Procesul de măsurare

• Măsurări directe
- Înseamnă compararea unei mărimi necunoscute (X) cu o
alta de aceeaşi natură x luată ca unitate
X=mx
• Măsurările indirecte sunt măsurările în care mărimea
necunoscută se determină din alte mărimi care sunt
determinate direct.
X=f(a,b,c)
Unde a,b şi c sunt măsurate direct
 APARATE DE MĂSURĂ

Aparat de măsură: un dispozitiv care stabileşte o

dependenţă între mărimea de măsurat şi o altă mărime
ce poate fi percepută în mod nemijlocit de organele de
simţ umane, de o manieră care permite determinarea
valorii mărimii necunoscute în raport cu o anumită
unitate de măsură.
 TRADUCTOARE
Traductorul este un dispozitiv care stabileşte o cores-
pondenţă între mărimea de măsurat şi o mărime cu un
domeniu de variaţie calibrat, aptă de a fi recepţionată şi
prelucrată de echipamentele de conducere a proceselor
automatizate: regulatoare, calculatoare de proces, etc.

Traductoarele au caracteristici atât statice cât şi dinamice.

Condiţii impuse traductoarelor:

 Relaţie de corespondenţă intrare-ieşire liniară
 Dinamică proprie care să nu influenţeze esenţial
comportarea sistemului automat.
POZIŢIA TRADUCTOARELOR ÎN SISTEME
AUTOMATE
 POZIŢIA TRADUCTOARELOR ÎN
SISTEME CONTROLATE DE CALCULATOR
ES este elementul sensibi, (senzorul), A este adaptorul, ELT este un element de
transmisie, SAE este sursa alternativă de putere.
 Elementul sensibil numit şi detector sau senzor este
elementul specific folosit pentru detectarea mărimii fizice
pe care traductorul trebuie să o măsoare
 Adaptorul are rolul de a transforma semnalul obţinut
de senzor în semnale unificate analogice sau digitale.
Adaptorul asigură adaptarea de impedanţă între senzor
şi sistemele standardizate de automatizare.
În funcţie de necesităţi în adaptor se pot realiza operaţii
de calcul liniare (atenuare, amplificare, sumare,
integrare, diferenţiere), neliniare (produs, ridicare la
putere, logaritmare). De asemenea se poate realiza o
caracteristică neliniară a adaptorului cu scopul de a
compensa neliniarităţile detectorului.
Adaptorul este cel care realizează propriu zis operaţia
de măsurare prin comparaţie simultană sau succesivă.

Semnale analogice unificate:

- curent continuu: 0,5 .. 5 mA; 2 .. 10 mA; 4 .. 20 mA
- tensiune continuă: 0 .. 10V, 0 .. 20V, -10 .. 10V
- presiune (aer) 20 .. 100 KN/m2

Semnale digitale unificate cu nivele TTL în cod:

- binar natural cu 8, 10, 12, 16 biţi
- binar codificat zecimal cu 2, 3 sau 4 decade
 CARACTERISTICILE TRADUCTOARELOR

Caracteristicile funcţionale ale traductoarelor reflectă relaţia

de dependenţă dintre semnalele de intrare – ieşire.

Similar cu aparatele de măsură traductoarele au o caracte-

ristică statică de funcţionare care corespunde unui regim de
lucru staţionar.
Spre deosebire de aparatele de măsură în cazul traduc-
toarelor avem şi caracteristici de regim dinamic
 CARACTERISTICI STATICE
Caracteristica statică ideală a unui traductor este de forma

y  f (x)
Mărimile ξ sunt factori perturbatori externi (temperatură,
umiditate, câmpuri electrice şi magnetice externe)
Mărimile ν sunt factori perturbatori interni (zgomote
generate de semiconductoare, rezistoare, frecări în lagăre,
modificarea proprietăţii materialelor prin îmbătrânire,
variaţii ale parametrilor surselor de alimentare)
Mărimile c1.. cn reprezintă reglajele care sunt folosite
pentru obţinerea unei caracteristici adecvate domeniului de
variaţie a mărimii de măsurat.

y  f (x; 1... n ; 1... n )

f f f f f
y  x  1  ...  n  1  ...  r
x 1  n 1  r
Tipuri de caracteristici statice
Caracteristici statice pentru traductoare numerice
Erorile de neliniaritate şi histerezis

Determinarea grafică a erorii de liniaritate

y m ax
n  100[%]
y m ax  y m in
 Domeniul de măsurare
 Domeniul de măsurare este intervalul xmin ….xmax în
cadrul căruia traductorul permite efectuarea corectă a
măsurătorii.

 Când limita inferioară de măsurare este zero, prin

acest zero se înţelege de fapt valoarea minimă
determinată de pragul de sensibilitate al traductorului.
Din acest motiv domeniul de măsură mai este definit ca
intervalul în care eroarea rămâne în limite admisibile.

 Domeniul de măsură este de regulă limitat la porţiunile

liniare ale caracteristicii traductorului.
La traductoarele cu semnal de ieşire unificat domeniul
semnalului de ieşire ymin ….ymax este constant indiferent
de domeniul semnalului de intrare
 Sensibilitatea

y  f (x; 1... n ; 1... n )

f f f f f
y  x  1  ...  n  1  ...  r
x 1  n 1  r

Sensibilitatea utilă este derivata semnalului de ieşire y în

raport cu semnalul de la intrare x.

dy y y max  y min
S   K  tg S
dx x x max  x min
Pentru o caracteristică neliniară se pot defini doar sensi-
bilităţi diferenţiale valabile doar pe anumite domenii
dy y
S 
dx x x i x x  xi

În cazul unor caracteristici liniare la care mărimile de

intrare şi de ieşire sunt de aceeaşi natură, sensibilitatea
poartă denumirea de factor de amplificare dacă este
supraunitară şi factor de atenuare dacă este subunitară.
y
A  20 log
x

Sensibilitatea relativă este raportul dintre variaţia relativă

a mărimii de ieşire pentru o variaţie relativă dată a
mărimii de intrare
y / y
Sr 
x / x
 Rezoluţia

Intervalul maxim de variaţie al mărimii de intrare necesar

pentru a determina o modificare a semnalului de ieşire este
numit rezoluţie.
La un traductor numeric pe 10 biţi avem 1024 de nivele
posibile inclusiv zero, deci avem o rezoluţie de 0,1% din
domeniul de măsură.
 Pragul de sensibilitate
Pragul de sensibilitate este cea mai mică variaţie a mărimii
de intrare care poate determina o variaţie sesizabilă a
mărimii de ieşire.
El este determinat de fluctuaţiile produse de perturbaţiile
interne şi externe: zgomotul circuitelor electronice, frecările
şi jocurile în lagăre.
Orice traductor are un zgomot propriu determinat de
agitaţia termică care nu poate fi eliminat. La acesta se
adaugă în condiţii normale şi un zgomot datorat factorilor
perturbatori externi numit zgomot de instrumentaţie.

Pp  Pi
F
Pp
 Erori de măsură
Diferenţa între rezultatul măsurătorii şi valoarea reală se
numeşte eroare de măsură.
Tipuri de erori clasificate în funcţie de cauze:
 Erori de interacţiune
Erori de model cauzate de determinarea imperfectă a
caracteristicilor statice.
Erori de influenţă cauzate de variaţia mărimilor
perturbatoare
În funcţie de caracterul variaţiilor rezultatelor putem avea:
erori sistematice, erori aleatorii, erori grosiere.
În funcţie de modul de exprimare valorică avem: erori
absolute şi relative.
vi  x
x ir 
x i  vi  x x

Funcţie de mărimea de referinţă putem avea erori reale şi

erori convenţionale

x i  vi  x vi  vi  v

Se mai poate de asemenea vorbi despre erori admisibile şi

despre corecţii
Erorile de aparat pot fi: intrinseci (apar în condiţii de
referinţă adică în condiţii de mediu cunoscute), sau de
influenţă care apar datorită variaţiilor condiţiilor de mediu).
Erori intrinseci sistematice: de neliniaritate, de histerezis, de
zero şi de proporţionalitate.

Efectul erorii de zero Efectul erorii de proporţionalitate