Fier

Liniile spectrale ale fierului

Mangan ← Fier → Cobalt

Fe 26 Fe

Ru

Tabelul complet • Tabelul extins

Informații generale

Nume, Simbol, Număr Fier, Fe, 26

Serie chimică Metal de tranziție

Grupă, Perioadă, Bloc 8, 4, d

Densitate 7860 kg/m³

Culoare metalic lucios, cu tentă gri

Număr CAS 7439-89-6

Proprietăți atomice

Masă atomică 55,845 u

Rază atomică 140 (156) pm

Rază de covalență 125 pm

Rază van der Waals N/A

Configurație electronică [Ar]4s23d6

Electroni pe nivelul de
2, 8, 14, 2
energie

Număr de oxidare 2, 3, 4, 6

Oxid amofer

cubică cu volum centrat (a=286.65

pm),
Structură cristalină
între 1185 - 1667 K, cubică cu fețe
centrate

Proprietăți fizice

Fază ordinară solid (feromagnetic)

Punct de topire 1538 °C, 1811 K

Punct de fierbere 2861 °C, 3134 K

Energie de fuziune 13,81 kJ/mol

Energie de evaporare 340 kJ/mol

5120 m/s la 293.15 K (fier

Viteza sunetului
electrolitic) m/s la 20 °C

Informații diverse

Electronegativitate(Pauling) 1,83

Căldură specifică 25,10 J/(kg·K)

Conductivitate electrică 9,6×106 S/m

Conductivitate termică 80,4 W/(m·K)

Prima energie de ionizare 762,5 kJ/mol

A 2-a energie de ionizare 1561,9 kJ/mol

A 3-a energie de ionizare 2957 kJ/mol

A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol

A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol

A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol

A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol

A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol

A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol

A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol

 Cei mai stabili izotopi

Ed
Simbol AN T1/2 MD PD
MeV

54 Fe 5,8 % stabil (> 3,1.1022 ani) ε 54> Cr

55 Fe {sin.} 2,73 ani ε 0,231 55 Mn

56 Fe 91,72% stabil cu 30 neutroni

57 Fe 2,2% stabil cu 31 neutroni

58 Fe 0,28% stabil cu 32 neutroni

59 Fe {sin.} 44,50 zile β- 1,565 59 Co

60 Fe {sin.} 1,5 .106 ani β- 3,978 60 Co

Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat

altfel.

Modifică text

Fierul este un element chimic metalic, notat cu simbolul Fe (din limba latină: ferrum),
ce are numărul atomic 26 și masa atomică 56. Este un metal aflat în prima grupă
a metalelor tranziționale. Este elementul chimic cel mai întâlnit pe Terra, formând cea
mai mare parte a nucleului acestei planete și este al patrulea element ca abundență
în scoarța terestră. Este produs în cantitate mare ca rezultat de fuziune în stelele cu
masă mare, unde producerea de nichel-56 (care se dezintegrează în fier) este ultima
reacție fuziune nucleară ce este exotermă, devenind ultimul element care se produce
înaintea stingerii unei supernove ce duce la reacții ce împrăștie precursorii
radionuclizilor fierului în spațiu.
La fel ca și alte elemente ale grupei 8 (cadmiu, osmiu, etc.), fierul prezintă
numeroase stări de oxidare, de la -2 la +6, deși cele mai comune sunt +2 și +3. Fierul
elementar este întâlnit în meteoriți și unele medii sărace în oxigen, dar este reactiv
cu oxigenul și apa. Suprafețele proaspăt tăiate ale fierului au o culoare gri-argintie,
sunt lucioase, dar se oxidează în aer, produsul de reacție fiind oxizii de fier, cunoscuți
de asemenea sub denumirea de rugină. Spre deosebire de alte metale care
realizează pasivarea prin straturi de oxid, oxizii de fier ocupă un volum mai mare ca al
volumului de fier, iar astfel oxizii de fier pot fi îndepărtați și să expună suprafețe
proaspete pentru coroziune.
Fierul metalic a fost utilizat încă din Antichitate, deși aliajele cu punct scăzut de topire
al cuprului au fost folosite primele în istorie. Fierul pur este moale (mai moale
decât aluminiul), însă nu se poate obține prin topire. Materialul este întărit de
impurități din procesul de topire, precum carbonul. O anumită proporție de carbon
(între 0,2% și 2,1%) produce oțelul, care poate fi de 1000 de ori mai rezistent decât
fierul pur. Fierul metalic brut este obținut în furnale, unde minereuleste redus de
către cocs la fonta. O prelucrare ulterioară cu oxigen reduce conținutul de carbon
pentru a se obține oțel. Oțelurile și aliajele din fier cu conținut scăzut de carbon, în
combinație cu alte metale, sunt de departe cele mai comune metale în industrie,
datorită numărului mare de proprietăți dezirabile.
Compușii chimici ai fierului, care includ compuși feroși și ferici, au multe utilizări.
Oxidul de fier amestecat cu pudră de aluminiu poate fi aprins pentru a crea termitul,
folosit în prelucrarea minereurilor. Formează compuși binari cu halogenii și calcogenii.
Printre compușii organometalici, ferocenul a fost primul compus-sandwich descoperit.
Fierul joacă un rol important în biologie, formând substanțe compuse cu oxigen
molecular în hemoglobina și mioglobina; acești doi compuși sunt proteine comune ce
au rol în transportul oxigenului la vertebrate. De asemenea, fierul este metalul cel
mai utilizat în enzimele redox cele mai importante, care sunt implicate
în respirația celulară, procesele de oxidare și reducere la
organismele vegetale și animale.