Sunteți pe pagina 1din 1

Dextranii au g.m. foarte diferite (până la 106 Da), în funcţie de gradul de polimerizare.

Nu sunt imunogeni şi de aceea se folosesc ca înlocuitori ai plasmei. Prin transfuzii repetate cu


soluţii de dextran la om şi prin injectare repetată la şoarece, s-au sintetizat Ac antidextran, a
căror specificitate faţă de epitopii conformaţionali este foarte înaltă: o fracţie a Ac este specifică
faţă de resturile de glucozil legate 1-2 iar alta este specifică faţă de resturile de glucozil legate
1-3. Cele 2 fracţii de Ac nu dau reacţii încrucişate, deşi deosebirea dintre cele două categorii
de molecule de dextran constă numai în modul diferit de legare a resturilor de glucozil între
ele.
Polizaharidele capsulare se pot găsi fie sub forma moleculelor libere (“solubile”), fie
sub formă corpusculară (ataşate celulelor bacteriene capsulate).
Variaţiile biochimice ale polizaharidelor capsulare conferă tulpinilor bacteriene,
specificitate antigenică de tip. La Streptococcus pneumoniae s-au identificat peste 80 de tipuri
antigenice ale polizaharidelor capsulare. In compoziţia lor intră hexoze, pentoze, derivaţii lor
aminaţi, metilaţi etc.
Specificitatea antigenică a polizaharidelor capsulare depinde atât de compoziţia
chimică, cât şi de succesiunea monomerilor în catena polizaharidică. Ca vaccinuri,
polizaharidele induc starea de toleranţă. La copii, care necesită imunizare faţă de Haemophilus
influenzae şi Str. pneumoniae cu numeroase serotipuri, răspunsul imun faţă de polizaharidele
capsulare este de tip timo-independent, slab, indiferent de lungimea catenei. Pentru imunizarea
copiilor, polizaharidele s-au cuplat cu o proteină cu rol de purtător, pentru a crea un antigen
timo-dependent.
Acizii nucleici în stare purificată sunt molecule neimunogene, datorită uniformităţii lor
structurale în lumea vie. Injectarea lor la animale nu induce sinteza Ac. Acizii nucleici nativi
sunt conjugate nucleoproteice, în care acizii nucleici au rolul de haptenă. Majoritatea epitopilor
conjugatului sunt conformaţionali. O fracţie a Ac anti-conjugat se combină cu acizii nucleici.
Anticorpii anti-acizi nucleici se combină cu acizii nucleici în stare pură, indiferent de
provenienţă. Proteinele asociate acizilor nucleici conferă o nouă specificitate antigenică şi
determină sinteza anticorpilor care se combină cu proteina purtător.