Sunteți pe pagina 1din 6

Dicţionar

Management strategic
în educație
Rezumat: Studiul nostru abordează problematica mana-
gementului strategic din perspectivă pedagogică. Pedagogia
reconstruiește conceptul respectiv prin raționamente analogi-
ce. La nivel de management strategic al educației, valorifică
semnificațiile economice în raport de conceptele pedagogice
fundamentale (educație, instruire, curriculum; funcție și structură
Sorin CRISTEA
de baza a educației, finalitățile educației). Astfel, devine posi-
bilă interpretarea managementului strategic ca management al
dr., prof. univ., Universitatea din Bucureşti
calității în educație. Această abordare valorifică, în mod special,
dimensiunea teleologică și axiologica a scopurilor generale ale educației, finalități macrostructurale care definesc direcțiile strategice
de dezvoltare a sistemului și a procesului de învățămînt.
Abstract: Our study addresses the issue of strategic management of pedagogical perspective. Pedagogy reconstructs this concept
through analogical reasoning. At the level of strategic management in education, article fructify the economic significance in relation
to the fundamental pedagogical concepts (education, training, curriculum, function and structure of education, educational aims).
Thus, it becomes possible to interpret strategic management as quality management in education. This approach builds, specifical-
ly, teleological and axiological dimension of the general goals in education, the macrostructural finalities that define the strategic
development of the system and of the educational process.

Keywords: Educational system, strategic management, quality management, human resource management.

Elaborarea conceptului de management strategic în educație impune îndeplinirea următoarelor obiective: I) definirea
conceptului de management la nivelul economiei și al altor științe socioumane; II) evidențierea contribuției pedagogiei la
reconstrucția conceptului de management, în general, a celui de management strategic, în special; III) analiza managementului
strategic al educației ca model special de conducere socială, eficientă, (auto)perfectibilă; IV) interpretarea managementului
strategic în educație ca management al calității sistemului și a procesului de învățămînt; V) implicarea managementului stra-
tegic în activitatea de proiectare a scopurilor generale ale sistemului de învățămînt; VI) valorificarea managementului strategic
în activitatea de definire a scopurilor generale ale educației ca direcții strategice de dezvoltare a sistemului și a procesului de
învățămînt.
I) Managementul este la origini un concept economic. Definește un model de conducere eficientă a activității economice, re-
alizabilă prin valorificarea la maximum a resurselor existente (productive, tehnologice, umane, financiare, comunitare etc.).
Istoria managementului începe metaforic cu „genul feminin”, considerat reprezentativ, „fiindcă acest concept s-a născut
odată cu prima gospodină din lume care avea, cu siguranță, un anumit simț economic al costurilor și bugetului”. Trecerea spre
„o prerogativă masculină” are loc odată cu afirmarea managementului în zona militară, a conducătorilor de armate eficiente care
„combinau calitățile strategiei abstracte cu cele ale logisticii practice”, gîndite însă doar „în termeni statici”, prin regulamente și
ierarhii stricte, de genul celor consacrate, ulterior, prin modelul birocratic afirmat în societatea industrializată timpurie.
Știința managementului economic evoluează în direcția eliminării rigidității militare și/sau birocratice, „avînd mai multe
în comun cu gospodina primordială decît cu Napoleon pe cîmpul de luptă” sau cu organizatorii muncii industriale mecanizate,
ironizați de Chaplin în filmul Timpuri noi. Prioritare devin curentele centrate asupra managementului economic al resurselor

51
dicționar

umane și ale managementului calității la toate nivelurile 2) În sens larg, managementul este dezvoltat prin contribuția
organizației, pe cale de internaționalizare/globalizare prin mai multor științe socioumane care valorifică ideea economică
tehnologiile informaționale. Ca „management al schimbării”, de eficiență a resurselor sociale existente la diferite niveluri de
managementul economic este adaptabil nu doar la mediul referință. Vom identifica, astfel, un management al activităților
economic, ci și la cel politic, cultural, comunitar, natural etc. sociale, definit și analizat de: a) sociologie – accent pe condu-
Din această perspectivă, conceptul de management, în general, cerea managerială sistemică, bazată pe interdependența subsis-
va urma linii de dezvoltare amplă, care pot fi identificate și temelor sociale care contribuie la creșterea eficienței activității
analizate în sens restrîns și în sens larg [5, pp. 9-29]. sociale la nivel global (al întregii societăți) și la nivel parțial
1) În sens restrîns, managementul este dezvoltat prin (economic, politic, cultural, comunitar, natural); b) politologie
contribuția unor științe economice (management industrial, – accent pe știința și arta conducerii eficiente a intereselor
managementul serviciilor, planificare, finanțe, marketing, comunității (locale, teritoriale, naționale, internaționale; profe-
econometrie, statistică economică, informatică economică sionale, religioase, pedagogice etc.) în contextul unor activității
etc.), bazate pe metodologii proprii, cu aplicații specifice politice, realizabilă prin cunoașterea, respectarea, susținerea și
în zona macroeconomiei și a microeconomiei. Toate au ca valorificarea optimă a resurselor existente; c) psihologie socială
funcție generală creșterea eficienței economiei de piață, opusă – accent pe valorificarea resurselor psihologice ale grupurilor
economiei dirijiste, prin acțiunile de cunoaștere, respectare, și microgrupurilor sociale existente în cadrul unor organizații
susținere permanentă a competiției valorice. cu obiective specifice (culturale, profesionale, politice / civice,
Managementul economic (post)modern vizează conduce- comunitare, religioase etc.; d) drept – accent pe legiferarea
rea eficientă a activităților economice, în contextul societății modalităților de conducere eficientă a activităților sociale
informaționale bazată pe cunoaștere. Intervine la nivel care oferă premise necesare pentru identificarea, respectarea
general, macroeconomic, și concret, microeconomic. Din și valorificarea optimă a resurselor etc.
această perspectivă, identificăm managementul strategic și II) Pedagogia reconstruiește conceptul de management
managementul operațional. prin raționamente analogice angajate în valorificarea rapor-
Managementul economic strategic valorifică la nivel turilor dintre conducerea eficientă a educației și conducerea
global și prospectiv toate resursele existente, cu accent pe cele eficientă a activităților sociale economice, sociologice, politice,
umane și tehnologice, restructurate informațional printr-un psihosociale, juridice etc. Pe această bază, managementul peda-
„volum uriaș de date în care zace întreaga avuție, reprezentînd gogic reprezintă un model de conducere eficientă a educației,
distribuția în continuă schimbare a cunoștințelor, autorității a instruirii, a proiectării educației și instruirii, a organizației
și puterii”. Pe acest fond, funcția centrală a managementului școlare, a clasei de elevi etc. realizabilă prin valorificarea la
economic strategic constă în „a contopi procesul de învățare maximum a resurselor pedagogice existente (informaționale,
cu cel de muncă”, în contextul înlocuirii paradigmei automa- umane, didactico-materiale, financiare) la nivel global (siste-
tizării cu paradigma informatizării [ibidem, p. 29]. Realizarea mic), optim (în raport de condițiile existente, în context deschis),
sa implică valorificarea unor componente strategice existente strategic (pe termen mediu și lungă), inovator (pentru / prin
la nivel de: management prin obiective (definirea obiectivelor perfecționarea permanentă a acțiunilor care susțin activitatea de
generale și specifice în raport de dimensiunea obiectivă a referință/managementul educației, managementul organizației
funcției centrale a managementului strategic); management școlare, managementul clasei de elevi, managementul activității
al resurselor umane (stimularea motivației interne în procesul didactice/lecției etc.) [1, pp. 223-242].
de autoperfecționare profesională); management al timpului Managementului strategic la nivelul pedagogiei implică
(elaborarea unei „liste de activități în ordinea priorităților, cu valorificarea semnificațiilor economice originale ale concep-
accentuarea sarcinilor-cheie”). tului extinse în domeniul social, abordabile sociologic, politic,
Managementul economic operațional reprezintă, în mod cultural, psihologic, cu impact tehnologic direct și indirect,
tradițional, componentele auxiliare ale procesului decizional, angajat la nivel decizional, pe termen mediu și lung. Prelucra-
fundamentate la nivel strategic. Este extins de la „manage- rea, reconstrucția și aplicarea sa la nivel de concept pedagogic
mentul sistemelor de producție utilizate într-o întreprindere la operațional presupune analiza termenilor originali asociați
managementul serviciilor (de exemplu, activitatea bancară)”, contextual (management – strategie) prin raționamente ana-
mergînd pînă la integrarea sa în activitatea de marketing și de logice, adaptabile la zona educației (instruirii, învățămîntului,
creare de noi produse. Metaforic, „managementul operațional conducerii școlii ca organizație și a clasei de elevi ca grup
ar semăna cu un zbor peste Atlantic care se reduce la folosirea sociopedagogic), raportată/raportabilă la domenii precum
pilotului automat”. Această abordare evidențiază dependența managementul proiectelor, managementul resurselor umane,
managementului operațional (utilizarea „pilotului automat”) management al valorii sau chiar management de nișă.
de managementul strategic (elaborarea, în prealabil, a pro- Problema fundamentală constă în raportarea acestor
gramului „pilotului automat” și instruirea necesară persona- noțiuni cu origini și implicații predominant economice, la
lului înalt calificat/specializat pentru valorificarea optimă a specificul activității de educație controlabil metodologic și
acestuia) [ibidem, pp. 135-137; 191]. normativ prin conceptele de bază ale domeniului, definite și

Management strategic în educație

52
dicționar

fixate epistemologic de științele pedagogice fundamentale de nișă”, condiționat de: evoluția tehnologiilor didactice,
(teoria generală a educației, teoria generală a instruirii, te- reacțiile comunităților pedagogice, rezultatele evaluărilor
oria generală a curriculumului). Avem în vedere conceptele periodice etc., care stimulează creșterea eficienței activității
pedagogice fundamentale de: educație, funcție și structură nu doar în zona solicitată (mijloace de învățămînt; parteneriat
de bază a educației, finalitățile educației, conținuturile și școală-familie; evaluare sumativă etc.), ci la nivelul structurii
formele generale ale educației, contextul educației (sistemul de funcționare a educației/instruirii, în ansamblul său; deschi-
de educație, sistemul și procesul de învățămînt, activitățile derea spre un anumit „management al valorii” bazat pe analiza
și situațiile de educație/instruire concrete); instruire – nor- funcțională a activității de educație, determinată de necesități
mativitate, forme de organizare, obiective, conținuturi, me- obiective (vezi funcțiile generale ale educației, sociale/cul-
todologie, evaluare; curriculum – ca paradigmă, ca model turală, civică, profesională și psihologice/cognitivă, noncog-
de proiectare realizabil la toate nivelurile sistemului și ale nitivă), rezolvabile pozitiv prin decizii subiective, optime în
procesului de învățămînt). Noțiunile cu impact predominant contextul proiectării curriculare a finalităților educației.
economic (management strategic, managementul proiectului, Managementul proiectului reprezintă activitatea de
managementul resurselor umane, management al valorii, conducere socială a unor activități specifice (economice, po-
management de nișă), dobîndesc/pot dobîndi o semnificație litice, culturale etc.) prin „definirea strategiei și a obiectivelor
predominant pedagogică. generale și intermediare, luarea deciziei și arbitrarea” (inclusiv
Managementul strategic reprezintă modelul de conducere prin „negocierile interne și externe”, antrenarea și motivarea
socială (economică, politică, culturală, comunitară, pedago- intervenienților, controlul bunei funcționări a procedurilor de
gică etc.) a activităților specifice care asigură funcționalitatea utilizare, coordonarea activităților principale, optimizarea glo-
sistemului de referință (economic, politic, cultural, comunitar bală a resurselor etc. – sarcini în responsabilitatea personală
– național, teritorial, local etc., de învățămînt etc.) la nivel a șefului de proiect” [3, pp. 13-14].
global, macrostructural, cu impact direct și indirect micro- Managementul proiectului pedagogic reprezintă mode-
structural. Implică „o politică generală pentru atingerea unor lul de conducere pedagogică sistemică, optimă, strategică,
obiective specifice, activității de referință (economică etc.), inovatoare a unor activități angajate macrostructural și
„cu semnificație de generalitate”. Vizează eficientizarea la microstructural, care vizează: a) (re)construcția sistemului
nivel de „structură de funcționare” sau de „structură unitară” de învățămînt, prin: proiectul de reformă a învățămîntului;
a activității (economice etc.), „organizată conform funcțiilor proiecte de cercetare pedagogică fundamentală; b) elabora-
sale” generale (în cazul activității economice, vezi funcția rea planului de învățămînt, conform scopurilor generale ale
de: planificare, marketing, contabilitate, producție, personal). educației, valabile la scara întregului sistem, reflectate la nivel
Acest tip de management este angajat, îndeosebi, la nivel de de obiective generale ale activității de instruire în contextul
„strategie generală” (diferențiată, nediferențiată, concentra- procesului de învățămînt; c) elaborarea programelor școlare
tă). În contextul practicii sociale, deschiderile sale sînt orien- pe trepte și arii curriculare, conform obiectivelor generale și
tate și spre un anumit „management al stilului” sau chiar spre specifice (stabilite pe trepte și arii curriculare); d) elaborarea
realizarea unui „management de nișă” – „adresat numai unui programelor școlare anuale, conform obiectivelor generale
mic segment al unei piețe mai mari” [6, pp. 165-167]. și specifice, ale treptei și ariei curriculare de referință par-
Managementul strategic al educației reprezintă, astfel, ticularizate pe ani de învățămînt; e) elaborarea manualelor
modelul de conducere pedagogică a sistemului de învățămînt, școlare conform programelor școlare concepute pe trepte și
angajat curricular pe baza finalităților proiectate macrostruc- arii curriculare, realizate pe ani de învățămînt, în calitate
tural (idealul educației, scopurile generale, strategice, ale de: manuale ale elevilor care asigură reușita tuturor elevilor
educației – valabile la scara întregului sistem de învățămînt), în condiții de învățare formală (școlară), dar mai ales non-
reflectate microstructural (obiectivele generale, specifice, formală (extrașcolară, în afara programului școlar); manuale
Didactica Pro..., nr.1 (89) anul 2015

concrete – ale activității de instruire în contextul procesului ale profesorului – cu valoare de metodici/didactici aplicate,
de învățămînt). Implică decizii de politică generală a educației pentru îndrumarea și eficientizarea activității de proiectare
angajate la scara întregului sistem și proces de învățămînt curriculară pe ani, semestre, unități de instruire, lecții etc.).
care vizează eficientizarea activității de educație/instruire Managementul resurselor umane definește activitatea de
la nivel de structură de funcționare, abordată global, dar și conducere socială eficientă, cu funcție strategică specială de
diferențiat/nediferențiat în raport de evoluțiile înregistrate în valorificare optimă a „forței de muncă” existentă, recrutată,
context social și pedagogic deschis. pregătită, perfecționată, responsabilizată etc. conform struc-
III) Ca model special de conducere socială eficien- turii de funcționare a organizației de referință (economică
tă, managementul strategic al educației/instruirii este etc.), angajată la nivel de planificare, producție, marketing,
(auto)perfectibil prin: a) valorificarea unui anumit manage- contabilitate, administrație, consultanță, dezvoltare persona-
ment al stilului democratic, determinat nu doar de evoluția lă; relații cu societatea, cu comunitatea profesională; lucru
societății postmoderne, ci chiar de structura de funcționare a în echipă, tehnici manageriale de elaborare a deciziilor în
educației/instruirii; b) orientarea spre un anumit „management condiții de top management, management intermediar („mi-

Management strategic în educație

53
dicționar

ddle management”), management operațional etc. Implică dobîndită de resursele pedagogice informaționale, în raport
actualizarea conceptului economic de forță de muncă la cu celelalte resurse pedagogice (umane, didactico-materiale,
nivelul societății postindustriale, postmoderne, bazată pe financiare), în special în contextul afirmării paradigmei curri-
cunoaștere care repoziționează raporturile dintre resursele culumului în societatea postmodernă, informațională, bazată
materiale, financiare, pe de o parte și resursele umane, pe pe cunoaștere. Avem în vedere faptul că: a) resursele umane
de altă parte. Presupune evidențierea importanței strategice (profesorii și elevii) au nevoie de informații pedagogice de
a resurselor umane necesare în societatea informațională calitate, concentrate la nivel de documente curriculare (de tip
ca: a) „puncte forte ale unei organizații”; b) forță de muncă formal, dar și nonformal); b) resursele didactico-materiale,
(auto)perfectibilă în măsura în care este disponibilă profesio- oricît de performante tehnologic ar fi sau ar deveni (vezi pre-
nal, psihologic, social, comunitar, cultural, pedagogic etc. „să darea cu ajutorul calculatorului), nu pot compensa deficiențele
îndeplinească o anumită activitate” la parametrii superiori; existente la nivel de documente curriculare, pregătire peda-
c) factor potențial/real de conducere managerială la diferite gogică a profesorilor, durabilitate a cunoștințelor, deprinde-
niveluri (management de top, management intermediar, rilor, atitudinilor etc.; c) resursele financiare, indiferent de
management operațional); d) sursă inovatoare, responsabilă dimensiunea lor cantitativă (foarte bună, bună, satisfăcătoare,
„pentru crearea de raporturi constructive cu angajații”; e) mo- nesatisfăcătoare) și de contribuțiile oficializate (buget național,
del conceptual de exprimare consistentă și coerentă, susținută buget local; sponsorizare; proiecte naționale, internaționale
prin experiența acumulată, adaptabilă la nou, la condiții de etc.) trebuie distribuite în raport de prioritățile specifice siste-
schimbare [4, pp. 384-386; 513, 514]. mului și procesului de învățămînt, angajate, în mod obiectiv
Managementul resurselor umane în domeniul educației la nivelul calității documentelor curriculare.
constituie o dimensiune a conducerii sociale strategice, opti- IV) Managementul strategic trebuie promovat în contextul
me, inovatoare, a sistemului și a procesului de învățămînt. Im- educației ca management al calității angajat global, optim,
plică restructurarea resurselor pedagogice la nivel de ierarhie inovator, la nivelul sistemului și al procesului de învățămînt.
funcțională și de structură de bază a organizației școlare. Managementul calității, la nivelul sistemului de învățămînt,
La nivel de ierarhie funcțională, resursele pedagogice reprezintă activitatea de conducere socială eficientă a educației/
informaționale sînt/devin prioritare în contextul societății instruirii/proiectării educației și instruirii care vizează realiza-
postmoderne, bazată pe cunoaștere, ca importanță manage- rea funcțiilor generale, cu caracter obiectiv, la parametrii supe-
rială, impact general și particular, deschidere pedagogică și riori, prin angajarea subiectivă pozitivă a scopurilor generale,
socială imediată și de perspectivă. Calitatea acestor resurse strategice, construite subiectiv prin analiza prospectivă a rapor-
informaționale este probată la nivel de documente curriculare turilor dintre sistemul de învățămînt și principalele subsisteme
de tip formal (plan de învățămînt, programe și manuale școlare), ale sistemului social (economic, politic, cultural, comunitar,
și nonformal (materiale curriculare auxiliare, didactici ale natural). Stimulează capacitatea sistemului de învățămînt de
diferitelor discipline de învățămînt, softuri educaționale etc.). a asigura integrarea psihosocială optimă a elevilor/studenților
Valoarea acestor documente curriculare recunoscută la scară etc. la nivel comunitar, civic, profesional.
socială (profesori, elevi, părinți, comunitate educațională etc.) Managementul calității, la nivelul procesului de învăță­
este dependentă de calitatea: a) organizațiilor specializate în mînt, reprezintă activitatea de conducere socială eficientă a
elaborarea și perfecționarea documentelor curriculare (consiliul educației/instruirii/proiectării educației și instruirii pe baza
național de curriculum, comisii pentru elaborarea programelor obiectivelor generale, specifice și concrete ale educației/in-
școlare, comisii, catedre metodice etc.); b) literaturii peda- struirii (subordonate teleologic și axiologic scopurilor gene-
gogice, oficializată ca fundament epistemologic și social al rale, strategice ale educației) care vizează integrarea școlară,
programelor curriculare pentru formarea inițială și continuă a profesională, comunitară, culturală prin formarea-dezvoltarea
personalului didactic, care trebuie să susțină: cultura pedago- optimă a elevilor/studenților, la nivel cognitiv (limbaj, gîndire,
gică generală (teoria generală a educației, didactica generală, memorie logică, imaginație creativă, aptitudini intelectuale,
teoria generală a curriculumului, teoria generală a cercetării creativitate superioară/inventivă, inovatoare) și noncognitiv
pedagogice); cultura pedagogică specifică aprofundată la nivel (afectivitate, motivație, voință, caracter).
interdisciplinar (psihologia educației, sociologia educației, V) Managementul strategic al educației este implicat,
managementul educației) și de analiză a instruirii (teoria comu- în mod special, în activitatea de elaborare și valorificare a
nicării pedagogice/teoria predării; teoriile învățării ca modele scopurilor generale ale sistemului de învățămînt. Din această
de instruire, teoria evaluării); cultura pedagogică aplicată perspectivă, managementul strategic reflectă, în plan pedagogic,
(didacticile particulare; practica pedagogică – de observare, de dimensiunile teleologice, axiologice și prospective ale educației,
realizare de activități didactice și educative de tip formal/ora identificabile în procesul de proiectare a finalităților macrostruc-
de dirigenție și nonformal/activități extrașcolare). turale (idealul educației și scopurile generale ale educației) și
La nivel de structură de bază a organizației școlare, resur- microstructurale (obiective generale, specifice, concrete). În
sele pedagogice informaționale sînt prioritare. Repoziționarea demersul său social și pedagogic, managementul strategic în
lor calitativă este determinată de importanța structurală educație evidențiază poziția-cheie a scopurilor generale ale

Management strategic în educație

54
dicționar

educației, construite în concordanță cu idealul educației, care Managementul strategic al educației, abordat ca „manage-
definesc direcțiile strategice de dezvoltare a sistemului, dar și a ment de proiect” promovat în context actual, pedagogic (pa-
procesului de învățămînt, valabile pe termen mediu și lung. radigma curriculumului) și social (societatea informațională),
Managementul strategic al educației angajează analiza vizează construcția finalităților macrostructurale prin analiza
raporturilor prospective dintre: a) sistemul social global prospectivă a relațiilor și corelațiilor dintre: a) sistemul de
şi sistemul de învăţămînt care are ca rezultat proiectarea învățămînt și sistemul social global (reflectate la nivel de
finalităţii pedagogice de maximă generalitate şi abstracti- ideal al educației); b) sistemul de învățămînt și principalele
zare – idealul educaţiei care defineşte tipul de personalitate subsisteme ale sistemului de învățămînt (reflectate la nivel
necesar societăţii pe termen lung; b) principalele subsisteme de scopuri generale ale educației).
ale sistemului social global (sistemul – economic, politic, Idealul educației definește tipul de personalitate determinat
cultural, comunitar, natural) şi sistemul de învăţămînt care de tendința și cerința majoră de evoluție a sistemului social
susține procesul de proiectare a scopurilor generale concepute global, reflectată la scara întregului sistem de învățămînt – per-
ca direcţii strategice de evoluţie a sistemului şi a procesului sonalitatea deschisă, creativă, inovatoare.
de învăţămînt, necesare pe termen lung şi mediu. Scopurile generale definesc direcţiile strategice de
Direcţiile strategice, definite prin scopurile generale ale dezvoltare a educaţiei / instruirii, determinate de tendinţele
sistemului de învăţămînt, sînt reflectate pedagogic la nivelul şi cerinţele majore, prioritare, de evoluţie a principalelor
obiectivelor generale ale procesului de învăţămînt. Acestea subsisteme ale sistemului social global (politica, economia,
sînt particularizate ca obiective specifice – angajate pe nive- cultura, comunitatea, natura) reflectate la scara sistemului
luri, trepte, cicluri și arii curriculare, discipline şcolare; pe an şi a procesului de învăţămînt. Îndeplinesc funcția de criterii
şcolar, semestre şcolare, module/capitole de studii – aflate la valorice necesare pentru: a) elaborarea structurii sistemului
baza programelor şcolare curriculare. Este asigurată, astfel, de învăţămînt; b) proiectarea pedagogică a planului de învă-
premisa tranziției pedagogice de la managementul strategic ţămînt, conform obiectivelor generale stabilite pe niveluri,
al elaborării scopurilor generale ale sistemului de învățămînt, trepte și cicluri curriculare.
la managementul operațional, realizabil de fiecare profesor VI) Proiectarea scopurilor generale ale educației solicită
prin deducerea obiectivelor concrete ale activității didactice o imaginaţie pedagogică superioară, situată la niveluri de
(lecției etc.) din obiectivele specifice ale programei școlare, creativitate inovatoare şi chiar emergentă integrate în logica
care reflectă dimensiunea teleologică și axiologică a obiecti- unui management strategic, de proiect macrostructural. Un
velor generale ale procesului de învățămînt (determinate de astfel de proiect macrostructural poate fi construit pe baza
scopurile generale ale sistemului de învățămînt). analizei prospective a relației dintre sistemul de învățămînt
La nivel de management strategic al sistemului și al proce- și tendințele principale de evoluție a societății la nivel politic,
sului de învățămînt, scopurile generale ale educației sînt situate economic, cultural, comunitar, natural. Din această perspec-
pe o poziție-cheie. Aceasta rezultă din faptul că, pe de o parte, tivă propunem următoarele scopuri generale ale sistemului
scopurile generale sînt construite în concordanță cu idealul și ale procesului de învățămînt:
educației, iar, pe de altă parte, fixează direcțiile strategice de 1) Democratizarea sistemului şi a procesului de învăţă-
dezvoltare a activității de educație/instruire, prin determinarea mînt. Acest scop general este construit pedagogic în urma
pedagogică a: 1) structurii de organizare a sistemului și a analizei prospective a raporturilor dintre educaţie şi politică.
procesului de învățămînt pe niveluri, trepte, arii curriculare; Implică avansarea unei noi structuri de: a) organizare a sis-
2) obiectivelor generale și specifice ale activității de educație/ temului de învăţămînt – un învăţămînt general obligatoriu,
instruire în cadrul procesului de învățămînt, cu valoare de prelungit pînă la vîrsta de 16 ani, pentru egalizarea şanselor
criterii de proiectare curriculară a planului de învățămînt și a de reuşită şcolară la scară socială; b) conducere, bazată pe
programelor școlare. selecţia şi promovarea managerilor şcolari pe criterii specific
Didactica Pro..., nr.1 (89) anul 2015

Scopurile generale ale educaţiei definesc direcţiile stra- pedagogice; c) relaţie deschisă cu societatea (vezi conceptele
tegice de dezvoltare a sistemului şi a procesului de învăţămînt. de „şcoală deschisă” sau de „organizaţie şcolară care învaţă”,
Importanţa lor este determinantă pentru calitatea educaţiei promovate de sociologia educației).
pe termen mediu şi lung. Spre deosebire de idealul educaţiei, 2) Conducerea managerială a sistemului şi a procesului
care defineşte un model de personalitate abstract, scopurile de învăţămînt. Acest scop general este construit pedagogic
generale propun direcţii concrete de acţiune psihosocială cu în urma analizei prospective a raporturilor dintre educaţie şi
implicaţii strategice. Funcţia angajată este cea de direcţio- economie. Implică valorificarea la maximum a resurselor pe-
nare a obiectivelor generale ale educaţiei/instruirii la scara dagogice existente (informaţionale, umane, didactico-materiale,
întregului proces de învăţămînt. În acest demers teleologic şi financiare) în vederea realizării educaţiei/instruirii de calitate
axiologic, sînt fixate criteriile pedagogice aflate la baza deci- în condiţii optime la toate nivelurile sistemului și ale procesului
ziilor de politică a educaţiei care vizează structura sistemului de învățămînt.
de învăţămînt şi proiectarea curriculumului şcolar, în special 3) Informatizarea sistemului şi a procesului de învăţămînt.
a planului de învăţămînt. Acest scop general este construit pedagogic în urma analizei

Management strategic în educație

55
dicționar

prospective a raporturilor dintre educaţie şi cultură. Implică determină: a) valorificarea optimă a resurselor pedagogice
selectarea resurselor informaţionale esenţiale şi plasarea lor în (informaţionale, umane, didactico-materiale, financiare); b)
reţea, în raporturi logice şi didactice optime, evidente la nivel orientarea resurselor financiare în direcţia creşterii calităţii
de plan de învăţămînt, programe şi manuale şcolare etc. resurselor informaţionale (plan de învăţămînt, programe
4) Descentralizarea sistemului şi a procesului de învă- şcolare), umane (prioritate acordată profesorilor şi elevilor),
ţămînt. Acest scop general este construit pedagogic în urma didactico-materiale (prioritate acordată spaţiilor pedagogice
analizei prospective a raporturilor dintre educaţie şi comuni- necesare pentru realizarea instruirii şcolare într-un singur
tate. Presupune crearea unui cadru legislativ care să permită schimb – dimineaţa).
valorificarea resurselor pedagogice existente la nivelul fiecărei III) Informatizarea sistemului de învăţămînt deter-
comunităţi locale interesată de creşterea calităţii educaţiei/in- mină: a) crearea cadrului tehnologic specific procesului de
struirii, a eficienţei culturale şi economice a şcolii, pe fondul informatizare; b) valorificarea principiilor informatizării în
unor obiective generale şi specifice comune. activitatea de proiectare pedagogică (a planului de învăţămînt,
5) Flexibilizarea spaţiului şi a timpului pedagogic. Acest a programelor şi a manualelor şcolare, a activităţilor didacti-
scop general este construit pedagogic în urma analizei ce): selectarea informaţiilor esenţiale; plasarea informaţiilor
prospective a raporturilor dintre educaţie şi natură. Creează esenţiale în reţea, în conexiuni funcţionale pedagogic, care
posibilitatea realizării unor schimbări, adaptări, recondiţionări stimulează învăţarea eficientă, durabilă.
ale calendarului şcolar necesare pentru menţinerea calităţii IV) Descentralizarea sistemului de învăţămînt determi-
educaţiei / instruirii în raport de situaţii speciale care apar nă: a) fundamentele pedagogice generale, unitare, validate în
la nivelul subsistemului social natural, îndeosebi în ceea ce termeni de politică a educaţiei, necesare la nivel de manage-
priveşte clima sau factorii demografici. ment al organizaţiei şcolare şi de proiectare curriculară; b)
Aceste scopuri generale ale educației pot fi angajate ca elaborarea deciziilor administrative la nivel de management
direcții strategice de dezvoltare a sistemului și a procesului al organizaţiei şcolare (distribuirea resurselor, valorificarea
de învățămînt, valabile pe termen mediu și lung, dincolo de cadrelor didactice şi a comunităţii locale etc.) şi de proiectare
orice schimbare generată de dinamica proprie fiecărui ciclu curriculară (a disciplinelor opţionale, a curriculumului: local;
electoral. Importanța scopurilor generale este determinantă la dispoziţia şcolii etc.) în raport de resursele şi condiţiile reale
în contextul reformei învățămîntului. Lipsa sau inconsistența existente în plan teritorial şi local (cu respectarea fundamen-
lor permite proiectarea prioritară a unor scopuri particulare telor pedagogice generale, unitare, comune).
care generează soluții parțiale, ineficiente pedagogic și social, V) Flexibilizarea spaţiului şi a timpului pedagogic
după exemplul manualelor (alternative, digitate) avansate existent în cadrul sistemului de învăţămînt determină: a) re-
înaintea reconstrucției programelor școlare, în cadul unui nou construcţia calendarului şcolar în funcţie de schimbările care
plan de învățămînt, determinat de noua structură a sistemului apar la nivelul resurselor naturale (demografice, climaterice
de învățămînt, conform noilor obiective generale și specifice etc.); b) optimizarea raporturilor dintre timpul formal de in-
ale procesului de învățămînt. struire, oferit de fiecare profesor în clasă, conform programei
Scopurile generale ale educației, prezentate anterior, școlare şi timpul nonformal de învăţare eficientă (acasă, în
exemplifică logica managementului strategic și a manage- bibliotecă etc.) necesar fiecărui elev în condiţii de respectare
mentului de proiect curricular global, care vizează/poate viza a unor cerinţe elementare de igienă a învăţării.
reforma sistemului și a procesului de învățămînt în contextul
istoric al societății informaționale, bazată pe cunoaștere. Le REFERINȚE BIBLIOGRAFICE:
vom relua din perspectiva consecințelor pedagogice și sociale 1. Cristea S. Dicționar de pedagogie. Chișinău: Litera
determinate (sau pe care le poate determina), în calitatea lor Internațional, 2000.
de finalități macrostructurale care orientează valoric activi- 2. Cristea S. În aşteptarea scopurilor strategice ale sis-
tatea de educație și instruire, organizată în cadrul sistemului temului de învăţămînt, în Tribuna Învățămîntului, nr.
și al procesului de învățămînt, pe termen mediu și lung (vezi 1219/28.X/3.XI. 2013.
Sorin Cristea, 2013). 3. Dicționar de managementul proiectelor. Român-englez-
I) Democratizarea sistemului de învățămînt determină: a) francez-spaniol. București: Editura Tehnică, 2001.
egalizarea şanselor de reuşită ale tuturor elevilor prin prioritatea 4. Dicționar de resurse umane și managementul personalu-
acordată învăţămîntului general, obligatoriu între 6-16 ani (cla- lui. Englez-român. București; Editura Tehnică, 2001.
sele I-IX), organizat pe baza unui curriculum comun / trunchi 5. Management. Ghid propus de The Economist. București:
comun de cultură generală; b) promovarea managerilor şcolari Nemira, 1997.
pe criterii de reprezentativitate şi legitimitate pedagogică. 6. Strategie. Ghid propus de The Economist Books.
II) Conducerea managerială a sistemului de învăţămînt București: Nemira, 1998.
Aşteptăm articolele Dumneavoastră, care nu trebuie să depăşească 5 pagini, la 1,5 rînduri. Redacţia nu recenzează şi nu restituie ma-
terialele nepublicate. Responsabilitatea pentru corectitudinea şi veridicitatea conţinutului materialelor prezentate revine semnatarilor.
Punctul de vedere al autorilor nu coincide neapărat cu cel al redacţiei.

Management strategic în educație

56