Sunteți pe pagina 1din 70

Şcoala Postliceală Sanitară de stat

“Grigore Ghica Vodă” Iaşi

Proiect de absolvire
Îngrijirea bolnavului cu colică
biliară în criză
Specializarea
Asistent medical generalist

Profesor coordonator : Postelnicu Mihaela


Elev : Păduraru Nicoleta

August 2018
Îngrijirea bolnavului
cu
colică biliară în criză

2
CUPRINS
Capitolul I – Argument............................................................................................................4
Capitolul II – Îngrijirea pacientului cu colică biliară în criză.............................................6
Obiectiv 1: Noțiuni generale de anatomie și fiziologie..........................................................6
Obiectiv 2: Prezentarea generală a afecțiunii......................................................................11
a. Definiție.................................................................................................................11
b. Etiologie.................................................................................................................11
c. Simptomatologie...................................................................................................11
d. Diagnostic..............................................................................................................12
e. Evoluție și prognostic...........................................................................................15
f. Tratament.............................................................................................................15
g. Complicații ...........................................................................................................18
Obiectiv 3: Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu
colică biliară în criză..............................................................................................................21
a. Fișa tehnică nr.1 Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică cu sau
fără substanță de contrast...................................................................................23
b. Fișa tehnică nr.2 Recoltarea sângelui pentru examene de laborator prin
puncție venoasa.....................................................................................................25
c. Fișa tehnică nr.3 Recoltarea urinei pentru examenul sumar de urină...........29
d. Fișa tehnică nr.4 Recoltarea urinei pentru urocultură.....................................31
e. Fișa tehnică nr.5 Sondajul duodenal..................................................................35
Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu colică biliară în criză.......................39
a. Culegerea datelor – interviu................................................................................39
b. Identificarea nevoilor fundamentale afectate și enunțarea diagnosticelor de
îngrijire la pacientul cu colică biliară în criză...................................................43
c. Plan de îngrijire............................................................ .......................................47
Obiectiv 5: Educație pentru sănătate la un pacient cu colică biliară în criză..................56
Capitolul III – Bibliografie............................................................ .......................................58
Capitolul IV – Anexe ............................................................ ................................................60

3
Capitolul I – Argument
Colica biliară este definită drept o durere acută violentă, localizată în hipocondrul
drept, cu iradiere până în coloana vertebrală, umărul și omoplatul drept, survenită în cursul
colecistopatiilor litiazice și nelitiazice, precum colecistitele acute și subacute, diskineziile
veziculare cistice sau oddiene, colecistozele sau tumorile biliare.
Scopul acestui proiect este acela de a identifica problemele de îngrijire specifice
pacientului cu colică biliară în criză.
Problemele pe care le poate prezenta un pacient cu colică biliară în criză și de care
trebuie să țină seama asistentul medical la întocmirea planului de îngrijire sunt: durere acută,
greață, vărsături cu conținut alimentar sau bilios, icter, frison, febră, semnul Murphy prezent.
Obiectivele prezentului proiect sunt:
Obiectiv 1: Noțiuni generale de anatomie și fiziologie
Obiectiv 2: Prezentarea generală a afecțiunii
a. Definiție
b. Etiologie
c. Simtomatologie
d. Diagnostic
e. Evoluție și prognostic
f. Tratament
g. Complicații
Obiectiv 3: Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu colică
biliară în criză
 Fișa tehnică nr.1 Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică cu sau fără
substanță de contrast
 Fișa tehnică nr.2 Recoltarea sângelui pentru examene de laborator prin puncție
venoasa
 Fișa tehnică nr.3 Recoltarea urinei pentru examenul sumar de urină
 Fișa tehnică nr.4 Recoltarea urinei pentru urocultură
 Fișa tehnică nr.5 Sondajul duodenal
Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu colică biliară în criză
a. Culegerea datelor – interviu

4
b. Identificarea nevoilor fundamentale afectate și enunțarea diagnosticelor de
îngrijire la pacientul cu colică biliară în criză
c. Plan de îngrijire
Obiectiv 5: Educație pentru sănătate la un pacient cu colică biliară în criză
Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază urmatoarele competențe profesionale:
1. Analizează nevoile fundamentale specifice fiinţei umane.
2. Identifică problemele de dependenţă.
3. Rezumă supravegherea şi intervenţiile specifice problemelor de dependenţă.
4. Identifică etapele procesului de îngrijire (nursing).
5. Aplică procesul de îngrijire (nursing).
6. Stabileşte gradul de autonomie / dependenţă a pacientului
7. Caracterizează tehnicile de nursing şi investigaţiile.
8. Asigură echipamentele şi materialele necesare.
9. Pregăteşte pacientul pentru tehnici şi investigaţii.
10. Aplică tehnicile de nursing şi investigaţiile.
11. Evaluează starea pacientului după efectuarea tehnicii şi investigaţiei.
12. Identifică medicamentele prescrise
13. Pregăteşte materialele şi medicamentele în vederea administrării
14. Pregăteşte bolnavul
15. Administrează medicamentele
16. Monitorizează evoluţia bolnavului după administrare
17. Analizează semnele şi simptomele specifice afecţiunilor aparatului digestiv.
18.Identifică problemele de dependenţă şi stabileşte diagnosticele de îngrijire
(nursing) la pacienţii cu afecţiuni ale aparatului digestiv.
19. Evaluează îndeplinirea obiectivelor stabilite în planul de îngrijire.
20. Identifică modificările de comportament şi aspect general ale pacientului
21. Analizează semnele şi simptomele specifice urgenţelor
22. Evaluează elementele de gravitate
23. Aplică măsurile de urgenţă.
24. Monitorizează evoluţia pacientului
25. Rezumă particularităţile nursingului (îngrijirilor de sănătate).

5
26. Defineşte cadrul conceptual al nursingului (îngrijirilor de sănătate) în comunitate.
27. Aplică procesul de nursing (îngrijire) în comunitate.

6
Capitolul II – Îngrijirea pacientului cu colică biliară în criză
Obiectiv 1: Noțiuni generale de anatomie și fiziologie
 Anatomia ficatului
Ficatul (Fig. 1 Anatomia ficatului) este cea mai mare glandă anexă a tubului digestiv
abdominal şi din corpul uman, atât în perioada de dezvoltare embrională şi fetală cât şi la
adult, fiind situat în etajul abdominal supramezocolic sub bolta diafragmatică unde ocupă loja
hepatică delimitată superior, posterior, lateral şi anterior de muşchiul diafragm, iar inferior de
colonul şi mezocolonul transvers.
Are multiple funcţii: funcţia de producere a bilei; funcţii metabolice multiple;
prelucrarea substanţelor absorbite prin mucoasa intestinală; funcţia hemodinamică; intervine
în distribuţia masei circulatorii sangvine din organism, repartizând şi depozitând sânge după
necesităţi, de aici rezultă că greutatea sa este variabilă la omul viu, ea fiind de 1/50 din
greutatea corpului la adult.
Ficatul este un avoid secţionat oblic, cu extremitatea mare orientată la dreapta şi faşă
convexă superior. Are două feţe: superioară (convexă) sau faţa diafragmatică si inferioară
(plană sau faţa viscerală), precum si două margini: inferioară, ascuţită care nu depăşeşte
rebordul costal drept; posterioară, rotunjită în raport cu diafragmul.
Căile biliare (Fig.2 Distribuția vaselor de sânge și a canalelor ficatului) intrahepatice
încep din canaliculele biliare intralobulare care se continuă cu canalele din spaţiul port şi
apropierea hilului din confluenţa lor se formează un canal drept şi unul stâng , iar prin unirea
acestor două canale rezultă canalul hepatic comun. De aici, încep căile biliare extrahepatice
care sunt reprezentate de calea biliară principală care rezultă din unirea canalului hepatic
comun cu canalul coledoc şi care transportă bila în duoden şi de vezicula biliară care este de
fapt un rezervor de bilă care prin canalul cistic se varsă în coledoc şi prin care vezicula biliară
se leagă de calea biliară principală.
 Anatomia veziculei biliare
Vezicula biliară (fesica fellea sau colecistul) este un diverticul biliar care constituie un
organ de depozit şi concentrare a bilei. Secreţia biliară a ficatului este continuă însă evacuarea
ei în intestin este ritmată de perioade digestive, în perioada interdigestivă bila este depozitată
în vezicula biliară unde se concentrează de aproape două zeci de ori prin absorţia apei şi a

7
sărurilor anorganice, volumul de bilă secretat pe o perioadă de timp adaptându-se capacităţii
reduse a veziculei biliare.
Vezicula biliară este situată în fosa veziculei biliare de pe faţa viscerală a ficatului în
segmentul anterior al şanţului sagital drept. Este un organ cavitar avoid, în formă de pară sau
piriformă cu o lungime medie de 8-10 cm şi o grosime de 3-4 cm şi are trei porţiuni:
o fundul veziculei biliare este porţiunea mai dilatată şi este orientată spre marginea
inferioară a ficatului care prezintă la acest nivel o incizură. Se priectează pe peretele
anterior al abdomenului la locul unde întâlneşte cartilajul coastei a XI-a, când
volumul ei creşte în cazuri patologice;
o corpul veziculei biliare continuă fundul veziculei biliare în direcţie ascendentă şi spre
hil. Faţa care priveşte spre ficat aderă de aceasta printr-un mezou numit mezocit. Faţa
opusă sau liberă a veziculei biliare vine în raport cu colonul transversal şi cu partea
superioară şi descendentă a duodenului;
o colul veziculei biliare este o dilataţie conică ce se continuă cu canalul cistic. În
unghiul dintre corp şi col cu deschidere spre stânga, se găseşte deseori, un ganglion
Mascagni limfatic.
 Structura veziculei biliare
Peretele este format din 4 straturi: La exterior se găseşte tunica seroasă, iar pe faţă lipită
de peritoneu, ţesut conjunctiv. Sub peritoneu se află stratul subseros care este un spaţiu de
clivaj cu vase şi nervi, pe care îl folosesc chirurgii în colecistectomii.
 Fiziologia veziculei biliare
Secreţia biliară (bila) reprezintă produsul activităţii exocrine a ficatului, în 24 h ficatul
produce aproximativ 800 ml bilă. Bila are gust amar şi un miros aparte. Culoarea ei este în
funcţie de provenienţă:
- bila veziculară are culoarea închisă, castanie şi este cunoscută sub denumirea bilei B;
- bila coledociană are culoarea galben-aurie şi este cunoscută sub denumirea bilei A;
- bila hepatică este clară şi este cunoscută sub denumirea de bilă C.
Bila are o densitate cuprinsă între 1,010-1,035, bilă veziculară având densitatea mai
mare, pH-ul din canalul coledoc şi hepatic variază între 7,4-8 iar pH-ul celei veziculare între
6 şi 7, deci slab acid. Presiunea osmatică a bilei este egală cu cea a plasmei (300 mOsm/1).

8
Bila este un lichid alcalin, nu este un suc digestiv propriu-zis, deoarece nu conţine enzime,
dar totuşi deţine un rol important în special în digestia lipidelor, prin acizii biliari.
Compoziţia bilei diferă după provenienţa sa: bila secretată de ficat (bila hepatică)
conţine 97% apă, 3% reziduu uscat, nu conţine mucus sau bila veziculară care este mult mai
concentrată, are 58% apă, 15% reziduu şi conţine mucus.
Principalii constituenţi chimici ai bilei sunt: acizii biliari, mucusul pigmenţii biliari,
colesterolul şi fosfolipidele.
Acizii biliari reprezintă factori prin care bila intervine în digestie. În bilă se găsesc
patru acizi biliari, care intră în constituţia vitaminei D, a colesterolului şi a hormonilor
steroizi: acidul colic, acidul deoxicolic, acidul chenodeoxicolic , acidul litocolic. Aceşti acizi
sunt conjugaţi în celula hepatică cu glicocolul şi taurina formând acidul glicolic şi de la
acidul taurocolic, iar aceştia în mediul alcalin biliar formează săruri de Na şi K, forme sub
care se elimină în duoden (gliconatul de Na şi taurocolatul de Na). Taurina provine din
cisteină. Acidul colic provine din colesterol.
Rolul cel mai important al acizilor biliari se exercită în absorbţia lipidelor şi a
vitaminelor liposolubile. Acizii biliari exercită o intensă acţiune stimulantă asupra
biligeneziei, deci are acţiune coleretică.
Sărurile biliare sunt supuse unei circulaţii enterhepatice, 90% din sărurile biliare
eliminate prin bilă provin din acest ciclu, 10% fiind sintetizate, întreruperea circulaţiei nu
scade conţinutul acestora în bilă ceea ce demonstrează existenţa unui mecanism reglator al
sintezei.
Sărurile biliare exercită importante şi multiple roluri în digestia şi absorbţia lipidelor,
prin acţiunea tensioactivă producând emulsionarea lipidelor oferind o suprafaţă mai mare
pentru acţiunea lipazelor.
Sărurile biliare activează lipaza pancreatică, dar nu şi pe cea intestinală. Lipsa bilei
din intestin duce la pierderea prin scaun a 2/3 din lipidele ingerate, iar în cazul unei absenţe
prelungite apar hipovitaminoze complexe.
Pigmenţii biliari sunt produşi de eliminare a catabolismului hemoglobinei, luând
naştere din Hb pusă în libertate prin distrugerea globulelor roşii la nivelul ficatului. Ei au un
rol fiziologic dau culoarea galben-verzuie a bilei şi culoarea caracteristică materiilor fecale

9
Pigmenţii biliari sunt bilirubina şi biliverdina. Biliverdina se află în bila umană în cantitate
mică, constituind principalul pigment din bila păsărilor.
Bilirubina ia naştere prin descompunerea normală a Hb (colorantul globulelor roşii) şi
este o substanţă de culoare brun-verzuie. Aceasta trece în sânge, apoi în ficat de unde este
eliminată în bilă. În sânge bilirubina se găseşte în cantităţi mici sub forme:
- bilirubina directă sau conjugată cu valoarea normală de 0,2 mg%;
- bilirubina indirectă sau neconjugată cu valoare normală între 0,8-1 mg%.
Când bilirubina din sânge depăşeşte limitele normale ea trece în urină, imprimându-i acesteia
o culoare brun-roşcată. În cazul unor obstacole în eliminarea bilei sau în boli de ficat,
concentraţia plasmatică a pigmenţilor biliari creşte şi aceştia colorează intens urina şi
ţesuturile dând icter.
Prin urină se elimină zilnic 1-2 g pigmenţi biliari, iar prin materiile fecale 150 mg.
Colesterolul se găseşte în proporţie de 1-2% având provenienţă exogenă (alimentară)
şi endogenă (metabolică). Se absoarbe cu uşurinţă din intestin dacă există şi suc pancreatic
necesar pentru eliminarea şi solubilizarea sa.
Ficatul sintetizează din colesterol, acizii biliari pe care îi elimină prin bilă în intestin.
Ficatul elimină o anumită cantitate de colesterol prin bilă, iar restul este utilizat pentru
formarea lipoproteinelor cu densitate mai mică.
Sub forma diferitelor tipuri de lipoproteine, colesterolul este descărcat în circulaţie
unde este extras şi utilizat de celule.
Bila formată continuu în celulele parenchimatoase hepatice şi în celulele Kupffer
ajunge prin canalul hepatic şi canalul cistic în vezicula biliară de unde este eliminată
intermitent în funcţie de alimentaţie prin canalul coledoc în intestin.
Rolul determinant în mecanismul de eliminare intermitentă a bilei este îndeplinit de
contracţiile veziculei biliare şi de relaxarea sfincterului Oddi care constă într-o îngroşare a
musculaturii circulare la afluenţa canalului coledoc în ampula Vater.În perioadele
interdigestive coledocul este contractat iar presiunea depăşeşte 50-70 mm Hg.
Bila înmagazinată în vezicula biliară se concentrează prin reabsorţia apei şi sărurilor
minerale, putându-şi reduce volumul de 10 ori.Se adaugă în schimb mucus excretat de
mucoasa veziculei, bila veziculară devenind astfel mai vâscoasă datorită mucusului.

10
Eliminarea bilei este produsă de contracţia veziculei biliare şi relaxarea sfincterului
coledocian. Vezicula se contractă ritmic de 2 ori până la 6 ori pe minut. Se produce astfel o
creştere a presiunii din veziculă şi din canalele hepatice până la 250-300 mm Hg care
echivalează presiunea secreţiei biliare şi secreţia încetează, fenomen care nu are loc în
condiţii normale pentru că sfincterul Oddi cedează.
Cauza declanşatoare a expulziei bilei în duoden în condiţii normale, este reprezentată
de alimentaţie. Cantitatea şi calitatea bilei evacuate, depinde deci de felul alimentaţiei,
coleistokineticele cele mai eficiente sunt reprezentate de grăsimi: gălbenuşul de ou, untul,
smântâna, acidul oleic, lecitina, uleiul de olive, de cocos, de ficat, de morun. Proteinele, mai
ales carnea posedă şi ele un rol colecistokinetic. Glucidele sunt lipsite de acest efect, iar
laptele prin conţinutul său în grăsimi stimulează secreţia biliară şi modifică ritmul evacuării
veziculare.
 Funcţiile veziculei biliare
Bila este secretată de ficat continuu în cantitate de 1-2 l/zi, variind în funcţie de
circulaţia sărurilor biliare şi de acţiunea diferitelor substanţe asupra colerezei.
1. Funcţia de concentrare este cea mai importantă şi se datorează în primul rând capacităţii de
absorbţie a epitelului vezicular. Vezicula biliară are capacitatea de a înmagazina 8 moli de
acizi biliari, ceea ce corespunde la 3 g de acid colic. Funcţia de concentrare se realizează prin
procesele de transport activ al electroliţilor. Mucoasa veziculară este mai permeabilă pentru
cationi, decât pentru anioni. Alte substanţe absorbite la nivelul epiteliului vezicular sunt
substanţe liposolubile de tipul bilirubinei libere, acidul chenodexiocolic, fosfolipide.
Pigmenţii biliari şi sărurile biliare se absorb în mică măsură, absorbţia lor creşte în condiţii
patologice ca: inflamaţia sau iritaţia veziculei.
2.Funcţia secretorie constă în secreţia de glicoproteine, predominant la nivelul colului
veziculei cunoscuţi sub denumirea de mucus, mucine, mucoproteine, mocopolizaharide,
glicoproteine. Acestea sunt de fapt proteine bogate în glucide. Cantitatea secretată este cea de
20ml/zi crescând în litiaza veziculară.
3.Funcţia motorie constă într-o activitate spontană, ritmică şi lentă a veziculei care asigură o
presiune de 10-30 mm apă în perioadele de repausale rezervorului biliar.

11
Obiectiv 2: Prezentarea generală a afecțiunii
a.Definiție
Prin termenul de colică biliară, sau cunoscut și sub denumirea de colică veziculară sau
hepatică, se înțelege o durere acută și violentă, localizată la nivelul hipocondrului drept, cu
iradiere până în coloana vertebrală, umărul și omoplatul drept, survenită în cursul
colecistopatiilor litiazice și nelitiazice.
b.Etiologie
Antecedentele bolnavilor cu afecţiuni biliare cunosc deseori prezenţa unor afecţiuni ca
hepatita epidemică, febra tifoidă, diverse septicemii. Afecţiuni ale tubului digestiv sunt de
asemenea semnalate în trecutul acestor suferinzi: boala ulceroasă, colite, apendicite.
Pancreatitele constituie, nu rareori, cauze care duc la îmbolnăviri ale aparatului biliar.
La femei, un rol important îl au sarcinile repetate, afecţiunile ginecologice şi dereglările
endocrine.
Schematic, am putea spune ca principalele cauze care determina aparitia colicii
biliare, sunt urmatoarele:
 litiaza biliară, sau prezența de calculi în vezicula biliară sau în căile intra și
extrahepatice (Fig.3 Prezența calculilor în căile hepatice)
 colecistita acută – inflamație cu caracter acut a peretelui colecistic, survenită de cele
mai multe ori din cauza obstrucției canalului cistic și a infecției pereților veziculei biliare;
(Fig. 4 Colecistita acută)
 angiocolitele – inflamații ale căilor biliare intra și extrahepatice;
 colecistita cronică;
 diskineziile biliare, sau tulburările de motricitate ale veziculei biliare;
 parazitozele intraveziculare (Giardia)
c.Simtomatologie
Durerea din colica biliară este extrem de puternică , localizată în hipocondrul drept şi
iradiază în spate, la baza hemitoracelui drept, spre omoplatul şi spre umărul drept. Uneori,
iradiază spre epigastru sau spre regiunea antero-laterală dreaptă a gâtului.
Tulburările dispeptice sunt frecvente şi se manifestă prin inapetenţă, gust amar în
gură, senzaţie la gură coclită dimineaţa la deşteptare, senzaţie de plenitudine, balonări
12
postprandiale. Greţurile sunt uneori permanente, iar vărsăturile sunt alimentare sau bilioase şi
nu atenuează totdeauna suferinţa. Alteori, dispepsia are pe prim-plan senzaţia de arsură
retrosternală sau eructaţiile, orientând diagnositcul spre alte afecţiuni digestive.
Constipaţia şi diareea se pot întâlni izolat sau însoţind simptomele de mai sus.
Frisoanele şi febra sunt destul de des provocate de colica biliara.
Cefaleea, uneori cu caracter de migrenă, se întâlneşte des. Astenia, starea de anxietate
şi tulburările de somn sunt prezente frecvent la colecistopaţi, mai ales la femei, şi pot eticheta
aceşti bolnavi ca nevrotici.
Icterul caracterizează aceasta afecțiune, colorația datorându-se unui edem, sau spasm
reflex al sfincterului Oddi. Se poate instala și fără prezența unui obstacol pe canalul coledoc.
Ca și semn local, trebuie specificat faptul că vezicula biliară este palpabilă și foarte
sensibilă. Prezența semnului Murhy ne ajută la stabiliarea prezumtivă a diagnosticului.
d.Diagnostic
Diagnosticul de certitudine se va stabili de către medicul de specialitate, în baza unui
control amănunțit, a unei anamneze detaliate și de asemenea în urma unui set de examinări
paraclinice variate.
Examenul paraclinic se bazează pe ecografia și explorarea radiologică.
Ecoscopia se dovedește un examen valoros, deoarece, pe lângă prezența calculilor în
colecist și, eventual, în calea biliară principală, ne furnizează informații foarte corecte asupra
morfologiei veziculei biliare, hepatocoledocului,ficatului, pancreasului etc.
Radiologia simplă a hipocondrului drept poate arăta prezența calculilor radioopaci.
Uneori calculii renali, mai frecvent radioopaci se pot proiecta pe radiografia de față în aria
colecistului. În această situație de dubiu este necesară radiografia de profil în care calculii
biliari rămân totdeauna anterior de coloana vertebrală, cei renali sunt la nivelul coloanei sau
posterior.
Colecistografia orală este metoda de radioopacifiere a veziculei biliare și căilor
biliare prin administrarea unei substanțe de contrast iodată, captată, metabolizată și excretată
de către hematocrit în fluxul biliar. Prezența ei în bilă determină o opacitate detectabilă direct
la nivelul veziculei biliare și a căii biliare principale sau numai după concentrarea produsului
de către rezervorul biliar. Colecistografia orală depistează calculii radiotransparenți, numărul
și dimensiunea lor. Produsul triiodat se administrează pe cale orală și fracționat, cu 24-48 ore

13
înaintea efectuării radiografiei. Substanța de contrast este absorbită la nivelul intestinului și
prin circulația cu acid gluconic, sub această formă este excretată de bilă. Excreția substanței
iodate este stimulată prin excreția concomitentă a sărurilor biliare.
Concentrația acidului iopanoic în bila hepatică este în general insuficientă pentru a
opacifia calea biliară principală. Rareori se înregistrează o slabă opacifiere a coledocului de
secreție, în condițiile colecistografiei orale. Acumularea și concentrarea bilei în veziculă și
permite să devină intens radioopacă. Evacuarea acesteia sub influența prânzului Boyden sau a
substanțelor farmacodinamice permite opacifierea coledocului de excreție.
Opacifierea veziculei biliare și a coledocului prin metoda orală este condiționată de
trei factori:
 absorbția intestinală
 funcțiile normale ale hepatocitului de captare, metabolizare și excreție a ionilor
organici
 capacitatea de concentrare a veziculei biliare
În condițiile alterării uneia sau a mai multor funcții din cele amintite, substanța de
contrast ajunge la concentrație insuficientă în bilă și colecistografia rămâne negativă,
independent de vreun obstacol la nivelul cisticului. De asemenea, colecistografia rămâne
negativă în caz de colecistostomie, dacă vezicula biliară nu a fost golită în prealabil de bila
veziculară stagnată. Toți acești factori sunt incriminați în neopacifierea veziculei biliare în
30% din cazuri.
Colecistcolangiografia venoasă pune în evidență concomitent calea biliară principală
și vezicula biliară, semnalând eventualii calculi inaparenți clinic în coledoc. Opacifierea
numai a căii biliare principale, fără opacifierea colecistului este numită veziculă exclusă
radiologic > semn important în litiaza veziculară.
Tubajul duodenal permite recoltarea bilei care se scurge în duoden, iar examenele
macroscopic și de laborator aduc informații prețioase pentru diagnostic. Tubajul duodenal se
practică și în scop terapeutic.
Tubajul MELTZER-LYON este tubajul duodenal clasic constând în: lipsa de bilă A cu
toate că sonda este în duoden.

14
Lipsa de scurgere a bilei A ne arată că sfincterul Oddi este închis (în
spasme,neoplasme, litiaze). Când bila A este vâscoasă și tulbure ne arată un proces de
angiocolită sau coledocită.
Lipsa de scurgere a bilei după instalarea sulfatului de magneziu ne arată prezența unui
obstacol în colul vezicii biliare sau în canalul cistic. Acest obstacol poate fi un calcul sau o
tumoră.
Evacuarea în cantitate mare a bilei B de culoare închisă arată o hipotonie biliară.
Apariția bilei B mai târziu, după introducerea de sulfat de magneziu în cantitate mică, slab
colorată și asociată cu dureri în hipocondrul drept arată o hipotonie biliară.
Lipsa de scurgere a bilei A este posibilă atunci când este astupat canalul hepatic
comun. În oricare din aceste tipuri de bilă se pot face însămânțări pe medii de cultură. Din
bilă se pot face examene citologice când se poate observa prezența unor paraziți Giardia.
Ecotomografia reprezintă o explorare, pentru cei cu experiența comparată a celor
două metode, ce are valoare competitivă cu aceea a examenului radiologic. Informațiile care
ni le dă par mai fiabile în diagnosticul afecțiunilor veziculare decât în cele ale căii biliare
principale. Astfel că, atunci când este pozitivă, unii autori consideră că este suficientă pentru
a confirma diagnosticul indicând numai pe baza ei intervenția, cu condiția unei explorări
preoperatorii corecte, incluzând colangiografia. Rar acest punct de vedere nu e unanim admis.
Radiomanometria unește colangiografia cu măsurarea tensiunii existentă în veziculă
și în căile biliare în timpul intervențiilor chirurgicale.
Examenele de laborator apar modificate punându-se bază pe examenul sângelui,
urinei şi materiilor fecale.
Examenul sângelui:
 Hemolucograma evidenţiază:
o hemoglobina scăzută – valoarea normală 13-14,5 g/dl;
o număr normal de leucocite în colica biliară necomplicată şi crescut (leucocitoză) în
colica biliară cu inflamaţie acută şi supraadăugată.
o valoare normală 4000-8000 elemente/mm cubi.
 VHS crescut – valori normale:
la bărbaţi: 1-10 mm/h; 7-15mm/2h;
la femei: 2-16 mm/h; 12-17mm/2h.
15
 colesterol crescut (hipercolesterolemie) valoare normală -180- 280mg%;
 calciu crescut (hipercalcemie) – valoare normală – 9 – 12 mg%;
 bilirubină crescută (hiperbilirubinemie) – valori normale:
o bilirubină directă – 0 – 0,25 mg%;
o bilirubină indirectă – 0 – 0,75 mg%;
o bilirubină totală – 0 – 1 mg/dl.
 transaminaze crescute – valori normale:
transaminaza glutamic oxalacetică – 2 – 20 u.i;
transaminaza glutamic piruvică – 2 – 16 u.i.
 fosfataza alcalină crescută – valoare normală: 2 – 4 u. Bodansky. Fosfataza alcalină este
expresia gradului de obstrucţie.
Examenul urinei evidenţiază urina modificată cu:
 creşterea urobilinogebului;
 bilirubinie în stările icterice;
 amilază urinară crescută – valoarea normală 45-85 u.W.
Examenul materiilor fecale.
În materiile fecale apare hipocolia sau acolia, după colici biliare putând fi găsiţi calculi.
e.Evoluție și prognostic
Evoluția colicii biliare este extrem de variabilă. În multe cazuri se descoperă prezența
calculilor sau afecțiunilor de la nivel hepatic sau biliar abia cu ocazia necropsiilor sau a unor
intervenții chirurgicale. Alteori, evoluția este cronică și manifestările sunt minore, de tip
dispeptic, sau poate să evolueze supărător, zgomotos, prin crize frecvente. Complicațiile sunt
însa cele care pot imprima colicii biliare o evoluție de o deosebită gravitate, interesând căile
biliare, ficatul, pancreasul și tubul digestiv.
În condițiile unui diagnostic precoce și corect și a respectării tratamentului și
regimului igienico-dietetic recomandat, însa, prognosticul este unul bun, cu recuperare sigură
și posibilitatea de a-și desfașura activitatea zilnică fără modificari majore.
f.Tratament
Tratamentul general se adresează factorilor etiopatogenetici incriminaţi în
determinismul litiazei biliare (tulburări metabolice, stază, factori nutriţionali) şi constă în:

16
combaterea obezităţii printr-un regim hipocaloric; combaterea hiperlipoproteinemiei printr-un
regim sărac în grăsimi naturale sau în hidraţi de carbon; igiena alimentaţiei; stingerea
proceselor inflamatorii; consumul moderat de alcool şi tutun.
 Tratamentul igieno-dietetic al colicii biliare:
o dietă (regim hidrozaharat) pe timpul colicii se consumă numai ceai de tei şi sunătoare,
lapte ecremat îndoit cu ceai, supe de legume, compoturi, pireuri de legume şi fructe,
pâine albă uscată, paste făinoase, griş, orez, brânză de vaci, carne slabă rasol;
o măsuri igienice – repaus la pat, aplicaţii locale de căldură pe hipocondrul drept, cu
efect antispastic, iar când bolnavul este febril şi se suspectează o colecistică acută
căldura este contraindicată şi se recurge la punga cu gheaţă.
 Tratamentul medicamentos al colicii biliare urmăreşte să combată spasmul şi să atenueze
durerea (antispastice si analgetice) şi este un tratament de urgenţă:
o Atropină 1 fiolă a 1 mg subcutanat la 12 h sau scobutil o fiolă de 10 mg la 8-12 h în
asociere cu papaverină fiole de 40 mg i.m., atropină la 1 mg i.m. sau 0,5 mg i.v.
eventual combinată cu xilină 1% cu miofilin 240 mg i.v.
o Algocalmin, per os comprimate sau fiole 2ml 50% nu se administrează intramuscular
(i.m.) sau piafen i.m. sau i.v. Lent 1-3 fiole/zi a 5 ml.
o Se mai poate încerca nitroglicerina sau nitrilul de amil care exercită o acţiune litică
asupra contracţiei sfincterelor biliare ca şi miofilinul.
o Dacă cele de mai sus nu sunt eficiente se administrează mialgin, care este un opiaceu
în doză de 100 mg (1fiolă a 2ml) i.m. sau i.v. 1 ml diluat în 10 ml soluţie glucozată
izotonică. Aceasta este şi un antialgic şi antispastic puternic căruia colica biliară
necomplicată nu-i rezistă. Se evită administrarea deoarece există riscul toxicomaniei.
o În loc de mialgin se mai poate administra unul din cele două amestecuri antispastice la
6 – 8 h.
o xilină sau novocaină 1% 10ml, atropină 0,5 mg adică ½ de fiolă şi papaverină 1 fiolă
a 40 mg.
o miofilin 1 fiolă, atropină ½ fiolă, papaverină 1 fiolă.
o lizadonul în supozitoare, ca şi plegomazinul în injecţie intramusculară (fiole a 25 mg)
sunt utile pentru efectul lor antispastic, sedativ şi antivomitiv.
o Ca antivomitiv se recomandă supozitoare de emetiral.
17
Mialginul, morfina, dihidromorfona (hidromorfon, hidromorfon-atropină, hidromorfon-
scopolamină) sunt opiacee şi sunt contraindicate în colică pentru că determină spasmul
sfinterului Oddi şi poate masca un abdomen acut chirurgical.
 Tratamentul chirurgical:
o Litotriția extracorporeală este o metodă de liză a calculilor biliari prin mijloace fizice
(ultrasunete, rezonanţă magnetică, laser).
După tratament se administrează acid chenodezoxicolic şi rowachol, se efectuează
colecistografia şi/sau ecografia de control.
Contraindicaţii: infecţia căilor biliare, veziculă nefuncţională şi calculi mai mari de 3 cm.
Complicaţii: obstrucţia coledocului prin fragmentarea calculilor.
Se obţin rezultate pozitive în 50-80% numai din calculii colesterolici şi nu previne recurenţa
acestora.
o Tratamentul endoscopic al litiazei colecistului şi a litiazei coledociane constă în
sfincterectomia oddină şi permeabilizarea coledocului şi extragerea calculilor cu
ajutorul endoscopului.
Indicaţii: Boală cu risc operator, calculi reziduali după colecistectomie.
o Tratamentul chirurgical clasic (Fig.5 Colecistectomie)
Procedee: colecistomie, coledolitotomie, colecistectomie şi altele.
Intervenţia chirurgicală este indicată în forme clinice manifeste şi mai ales în complicaţii.
Colecistectomia s-a impus datorită faptului că nu se găsise nici o metodă eficace pentru care
să rezolve calculii şi care să permită bolnavului o stare de confort permanentă. În al doilea
rând s-a dovedit că mortalitatea prin colecistectomie este foarte scăzută pentru cazurile
necomplicate (0,3%), iar în lipsa colecistectomiei, bolnavul pe măsură ce avansează în vârstă
apar mai multe complicaţii care se plătesc cu o mortalitate de 20%. Colecistectomia nu remite
simptomatologia pentru care s-a operat bolnavul, ci doar o ameliorează de 5-10%, iar
complicaţiile după intervenţii se reduc în 10% din cazuri.
o Tratamentul laparoscopic
Principul constă în crearea unei pneumoperitoneu în scopul introducerii endoscopului în
cavitatea abdominală fără pericol şi a explorării unor viscere.
Laparoscopia a devenit un examen de rutină pentru diagnosticarea afecţiunilor abdominale.
Necesitatea unei bune anestezii locale la punctul introducerii trocarului este evidentă în
18
special pentru tegument şi peritoneu în scopul evitării durerilor la mobilizarea trocarului în
timpul explorării cavităţii abdominale. După introducerea acului în cavitatea abdominală se
injectează 15-20 cmc aer cu CO2 care evită riscul emboliei gazoase.
Locul de introducere a laparoscopului este ales în funcţie de: dimensiunile cavităţii
abdominale, sediul eventualelor cicatrice, datele obţinute la palparea abdomenului, existenţa
formaţiunilor tumorale abdominale, probleme de diagnostic. Premedicaţia generală este
necesară mai ales la bolnavii anxioşi şi în cazul peretelui abdominal foarte tonic. La copil se
preferă anestezia generală.
Laparoscopia permite vizualizarea şi inspectarea veziculei biliare, dacă ea nu este mascată de
aderenţe aşa cum se întâmplă în litiaza biliară.
Inspecţia cavităţii abdominale poate fi completată cu alte investigaţii de diagnostic ca: biopsia
cu pensă, cu acul, Menghini, sau puncţia aspiraţie dirijate sub controlul vederii. Aceste
investigaţii sunt utile pentru a stabili un diagnostic histologic sau cistologic şi se pot practica
la nivelul ficatului, splinei, pancreasului, peritoneului, limfaticelor şi rinichilor.
g.Complicații
 Complicații infecțioase (determinate de germeni: colibacil, streptococ…)
 Colecistita acuta şi colecistita cronică:
Colecistita acută, este o complicaţie infecţioasă (germeni implicați:E.Colli, Klebsiella,
anaerobi, stafilococ), manifestată prin: durere intensă în hipocondrul drept, febra, ± frison,
sindrom dispeptic biliar, paraclinic: - leucocitoza cu PN (Fig.6 Colecistitca acuta litiazica)
Colecistita cronică (cu o evolutie clinică lentă, torpidă): care se poate prezenta sub două
forme: hiperplazică şi scleroatrofică;
 Angiocolita:
Infecția căilor biliare → stare presepticemică cu dureri în hipocondrul drept , icter, febra (±
frison), tahicardie, transpirații, sindrom dispeptic biliar
 Complicații mecanice (prin migrarea calculilor)
 Migrarea şi blocarea unui calcul în zona infundibulului cistic/canal cistic →
obstrucţie → hidrops vezicular (conţine bila „albã”) →infecţie →
hidropiocolecistitã.
 Migrarea şi blocarea unui calcul în CBP (calea biliară principală) sau în
ampula lui Vater => icter mecanic
19
 Blocarea ampulei lui Vater de un calcul → pancreatita acutã de cauzã biliarã
(edematoasã sau necrotico-hemoragicã).
 Pasajele repetate ale unor calculi mici prin sfincterul Oddi → procese sclero-
inflamatorii şi distrofice = papilooddita sclero- atroficã.
 Hidropsul vezicular : o complicaţie mecanică prin obstruarea canalului cistic,
izolând astfel vezicula biliară care devine “hidropică”, va fi ocupată de “bila
albă”, un lichid alb, filant, în tensiune şi care fără tratament va evolua prin
infecţie către hidropiocolecistită acută cu → plastron pericolecistic (o formă
de peritonită localizată) care reprezintă o urgenţă medicochirurgicală.
 Litiaza CBP : prezența în calea biliară principală (CBP) a unui calcul sau a
mai multor calculi (uneori asistăm la o “împietruire” a coledocului („Caroli”);
cel mai frecvent litiaza CBP este secundară unei litiaze veziculare, prin
migrarea unui calcul din colecist dar, mai rar, poate fi şi litiaza CBP primitivă,
atunci când nu este însoţită de o litiază veziculară sau după ablaţia (excizia)
chirurgicală a colecistului, calculii formându-se la nivelul coledocului.(Fig.7
Litiaza coledociana). Calculii căii biliare principale au sediul mai frecvent în
segmental retro- duodeno-pancreatic al coledocului. Calculii căii biliare
principale , după mobilitate pot fi pasabili (însoţiţi clinic de colica biliară) şi
nonpasabili care vor evolua către “împietruirea coledocului” (urmată de
instalarea lentă a icterului mecanic) sau prin anclavarea unuia sau a mai multor
calculi la nivelul papilei duodenale + spasm + edem inflamator, urmată de
instalarea bruscă a icterului mecanic.
 Icterul mecanic → prin “împietruirea coledocului” (urmată de instalarea lentă
a icterului mecanic) sau prin anclavarea unuia sau a mai multor calculi la
nivelul papilei duodenale + spasm + edem inflamator, urmată de instalarea
bruscă a icterului mecanic; scaune decolorate și urini hipercrome;
hepatomegalie (prin colestază); colecistul nu se palpează; alterarea stării
generale; sindrom dispeptic. (Fig.8 Icter mecanic)
 Pancreatita acutǎ: apariţia tabloului de pancreatită acută este posibilă prin
prezenţa unui calcul la nivelul ampulei lui Vater care împiedică, parţial sau

20
total drenajul secreţiei pancreatice în duoden, declanşând o pancreatită acută.
(Fig.9 Pancreatita acuta)
 Complicaţii perforative: apariţia fistulelor bilio-biliare (colecisto-coledociene, bilio-
duodenale, fistule: bilio-colice, bilio-cutanatã – rar; ileusul biliar → ca urmare a unei
fistule bilio-digestive calculul migrează în → duoden → intestin subţire => ocluzie înaltã
 Complicatii degenerative (Calculo – Cancer)
 Litiaza biliară = stare precanceroasă
 Cancer al colecistului
 Cancer al cbp (colangiocarcinom, ampulom vaterian) .

21
Obiectiv 3: Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea pacientului cu
colică biliară în criză

În primul rând, asistenta medicală va privi pacientul în toată complexitatea sa de ființă


bio-psiho-socială, creând o ambianță în cadrul căreia valorile,obiceiurile, religia și credința
individului sunt respectate. Astfel, asistenta medicală execută următoarele intervenții
INTERVENȚII AUTONOME
 amplasează pacientul îintr -un salon bine aerisit cu temperatură optimă în care starea
celorlalți pacienți evoluează spre bine pentru a-i ridica moralul.
 asigură condiții de mediu adecvate, fără curenți de aer, surse de infecție, zgomote
deranjante, pentru a favoriza adaptarea pacientului la noul mediu.
 trebuie să dea dovadă de o manieră deosebită de solicitudine cu care să înconjoare
bolnavul deoarece el, în această postură, este departe și despărțit de cei dragi,
simțindu -se dezorientat și în plus neliniștit de starea sănătății lui. De aceea, rolul
asistentei este de a-l primi ca pe un prieten, ca pe un părinte, cu multă înțelegere, cu
multă compasiune, dând dovadă de o mare capacitate empatică uneori punându-se ea
însăși în locul lui.
 trebuie să dea dovadă de un înalt umanism, să se poarte cordial, să fie accesibilă, să
nu fie distantă, rece, pentru ca bolnavul să se bucure de căldură afectivă, bunăvoință și
blândetțe, pentru că atunci moralul lui se va ridica și va influența pozitiv comunicarea.
 să cunoască "global" individul, precum și comunitatea în care acesta trăiește.
 din punct de vedere etic va ține seama în comportamentul față de bolnav de
demnitatea persoanei umane, promovând și respectând valorile umane, autonomia,
autodeterminarea, luarea deciziilor, intimitatea, integritatea fizică și psihică,
încrederea, adevarul și justiția.
 informează și stabilește împreună cu pacientul planul de recuperare a stării de sănătate
 aplică procesul de nursing
 stabilește gradul de autonomie și de dependență a pacientului
 încurajează pacientul să comunice cu personalul medical și cei din jur
 asigură igiena și încurajează pacientul să se spele ori de câte ori este nevoie
22
 informează pacientul în legătură cu importanța menținerii curate a tegumentelor
pentru prevenirea îmbolnavirilor
 ajută pacientul să - și mențină tegumentele și mucoasele curate
 protejează patul pacientului cu mușamaua și aleza
 schimbă lenjeria de pat și de corp
 explorează preferințele pacientului în ceea ce privește alimentele
 servește pacientul cu alimente la o temperatură moderată, la ore regulate, prezentate
atrăgător
 explică rolul odihnei și al somnului în procesul de refacere a organismului
 asigură repausul fizic si psihic al pacientului.
 măsoară functiile vitale ale pacientului (P,R, T 0 , T.A.), diureza, scaun, greutate
corporala și le notează in foaia de temperatură.
INTERVENȚII DELEGATE
 asistenta medicală întocmește formele legate de internarea și externarea pacientului,
ține la curent evidențele administrative și medicale ale acestuia, notând în foaia de
observație
 pe baza indicațiilor prescrise de medic în foaia de observație, pregatește condica de
medicamente, formulează regimul dietetic al bonlavului, administrează
medicamentele și supraveghează efectul lor, semnalând medicului orice schimbare
ivită în starea bonlavului.
 conștientizează pacientul asupra importanței regimului alimentar prescris de medic
 hidratează pacientul
 pregătește pacientul fizic și psihic pentru recoltarea sângelui și a urinei explicând pe
înțelesul acestuia necesitatea intervenției obținănând și consimțămăntul
 montează un cateter periferic intravenos pentru administrarea soluțiilor
medicamentoase
 administrează tratamentele confrom prescripției medicului
 pregătește pacientul fizic și psihic pentru explorări, explicând pe înțelesul acestuia
necesitatea intervenției și obținânând astfel și consimțământul
 calculează bilanțul lichidian ingesta- excreta în 24 de ore

23
 informează aparținătorii asupra stării de sănătate a pacientului și îi învață să nu- i
aducă vești proaste care îl vor neliniști
 evaluează eficacitatea procedurilor, rezultate aşteptate/dorite: pacientul nu acuză stări
neplacute, medicamentele au fost administrate fără incidente, este cooperant şi
demonstrează înţelegerea informaţiilor primite.
a. Fișa tehnică nr. 1 Pregătirea pacientului pentru explorarea radiologică cu sau fără
substanță de contrast
1)Definiţie, scop
Examenele radiologice sunt investigaţii imagistice realizate cu ajutorul radiațiilor X,
care sunt vibrații electromagnetice cu lungime de undă foarte scurtă ce au capacitatea de a
penetra substanţele foarte dense şi de a produce imagini sau umbre ce pot fi înregistrate pe
filmfotografic.
Obiectivele acestor investigații sunt de a examina unele organe sau aparate, de a
înregistra imagini pentru stabilirea diagnosticului și urmarirea evoluției bolii.
2)Pregătirea materialelor
 Substanţa de contrast dacă este cazul
 Materialele pentru administrarea substanţei de contrast
 Medicamente pentru prevenirea şi combaterea accidentelor, instrumente pentru
administrare
3)Respectarea normelor de protectia muncii:
 Purtarea echipamentului de protecţie de către personalul care participă la examen.
 Evitarea expunerii repetate la radiaţii.
 Se obţin informaţii despre o eventuală sarcină
 În caz de dubiu sau sarcină confirmată examenul nu se efetuează
4)Pregătirea psihică a bolnavului
 Explicaţi pacientului necesitatea efectuării examenului recomandat de medic
 Informaţi pacientul asupra riscului şi beneficiilor pe care le implică procedura
 Obţineţi consimţământul sau verificaţi dacă a fost obţinut de către medic
 Informaţi asupra duratei examenului
 Verificaţi încă o dată data ultimei menstruaţii la femeile tinere.

24
5) Pregătirea fizică a bolnavului
 Se atrage atenţia, dacă este necesar postul alimentar şi durata acestuia sau obligativitatea
de a urma un anumit regim
 Se efetuează pregătirea specifică organului sau aparatului examinat, combaterea gazelor,
efectuarea clismei sau a spălăturii
 Se administrează antihistaminice la recomandarea medicului
 Se apreciază starea pacientului pentru a stabili modul de transport la serviciul radiologic.
 Pacientul este rugat să-şi îndepărteze obiectele metalice dacă acestea sunt plasate în
câmpul de examinare.
6)Participarea asistentei medicale la efectuarea procedurii
 identificaţi pacientul; verificaţi recomandarea în FO sau pe biletul de trimitere.
 verificaţi dacă pacientul a respectat recomandările
 pregătiţi materialele care vor fi transportate la radiologie pentru administrarea
substanţelor de contrast
 instalare unui cateter venos periferic
 însoţiţi pacientul şi ajutaţi-l să se dezbrace (dacă este cazul); predaţi pacientul colegei de
la radiologie pentru administrarea substanţei de contrast
7)Incidente si accidente
Reacţii adverse posibile la substanţele de contrast pot apare din partea unor sisteme şi
aparate, reacţiile având intensitate diferită: uşoară, medie, gravă.
 Reacţiile din partea aparatului cardiovascular: paloare, diaforeză, tahicardie, bradicardie,
palpitaţii, aritmie , edem pulmonar acut, soc, insuficienţă cardiacă congestivă, stop
cardiac
 Reacţii din partea aparatului respirator: strănut, tuse, rinoree , wheezing , criză de astm
bronşic, laringospasm, edeme laringiene, cianoză, apnee, stop respirator
 Manifestări cutanate: eritem, senzaţie de căldură, urticarie, prurit, dureri la locul injectării,
edem angioneurotic
 Manifestări gastrointestinale: greaţă, vomă, gust metalic, crampe abdominale, diaree,
ileus paralitic

25
 Manifestări neurologice: anxietate, cefalee, ameţeli, vertij, agitaţie, dezorientare ,
stupoare, comă, convulsii
 Manifestări urinare : durere în flancuri, hematurie, oligurie, albuminurie, insuficienţă
renală acută
8) Îngrijirea pacientului după tehnică, notare, interpretare
 Se ajută pacientul să se aşeze pe pat
 Se monitorizează: T°, P, TA, R., eliminările.
 Se observă aspectul tegumentelor pentru a depista manifestări alergice(eventual)
 Se asigură repausul, se administrează lichide pentru a elimina mai repede substanţa de
contrast
9) Reorganizarea locului de muncă
 Spălaţi mâinile și notați procedura în F.O. și dacă pacientul trebuie să revină la radiologie
10) Evaluarea procedurii
 Rezultate aşteptate/dorite:
- Pacientul prezintă stare generală bună, exprimă confort, nu sunt semne de
alergie/sensibilitate
 Rezultate nedorite/ce faceţi
- Pacientul prezintă fenomene de hipersensibilitate (prurit intens, roşeaţă şi edem al
feţei, cefalee, dispnee cu greţuri şi vărsături) care pot apare mai târziu, după efectuarea
examenului.
- Se anunţă medicul (dacă nu este prezent), se administrează medicaţia recomandată
- Se monitorizează pacientul
- Explicaţi pacientului că manifestările sunt trecătoare
b. Fișa tehnică nr.2 Recoltarea sângelui pentru examene de laborator prin puncție
venoasă
1)Definiție, scop, loc de elecție
Puncția venoasă reprezintă gestul medical de pătrundere – cu un ac sau cateter – în
lumenul unei vene (de regulă periferică, superficială) în vederea recoltării de sânge pentru
examinări de laborator.
Locurile de elecție pentru puncția venoasă sunt:
 Venele de la plica cotului – vena cefalică,vena basilică,vena mediană
26
 Fața dorsală a mâinii- arcada palmară superficial,vene metacarpiene
 În ultima instanță venele de pe fața dorsala a piciorului , vena femurală
 La sugari se utilizează venele membrului inferior –(arcada venoasă dorsală a
piciorului,venele gambei)- și venele epicraniene
2) Pregătirea materialelor
 Garou
 Mănuşi de unică folosinţă
 Ac dulbu și holter
 eprubete vacutainer:
o cu dop negru pentru VSH (conţine anticoagulant-citrat de natriu 3,8%);
o cu dop mov pentru hemoleucogramă (conţine anticoagulant E.D.T.A.- acid-etilen-
diamino-tetraacetic 1%);
o cu dop roşu- fără anticoagulant pentru probe biochimice,
o cu dop bleu (conţine anticoagulantcitrate de natriu 3.8%, raportul sânge
/anticoagulant este de 9/1) pentru fibrinogen;
o cu dop gri pentru glicemie - conţine anticoagulant florura de natriu;
o cu dop albastru pentru teste de coagulare – au anticoagulant: citrat trisodic,
raportul sânge/anticoagulant este 9/1
 Tampon ,alcool
 Muşama, aleză
 Etichetă ,eprubete
 Bandă adezivă non alergică
 Formulare pentru laborator
 Alte materiale în funcţie de obiectivul urmărit, tăviţa renală
 Recipient pentru colectarea materialelor
3)Pregătirea psihică a bolnavului
 Informaţi şi explicaţi pacientului necesitatea puncției, anuntaţi-l că e puţin dureroasă și
încurajaţi-l pentru a reduce anxietatea
 Întrebaţi-l dacă i s-a mai recoltat sânge altă dată; dacă a simţit leşin, transpiraţie, stare de
greaţă, vărsătură și obţineţi consimţământul informat
27
4) Pregatirea fizică a bolnavului
 Asiguraţi poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, cu scopul şi locul
puncţiei : decubit dorsal cu membrul superior in adductie pentru recoltarea in spital,
şezând pe scaun cu membrul superior sprijinit in extensie si supinatie – recomandat
pentru recoltarea in ambulator
 Examinaţi calitatea şi starea venelor şi alegeţi locul
5)Execuția tehnicii:( vena superficială de la nivelul plicii cotului)
 Identificaţi pacientul
 Spălaţi mâinile şi puneţi mănuşile pentru a preveni contaminarea
 Selectaţi locul potrivit (venele distale sau proximale), venele de la plica cotului, mai rar
cele de pe faţa dorsală a mâinii
 Puneţi muşamaua sub braţul pacientului
 Aplicaţi garoul la 5 - 8 cm deasupra locului de puncţie; capetele garoului fiind
direcţionate departe de zona de puncţie
 Palpaţi vena
 Montaţi acul dublu la hoter
 Recomandaţi pacientului să strângă pumnul
 Dacă venele nu sunt vizibile şi nu se pot simţi la palpare încercaţi următoarea tehnică:
a) Rugaţi pacientul să închidă şi să deschidă pumnul
b) Daţi drumul la garou şi rugaţi pacientul să-şi coboare mâna sub nivelul inimii pentru a i
se umple venele, apoi reaplicaţi garoul şi bateţi încet pe venă pentru a deveni mai vizibilă
c) Înlăturaţi garoul şi puneţi o compresă caldă şi umedă pe venă timp de 10-15'
 Dezinfectaţi tegumentul (cu un tampon cu alcool), 60" folosind mişcări circulare de la
centru în afară cu câţiva cm, pentru a evita introducerea potenţialei flore de pe piele în
interiorul vaselor pe perioada efectuării procedurii
 Poziţionaţi mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul de puncţie şi cu policele se întinde
pielea dreaptă pe venă
 Ţineţi acul cu bizoul în sus în mâna dominantă şi introduceţi-l la un unghi de 30°- 45, de
 deasupra venei

28
 Urmăriţi cursul venei şi când sângele se întoarce prin lumenul acului avansaţi cu acul în
venă 1-2cm
 Adaptati pe rand vacutainerele la holter, astepotand sa se umple cu sange pana la nivelul
indicat pe fiecare eprubeta
 Plasaţi un tampon cu alcool pe locul puncţiei venoase şi uşor retrageţi acul cu seringa
 Aplicaţi o presiune blândă pe tamponul cu alcool, pe locul puncţiei 2-3' sau până se
opreşte
 sângerarea; aceasta previne extravazarea în ţesuturile din jur, cu cauzarea hematomului
 După oprirea sângerării aplicaţi o bandă adezivă peste tampon
 Se notează pe eprubete numele şi prenumele bolnavului, proba recoltată, secţia care
trimite proba de sânge la laborator
6) Incidente, accidente
 imposibilitatea de puncţionare a unei vene superficiale – situaţie întâlnită la obezi,
persoane cu vene subţiri ori sclerozate ca urmare a multor injecţii intravenoase făcute
anterior, precum şi la persoane aflate în şoc (colaps); impune puncţionarea unei vene
profunde sau descoperire de venă
 neexteriorizarea de sânge la aspiraţie – în situaţia în care bizoul acului nu a pătruns
complet în lumen, ori dacă vârful acului a trecut prin ambii pereţi ai venei şi a ajuns
înapoia acesteia; puncţia va trebui repetată în alt loc
 puncţionarea inadvertentă a unei artere învecinate – se recunoşte după aspectul arterial al
 sângelui exteriorizat
 lezarea nervului median în foseta antecubitală
 hematomul la locul puncţiei – prin nerespectarea indicaţiei de comprimare a venei
puncţionate
 reacţia inflamatorie la locul puncţiei – consecutivă nerespectării măsurilor de asepsie şi
antisepsie
 tromboflebita superficială
7) Îngrijirea pacientului dupa tehnică
 Aşezaţi pacientul în poziţie comodă
 Observaţi faciesul pacientului, culoarea tegumentelor şi măsuraţi pulsul

29
 Întrebaţi pacientul dacă are stare de greaţă sau vomă
 Verificati locul punctiei venoase pentru a fi siguri ca nu s-a dezvoltat un hematom
8) Reorganizarea locului de muncă
 Colectaţi deşeurile conform P.U. în recipiente speciale
 Îndepărtaţi mânuşile si spălaţi mâinile
 Notaţi procedura în fişa de proceduri şi în dosarul/planul de îngrijire
 Notaţi orice observaţie legat de starea şi reacţia pacientului
 Notaţi dacă puncţia a fost facută pentru recoltarea analizelor şi specificaţi ce probe aţi
recoltat, când au fost trimise la laborator
9)Evaluarea eficacităţii procedurii
 Rezultate aşteptate/dorite:
o Pacientul are tegumente şi mucoase normal colorate
o Semnele vitale sunt normale
o Pacientul a înţeles scopul puncţiei venoase
o Pacientul nu a prezentat leşin, stare de greaţa, vomă, hematom
 Rezultate nedorite/ce faceţi ?
o Leşinul, starea de greaţă sau voma - anunţaţi medicul
o Anxietatea - discutaţi cu pacientul şi încurajaţi-l
o Refuzul pacientului privind puncţia venoasă - anunţaţi medical
o Extravazarea sângelui în ţesuturile din jur /Hematomul - comprimaţi locul cu un
tampon steril, nu repetaţi înţepătura în aceeaşi zonă; aplicaţi compresă rece;
aplicaţi unguente care favorizează resorbţia
o Hemoliza sângelui recoltat - repetaţi recoltarea cu acordul pacientului:
o Recoltarea nu s-a făcut în condiţii corespunzătoare
o Infecţia - evitarea ei prin efectuarea procedurii în siguranţă
c.Fișa tehnică nr.3 Recoltarea urinei pentu sumar de urină
1)Definiție, scop
Urina reprezintă o soluţie apoasă, prin care sunt eliminate substanţele rezultate din
metabolismul intermediar protidic, inutile şi toxice pentru organism

30
Recoltarea probelor de urină pentru examenele biochimice de laborator aduce
informații asupra funcției rinichiului și a căilor urinare ,precum și asupra stării întregului
organism, permițând determinarea densităţii, ph-ului, glucozei, albuminei, urobilinogenului și
examinarea sedimentului urinar.
2) Pregătirea materialelor
 Tavă medicală/cărucior
 Recipient curat şi uscat sau steril pentru femeie pentru sumarul de urina
 Recipient gradat pentru clectarea urinei din 24 h
 Seringă şi ace sterile, tampoane cu alcool
 Pensă pentru clamparea sondei - când mostra de urină( 10ml) este recoltată pe sondă à
demeure
 Mănuşi de cauciuc pentru manipularea urinei
3)Pregatirea psihică a pacientului:
 Informaţi pacientul conştient
 Explicaţi-i procedura în termeni accesibili
 Obţineţi colaborarea
4) Pregatirea fizică a pacientului:
 Efectuaţi toaleta genito-urinară la femeie
 Fixaţi punga colectoare la nivelul organelor genitale, cu adeziv, în cazul sugarilor şi
copiilor mici
5) Efectuarea procedurii:
 Explicaţi pacientului care-şi recoltează singur urina:
o Să-şi spele mâinile, să folosească mănuşi de cauciuc
o Să se aşeze într-o poziţie în care jetul urinar să fie dirijat în recipient: ortostatism
la bărbat şi poziţie şezândă la femeie
o Să colecteze 10 ml urină direct în recipient
o Să aşeze capacul pe gura recipientului după recoltare
o Să-şi spele mâinile
o Să eticheteze recipientul
a. Colectarea mostrelor de urină proaspăt emisă:

31
 Urina emisă spontan (dupa toaleta prealabilă a regiunii perineale),prin
micțiune( preferabil prima micțiune matinală),din porțiunea mijlocie a jetului, în recipient
de sticlă curat ,uscat; prelucrare imediată în laborator ( examen macroscopic în maxim 1
ora) , +/- refrigerare la +4 grade
 Recoltarea se poate face în ploscă(bazinet) sau în urinar. Personalul auxiliar va trebui să
fie educat în legatură cu utilizarea bazinetului, folosirea numai a bazinetelor goale și
curate , micționarea fără defecație ,văsarea urinei imediat după emisie în borcan.
b. În caz de recoltare pe sonda à demeure(sondă permanentă):
 Clampaţi sonda cu 15' înainte de recoltare
 Spălaţi-vă mâinile, folosiţi mănuşi de unică folosinţă
 Dezinfectaţi sonda
 Punctionati sonda cu acul adaptat la seringă
 Aspiraţi 10 ml de urină în seringă
 Transferaţi urina în recipient
 Spălaţi-vă mâinile
 Etichetaţi recipientul cu: numele şi prenumele pacientului, secţia, examenul cerut, data şi
ora recoltării
 Transportaţi urina la laborator imediat
6) Reorganizarea locului de muncă
 Colectaţi materialele folosite în containere speciale conform PU (precauţii universale)
 Spălaţi-vă mâinile după îndepărtarea mănuşilor
 Notaţi procedura în dosarul/planul de îngrijire, data şi ora recoltării
7) Evaluarea eficacităţii procedurii
 Rezultate aşteptate/dorite
o Mostra de urină nu este contaminată cu scurgere vaginsală sau cu sânge menstrual
o Urina nu conţine albumină sau glucoză, are o culoare galbenă aurie (normocromă)
o Sedimentul urinar nu conţine celule descuamate de pe tractul urinar
 Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
o Mostra de urină este contaminată cu scurgere vaginală sau cu sânge menstrual
o Aruncaţi urina

32
o Recoltaţi în afara perioadei de menstruaţie
o Faceţi toaleta locală înainte
o Urina este hipercromă, cu urobilinogen crescut
o Anunţaţi medicul
o Sedimentul urinar conţine numeroase leucocite, hematii, celule descuamate sau
epitelii
o Anunţaţi medicul care poate să recomande alte examene, mai relevante din urină
o Urina conţine albumină sau glucoza
o Anunţaţi medicul

d.Fișa tehnică nr.4 Recoltarea urinei pentru urocultura


1) Definiție, scop
Examenul bacteriologic al urinei presupune recoltarea adecvată a mostrelor de urina
pentru urocultură ,transportul corect al probelor la laborator, estimarea cantitativă a
conținutului bacterian al uroculturii și determinarea antibiogramei în cazul uroculturilor
pozitive.
Obiectivele procedurii sunt studiul bacteriologic al urinei pentru identificarea
germenilor şi efectuarea antibiogramei.
2) Pregătirea materialelor
a) pentru prelevarea fără sondaj pregătiţi:
o Apă şi săpun pentru toaleta genito-urinară
o Antiseptic pentru dezinfecţia meatului uretral
o Comprese sterile
o Recipient pentru colectarea sterilă a urinei
o Bazinet dacă este necesar
o Container pentru deşeuri
b) pentru prelevarea pe sonda urinară à demeure pregătiţi:
o Tavă medicală/cărucior
o Comprese sterile
o Antiseptic; soluţie de clorhexidină

33
o Seringă şi ace sterile, recipient/eprubeta sterila
o Container pentru aruncarea materialelor folosite
c) pentru prelevarea prin sondaj intermitent pregătiţi:
o Tavă medicală/cărucior
o Sondă vezicală pentru bărbat sau femeie
o Comprese sterile si recipient steril pentru recoltarea urinei
3)Pregatirea psihica a pacientului:
 Explicaţi pacientului necesitatea prelevării
 Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii
 Instruiţi pacientul conştient şi valid cum să recolteze singur
4) Pregatirea fizică a pacientului:
 Efectuaţi toaleta genito-urinară la pacientul nedeplasabil
 Asiguraţi condiţii pentru efectuarea toaletei la pacientul valid
 Asiguraţi intimitatea pacientului.
5)Efectuarea procedurii:
 Verificaţi prescripţia medicală
 Identificaţi pacientul
 Prelevaţi prin una din metodele enumerate mai jos în funcţie de starea pacientului sau
recomandarea medicală
a)prelevarea fără sondaj:
 Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu)
 Recoltaţi urina de la bărbat sau femeie după toaleta genito-urinară cu apă şi săpun şi
clătire abundentă; uscaţi regiunea, dezinfectaţi meatul uretral cu comprese sterile
îmbibate în antiseptic
 Colectaţi urina, în recipientul steril, din mijlocul jetului
 Acoperiţi tubul steril
b) prelevarea de către pacientul conştient şi capabil să urineze în mod voluntar
 Explicaţi pacientului modul de derulare a procedurii: recoltarea se face din portiunea
mijlocie a urinei matinale emise spontan,dupa toaleta riguroasa( cu apa si sapun,clatirea
abundenta cu apa sterila) a regiunii perineale .Acest tip de recoltare se mai numeste si

34
urocultura “ din zbor”.La femei pt a preveni contaminarea urinii cu secretii genital ,se
recomanda introducerea unui tampon vaginal inainte de recoltarea urinei
 nu se vor folosi solutii antiseptice pt toaletarea organelor genital externe.
 Daţi-i pacientului flaconul steril
 Cereţi-i pacientului să-şi spele mâinile după prelevarea urinei
c) prelevarea pe sonda urinară à demeure
 Spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun (lavaj simplu)
 Folosiţi mănuşi de unică folosinţă
 Dezinfectaţi locul de prelevare, cu comprese sterile îmbibate în antiseptic
 Puncţionaţi tubulatura pungii de colectare cu acul steril adaptat la seringă şi prelevaţi
cantitatea necesară de urină
 Transferaţi urina din seringă în flaconul pentru laborator
 Aruncaţi acul şi seringa în containerul special
 Dacă diureza este scăzută clampaţi sonda sub locul de prelevare fără s-o lezaţi, sşteptaţi
10-15' ca să se adune o cantitate suficientă de urină pentru examen
d) prelevarea prin sondaj intermitent- utilizată numai la pacienți comatoși sau
necooperanți,deoarece riscul infectării vezicale ,chiar în condiții riguroase de asepsie ,este
crescut:
 Introduceţi sonda vezicală respectând tehnica sondajului vezical la bărbat sau femeie
 Menţineţi sonda pe durata evacuării urinei
 Lăsaţi urina să curgă în bazinet şi recoltaţi apoi în recipientul pentru laborator
 Evacuaţi tot conţinutul vezicii urinare
 Îndepărtaţi sonda şi dezinfectaţi meatul urinar
 Aruncaţi materialele folosite în container
 Spălaţi-vă mâinile si ajutaţi pacientul să se îmbrace
e) recoltarea prin puncție suprapubiană este rezervată unui număr restrâns de indicații
( pacienților necooperanți ,cu septiemii sau stare generală foarte gravă, de vârste extreme)
6)Îngrijirea pacientului
 Pacientul deplasabil nu are nevoie de îngrijiri speciale

35
 Supravegheaţi pacientul purtător de sondă, asiguraţi-vă că este permeabilă şi racordată la
punga colectoare
7)Reorganizarea locului de muncă
 Colectați materialele folosite în recipiente speciale conform precat iunilor universale
(P.U.)
 notarea procedurii
8)Evaluarea eficacităţii procedurii
 Rezultate aşteptate: Absenţa contaminării în timpul emisiei şi recoltării ca urmare a
toaletei genito-urinare şi dezinfecţiei meatului urinar
 Rezultate nedorite / Ce faceţi ?
o Contaminarea urinei prelevate cu bacterii prezente în regiunea periuretrală în
timpul emisiei (bacteriurie slabă < 10000germeni/ml)
o Repetaţi procedura respectând normele de igiena locală
o Multiplicarea germenilor prin păstrare mai mult de oră în afara frigiderului
o Păstrarea prea mult la rece duce la precipitarea uraţilor ceea ce împiedică
analiza ulterioară a urinei
o Respectaţi normele generale de pregătire a produsului pentru laborator
o Emisia dificilă a urinei prin blocaj psihologic
o Oferiţi timp sau recoltaţi prin sondaj vezical (în caz de urgenţa)
e.Fișa tehnică nr.5 Sondajul duodenal
1)Definiție, scop, loc de elecție
Sondajul (tubajul) duodenal reprezintă introducerea unei sonde Einhorn dincolo de
stomac prin pilor în duoden.
Scopurile sondajului sunt:
 explorator – când se efectuează pentru extragerea conținutului duodenal format din
conținut gastric, bilă, suc pancreatic și secreție proprie. Examinările de laborator permit
aprecierea funcției biliare hepatice a căilor extra-hepatice cât și descoperirea unor
modificări anatomo-patologice ale organelor care dau aspectul, cantitatea, compoziția
chimică sau morfologicaă a sucurilor extrase prin sondaj. De asemenea se pot evidenția și
boli parazitare ale duodenului și căilor biliare;

36
 terapeutic – când se efectuează în scop de drenare a căilor biliare și introducerea de
medicamente care au acțiune directă asupra ficatului, a căilor biliare sau a tubului
digestiv;
 alimentație artificială – când prin sonda se introduc lichide hidratante și alimente lichide
în organismul pacienților inconstienți sau cu imposibilitate de inghițire;
 aspirația continuă – se practică în cazul ocluziilor sau sub-ocluziilor intestinale precum și
după intervenții chirurgicale pe tubul digestiv;
2)Materiale necesare:
 mușama și aleză, tăviță renală
 pernă cilindrică dură sau o patură rulată,
 solutție de sulfat de magneziu 33% sterilă,
 prosop curat,
 sonda duodenala Einhorn sterilă,
 hârtie indicatoare de pH așezată într-un cristalizor steril,
 2 seringi de 20 ml sterile.
 În funcție de scopul urmărit se vor mai pregăti: medii de cultură, ulei de măsline,
novocaină (dupa indicația medicului), soluții necesare hidratării sau alimentării
bolnavului care se vor încalzi la temperatura corpului;
3) Pregatirea psihică a pacientului :
 se anunță bolnavul și i se explica necesitatea colaboraării lui pentru reușita tehnicii și
inofensivitatea acesteia;
 se obține consimțământul pacientului pentru efectuarea tehnicii
 i se explică bolnavului că tehnica se efectuează pe nemancate;
4) Pregatirea fizică a pacientului:
 dacă sondajul se execută în salon, se izolează cu un paravan patul bolnavului de restul
bolnavilor;
 patul se protejează cu o mușama și o traversă;
 bolnavul se așează în poziție șezândă la marginea patului iar dacă bolnavul prezintă
proteză dentară mobilă, aceasta se îndepartează așezând-o într-un pahar curat;
5) Execuția tehnicii:

37
 se umezește sonda cu apa sterilizată;
 cu mâna dreaptă se ține capătul sondei ca pe un creion;
 se introduce cu blândețe prin cavitatea bucală sau nazală până în faringe;
 se cere bolnavului să respire adânc cu gura deschisă (pentru ca sonda să treacă prin
regiunea faringiană fără a provoca senzația de vomă) și se invită bolnavul să înghită de
câteva ori până când oliva metalică trece în esofag;
 se invită bolnavul să înghită în continuare și se ajută înaintarea treptată a sondei prin
mișcări blânde, observând atent marcajul sondei;
 când semnul 45 cm a ajuns în dreptul arcadelor dentare sonda a trecut de cardia și a
pătruns în stomac;
 ritmul de înghițire a sondei trebuie să fie de 1-3 cm la 3-5 min;
 se așează bolnavul în poziția de decubit lateral drept cu trunchiul ușor ridicat, capul mai
jos și coapsele flectate pe bazin;
 pentru aceasta se introduce perna și pledul făcute sul, sub regiunea hepatică a bolnavului;
 se împinge ușor sonda, favorizând înaintarea ei spre pilor unde va ajunge când la arcada
dentară ajunge diviziunea de 60 cm;
 se continuă introducerea sondei cu mare precauție, cu răbdare, concomitent cu acțiunea de
înghițire în același ritm;
 dacă nu se scurge bila sau lichidul scurs nu are aspectul bilei, se verifică dacă sonda a
pătruns în duoden sau s-a încolăcit în stomac;
 când diviziunea de 75 cm ajunge în dreptul arcadelor dentare, oliva sondei a ajuns în
duoden (dupa o oră – o oră jumatate de la pătrunderea sondei în stomac)
 la capatul liber al sondei apare bila care se colectează într-o eprubetă sterilă, aceasta fiind
bila A coledociană de culoare galben aurie;
 se verifică reacția alcalină a sucului duodenal cu ajutorul hârtiei de pH;;
 se introduc prin sondă cu seringa 40 ml de soluție sulfat de magneziu 33% la temperatura
de 37 grade C pentru a determina drenarea bilei veziculare;
 după care se închide extremitatea liberă a sondei, printr-o simplă înnodare sau prin
pensare cu o pensa anatomică sau clema Mohr;

38
 după 15-30 min se deschide sonda și se colectează 30-40 ml de bilă vâscoasă de culoare
închisă, castanie denumită bila B veziculară;
 după evacuarea bilei B se colectează în continuare o bilă clară care provine direct din
ficat denumită bila C hepatică;
 cele 3 tipuri de bilă vor fi captate separat în eprubete etichetate care se trimit la laborator
cu buletinele de analize;
 inainte ca sonda să fie îndepărtată, se insuflă cu seringa câțiva ml de aer în sondă și se
închide extremitatea ei externă prin comprimare;
 sonda se va extrage printr-o mișcare hotărâtă dar cu precauție și blândețe ținând
extremitatea liberă a sondei sub nivelul stomacului bolnavului pentru ca să nu se scurgă
conținutul ei în faringe și cavitatea bucală a bolnavului;
6) Reorganizarea locului de muncă:
 se îndepărtează prosopul și tăvița renală de la bolnav;
 acestuia i se oferă un pahar cu apă pentru a-și clăti gura;
 îl ajutăm să ocupe o poziție comodă în pat;
 materialele folosite se spală și se pregatesc pentru sterilizare;
7) Incidente și accidente:
 Greață și vărsături la introducerea sondei.
 Încolacirea sondei în stomac.
 Înnodarea sondei în stomac datorită contracției stomacale datorită senzației de vomă.
 Imposibilitatea drenării bilei cauzată de un obstacol funcțional (spasmul sfincterului oddi)
sau de un obstacol anatomic care poate fi coagularea bilei vâscoase.
 Un spasm piloric – se va încerca deschiderea pilorului prin neutralizarea sucului acid din
stomac cu o cantitate de 20-40 ml bicarbonat de sodiu 10% sau cu medicamente
antispastice administrate înainte și în timpul sondajului.
 Aspirația conținutului sondei la extragerea ei.
 Oboseala bolnavului prin prelungirea duratei sondajului peste 3 ore.
8) Observații
 Nu se vor folosi sonde moi, uzate deoarece se pot rupe în timpul manevrării iar capătul
sondei cu oliva metalică, rămânând în stomac.

39
 Nu se va grăbi înaintarea sondei.
 Nu se va depași durata de execuție a sondajului (3h, 3h si 30min); dacă în decurs de trei
ore jumătate nu s-a reușit introducerea sondei în duoden, se va renunța la sondaj.
 Extragerea sondei în cazul înnodarii ei în stomac se va face cu blândețe și cu foarte mare
atenție. Chiar dacă sonda a fost introdusă pe cale nazala, ea va fi extrasă tot pe cale bucală
folosind o spatulă linguală și o pensă.
 Relaxarea sfincterului oddi în cazul unui spasm se poate realiza prin introducerea pe
sondă a 5-10 ml Novocaina 1-2%.

40
Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al unui pacient cu colică biliară în criză
a.Culegerea datelor- interviu
1. Informații generale:
 Numele şi prenumele: D. Mihaela
 Sex - feminin
 Vârsta : 55 ani
 Starea civilă: căsătorita
 Copii: 3
 Domiciliu: jud. Iaşi
 Profesia : vanzatoare magazin alimentar
 Data internării: 19.06.2018 – ora 16,50
 Diagnostic la internare – colică biliară în criză.
2. Obişnuinţe de viaţă:
 Neagă fumatul și consumul de alcool
 Mese regulate 2 pe zi. Alimentaţia echilibrată.
 Nu declară alergii alimentare/ medicamentoase.
3. Starea de sănătate:
 Antecedente personale:
o Nașteri =2 (cezariana)
o Apendicectomie la vârsta de 14 ani
 Antecedente heredo-colaterale:
o Nesemnificative cele declarate.
 Motivele internării actuale:
o Dureri acute în hipocondrul drept
o Greţuri si vărsături
o Stare generala alterata
o Cefalee
 Istoricul stării actuale:

41
o Se internează pentru dureri în hipocondrul drept, grețuri, vărsături
bilioalimentare, subfebrilități repetate, subicter sclero-tegumentar, urini
hiprcolurice, astenie, limbă saburală, anxietate, simptome ce au debutat în
urmă cu 2 zile, după consumul de alimente colecisto-kinetice, greu digerabile.
o Este adusă de familie la Unitatea de primire urgențe, unde i se recomandă
internarea în secția medicală.
4. Examenul clinic general:
 Tegumente şi mucoase: subicter scleral
 Greutate : 74kg
 Înălţimea : 1,70m
 Țesut celular subcutanat: bine reprezentat, fără persistența pliului cutanat, cu edeme
minore la membrele inferioare
 Sistem ganglionar și limfatic: ganglionii occipitali, submandibulari, mentonieri, latero-
cervicali, supraclaviculari, axilari, epitrohleeni, inghinali, nepalpabili
 Aparat loco-motor : normal dezvoltat, integru
 Aparat respirator: torace normal conformat; excursii costale cu amplitudine diminuată;
murmur vezicular fiziologic; sonoritate pulmonară normală.
 Aparat cardio-vascular: șoc apexian spaţiul V i.c.stg; zgomote cardiace ritmice, fără
sufluri; artere periferice pulsatile; TA = 160/85 mmHg; P= 92 b/minut
 Aparat digestiv: limbă saburală, orofaringe de aspect normal, grețuri, vărsături bilio-
alimentare, abdomen flasc dureros în hipocondrul drept, sensibil la palpare, unde se
palpează ficatul la 3 cm sub rebordul costal drept pe linia medio-claviculara dreaptă,
splină nepalpabilă, colecist palpabil în hipocondrul drept dureros la palpare, tranzit
intestinal: scaune discret decolorate, diareice ; manevra Murphy pozitivă.
 Aparat urogenital: organe genitale externe – normal conformate; loji renale libere,
Giordano = negativ bilateral, micțiuni fiziologice cu urini hipercolurice
 Sistem nervos și organe de simț: ROT prezente, egale simetrice bilaterale, bolnava
orientată în timp și spațiu, sindrom meningean absent, anxietate prezentă.
5. Investigații :
 Examenul sângelui :

42
o Ht – 40,1%
o Hb – 13,7 g%
o TS – 1’15’’
o TC – 6’
o G.A. – 9300/mm3 sg
o Trombocite – 308000/mm3 sg.
o Glicemie – 122 mg%
o TGO – 112 UI; 49 UI.
o TGP – 93 UI; 69 UI.
o Amilazemia – 40 g%
o Bilirubina T-1,89; D-,140; I-0,49.
o Fibrinogen 439 mg%
 Examenul urinei:
o Sumar de urină – albumină absent, glucoză absent, sediment rare leucocite,
foarte numeroase epitelii plate, numeroase cristale de oxalaţi calcici.
o Urocultura – relativ frecvente epitelii, rare hematii, frecvente cristale de oxalat
de calciu, rară floră.
o Amilazuria – 1100 mg%
 Explorări funcţionale:
o Echografia abdominală: Se menţine reacţia pericolecistică anterior descrisă –
în zona fundică lama transsonică peste 10 mm, pe peretele anterior 7,6 mm,
transsonicitatea modificată cu imagini hiperreflectogene anterior descrise.
o Examen toracic: Multiple imagini hiperreflectogene cu con de umbră posterior
intrale în interiorul unei vezici biliare mari, voluminoase, lama transonică
pericolecistică (reacţie pericolecistică).
o În ortostatism o parte din calculi se mobilizează, altii rămân fixați în zona
infundibulară.
6. Tratament:
 Dietetic : ceaiuri de mușețel, repaus la pat

43
 Medicamentos: antispastice, antialgice, antiemetice, antibioterapie, sedative la prescripția
și indicația medicului
 Medico-chirurgical: colecistectomie laparoscopică
7. Protocol operator:
 Colecistectomie retrogradă.
 S-a practicat laparotomie mediană supraombilicală. Explorarea cavităţii abdominale
constată existenţa unui colecist mult mărit de volum, cu pereţii îngroşaţi, inflamaţie
intensivă, care conţine trei calculi de cca. 2,5 cm şi bilă cu flocoane purulente. Se disecă
trepiedul biliocistic şi se secţionează între ligaturi canalul şi artera cistică disecându-se
retrograd colecistul din patul hepatic. Tub de dren subhepatic exteriorizat în plagă.
7. Epicriza și recomandări la externare:
 Pacienta s-a internat pentru durere la nivelul hipocondrului drept, stare generală
influenţată, greţuri şi vărsături.
 Echografia a evidenţiat multiple imagini hiperreflectogene la nivelul vezicii biliare şi
reacţia pericolecistică (lamă transsonică pericolecistică).
 S-a practicat colecistectomie cu evoluţie ulterioară favorabilă.
 Se externează cu recomandările de a urma tratamentul corespunzător , regim igieno-
dietetic conform indicaţiilor, evitarea alimentelor grase.
 Se recomandă evitarea eforturilor fizice mari timp de cca. 2 luni.

44
b.Nevoi fundamentale afectate
1. Nevoia de a respira și a avea o buna circulație
Probleme de dependență:
 de a respira: dispnee /tahipnee
 de a avea o circulație bună : tegumente reci, palide; tahicardie ; hipertensiune arterială
Diagnostic de nursing:
 Dispnee determinată de durerea acută, manifestată prin oboseala la efort, respirație
anevoioasă.
 Circulație inadecvată determinată de supraîncarcarea patului vascular, manifestată
prin valori crescute ale TA, puls perceptibil, ușoara tahicardie.
2. Nevoia de a se alimenta și hidrata (alimentație și hidratare inadecvată prin deficit )
Probleme de dependentță:
 Anorexie alimentară
 Greață, vărsături
 Pirozis
 Hidratare insuficientă – cantități mici
 Dezechilibru fizic ( slăbiciune, tegumente și mucoase uscate)
 Dificultate de a urma dieta
Diagnostic de nursing:
 Dificultate în respectarea regimului determinat de necunoașterea etiologiei bolii și
manifestată prin consum de alimente interzise, mese neechilibrate.
3. Nevoia de a elimina
Probleme de dependență
 Diaree
 Vărsături
Diagnostic de nursing:
 Alterarea eliminărilor determinată de boală/operaţia la nivelul tractului digestiv,
manifestată prin vărsături/scaune diareice.
4. Nevoia de a se mișca și de a avea o bună postură
Probleme de dependență
 Postură inadecvată
 Dificultate în schimbarea poziției
 Anchiloză
45
Diagnostic de nursing:
 Postură inadecvată determinată de durere și manifestată prin dificultate de schimbare
a poziției
5. Nevoia de a dormi și a se odihni
Probleme de dependență
 Insomnia
 Oboseala
 Incapacitatea de a-și concentra atenția
Diagnostic de nursing:
 Insomnie determinată de anxietate și durere, manifestată prin somn întrerupt, agitat,
superficial, oboseală,neliniște.
6. Nevoia de a se îmbrăca/dezbrăca
Probleme de dependență:
 Dificultate sau incapacitatea de a se îmbrăca și a se dezbrăca
 Dezinteres fata de tinuta- stare de apatie
 Ținută vestimentară inadecvată
Diagnostic de nursing:
 Dificultate în îmbrăcarea respectiv dezbrăcarea bolnavului, determinată de patologia
care impune limitarea mişcărilor bolnavului, manifestată printr-o ținută vestimentară
inadecvată și dezinteres față de imaginea proprie.
7. Nevoia de a fi curat, de a-și proteja tegumentele
Probleme de dependentță:
 Dezinteres pentru igiena corporală
 Carențe de igienă
 Dificultate în a urma prescripțiile de igienă
Diagnostic de nursing:
 Carențe de igienă, determinate de anxietate și repausul impus, manifestate prin
dezinteres față de măsurile de igiena, aspect general neîngrijit, neglijent și degajarea
unui miros neplăcut.
8. Nevoia de a menține temperatura corpului în limite normale
Probleme de dependență
 Frisoane
 Subfebrilitate
46
Diagnostic de nursing:
 Dificultate de a-şi păstra temperatura corpului în limite normale datorită stărilor
febrile din contextul bolii, manifestate prin subfebrilitate și frisoane.
9. Nevoia de a evita pericolele
Probleme de dependență:
 Vulnerabilitate în fața pericolelor
 Afectare psihică și fizică
Diagnostic de nursing:
 Anxietatea determinată de durere și boala în sine, manifestată prin facies crispat, frică,
neliniște, insomnie.
10. Nevoia de a comunica
Probleme de dependență:
 Comunicare senzorio-motorie afectată
 Comunicare ineficientă la nivel intelectual
 Comunicare ineficientă la nivel afectiv
 Singuratate
 Izolare socială
 Perturbarea comunicării familiale
Diagnostic de nursing:
 Comunicare ineficace la nivel senzorial și motor, determinată de durere, tulburări
circulatorii cerebrale, manifestată prin tulburari de vedere, pareze, afazie, anxietate,
depresie.
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor convingeri și valori, de a practica religia
Probleme de dependență:
 Culpabilitate
 Frustrare
 Neliniște față de semnificația propriei existențe
Diagnostic de nursing:
 Dificultate în exprimarea și manifestarea propriilor credințe și valori, determinată de
boală, durere și manifestată prin neliniște, culpabilitate, frustrare.
12. Nevoia de a fi ocupat și util
Probleme de dependență:
 Devalorizarea

47
 Neputința
 Dificultate de a-și asuma roluri sociale (retragere)
Diagnostic de nursing:
 Incapacitatea de a fi util și activ social din cauza bolii, manifestată prin sentimente de
inferioritate, neputință, retragere socială.
13. Nevoia de a te recrea
Probleme de dependență:
 Dificultatea de a îndeplini activități recreative
Diagnostic de nursing:
 Incapacitate/dificultate de a îndeplini unele activităţi recreative, datorită patologiei de
bază/asociate, manifestată prin inactivitate, plictiseală, tristețe
14. Nevoia de a învăța cum să-ți păstrezi sănătatea
Probleme de dependentță:
 Ignoranța
 Cunoștinte insuficiente
Diagnostic de nursing:
 Deficit de cunoştinţe privind boala de care suferă, tratament, complicaţii, recuperare,
mod de viaţă şi trai igienic, determinat de ignoranță și manifestat printr-un stil de viață
dezorganizat.

48
c. Plan de ingrijire
Nevoia Diagnosticul de nursing Obiective de Intervențiile asistentei medicale Evaluarea
fundamentală îngrijire Autonome Delegate îngrijirilor

1.a.Nevoia de Dispnee determinată de Asigurarea unei -aşezarea pacientului în -administrarea medicaţiei Pacientul
a respira respirații normale poziţie antalgică şi care să recomandată de medic, care prezintă o
durerea acută, manifestată
favorizeze o respiraţie să faciliteze respiraţia. respirație
prin oboseală la efort, uşoară (decubit semişezând, (Nitropector 2tb/zi) normală (17
şezând, lateral dr/stg) respitații/
respirație anevoioasă.
-asigurarea condiţiilor de minut)
microclimat : salon aerisit,
încălzit corespunzător,
-sfătuirea bolnavului să se
liniştească pentru a încerca
să respire normal.
- educarea pacientului
pentru a efectua tehnici de
relaxare; evitarea efortului
fizic, stresului;
- suplinesc pacientul în
satisfacerea altor nevoi
1b.Nevoia de a Circulație inadecvată Pacientul să - asigur repausul la pat al - la indicația medicului Pacientul
avea o bună prezinte circulație pacientului recoltez sânge pentru: prezintă
determinată de
circulație adecvată - fac psihoterapie HLG,VSH, acid uric, circulație
supraîncarcarea patului pacientului creatinină, uree sanguină, adecvată
- măsor și notez funcțiile glicemie, colesterol,
vascular, manifestată prin
vitale în F.O. ionogramă;
valori crescute ale tensiunii - asigur condițiile optime - examen sumar de urină;
de temperatură și aerisesc urocultură
arteriale, puls perceptibil,
salonul - pregatesc pacientul pentru:
ușoară tahicardie. - învăț pacientul să renunțe examene radiologice; EKG;
la obiceiuri dăunătoare - administrez: Nifedipin
(fumat, alcool); să aiba o 3tb/zi
alimentație bogată în fructe
și zarzavaturi; să reducă
grăsimile și clorura de
sodiu din alimentație
- pregătesc materialele
necesare pentru recoltarea
probelor de laborator și
însoțesc pacientul în sala de
recoltări și la examinări
paraclinice
2.Nevoia de a Dificultate în respectarea -Pacientul să-și - învăț pacientul să evite - precizez în FO bilanţul Bolnavul
se alimenta și însușeasca consumul de alcool,să aiba hidric/24 ore respectă
regimului determinat de
hidrata suficiente o alimentație bogată în -administrez soluții regimul
necunoașterea etiologiei cunoștințe în fructe, zarzavaturi; perfuzabile sau medicaţie alimentar, fiind
legatură cu - regim hipolipidic și care să protejeze/faciliteze bine alimentat și
bolii și manifestată prin
alimentele hiposodat; digestia, la indicaţia hidratat
consum de alimente permise și - asigur hidratare medicului.
interzise corespunzatoare;
interzise, mese
-Asigurarea unui - explorez gustul și
neechilibrate. regim dietetic obiceiurile alimentare ale
corespunzător pacientului;
(alimentar şi - servesc pacientul cu
hidric) şi alimente la o temperatură
supravegherea moderată, la ore regulate;
acestuia la - las pacientul să-și aleagă
nevoie. alimentele dupa gust,
respectând contraindicațiile
50
regimului
3.Nevoia de a Alterarea eliminărilor Facilitarea -ajutarea bolnavului să - determinarea bilanţului Pacientul
elimina eliminărilor urineze/să aibă scaun, ş.a hidric. prezintă
determinată de
bolnavului în mod -colectarea acestor produse - montarea diferitelor sonde eliminări
boala/operaţia la nivelul normal, în cel mai în cazul unor suspiciuni şi în vederea facilitării fiziologice
scurt timp. prezentarea acestora eliminărilor/ colecţiilor...
tractului digestiv,
medicului. - administarea de
manifestata prin -monitorizarea numărului şi antivomitive, antidiareice
cantităţilor de sau laxative la indicaţia
vărsături/scaune diareice.
vărsături/scaune diareice, medicului
cantităţii de urină -la indicaţia medicului
-supravegherea funcţionării probele recoltate vor fi
sondei urinare/sondei nazo- trimise la laborator în
gastrice/colostomei, ş.a şi vederea analizării lor. (se va
notarea cantităţilor şi respecta etichetarea
caracteristicilor acestor produsului biologic şi
colecţii în FO. biletul de trimitere
-captarea urinii, scaunelor completat/datat
şi notarea acestora în FO. corespunzător)
-asigurarea toaletării
tegumentelor şi mucoaselor
pacientului după
transpiraţiile intense, după
micţiune/defecaţie
(asigurarea intimităţii
bolnavului în timpul
acestor acte)
- pregătirea fizică şi psihică
a pacientului în vederea
51
efectuării oricărei proceduri
descrise mai sus.
4.Nevoia de a Postură inadecvată -Pacientul să nu - repausul total/parţial la - repaus impus la pat – Pacienta nu
se mișca și prezinte pat va fi asociat cu mişcări mobilizarea adecvată la prezintă
determinată de durere și
avea o bună complicații pasive efectuate de intervale regulate de timp, complicații
postură manifestată prin dificultate precum: escare, asistentă, ulterior (când pentru prevenirea escarelor
anchiloze, situaţia bolnavului permite de decubit (la 2-3 ore).
de schimbare a pozitiei
contracturi acest lucru) mişcări active, -reluarea treptată a
-Bolnavul să-şi efectuate de către bolnav, mişcărilor la indicaţia
recapete sub supravegherea medicului
încrederea în asistentei - efectuare de teste de efort,
efectuarea -reluarea treptată a la indicaţia medicului,
mişcărilor care îi mişcărilor, asociate cu pentru aflarea toleranţei la
asigură confortul recuperarea normală a efort a bolnavului.
necesar. pacientului, în funcţie de
evoluţia bolii/ funcţiile
vitale
- asigurarea lenjeriei curate
5.Nevoia de a Insomnie determinată de Pacientul să -cameră bine - continuă tratamentul Pacientul
dormi și a se anxietate și durere, beneficieze de aerisită/călduroasă, linişte. - administarea de beneficiază de
odihni manifestată prin somn somn -poziţia comodă a sedative/somnifere la un somn
întrerupt, agitat, corespunzator pacientului, lenjerie curată indicaţia medicului. corespunzator
superficial, calitativ și -la nevoie discuţii cu
oboseală,neliniște. cantitativ bolnavul (psihoterapie
nespecifică) explicând
starea actuală şi liniştirea
acestuia.
- exemple pozitive din

52
rândul altor pacienţi cu
patologie asemănătoare
6. Nevoia de a Dificultate în îmbrăcarea Bolnavul să se -după efectuarea toaletei Pacientul se
se îmbrăca și îmbrace şi bolnavului (sau în funcţie îmbracă și se
respectiv dezbrăcarea
dezbrăca dezbrace singur de împrejurări) asigur/ajut dezbracă singur,
bolnavului, determinată de la îmbrăcarea/dezbrăcarea fara ajutor
pacientului, astfel ca acesta
patologia care impune
să prezinte
limitarea mişcărilor dureri/disconfort minim.
- schimbarea lenjeriei
bolnavului, manifestată
corporale la nevoie.
printr-o ținută vestimentară -se va evita lenjeria strâmtă,
care poate produce
inadecvată și dezinteres
disconfort la mişcarea
față de imaginea proprie. pacientului.
-psihoterapie nespecializată
prin care dăm încredere
pacientului în recuperarea
rapidă a mobilităţii afectate.
7. Nevoia de a Carențe de igienă, Pacientul să aibă -asigurarea execuţiei - continuă tratamentul Pacientul
fi curat, determinate de anxietate și tegumente și toaletei zilnice generale a - efectuarea pansamentelor prezintă
îngrijit, de a repausul impus, mucoase curate, tegumentelor bolnavului şi în zonele tegumentare tegumente și
avea manifestate prin dezinteres integre după efectuarea nevoilor afectate, în condiţii de mucoase curate,
tegumente și față de măsurile de igiena, fiziologice ale acestuia asepsie crescută, integre
mucoase aspect general neîngrijit, - asigurarea dezinfecţiei -montarea sondelor/
integre neglijent și degajarea unui mucoaselor afectate ale cateterelor în condiţii de
miros neplacut bolnavului (ex cavitatea asepsie crescută şi
bucală: afte/sau menţinerea toaletei locale

53
postoperator) corespunzător după fiecare
-schimbarea lenjeriei de nevoie
pat/corp la nevoie. -efectuarea masajelor pentru
-mobilizarea pacientului prevenirea tulburărilor
pentru prevenirea escarelor circulatorii
de decubit.
8. Nevoia de a- Dificultate de a-şi păstra Pacientul să fie -modificarea mediului -administarea medicaţiei Pacientul
și păstra temperatura corpului în capabil să-şi ambiant cu facilitarea antitermice la indicaţia prezintă valori
temperatura limite normale datorită menţină menţinerii temperaturii în medicului. normale ale
corpului în stărilor febrile din temperatura în limite fiziologice. temperaturii
limitele contextul bolii, manifestate limite normale. -aplicarea de comprese reci
normale prin subfebrilitate și bolnavului
frisoane. -înregistarea valorilor
temperaturii în FO de
2ori /zi
-hidratarea bolnavului
-supravegherea transpiraţiei
şi îngrijirea tegumentelor
9.Nevoia de a Anxietate determinată de Reducerea - poziţionarea bolnavului în -EKG Pacientul afirmă
evita durerilor şi/ sau a poziţie de siguranţă şi -ecografie o stare de bine
durere și boala în sine,
pericolele anxietăţii/ stărilor folosirea accesoriilor fizic și psihic
-recoltarea sângelui
manifestată prin facies depresive. patului care să elimine risul urinii/scaunului şi alte
pericolelor
crispat, frică, neliniște, fluide ale organismului,
- convingerea pacientului să pentru probe de laborator.
insomnie facă eforturi dozate (în
contextul bolii) care să-i -administarea medicaţiei
permită evitarea pericolelor. anxiolitice/antidepresive
-asigurarea recomandate de medic

54
urinarului/ploştii lângă
patul bolnavului, astfel ca
pacientul să se simtă în
siguranţă din acest punct de
vedere şi servirea acestora
la pat, în caz de solicitare
-asigurarea toaletei
bolnavului totale/parţiale la
pat
-pregătirea materialelor/
instrumentelor necesare
pentru efectuarea unor
anumite tehnci/proceduri,
pe care le explicăm
pacientului, înaintea
efectuării lor.
10.Nevoia de a Comunicare ineficace la Pacientul să fie -discuţii cu bolnavul despre - expunem factorii de risc Pacientul este
comunica capabil să starea actuală a bolii de care trebuie evitaţi compensat
nivel senzorial și motor,
acumuleze care suferă, perspectivele (eliminarea fumatului, dietă senzorial
determinată de durere, cunoştinţele privind vindecarea, precum hiposodată, mişcare zilnică,
necesare şi importanţa urmării unei etc) pentru un trai
tulburări circulatorii
recuperării rapide diete de viaţă care să sănătos/prevenirea
cerebrale, manifestată prin şi a înlăturării asigure starea de sănătate agravărilor.
anxietăţii -importanţa vizitelor -determinăm bolnavul să
tulburări de vedere, pareze,
provocate de regulate la medic, precum înţeleagă că mişcarea/dieta
afazie, anxietate, depresie. necunoaşterea şi a continuităţii alimentară normală fără
evoluţiei bolii. tratamentului/ respectării grăsimi/mişcarea
orelor de administrare a gradată/susţinută, determină
medicaţiei recomandate. un trai care prelungeşte
55
viaţa
-aceleaşi aspecte trebuie
aduse la cunoştinţă
aparţinătorilor care vor fi
obligaţi să creeze un mediu
de siguranţă în jurul
bolnavului, menit să-i
asigure/prelungescă viaţa
11. Nevoia de Dificultate în exprimarea și Pacientul să simtă -această nevoie practicată - psihoterapie specializată Pacientul simte
a acţiona apartenenţa de bolnav acţionează apartenența
manifestarea propriilor
conform religioasă şi să constructiv, oferindu-i o religioasă şi
propriilor credințe și valori, acţioneze stare de sănătate mintală acţioneaza
convingeri şi conform optimă conform
determinată de boala,
valori, de a-şi propriilor credinţe propriilor
practica religia durere și manifestată prin şi obiceiuri. credinţe şi
obiceiuri
neliniște, culpabilitate,
frustrare.

12.Nevoia de a Incapacitatea de a fi util și Pacientul să fie -discuții cu pacientul - psihoterapie Pacientul


fi preocupat în activ social din cauza bolii, preocupat faţă de privind importanța specializată efectuată de manifestă
vederea manifestată prin tot ce se întâmplă cunoașterii bolii și a psiholog interes și
realizării sentimente de inferioritate, cu el şi în jurul lui evoluției acestei pentru a preocupare față
neputință și retragere lua măsurile necesare de tot ce se
socială insănătoșirii si asigurării întampla cu sine
unei stări de bine
13.Nevoia de a Incapacitate/dificultate de Pacientul să poată -psihoterapie nespecifică cu - psihoterapie Pacientul
se recreea a îndeplini unele activităţi să se destindă şi exemple pozitive de specializată efectuată de realizează
56
recreative, datorită recreeze recuperare a unor alţi psiholog activități de
patologiei de pacienţi cu afecţiune relaxare
bază/asociate, manifestată asemănătoare.
prin inactivitate, - determinarea bolnavului
plictiseală, tristețe să participe la activităţi
recreative alături de alţi
bolnavi – urmărirea
serialului/emisiunii
preferate la TV, citirea unor
reviste, cărţi, ş.a activităţi
de socializare
14.Nevoia de a Deficit de cunoştinţe/lipsa Pacientul să - asistenta informează Pacientul deține
invata cum sa cunoştinţelor privind prezinte pacientul şi familia acestuia cunostințe
isi pastreze boala de care suferă, capacitatea de a privind aspectele care despre boala sa
sanatatea tratament, complicaţii, acumula noi trebuie respectate (dietă/ și despre cum ar
recuperare, mod de viaţă şi cunoştinţe – tratament/ mod de viaţă, trebui să
trai igienic, cauzat de formarea unor ş.a) pentru a avea o viaţă procedeze
ignoranță și manifestat atitudini şi normală/pentru prevenirea pentru a avea un
printr-un stil de viață deprinderi corecte complicaţiilor și pentru a fi stil de viață
dezorganizat. de viaţă, pentru sănătos sănătos
obţinerea unei
stări de bine –
dorinţa de a fi
independent.

57
Obiectivul 5 Educație pentru sănătate la un pacient cu colică biliară în criză

Educația în sine reprezintă un proces interactiv ce favorizează învățarea. Asistentei îi


revine, în acest context, un rol esențial și anume acela de a învăța pacientul un set de acțiuni,
norme și noi cutume care îi vor imbunătăți calitatea vieții și îl vor ajuta în ameliorarea,
tratarea și prevenirea unor noi boli.
Scopurile educației pentru sănătate devin astfel, acelea de promovare a sănătății, de
ajutare a pacientului în dobândirea unui grad mai mare de autonomie, de asigurare a
continuității îngrijirilor din spital și la domiciliul bolnavului.
Pe lângă acestea, asistenta medicala reușeste prin educația pentru sănătate să crească
stima de sine a pacientului, permițându-i să își asume o mai mare responsabilitate față de
propria sănătate.
În tot acest proces educațional, asistenta trebuie să țină seama de o serie de principii
educative:
 Alegerea momentului potrivit (atunci când pacientul este dispus și deschis pentru a
recepționa informația)
 Utilizarea unui limbaj accesibil, pe înțelesul pacientului, apelând dacă este cazul și la
exemple concrete sau analogii
 Repetarea informațiilor pe parcursul spitalizării pentru a consolida învățarea
 Verificarea informațiilor reținute de către pacient.
Asistenta medicala are, pe scurt, un rol determinant în evoluția pacientului, fiind cea
care comunică cel mai mult cu acesta din urmă, și în același timp persoana care
instruiește pacientul în adoptarea unui nou stil de viață, sănătos, care să prevină
reîmbolnăvirile.
Asistenta va instrui pacientul:
 să urmeze cu strictețe tratamentul medicamentos stabilit de medic, ținând seama de
orele la care trebuie administrat și condițiile impuse (înainte, în timpul, sau după
masă);
 să respecte regimul alimentar indicat de medicul specialist
 să evite eforturile prelungite
 să respecte orele de somn
 să evite factorii nocivi precum tutun, alcool, cofeina
 să încerce pe cât posibil să desfășoare activități fizice moderate, pentru a preveni
sedentarismul și obezitatea
 să evite pe cât posibil stresul și situațiile tensionate.
În tot acest proces educațional va fi implicată și familia sau aparținătorii pacientului,
pentru a facilita adoptarea unui nou stil de viață, cu scopul de a îmbunătăți, menține, promova
și asigura starea de sănătate.

59
Capitolul III - Bibliografie
1. *** - Ghid terapeutic în bolile digestive, Ed. Facla, 1978, p.267.
2. Borundel Corneliu - Manual de medicină internă. Editura medicală, Bucureşti,
1998.
3. Bruckner I., Acad. A. Moga – Medicină internă, E.D.P., Bucureşti, 1967. p.259-
264.
4. Daşchievici Silvian, Mihai Mihăilescu – Chirurgie, Editura Medicală, Bucureşti,
1999.
5. Dolinescu C. – Îndreptar de activitate practică în clinica chirurgicală, Ed.
Litografia IMF Iaşi, 1982, p.26-38
6. Grigorescu M., O. Pascu – Tratat de gastroenterologie clinică, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1997, vol 2, p.611
7. Lungu I., Dr. C. Stanciu – Semiologie şi propedeutică, Ediţia a IV-a, vol II, Ed.
Junimea, Iaşi, 1985.
8. Mincu Iulian – Alimentaţia raţională a omului sănătos şi bolnav, Editura Medicală,
Bucureşti, 1975, p.281
9. Mogoş, Gh. - Mica enciclopedie de boli interne, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1986. p.589-599.
10. Niculescu Paulina – Curs de medicină internă pentru studenţii anului IV, UMF,
Iaşi, p.250.
11. Păun R. – Tratat de medicină internă, Bolile aparatului digestiv, Ficatul , căile
biliare şi pancreasul, Editura Medicală, Bucureşti, 1986, p.580
12. Popa G. – Diagnosticul şi tratamentul bolilor interne, Ediţia a III-a revizuită, Ed.
Junimea, Iaşi, 1989. p.255-231.
13. Proca E. – Tratat de patologie chirurgicalã, Ed. Medicală, Bucureşti, 1988, vol 6,
p.916-917.
14. Şuţeanu Şt. – Diagnosticul şi tratamentul bolilor interne, vol 1, Editura Medicală,
Bucureşti, 1982, p.552-561.
15. Titircă L. - Tehnici de evaluarea şi îngrijire acordate de asistenţii Medicali, Ed.
Medicală, Bucureşti, 1998.
16. Titircă L.- Ghid de nursing, Ed, Medicală, Bucureşti, 1998,
17. Titircă Lucreţia - Urgenţe medico-chirurgicale, Ediţia a III-a, Ed. Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 1998.
18. Voiculescu C., I.C.Petricu - Anatomia şi fiziologia omului (ediţia a IV-a), Ed.
Medicală, Bucureşti, 1971. pag. 624-628.

61
Capitolul IV – Anexe

Fig.1 Anatomia ficatului

62
Fig.2 Distributia vaselor de sange si a canalelor ficatului

63
Fig. 3 Prezenta calculilor in caile hepatice

64
Fig. 4 Colecistita acuta

65
Fig. 5 Colecistectomie

66
Fig. 6 Colecistita acuta litiazica

67
Fig.7 Litiaza coledociana

68
Fig.8 Icter mecanic

69
Fig.9 Pancreatita acuta

70