Sunteți pe pagina 1din 11

CURS 7

1. ANOMALII DE DEZVOLTARE EVOLUTIVE ALE SMALȚULUI


Clasificare
A. Amelogenezele imperfecte (AI)
B. Hipoplazia și modificările de culoare produse de incompatibilitatea Rh din
Eritroblastoza fetală
C. Defectele de structură ale smalțului din rahitismul vitamina-D dependent

A. AMELOGENEZELE IMPERFECTE
Definiție:
Este o anomalie de structură evolutivă a smalțului de cauză genetică.
Frecvență:
- defecte foarte rare
- mai frecventă este AI forma hipocalcificată 1/12.000
- AI forma hipoplazică apare 1/40.000 de cazuri
- poate apărea de sine stătător sau poate să fie semn în cadrul unor afecțiuni
generale
Etiologie genetică
- reprezintă rezultatul perturbării formării ameloblastelor în perioada de
histodiferențiere ⇒ un ameloblast cu deficiențe morfologice și funcționale
- se incadreaza in categoria anomaliilor de structura evolutive
Caracteristicile generale ale amelogenezei imperfecte:
- defectele sunt prezente la scurt timp după erupția dintelui
- defectele se modifică în timp (evolutive)
- sunt interesate ambele dentiții
- sunt interesate toate grupele dentare
- sunt interesate toate suprafețele dentare
- sunt greu de tratat prin metodele obișnuite de tratament
- genetică cu transmitere AD, AR, x-linkat D, R
Clasificarea AI
Criteriile de clasificare sunt: aspectul clinic și transmiterea genetică (Witkop)
 Clinic sunt 4 tipuri:
 AI tip I hipoplazică (60-73%) în care matricea organică a smalțului este secretă
în cantitate redusă, dar are o mineralizare corespunzătoare
 AI tip II hipocalcificată (7%) în care secreția matricii organice este
corespunzătoare, dar mineralizarea este insuficientă
 AI tip III hipomaturată (20-40%) în care matricea organică a smalțului este
secretată corespunzător dar defectul apare spre sfârșitul perioadei de maturare
afectând mai ușor mineralizarea.
 AI tip IV hipomaturată-hipoplazică cu taurodonție
 Transmiterea genetică:
 AI cu transmitere autosomal dominantă (AD),
 AI cu transmitere AD x-linkată Dominant sau Recesiv

1
 AI cu transmitere autosomal recesivă (AR) (vezi mai jos).

Transmiterea genetică:
- AD (autosomal dominant) afectează 50% dintre descendenți
- AR (autosomal recesiv) afectează 25% dintre descendenți
- X linkat dominante afectează 50% dintre descendenți
- X linkat recesiv afectează 25% dintre descendenți

1. AI FORMA HIPOPLAZICĂ (reprezintă 60-73% din totalul AI)


Caractristici generale
- afectează ambele dentiţii
- transmitere genetică AD, AR, x-linkat D
- matricea organică a smalţului este depusă în cantitate insuficientă
- mineralizarea smalțului și toate componentele dentare derivate din mezenhim sunt
normale (dentina, cemenet, os alveolar, ligamente periodontale
- reducerea cantitativă a smalţului este de grade diferite în funcţie de subtip (de la
aproape normal la subtipul 1 cu geode AD la foarte subţire la subtipul 7 cu
denumit agenezia smalţului)
- în funcţie de grosimea smalţului dinţii pot avea dimensiuni aproape normale sau
pot fi mai mici → apar spaţieri mai mari sau mai mici între dinți în funcție de
grosimea smalțului
- aspectul smalţului: geode, neted, rugos
- smalţul afectat poate cuprinde o arie din suprafaţa dintelului (localizat) sau poate
acoperi întreaga suprafaţă dentară (generalizat, difuz)
- culoarea smalţului poate fi normală la erupţie dar se modifică ulterior în galben-
brun prin depunerea de pigmenţi exogeni de culoare neagră în special la formele
cu geode şi cu smalţ cu rugos sau gălbui când smalțul este foart esubțire și
transpare culoarea dentinei
- există o rezistenţă la afectarea prin carie
- sensibilitate la agenţii termici este cu atât mai mare cu cât smalţul este mai subţire
- contrastul smalţului este mai mare decât al dentinei dar uneori se observă cu greu
când smalțul este foarte subţire sau absent
Clasificarea subtipurilor de ai hipoplazică după Witkop
În funcţie: de aspectul clinic, radiologic, histologic, de transmitere
genetică există 7 subtipuri diferite:
1.1. AI hipoplazică generalizată cu smalț cu geode - AD
1.2. AI hipoplazică localizată cu smalț cu geode - AD
1.3. AI hipoplazică localizată cu smalț cu geode - AR
1.4. AI hipoplazică difuză cu smalț neted - AD
1.5. AI hipoplazică difuză cu smalț neted - x linkat D
1.6. AI hipoplazică difuză cu smalț rugos - AD
1.7. AI cu agenezia smalțului – AR

2
Transmitere autosomal dominantă Transmitere autosomal recesivă

Transmitere x linkt dominant Transmitere x linkat recesiv

Diagnosticul amelogenezelor imperfecte


1.1. AI hipoplazică generalizată cu smalț cu geode - AD
- interesează ambele dentiții
- grosimea smalțului este aproape normală
- pe suprafața smalțului sunt dispuse geode cu dimensiuni variabile cu diametrul de
dimensiunea unui vârf de ac până la dimensiunea unei gămălii de ac răspândite
întâmplător sau rareori dispuse pe coloane verticale,
- culoare smalțului este normală dar uneori pot exista modificări de culoare prin
depunerea de colorații extrinseci galben maroniu brun

3
- la DT smalțul are aspect ceva mai neted și poate fi subțire
- defectul genetic este necunoscut
1.2. AI localizată cu geode – AD
- defectul ameloblastului intervine până la 1 ½ ani
- se localizează de predilecţie doar la molarii temporari sau la molarii temporari şi
la I,C şi M1 permanenţi
- prezintă smalț hipoplazic sub formă de geode, șanțuri orizontale în 1/3 medie a
dinților respectivi
- defectele apar la acelaşi nivel pe suprafaţa dinţilor cu toate că zonele afectate se
formează la momente diferite în timp
- în rest smalţul este de grosime şi aspect aproape normal
- defectul genetic este situat pe gena enamelinelor
1.3. AI localizată cu smalț cu geode - AR
- este mai gravă decât forma autosomal dominantă prin faptul că smalţul afectat
este mai extins şi defectele sunt mai adânci
- smalţul are grosimea aproape normală
- apar colorații exogene pe defectele hipoplazice
1.4. AI hipoplazică difuză cu smalț subțire și neted - AD
Clinic
- interesează ambele dentiții
- depunerii unei cantități insuficiente de matrice organică ⇒ smalțul tuturor dinților
este subțire ⇒ dinții sunt mici ⇒ prezintă prezintă spațieri
- matricea organică fiind bine mineralizată ⇒ smalțul este dur și lucios
- hipersensibilitate dentară la agenți fizici din cauza smalțului subțire ⇒ ocluzie
deschisă frontală în 60% dintre cazuri (din cauza hipersensibilității la diferiți
agenți din mediul înconjurător pacienții tind să-și pună limba pe dinți pt a-i
proteja)
- prin transparența stratului subțire de smalț se poate vedea dentina de culoare
gălbuie și cu timpul culoarea poate ajunge până la galben maroniu → “dinți
cafenii”
- smalțul prezintă rezistență la carii
- este posibil ca uneori erupția dentară să fie întârziată sau dinții pot să nu erupă
rămânând incluși
- dinții un sunt predispuși la carie dar uneori pot prezenta defecte hipoplazice mari
în mijlocul coroanei, colorate anormal
- defectul plasat pe gena enamelinelor
Examenul radiologic:
- smalțul se distinge greu de dentină
- uneori se pot observa calcificări intrapulpare
- la dinții cu întârzieri mari în erupție sau la cei incluși pot apărea resorbții
coronare
- dentina, pulpa, parodonțiul, cementul sunt în general de aspect normal
- cementul poate acoperi smalțul la jonctiunea smalț-cement.
1.5. AI hipoplazică difuză cu smalț subțire și neted - x linkat D
- apar grade diferite de afectare între sexe
- băieţii au smalţ subţire, neted, lucios, galben brun

4
- fetele au smalţ normal care alternează benzi verticale de smalţ colorat în galben
brun sau alb opac cu geode verticale
- defectul este plasat pe gena amelogeninelor
1.6. AI hipoplazică difuză cu smalț subțire și rugos - AD
- interesează ambele dentiții
- toți dinții sunt mai mici ca dimensiune pt că smalțul este subțire
- există spațieri între dinți (lipsa punctelor de contact)
- pe suprafața smalțului există mici rugozități
- dinții au modificări de culoare prin transparența dentinei
- în plus rugozitățile favorizează apariția colorațiilor extrinseci
- celelalte structuri au aspect normal
- incluzile dentare apar mai rar decât în tipul de AI precedent
- dinții având smalțul subțire prezintă hipersensibilitate la diferiți agenți
1.7. AI hipoplazică difuză cu smalț f. subțire / absent și rugos (agenezia
smalțului) - AR
- smalţul este foarte subţire sau absent
- dinţi foarte mici şi cu spaţii mari între ei
- suprafața dinților are aspect rugos (granular, aspru)
- smalțul este colorat în galben deschis sau galben brun
- smalţul se crapă uşor de pe dentină
- dinţii permanenţi nu erup rămânând incluși
- ocluzie deschisă frontală
- defectul nu este cunoscut.
2. AI FORMA HIPOCALCIFICATĂ - AD
- interesează ambele dentiții
- matricea organică a smalțului este depusă în cantitate normală (smalț de grosime
normală)
- mineralizarea este deficitară ⇒ smalț de consistență mai moale
- imediat posteruptiv smalțul dinților are aspect normal
- după intrarea dintelui în funcție dinții încep să se uzeze
- culoarea dinților este galben-brună cu tentă cenușie, închisă
- smalțul începe să se desprindă de la suprafețele unde se exercită masticația
descoperind astfel dentina
- în zona cervicală a dintelui smalțul este mai rezistent nedesprinzându-se de pe
dinte ⇒ o treaptă de smalț în zona cervicală
- pe această structură anormală se pot grefa carii.
Radiologic:
- aspect de « smalț mâncat de molii »
- adică apar radioopacități care alternează cu radiotransparențe.
- dacă prin anamneză se descoperăi defecte de smalț asemănătoare la alți membrii ai
atunci este AI care are transmitere genetică
3. AI FORMA HIPOMATURATĂ
Caractere generale
• reprezintă 20-40% dintre AI
• există 3 subtipuri cu transmitere genetică diferită (AD, AR, x-linkat R):
• interesează ambele dentiţii

5
Clinic:
• grosimea smalţului este normală
• este afectată maturarea smalţului deci există un oarecare grad de hipomineralizare
a smalțului care este relativ moale și se desprinde de pe suprafața dintelui dar nu
la fel de pronunțat ca în tipul de AI hipocalcificat
• pot exista diferențe în privința maturării smalțului între sexe
• există variaţii mari de duritatea a smalţului între subtipuri
• apar fracturi şi uzuri ale smalţului care cu cât sunt mai mari cu atât crește și
sensibilitatea la agenţii termici
• aspectul smalţului: pătat sau cu geode
• culoarea modificată în funcţie de subtip
Radiologic
• contrastul smalţului este puţin mai mare sau aproape egal cu al dentinei în funcţie
de gradul hipomaturării
Subtipuri
Cele 3 subtipuri clinice și 4 în funcție de transmitere care se deosebesc prin
modificările de culoare ale dinților care merg de alb-opac la nuanțe de galben-brun-opac.
 Hipomaturată pigmentată AR
- smalţul este slab mineralizat fiind moale, fracturându-se şi uzându-se
uşor
- sensibilitate la agenți fizici și chimici
- ocluzie deschisă frontală
- culoarea smalţului este galben brun
- tartru masiv la incisivi care irită gingia și poate produce îmbolnăvirea
parodonțiului marginal.
 Hipomaturată x linkată recesivă
- aspect diferit între sexe
- la băieţi: smalţul este relativ moale, alb opac la DT şi pătat la DP
(galben brun alternând cu smalţ alb)
- la fete DT sunt albi opaci cu benzi verticale normale iar DP sunt cu
smalţ alternând benzi verticale alb opace sau galben opace
 Hipomaturată cu “dinții acoperiți de zăpadă” - AD sau x-linkată R
- 1/3 incizală / ocluzală a dinților maxilari este hipocalcificată, de culoare alb-opacă
de unde și denumirea acestui subtip.
- dinţii inferiori sunt frecvent neafectaţi
- apare uzura la nivel ocluzal sau a marginei incizale.
4. AI CU TAURODONȚIE
Clinic
• există o combinație între modificările de structură ale smalțului (hipoplazia /
hipomaturarea) și taurodonție.
• smalţul are grade variate de hipoplazie (de la grosime aproape normală la o
reducere cantitativă importantă)
• leziuni hipoplazice (geode) în special în regiunea cervicală.
• smalţ pătat de la alb opac la galben brun opac
• dinţii cu camere pulpare mari, rădăcini scurte (taurodonţie)
Radiografia

6
• contrastul smalț dentină se observă dar mineralizarea mai slabă a smalțului este
marcată pe Rx printr-o radioopacitate mai redusă a smalţului.
Subtipuri:
- forma hipomaturată-hipoplazică cu taurodonţie AD
- forma hipomaturată-hipoplazică cu taurodonţie AR.

Diagnostic pozitiv în AI
- anamneză, istoricul familial
- examen clinic (inspecţie, palpare cu sonda)
- Rx
- ex histopatologic: prismele de smalţ apar contorsionate de la JSD, cristalite
orientate neregulat cu spaţii libere, etc
Diagnostic diferenţial
 sindromul trico-dento-osos este o boală genetică rară cu transmitere AD
care prezintă numeroase anomalii fizice generale și dentare care se
accentuează odată cu vârsta
- defecte ale părului (părul creț în copilărie, cade repede), ale oaselor
- smalț subțire sau absent, cu hipoplazii de smalț mici, dintele are un
aspect fragil, fiind mic și malformat, la palpare este moale din cauza
hipomaturării smalțului → se uzează ușor
- taurodonție
- cu modificări de culoare ale dinților galben maroniu închis sau fără
culoare modificată,
- prognație mandibulară accentuată cu ocluzie inversă severă →
tulburări fonetice și masticatorii
- clinic se aseamănă cu AI tip III subtipul hipoplazic-hipomaturat
- predispoziție la carii dentare care se complică rapid producând abcese.
 tulburările dobândite ale smalţului (fluoroza gravă, tetraciclina). Acestea
afectează doar una dintre dentiţii și nu se transmit ereditar. Dg. se pune
prin anamneză și examen clinic. AI (formele hipocalcificate și
hipomaturate) este o boală rară, cu transmitere generică care apare la mai
multe generații ale unei familii pe când fluoroza și modificarea de
structură a smalțului tetraciclinică (ingestie de tetraciclină la copilul de sub
8 ani) nu apar la mai multe generaţii. Fluoroza are o răspândire endemică
aparând la toate persoanele unei comunități care au consumat apă cu
conținut crescut de fluor (din fântâni) sau trăiesc în zone unde atmosfera
este bogată în fluor.
TRATAMENT
Obiective:
• prevenirea sau tratamentul cariei dentare și a bolii parodontale
• prevenirea sau tratamentul uzurii, a fracturilor dentare în special în zonele laterale
pentru a preveni reducerea DVO,
• combaterea hipersensibilității pentru a da posibilitate pacientului să efectueze un
periaj corect și astfel să prevină apariția bolii carioase și parodontale (în AI
hipocalcificată pacientul evită periajul din cauza durerii)

7
• resfacerea morfo-funcțională a dinților (corectarea funcțiilor în special masticația
și fizionomia),
• menţinerea sau corectarea ocluziei.
Principiile generale ale tratamentului amelogenezelor imperfecte
- diagnosticul precoce al AI este util pentru aplicarea metodelor profilactice și
curative precoce,
- tratament profilactic de bază instituit precoce:
 corectarea și controlarea igienei bucale la domiciliu dar și prin periaj
profesional (coloraţii extrinseci) la cabinet,
 fluorizări acasă sau la cabinet (pt desensibilizarea dinților)
 corectarea dietei
 sigilarea dinților cu suprafețe ocluzale retentive imediat posteruptiv.
- tratamentul curativ restaurator trebuie să fie instituit precoce și realizat în cadrul
unei echipe multidisciplinare de specialiști (ex, pediatru, pedodont, endodont,
ortodont, protetician, xchirurg OMF),
- tratamentul restaurator trebuie să satisfacă cerinţele morfologice și funcţionale
impuse de tipul și gravitatea defectelor (uzură și fracturi), de gradul dezvoltării
dentare precum și localizarea lor
- prepararea dinților în vederea tratamentului restaurator odontal sau protetic
trebuie să se facă cu economie de substanță dentară dură cu păstrarea vitalității
pulpare,
- piesele protetice nu trebuie să exercite presiuni incorect dozate pe dinții stâlpi pt
prevenirea apariției fracturilor radiculare.

Metodele de tratament
Restaurator
Criteriile principale de alegere a tratamentului restaurator sunt: tipul AI, aspectul
clinic, vârsta pacientului, gradul afectării dentare, gradul cooperării, gradul dezvoltării
radiculare.
• restaurații directe adezive (obturații din compozit, CIS, amalgam adeziv)
• fațetări din compozit nu sunt indicate în cazurile de ocluzie adâncă
• restaurare protetică fixă (coroane prefabricate metalice, de policarboxilat, de
compozit, coroane fizionomice de înveliș). Restaurațiile de acoperire totală sunt
cele care oferă maximum de protecție, de estetică și funcționalitate. Astfel
Coroanele din oțel inoxidabil sunt cele mai eficiente restaurații în gestionarea
sensibilității dentare, refacerii molarilor temporari și permanenți la copii. Ele pot
fi aplicate după o preparare minimă a dintelui, păstrând cât mai multă structură
dentară în vederea pregătirii pentru un tratament definitiv ulterior. Cu toate
acestea, coroanele din oțel inoxidabil nu au margini perfect adaptate și, ca atare,
utilizarea lor pe termen lung pe dinții permanenți trebuie să fie verificată periodic.
Onlay-urile plasate pe dinții posteriori permanenți pot de asemenea să protejeze
structura dintelui rămas și pot fi fabricate fără pregătire dentară. Aceste restaurări
pot fi folosite înainte ca dinții să fie complet erupți.
Coroanele acrilice sau de policarbonat pot fi utile pentru restaurarea dinților
frontali permanenți, în special în dentiția mixtă. Când defectele de smalț implică

8
suprafețele proximale sau când se poate prevedea pierderea retenției restaurațiilor
adezive, aceste coroane oferă o estetică și o retenție rezonabile.
Coroanele de porțelan NU sunt indicate la copii și adolescenți deoarece necesită o
reducere semnificativă a dintelui care ar pune în pericol pulpa dinților permanenți
imaturi care este foarte mare. Rx este obligatorie înaintea tratamentului
restaurator pentru a stabili daca aceste coroane sunt indicate sau nu.
• restaurare protetică mobilă (proteze parțiale, protezele de supraacoperire sunt
indicate când uzura dinților este foarte mare). Proteza de supraacoperire oferă o
soluție de tratament simplă pentru cazurile grave de AI care pun probleme
complexe protetice → permite modificări ale protezei intraorale când creșterea și
dezvoltarea cavității bucale o cer.
Endodontic
• tratamentul endodontic este dificil din cauza calcificărilor pulapre radiculare.
• trebuie să țină cont de gradul dezvoltării dentare la DP (imaturi / maturi)
Ortodontic
• tratamentul ortodontic este necesar pentru corectarea problemelor scheletale și
dentare
• provocările tratamentului cu aparate ortodontice fixe sunt: de a determina dacă
smalțul defect poate retenționa aparatul în timpul tratamentului, de a obține o
ocluzie corectă, de a plasa dinții într-o poziție care să faciliteze aplicarea
restaurațiilor. O soluție la aceste probleme ar fi plasarea de bracket-uri pe coroane
metalice inoxidabile sau coroane din policarboxilat care după finalizarea
tratamentului vor fi îndepărtate.
Stadiile tratamentului AI la copii și adolescenți
Cuprinde:
a) Stadiul de tratament temporar (în dentiția temporară și mixtă)
Dentiția temporară
- scopul tratamentului este de a asigura condiții favorabile pentru erupția DP și pentru
asigurarea creșterii normale a oaselor faciale și a ATM
- la molari sunt indicate fie obturațiile directe din compozit fie coroanele
prefabricate din oțel inoxidabil pentru tratarea cariilor extensive și a uzurii, care
mențin în același timp și spațiul adecvat și dimensiunea verticală a ocluziei.
- la frontali sunt indicate coroanele din policarbonat, coroanele prefabricate metalice
cu / fără componentă fizionomică sau
- obturații din compozit directe / din CIS modificat cu rășină (RMGI).
Dentiția mixtă
- scopul tratamentului este preveni uzura dentară, reducerea DVO, de a menține
vitalitatea pulpară, de a reduce sensibilitatea dentară de a îmbunătăți estetica și
masticația.
- când erup M 1 și incisivii permanenți este necesară o primă evaluare ortodontică și
protetică. Totuși în aceast stadiu din cauză că dinții au diferite secvențe de erupție,
tratamentul definitiv nu poate fi făcut până la erupția tuturor DP și se recurge la un
tratament temporar asemănător cu cel din dentiția temporară.
- la molarii permanenți imaturi sunt indicate coroanele din oțel inoxidabil aplicate cât
mai precoce pentru menținerea DVO și a stabilității ocluziei. De asemenea onlay-

9
urile aplicate pe suprafețele ocluzale sunt indicate pentru restaurarea defectelor dar
și pentru creșterea DVO
- obturațiile directe din compozit pot fi utilizate ca abordări conservatoare în
tratamentul cariei.
- frontal sunt indicate fațetele din compozit confecționate prin metoda directă /
indirectă dar și coroanele de înveliș din compozit sau din policarbonat pt
îmbunătățirea fizionomiei, morfologiei coroanare și a contactul cu dinții vecini.
b) Stadiul de tratament de tranziție (după ce toți DP au erupt până la vârsta adultă)
- obiectivele tratamentului sunt: reducerea sensibilității, restaurarea DVO,
îmbunătățirea funcțiilor în special estetica și masticația.
- tratamentul în această etapă este complex și multidisciplinar (pedodonție,
endodonție, ortodonție, parodontologie, endodonție, chirurgie ortognată, pediatrie
etc). Astfel:
- creșterea coroanei clinice și reconturarea gingivală pot fi indicate în cazul
coroanelor clinice scurte și a hiperplaziei gingivale
- tratamentul ortodontic poate fie folosit pentru a închide spațiile interdentare înainte
de restaurare și pentru a corecta malocluzia din zona anteriorară (ocluzia deschisă,
inversă).
- tratamentul endodontic este indicat când apar expuneri pulpare cauzate de o uzură
severă sau la dinții mici
- chirurgia ortognatică poate fi indicată în malocluzia severă.
Consultarea acestor specialiștii contribuie la elaborarea planului de tratament final
individualizat.
c) Stadiul de tratament permanent (la adult)
Individualizarea tratamentului pe tipuri de AI
 AI hipoplazică
- smalțul este, de obicei (excepția formei AI agenezia smalțului), suficient
pentru tehnici adezive
- restaurațiile adezive (obturaţii din compozit, obturații din CIS pentru
zonele nesupuse efortului masticator) pot avea succes în îmbunătățirea
morfologiei coroanei și a fizionomiei și pentru protecția dinţilor împotriva
cariei și uzuri
- faţetele directe / indirecte sunt indicate pe pe dinţii anteriori cu modificări
de formă, dimensiune şi culoare.
- tratamentul ortodontic poate fi folosit pentru închiderea spaţiilor
interdentare înainte de restaurarea dinților.
- coroane metalice sau fizionomice sunt indicate pentru restaurarea dinților
laterali.
 AI hipomaturată şi hipomineralizată
- nu există un smalț bun pentru restaurări adezive pe termen lung.
- de aceea obturațiile de CIS, din compuzit sau amalgam adeziv ar putea
avea succes în formele ușoare de AI și de asemenea ca restaurări
temporare în dentiția temporară și mixtă
- în cazul AI hipomaturate AI, smalțul este hipomineralizat și conține
materii organice excesive care în timp devin poroase și se colorează.El
trebuie îndepărtat înainte de plasarea reswtaurației.

10
- în cazurile grave când smalțul nu mai are capacitatea de a reține materiale
adezive sunt indicate restaurări cu coroane prefabricate atât la DT cât şi la
cei permanenţi ca tratament restaurator temporar și cu coroane de înveliș
metalice sau ceramice ca tratament restaurator definitiv
- tratamentul ortodontic poate fi folosit pentru prevenirea / corectarea
apariției ocluziei deschise frontale. NU sunt indicate aparatele fixe colate
pt că smalțul nu are capacitate de retenție a materialelor adezive.
B. HIPOPLAZIA DIN INCOMPATIBILITATEA RH - ERTROBLASTOZA
FETALĂ
- este provocată de incompatibilitateai factorului Rh. Hemoliza hematiilor
eliberează hemosiderină care se depune în smalţ şi dentină producând modificări
de culoare a dinţilor temporari în verde spre albăstrui
- uneori poate interfera cu formarea smalţului producând hipoplazii în special a
muchiilor incizale şi a suprafeţei ocluzale a molarilor.
C. RAHITISMUL VITAMINA-D DEPENDENT
- rahitismul vitamina-D dependent tip I este ereditar şi se transmite autosomal
recesiv. Pacienţii au un deficit de creştere, hipotonie, slăbiciune, convulsii, tetanie,
fontanele deschise şi fracturi patologice. Smalţul este foarte hipocalcificat.
- rahitismul vitamina-D dependent tip II este asemănătoare cu tipul I dar este
însoţită de absenţa totală a părului capului (alopecie totală).
Tabelul 1 Amelogenezele imperfecte
Tipul Aspect clinic Grosime smalţ Aspect Rx Transmitere
ereditară
AI Tip I -dim. coroanelor variază de la -variază -smalţ subţire -AD
hipoplazică mică la normală -Sm. subţire şi -smalţul are -AR
-dinţii mici, cu spații, fără neted contrast N / -x linkat D
pcte de contact - Sm. subţire şi uşor mai mic față
-culoarea variază de la rugos de dentină
normal la alb - opac sau -Sm. cu grosime
galben - brun aproape N și
geode,
-Sm cu geode/
șanțuri localizate
AI Tip II - culoare de la alb opac la -Sm. cu grosime -Sm are contrast AD
hipomineraliz galben brun normală similar sau < ca AR
ată - Sm este rugos, tartru masiv -mineralizare al dentinei
- Sm este moale deficitară
- treaptă cervicală -Sm se uzează și
-sensibilitate la ag. termici fracturează uşor
-ocluzie deschisă
AI Tip III -variază de la gălbui - opac la -Sm cu grosime -Sm are contrast AD
hipomaturată galben / brun normală similar sau ˃ ca AR
-suprafaţa d. este rugoasă - mineralizare ușor al dentinei x-linkat R
- Sm este moale deficitară
-sensibilitate la ag. termici -Sm se fracturează
-ocluzie deschisă şi uzează uşor

11