunii fi apasa butonul ca sa aiba
din nou ton. Apoi forma numarul familiei Mackenzie,
Telefonul suna fi suna, iar ea se puse pe tnjurat, folo-
sind cuvinte pe care mama ei habar n-avea ca le cunof-
tea. Se tot apleca intr-o parte, incercand sa vada unde o
ducea Bobby pe Mary.
Era gata sa inchida, cand cineva ridica receptorul, fi
se auzi o voce puternica, furioasa:
-Mary?
Fu atat de uimita, incat aproape scapa telefonul din
mana.
-Nu, se balbai ea. Sunt Pam. A luat-o pe Mary. Bobby
Lancaster. Tocmai a luat-o din casa...
-Vin imediat.
Pam se cutremura auzind tonul morbid al vocii lui
Wolf Mackenzie.

, Mary se impiedica de o piatrS mare ascunsa de iarba


inalta fi se ineca atunci cand durerea intensa, subita, ii
umplu stomacul de greafa.
- Ridica-te! striga Bobby, repezindu-se la ea.
- -Mi-am sucit glezna!
Minfea, dar poate reufea sa-1tncetineasca.
222 Linda l(oward

O tarase dupa el pe pajiftea din spatele casei familiei


Hearst, printr-un pale des de copaci, peste un parau,
iar acum urcau o colina. La inceput i se paruse mica,
dar acum infelese ca era mai mare decat se afteptase.
Era o zona intinsa, deschisa, o alegere deloc inspira-
ta din partea lui Bobby, dar el nu se pricepea sa faca
planuri. Asta ti incurcase pe tofi de la inceput, asta nu
paruse in regula. Acfiunile lui nu fusesera deloc logice.
Bobby reacfiona, nu planifica.
Nu ftia cum se proceda in cazul unei glezne sucite, afa
ca nu se ingrijora, doar o impinse mai departe, cu ace-
ea§i viteza. Mary se impiedica din nou, dar reufi cumva
sa-fi recapete echilibrul. Nu putea sa indure sa cada din
nou pe burta fi sa-1simta din nou deasupra ei.
- De ce a trebuit sa ma spui? urla el.
- I-ai facut rau lui Cathy.
-Merita!
- De ce? De ce merita?
- Ii placea de el; De indian!
Mary gafaia. Conform estimarilor ei, mersesera aproa-
pe doi kilometri. Nu era mult, dar panta ascendenta
ifi spunea cuvantul. N-o ajuta nici faptul ca avea braful
sucit la spate. Cat timp trecuse? Cat mai dura pana sa
ajunga Clay? Trecusera cel pufin douazeci de minute.

Wolf cobori de pe munte in timp record. Ochii ii


scaparau atunci cand sari din mafina, inainte ca aceasta
sa se opreasca de tot. $i el, fi Joe aveau pufti, dar puf-
ca lui Wolf era o Remington foarte buna, cu luneta.
Niciodata nu avusese fansa sa incerce sa o foloseasca de
la o distanfa de un kilometru, dar nu ratase nici o finta
de la o departare mai mica.
Oamenii incepusera sa se ingramadeasca in spatele
casei. Wolf fi Joe ifi facura drum prin mulfime.
-Stafi locului, pana nu mai distrugefi fi alte urme!
urla Wolf, f i tofi se oprira imediat.
Pam se apropie de ei, cu chipul in lacrimi.
-A duso in padure. Acolo, arata ea.
0 inima neimfiCanzita 223

I O sirena anunta sosirea lui Clay, dar Wolf nu-1 aftep-


ta. Urmele de pe pajifte erau extrem de clare pentru el,
porni in goana, urmat de Joe.
P Dottie Lancaster era ingrozitS fi aproape istericS.
Bobby era fiul ei fi il iubea cu disperare, indiferent ce
facuse. Se simfise mizerabil cand ifi daduse seama ca el
le atacase pe Cathy Teele fi pe Mary. Era sfafiata. Pe de
o parte o chinuia conftiinfa, pe de alta parte o innebu-
nea conftientizarea faptului ca, daca il deconspira, avea
sa-fi piarda copilul. Dar nimic nu se compara cu groaza
pe care o simfise atunci cand descoperise ca fugise de
iacasa. Auzise zarva pe care el o starnise fi descoperise
ca toate cofmarurile ei devenisera realitate: o rapise pe
Mary f i avea un cufit. Acum barbafii Mackenzie il urma-
reau, fi ftia ca aveau sa-1impufte.
■fill apuca de braf pe Clay atunci cand acesta se apropie
de ea.
- Oprifi-i, suspina ea. Nu-i lasafi sa-mi omoare
baiatul.
Clay abia de se uita la ea. O dadu la o parte fi fugi
dupa ei. Disperata, Dottie o porni pe urma lor.
j , $i alfi cafiva barbafi ifi luasera puftile fi li se alatu-
rasera. Le paruse intotdeauna rau de Bobby Lancaster,
dar le ranise pe femeile din viafa lor, fi nu avea nici
o scuza.
| Wolf incepu sa se linifteasca fi-fi alunga panica. Sim-
furile i se ascufira, afa cum se intampla intotdeauna
cand iefea la vanatoare. Auzea fiecare sunet mult mai
clar, recunoftea orice zgomot imediat. Vedea fiecare fir
de iarba, fiecare crengufa rupta, fiecare piatra rasturna-
ta. Mirosea orice parfum lasat de natura fi nu-i scapa
izul amar, vag, statut al fficii. Trupul lui era ca o mafina
care se deplasa incet fi silenfios.
Citea toate semnele. Aici se Impiedicase Mary, fi brusc
el se crispa. Cu siguranfa era 4ngrozita. Daca-i facuse
rau... Era atat de firava, nu se pufea pune cu un barbat.
Nenorocitul avea un cufit. Wolf se gandi ca o lama i-ar fi
putut atinge pielea delicata, stravezie, fi il cuprinse furia.
224 Linda Howard

Trebuia so alunge, fiindca nu-§i putea permite s&faci gre-


§eli din cauza furiei.
Se indepSrta de palcul de eopaci §i dintro data ii
vazu, sus pe colina. Bobby o tara pe Mary dupa el, dar
macar era vie.
W olf examina terenul. Nu avea o pozifie buna.
Se indrepta spre est, spre baza colinei.
- Opreste-te!
Era vocea lui Bobby, care se auzea foarte vag de la
departarea aceea. Se oprisera, iar Bobby o finea pe Mary
in fafa lui.
- Opre§te-te, altfel o omor!
W olf se Iasa incet intr-un genunchi §i ridica pu§ca
pe umar. Privi prin luneta, nu ca sa traga, ci ca sa vada
cum so regleze. Luneta ii arata imediat disperarea de pe
chipul lui Bobby si cutitul de la gatul lui Mary.
- Bobbeee! striga Dottie, care se apropiase de ei.
-Mami?
- Bobby, da-i drumul!
-Nu pot! M-a spus!
Barbafii se stransesera in cerc. Cafiva masurara
distanfa din ochi §i clatinara din cap. Nu ar fi reufit
sa finteasca, nu de la asemenea departare. Puteau s-o
raneasca pe Mary, asta daca nimereau totusi in cineva.
Clay se uita la Wolf.
-Pofi sa fintefti?
W olf zambi, iar Clay simfi ca !l cuprinde un nou fior
de gheafa cand vazu privirea din ochii lui. Erau reci,
nemilo§i.
-Da.
-Nu! scanci Dottie. Bobby! striga ea. Te rog, coboara!
-Nu pot! Trebuie s-o omor! Ii place de el, de india­
nul asta impufit! El 1-a omorat pe tata!
Dottie suspina §i-§i acoperi gura cu palmele.
-Nu, gemu ea, apoi striga din nou. Nu! N-a fost el!
In ochii ei se vedea iadul.
- El a fost! A$a ai spus... un indian...
0 inima neimSfanzita 225

Bobby se intrerupse si incepu s-o tarasca pe Mary


in spate.
- Haide, il indemna Clay incet.
1 W olf sprijini teava pu§tii de un nod de pe tulpina
unui copac tanSr. Era mic, dar suficient de rezistent ca
sa o sustina. Privi prin luneta fara sa scoata o vorba.
- Stafi, striga Dottie disperata.
v W olf o privi.
-Va rog, sopti ea. Nu-1 omorati. Este tot ce am pe
lumea asta.
. Ochii lui negri erau inexpresivi.
i - O sa-ncerc.
! Se concentra pe focul pe care avea sa-l traga, izolandu-
se complet de tot ce-1 inconjura. Se afla la vreo trei sute
de metri, dar aerul era neclintit. Imaginea din luneta
era mare, clara §i plata, distorsionata. Chipul lui Mary
eta plat. Parea furioasa si se agata de bratul care-i incon-
jura umarul, cel care ii finea cufitul la git.
Dumnezeule, dupa ce avea s-o recupereze teafara §i
nevatamata, avea sa sara la gatul ei.
Fiindca ea era atat de mica, avea o finta mai mare
decat ar fi avut in mod normal. Instinctele i-ar fi spus
sa finteasca la cap, sa-1 elimine pe Bobby Lancaster, dar
promisese. La naiba, avea sa fie tare greu. Se miscau,
§i-§i limitase zona in care putea tinti atunci cand promi­
sese sa nu-1 omoare.
Reticulul lunetei se fixa, iar mainile lui se incle?-
tara. Trase aer in piept, expira jumatate §i apasa u?or
pe tragaci. Aproape simultan cu zgomotul puternic ce-i
rasuna in urechi, vazu o pata ro?ie pe umarul lui Bobby.
Cufitul cazu din mana brusc inerta, in timp ce impactul
glontului il dobori pe baiat la pamant. Mary se clatina
§i cazu pe o parte, dar se ridica imediat.
Dottie se prabu§i in genunchiv plangand, cu chipul
in maini.
Barbafii alergara pe deal. Mary^cobori in fuga fi se
intalni cu W olf la jumatatea drumului. Inca avea pu§ca
in mana, dar o stranse in brafe si o finu lipita de el,
226 Linda ifowarcC

cu ochii inchifi, in timp ce savura miracolul de a o fti


calda fi vie langa el, cu parul matasos pe chipul lui, cu
parfumul ei dulce umplandu-i plamanii. Nu-i pasa cine-i
vedea sau ce credea lumea. Era a lui, fi tocmai trecuse
prin cea mai grea jumatate de ora din viafa lui, ftiind ca
ar fi putut s-o piarda in orice clips.
Acum se terminase totul, fi ea plangea.
Bobby o tarase pe deal, iar acum W olf o tara dupa el,
ca sa coboare. Injura incet, in barbs, ignorandu-i pro­
tested intretSiate, pana cand Maty se impiedica. Apoi
o lua pe umar ca pe un sac fi cobori in continuare.
Oamenii se uitarS uluifi dupa ei, dar nici unui hu in-
drazhi sa-1 opreasca. Dupa ziua aceea, tofi il vedeau al-
tfel pe Wolf Mackenzie.
W olf nici nu se uita la mafina ei, ci o arunca intr-a
lui. Mary ifi dadu parul la o parte de pe fata fi se hotari
sS nu spuna nimic; aveau sS se ocupe de mafina mai
tarziu. W olf era manios, cu chipul ca de piatra.
Aproape ajunsesera pe drumul care urea pe munte,
cand W olf vorbi intr-un sfSrfit.
-Ce naiba cSutai in oraf?
Tonul lui placid n-o pacali. Era din cale-afarS de
furios.
Poate nu fusese suficient de precauta, afa cum ar fi
trebuit. dar tot nu4 era teama de el, de barbatul pe care-1
iubea. Ii respecta temperamentul, dar nu-i era teama de
el. Afa ca raspunse, la fel de calma:
- M-am gandit ca, daca ma vede, va face ceva prostesc
fi-1 il vom putea identifica.
-L-ai provocat. Tu ai acfionat mult mai prostesc decat
el. Ce-ai facut, te-ai fafait pe strada pilna a pus mana
pe tine?
Mary se facu ca nu bagS de seama insUlta.
-N-a fost nevoie de asta. Voiam mai intai sa vorbesc
cu Pam. M-am oprit la magazin sa-1 intreb pe domnul
Hearst daca era acasS si acolo m-am intalnit cu Dottie.
Se purta atSt de ciudat fi parea atat de ingrijorata, incat
mi-a dat de banuit. Aproape a fugit din magazin. Apoi,
0 inima neimdCanzita 227

cand am v&zuto luand-o pe Bay Road, mi-am adus amin-


te de Bobby ?i de cum arata. A ie§it pe terasa $i s-a Uitat
la mine, §i am stiut ca era el.
-Si ai vrut sa-1 prinzi tn flagrant? intreba el sarcastic.
Mary se bosumfla.
-Nu. Nu sunt tampita, §i ai face bine sa nu mai faci
nici o remarcS de-asta inteligenta, W olf Mackenzie.
Am facut ce credeam ca trebuia sa fac. Im i pare rau
daca nu-fi place, dar asta e. Era destul. Nu puteam sa-mi
asum riscul sa mai fie ranit §i altcineva sau sS inceapa sa
traga in tine sau in Joe. M-am dus acasa la Pam ?i l-am
sunat pe Clay, Nu aveam de gand si-1 infrunt pe Bobby,
dar lucrurile au ie§it pe dos. M-a urmarit pana la Pam §i
m-a auzit vorbind la telefon. Atunci m-a luat. Apoi, §tii
ce s-a intamplat.
Vorbea atat de lini§tita, incat W olf trebui sa-?i incle?-
teze mainile pe volan ca sa n-o scuture. Daca n-ar fi va-
zut-o plangand in Urma cu cateva minute, probabil §i-ar
fi pierdut controlul.
- §tii ce s-ar fi putut intampla daca nu m-a? fi intors
la fopron sa iau ceva §i n-a§ fi observat ca ma§ina ta nu
era la locul ei? A fost o intamplare ca eram acolo cand a
sunat Pam ca sa-mi spuna ca te-a rapit Bobby!
- Da, spuse ea rabdatoare. $tiu ce s-ar fi intamplat.
-Nu te deranjeaza ca aproape fi-a taiat gatul?
- Dar n-a facut-o. Ce conteaza ca era aproape? Numai
la belciuge §i la grenade ar conta a§a ceva.
W olf apasa cu putere frana, atat de furios, Incat
abia putea sa vada in fafa ochilor. Opri motorul fara ca
macar sa-?i dea seama §i deveni con§tient doar cand ii
cuprinse umerii subfiri. Era atat de tentat s-o ia in brafe,
incat tremura, dar ea nu parea sa-?i dea seama ca ar fi
trebuit sa-i fie frica. Ii aluneca in brafe scofand un sunet
slab ?i se agafa de el cu o forfa surprinzatoare.
W olf o stranse la piept §i o simfi tremurand. Acum
vedea totul mai clar, si infelese ca ii era teama, dar nu
de el. Fusese la fel de sfidatoare ca de obicei, facuse
228 Linda ‘iCcnvarcC

ce considera de cuviinta, iar acum probabil incerca sa


para calma, ca sa nu-1 ingrijoreze pe el.
Ca fi cum 1-ar fi putut ingrijora ceva mai m ult decat
sa vada un violator sarit de pe fix finand un cufit la
gatul ei.
Porni mafina in mare graba. N u mai era m ult pana
acasa, dar nu ftia daca avea sa reziste pana acolo. Tre-
buia sa faca dragoste cu ea, repede, chiar fi in mijlocul
drumului. Doar astfel fi-ar putea inabufi teama de a o
pierde, avea nevoie s-o simta inca o data sub el, iar ea
sa-1 primeasca in trupul ei delicat.

Mary se gandea. Trecusera patru zile de cand W olf


il impufcase pe Bobby. Primele doua zile fi le umpluse
cu declarafii fi proceduri polifienefti, dar fi cu intern-
uri pentru ziare fi chiar cu o solicitare din partea unui
post de televiziune, pe care W olf o refuzase. Seriful nu
era prost, afa ca il laudase pe W olf ca pe un erou fi
il apreciase pentru cat de bine fintise. Se aflase despre
experienfa militara a lui W olf f i se scrisese m ult despre
„veteranul din Vietnam, posesor a numeroase decora-
fii“ care salvase o profesoara fi prinsese un violator.
Bobby se vindeca intr-un spital din Casper. Glonful
ii perforase plamanul drept, dar avea noroc ca ramasese
in viafa- Era ingrozit de tot ce se intamplase f i cerea con-
tinuu sa fie lasat sa piece acasa, Dottie ifi daduse demi-
sia. Trebuia sa-fi petreaca tot restul viefii ftiind ca ura ei
prinsese radacini adanci in mintea fiului ei fi provocase
tot cofmarul. §tia ca aveau sa-1 ia pe Bobby de langa ea,
cel pufin pentru o vreme, fi ca nu mai puteau sa locu-
iasca in Ruth, nici dupa ce aveau sa-1 elibereze. Dar, ori-
unde 1-ar fi trimis pe Bobby, voia sa-i fie aproape. Dupa
cum ii spusese lui Ruth, el era tot ce avea pe lume.
Totul se terminase, iar Mary ftia ca W olf nu avea sa
mai fie tratat niciodata ca un paria. Ameninfarea tre-
cuse, iar oamenii erau in siguranfa. Faptul ca se aflase
identitatea violatorului fi ca fusese prins conta foarte
0 inim a neimSCanzita 229

m ult pentru recuperarea lui Cathy Teele, defi ceea ce se


Intamplase avea so marcheze pe viafa.
j Asadar, nu mai era nici un motiv pentru ca Mary sa
nu se poata intoarce acasa.
! La asta se fi gandea. In acele patru zile, W olf nu-i
ceruse sa ramana cu el. Nu-i spusese un cuvant de dra-
goste, nici macar in timpul partidei lor nebune, la scurt
timp dupa ce o salvase. Nu spusese absolut nimic despre
situafia lor.
1 Era tim pul sa se duca acasa. Nu putea ramane cu el
pentru totdeauna, mai ales ca nu mai avea de ce sa se
teama. $tia ca relatia lor avea sa continue, cel pufin pen-
tru o vreme, dar totuf i gandul ca avea sa piece din casa
lui o deprima. Ii placuse fiecare clipa petrecuta pe Mun-
tele lui Mackenzie, adorase sa imparta cu el lucrurile
marunte. Viafa era formata din lucruri marunte, presa-
rate cu momente intense.
Ifi facu bagajele in linifte fi ifi impuse sa nu planga.
Trebuia sa se stapaneasca fi sa nu faca o scena. Ifi puse
valizele in mafina, apoi il aftepta pe W olf sa se intoarca
acasa. Ar fi fost copilaros din partea ei sa piece pe furif.
Nu avea so faca. Avea de gand sa-i spuna ca se intorcea
acasa, sa-i mulfumeasca pentru protecfie fi sa piece. Afa
se cuvenea.
W olf se intoarse spre sfarfitul dupa-amiezii. Era tran-
spirat fi plin de praf. Schiopata pufin, fiindca o vaca il
calcase pe picior. Nu era prea binedispus.
Mary ii zambi.
- M-am hotarat sa nu va mai stau pe cap, fiindca nu
mai exista nici un motiv sa-mi fie teama sa raman singu­
ra. Mi-am facut bagajele fi am pus totul in mafina, dar
am vrut sa raman pana te intorci, ca sa ifi mulfumesc
pentru tot ce ai facut.
W olf ifi astampara setea fi se opri cu cana in mana.
Joe ramase neclintit, cad nu voia ca ei sa-1 vada. Nu-i
venea sa creada ca W olf o Iasa sa>plece.
W olf intoarse incet capul fi se uita la ea. O chii lui
o priveau salbatic, dar Mary se concentra prea tare
230 Linda iCcnvard

s5 se stSpaneascS pentru a putea observa. ii oferi un alt


zambet, dar de data aceasta mai format, fiindca el nu zi-
sese o vorba, nici macar ca avea sa o sune.
-Ei bine, spuse ea vesela, ne mai vedem. Spune-i lui
Joe sa nu uite de lecfii.
Ie?i pe Ufa din fafa fi coborl treptele. Parcursese
jumatate din distanfa pana la mafina, cand o mana pu-
ternica o apuca de umar fi o rasuci.
-Sa fiu al naibii daca pleci de pe muntele asta, spuse
el aspru.
O privi de sus. Pentru prima data, Mary se simfi de-
zavantajata de faptul ca-i ajungea doar pana la umar. Era
atat de aproape, incat fu nevoita sa-fi dea capul pe spate
ca sa poata vorbi cu el. Caldura trupului lui o invaluia.
-Nu pot sa raman aici pentru totdeauna, raspunse ea
calma, insa vazu privirea din ochii lui fi se cutremura.
Sunt profesoara intr-un oraf mic. Nu pot sa traiesc
afa cu tine...
-Taci, spuse el.
-Asculta...
-Am spus sa taci. Nu te duci niciunde fi o sa faci
bine sa traiefti cu mine tot restul viefii. Azi eprea tarziu,
dar maine la prima ora ne ducem in oraf sa ne facem
analizele fi sa luam toate actele. Ne casatorim intr-o sap-
tamana, afa ca treci inapoi in casa fi ramai aici. ifi aduc
eu valizele.
Privirea lui i-ar fi facut pe majoritatea oamenilor sSse
dea inapoi cafiva pafi, dar Mary ifi incrucifa brafele.
-Nu ma marit cu un barbat care nu ma iubefte.
-Pe tofi dracii! urla el, tragand-o mai aproape. Care
nu te iubefte? La naiba, femeie, ma ai la degetul mic de
cand te-amvazut prima data! L-af fi omorat intr-o clipita
pe Bobby Lancaster pentru tine, afa ca sa nu mai spui
vreodata ca nu te iubesc!
Pentru o declarafie de dragoste care se voise fi cerere
in casatorie, nu fusese neaparat romantica, dar, cu sigu­
ranfa, fusese emofionanta. Mary ii zambi fi se ridica pe
varfuri ca sa-i inconjoare gatul cu brafele.
0 inima neimdfanzita 231

-$i eu te iubesc.
Wolf o privi fi vSzu cat de bine arata in puloverul
moale, roz, care ii scotea in evident obrajii trandafirii fi
ochii albaftri ca ardezia care-1 priveau licarind. Adierea
vantului ii unduia parul matasos, maroniu-argintiu, fi
el i§i ingropa dintr-odata chipul in fuvifele fine de pe
umarul ei.
-Dumnezeule, te iubesc, fopti el.
Nu crezuse niciodata ca avea sa iubeasca vreo femeie,
cu atat mai pufin o femeie alba, dar asta se intampla
Inainte ca faptura aceasta firava fi delicata sa dea buzna
in viafa lui fi sa i-o schimbe pe de-a-ntregul. Acum nu
putea trai fara ea, afa cum nu putea trai fara aer.
-Vreau copii, declara ea.
Wolf zambi.
-N-am nimic impotriva.
; Mary se mai gandi pufin.
-Cred ca af vrea patru.
Wolf se incrunta pufin fi o stranse la piept.
E - O sa vedem.
Era prea mica fi delicata pentru atat de multe sarcini.
Doua ar fi fost mai bine. O ridica in brafe fi se indrepta
spre casa, acolo unde era locul ei.
Joe ii privi pe fereastra fi zambi atunci cand il vazu pe
tatal lui luand-o pe Mary in brafe.
epilog
Academia Fortelor Aeriene, Colorado Springs, Colorado

Joe deschise scrisoarea de la Mary §i incepu s5 surada.


Colegul de camera il privi cu interes.
-Ve§ti bune de acasa?
-Da, spuse Joe fara sa ridice privirea. Mama mea
vitrega e din nou insarcinata.
- Parea tocmai nascuse.
-Acum doi ani. Asta e al treilea.
Colegul lui de camera, Bill Stolsky, ll privi pe Joe in
timp ce citea scrisoarea. Il admira pe acest metis calm,
distant. Chiar §i cand fusesera in primul an - §i, de obi-
cei, bobocii erau priviti de sus - ceva ii impiedicase pe
baiefii mai mari sa se ia de Joe Mackenzie. Fusese primul
din clasa inca de la inceput, si se ftia deja ca, dupa absol-
vire, avea sa mearga la fcoala de zbor. Mackenzie avansa
cu pa§i repezi, fi chiar §i instructorii lui §tiau asta.
- Cafi ani are mama ta vitrega? intreba Stolsky, curios.
$tia ca Mackenzie avea douazeci §i unu de ani, era cu
un an mai mic decat el, de§i amandoi erau in ultimul
an la academie.
Joe ridica din umeri fi scoase o pozS din dulap.
-E destul de tanara. Si tata e destul de tanar. Era
aproape un copil cand m-am nascut.
Stolsky lua fotografia si se uita la cele patru persoane.
Nu era o fotografie studiata, ceea ce o facea ?i mai in-
tima. Trei adulfi se jucau cu un copil. Femeia era mica
§i delicata, finea in poala un bebeluf §i ii zambea unui
barbat puternic, bronzat, care aducea a vultur. Barbatul
parea un adevarat dur. Stolsky nu ar fi vrut sa dea nas
O inima neimbCanzita 233

in nas cu el pe o alee, pe intuneric sau pe lumina.


Se uita repede la Joe fi vazu asemanarea.
Dar bebeluful ifi incleftase pumniforul pe degetul
uriasului fi radea in timp ce Joe il gadila pe git. Era
o imagine revelatoare fi, in mod ciudat, tulbur&toare a
viefii personale a lui Mackenzie, a familiei lui unite.
Stolsky ifi drese vocea.
-Acesta e cel mai mic?
-Nu, poza asta e facuta cand eram in ultimul an de
liceu. El e Michael. Acum are patru ani, fi Joshua are
doi ani.
Joe era fericit pentru Veftile primite de la Mary, dar
fi pufin ingrijorat Amandoi copiii se n&scusera prin
cezariana, fiindca Mary era prea firava ca sa-i poata
nafte natural. Dupa nafterea lui Joshua, W olf spusese
ca nu aveau sa mai faca alfi copii, fiindca Mary avu-
sese o sarcina tare grea. Dar Mary caftigase, ca de obi-
cei. Trebuia sa-fi ia permisie pentru cand avea sa se
nasca bebeluful.
-Mama ta vitrega nu e...
- Indianca? Nu.
- Ifi place de ea?
Joe zambi.
-O iubesc. N-af fi aici daca n-ar fi fost ea.
Se ridica f i se apropie de fereastra. $ase ani de mun-
ca asidua, fi era aproape de-a primi ceea ce-fi dorise
atat de mult: un avion de lupta. Mai intai trebuia s5
ia lecfii de^ pilotaj, apoi sa urmeze $coala de Aviafie
de Lupta. II afteptau alfi ani de munca grea, dar era
nerabdator. Foarte pufiniajungeau si piloteze avioane
de lupta, dar el avea de gand sa fie unui dintre ei.
Colegii lui de clasa care mergeau la fcoala de zbor
ifi alesesera deja nume de cod, chiar daca ftiau ca unii
dintre ei aveau sa renunfe la cursurT fi mult mai mulfi
nu aveau sa piloteze in viafa lor un avion de lupta.
Dar nimeni nu gandea astfel despre propria persoana.
234 Linda ifowarcC

Tot timpul avea sS renunfe altul. Tot timpul avea s£ fie


exclus altul.
Se distraserS mult alegandu-fi numele, iar Joe ii pri-
vise in t&cere, de la distant, ca de obicei. Apoi Richards
se uitase la el fi spusese:
-Tu o sa fii §eful.
Joe il privise calm fi distant.
-Eu nu sunt §ef.
Vorbise pe un ton obisnuit, dar Richards tresarise.
-Bine, fusese el de acord. Gum vrei sa-fi spunem?
Joe ridicase din umeri.
-Spunefi-mi Breed1. Asta-s eu.
Deja, chiar daca nici macar nu absolviserS, lumea ii
spunea Breed Mackenzie. Porecla avea sa-i fie inscripfio-
nata pe casca, §i mulfi aveau sa-i uite numele adevarat.
Mary ii oferise asta. Ea insistase m se zbatuse, ea se
luptase pentru el fi-1 invafase. Ea ii oferise viafa aceea,
acolo in inaltul cerului albastru.

Mary se foi in brafele lui Wolf. Era goala, iar mana


lui mare ii mangaia trupul palid, vrand parea sa caute
semnele sarcinii inca invizibile. §tia ca era ingrijorat,
dar se simfea minunat fi incerca sa-1linifteasca.
-Ma simt mai bine ca oricand. Liniftefte-te, sarcina
imipriefte.
Wolf chicoti fi ii atinse sanii, ridicandu-i pe rand in
palma. Acum erau mai plini fi mai sensibili. Aproa­
pe ca putea s-o aduca la orgasm atingandu-i sfarcurile
cu gura.
-Dar asta e ultimul, spuse el.
-§i daca e alt baiat? N-ai vrea sS incercam sa avem fi
o fata?
Wolf marai, fiindca acesta fusese argumentul pe ca-
re-1folosise ca sa-1convinga s-olase insarcinata fi de data
asta. Era hotarata sa faca patru copii.
1 In englezS, 5n original, breed inseamna „descendenfa, Origine,
neam, specie'^ iar half-breed inseamna „metis, cOrcitur&“. (n.red.)
0 inima neimBCanzita 235

-Hai s3 facem un pact. Daca acum e fata, ne oprim.


Daca e baiat, facem inca unui si atat, indiferent de sex.
- Perfect, aproba ea, apoi facu o pauza. Te-ai gandit ca
ar fi posibil sa faci o suta de copii, tofi sa fie baieti? Poa­
te pur fi simplu nu faci fete. Uita-te la tine, trei baiefi
la rand...
Wolf ii puse degetul pe buze.
-Atat. Patru, nu mai mult.
Mary rase si ifi lipi de el trupul zvelt. Reactia lui veni
imediat, chiar fi dupa cinci ani de casnicie. Mai tarziu,
in timp ce el dormea, Mary zambi in intuneric fi ii man­
gaie spatele musculos. Simfea ca fi copilul acesta era ba­
iat. Dar urmatorul... Ah, urmatorul avea sa fie fetifa pe
care fi-o dorea atat. Era convinsa.