Sunteți pe pagina 1din 59

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLODOVA

FACULTATEA CONTABILITATE
CATEDRA CONTABILITATE ȘI AUDIT

Mihaela BOȚOC

CONTABILITATEA CREANȚELOR
(în baza materialelor SRL „Prietenia-Agro”)

TEZĂ DE LICENŢĂ

Autor:
ADMIS la susţinere: student gr. CON 142,
Şef catedră: învăţământ fregvență zi ,
dr., conf. univ Mihaela BOȚOC
Popovici A.
________________________ ______________________
(semnătura)
”___”______________20__

Conducător ştiinţific:
dr., conf. univ.
Ecaterina CECHINA

_____________________
(semnătura)

CHIŞINĂU 2017

1
CUPRINS:
Declarația pe propia răspundere………………………………………..……….3
Lista abrevierilor…………………………………………………………….……4

Introducere...............................................................................................................5

Capitolul 1. Bazele metodologice ale contabilităţii creanţelor..........................10


1.1 Generalizări privind componenţa, caracteristica şi clasificarea creantelor .....10
1.2 Probleme aferente recunoaşterii şi evaluării creanţelor....................................15

Capitolul 2. Contabilitatea creanţelor şi analiza aspectelor problematice


aferente acesteia.....................................................................................................21
2.1. Organizarea contabilităţii creanţelor comerciale şi perfecţionarea acestora....21
2.2. Contabilitatea creanţelor bugetului...................................................................29
2.3. Aspecte aferente contabilităţii creanţelor personalului....................................32
2.4. Contabilitatea altor creanţe curente..................................................................37

Capitolul 3. Dezvăluirea informaţiei privind creanţele entităţii în situaţiile


financiare ...............................................................................................................42
3.1. Inventarierea creanţelor, contabilitatea diferenţelor de inventar şi modul de
prezentare a acestora în situaţiile financiare............................................................42
3.2. Gestiunea creanţelor şi modul de perfecţionare a acesteia...............................47

Concluzii ................................................................................................................54

Bibliografie.............................................................................................................56

2
Anexe ....................................................................................................................59

Declaraţia pe propria răspundere

Subsemnatul (a),_Boțoc Mihaela absolvent(ă) al Facultăţii ”Contabilitate” a


Academiei de Studii Economice a Moldovei, specialitatea ”Contabilitate”, declar pe
propria răspundere că teza de licenţă pe tema Contabilitatea Creanțelor a fost
elaborată de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la o altă facultate sau instituţie
de învăţământ superior din ţară sau din străinătate, iar exemplarul prezentat şi
înregistrat la Catedră corespunde integral cu varianta electronică plasată în Sistemul
Anti Plagiat.

De asemenea, declar că sursele utilizate în teză, inclusiv cele din Internet, sunt
indicate cu respectarea regulilor de evitare a plagiatului:
 fragmentele de text sunt reproduse întocmai şi sunt scrise în ghilimele, deţinând referinţa
precisă a sursei;
 redarea/reformularea în cuvinte proprii a textelor altor autori conţine referinţa precisă;
 rezumarea ideilor altor autori conţine referinţa precisă a originalului.

________________________
Numele Premulele

________________________
Semnătura

3
INTRODUCERE
În situaţia actuală a economieiinaţionale şi mondiale un rol foarte important în obţinerea
şi în menţinerea rentabilităţii şi profitabilităţii entităţii economice constituie gestionarea
creanţelor şi datoriilor. Aceasta constituie o laturăiimportantă în derularea normală a tranzacţiilor
comerciale ale întreprinderilor, asigurînd minimilizarea riscurilor de incapacitate de plată şi
solvabilitate, contribuind la soluţionarea problemelor şi la desfăşurareaeeficientă a activităţii de
întreprinzător. În acest context rolul contabilităţii creşte semnificativ în luarea deciziilor
operaţionale şi strategice.
Fiecare entitate, pentru a-şi realiza obiectul de activitate intră în relaţii cu mediul social-
economic. În cadrul procesului de aprovizionare – desfacere entitatea cumpără de la persoanele
fizice şi juridice bunuri economice de diverse forme pentru care aceasta îşi creiază datorii, de
asemenea aceasta îşi comercializează produsul activităţii proprii în urma căruia rezultă creanţe.
Astfel, progresul tehnologic precum şi liber a circulaţie a persoanelor, serviciilor
respectiv capitalurilor la nivel comunitar a determinat o creştere a rolului creanţelor, acestea
prezină un interes deosebit atît pentru agenţii economici, persoane fizice şi juridice cît şi pentru
economie în ansamblu. Extinderea din punct de vedere economic a rolului creanţelor se traduce
la nivel legislativ prin dezvoltarea unor mecanisme conforme pentru circulaţia acestora. O
bună gestionare a activităţii comerciale trebuie să ţină cont atît de reglementările legale
actuale în domeniu precum şi de mediu economic ce se află într-o perpetuă modificare.
Analiza şi gestionarea corectă a creanţelor au o deosebită importanţă pentru funcţionarea
normală a activităţii şi dezvoltarea entităţii, în special în perioada de instabilitate economică şi
inflaţie cînd imobilizarea de mijloace circulante proprii este foarte dezavantajoasă. Deci,
analiza şi gestionarea creanţelor sunt necesare pentru prevenirea creşterii excesive a acestora,
ceea ce poate duce la micşorarea încasărilor şi apariţia creanţelor dubioase (compromise),
ceea ce poate contrabalansa în întregime profitul entităţii.
În procesul inventarierii şi controlului asupra stării creanţelor trebuie depistate cazurile
de înrautăţire a calităţii acestora pentru a preveniieventualele pierderi de mijloace alocate de
investitori. Existenţa creanţelor cu terminul expirat poate genera dificultăţi în funcţionarea
normală a activităţii economico-financiare a entităţii, adică entitatea poate sa nu dispuna de
mijloace băneşti suficiente pentru achiziţia stocurilor, plata salariilor, rambursarea creditelor ş.a.
ceea ce duce la majorarea datoriilor, îngheţareamijloacelor p roprii ale entităţii care ulterior
conduce la încetinirea vitezei de rotaţie a capitalului. Majorarea ponderii creanţelor cu
4
termenul expirat sporeşte riscurile nerambursăriii datoriilor depitoareşi în final, diminuează
profitul. Pentru gestionarea eficientă a creanţelor este necesar de efectuat inventarierea şi analiza
continuă a acestora după terminiiapariţiei (vechimii) lor.
Creanţele reprezintă drepturi ale entităţii ce decurg din tranzacţii sau evenimente trecute şi
din stingerea cărora se aşteaptă intrări (majorări) de resurse care încorporează beneficii
economice.
Componenţa, modul de constatare, de evaluare, de formare şi de stingere a creanţelor sunt
reglementate de prevederile bazelor conceptuale ale pregătirii şi prezentării rapoartelor
financiare. Standardele naţionale de contabilitate (SNC) aplicate în Republica Moldova (RM)
cu privire la contabilitatea creanţelor sunt următoarele: SNC ”Creanţe şi investiţii financiare”,
SNC ”Prezentarea Situaţiilor Financiare”, SNC ”Politici contabile modificări ale estimărilor
contabile, erori şi evenimente ulterioare”, SNC ”Contracte de leasing”, SNC ”Venituri”, SNC
”Contracte de construcţii”, SNC ”Diferenţe de curs valutar şi de sumă”.
La elaborarea tezei de licenţă, drept bază teoretică şi metodologică au servit actele
legislative şi normative ale Republicii Moldova, concepţiile teoretice şi principiile de cercetare,
precum şi lucrări fundamentale în acest domeniu ale economiştilor autohtoni şi români,
publicaţii periodice.
Teza de licenţă se circumscrie problematicii contabilităţii creanţelor în ansamblu şi
gestiunea cît mai eficientă în scopul perfecţionării acestora.
Scopul principal este examinarea aspectelor metodologiece-aplicative ale contabilităţii
creanţelor şi elucidarea direcţiilor de perfecţionare a acesteia conform bazei normative şi
legislative în vigoare.
Obiectivele lucrării ţin să ne ofere informaţie amplă şi detaliată aferentă creanţelor în
conformitate cu legislaţia în vigoare, posibiliatatea de a analiza şi caracteriza contabilitatea
creanţelor prin exemple concrete.
Pentru realizarea scopului propus enunţat anterior au fost stabilite următoarele
sarcini:
* prezentarea cadrului teoretic de organizare a contabilităţii creanţelor;
* prezentarea principalelor tipuri de creanţe evidenţiate la entitatea analizată;
* prezentarea documentelor primare şi centralizatoare;
* prezentarea formelor de efectuare a decontărilor cu benificiarii, salariaţii, bugetul
sigurărilor medicale şi sociale de stat;
* prezentarea modului de contabilizare a creanţelor;

5
* dezvăluirea informaţiei privind contabilitatea creanţelor şi Situaţiilor financiare;
* concluzionarea asupra modului de contabilizare şi gestiune a creanţelor la ”Prietenia-
Agro„ SRL.
* oferirea unor propuneri şi soluţii;
Tipul cercetării este unul fundamental, dar şi unul aplicativ deoarece în lucrare urmează să
se analizeze contabilitatea creanţelor la entitate.
Teza de licenţă este îndeplinită în baza datelor la „Prietenia-Agro” SRL, specializată în
servicii pentru agrigultură oferind servicii cum ar fi:
- cultura vegetală;
- cultivarea legumelor şi a pepenilor, a rădăcinoaselor şi turbeculelor;
- cultivarea fructelor seminţoase şi sîmburoase;
- cultivarea cerialelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare
de seminţe oleaginoase;
- cultivarea arbuştilor fructiferi, căpşunelor, nuciferilor şi a altor pomi fructiferi;
- cultivarea altor plante din culturi nepermanente;
- creşterea ovinelor şi căprinelor;
Entitatea analizată aplica sistemul contabil complet în partidă dublă, fiind organizat în
mod automatizat în baza programei informatice de contabilitate 1C.
Activitatea entităţii în decursul anilor 2015-2016 poate fi caracterizată în baza indicatorilor
economico-financiari prezentaţi în Tabelul 1:
Tabelul 1
Indicatorii principali ai acticităţii economico-financiari a entităţii „Prietenia-Agro” SRL
Nr. Indicatori Anul 2016 Anul 2016 Abaterea Ritmul
absolută creşterii, %
1 2 3 4 5 6
1 Venituri din vînzări, mii lei 41488724 35486634 -6002090 85,53
2 Profitul brut, mii lei 3581965 4565928 983963 127,47

3 Profitul net, mii lei 5156190 2859020 -2347170 55,45


Valoarea medie a activelor,
4 50064036 53065193 3001157 105,100
mii lei
Valoarea medie a
5 41150113 42843767 1693654 104,11
capitalului propriu, mii lei
Rentabilitatea veniturilor
6 din vînzări, % 8,63 12,86 4,23 149,01
( rd.2 : rd. 1 ) × 100

6
continuarea tabelului 1
Rentabilitatea activelor, %
7 10,30 5,39 -4,91 52,33
( rd.3 : rd.4 )
Rentabilitatea capitalului
8 propriu, % 12,53 6,67 -5,89 53,23
( rd.3 : rd.5 ) × 100
Sursa : elaborat în baza situaţiilor financiare pe anul 2015, 2016 (Anexa 1,2 )
În baza datelor din tabel, rezultă că la entitatea analizată s-a format o tendinţă negativă de
diminuare a profitului net cu 23471 mii lei sau 55,4% în perioada de gestiune. Rentabilitatea
activelor a scăzut în dinamică cu 4,91 % şi rezultă că entitatea nu dispune de suficiente active
intr-o formă absolut lichidă care ar putea fi utilizate imediat pentru achitarea datoriilor sau în alte
scopuri. Rentabilitatea capitalului propriu de asemenea prezintă o dinamică negativă de
micşorare cu 53,23 %, adică cu 5,86 bani mai puţin profit net obţinut pentru fiecare leu surse
proprii. Dacă în anul precedent nivelul rentabilităţii capitalului propriu a atins nivelul de 12,53%,
în anul curent, aceasta s-a diminuat pină la 6,67%. În privinţa rentabilităţii veniturilor din vînzări
calculat în baza profitului brut, autorul a constatat o dinamică pozitivă de creştere cu 8,63%,
adică cu 4,23 bani mai mult profit brut obţinînd pentru fiecare leu venit din vînzări. Astfel, în
baza datelor analizate putem afirma că situaţia economico-financiară a entităţii este
satisfăcătoare.
Considerăm, că managemetul întreprinderii ar trebui să-şi îndrepte obiectivele de dezvoltare
asupra dezvoltării politicilor de management şi vânzări, pentru a-şi îmbunătăţi situaţia
economico-financiară.
Relevarea valenţei contabilizării creanţelor presupune o abordare progresivă a temei pe
parcursul a trei capitole. Metodologia avută în vedere este, de asemenea, graduală: descriptivă,
analitică.
Structura tezei este caracterizat de scopul şi aspectele problematice propuse spre cercetare
şi include: introducere, trei capitole, concluzii, bibliografie şi anexe.
În introducere se argumentează actualitatea şi importanţa temei propuse spre cercetare,
enumeră obiectivele, sarcinele tezei şi determină obiectul de studiu ales spre examinare.
Capitolul I: „Bazele metodologice ale contabilităţii creanţelor” realizează o prezentare
generală şi amplă a creanţelor, aspectele legislative şi normative de reglementare a contabilităţii
acestora, definirea noţiunii de creanţe în opinia mai multor autori, se studiază criterii diferite de
clasificare a creanţelor, probleme aferente constatării şi evaluării acestora.
Capitolul II: „Contabilitatea creanţelor şi analiza aspectelor problematice aferente
acestora” tratează reguli care guvernează contabilitatea creanţelor comerciale, creanţe ale
7
bugetului, creanţe ale personalului şi alte creanţe curente existente în activitatea practică a
entităţii „Prietenia-Agro” SRL, precum si modul de perfecţionare a acesteia.
Capitolul III: „Dezvăluirea informaţiei privind creanţele entităţii în situaţiile
financiare” vizează aspecte aferente inventarierii creanţelor, contabilizarea diferenţelor de
inventar, precum şi modul de prezentare a informaţiilor aferente creanţelor în situaţiile
financiare, notele explicative şi anexele aferente la entitatea analizată. De asemenea, în capitolul
dat se prezinta informaţii aferente gestiunii creanţelor şi modul de perfecţionarea a acesteia.
În concluzii se totalizează informaţia din întreaga lucrarea, se prezintă aspectele pozitive
şi negative aferente contabilităţii creanţelor depistate în procesul cercetării la entitatea analizată,
se recomandă unele măsuri pentru perfecţionarea contabilizării creanţelor la entitatea.

CAPITOLUL I. BAZELE METODOLOGICE ALE CONTABILITĂŢII


CREANŢELOR

8
1.1 Generalităţi privind componenţa şi clasificarea creanţelor
În vederea realizării obiectivului de activitate, entitatea intră în relaţii cu mediul
economico- social. În cadrul oricărei entităţi se generează un sistem complex şi divers de relaţii
economice, personalul angajat, bugetul de stat privind plata impozitelor şi taxelor, alte
persoane fizice şi juridice.
Creanţele reprezintă drepturi juridice ale entităţii ca creditor de a primi la scadenţa
stabilită de contractele întocmite, cambiile primite sau de alte documente o sumă de bani,
bunurimateriale ori alte valori de la persoane juridice sau fizice numite debitori. [2.7, p.234]
Iar în articolul 3 din Legea instituţiilor financiare a Republicii Moldova, creanţa se
defineşte ca ”orice instrument negociabil de datorie sau orice alt instrument echivalent„ [1.4].
Definiţia data de autorii Grigoroi L. şi Lazari L. în manualul ”Bazele teoretice ale
contabilităţii„ se deosebeşte de definiţia din Legea instituţiilor financiare a Republicii Moldova
prin accentuarea factului că „creanţele reprezintă valori economice avansate temporar” [2.8,
p.77].
O altă definiţie dată de către autorii Ţurcanu V. Şi Bajerean E. în manualul ”Bazele
contabilităţii„ defineşte creanţele ca „drepturi juridice ale entităţii ca creditor de a primi la
scadenţa stabilită în contractele întocmite, cambiile primite sau de alte documente o sumă de
bani, bunuri materiale sau alte valori de la persoane fizice sau juridice numite debitori” [2.19,
p.62]
Economistul Iurie Sajin vine cu unele sugestii la capitolul întrepretării noţiunii de creanţe
atît pe plan naţional, dar şi pe plan internaţional. Deci se menţionează că: pot apărea situaţii cînd
momentul transmiterii dreptului de proprietate nu poate fi depistat cu exactitate, acest fapt fiind
cazul creanţelor contingente la vînzarea mărfurilor în consignaţie; termenul de încasare se
precizează ulterior momentului transmiterii dreptului de proprietate. În acest caz se constată
creanţe neexigibile; în categoria activelor financiare se include şi alte elemente patrimoniale,
cum ar fi: investiţii, depozite bancare, ce nu fac parte din categoria creanţelor; la recunoaşterea
creanţelor nu prezintă instrumente negociabile. Conform concepţiei acestui autor, creanţele
constituie o parte a activelor care trebuie achitate entităţii de către alte persoane fizice şi juridice
la scadenţa stabilită prin condiţiile contractului, cambiei sau altelor normative [2.14, p.305]
În articolul sau, „Aspecte practice privind auditul creanţelor şi plăţilor în avans”, Adrian
Grosanu, susţine, că creanţele sunt elemente ale activului patrimonial, constituind mijloace
economice sub forma activelor circulante în decontare (sunt sume de încasat pe termen scurt, în
timp ce creanţele imobilizate se încasează pe termen mediu şi lung) [2.9, p.22].

9
Creanţele a fost şi tema studiată de O. Bordeian în lucrarea sa „Gestiunea şi contabilitatea
firmei”, unde susţine, că creanţele reprezintă drepturi cuvenite unui titular de patrimoniu sub
forma unui echivalent valoric pentru valorile economice avansate temporar altor persoane fizice
sau juridice. Acest echivalent ce urmează să-l primească poate reprezenta o sumă de bani, o
lucrare sau un serviciu [2.2, p.18].
Analizând toate aceste noţiuni a creanţei, deduse de specialiştii în domeni, putem extrage
cea mai simplă definiţie a creanţelor, care constă în: Creanţă - actul prin care se constată dreptul
unui creditor de a primi o sumă de bani de la debitor, sau: Creanţa constituie un activ pentru
creditor şi un pasiv pentru debitor.
În relaţiile comerciale cu furnizorii, unitatea are datoria plăţii contravalorii bunurilor sau
serviciilor primite, dar şi creanţa corespunzătoare avansului acordat, iar în relaţiile comerciale cu
clienţii, entitatea are dreptul de a încasa contravaloarea livrării sau prestaţiilor făcute, dar şi
obligaţia decontării avansului primit de la clienţi.
Creanţele reprezintă drepturile entităţii, respectiv mijloace în curs de încasare, adică
drepturi ale creditorilor de a pretinde anumite sume, bunuri sau servicii.
În contabilitate, creanţele au un rol direct şi important în realizarea profitului şi
asigurarea lichidităţii entităţii de aceea pentru o mai bună gestionare a lor este nevoie de a
cunoaşte şi utiliza clasificarea acestora.
Creanţe curente reprezintă active ale entităţii rezultate în urma tranzacţiilor cu personae
juridice sau fizice, relaţii în urma căruia entitatea a livrat un bun, a prestart un serviciu sau a
executat o lucrare şi pentru care trebuia să primească un echivalent valoric sau o
contraprestaţie, într-o perioadă de timp de pînă la un an.
Creanţele pe termen lung reprezintă creanţele cu un termen de încasare ce depăşeşte un
an de la data raportării [2.8, p.235]

Conform SNC „Creanţe şi investiţii financiare” creanţele se clasifică după următoarele criterii
(figura 1.1.)

Creanțe
10

După conținutul După gradul de După terminele de


Avasuri
Creanțe acordate
comerciale
economic
Creanțe
Alteale personalului
bugetului
creanțe afiliere achitare
Creanțe curente

Creanțe ale Creanțe ale


părțior părților Creanțe pe termin
neafiliate afiliate lung

Figura 1.1. Clasificarea creanţelor


Sursa: elaborat de autor în baza SNC „Creanţe şi investiţii financiare” [1.9].
Creanţe comerciale reflectă drepturile creditorului asupra clienţilor de a primi la
termenele scadente echivalentul valoric pentru produsele, mărfurile livrate şi serviciile prestate
neachitate [2.8, p.241].
Inclusiv în componenţa creanţelor comerciale, se includ avansurile acordate şi cambiile
primite.
Avansurile acordate reprezintă sume de mijloace băneşti extrase pentru o anumită
perioadă de timp din circuitul propriu al entităţii, pentru care aceasta în calitate de creditor
urmează să primească echivalentul valoric în formă de mărfuri sau să benificieze de servicii [2.8,
p.257]
Creanţe ale părţilor afiliate reprezintă valoarea de vînzare (fără TVA şi accize) a
bunurilor vindute/serviciilor prestate, predarea bunurilor în leasing (arendă, locaţiune),
acordarea împrumuturilor în numele părţilor affiliate. O tranzacţie cu părţile affiliate reprezintă
un transfer de resurse, servicii sau obligaţii între părţile afiliate.
Conform SNC „Părţi afiliate şi contracte de societate civilă”, părţi afiliate sunt entităţi sau
personae fizice care au capacitatea de a controla sau sunt controlate, au influenţă semnificativă
sau sunt influenţate semnificativ de cealaltă parte în politicele financiare şi operaţionale [1.9].

11
Dacă prin asocierea unor persoane fizice sau juridice care aduc aporturi în numerar sau natură se
constituie societăţi comerciale, grupul reprezintă un ansamblu de societăţi legate prin relaţii de
capital şi management. Într-un sens larg, grupul cuprinde mama şi toate filialele sale, filiala
fiind o societate comercială controlată de societatea mamă, fiecare componenţă a grupului
păstrîndu-şi autonomia şi personalitatea juridică şi economică.
Conform planului de conturi contabile, creanţele curente se clasifică în două grupe:
1. Creanţe comerciale şi calculate
2. Alte creanţe curente
Creanţele comerciale şi calculate cuprinde:
* Creanţe comerciale
* Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise
* Creanţe ale părţilor afiliate
* Avansuri acordate curente
* Creanţe ale bugetului
* Creanţe ale personalului
Din componenţa alor creanţe curente fac parte:
* Creanţe privind veniturile din utilizarea de către terţi a activelor entităţii;
* Creanţe preliminare;
* Creanţe curente privind asigurările;
* Alte creanţe curente.
Creanţele se clasifică şi după alte criterii, cum ar fi:
În funcţie de sediul clientului avem:
• Creanţe interne, faţă de clienţii interni, în valută naţională;
• Creanţe externe, faţă de clienţii externi, în valută străină;
După natura operaţiilor pe care le generează, sunt:
• Creanţe comerciale;
• Creanţe financiare;
• Alte creanţe.
După modalitatea de incasare deosebim:
• Creanţe încasate prin cont bancar, cu ordin de plată emis de client;
• Creanţe încasate prin casierie (în numerar);
• Creanţe comerciale încasate prin efecte comerciale de primit (bilet de ordin,
cambie).
12
Cambia – efect de comerţ, reprezentînd un titlu de credit pe termen scurt, prin care
emitentul, în calitate de debitor, se oblige să plătească necondiţionat sau să dispună plata de bani
creditorului, ca titular sau la ordinal acestuia, la o anumită dată sau la prezentarea înscrisului
[1.9].
La acceptarea cambiilor creantele comerciale include:
1. creanţele comerciale privind bunurile livrate, serviciile prestate, lucrările executate
2. Creanţele privin dobînzele aferente cambiei
Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”
recomandă clasificarea elementelor în bilanţ potrivit criteriului current/necurent. Creanţele şi
datoriile pe termen lung fac parte din categoria activelor necurente, respective a pasivelor
necurente. Atît activele necurente cît şi pasivele necurente sunt definite într-o manieră reziduală
ca fiind alte active şi datorii decît cele curente. Creanţele şi datoriile curentefac parte din
categoria activelor curente, respective a pasivelor curente.
Conform datelor din Situaţiile financiare pentru anul 2016 (anexa 2), SRL „Prietenia-
Agro” înregistrează în perioada analizată doar creanţe curente în monedă naţională ale părţilor
neafiliate.
Creanţele curente înregistrate la 31.12.2016 de contabilitatea SRL „Prietenia-Agro”
cuprind:
- creanţe comerciale – 3917,1 mii lei
- avansuri acordate curente – 109,0 mii lei
- creanţe ale bugetului – 3594,8 mii lei
- creanţe ale personalului – 88,7 mii lei
- alte creanţe curente – 11,2 mii lei
În literatura de specialitate clasificarea creanţelor cunoaşte şi alte criterii. Conform
surselor cercetate, creanţele se mai pot clasifica după următoarele criterii:
După termenul de încasare, avem:
- creanţe exigibile, stabilite pe bază de factură emisă clientului;
- creanţe neexigibile, pentru care nu s-a emis factură, ea se înregistrează pe bază de aviz.
Contabilitatea SRL „Prietenia-Agro” înregistrează doar creanţe exigibile, adică pe bază
de factură emisă clientului
După modalitatea de încasare, avem:
- creanţe încasate prin cont bancar, cu ordin de plată emis de client;
- creanţe încasate prin casierie (cu numerar), pe bază de chitanţă de casă, emisă către
client;
- creanţe încasate prin efecte comerciale de primit (bilete de ordin) primite de la client.

13
În contabilitatea SRL „Prietenia-Agro” creanţele sunt încasate prin 2 metode: prin
transfer bancar şi în numerar (prin casierie).
SRL „Prietenia-Agro” nu înregistrează creanţe externe. Toate creanţele înregistrate în
contabilitatea entităţii sunt creanţe interne.
După caracterul lor juridic, avem:
- creanţe certe – au la bază un raport juridic atestat prin documente şi se evidenţiază în
contabilitate ca atare, sunt sigure;
- creanţe incerte – nu au la bază un raport juridic, sunt nesigure şi includ creanţele
compromise a căror mărime este certă, dar recuperarea incertă şi creanţele litigioase care au o
existenţă incertă.
SRL „Prietenia-Agro” nu înregistrează creanţe incerte, întrucît toate operaţiunile
economice efecuate în contabilitatea acestei entităţi au la bază rapoarte juridice atestate prin
documente şi se evidenţiază în contabilitate ca atare, adică sunt sigure.
După posibilitatea de a fi recuperate:
- creanţe recuperabile;
- creanţe nerecuperabile.
Din motiv că creanţele înregistrate de SRL „Prietenia-Agro” sunt certe, respectiv şi
posibilitatea de recuperare a acestora este sigură.
În paragraful următor autorul va relata modul de recunoaştere şi evaluare a creanţelor şi
aspectele problematice aferente acesteia.

1.2 Probleme aferente recunoaşterii şi evaluării creanţelor


Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare defineşte recunoaşterea
ca fiind procesul încorporării în bilanţ a unui element care îndeplineşte criteriile de recunoaştere.
Acest proces implică descrierea în cuvinte a respectivului element şi asocierea unei
anumite sume, precum şi includerea respectivei sume în totalul bilanţului sau al contului de
profit şi pierdere.
O primă problemă care apare în calea modului de contabilizare a creanţelor, în special a
celor comerciale, este recunoaşterea lor în conturile de evidenţă, implicând clasificarea acestora.
Reieşind din prevederile paragrafelor 57-59 ale Standardului Internaţional de Contabilitate (IAS)
1 „Prezentarea situaţiilor financiare”, specialiştii consideră mai argumentată sub aspect
metodologic reflectarea creanţei comerciale date nu în conturile de creanţe petermen lung, ci în
cele curente, întrucât „activele curente sunt activele (cum ar fi stocurile şi creanţele comerciale)
care sunt vândute, consumate sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare, chiar şi
atunci când nu se poate săfie realizate în 12 luni de la data bilanţului [1.8].

14
Potrivit SNC „Creanţe şi investiţii financiare”, creanţele se recunosc ca active în baza
contabilităţii de angajamente în cazul în care [1.9]:
* sunt controlate de entitate;
* există o certitudine întemeiată că în urma stingerii creanţelor entitatea va obţine
beneficii economice viitoare;
* valoarea creanţelor poate fi evaluate în mod credibil.
Conform IAS 39, creanţele trebuie recunoscute doar atunci cînd întreprinderea devine
parte a unui contract şi are dreptul legal de a primi contravaloarea acesteia prin numerar sau
transfer bancar.
Creanţele pot fi recunoscute ca active în cazul când se respectă următoarele cerinţe:
- Sunt controlate de entitate ca rezultat al evenimentelor anterioare (în baza
drepturilor juridice asupra acestora);
- Există o certitudine întemeiată că pe viitor acestea vor aduce avantaje economice;
- Valoarea lor poate fi determinată cu un grad înalt de certitudine.
Recunoaşterea creanţelor privind avansurile acordate se efectuiază în baza extrasului din
contul curent al creditorului, ce confirmă transferul miloacelor băneşti debitorului, precum şi a
ordinului de plată - la acordarea avansului în numerar. [2.8, p.257]
În acest mod, o creanţă curentă este recunoscută în bilanţ în momentul în care este
probabil realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi atunci cînd are o valoare ce
poat fi evaluate în mod credibil.
Constatarea creanţelor comerciale are loc la momentul livrării produselor şi a mărfurilor,
prestării serviciilor, executării lucrărilor adică atunci cînd se transmite dreptul de proprietate
asupra acestora către cumpărător. [2.8, p.257]
Oricum, în momentul în care intrarea de numerar sau echivalente de numerar este
amânată, valoarea justă a contraprestaţiei poate fi mai mică decât valoarea nominalăa
numerarului primit sau de primit. Deci, dacă clientului i se oferătermen de plată mai mare decât
termenele comerciale obişnuite fără plată de dobândă, încasările viitoare de lichidităţi valorează
mai puţin la momentul vânzării şi trebuie evaluate corespunzător. Astfel, se consideră că o parte
din preţul de vânzare reprezintă remunerarea creditului acordat. Această mărime, care reprezintă
veniturile din dobânzi, se determină ca diferenţă dintre suma încasată şi preţul ce s-ar fi utilizat
dacă plata s-arfi făcut la momentul livrării bunurilor (dacă acesta este cunoscut) sau dintre suma
încasată şi suma obţinută prin actualizarea încasărilor viitoare cu rata dobânzii pe care ar
procura-o un activ financiar derisc echivalent cu al cumpărătorului (adică, rata dobânzii la care
entitatea clientar fi obţinut un credit echivalent).

15
Actual, atât în Republica Moldova, dar şi peste hotarele acesteia se practică pe larg
vînzarea ca formă de comercializare cu amănuntul şi mod de decontare vînzarea cu plata în rate
(pe credit). Acest tip de tranzacţii este foarte convenabil şi util pentru cumpărătorii care nu au
posibilitatea de procurare integrală a bunurilor, plata pentru marfa procurată fiind eşalonată pe un
anumit interval de timp, cumpărătorul avînd posibilitatea de a consuma bunurile din momentul
procurării acestora, chear dacă achitarea preţului urmează a fi efectuată pe o perioadă mai
îndelungată. De aceea, în perioada de gestiune ce corespunde ciclului normal de exploatare, este
necesar de a constata în contabilitate în mărime deplină creanţele, veniturile şi cheltuielile
aferente vînzării.
Recunoaşterea creanţelor bugetului se realizeză în baza extrasului din contul bancar al
entităţii, la care se anexează copia ordinului de plată care confirmă virarea miloacelor băneşti în
contul Trezoreriei, dar şi în baza ordinului de plată – la efectuarea plăţilor în numerar către
buget. [2.8, p.260]
Constatarea creanţelor personalului se înregistrează în contabilitate conform următoarelor
documente primare:
- ordin de plată ;
- ordinul conducătorului privind recuperarea daunelor material;
- documentele cu titlu executoriu;
- contracte de procurare a mărfurilor cu achitarea în rate;
- contracte de împrumut şi alte angajamente de plată. [ 2.7, p.207]
Recunoaşterea altor creanţe curentese efectuează în baza extrasului din coturele curente
ale entităţii, contractelor comerciale şi de asigurare, facturelor, notelor de contabilitate,
proceselor-verbale, hotărîrele organelor judiciare. [2.7, p. 216]
Evaluarea poate fi înţeleasă ca o modalitate prin care se determină valorile la care
creanţele sunt recunoscute în situaţiile financiare.
Conform Legii Contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2017, creanţele pe termen lung se
înregistrează în contabilitate la valoare scontată, în concordanţă cu cerinţele standardelor de
contabilitate [1.5].
La recunoaşterea iniţială, creanţele curentese evaluează la valoarea nominală, inclusiv
impozitele şi taxele calculate în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Derecunoaşterea creanţelor poate fi efectuată prin stingerea acestora (încasarea
numerarului, trecerea în cont (decontarea) avansurilor primite, compensarea datoriilor).
Ajustarea creanţelor comerciale, cu excepţia corectării erorilor, la SRL „Prietenie-Agro”
se contabilizează:
16
- în cazul în care recunoaşterea iniţială şi ajustarea creanţelor (fără TVA) au loc în aceiaşi
perioadă de gestiune - ca stornare a creanţelor şi veniturilor curente;
- în cazul în care recunoaşterea iniţială şi ajustarea creanţelor (fără TVA) au loc în
perioade de gestiune diferite - ca majorare a cheltuielilor (pierderii) sau diminuare a
provizioanelor şi diminuare a creanţelor curente;
- indiferent de perioada de gestiune în care au avut loc recunoaşterea iniţială şi ajustarea
creanţelor - ca stornare a creanţelor şi datoriilor curente la suma TVA aferentă creanţelor.
Creanţele exprimate în valută se înregistrează în contabilitate la suma echivalentă în
monedă naţională, prin aplicarea cursului de schimb valutar la data întocmirii documentelor
justificative (privind livrarea produselor şi mărfurilor, prestarea serviciilor) şi la data achitării
acestora. Fiindcă, în mare parte, data efectuării tranzacţiilor nu coincide cu data decontării este
foarte posibil să apară diferenţe de curs valutar sau diferenţe de sumă. [2.7, p.184]
Recalcularea creanţelor şi datoriilor exprimate în valută străină la data raportării se
efectiează în baza cursului oficial al leului moldovenesc stabilit de BNM, valabil pentru ultima zi
a perioadei de raportare.
Creanţele se consideră compromise atunci cînd termenul de prescripţie prevăzut de
legislaţia în vigoare a expirat sau clientul (cumpărătorul) se află în situaţia financiară
nefavorabilă (creanţele nu au acoperire garantată şi nu pot fi încasate). Recunoaşterea creanţelor
drept compromise are loc în baza documentelor ce confirmă apariţia circumstanţei respective.
Întrucât entitatea analizată în prezenta lucrare nu înregistrează creanţe compromise, vom
prezenta în continuare un exemplu convenţional.
Exemplu convenţional. Admitem, că SRL „Prietenia-Agro” a livrat în octombrie 2013
grâu de 54 000 lei către „Arbomax” SRL. În luna noiembrie 2016 în urma inventarierii s-a
depistat creanţe nestinse anterior în sumă de 54 000 lei (mai mult de 3 ani). În urma deciziilor
interne s-a dispus de a acţiona compania „Arbomax” SRL în judecată. Conform instanţei de
judecată la data de 22 noiembrie 2016, a fost respinsă acţiunea SRL „Prietenia-Agro” împotriva
companiei SRL „Arbomax”.
Hotărîrea putea fi atacată cu recurs la Curtea de Apel Chişinău în termen de 30 zile de la
pronunţare. SRL „Prietenia-Agro” a continuat atacul asupra deciziei Hotărîrii Judecătoriei
Centru, asupra posibilităţii de încasare a reclamaţiilor pretinse. Curtea de Apel Chişinău în
şedinţă publică a menţinut decizia Judecătoriei Centru expusă corect şi irevocabilă.
În acest caz, decontarea creanţelor compromise este posibilă prin raportarea directă a
creanţelor compromise la cheltuielile perioadei, sau prin decontarea creanţelor compromise pe
seama rezervelor pentru datoriile compromise create anterior [2.9, p.48]. Pentru aceasta este
17
necesar de a întocmi lista de inventariere a creanţelor compromise şi ordinul conducătorului
entităţii privind decontarea creanţelor. Necesitatea efectuării inventarierii este prevăzută de art.24
din Legea contabilităţii [1.5].
Aplicarea metodei decontării creanţelor compromise pe seama corecţiilor
(provizioanelor) create în aceste scopuri permite reflectarea pierderilor privind creanţele
compromise în situaţiile financiare ale perioadei de gestiune în care au fost constatate veniturile
aferente acestor pierderi, dar nu în perioada în care s-a constatat că clientul nu este în stare să
achite creanţa.
În baza exemplului de mai sus, admitem că SRL „Prietenia-Agro” , în conformitate cu
politicile contabile utilizează metoda corecţiilor privind creanţele compromise stabilite în baza
mărimii absolute a creanţelor compromise. Soldul neutilizat al corecţiilor privind creanţele
compromise la 31 decmbrie 2016 constituie 54 000 lei. Corecţiile privind creanţele compromise
calculate de (54 000 lei) se ajustează şi se contabilizează în sumă de 54 000 lei (0 lei – 54 000lei)
ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi corecţiilor privind creanţele compromise în
evidenţa contabilă a SRL „Prietenia-Agro”. Mărimea corecţiilor pe creanţe în totalitate, se
determină prin produsul dintre cota medie a creanţelor compromise şi volumul vînzărilor nete.
Volumul vînzărilor nete reprezintă veniturile din vînzările în credit (cu plată ulterioară)
ajustate cu valoarea bunurilor returnate şi/sau cu suma reducerii de preţuri aferente vînzării. Cota
medie a creanţelor compromise se calculează ca raportul dintre suma efectivă a pierderilor
aferente creanţelor compromise în perioadele de gestiune precedente (de exemplu, 3-5 ani) şi
volumul vînzărilor nete în aceeaşi perioadă.
Principiul prudenţei aduce la cunoştinţa entităţilor de a nu supraevalua activele sau veniturile
şi de a nu subevalua datoriile şi cheltuielile în situaţiile financiare. În urma celor expuse, la finele
exercitiului financiar se efectuează inventarierea anuală a decontărilor cu debitorii în scopul
depistării creanţelor dubioase. Evaluarea la inventar se efectuează la valoarea de utilitate, anume
la valoarea probabilă de încasat, dacă aceasta este mai mică decît valoarea nominală a acestora,
se constată creanţe compromise. Sumele diminuării/majorării creanţelor şi datoriilor se evaluează
la valoarea nominală a acestora. [2.7, p.194]
Creanţele bugetului mai pot fi constatate în cazul când suma TVA aferentă procurărilor
depăşeşte suma TVA aferentă volumului livrărilor pe perioada fiscală. Diferenţa la sfârşitul
perioadei fiscale se trece în categoria creanţelor curente. Dacă depăşirea sumei TVA aferentă
procurărilor faţă de TVA privind vânzările se datorează faptului că au avut loc livrări la cote
reduse, contribuabilul are dreptul la restituirea taxei pe valoarea adăugată în conformitate cu
legislaţia în vigoare [3.6]. Mărimea TVA spre restituire se reflectă ca creanţă a bugetului şi se
18
calculează prin produsul dintre cota standard a TVA li valoarea livrării impozabile la cota redusă,
dar nu mai mult decât suma depăşirii TVA spre trecere în cont. TVA aferentă avansurilor primite
se determină utilizând cota de 16,67% de la suma avansului primit şi se reflectă ca creanţă a
bugetului până la data efectivă a livrării impozabile.
Exemplu. În conformitate cu politicile contabile, SRL „Prietenia-Agro” achită impozitul
pe venit trimestrial în rate prin metoda achitării în rate a impozitului ce urma a fi plătit pentru
anul precedent. În anul 2015 impozitul pe venit calculat şi declarat a constituit 2105,7 mii lei. În
luna martie 2015 entitatea a achitat în avans 526,4 mii lei (rata pentru trimestrul I), celelalte trei
rate trimestriale au fost achitate în termenele prevăzute de legislaţia în vigoare.
În acest caz, se va contabiliza:
în trimestrele I - IV anul 2016:
- impozitul pe venit achitat în rate în sumă de 2105,7 mii lei (526,4 mii lei × 4 trimestre) - ca
majorare a creanţelor curente şi diminuare a numerarului;
În situaţiile financiare creanţele se reflectă la valoarea contabilă. Dacă la data raportării,
suma mijloacelor încasate în urma stingerii unor creanţe depăşeşte valoarea recunoscută a
acestora, diferenţa respectivă se înregistrează ca datorii.
Drept concluzie, putem susţine, că creanţele, indiferent de tipul lor, trebuie recunoscute
doar atunci când entitatea devine parte a unui contract şi, ca urmare, are dreptul legal de a primi
numerar sau, respectiv, are obligaţia legală de a plăti.
Astfel, o creanţă curentă este recunoscută în bilanţ în momentul în care este probabilă
realizarea unui beneficiu economic viitor de către entitate şi atunci când are o valoare care poate
fi evaluată în mod credibil.
Totodată, evaluarea creanţelor, trebuie înţeleasă ca un proces prin care se determină
valorile la care creanţele şi datoriile curente vor fi recunoscute în situaţiile financiare, ceea ce
presupune alegerea unei anumite baze de evaluare.

19
CAPITOLUL II. CONTABILITATEA CREANŢELOR ŞI ANALIZA
ASPECTELOR PROBLEMATICE AFERENTE ACESTE

2.1. Organizarea contabilităţii creanţelor comerciale şi perfecţionarea


acesteia
Un rol semnificativ în diversitatea activelor folosite în cadrul entităţilor din orice
domeniu o deţin - drepturile juridice ale entităţii ca creditor de a primi la scadenţa stabilită de
contractele întocmite bunuri materiale ori alte valori de la persoane juridice sau fizice numite
debitori.
Raporturile agenţilor economici cu alte persoane fizice sau juridice generează creanţe şi
datorii. Creanţele contribuie la continuitatea activităţii entităţii, în aceste condiţii un rol deosebit
îl are organizarea evidenţei contabile a creanţelor la entitate. Activând în condiţiile concurenţei
orice entitate este cointeresată în obţinerea profitului.
În condiţiile înăspririi concurenţei şi a unei activităţi ce tinde de a fi durabilă pentru
entitate are importanţă cum îşi tratează consumatorii. De aceea este important să se ţină o
evidenţă exactă a stării creanţelor în conformitate cu legislaţia în vigoare. Pe lânga aceasta,
cunoaşterea stării creanţelor contribuie la o mai bună planificare a activităţii entităţii şi la luarea
unor decizii adecvate de către utilizatorii interni şi externi ai informaţiei contabile.
Creanţele comerciale reprezintă dreptul creditorului asupra clienţilor de a primi la
termenile scadente echivalentul valoric pentru produsele, mărfurile livrate şi serviciile prestate
neachitate [1.9].
Creanțele comerciale apar cînd momentul realizării produselor sau al prestării serviciilor
nu coincide cu momentul încasării miloacelor băneşti. În componenţa creanţelor comerciale se
includ, de asemenea, avansurile acordate şi cambiile primite. [2.8, p. 189]
Creanţele şi datoriile comerciale reflectă relaţiile entităţii cu alte entităţi legate de
aprovizionarea şi desfacerea de bunuri şi servicii.

20
În vederea organizării corecte a contabilizării şi reflectării oportune a operaţiunilor
economice în conturile contabilităţii SRL „Prietenia-Agro” se respectă riguros cerinţele privind
întocmirea documentelor, care sunt reflectate mai detaliat în art. 16 din Legea contabilitatii [1.5].
Conform acestei legi, toate operaţiunile economice, inclusiv creanţele curente, trebuie să
fie perfectate prin documente primare şi generalizate în registre contabile. La etapa actuală,
modul de documentare a operaţiunilor cu creanţele nu este reglementat sub aspect normativ.
Creanţele entităţii se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală. Creanţele în
valută straină se reflectă în situaţiile financiare în valuta naţională, prin aplicarea cursului valutar
la data întocmirii documentelor justificative [1.5].
Documentul primar în operaţiunile cu creanţele, în majoritatea cazurilor este întocmit o
dată cu efectuarea operaţiunii economice, iar dacă aceasta nu este posibil - nemijlocit după
terminarea acesteia. La întocmirea documentului primar se ia în consideraţie faptul că acesta
trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii, prevăzute de Legea contabilităţii [1.5]:
- denumirea documentului:
- data întocmirii;
- conţinutul operaţiunii economice;
- denumirea întreprinderii;
- funcţiile şi numele persoanelor responsabile de efectuarea şi perfectarea operaţiunii
economice;
- semnăturile personale ale acestora.
Documentele se întocmesc de persoane responsabile în termene determinate în
conformitate cu regulile şi cerinţele stabilite, asigurând valoarea juridică integrală a acestora.
Etapa întocmirii documentelor prevede alegerea formularelor, documentelor primare sau a altor
purtători de informaţie contabilă pentru fiecare obiect contabil, alegerea mijloacelor şi proceselor
de întocmire a documentelor, stabilirea componenţei persoanelor responsabile de întocmirea
corectă şi oportună a unor sau altor documente primare.
Documentele primare intrate în contabilitate, ulterior sunt verificate în mod obligatoriu:
după continut, după formă, aritmetic.
În documentele care confirmă operaţiunile înscrise deja în registrele contabile se face
menţiunea sau se indică pagina registrului în care se înregistrează valoarea ce rezultă din această
operaţiune.
Documentele primare care reflectă creanţele faţă de terţi diferă în funcţe de categoria în
care se încadrează terţii (furnizori, salariaţi, etc.) şi de natura juridică a relaţiilor economice.

21
Prestarea serviciilor de arendă, în urma cărora apar creanţele pe termen lung privind arenda, se
efectuiază în baza următoarelor documente primare:
- factura fiscală;
- proces-verbal de primire-predare a serviciilor;
- ordin de plată;
- bon de incasare;
- proces-verbal de inventariere.
Documentele primare de evidenţă a creanţelor servesc drept bază pentru întocmirea
formulelor contabile şi generalizarea informaţiilor în conturi.
Creanţele pe termen lung se înregistrează în contabilitate la valoarea lor nominală,
respectiv la valoarea lor de intrare, denumită valoare contabilă [2.8, p.234].
Evidenţa sintetică a creanţelor pe termen lung se ţine la contul 161 „Creanţe pe termen
lung”, care este destinat generalizării informaţiei privind existenţa, apariţia şi stingerea creanţelor
pe termen lung cu o durată mai mare de un an (pentru arendă, dobânzi şi redevenţe calculate,
cambii primite şi alte decontări). Modul de înregistrare a creanţelor în componenţa celor pe
termen lung se reglementează de prevederile S.N.C. „Venitul” şi S.N.C. „Prezentarea situaţiilor
financiare”.
Contul 161 „Creanţe pe termen lung” este un cont de activ. În debitul acestui cont se
reflectă formarea creanţei pe termen lung, iar în credit – stingerea acesteia. Soldul acestui cont
este debitor şi reprezintă suma creanţelor pe termen lung la finele perioadei de gestiune.
La contul 161 „Creanţe pe termen lung” pot fi deschise mai multe subconturi, cum ar fi:
161.1 „Creanţe comerciale pe termen lung”
161.2 „Creanţe pe termen lung privind leasingul”
161.3 „Alte creanţe pe termen lung”
În perioada analizată în prezenta lucrare, entitatea „Prietenia-Agro” nu a înregistrat
creanţe pe termen lung
Evidenţa analitică a creanţelor pe termen lung se ţine pe debitori, pe termene de formare
şi de achitare a acestora.
Atunci, când, cu ocazia inventarierii, se constată o depreciere sau un risc de neîncasare,
se constituie provizioane pentru depreciere, reprezentând diferenţa dintre valoarea de intrare a
acestora şi valoarea de utilitate stabilită cu ocazia inventarierii.
Tot cu ocazia inventarierii, creanţele sunt supuse verificării şi confruntării pe baza
extraselor de cont. Extrasul de cont serveşte la comunicarea şi solicitarea de debitor a sumelor
aflate în sold la momentul inventarierii, provenite din relaţii economico-financiare, precum şi ca
22
instrument de control. Acest extras se întocmeşte în trei exemplare, de către compartimentul
financiar-contabil al unităţii beneficiare, pe baza datelor din contabilitatea analitică.
Exemplarele 1 şi 2 se transmit debitorului pentru confruntarea debitului (creanţelor pe
termen lung), exemplarul 2 se restituie de către debitor întreprinderii care l-a întocmit (care are
înregistrată o creanţă pe termen lung), confirmat sau cu eventuale obiecţiuni. Totodată, trebuie
menţionată şi modalitatea de plată, respectiv de stingere a debitului.
Pentru generalizarea informaţiei privind creanţele pe termen lung sunt destinate Jurnalele
Order. Ulterior sumele din Jurnalele Order sunt reflectate în Cartea Mare pentru conturile date.
La sfârşit de an, soldul debitor al contului 161 „Creanţe pe termen lung” se reflectă în rd.100 al
Bilanţului la Situaţiile financiare.
Creanţele curente, ca active, sunt prezente şi se formează din momentul naşterii
drepturilor faţă de terţi şi până în momentul stingerii lor.
Operaţiile comercile presupun legătura dintre două entităţi economice:
 furnizorul – ce este în calitate de vînzător, pune la dispoziţia terţilor bunuri sau
servicii contra cost, pe baza unor înţelegeri prealabile;
 clientul – ce este în calitate de cumpărător, achiziţionează contra cost bunuri sau
servicii.
Creanţele comerciale curente se constată la momentul livrării produselor şi a mărfurilor,
cînd are loc transmiterea dreptului de proprietate asupra acestora către cumpărător. În urma
livrării produselor, a mărfurilor şi a prestării de servicii efectuate în baza contractelor comerciale
semnate cu clienţii, furnizorul (antreprenorul) întocmeşte şi prezintă spre plată debitorului
factură fiscală sau factura (în situaţia în care entitatea nu este înregistrată ca plătitor de TVA).
Informaţia din facturile fiscale eliberate cumpărătorului este trecută în Registrul de evidenţă a
livrărilor, care se întocmeşte lunar şi include informaţia cu privire la data întocmirii şi numărul
documentului în baza căruia se face înregistrarea; denumirea şi codul fiscal al debitorului;
valoarea fără TVA a livrărilor ( serviciilor); suma TVA şi valoarea totală, inclusiv TVA [2.8, p.
41].

23
Factură
fiscală (se
Registrele de
eleberează
Registrul de evidență
de către
evidență a sintetică a
entitățile
livrărilor creanțelor
înregistrate
comerciale
ca plătitoare
de TVA)
Factură

(se
eleberează
de către
entitățile
neplătitoare
de TVA) documentară a operaţiilor de înregistrare a creanţelor comerciale
Figura 2.1. Perfectarea
Sursa: Preluată din „Contabilitatea întreprinderii”, Grigoroi L., Lazari L., Bîrcă A.,
Badicu G., ed.Cartier 2011 [2.8, p. 242]
În categoria de creanţe comerciale fac parte:
« creanţe curente aferente facturilor;
« corecţii la creanţe dubioase;
« creanţe ale părţilor afiliate;
« avansuri acordate curente.
De multe ori în practică sunt întilnite creanţele aferente facturilor comerciale şi
avansurile acordate curente.
La baza înregistrării drepturilor de creanţă pentru bunurile şi serviciile livrate
beneficiarilor interni stau facturile fiscale, exprimate în lei, iar pentru livrările la extern facturile
externe exprimate în valută şi convertite în lei la cursul valutar de la data livrării.
Evidenţa analitică a creanţelor comerciale curente se ţine pe fiecare debitor, pe termene
de formare şi de achitare a acestora. Pentru generalizarea informaţiei privind existenţa, formarea
şi achitarea creanţelor cu o durată nu mai mare de un an aferente decontărilor cu cumpărătorii şi
clienţii pentru produsele livrate, serviciile prestate şi avansurile acordate pot fi utilizate
următoarele conturi sintetice :
221 „Creanţe comerciale”
222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise”
223 „Creanţe ale părţilor afiliate”

24
224 „Avansuri acordate curente”

Tabelul 2.1
Reflectarea înregistrărilor la contul 221 „Creanţe comerciale”
În debitul contului 221 se reflectă: În creditul contului 221 se reflectă:
 Înregistrarea creanţei  Încasarea creanţelor comerciale;
cumpărătorilor şi clienţilor la  Trecerea în cont a avansurilor primite anterior
valoarea de livrare a produselor în contul stingerii creanţelor comerciale;
şi mărfurilor vîndute, precum  Valoarea mărfurilor vîndute, returnate de către
şi a serviciilor prestate, cumpărători, şi a sumelor de reducere a
inclusiv TVA şi accize, în preţurilor lor;
condiţiile amînării plăţii;  Stingerea creanţelor pe seama datoriilor faţă
 Diferenţele favorabile de curs de furnizori şi antreprenori (în cazul efectuării
valutar aferente creanţelor în decontărilor prin compensarea cererilor
valută străină la finele reciproce);
perioadei de gestiune;  Anularea creanţelor comerciale dubioase pe
 Diferenţele de sumă privind seama pprovizioanelor privind creanţele
creanţele comerciale aferente dubioase;
contractelor în valută străină.  Diferenţele de curs valutar nefavorabile
aferente creanţelor în valută străină la finele
perioadei de gestiune.
Sursa: : Preluată din „Contabilitatea întreprinderii”, Grigoroi L., Lazari L., Bîrcă A., Badicu G.,
ed.Cartier 2011 [2.8, p. 189]
Contabilizarea creanţelor curente aferent facturilor comerciale se efectuează prin
intermediul contului sintetic 221 „Creanţe comerciale”, după funcţia contabilă este un cont de
activ iar după conţinutul economic este cont de active circulante de natura creanţelor. [2.7,
p.200]
Produsele vândute de SRL „Prietenia-Agro” se înregistrează în debitul contul 221 „Creanţe
comerciale”. Evidenţa acestui cont se ţine în baza facturilor eliberate (anexa 3), adică o dată cu
vânzarea mărfii şi/sau prestarea servicului, se eliberează factura fiscală, fapt ce ne obligă să
înregistrăm venitul entităţii.
Evidenţa analitică a creanţelor la SRL „Prietenia-Agro” se ţine pe fiecare debitor aparte
(anexa 4).
De exemplu, la data de 09 decembrie 2016, în baza facturii fiscale nr.JB4642496 a fost
eliberată de la depozit marfă în sumă toatală de 604,80 lei, inclusiv TVA 8% (anexa 5).
1. În acest caz, în contabilitatea entităţii s-au efectuat următoarele înregistrări (anexa 3):
Debit contul 221 „Creanţe comerciale”, subcontul 221.1 „Creanţe comerciale în ţară” –
la suma totală a creanţei – 604,80 lei
Credit contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 534.4 „Datorii privind taxa pe
valoarea adăugată” – la suma TVA – 44,80 lei

25
Credit contul 611 „Venituri din vânzări”, subcontul 611.2 „Venituri din vînzarea
mărfurilor” – la suma venitului din vânzări – 560,00 lei
2. La încasarea creanţei înregistrate mai sus, în contabilitate se va înregistra formula
contabilă (anexa 3):
Debit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională” – 604,80 lei
Credit contul 221 „Creanţe comerciale”, subcontul 221.1 „Creanţe comerciale în
ţară” – 604,80 lei
În rezultatul rulajului sumelor la contul 221 „Creanţe comerciale”, conform Registrului
contului analizat (anexa 5), la data de 31 decembrie 2016, soldul debitor al acestuia a constituit
3917083,99 lei. Această sumă se înregistrează la sfârşitul anului în rd.190 a Situaţiilor
financiare. Dacă e să ne uităm la suma datoriilor comerciale curente înregistrate la 31 decembrie
2016, putem spune că suma creanţelor acoperă mai mult de 3 ori această sumă, fapt apreciat ca
unul pozitiv.
Şi întrucât entitatea analizată are un număr de operaţiuni destul de limitat cu referite la
creanţele comerciale, neînregistrând de obicei plăţi în avans, în continuare vom analiza alt
exemplu, în care vom putea reflecta mai multe înregistrări contabile:
Exemplu, admitem, că la 2 decembrie 2016 SRL „Prietenia-Agro” a înregistrat vânzarea
unui lot de mărfuri cumpărătorului „Prodiafarm” SRL, în valoare de 85000 lei, TVA – 20 %.
Conform contractului, cumpărătorul a virat vânzătorului la 15 noiembrie avans în mărime de
40% din valoarea livrării, iar diferenţa timp de 3 zile din momentul efectuării livrării. Costul
mărfurilor vândute este de 69000 lei.
Înregistrările contabile în baza acestui exemplu sunt următoarele:
1. Reflectarea sumei avansului primit de la cumpărători (85000 lei× 1,2× 40%):
Debit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională” – 40800 lei
Credit contul 523 „Avansuri primite curente” – 40800 lei
2. Reflectarea TVA aferentă avansului primit (40800 lei : 6):
Debit contul 225 „Creanţe ale bugetului” – 6800 lei
Credit contul 534 „Datorii faţă de buget” – 6800 lei
3. Decontarea costului mărfurilor vândute:
Debit contul 711 „Costul vânzărilor” – 69000 lei
Credit contul 217 „Mărfuri” – 69000 lei
4. Înregistrarea venitului din vânzarea mărfurilor:
Debit contul 221 „Creanţe comerciale” – 85000 lei
Credit contul 611 „Venituri din vânzări” – 85000 lei
26
5. Înregistrarea TVA aferentă mărfurilor vândute:
Debit contul 221 „Creanţe comerciale” – 17000 lei
Credit contul 534 „Datorii faţă de buget” – 17000 lei
6. Trecerea în contul stingerii datoriei faţă de buget privind TVA a sumei TVA din avansul
primit:
Debit contul 534 „Datorii faţă de buget” – 6800 lei
Credit contul 225 „Creanţe ale bugetului” – 6800 lei
7. Decontarea reciprocă dintre suma avansului primit anterior şi creanța comercială a clientului:
Debit contul 523 „Avansuri primite curente” – 40800 lei
Credit contul 221 „Creanţe comerciale” – 40800 lei
8. Încasarea creanţei cumpărătorului:
Debit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională” – 61200 lei
Credit contul 221 „Creanţe comerciale” – 61200 lei
Evidenţa vânzărilor SRL „Prietenia-Agro” se ţine în baza Registrului vînzărilor (anexa 6).
Din categoria conturilor de evidenţă a creanţelor comerciale face parte şi contul 222
„Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise”. În creditul acestui cont se reflectă
constituirea provizioanelor pentru creanţele dubioase la sumele prognozate în baza calculelor şi
analizei respective, iar în debit – utilizarea rezervelor la decontarea sumelor creanţelor
compromise. Soldul contului este creditor şi reprezintă suma rezervelor neutilizată la finele
perioadei de gestiune [2.14, p.306].
Creanţele neînregistrate ale entităţii, se depistează la efectuarea inventarierii acestora, şi
anume în baza Actelor de verificare în agenţii economici.
În practica economică, de cele mai dese ori termenele de prescripţie se întrerup atunci
când debitorul îşi recunoaşte creanţa. Întreprinderea poate considera că debitorul şi-a recunoscut
creanţa în cazul când acesta:
- a achitat parţial creanţa;
- a plătit dobânzi pentru depăşirea termenului de plată;
- s-a adresat creditorului cu rugămintea de amânare a plăţii;
- a semnat actul de verificare a creanţei;
- a înaintat cererea privind trecerea în cont a decontărilor reciproce.
Astfel, sub aspect teoretic, termenele de prescripţie pot fi prelungite pe o perioadă de
timp nedeterminată. În acest scop, debitorul trebuie să recunoască creanţa corespunzătoare cel
puţin o dată în trei ani.

27
La procurarea materialelor, mărfurilor, furnizorul poate cere achitarea acestora până la
livrarea lor, sub forma avansurilor. Pentru evidenţa avansurilor pe termen scurt acordate
furnizorilor este destinat contul de active 224 „Avansuri acordate curente”. În debit se reflectă
sumele avansurilor curente acordate, iar în credit – sumele avansurilor înregistrate pentru
stingerea datoriilor faţă de furnizor. La acest cont pot fi deschise 2 subconturi:
 224.1 „Avansuri acordate în ţară”;
 224.2 „Avansuri acordate în străinătate”.
SRL „Prietenia Agro” utilizează contul 224 „Avansuri acordate curente“, pentru
trecerea în cont a sumelor avansurilor acordate anterior pentru achitărea datoriilor faţă de
furnizori şi antreprenori pentru materialele şi mărfurile primite.
Astfel, la data de 31 decembrie 2016, SRL „Prietenia Agro” înregistra la contul 224
„Avansuri acordate curente” sold în sumă de 109022 lei (anexa 2). În luna decembrie a anului
2016, în contabilitatea SRL „Prietenia Agro” s-au reflectat următoarele înregistrări contabile ce
se referă la avansurile acordate curente (anexa 7):
1. S-a acordat avans furnizorului:
Debit contul 224 „Avansuri acordate curente”, subcontul 224.1 „Avansuri acordate în
ţară” – 13539,51 lei
Cedit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională”, subcont 242.1 „Numerar la
conturi nelegat” – 13539,51 lei
2.S-au trecut în cont sumele avansurilor acordate anterior pentru achitarea datoriilor faţă
de furnizori pentru materialele şi mărfurile primite:
Debit contul 521 „Datorii comerciale curente”, subcontul 521.1 „Datorii comerciale în
ţară” –55810,12 lei
Credit contul 224 „Avansuri acordate curente”, subcontul 224.1 „Avansuri acordate în
ţară” – 55810,12 lei
3. Corectarea avansului înregistrat greşit în perioada precedentă:
Debit contul 331 „Corecţii ale rezultatelor anilor precedenţi” – 200,00 lei
Credit contul 224 „Avansuri acordate curente”, subcontul 224.1 „Avansuri acordate în
ţară” – 200,00 lei
Ca şi alte creanţe comerciale, suma avansurilor curente acordate este compusă din suma
acestora în debit la începutul perioadei de gestiune plus rulajul debitor pentru perioada de
gestiune minus rulajul creditor pe contul 224. Suma rezultată se înscrie în rândul 210 din
Bilanţul contabil.
2.2. Contabilitatea creanţelor bugetului
28
Relaţiile agenţilor economici cu bugetul de stat se concretizează în procesele de calculare,
achitare şi declarare a impozitelor şi taxelor. Desfăşurarea activităţii unităţilor economice
generează în mod implicit datorii faţă de bugetul statului şi unele creanţe.
Creanţele bugetului faţă de întreprindere apar ca urmare a achitării impozitului pe
venit în rate la buget pe parcursul anului conform art. 84 al Codului Fiscal, a achitării
impozitului pe venit în cazul plăţii prealabile a dividendelor conform art. 80 al Codului Fiscal, a
achitării impozitului pe venit în străinătate pe venitul din investiţii şi pe venitul financiar
conform art. 82 al Codului Fiscal, a reţinerii impozitelor la sursa de plată conform art. 90 al
Codului Fiscal în cazul în care întreprinderea este beneficiarul plăţii [2.5, p.118].
Sumele calculate şi achitate ale acestora, se înregistrează în contabilitate în baza
documentelor primare. Acestea pot fi: calcule şi note contabile, facturi fiscale, ordine de plată
trezoreriale, ordine şi decizii ale unităţilor economice sau organelor de stat. Evidenţa analitică a
creanţelor curente privind decontările cu bugetul se ţine pe feluri de impozite şi plăţi, pe termene
de recuperare a acestora din buget.
Modul de reţinere a impozitului pe venit la sursa de plată este stabilită în Regulamentul
cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată din alte plăţi decît salariul aprobat
prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 77 din 30 ianuarie 2016 [2.7, p.27].
Creanţele apar şi în legătură cu administrarea şi contabilizarea TVA – cele mai întâlnite
creanţe din categoria creanţelor pe termen scurt privind decontările cu bugetul. Dacă suma TVA
aferentă procurărilor depăşeşte suma TVA aferentă volumului livrărilor pe perioada fiscal (1
lună), diferenţa la sfârşitul lunii se trece în categoria Creanţelor pe termen scurt privind
decontările cu bugetul, se contabilizează în contul 225 „Creanţe ale bugetului”.
Situaţiile de apariţie a creanţelor sunt în dependenţă de specificul operaţiunilor
economice, tipul impozitului şi cuprind sumele:
- impozitului pe venit plătit în plus, achitat în avans în decursul anului, reţinut la sursa
de plată, plătit în cursul anului în străinătate, reţinut în cazul plăţii anticipate a
dividendelor intermediare;
- TVA pentru trecerea în cont, TVA de recuperat, TVA calculată de la avansurile
primite;
- accizelor aferente procurărilor pentru trecerea ulterioară în cont;
- altor impozite şi taxe republicane şi locale achitate în avans sau plătite în plus.
Sumele calculate şi achitate ale creanţelor pe termen scurt privind decontările cu bugetul
se înregistrează contabilitate în bata documentelor primare:
- calcule şi registre contabile;
29
- ordine de plată;
- ordine şi decizii ale unităţii economice sau organelor de stat, etc
Contablitatea creanţelor privind decontările cu bugetul se ţine pe contul de activ 225
„Creanţe ale bugetului”.
În debitul acestui cont se înregistrează avansurile vărsate la buget potrivit impozitelor
stabilite de legislaţie (cu excepţia TVA), precum şi sumele plătite în plus la buget şi diferenţele
între sumele tva plătită şi primită; iar credit se reflectă sumele trecute în cont pentru stingerea
datoriilor aferente decontărilor cu bugetul, realizate în perioadele de gestiune curente sau
ulterioare, precum şi plăţile în plus recuperate din buget. Soldul este debitor şi reflectă datoriile
bugetului faţă de entitate la finele perioadei de gestiune [1.9].
Conform datelor din anexa 8, la data de 31 decembrie 2016, SRL „Prietenia-Agro”
înregistra suma de 3594772,45 lei la contul 225 „Creanţe pe termen scurt privind decontările
cu bugetul”, şi anume:
- subcont 225.2 „Creanţe privind taxa pe valoarea adăugată” – 18002,76 lei;
- subcont 225.4 „Creanţe privind alte impozite şi taxe” – 3576769,69 lei;
De aseemenea, la acest cont mai pot fi deschise următoarele subconturi
- 225.1 „Creanţe privind impozitul pe venit”;
- 225.3 „Creanţe privind accizele”;
- 225.6 „Alte creanţe ele bugetului”
Evidenţa analitică se ţine pe feluri de impozite, de plăţi şi termene de recuperare a
acestora în buget.
Creanţa privind impozitul pe venit se determină la sfârşitul anului după compararea la
sfârşitul anului a soldurilor conturilor 225 ,,Creanţe pe termen scurt privind decontările cu
bugetul” şi 534 ,,Datorii privind decontările cu bugetul”, luând în consideraţie soldul la începutul
anului de gestiune a acestora [1.9].
Dacă depăşirea sumei TVA aferentă procurărilor faţă de TVA privind vânzările se
datorează faptului că au avut loc livrări la cote reduse, contribuabilul are dreptul la restituirea
taxei pe valoarea adăugată în conformitate cu legislaţia fiscală în vigoare. Mărimea TVA spre
restituire se reflectă ca creanţă a bugetului şi se calculează prin produsul dintre cota standard a
TVA şi valoarea livrării impozabile la cota redusă, dar nu mai mult decât suma depăşirii TVA spre
trecere în cont, ţinând cont de modul şi ponderea achitărilor faţă de furnizorii bunurilor exportate.
Creanţele bugetului faţă de entitatea SRL „Prietenia-Agro” apar în următoarele situaţii:
a. Situaţii aferente impozitului pe venit:

30
Creanţe ale bugetului apar ca urmare a achitării impozitului pe venit în rate la buget pe
parcursul anului conform art. 84 al Codului Fiscal, a achitării impozitului pe venit în cazul plăţii
prealabile a dividendelor conform art. 80 al Codului Fiscal, a achitării impozitului pe venit în
străinătate pe venitul din investiţii şi pe venitul financiar conform art. 82 al Codului Fiscal, a
reţinerii impozitelor la sursa de plată conform art. 90 al Codului Fiscal în cazul în care
întreprinderea este beneficiarul plăţii, a depăşirii sumei TVA trecută în cont asupra sumei TVA
calculate şi ca urmare a supraplăţilor efectuate în buget. Modul de reţinere a impozitului pe venit
la sursa de plată este stabilită în Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa
de plată din alte plăţi decît salariul aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 77
din 30 ianuarie 2016 [2.17, p.348].
La achitarea impozitului pe venit în avans, în contabilitatea entităţii s-a înregistrat
formula contabilă (anexa 9):
Debit contul 225 „Creanţe cu bugetul”, subcontul 225.1 „Creanţe privind impozitul pe
venit” - 526427,00 lei
Cedit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională”, subcont 242.1 „Numerar la
conturi nelegat” - 526427,00 lei
Trecerea în cont la finele perioadei de gestiune a sumelor impozitului pe venit achitate in
avans pe parcursul anului se înregistrează prin formula contabila (anexa 10):
Debit contul 534 „Datorii faţă de buget” - 526427,00 lei
Credit contul 225 „Creanţe cu bugetul”, subcontul 225.1 „Creanţe privind impozitul pe
venit” - 526427,00 lei
a. Situaţii aferente TVA:
TVA spre trecerea în cont. Sumele primite în avans contra livrărilor impozabile ulterioare
condiţionează apariţia obligaţiei de plată a taxei pe valoarea adăugată. Taxa pe valoarea adăugată
aferentă avansurilor primite se reflectă ca creanţă a bugetului până la data efectivă a livrărilor
impozabile.
La trecerea în cont a avansului primit, în baza registrului furnizorilor, în contabilitatea
SRL „Prietenia-Agro” se va înregistra (anexa 9):
Debit contul 225 „Creanţe cu bugetul”, subcontul 225.2 „Creanţe privind taxa pe
valoarea adăugată” – 7200 lei
Credit contul 534 „Datorii faţă de buget” – 7200 lei
Aceleaşi formule contabile se vor reflecta şi în cazul impozitelor pentru bunurile
imobiliare. Astfel:

31
- La achitarea în avans a impozitului pe bunurile imobiliare se înregistrează formula
contabilă (anexa 11):
Debit contul 225 “Creanţe ale bugetului”, subcont 225.4 „Creanţe privind alte impozite
şi taxe” – 135861,20 lei
Cedit contul 242 „Conturi curente în monedă naţională”, subcont 242.1 „Numerar la
conturi nelegat” – 135861,20 lei
- Trecerea în cont la finele perioadei de gestiune a impozitului pe bunurile imobiliare
achitate in avans pe parcursul anului se înregistrează prin formula contabila:
Debit contul 534 „Datorii faţă de buget” - 135861,20 lei
Credit contul 225 „Creanţe cu bugetul”, subcontul 225.1 „Creanţe privind impozitul pe
venit” – 135861,20 lei
Soldul debitor al contului 225 “Creanţe ale bugetului”, se înscrie în rândul 220 din
Bilanţul la Situaţiile financiare.

2.3. Aspecte aferente contabilităţii creanţelor personalului


Creanţele personalului reprezintă sumele datorate entității de către angajați și sunt generate de
următoarele operații [2.8, p.266]:
1. acordării avansurilor spre decontare (titularilor de avans);
2. recuperări de către gestionari a daunei materiale cauzate;
3. retribuirea muncii;
4. alte datorii.
Pentru executarea unor sarcini de serviciu persoanelor, numite titulari de avans, li se
eliberează avansuri spre decontare. Aceste avansuri sunt destinate, în special, acoperirii
cheltuielilor de deplasare care includ [2.8, p. 267]
- cheltuieli de călătorie (costul biletelor de călătorie tur-retur);
- cheltuieli privind cazarea;
- diurna.
Componenţa şi modul de determinare a cheltuielilor de deplasare este reglementat de
Regulamentului cu privire la delegarea salariaţilor entităţilor din Republica Moldova, aprobat
prin Hotărârea Guvernului RM nr.10 din 05.01.2012 [1.7].
Delegarea salariatului se efectuează de către conducătorul entităţii, iar în cazul absenţei
conducătorului (concediu, deplasare în interes de serviciu etc.) - de către persoana ce execută

32
funcţiile conducătorului entităţii şi se perfectează prin eliberarea legitimaţiei de deplasare 1
[1.7].
Delegarea angajatului în străinătate şi eliberarea legitimaţiei de deplasare se efectuează în
baza ordinului conducătorului entităţii, cu indicarea scopului şi termenului detaşării, precum şi a
ţării gazdă. Detaşarea angajatului în hotarele Republicii Moldova poate să se efectueze la
decizia conducătorului entităţii, precum şi fără emiterea ordinului [1.7].
În legitimaţia de deplasare se indică: denumirea entităţii pe care o reprezintă, numele de
familie, prenumele angajatului, funcţia deţinută, localităţile de destinaţie şi denumirea entităţii la
care se deleagă, scopul misiunii şi termenul detaşării [1.7].
Termenul delegării angajaţilor se determină de către conducătorii entităţilor şi nu poate
depăşi doi ani la delegarea peste hotare şi 40 zile - în hotarele Republicii Moldova, fără a lua în
calcul timpul aflării în drum [1.7].
Termenul delegării muncitorilor, conducătorilor şi specialiştilor delegaţi pentru executarea
lucrărilor de montaj, reglare, reparare şi construcţie nu va depăşi un an, cu excepţia timpului
aflării în drum [1.7].
Angajatului delegat i se păstrează locul de muncă (funcţia) şi salariul mediu pentru
timpul deplasării, inclusiv pentru timpul aflării în drum, iar la delegarea în străinătate pe un
termen ce depăşeşte 6 luni - 75 la sută din salariul mediu lunar la locul respectiv de muncă
[1.7].
Normele diurnelor sînt diferenţiate pe categorii, ţinîndu-se cont de posturile deţinute de
angajaţii detaşaţi, de scopul şi caracterul misiunii.
Cuantumul diurnelor pentru fiecare zi de aflare în deplasare a angajatului sînt prevăzute
în anexa 12.
Dacă timpul aflării angajatului în statele de trecere a depăşit 24 ore sau pe parcursul
itinerarului (tur-retur) de deplasare au avut loc staţionări forţate, cu aflarea în hotel în statul de
trecere în timpul nopţii, diurnele pentru zilele menţionate se vor plăti conform normei stabilite
pentru acel stat de trecere. În celelalte cazuri diurnele se vor plăti potrivit normei stabilite
pentru punctul de destinaţie (detaşare) [1.7].
Pentru zilele de plecare şi întoarcere diurnele se plătesc în mărime de 50 la sută din
normele stabilite.
În cazul delegării pe o singură zi în teritoriul Republicii Moldova diurnele nu se plătesc,
iar peste hotarele republicii diurnele se plătesc în mărime de 50 la sută din norma stabilită.

33
Dacă durata deplasării peste hotarele Republicii Moldova depăşeşte 30 zile, cuantumul
diurnei se reduce cu 20 la sută pentru fiecare zi depăşită, iar dacă această durată depăşeşte 60
zile, cuantumul diurnei se reduce cu 30 la sută pentru fiecare zi în plus [1.7].
Eliberarea numerarului spre decontare se efectuează cu condiţia prezentării dării de seamă
privind sumele eliberate anterior spre decontare.
Decontul de avans se întocmeşte de către angajaţii delegaţi în acea valută în care a fost
eliberat avansul. Totodată, în decontul de avans se indică cheltuielile de deplasare, efectuate în
valuta ţării de destinaţie, conform documentelor confirmative corespunzătoare şi cu transferarea
în valuta în care a fost eliberat avansul. Transferarea se efectuează potrivit cursului oficial stabilit
de BNM, conform documentelor prezentate de angajatul delegat, eliberate de casele de schimb
(la sumele valutei menţionate în ele), iar în cazul lipsei acestora - potrivit cursului de cotare al
Băncii Naţionale a Moldovei la data eliberării avansului [1.7].
Soldul avansului nejustificat prin documentele de confirmare se restituie de către
angajatul delegat în valuta în care a fost eliberat avansul, sau, la înţelegerea între administraţia
entităţii, care trimite în deplasare şi angajatul delegat - în valuta naţională a Republicii
Moldova la cursul de cotare al Băncii Naţionale a Moldovei la data rambursării soldului
avansului eliberat [1.7].
În SRL „Prietenia-Agro” nu se achită diurne, deci persoanei care pleacă în deplasare în
interes de serviciu, i se păstrează salariul, ceea ce la părerea noastră nu este corect. Adică,
conform prevederilor legislației, delegatului i se păstrează salariul, plus la aceasta, entitatea este
obligată să achite diurna, cazarea și altele.
Pentru a exemplifica cele expuse mai sus, vom prezenta un exemplu cu date
convenţionale. Admitem că entitatea analizată în prezenta lucrare plăteşte diurne persoanlor
detaşate, conform regulamentului nr.10 din 05.01.2012, „privind detaşarea salariaţilor
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor din Republica Moldova”
Admitem, că Contabilul – şef al SRL „Prietenia-Agro”, a plecat la un seminar ştiinţific
organizat în oraşul Edineţ în perioada 15 – 17 aprilie, primind un avans spre decontare în mărime
de 500 lei. La întoarcere i s-a aprobat decontul de avans:
- costul călătoriei – 250 lei;
- servicii de cazare oferite de hotelul „Machidon” – 150 lei / noapte;
Suma depăşirii cheltuielilor de deplasare asupra sumei avansului primit i-au fost restituite în
decurs de 3 zile de la prezentarea decontului de avans, urmare a datelor din exemplu, în
contabilitate se întocmesc următoarelr înregistrări contabile:
1. Acordarea avansului spre decontare titularului de avans:
34
Debit contul 226 „Creanţe ale personalului” – 500 lei
Credit contul 241 „Casa” – 500 lei
2. Reflectarea costului tichetelor de călătorie:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative” – 250 lei
Credit contul 532 „Datorii față de personal privind alte operații” – 250 lei
3. Reflectarea cheltuielilor privind cazarea delegatului:
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative” – 300 lei
Credit contul 532 „Datorii față de personal privind alte operații” – 300 lei
4. Decontarea sumei diurnei (3 zile × 75 lei):
Debit contul 713 „Cheltuieli administrative” – 225 lei
Credit contul 532 „Datorii față de personal privind alte operații” – 225 lei
5. Stingerea datoriei față de titularul de avans din contul avansului acordat anterior:
Debit contul 532 „Datorii față de personal privind alte operații” – 500 lei
Credit contul 226 „Creanţe ale personalului” – 500 lei
6. Achitarea sumei depăşirii cheltuielilor efectuate asupra avansului acordat:
Credit contul 532 „Datorii față de personal privind alte operații” – 500 lei
Credit contul 241 „Casa” – 500 lei
Creanţele personalului se înregistrează în contabilitatea entităţii în baza următoarelor
documente primare: ordine de plată, lista de plată, documente cu titluri executorii, lista de
inventariere a creanţelor şi datoriilor, decizia privind recuperarea daunelor materiale cauzate,
angajamentul de plată [2.8, p. 266].
Creanţele ale personalului se reflectă în contul de activ 226. În debitul acestui cont se
reflectă înregistrarea creanţelor personalului faţă de entitate, iar în credit – achitarea lor. Soldul
este debitor şi reflectă datoriile personalului faţă de entitate la finele perioadei de gestiune. La
contul 226 „Creanţe ale personalului” pot fi deschise aşa subconturi:
226.1 „Creanţe ale titularilor de avans”
226.2 „Creanţe privind recuperarea prejudiciului material”
226.3 „Creanţe privind împrumuturile acordate personalului”
226.4 „Alte creanţe ale personalului”
Conform înregistrărilor din anexa 8, ne putem da seama, că în SRL „Prietenia-Agro” în
perioada analizată au fost deschise aşa subconturi la contul 226 „Creanţe ale personalului”:
226.1 „Creanţe ale titularilor de avans” – 34630,22 lei
226.3 „Creanţe privind împrumuturile acordate personalului” – 36078,97 lei
226.4 „Alte creanţe ale personalului” – 18000 lei
35
Evidenţa analitică a creanţelor personalului se ţine pe fiecare debitor, pe felul de creanţe,
pe termenul de apariţie şi achitare a acestora [2.8, p. 266].
În luna decembrie a anului 2016, conform Registului contului 226 „Creanţe ale
personalului”, în SRL „Prietenia-Agro” s-au efectuat următoarele înregistrări contabile (anexa
13):
1. S-au reflectat sumele plătite în plus aferente retribuirii muncii la finele perioadei de
gestiune în valoare totală de 36078,97 lei. În contabilitate în acest caz s-a înregistrat formula
contabilă:
Debit contul 226 „Creanţe ale personalulu” subcontul 226.3 „Creanţe privind
împrumuturile acordate personalului” – 36078,97 lei
Credit contul 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” subcontul 531.5
“Datorii privind retribuirea muncii” – 36078,97 lei
2. Persoana gestionară, L. Cecan, a rambursat suma avansului spre decontare neutilizat:
Debit contul 241 „Numerar” – 34630,22 lei
Credit contul 226 „Creanţe ale personalulu” subcontul 226.1 „Creanţe ale titularilor de
avans” – 34630,22 lei
Această înregistrare, însă nu a fost corectă, pe motiv că în rezultatul inventarierii de la
sfârşitul anuluii, s-a dovedit că persoanei gestionare nu i se eliberase avans spre decontare. De
aceea, la depistarea erorii, în contabilitate s-a înregistrat formula contabilă de corectare:
Debit contul 226 „Creanţe ale personalulu” subcontul 226.1.„Creanţe ale titularilor de
avans” – 34630,22 lei
Credit contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”, subcontul 5321 “Datorii
faţă de titularii de avans” – 34630,22 lei
Totodata, menționăm că este o neclaritate în înregistrarea respectiva. Considerăm, că
entitatea, în cazul dat urma să restituie titularului numerarul incorect încasat.
3. La finele anului 2016, s-au depistat creanţe ale personalului rezultate din acordarea
avansurilor din salariu, în valoare totală de 12360,17 lei. Compensarea acestor sume din
remuneraţiile calculate, a fost însoţită de întocmirea formulei contabile:
Debit contul 531 “Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii” subcontul 5315
“Datorii privind retribuirea muncii” – 12360,17 lei
Credit contul 226 „Creanţe ale personalulu” subcontul 226.3 „Creanţe privind
împrumuturile acordate personalului” – 12360,17 lei

36
4. Persoanana gestionară, inginerul Catan V., la începutul perioadei de gestiune avea
ceanţe în valoare de 920 lei. În perioada de gestiune, acesta a stins datoria în sumă de
750 lei. În acest caz în contabilitate s-a înregistrat formula contabilă:
Debit contul 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”, subcontul 5321
“Datorii faţă de titularii de avans” – 750 lei
Credit contul 226 „Creanţe ale personalulu” subcontul 226.3 „Creanţe privind
împrumuturile acordate personalului” – 750 lei
La SRL „Prietenia-Agro” evidenţa creanţelor personalului se ţine pe fiecare persoană în
parte şi se invetariază obligatoriu 1 dată în an.
La inventarierea avansurilor se verifică rapoartele titularilor privind eliberarea
avansurilor, ţinînd cont de utilizarea lor cu destinaţie specială, precum şi sumele avansurilor
eliberate fiecărui titular, data eliberării şi destinaţia utilizării.
La sfârşitul perioadei de gestiune, soldul debitor al contului 226 “Creanţe ale
personalului” se înscrie în rândul 230 din Bilanţul la Situaţiile financiare.

2.4. Contabilitatea altor creanţe curente


În afară de creanţele comerciale, creanţele personalului, decontările cu bugetul, în
procesul activităţii economice a entităţilor apar şi alte creanţe curente, însă SRL „Prietenia-
Agro” nu înregistrează alte creanţe curente
Evidenţa decontărilor cu cumpărătorii şi alţi debitori ai SRL „Prietenia-Agro”, se ţine în
formă automatizată, în baza Borderoului de evidenţă a decontărilor cu cumpărătorii şi alţi
debitor. Acest borderou se utilizează pentru evidenţa decontărilor cu cumpărătorii, bugetul,
titularii de avans şi alţi debitori, reflectate în conturile 221 „Creanţe comerciale”, 224 „Avansuri
acordate curente”, 225 „Creanţe ale bugetului”, 226 „Creanţe ale personalului”, 234 „Alte
creanţe curente”. Înscrierile în borderou se fac prin metoda poziţională pe fiecare debitor, în baza
datelor din documentele primare.
În cazul utilizării unui borderou pentru reflectarea operaţiilor contabilizate în câteva
conturi, pentru fiecare din acestea în borderou se rezervă un număr necesar de rânduri, iar în
coloana 3 „Denumirea conturilor, debitorilor (entităţilor, numele şi prenumele salariaţilor)”, se
înscriu numărul şi denumirea contului corespunzător. În continuare, în aceeaşi coloană se reflectă
tipurile de creanţe, se indică cumpărătorii, titularii de avans şi alţi debitori, iar apoi prin metoda
poziţională pe fiecare debitor – soldul desfăşurat şi mişcarea în cursul lunii [1.6].

37
La expirarea lunii, pe fiecare cont se calculează rulajele debitoare şi creditoare şi soldul
desfăşurat (debitor şi/sau creditor) la ultima zi a lunii curente.
Anual, de obicei în ultimul trimestru al anului, în SRL „Prietenia-Agro”, se petrece
inventarirea bunurilor, inventarierea decontărilor cu furnizorii, instituţiile financiare, bugetul,
cumpărătorii, salariaţii proprii, deponenţii şi alţi debitori şi creditori, conform Regulamentului
privind inventarierea Nr. 60 din 29.05.2012 [1.6].
Aceasta constă în depistarea, conform documentelor respective, a soldurilor şi controlului
riguros al justificării sumelor existente în aceste conturi. Comisia formată în baza ordinului
directorului entităţi stabileşte termenul înregistrării creanţelor şi datoriilor, realitatea existenţei
acestora şi persoanele vinovate de trecerea termenului de prescripţie în cazul existenţei ei [2.5,
p.22].
Tuturor debitorilor, contabilitatea SRL „Prietenia-Agro” le expediază extrase din
conturile analitice privind datoriile acestora. Actele de verificare confirmate se prezintă comisiei
de inventariere pentru confirmarea existenţei creanţelor.
Entităţile debitoare sînt obligate să confirme în decurs de 5 zile din ziua primirii
extraselor soldul creanţelor şi/sau să comunice obiecţiile lor.
În cazul cînd pînă la sfîrşitul perioadei de gestiune nu s-a reuşit a se lichida toate
contradicţiile sau divergenţele neclarificate, decontările cu debitorii şi creditorii se reflectă
asupra fiecărui post din bilanţ ce reiese din înregistrările contabile.
Partea interesată poate apela la organele competente, prezentînd materialele
justificative privind divergenţele în vederea soluţionării acestora.
În cadrul decontărilor cu salariaţii proprii se verifică suma salariilor necerute, precum şi
sumele şi motivele apariţiei plăţii în plus efectuată salariaţilor.
La inventarierea avansurilor se verifică rapoartele titularilor privind eliberarea
avansurilor, ţinînd cont de utilizarea lor cu destinaţie specială, precum şi sumele avansurilor
eliberate fiecărui titular, data eliberării şi destinaţia utilizării [1.6].
Comisia de inventariere stabileşte prin metoda verificării documentare [1.6]:
a) veridicitatea decontărilor cu instituţiile financiare, parţile legate care întocmesc de sine
stătător bilanţul contabil şi cu organele ierarhic superioare;
b) corectitudinea şi justeţea sumelor creanţelor, precum şi măsurile luate pentru
perceperea forţată a creanţelor, neîncasate prin intermediul instituţiei financiare.
Pentru creanţele la care a expirat termenul de prescripţie, se întocmeşte o notă în
care se indică persoanele vinovate de omiterea acestor termene.

38
Pentru tipurile indicate de creanţe, în Lista de inventariere a creanţelor se anexează o notă
informativă, în care se indică denumirea şi adresa debitorilor, suma creanţelor, motivele,
momentul apariţiei şi în temeiul căror documente au apărut aceste creanţe.
Rezultatele inventarierii creanţelor se înscriu în Lista de inventariere a creanţelor şi
datoriilor în baza datelor din extrasul de cont confirmate de debitori sau creditori, iar în caz de
neconfirmare - în baza documentelor justificative [1.6].
Sumele diminuării/majorării creanţelor, constatate la inventariere, în funcţie de caracterul,
motivele şi perioada apariţiei lor se reflectă ca corectări (ajustări) ale:
- Veniturilor şi/sau cheltuieilor constatate în anul de gestiune;
- Profitului/pierderilor anilor precedenţi constatate în anul de gestiune;
- Valorii activelor procurate (pentru creanţele titularilor de avans).
Ca bază pentru contabilizarea altor creanţe servesc diferite documente, cum ar fi spre
exemplu [1.6].
 contracte comerciale şi de asigurare;
 note de contabilitate;
 procese-verbale;
 titluri executorii;
 calcule ale contabilităţii;
 facturi.
Contabilitatea altor creanţe pe termen scurt se ţine la contul de activ 234 „Alte creanţe
curente”. În Debit se reflectă înregistrarea creanţelor pe termen scurt. În Credit – achitarea lor.
Soldul final este debitor şi reprezintă suma altor creanţe pe termen scurt la finele perioadei de
gestiune. Contul 234 e un cont de activ şi are următoarele subconturi:
234.1 „Creanţe privind ieşirea activelor imobilizate”;
234.2 „Creanţe privind reclamaţiile înaintate şi recunoscute”;
234.3 “Creanţe privind alte operaţii” .
Evidenţa analitică se ţine pe fiecare fel de creanţă în parte şi debitor, în borderouri
speciale. Evidenţa sintetică se ţine în Registrul contabil 234 „Alte creanţe curente”. În luna
decembrie 2016, SRL „Prietenia-Agro” a reflectat următoarele înregistrări la contul 234 „Alte
creanţe curente” (anexa 14):
1. În rezultatul inventarii, s-au depistat sume ale creanţelor trecute eronat la pierderi în anii
precedenţi. Formula contabilă de corectare este următoarea:
Debit contul 234 “Alte creanţe curente”, subcontul 234.3 “Creanţe privind alte operaţii”
– 28791,62 lei
39
Credit contul 331 “Corecţii ale rezultatelor anilor precedenţi” – 28791,62 lei
2. S-au cconstatat venituri în rezultatul prestărilor de energie electrică, apă şi canalizare,
altor servicii arendaşilor SRL „Prietenia-Agro” în sumă totală de 54542,90 lei:
Debit contul 234 “Alte creanţe curente”, subcontul 234.3 „Creanţe privind alte operaţii”
– 54542,90 lei
Credit contul 612 “Alte venituri operaţionale”, subcontul 612.6 „Alte venituri
operaţionale” – 54542,90 lei
3. La data de 18 martie 2016 s-a primit cu titlu gratuit seminţe în valoare de 7962,02 lei,
înregistrându-se formula contabilă:
Debit contul 234 “Alte creanţe curente”, subcontul 234.3 “Creanţe privind alte operaţii”
– 7962,02 lei
Credit contul 622 “Venituri financiare”, subcontul 622.7 “Alte venituri financiare”
– 7962,02 lei
4. În baza facturilor eliberate pe parcursul anului s-au încasat creanțele în sumă totală de
228050,63 lei:
Debit contul 241 “Casa” – la suma creanțelor achitate în casierie – 10215,28 lei
Debit contul 242 “Conturi curente în monedă naţională”- la suma creanțelor încasate
în contul curent – 217835,35 lei
Credit contul 234 “Alte creanţe curente” – la suma totală a creanțelor încasate
– 228050,63 lei
5. În rezultatul inventarierii, s-a reflectat suma creanţelor recunoscute eronat ca venituri
în anul precedent:
Debit contul 331 “Corecţii ale rezultatelor anilor precedenţi” subcontul 331.2
“Corectarea pierderilor perioadelor precedente” – 117 lei
Credit contul 234 “Alte creanţe curente”, subcontul 234.3 “Creanţe privind alte
operaţii” – 117 lei
6. S-a reflectat stingerea creanţei pentru marfa primită cu titlu gratuit:
Debit contul 425 “Finanţări şi incasări cu destinaţie specială pe termen lung”
– 7962,02 lei
Credit contul 234 “Alte creanţe curente”, subcontul 234.3 “Creanţe privind alte
operaţii” – 7962,02 lei
7. S-au trecut la pierderi creanţele pe termen scurt expirate:
Debit contul 714 “Alte cheltuieli din activitatea operaţională”, subcontul 714.7 “Alte
cheltuieli operaţionale” – 4819,98 lei
40
Credit contul 234 “Alte creanţe curente”, subcontul 234.3 “Creanţe privind alte
operaţii” – 4819,98 lei
Operaţiunile privind decontările cu alţi debitori se reflectă în registrul pentru contul 234
“Alte creanţe curente” structurat pe clienţi.
La sfârşitul perioadei de gestiune, soldul debitor al contului 234 “Alte creanţe curente”
se înscrie în rândul 240 al Bilanţului contabil din Situaţiile Financiare.

CAPITOLUL III. DEZVĂLUIREA INFORMAȚIEI PRIVIND


CREANȚELE ENTITĂȚII ÎN SITUAȚIILE FINANCIARE

3.1. Inventarierea creanţelor, contabilitatea diferenţelor de inventar şi modul


de prezentare a acestora în situaţiile financiare
Pentru ca informaţiile cuprinse în situaţiile financiare să corespundă principiilor de bază
şi pentru confirmarea existenţei şi stării activelor şi pasivelor entităţii, pct.16 din SNC
„Prezentarea situaţiilor financiare” stipulează că situaţiile financiare se întocmesc în baza
informaţiilor contabile după reflectarea rezultatelor inventarierii [1.9].
Cuprinzând un sistem de indicatori economici şi financiari corelaţi între ei, elaboraţi pe
baza unor reguli prestabilite, informaţiile furnizate prin intermediul situaţiilor financiare sunt

41
utilizate pentru organizarea şi realizarea eficientă a procesului de producţie, a distribuirii
bunurilor fabricate, a consumului valorilor materiale, precum şi pentru satisfacerea nevoilor
de adaptare la schimbările de orice natură în mediul economic, juridic sau social în vederea
continuităţii activităţii entităţii.
Aşa cum s-a menţionat anterior, printre principalele operaţiuni care preced realizarea
situaţiilor financiare se enumeră inventarierea, care presupune stabilirea situaţiei reale a tuturor
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, dar şi a bunurilor şi valorilor
obţinute cu orice titlu de fiecare entitate, aparţinând unor persoane fizice sau juridice. În cadrul
inventarierii, se realizează un ansamblu de operaţii prin care se constată existenţa tuturor
elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, cantitativ-valoric sau numai
valoric, în vederea întocmirii situaţiilor financiare, care trebuie să ofere utilizatorilor informaţii
clare, inteligente, credibile şi utile în luarea deciziilor referitor la poziţia financiară şi
performanţa entităţii pentru perioada de raportare.
Necesitatea şi importanţa inventarierii creanţelor entităţilor se explică prin rolul deosebit
pe care îl prezintă inventarierea pentru activitatea practică a acestora. În primul rând,
inventarierea constituie baza de pornire pentru deschiderea şi organizarea evidenţei operative
şi contabile la entităţile patrimoniale nou înfiinţate. În al doilea rând, inventarierea este punctul
de pornire şi de închidere al oricărei perioade de gestiune, iar în al treilea rând, pe baza
inventarierii se deschid conturile şi tot pe baza inventarierii se închid şi se definitivează bilanţul
şi alte situaţii financiare.
Economiștii autohtoni: Viorel Țurcanu și Eudochia Bajerean susțin că inventarierea
constă în verificarea faptică a diferitor elemente existente și a stării patrimoniale și confruntarea
ulterioară a datelor obținute cu cele contabile [2.19, p.183]
Inventarierea se realizează prin parcurgerea următoarelor etape [2.19, p.188]:
1. Pregătirea de inventariere;
2. Efectuarea propriu-zisă a inventarierii;
3. Constatarea și reflectarea rezultatului inventarierii.
Inventarierea se clasifică după mai multe criterii care sunt prezentate în schema de mai jos
(figura 3.1):

Inventarierea

42
În funcție de În funcție de După volumul
sfera de modul de totalității
cuprindere efectuare obiectelor
Com

Nepl
plete

Parți

anifi

Tota
Com

Nepl
plete

cate
Parți

anifi

Tota

ecti
nifi

cate
Pla

hid

Sel
are

ecti
cat
ale

De
nifi
Pla

hid

Sel
lic

are

ve
cat
ale

De
lic

le

ve
le
ee
Figura 3.1. Clasificarea inventarierilor
Sursa: Preluată din „Bazele contabilității”, Țurcanu V., Bejerean E. Tipografia centrală,
2004,268 p. ISBAN 9975-78-278-7 [2.19, p. 188].
Anual, de obicei în ultimul trimestru al anului, în SRL „Prietenia-Agro”, se petrece
inventarirea bunurilor, inventarierea decontărilor cu fondatorii, instituţiile financiare,
bugetul, cumpărătorii, furnizorii, salariaţii proprii, deponenţii şi alţi debitori şi creditori,
conform Regulamentului privind inventarierea Nr.60 din 29.05.2012 [1.6].
Aceasta constă în depistarea, conform documentelor respective, a soldurilor şi
controlului riguros al justificării sumelor existente în aceste conturi. Comisia formată în baza
ordinului directorului instituţiei stabileşte termenul înregistrării creanţelor şi datoriilor,
realitatea existenţei acestora şi persoanele vinovate de trecerea termenului de prescripţie în
cazul existenţei ei [1.6].
Etapa de stabilire şi regularizare a diferenţelor de inventar la gestiuni cuprinde
următoarele lucrări:
compararea datelor inventarierii cu cele din contabilitate şi determinarea
rezultatului brut al inventarierii;
compensarea lipsurilor cu plusurile constatate, potrivit art.80-89 ale
Regulamentului;
aplicarea normelor de perisabilităţi naturale şi calculul sumei aferente;
stabilirea lipsurilor recuperabile;
determinarea rezultatului net al inventarierii.
Tuturor debitorilor, cu care decontările nu se efectuează prin sistemul «incaso», SRL
„Prietenia-Agro” le expediază extrase din conturile analitice privind datoriile acestora. Actele de

43
verificare confirmate se prezintă comisiei de inventariere pentru confirmarea existenţei
creanţelor.
Întreprinderile debitoare sunt obligate să confirme în decurs de 5 zile din ziua primirii
extraselor soldul creanţelor şi/sau să comunice obiecţiile lor [1.6].
În cazul cînd pînă la sfîrşitul perioadei de gestiune nu s-a reuşit a se lichida toate
contradicţiile sau divergenţele neclarificate, decontările cu debitorii şi creditorii se reflectă
asupra fiecărui post din bilanţ ce reiese din înregistrările contabile [1.6].
Partea interesată poate apela la organele competente, prezentînd materialele
justificative privind divergenţele în vederea soluţionării acestora [1.6].
În cadrul decontărilor cu salariaţii proprii se verifică suma salariilor necerute, precum
şi sumele şi motivele apariţiei plăţii în plus efectuată salariaţilor [1.6].
La inventarierea avansurilor se verifică rapoartele titularilor privind eliberarea
avansurilor, ţinînd cont de utilizarea lor cu destinaţie specială, precum şi sumele avansurilor
eliberate fiecărui titular, data eliberării şi destinaţia utilizării [1.6].
Comisia de inventariere stabileşte prin metoda verificării documentare [1.6]:
a) veridicitatea decontărilor cu instituţiile financiare, parţile legate care întocmesc de sine
stătător bilanţul contabil şi cu organele ierarhic superioare;
b) corectitudinea şi justeţea sumelor creanţelor, precum şi măsurile luate pentru
perceperea forţată a creanţelor, neîncasate prin intermediul instituţiei financiare.
Pentru creanţele la care a expirat termenul de prescripţie, se întocmeşte o notă în care
se indică persoanele vinovate de omiterea acestor termene.
Pentru tipurile indicate de creanţe, în Lista de inventariere a creanţelor se anexează o notă
informativă, în care se indică denumirea şi adresa debitorilor, suma creanţelor, motivele,
momentul apariţiei şi în temeiul căror documente au apărut aceste creanţe [1.6].
Rezultatele inventarierii creanţelor se înscriu în Lista de inventariere a creanţelor şi
datoriilor în baza datelor din extrasul de cont confirmate de debitori sau creditori, iar în caz de
neconfirmare - în baza documentelor justificative [1.6].
Sumele diminuării/majorării creanţelor, constatate la inventariere, în funcţie de caracterul,
motivele şi perioada apariţiei lor se reflectă ca corectări (ajustări) ale:
- Veniturilor şi/sau cheltuieilor constatate în anul de gestiune;
- Profitului/pierderilor anilor precedenţi constatate în anul de gestiune;
- Valorii activelor procurate (pentru creanţele titularilor de avans).

44
La SRL „Prietenia-Agro” de cele mai dese ori rezultatul inventarierii creanţelor se soldează
cu aceea că nu există divergenţe de creanţe. Din acest considerent, vom analiza apariţia
divergenţelor în baza exemplului convenţional.
Exemplu. Admitem, că în rezultatul inventarierii creanţelor SRL „Prietenia-Agro”, s-a
depistat înregistrarea eronată a creanţei entităţii X în sumă de 6800,00 lei. Această eroare se va
înregistra în procesul-verbal de inventariere a creanţelor, se va întocmi Nota contabilă de
corectare a operaţiunii contabile şi se va înregistra formula contabilă de stornare în felul următor:
Debit contul 221 „Creanţe comerciale” – (6800,00) lei
Credit contul 611 „Venituri din vânzări” – (6800,00) lei
Admitem, că în rezultatul inventarierii creanţelor SRL „Prietenia-Agro”, s-a depistat
neînregistrarea creanţei entităţii Y în sumă de 5000,00 lei. Această eroare se va înregistra în
procesul-verbal de inventariere a creanţelor, se va întocmi Nota contabilă de corectare a
operaţiunii contabile şi se va înregistra formula contabilă:
Debit contul 221 „Creanţe comerciale” – 5000,00 lei
Credit contul 611 „Venituri din vânzări” – 5000,00 lei
Considerăm, că în rezultatul inventarierii creanţelor la sfârşitul anului 2016, s-a depistat
recunoaşterea eronată a creanţelor anului trecut entităţii Z în sumă de 800 lei. În baza
înregistrărilor din procesul verbal de inventariere a creanţelor, în contabilitatea SRL „Prietenia-
Agro” se va face corectare, prin întocmirea formulei contabile:
Debit contul 331 “Corecţii ale rezultatelor anilor precedenţi” – 800,00 lei
Credit contul 221 „Creanţe comerciale” – 800,00 lei
Toate rezultatele inventarierii sunt înscrise în Procesul-verbal de inventariere, care trebuie
obligatoriu semnat de toţi membrii comisiei de inventariere şi aprobat prin semnătură şi ştampila
instituţiei de către directorul acesteia [1.6]
Procesul-verbal de inventariere, ulterior se transmite în contabilitate, unde după caz, se
întrocmesc Notele contabile, Notele informative şi formulele contabile de constatare a creanţelor
[1.6].
Toate aceste metode de evidenţă a creanţelor au rolul de a diminua riscul de neîncasare.
Orice creditor este îndreptăţit să apeleze la toate mijloacele atât pe cale amiabilă cât şi legală
pentru incasarea creanţelor. Astfel, el va putea debloca lanţul de lichidităţi şi îşi va achita creanţa
faţă de furnizorul sau.
În consecinţă şi pentru a conchide, situaţiile financiare se întocmesc cu utilizarea datelor
inventarierii generale pentru autentificarea existenţei şi stării elementelor de activ şi datorii. În

45
nota explicativă la situaţiile financiare, se dezvăluie următoarele informaţii privind: confirmarea
datelor reflectate în situaţiile financiare în urma efectuării inventarierii; obiectivele şi termenele
de efectuare a inventarierii generale sau parţiale pe parcursul perioadei de gestiune; rezultatele
inventarierii (plusurile şi lipsurile finale, compensările efectuate, suma pierderilor peste normele
perisabilităţii naturale etc.); reflectarea rezultatelor inventarierii în contabilitate; măsurile luate
pentru înlăturarea lipsurilor constatate; suma prejudiciului material şi modul de recuperare a
acestuia (achitarea în casierie, reţineri din salariu, reţineri conform deciziilor instanţelor de
judecată etc.); recuperarea de la persoanele vinovate în perioada de gestiune a sumelor aferente
pierderilor rezultate din anii precedenţi [1.6].
Referindu-ne concret, la reflectarea informaţiei privind creanţele în Situaţiile financiare,
menţionăm, că aceste se înregistrează confom prevederilor SNC „Prezentarea situaţiilor
financiare”, şi anume [1.9]:
În rîndul 100 „Creanţe pe termen lung” se indică valoarea creanţelor cu termenul de
stingere ce depăşeşte 12 luni din data raportării, care se determină în conformitate cu SNC
„Creanţe şi investiţii financiare” [1.9]. În cazul nostru această informaţie lipseşte, deoarece SRL
„Prietenia-Agro” nu a înregistrat astfel de creanţe în perioada 2015-2016.
În rîndul 110 „Avansuri acordate pe termen lung” se indică suma avansurilor acordate cu
termenul de stingere ce depăşeşte 12 luni din data raportării, care se determină în conformitate cu
SNC „Creanţe şi investiţii financiare” [1.9]. Entitatea analizată în prezenta lucrare, nu dispune de
astfel de înregistrare.
În rîndul 190 „Creanţe comerciale” se înscrie valoarea creanţelor curente ale
cumpărătorilor şi clienţilor din ţară şi din străinătate, precum şi creanţele aferente cambiilor
primite, care se determină în conformitate cu SNC „Creanţe şi investiţii financiare” [1.9]. La
SRL „Prietenia-Agro”, această sumă este de 3917084 lei în anul 2016 (anexa 2).
În rîndul 200 „Creanţe ale părţilor afiliate” se reflectă suma creanţelor curente ale părţilor
afiliate, care se determină în conformitate cu SNC „Creanţe şi investiţii financiare” şi SNC „Părţi
afiliate şi contracte de societate civilă” [1.9]. În cazul nostru nu avem înregistrări în acest rând.
În rîndul 210 „Avansuri acordate curente” se înscrie suma avansurilor acordate furnizorilor
de active şi prestatorilor de servicii pe un termen nu mai mare de 12 luni, care se determină în
conformitate cu SNC „Creanţe şi investiţii financiare” [1.9]. La SRL „Prietenia-Agro”, această
sumă este de 109022 lei în anul 2016 (anexa 2).
În rîndurile 220 „Creanţe ale bugetului” şi 230 „Creanţe ale personalului” se reflectă suma
creanţelor bugetului şi personalului, care se determină în conformitate c u SNC „Creanţe şi

46
investiţii financiare” [1.9]. În anul 2016, la SRL „Prietenia Agro” aceste sume sunt de 3594772
lei şi respectiv 88709 lei (anexa 2).
În rîndul 240 „Alte creanţe curente” se înscrie suma creanţelor privind arenda, leasingul,
locaţiunea, dobînzile, redevenţele şi alte venituri calculate, creanţele preliminate, precum şi suma
altor creanţe, cum ar fi creanţele curente calculate ale companiilor de asigurare privind
despăgubirile, creanţele organelor de asigurări sociale, creanţele privind reclamaţiile înaintate şi
recunoscute, creanţele privind alte operaţii. SRL „Prietenia Agro” a înregistrat în anul 2016 alte
creanţe curente în sumă de 11156 lei (anexa 2).

3.2. Gestiunea creanţelor şi modul de perfecţionare a acesteia


Identificarea aspectelor problematice aferente creanţelor comerciale poate fi un
instrument valoros pentru a ajuta SRL „Prietenia-Agro” să-şi fixeze poziţia sa competitivă
distinctivă şi pentru a identifica abilităţile sale superioare, resursele şi potenţialul. Acesta
reprezintă precondiţia pentru obţinerea avantajului competitiv durabil pentru un produs, unitate
de afaceri şi/sau afacerii în general. Dacă vrei să progresezi şi să atingi standarde înalte de
calitate, trebuie să faci apel la acele intrumente care îţi pot facilita creşterea şi garanta eficienţa
afacerii!
Gestiunea creanţelor va atrage atenţie specială asupra sistemelor de vânzare şi felurile în
care este evaluată echipa de vânzări. Se realizează un studiu aprofundat asupra felului în care
funcţionează echipa de vânzări şi de management împreună cu directorii şi managerii la nivel
înalt, se alcătuieşte un plan de acţiune pe baza obiectivelor convenite în mod reciproc.
Iniţial, conform datelor din documentele primare se verifică corectitudinea reflectării în
contabilitate a tuturor operaţiunilor economice şi corectitudinea datelor contabilităţii analitice cu
rulajele şi soldurile conturilor contabilităţii sintetice.
Ulterior, la finele perioadei de gestiune soldurile şi rulajele din Jurnalel-order de la fiecare
cont, iar în cazul nostru, de la conturile clasei 1 „Creanţe pe termen lung”, şi a clasei 2 „Creanţe
curente” se trec în „Balanţa de verificare” care asigură verificarea exactităţii înregistrării
operaţiunilor economice în conturi, legătura dintre conturile sintetice şi bilanţ.
La sistematizarea şi structurarea rulajelor fiecărui cont utilizat pe conturi corespondente
este utilizată „Cartea mare” care la SRL „Prietenia-Agro ” se întocmeşte în mod automatizat.
Cartea mare este un instrument de verificare a înregistrărilor contabile efectuate şi de asemenea,
o sursă pentru furnizarea datelor necesare întocmirii şi analizei Bilanţului Contabil (Situaţiilor
financiare).

47
O dovadă a reflectării corecte a operaţiunilor economice referitoare la clasa 1 „Creanţe
termen lung” şi la clasa 2 „Creanţe curente”, ce au avut loc pe percursul perioadei de gestiune
serveşte egalitatea dintre sumele totale a soldurilor şi rulajelor din Cartea Mare comparativ cu
Balanţa de Verificare.
Rezultatele obţinute în urma analizei gestiunii creanţelor la SRL „Prietenia-Agro” au
arătat îmbunătăţiri semnificative în eficacitatea performanţei şi organizării într-o gamă variată de
echipe de vânzari.
Ca urmare a procesului de analiză a gestiunii creanţelor orice organizaţie, indiferent de
mărime, îşi poate identifica punctele forte şi punctele slabe din strategia de vânzări şi poate găsi
soluţii reale care duc la schimbări.
Rezultatele obţinute în urma analizei gestiunii creanţelor realizate de către SRL
„Prietenia-Agro” includ dezvoltarea şi implementarea creanţelor telefonice, introducerea
sistemelor de măsurare şi control, şi elaborarea unor pachete recalificate care au dus la creşterea
semnificativă a performanţei şi a profitabilităţii.
Perfecţionarea gestiunii creanţelor, se referă, în primul rând pe analiza şi creşterea
competenţelor vânzărilor şi pe transformarea cunoştinţelor teoretice în rezultate folosind procese
îmbunătăţite şi planuri de acţiune concrete. Aceste competenţe au un impact major asupra
rezultatelor şi dezvoltarii companiei în viitor.
Există o serie de indicatori financiari care se calculează în baza datelor aferente
creanţelor comerciale. În baza indicatorilor nominalizaţi, conducerea entităţii ar trebui să
determine capacitatea entităţii de a activa într-un viitor previzibil. În practica mondială sunt
utilizate mai multe metode de analiză a situaţiei financiare a entităţii, însă cele mai utilizabile
sunt metodele statistice denumite metode „scoring”, care constau în compararea situaţiei
financiare a entităţii cu nişte cote normative. În această grupă de metode intră şi metoda
„credit-men”, elaborată de către savantul francez Depallens G. Această metodă prevede
aprecierea situaţiei financiare a entităţii ca fiind normală, bună sau nesatisfăcătoare, prin prisma
a cinci indicatori: coeficientul lichidităţii intermediare; coeficientul de autofinanţare a
capitalului permanent; coeficientul de concentrare a capitalului propriu; viteza de rotaţie a
stocurilor de mărfuri şi materiale; viteza de rotaţie a creanţelor [2.18, p.81]
Problemele legate de evidenţa corectă a creanţelor comerciale pot apărea cel mai frecvent
în următoarele cazuri [2.2, p.18]:
1. dacă există debitori în imposibilitatea de plată;
2. dacă există înregistrări de facturi aferente unui an financiar în altă perioadă de
gestiune;
3. dacă separarea exerciţiilor s-a realizat incorect.
48
Problemele aferente contabilităţii creanţelor comerciale nu pot fi identificate, decât dacă
vor fi efectuate mai multe operaţiuni de identificare a acestora.
Astfel, în contabilitatea SRL „Prietenia-Agro”, evidenţa decontărilor cu cumpărătorii şi
alţi debitori se ţine în formă automatizată, în baza Borderoului de evidenţă a decontărilor cu
cumpărătorii şi alţi debitor (anexa 4). Acest borderou se utilizează pentru evidenţa decontărilor
cu cumpărătorii, reflectate în contul 221 „Creanţe comerciale”. Înscrierile în borderou se face
prin metoda poziţională pe fiecare debitor, în baza datelor din documentele primare.
În cazul utilizării unui borderou pentru reflectarea operaţiilor contabilizate în câteva
conturi, pentru fiecare din acestea în borderou se rezervă un număr necesar de rânduri, iar în
coloana 3 „Denumirea conturilor, debitorilor (entităţilor, numele şi prenumele salariaţilor)”, se
înscriu numărul şi denumirea contului corespunzător. În continuare, în aceeaşi coloană se reflectă
tipurile de creanţe, se indică cumpărătorii, titularii de avans şi alţi debitori, iar apoi prin metoda
poziţională pe fiecare debitor – soldul desfăşurat şi mişcarea în cursul lunii.
Clienţii reprezintă creanţe ale întreprinderii rezultate din livrarea de bunuri, prestări de
servicii sau executarea de lucrări, care au o anumită scadenţă de încasare.
Ţinând cont de scadenţă avem clienţi [2.18, p.108]:
 cu încasare imediată fie în numerar (cash) fie în conturile de disponibilităţi după
o perioadă de 3-5 zile de la emiterea facturii;
 cu încasare la termen, după o perioadă de timp convenită între vânzător şi
cumpărător; cele mai utilizate termene sunt 30, 60, 90 de zile dar pot fi întâlnite şi perioade mai
mari. Aceste încasări se fac în rate sau tranşe şi în cazuri mai rare încasarea integrală a creanţei
într-o singură rată.
Clienţii fac parte din categoria creditelor comerciale [2.21, p.17].
La SRL „Prietenia Agro”, obiectivele gestiunii clienţilor vizează:
a) fie reducerea capitalurilor alocate în soldul clienţilor (clienţii vor fi obligaţi să
plătească într-o perioadă cât mai scurtă existând astfel riscul reducerii cifrei de afaceri);
b) fie prelungirea duratei de acordare a creditelor-clienţi, având ca obiectiv determinarea
creşterii cifrei de afaceri; această prelungire de încasare a clienţilor antrenează însă costuri
ridicate şi riscuri de neplată.
Lungimea perioadei de credit stimulează vânzările, dar există şi un cost al fondurilor
blocate în efecte comerciale de primit. O altă problemă care apare o dată cu lungirea perioadei de
credit este scăderea probabilităţii de colectare a sumelor. În cazul în care vânzările au caracter
sezonier întreprinderea poate să utilizeze reduceri sezoniere.

49
Modalitatea tradiţională de a măsura calitatea creanţei este aceea de a investiga potenţialii
clienţi care vor beneficia de creanţă, prin metoda celor 5 factori, numită cei „5 C ai creditului”
[2.12, p.41]:
a) caracterul se referă la probabilitatea ca un client să încerce să onoreze plata chiar dacă
apar dificultăţi;
b) capacitatea este o estimare subiectivă a abilităţii clientului de a plăti; se apreciază
după performanţele din trecut ale clientului, după metodele folosite şi observaţiile de la faţa
locului;
c) capitalul se măsoară prin analizarea condiţiilor financiare generale ale firmei cu
ajutorul indicatorilor financiari (ratele de risc, rata îndatorării, rata de acoperire a dobânzilor);
d) colateralul sau garanţia, este reprezentată de activele pe care clientul le poate oferi ca
garanţie, în scopul obţinerii creditului;
e) condiţiile se referă atât la impactul tendinţelor economice generale asupra firmei cât şi
impactul unor evenimente sectoriale sau regionale.
Pentru cei doi parteneri ai unei tranzacţii, creanţele au semnificaţii diferite:
• pentru vânzător reprezintă o sumă de recuperat;
• pentru cumpărător reprezintă suma ce se va încasa peste un anumit termen şi care nu va mai
avea aceeaşi valoare la încasare.
De aceea trebuie să se facă o analiză a creanţelor privind posibilităţile de încasare şi a
termenului de realizare, situaţii care impun pentru evaluator o serie de corecţii.
În cadrul gestiunii creanţelor se urmăresc o serie de indicatori, printre care [2.7, p.38]:
 Perioada de recuperare a creanţelor (PRCR), care reprezintă durata teoretică de
recuperare a creanţelor din cifra de afaceri. Teoretică, deoarece în sold pot rămâne facturi mai
vechi decât perioada previzionată. Aceasta nu trebuie să depaşească durata de plată a datoriilor
curente, o depăşire ar însemna reducerea numerarului încasat şi nevoia de credite urgente de
numerar (descoperire de cont).
De regulă, o factură trebuie să se incaseze pe loc sau după 25-35 zile de la emitere.
Formula de calcul [2.7, p.38]:
PRCR = (CR / CA) x nrzp, unde:
CR = creanţe
CA = cifra de afaceri
nrzp = numărul de zile al perioadei

50
De exemplu, la SRL “Prietenia Agro”, conform condiţiilor contractelor încheiate cu
fiecare beneficiar, termenul de achitare este de 30 zile de la semnarea facturii. În acest caz,
perioada de recuperare a creanţelor SRL “Prietenia Agro”, pentru anul 2016 va fi:
PRCR = (CR / CA) x nrzp = (3917084+109022+3594772+88709+11156)/40677610*30
= 5,69
Din calculul efectuat, putem observa, că entitatea analizată în prezenta lucrare se
încadrează perfect în limitele admisibile.
 Raportul creanţe/datorii (RCD). Dacă indicatorul se calculează doar cu datoriile
curente este de preferat să fie subunitar, deci să avem mai multe datorii decât creanţe. O valoare
subunitara indică faptul că societatea utilizează la maxim creditul furnizor ("păsuirea la plata").
Situaţia este normală doar dacă datoriile se achită în termenele stabilite şi nu se plătesc penalităţi
pentru întârziere, în caz contrar raportul trebuie să fie supraunitar, respectiv să avem datoriile
achitate [2.7, p.39].
Formula de calcul:
RCD = CR / DC sau DT, unde:
CR = creanţe
DC = datorii curente
DT = datorii totale
Pentru SRL “Prietenia Agro”, în anul 2016, acest calcul arată astfel:
RCD = CR / DC = 7720743/7802050 = 0,99
Acest indicator este subunitar, deci este admisibil.
 Rotaţia creanţelor (RCR), exprimă numărul încasărilor (teoretice) ale creanţelor în
raport de cifra de afaceri. O rotaţie mai redusă de 6 ridică semne de întrebare asupra capacităţii
de încasare a facturilor şi eventual a TVA - ului de recuperat de la stat [2.7, p.40].
Formula de calcul:
RCR = CA / CR, unde:
CA = cifra de afaceri
CR = creanţe
Pentru SRL “Prietenia Agro”, în anul 2016, acest calcul arată astfel:
RCR = CA / CR = 40677610/7720743 = 5,27
Indicatorul obţinut pentru entitatea analizată în prezenta lucrare ridică semne de întrebare
asupra capacităţii de încasare a facturilor şi eventual a TVA - ului de recuperat de la stat.
Pentru a-şi atinge obiectivele, întreprinderile trebuie să-şi păstreze clienţii vechi, care
îndeplinesc condiţiile de solvabilitate şi lichiditate dar şi să-şi atragă alţi clienţi.
51
Datele despre clienţi pot fi culese din următoarele surse:
a) situaţiile financiare;
b) bănci;
c) organisme de specialitate;
d) societăţi de consultanţă
Pentru creanţele exprimate în valută şi care în scurt timp vor fi recuperate, evaluarea se
realizează în funcţie de evoluţia cursului de schimb, afişat de BNM valabil la data sfârşitului
exercitiului financiar.
Creanţele întreprinderii în valută, rezultate din operaţiuni comerciale şi financiare cu
străinătatea, determină o pozitie de creditor în valută a întreprinderii, poziţie supusă posibilelor
fluctuaţii de curs valutar.
Câştigurile şi pierderile nerealizate (latente) care rezultă din variaţia cursului între data
fluxului şi data închiderii exerciţiului nu constituie fluxuri monetare. Cu toate acestea, efectul
variaţiilor cursurilor lichidităţilor şi echivalentelor de lichidităţi deţinute sau datorate este
prezentat în tabloul de trezorerie, pentru a permite comparaţia între lichidităţile aferente
deschiderii şi închiderii exerciţiului.
Riscul valutar reprezintă posibilitatea apariţiei unei pierderi din operaţiuni comerciale şi
financiare ca urmare a modificării cursului valutar între data apariţiei creanţei sau datoriei în
valută şi momentul încasării sau plăţii efective.
Operaţiunile de acoperire a poziţiei valutare deschise constau în [2.12, p.52]:
 vânzare-cumpărare imediată de valută de la bănci;
 cumpărare-vânzare sau schimbare la termen ferm şi nestandard de valută
(FORWARDS, SWAPS);
 vânzare-cumpărare de contracte la termen ferm şi standard de valută (FUTURES);
 vânzare-cumpărare de contracte la termen şi în condiţii opţionale.
Pentru creanţele exprimate în devize, nedecontate la sfârşitul exercitiului, pot fi constatate
diferenţe generate de fluctuaţia cursului de schimb.
Pentru a evita costurile angajării unor operaţiuni de acoperire, întreprinderea poate iniţia
unele operaţiuni interne şi permisii de reducere sau eliminare a poziţiei deschise, cum ar fi:
- alegerea valutei de decontare care să aibă o silitate consacrată, prin care se anulează
riscul valutar;
- anticipări şi/sau întârzieri în decontarea creanţelor şi/sau a datoriilor, cazul cresterii
cursului valutar, se va întârzia depunerea la bancă a documentelor de livrare până la limita de

52
valabilitate a acreditivului, acelasi timp, se va anticipa plata datoriilor pentru a evita cât mai mult
creşterea de curs.
Operatiunile interne sunt, însă, limitate în ceea ce priveşte acoperirea riscului. Pe de o
parte, ele nu pot fi iniţiate decât în cazul unor termene contractuale (care nu pot fi depăşite). Pe
de altă parte, efectul lor nu acoperă integral riscul valutar, ci doar atenuează efectele acestuia.
În situaţia previzionării unui risc valutar rămas sigur neacoperit, întreprinderea îşi constituie un
provizion, o rezervă financiară, care să servească la acoperirea eventualei pierderi valutare. în
cazul producerii riscului valutar, provizionul devine o cheltuială efectivă, iar în cazul evitării
riscului acelaşi provizion, reconstituie ansamblul veniturilor din care s-a format.
Autorul prezentei teze propune, ca la gestiunea creanţelor SRL „Prietenia Agro”, să se
utilizeze metoda „credit-men”, elaborată de către savantul francez Depallens G., ca una dintre
procedurile analitice moderne aferente aprecierii conceptului continuităţii activităţii entităţii, şi
respectiv a perfecţionării gestiunii creanţelor.
Totodată, considerăm, că gestiunea creanţelor ar trebui să se se efectuieze regulat la
entitate, adică mai des, pentru a nu comite erori în calcularea rezultatelor financiare, în special.
Întrucît majoritatea contabililor se străduie să micşoreze artificial veniturile perioadei pentru a
plăti impozite mici, considerăm că la acest compartiment ar fi necesar monitorizarea permanentă,
pentru a nu comite greşeli pe care le putem descoperi numai la sfîrşitul anului sau chiar în anul
următor, cînd este mai dificil de a repara greşeala comisă.

53
CONCLUZIE
Uneori, prezentarea informaţiilor poate prejudicia în mod serios poziţia unei entităţi în
cadrul unui litigiu cu o alta. Tocmai de aceea este foarte necesar ca persoanele care dau
informaţii mai ales utilizatorilor externi, să cunoască cu lux de amănunte situaţia internă a
întreprinderii, şi cu atît mai mult a datoriilor, creanţelor, etc.
Există o serie de indicatori financiari care se calculează în baza datelor aferente creanţelor
şi datoriilor. În baza indicatorilor nominalizaţi, conducerea entităţii şi auditorii ar trebui să
determine capacitatea acesteia de a activa într-un viitor previzibil.
În cadrul lucrării elaborate cu tema „Contabilitatea creanţelor” s-a efectuat o analiză
profundă a creanţelor, în baza datelor preluate din evidenţa contabilă a SRL „Prietenia-Agro”.
Această analiză şi descriere detaliată a fost necesară pentru realizarea scopului de bază pus în
faţa autorului la elaborarea tezei, şi anume aprofundarea cunoştinţelor în domeniul de activitate
respectiv, obţinerea deprinderilor de lucru cu documentele primare existente, înţelegerea
particularităţilor privind evidenţa, modul de constatare şi reflectare a creanţelor entităţii.
La mod general, putem caracteriza favorabil contabilitatea entităţii „Prietenia-Agro” SRL
la capitolul „creanţe”.

54
În rezultatul studiului, am descoperit cea mai simplă definiţie a creanţelor, care constă în:
Creanţă - actul prin care se constată dreptul unui creditor de a primi o sumă de bani de la debitor.
Creanţa constituie un activ pentru creditor şi un pasiv pentru debitor.
Din cele studiate la elaborarea lucrării, putem menţiona câteva concluzii generale:
1. SRL „Prietenia-Agro” planifică individual activitatea sa economico-financiară, încât
să asigure atingerea scopurilor statutare şi dezvoltarea sa ulterioară.
2. SRL „Prietenia-Agro” desfăşoară activitatea sa economico-financiară din cont propriu
şi poartă responsabilitate patrimonială proprie, în conformitate cu legislaţia şi actele normative în
vigoare. Aceasta duce evidenţa contabilă în conformitate cu SNC. Evidenţa statistică este
întocmită în conformitate cu legislaţia în vigoare. Situaţiile financiare şi Rapoartele statistice se
întocmesc şi se prezintă organelor abilitate, în modul şi termenii stabiliţi. Evidenţa analitică a
creanţelor în contabilitatea SRL „Prietenia-Agro” se ţine pe fiecare debitor.
3. Decontarea creanţelor în contabilitate financiară se efectuează cu raportarea directă la
cheltuielile perioadei de bază în corespundere cu:
- listele de inventariere a creanţelor şi datoriilor;
- ordinul conducătorului entităţii privind decontarea creanţelor.
4. Considerăm important faptul, că recunoaşterea creanţelor comerciale trebuie să se
bazeze pe conceptul contabilităţii de angajamente şi pe următoarele principii contabile
esenţiale:
- Necompensarea;
- Autonomia entităţii;
- Prevalenţa economicului asupra juridicului;
- Periodicitatea.
5. Considerăm, că în SRL „Prietenia-Agro” şi în general, în entităţile autohtone prea
puţină atenţie se atrage creanţelor compromise şi formării rezervelor pentru acoperirea acestor
creanţe.
Reieşind din concluziile făcute, putem face şi câteva propuneri la tema prezentei lucrări:
1. Funcţionarea contului 222 „Corecţii (provizioane) privind creanţele compromise” este
analogică celor din categoria provizioanelor pentru depreciere şi poate fi apreciată ca favorabilă
cu excepţia denumirii care ar putea la fel modificată ca „Provizioane pentru creanţe
compromise” ca celelalte tipuri. Problematica se referă la condiţiile drastice impuse de legislaţia
fiscală la recunoaşterea cheltuielilor utilizate la constituirea lui. De aceea ar fi binevenit ca
Ministerul Finanţelor să accepte deducerea cheltuielilor prevăzute de regulile fiscale în mărime
de 2 % din veniturile din vânzări.
55
1. Inventarierea creanţelor comerciale ar trebui să se se efectuieze regulat la entitate, adică
mai des, pentru a nu comite erori în calcularea rezultatelor financiare, în special. Întrucît
majoritatea contabililor se străduie să micşoreze artificial veniturile perioadei pentru a plăti
impozite mici, considerăm că la acest compartiment ar fi necesar a efectua chiar şi audit la
sfîrşitul fiecărui trimestru, pentru a nu comite greşeli pe care le putem descoperi numai la
sfîrşitul anului sau chiar în anul următor, cînd este mai dificil de a repara greşeala comisă.
2. Pentru îmbunătăţirea metodei de ţinere a contabilităţii creanţelor, considerăm util a majora
numărul angajaţilor, astfel a segmenta responsabilităţile, divizându-le mai multor specialişti.
Aceasta va permite:
2. gestionarea mai eficientă a decontărilor cu furnizorii şi personalul, prin ţinerea unui
control separat al numerarului şi decontărilor cu furnizorii şi personalul;
3. evidenţa mai corectă a avansurilor acordate;
4. reducerea semnificativă a posibilelor fraude comise la entitate, în cazul ieşirii din
patrimoniu a bunurilor.

BIBLIOGRAFIE

I. ACTE NORMATIVE
1.1. Codul fiscal nr.1163-XIII din 24 aprilie 1997. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.62 din 18.09.1997. Republicat Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ediție
specială din 08.02.2007.
1.2. Codul civil RM Nr. 1107 din 06.02.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova
nr.82-86 din 22.06.2002
1.3. Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova «Cu privire la criteriile de ţinere a contabilităţii
de către unele categorii de agenţi economici» nr.1476 din 14 noiembrie 2002. Monitorul
oficial al republicii Moldova, 2006, nr.170-172.
1.4. Legea instituţiilor financiare nr. Nr. 550 din 21.07.1995, Monitorul Oficial al RM Nr. 78-
81 din 13.05.2011
1.5. Legea contabilităţii, nr.113 – XVI din 27. aprilie 2007, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.99-93/399 din 29. iunie 2007.
1.6. Regulamentului privind inventarierea Nr.60 din 29.05.2012. Monitorul Oficial al
R.Moldova nr.166-169 din 10.08.2012
1.7. Regulamentul privind detaşarea salariaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor

56
din Republica Moldova”, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 10 din 5 ianuarie 2012.
Monitorul Oficial al R.Moldova nr.7-12 din 13.01.2012
1.8. Standardele Internaţionale de Raportare Financiare (IFRS). Monitorul Oficial Nr. 197-205
din 31.07.2015
1.9. Standardele naţionale de contabilitate aprobat prin ordinul Ministerului finanţelor al RM N
Nr. 118 din 06.08.2013. Monitorul oficial nr.177-181 din 16.08.2013.

II. PUBLICAŢII ÎN MATERIALELE CONFERINŢELOR, SIMPOZIOANELOR


2.1 Bîrcă, A. Constatarea provizioanelor pentru deprecierea activelor pe termen lung.
Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători, ediţia a 2- a, vol.I, 29 –30 aprilie 2014, 336-
337 p. ISBN 978-9975-75-765-2
2.2 Bordeian O. Gestiunea şi contabilitatea firmei. Conferinţa „Creşterea competitivităţii şi
dezvoltarea economiei bazată pe cunoaştere. 2007, 18-19 p. ISBN 978-9975-75-740-9
2.3 Gortolomei V. Conferinţa internaţională „Rolul ştiinţei şi învăţământului economic în
realizarea reformelor economice din RM”, septembrie 2003, 427-430 p. ISBN 978-9975-75-
557-3
2.4 Nederiţă A. Gestiunea şi contabilitatea firmei. Conferinţa ştiinţifică internaţională
„Dezvoltarea durabilă a României şi RM în context european şi mondial”, 2007, vol.I, 390-
393 p. ISBN 978-9975-44-68-5-3
2.5 Sajin Iu. Contabilitatea creanţelor şi datoriilor dubioase // Simpozionul internaţional al
tinerilor cercetători (18-19 aprilie 2003). Ed. I. ASEM, Chişinău, 2003, p. 305-307. SBN
978-9975-75-591-7

III. MONOGRAFII, ARTICOLE, MANUALE


3.1 Bîrcă, A. Constatarea provizioanelor pentru deprecierea activelor pe termen lung.
Simpozionul internaţional al tinerilor cercetători, ediţia a 2- a, vol.I, 29 –30 aprilie 2014, 336-
337 p. ISBN 978-9975-75-765-2
3.2 Bordeian O. Gestiunea şi contabilitatea firmei. Conferinţa „Creşterea competitivităţii şi
dezvoltarea economiei bazată pe cunoaştere. 2007, 18-19 p. ISBN 978-9975-75-740-9
3.3 Duţescu A, Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea Standardelor Internaţionale de Contabilitate,
Editat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, Bucureşti 2011,
p.280. ISBN 978-9975-75-557-3
3.4 Fleagă N., Ionaşcu I. Tratat de contabilitate financiară. Vol.I-II. Bucureşti, Economica, 2014
– p.380. ISBN 978-9975-71-148-7
57
3.5 Ghidul contabilului. Evidenţa contabilă de îndreptare şi practică. Colectiv de autori.
Chişinău,ed.”Vivar-Editor” SRL, 2007, 535 p.
3.6 Golocialova, I., Ţurcanu, V. Situaţii financiare consolidate. – Chişinău: ASEM, 2012. –190 p.
ISBN 978-9975-75-591-7
3.7 Grigoroi L., Lazari L., Bîrcă A. Contabilitatea întreprinderii, ed.Cartier 2017, ISBN: 978-
9975—06-139-7
3.8 Grosanu Adrian. Aspecte practice privind auditul creanţelor şi plăţilor în avans. Audit
financiar v. 7, nr. 3 (2009). p.22-28. ISBN 978-9975-75-386-9
3.9 Harea R. Contabilitatea mărfurilor în unităţile de comerţ. Chişinău. Ed. ASEM, 2011, 132 p.
ISBN 978-9975-4254-1-4
3.10 Morari G. Contabilitatea consmurilor şi calculaţia costului în producţia parafarmaceutică. Chişinău.
ASEM., 2012, 317 p. ISBN 978-9975-71-277-4
3.11 Nani, M. Contabilitatea în instituţiile publice. Chişinău: CEPUSM, 2013, 200 p. ISBN 978-
9975-71-404-4
3.12Stoian A., Ţurlea E. Auditul financiar contabil. Bucureşti, Ed. Economică, 2013, 224 p.
3.13 Sajin, I., Nederiţă, A. Probleme ale contabilităţii şi auditului decontărilor comerciale. Ch.:
ASEM, 2010. ISBN 978-9975-75-524-5
3.14 Prisacar T. Contabilitatea diferenţelor temporare şi cheltuielilor amînate privind impozitul
pe venit. Revista «Contabilitate şi audit», 2014, nr.2.
3.15 Ştahovschi, A.; Frecăuţeanu, A.; Chişlaru, A. Contabilitatea financiară şi de gestiune. Ch.:
UASM, 2013, 353 p. ISBN 978-9975-4098-1-0
3.16 Ţurcanu, V.; Bajerean, E. Bazele contabilităţii. Ch.: Tipografia centrală, 2004, 268 p. ISBN
9975-78-278-7
3.17 Analele ASEM, ediţia X, 2012, 245-249 p.
3.18 Gestiunea şi contabilitatea firmei. An 2012, Nr.10, p.17-20
3.19 Gestiunea şi contabilitatea firmei. An 2014, Nr.6, p.34-43

VI. Resurse electronice


4.1 Internet. Proiect pilot nr.BG/03/B/F/PP-166025 «Instruire în Standardele Internaţionale de
Contabilitate şi management Financiar pentru întreprinderi mici şi mijlocii».
4.2 Internet. http:/www.csa.acad.md./nd/econ/080012.shtml.
4.3 Internet. www. contzilla.ro. Contabilul descurcăreţ
4.4 Internet. http://www.mf.gov.md. Noile Standarde Naţionale de Contabilitate
4.5 Internet. http: www.contabilsef.md.
58
4.6 www.fisc.md › Baza generalizată a practicii fiscale

59