CURS 9

ANOMALII DE CULOARE ENDOGENE

Clasificare ]n funcție de etiologie
1. cauze externe, exogene (coloraţii extrinseci) produse posteruptiv (de la alb la roşu la
verde, în special maro şi negru)
- igienă orală deficientă (de la alb la roşu şi verde)
- fumatul, mestecare de tutun (gălbui maroniu la negru)
- alimente şi băuturi (ceai, cafea, vin roşu) (maro la negru)
- medicamente (fier, clorhexidină, antimicrobiene)
- mestecarea de frunze de piper
- pigmenţi bucali care impregnează structurile dure dentare: obturaţii, fisuri, carii
- vârsta modifică culoarea naturală a dinţilor
2. cauze interne (coloraţii intrinseci) care afecteză structura smalţului sau dentinei
a. Locale (produse posteruptiv)
- traumatisme (galben, maro)
- carii (alb, maro sau negru)
- resorbţie internă intracoronară (pata roz)
- materiale obturaţie coronare (negru ca la amalgam) şi de canal
- necroze pulpare (de la gri spre negru)
- idiopatice
b. Generale (produse în perioada de odontogeneză)
- medicamente: tetraciclina (galben, maro, gri etc) şi fluoroza dentară (alb sau
maro)
- boli sistemice în timpul odontogenenzei: icter sau atrezia biliară (verde)
- idiopatice
c. Genetice (produse în perioada de odontogeneză)
- amelogenesis imperfecta (maro, galben)
- dentinogenesis imperfecta (maro, galben, gri opalescenţi)
- displazia dentinară coronară.
- porfiria congenitală
- eritroblastoza fetală
- hiperbilirubinemia congenitală
FLUOROZA DENTARĂ (smalț pătat)
Definiție
Fluoroza dentară este o anomalie de dezvoltare de structură primară neevolutivă
însoțită de modificări de culoare endogene,
Cauză
- expunerea individului la concentrații crescute de F în perioada de formare a
structurilor dure dentare. Astfel doza carioprotectoare de F este de 1 – 1,2 ppm F
și peste 1,5 ppm F apare fluoroza
- cu cât concentrația de F ingerată / inhalată este mai mare, cu atăt gravitatea
fluorozei dentare crește
- frecvența și severitatea fluorozei variază în funcție:
 concentrația F pe zone geografice. Astfel în zone cu concentrații de F f.
mari (ca de ex. Africa de Sud - 53 ppm F, Tanzania - 45 ppm F, la poalele
muntilor), fluoroza este f. gravă și frecventă

1
  cantitatea de apa consumată zilnic
 preferințele și obiceiurile alimentare zonale (ceai, alge, pește)
 ingestie de medicamente cu F, pastă de dinți cu F
 mediul înconjurator al fiecărei zone care poate favoriza apariția fluorozei
- de ex fabricile de criolit, industria striclei (fluorură naturală de Al și Na).
Mecanism de producere al fluorozei:
- cu cât concentrația de F este mai mare ameloblastul suferă modificări enzimatice
- în cazul în care concentrația de F este foarte mare, devine toxică pentru
ameloblaste care vor fi distruși
- la concentrații mai mari de 6 ppm F în apa potabilă încep să apară modificări de
tip benzi cafenii pe smalț cu modificări hipoplazice microscopice
- în ciuda acestor modificări (hipomineralizarea substanței interprismatice și
defecte în matricea organică), stratul superficial al smalțului este hipermineralizat
Diagnostic clinic
- afecțiunea constă în modificarea structurii smalțului cu apariția de leziuni și
colorații pe dinte
- anomalie de structură produsă de acțiunea pe cale generală a unui factor de mediu
(F) ⇒ leziuni simetrice pe dinții omologi
- leziunile sunt evidente la erupția dinților
- există o diferență în privința afectării diferitelor grupe dentare: PM sunt cei mai
afectați, urmați în ordine descrescătoare M 2, Incisivi maxilari, canini, M 1 I inf.
(cei mai puțin).
- apar opacități albe (hipomineralizări) bine delimitate cu diferite întinderi pe
suprafața dentară
- la concentrații mari de F pot apărea hipoplazii de smalț (fosete separate /
confluente) pe fondul hipomineralizărilor albe.
- În cazuri grave apar modificări de culoare de la galben la pete brune, răspândite
pe suprafața smalțului dând aspectul dintelui de “dinte corodat”, cu “smalt
mancat de molii”
- pigmentarea este limitată în special în 1/3 externă a smalțului și mai puțin în rest
- în smalțul fluorotic se întâlnește mangan, care lipsește din smalțul sănătos
Radiologic: radiotransparențe alternând cu radioopacități
Diagnostic diferential
Se face cu alte leziuni ale smalțului:
- sindromul dentar Turner (hipoplazia de smalț de cauză locală - infecțioasă sau
traumatică) la care defectele sunt localizate la 1-2 dinți vecini
- hipoplazia din boli generale ca boli gastro-intestinale (ex boala celiacă
nediagnosticată și netratată)
- hipoplazia din bolile genetice ale smalțului ca amelogeneza imperfectă
- cariile dentare

2
 - hipomineralizările din sindromul MIH: hipomineralizarea este localizată la nivelul
M1 și / sau incisivilor permanenți, de cauză necunoscută. Au fost implicați factori
generali. Se ct opacități de obicei rugoase, bine demarcate, albe, galben-maroniu,
susceptibile la carii
Criterii de diferențiere a fluorozei de alte afecțiuni:
- distribuția simetrică a leziunilor
- lipsa transmiterii genetice la mai mulți membrii ai familiei
- apariție endemică a bolii
- excluderea cauzelor locale: infecția / traumatisme / caria
- forma, culoarea, aspectul leziunilor
- dinții afectați de predilecție.
Diagnosticul diferențial al fluorozei dentare ușoare cu alte opacități
Caracteristica Fluoroza ușoară Alte opacități ale S
Zona afectată Vârful cuspizilor și marginea Pe S. netede de la ½ spre
incizală incizal; pot af. toată coroana
Forma leziunii Au un traseu ce urmărește liniile Rotunde, ovalare
de cr. ale smalțului
Demarcare Contur care se pierde treptat în Contur bine demarcat
smalțul normal
Culoare Albe ca foaia de hârtie, fără Crem-găbui, portocaliu,
pigmentare la erupție pigmentate la eruție
Dinții afectați Dd. care se mineralizează mai Orice d. poate fi afectat,
lent, cu afectare simetrică (PM) chiar și un singur dinte
Rar pe DT, I inf., M1 perm. Apar pe DT
Hipoplazie severă Nu apar, smalțul este neted și Nu apar, smalțul este opac
lucios la palpare și rugos la palpare
Detectare La lumină care cade tangențial La lumină care cade ┴ pe
pe S. coroanei suprafața coroanei

Clasificarea fluorozei dentare utilizând indicele DEAN

Indicele DEAN - scoruri în funcție de aspectul clinic și gravitate:
- scor 0 = smalț cu aspect normal
- scor 0,5 = fluoroză chestionabilă → pe suprafața smalțului apar ușoare modificări
de transluciditate și cu apariția ocazională a unor mici pete albicioase (de
hipomineralizare)
- scor 1 = fluoroza foarte ușoară → pe suprafața smalțului se întâlnesc zone mici
opace, de culoare alb ca hârtia, împrăștiate neregulat pe suprafața dentară, dar nu
depășesc 25% din suprafața dentară
- scor 2 = fluoroza usoară → zone alb-opace, mai extinse în suprafață, dar care nu
cuprind mai mult de 50% din suprafața dentară

3
 - scor 3 = fluoroza moderată zone alb-opace pe întreaga suprafață dentară,
suprafețele dentare prezintă o uzură marcată; pe alocuri poate apărea o colorație
brună
- scor 4 = fluoroza severă zone alb-opace pe întreaga suprafață dentară; se întâlnesc
și zone hipoplazice care pot duce la modificarea conturului dintelui.
Tratament:
- în funcție de forma clinică, localizarea ei și de tulburările funcționale produse
tratamentul este diferit
- foarte ușoare, chestionabile → tratamentul nu este obligatoriu
- în formele ușoare → se recomandă microabrazia
- în formele moderate → sunt indicate tehnicile vitale de albire și fațetele laminate
- în formele grave → sunt preferate microprotezele de invelis.

MODIFICĂRI DE CULOARE INDUSE DE TETRACICLINE

Definiție
Este o anomalie de dezvoltare de structură primară, neevolutivă însoțită de
modificări de culoare endogene.
Mecanism de producere
- apar ca urmare a fixării tetraciclinei, în perioada de formare a dintelui, la nivelul
dentinei,
- mecanismul de fixare este prin chelare sub forma unui compus tetraciclină - Ca
ortofosfat
Clinic
- defectele de structură sunt evidente la erupția dinților
- apar pe dinți simetrici și omologi
- în general nu evoluează
- defectul constă în apariția modificărilor de culoare (nuanțe de la galben - la brun
și de la gri - la negru) fără a fi modificat conturul dintelui
- în cazurile foarte severe se pot asocia și hipoplazii ale smalțului
- tetraciclina este fluorescentă la lumina ultravioletă
- sub acțiunea luminii nuanța coloristică a dintelui se închide de la galben la brun ca
urmare a oxidarii,
- există o relație directă între doza de tetraciclină adminstrată și greutatea copilului
- aprox. 1/3 din concentrație trece prin placentă  modificări la DT
- nu toate tipurile de tetraciclină sunt la fel de nocive:
o modificări mai severe: tetraciclina hidroclorică
o modificări mai usoare: doxiciclina, clortetraciclina, oxitetraciclina
- este contraindicată administrarea tetraciclinei până se încheie mineralizarea
tuturor dinților 7 - 8 ani (excepție în afecțiuni grave de ex. fibroza chistică în care
contează viața pacientului mai mult decât dinții)
- modificările de culoare la DP pot să aibă un aspect uniform cu tentă gri, galben-
gri, brună sau modificarea poate fi sub forma unor dungi / benzi orizontale iar în
zona coletului apare gri-întunecat → răspunsul la tehnicile de albire este mai bun
în cazul afectărilor cooristice uniforme

4
Tratamentul:
- în funcție de gravitate, aspect clinic și localizare
- albire
- microabrazie
- fațete laminate
- microproteze de înveliș

MODIFICĂRI DE CULOARE DIN ERITROBLASTOZA FETALĂ

Etiologie
- in incompatibilitatea Rh
Mecanism de producere
- liza hematiilor fătului → bilirubina eliberată se depune la diferite niveluri în
organism (creier - icter nuclear, piele – icterul nou-născutului)
Clinic
- modificări de culoare cu tenta verde, albastru-verde la nivelul DT prin depunerea
de bilirubină în smalțul și dentina în formare
- în cazurile mai severe poate apărea hipoplazia de smalț la nivelul liniei neonatale
Tratamentul:
- nu este necesar pt că afectează doar DT.

MODIFICĂRI DE CULOARE DIN PORFIRIA CONGENITALĂ

Este o boală genetică care apare ca urmarea a prodiucerii în exces de porfirină
- afectează în egală măsură ambele sexe
- primul semn de boală: urina roșie
- debut imediat după naștere / în primul an de viață
- fotosensibilitatea este evidentă din perioada neonatală sau în primul an de viață
- erupție veziculoasă / buloasă cu conținut de culoare roșie → veziculele se sparg și
lasă cicatrici retractile
- modificări de culoare dentare pe DT și DP → tentă roșie / brună prin depunerea
porfirinei în structurile dentare în formare
- prin expunerea la soare dinții capătă tentă roșie fluorescentă → ajută la punerea
dg la cei care nu au modificări evidente

MODIFICĂRI DE CULOARE DIN ATREZIA CĂILOR BILIARE

- modificări de culoare la DT → galben / galben-verzui
- dacă se intervine chirurgical cu corecția defectului → dinții se vor forma în
continuare normal

MODIFICĂRILE DE CULOARE EXOGENE (DISCROMII)

“STAINING”, “STAINED TEETH”
- apar pe suprafața dentară după încheierea odontogenezei și după erupția dinților
- pe suprafața dentară apar diferite culori, la anumite niveluri
- se pot îndeparta de regulă prin periaj profesional.
Factori etiologici:

5
 - bacterii cromogene
- alimente
- unele medicamente (suplimente) → suplimente de Fe
- ceaiuri (ex. de mentă)
Tipuri de colorații:
a. brună
- frecvență: apare mai frecvent la DT și la fete
- localizare: apare pe suprafața dinților din vecinatatea glandelor salivare (fetele
vestibulare a molarilor superiori / fetele orale ale incisivilor inferiori)
- apare sub forma unor depuneri punctiforme, mici, ce descriu un contur colorat
(în apropierea coletului sub forma unei linii subțiri, întunecate)
- dinții sunt mai rezistenți la carie
- apare și la cei cu o igienă orală bună
- culoarea poate fi dată de sulfatul feros și în proporție de 1% de
microorganismele cromogene.
b. neagră
- localizare: se găsește la nivelul coletului tuturor dinților, pe suprafața orală și
vestibulară
- se îndepărtează prin periaj,
- are tendința de refacere
c. verde (verde-galben, verde-gri)
- localizare: de regulă se întâlnește pe suprafața vestibulară a dinților frontali
maxilari în 1/3 cervicală
- este o colorație aderentă de suprafata dintilor
- este pusă pe seama unor microorganisme fluorescente din grupa Penicilinum
sau Aspergillus
- frecvență: la băieți, la pacienții cu tuberculoză, la respiratorii orali apare mai
frecvent
d. portocalie (paste de dinți pe bază de staniu, clorhexidina)
- se întâlnește mai rar
- este mai puțin aderentă față de colorația verde
- localizare: suprafețele vestibulare și orale ale dinților anteriori
- poate căpăta tentă roșu-cărămiziu.
Tratament:
- periajul profesional (pasta abrazivă și perii ca o cupă)
- la colorațiile care se îndepărtează mai greu se recomandă ca pasta să fie
uscată și suprafața dentară să fie mai uscată
- se pot folosi cu ultrasunetele/

ANOMALIILE DE DEZVOLTARE COMPLEXE

Anomaliile dentare de dezvoltarea care cuprind mai multe tipuri de defecte:
dimensiune, formă, structură, devieri ale traseului eruptiv.
Tipuri:
- sindromul dentar Hutchinson (la nivelul incisivilor)

6
 - sindromul dentar Moser (la nivelul molarilor de 6 ani). Anomaliile cu localizare la
nivelul molarilor de 6 ani sunt întâlnite în literatură sub diferite denumiri (“molari
în formă de dudă-Mulberry”, “molarii Moon”, „molarii Moser„)
Sindromul dentar Hutchinson
Etiologie:
- luesul congenital (13%)
Localizare:
- la nivelul incisivilor permanenți (mai frecvent IC sup perm.)
- dinții sunt mai mici,
- dinții au formă specifică de butuoiaș cu diametrul cel mai mare situat în 1/3 medie
a coroanei
- la erupție marginea incizală este plană nepărând modificată
- modificarea de structură devine evidentă după ce dintele devine funcțional. Prin
uzură marginea incizală din 1/3 medie devine concavă, cu concavitatea spre
planul de ocluzie
- ulterior, prin uzura unghiurilor meziale și distale, marginea incizal devine din nou
plană
- există și o deviere a axului de erupție, coroanele având axele lungi convergente
spre incizal
Tratament:
- doar dacă dinții devin prin uzură foarte mici → microproteze de înveliș
Sindromul Moser (molarii Moser)
Etiologie:
- luesul congenital
- rahitismul (mai frecvent)
Clinic
- modificări de dimensiune: molarii sunt mai mici
- modificări de formă (formă de butoiaș) având diametrul maxim în 1/3 medie a
coroanei
- există o trecere netă între 1/3 ocluzală și 1/3 medie uneori chiar o treaptă
- suprafața ocluzală prezintă numeroși cuspizi de dimesiuni reduse (aspect de dudă)
- din cauza modificărilor de structură pot apărea fracturi și uzuri la masticație cu
descoperirea dentinei.
Tratament:
- sigilare mai ales la cei cu mulți cuspizi
- microproteze de înveliș.