DIFERENŢIABILITATE ÎN IRp

1. Diferenţiabilitate de ordinul I
Diferenţiala Gateaux
◦
Fie f = (f1 , . . . , fq ) : A ⊂ IRp → IRq şi a ∈ A.
Fie v ∈ IRp un vector din IRp , pe care-l vom numi direcţie. Considerăm
funcţia
d d
ϕv : Av = {t ∈ IR : a + tv ∈ A} → IRq , ϕv (t) = f (a + tv).

Definiţie. Spunem că f este derivabilă după direcţia v ı̂n punctul a, dacă
ϕv este derivabilă ı̂n t0 = 0.
Vectorul (numărul real ı̂n cazul q = 1)

ϕv (t) − ϕv (0) f (a + tv) − f (a)

ϕ0v (0) = lim = lim
t→0 t t→0 t
∂f (a)
se notează cu şi se numeşte derivata după direcţia v a funcţiei f ı̂n
∂v
punctul a.
Definiţie. Spunem că funcţia f : A ⊂ IRp → IRq este diferenţiabilă
Gâteaux ı̂n a ∈ A, dacă f este derivabilă după orice direcţie v ∈ IRp ı̂n a.
Aplicaţia
d ∂f (a)
δa f : IRp → IRq , δa f (v) =
∂v
se numeşte diferenţiala Gâteaux a funcţiei f ı̂n punctul a.
Dacă f : A ⊂ IRp → IRq este diferenţiabilă Gâteaux ı̂n a ∈ A, atunci f
este continuă Gâteaux ı̂n a.

1
 O aplicaţie f = (f1 , . . . , fq ) : A ⊂ IRp → IRq este diferenţiabilă Gâteaux
ı̂n a ∈ A dacă şi numai dacă toate componentele sale f1 , . . . , fq sunt diferen-
ţiabile Gâteaux ı̂n a. Are loc relaţia

δa f (v) = (δa f1 (v), . . . , δa fq (v)).

Exemplu. Fie f : IR2 → IR, f (x1 , x2 ) = x1 x2 , punctul a = (2, 3) şi

v = (1, 2).
Derivata după direcţia v a funcţiei f ı̂n punctul a este:

∂f (a) f (a + tv) − f (a) f (2 + t, 3 + 2t) − f (2, 3)

= lim = lim =
∂v t→0 t t→0 t
(2 + t)(3 + 2t) − 6
= lim = lim(7 + 2t) = 7.
t→0 t t→0

Pentru a determina diferenţiala Gâteaux a funcţiei f ı̂ntr-un punct a =

(a1 , a2 ) se consideră un vector arbitrar v = (v1 , v2 ) şi se calculează derivata
după direcţia v a funcţiei f ı̂n punctul a:

∂f (a) f (a + tv) − f (a)

= lim
∂v t→0 t
f (a1 + tv1 , a2 + tv2 ) − f (a1 , a2 )
= lim
t→0 t
(a1 + tv1 )(a2 + tv2 ) − a1 a2
= lim
t→0 t
= lim(a1 v2 + a2 v1 + tv1 v2 ) =
t→0

= a1 v2 + a2 v1 .

Rezultă că δa f (v) = a1 v2 + a2 v1 .

Diferenţiala Gâteaux a funcţiei f ı̂n punctul a = (2, 3) este:

δ(2,3) f : IR2 → IR, δ(2,3) f (v) = 3v1 + 2v2 , ∀v = (v1 , v2 ) ∈ IR2 .

2
Operaţii cu funcţii diferenţiabile Gâteaux
◦
Dacă f, g : A ⊂ IRp → IRq sunt diferenţiabile Gâteaux ı̂n a ∈ A, atunci
f + g, αf şi < f, g > sunt diferenţiabile Gâteaux ı̂n a cu

δa (f + g) = δa f + δa g,

δa (αf ) = αδa f, ∀α ∈ IR,

δa < f, g > (v) =< δa f (v), g(a) > + < f (a), δa g(v) >, ∀v ∈ IRp .

În cazul q = 1 şi g(a) 6= 0 funcţia f /g este diferenţiabilă Gâteaux ı̂n a şi
1
δa (f /g)(v) = (g(a)δa f (v) − f (a)δa g(v)).
g 2 (a)

Propoziţie. Dacă f : A ⊂ IRp → IRq este diferenţiabilă Gâteaux ı̂n a,

atunci f este derivabilă parţial ı̂n a şi
∂f (a)
= δa f (ei ).
∂xi

Într-adevăr, dacă f este diferenţiabilă Gâteaux ı̂n a, ea este derivabilă

dupa orice direcţie ı̂n punctul a, prin urmare şi după direcţiile e1 , . . . , ep .

Diferenţiala Fréchet
◦
Fie f : A ⊂ IRp → IRq şi a ∈ A.
Definiţie. Funcţia f este diferenţiabilă Fréchet (pe scurt diferenţiabilă)
ı̂n punctul a şi notăm f ∈ Fa dacă există o aplicaţie liniară şi continuă
da f : IRp → IRq astfel ı̂ncât
f (x) − f (a) − da f (x − a)
lim = 0.
x→a kx − ak
Aplicaţia da f se numeşte diferenţiala Fréchet a funcţiei f ı̂n punctul a.
Dacă notăm x = a + h, atunci limita din definiţie se scrie:
f (a + h) − f (a) − da f (h)
lim = 0.
h→0 khk

3
 Definiţie. Funcţia f este diferenţiabilă pe o mulţime deschisă A0 ⊂ A
dacă ea este diferenţiabilă ı̂n orice punct a ∈ A0 .
Observaţie. Diferenţiala unei funcţii ı̂ntr-un punct este o funcţie.
O funcţie f diferenţiabilă ı̂ntr-un punct este continuă ı̂n acel punct.

Definiţii echivalente
◦
Definiţie. Funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul a ∈ A, dacă există
λ1 , . . . , λp ∈ IRq şi o funcţie ω : Va → IRq continuă şi nulă ı̂n a (lim ω(x) =
x→a
ω(a) = 0), astfel ı̂ncât:
p
X
f (x) = f (a) + (xi − ai )λi + kx − akω(x),
i=1

pentru orice x ∈ Va , unde Va ⊂ A desemnează o vecinătate a punctului a.

◦
Definiţie. Funcţia f este diferenţiabilă ı̂n punctul a ∈ A, dacă există
λ1 , . . . , λp ∈ IRq şi funcţiile ω1 , . . . , ωp : Va → IRq continue şi nule ı̂n a, astfel
ı̂ncât: p
X
f (x) = f (a) + (xi − ai )(λi + ωi (x)),
i=1

pentru orice x ∈ Va .
◦
Fie f : A ⊂ IRp → IRq şi a ∈ A.
Propoziţie. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n a, atunci f este diferenţiabilă
Gateaux ı̂n a şi δa f (v) = da f (v), pentru orice vector v ∈ IRp .
Propoziţie. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n a, atunci f este derivabilă
∂f (a)
parţial ı̂n a şi = da f (ei ).
∂xi
∂f (a)
λi din definiţie sunt derivatele parţiale ale lui f ı̂n a, adică λi = .
∂xi
Funcţia f = (f1 , . . . , fq ) : A ⊂ IRp → IRq este diferenţiabilă Fréchet ı̂n
a dacă şi numai dacă toate componentele sale f1 , . . . , fq sunt diferenţiabile
Fréchet ı̂n a. Diferenţiala lui f ı̂n a este:

da f (v) = (da f1 (v), . . . , da fq (v)), ∀v ∈ IRp .

4
Funcţii reale de variabilă vectorială
◦
Fie f : A ⊂ IRp → IR (p > 1) şi a = (a1 , . . . , ap ) ∈ A.
Propoziţie. Dacă f este diferenţiabilă ı̂n a, atunci ea are derivate
parţiale ı̂n acest punct şi diferenţiala ei ı̂n a este:
p
X ∂f (a)
da f = dxi ,
i=1
∂xi

unde dxi : IRp → IR, dxi (v) = dxi (v1 , . . . , vp ) = vi .

Diferenţiala lui f ı̂n punctul a, calculată ı̂n vectorul v = (v1 , . . . , vp ) se
scrie: p
X ∂f (a)
da f (v) = vi .
i=1
∂x i

Teoremă. (Criteriu de diferenţiabilitate) Dacă f : A ⊂ IRp → IR,

p > 1, este continuă pe o vecinătate V ⊂ A a lui a şi are derivate parţiale
continue ı̂n a, atunci f este diferenţiabilă Fréchet ı̂n a.
Dacă f este de clasă CA1 , atunci f este diferenţiabilă Fréchet pe orice
mulţime deschisă conţinută ı̂n A.
Diferenţiala totală a unei funcţii diferenţiabile pe o mulţime deschisă este:
p
X ∂f
df = dxi .
i=1
∂xi

Pp ∂
Operatorul d = dxi se numeşte operator de diferenţiere.
i=1 ∂xi

Cazul funcţiilor reale de două variabile reale (p = 2)

◦
Fie f : (x, y) ∈ A ⊂ IR2 → f (x, y) ∈ IR diferenţiabilă ı̂n (a, b) ∈ A.
Avem:
∂f (a, b) ∂f (a, b)
d(a,b) f = dx + dy.
∂x ∂y
Diferenţiala lui f ı̂n (a, b) calculată ı̂n v = (v1 , v2 ) este:

∂f (a, b) ∂f (a, b)
d(a,b) f (v1 , v2 ) = v1 + v2 .
∂x ∂y

5
Operatorul de diferenţiere este:
∂ ∂
d= dx + dy.
∂x ∂y

Exemple.
1. Fie f : IR2 → IR, f (x, y) = 2x3 + 3xy 2 + 5x − 2y şi punctul (1, 2) ∈ IR2 .
Funcţia f este continuă şi are derivate parţiale continue pe IR2 , deci ea este
de clasă CI1R2 . Conform teoremei de mai sus, rezultă că f este diferenţiabilă.
Diferenţiala lui f ı̂ntr-un punct curent (x, y) este:

∂f ∂f
df = dx + dy = (6x2 + 3y 2 + 5)dx + (6xy − 2)dy
∂x ∂y

şi relativ la punctul (1, 2):

d(1,2) f = 23dx + 10dy.

Diferenţiala lui f relativ la punctul (x, y) şi de argument v = (3, 4) este:

∂f ∂f
df (3, 4) = 3 +4 = 3(6x2 + 3y 2 + 5) + 4(6xy − 2) = 18x2 + 9y 2 + 24xy + 7
∂x ∂y
şi
∂f (1, 2) ∂f (1, 2)
d(1,2) f (3, 4) = 3 +4 = 3 · 23 + 4 · 10 = 109.
∂x ∂y

2. Fie f : IR2 → IR, f (x, y) = xy 3 ln(1 + x2 ).

Funcţia f este de clasa CI1R2 şi, prin urmare, diferenţiabilă. Diferenţiala
sa este:
2x2 y 3
 
∂f ∂f 3 2
df = dx + dy = y ln(1 + x ) + dx + 3xy 2 ln(1 + x2 )dy.
∂x ∂y 1 + x2

3. Fie f : IR3 → IR, f (x, y, z) = 3x2 y + xyz + x sin z. Operatorul de

diferenţiere este:
∂ ∂ ∂
d= dx + dy + dz.
∂x ∂y ∂z

6
Diferenţiala lui f este:
∂f ∂f ∂f
df = dx + dy + dz
∂x ∂y ∂z
= (6xy + yz + sin z)dx + (3x2 + xz)dy + (xy + x cos z)dz.

4. Fie f : IR2 → IR3 , f (x, y) = (xy, x2 + y, 3x − 2y).

Notăm f = (f1 , f2 , f3 ), unde f1 , f2 , f3 : IR2 → IR, f1 (x, y) = xy, f2 (x, y) =
2
x + y, f3 (x, y) = 3x − 2y.
Funcţiile f1 , f2 , f3 sunt diferenţiabile pe IR2 , deci funcţia vectorială f
este diferenţiabilă. Diferenţiala lui f este:
df = (df1 , df2 , df3 ) = (ydx + xdy, 2xdx + dy, 3dx − 2dy).
Fie punctul (2, 5) ∈ IR2 . Diferenţiala lui f ı̂n (2, 5) este:
d(2,5) f = (d(2,5) f1 , d(2,5) f2 , d(2,5) f3 ) = (5dx + 2dy, 10dx + dy, 3dx − 2dy).

Operaţii cu funcţii diferenţiabile Fréchet

◦
Dacă f, g : A ⊂ IRp → IRq sunt diferenţiabile Fréchet ı̂n a ∈ A, atunci
f + g, αf şi < f, g > sunt diferenţiabile Fréchet ı̂n a cu
da (f + g) = da f + da g,

da (αf ) = αda f,

da < f, g > (v) =< da f (v), g(a) > + < f (a), da g(v) >, ∀v ∈ IRp .
◦
Dacă f : A ⊂ IRp → IRq este diferenţiabilă Fréchet ı̂n a ∈ A şi h :
f (A) → IRm este diferenţiabilă Fréchet ı̂n b = f (a), atunci funcţia h ◦ f este
diferenţiabilă Fréchet ı̂n a cu
da (h ◦ f ) = df (a) h ◦ da f,
q
∂(h ◦ f )(a) X ∂fj (a) ∂h(f (a))
= · ,
∂xi j=1
∂xi ∂yj

Jh◦f (a) = Jh (f (a)) · Jf (a).

7
2. Diferenţiabilitate de ordinul doi
Diferenţiala Gâteaux de ordinul doi
Definiţie. Aplicaţia f : A ⊂ IRp → IRq se zice diferenţiabilă ı̂n sens
◦
Gâteaux de ordinul doi ı̂n a ∈ A şi notăm f ∈ Ga2 , dacă există o vecinătate
V ⊂ A a lui a ı̂ncât f este diferenţiabilă ı̂n sens Gâteaux pe V şi derivatele
parţiale
∂f ∂f
,..., : V → IRq
∂x1 ∂xp
sunt diferenţiabile Gâteaux ı̂n a.
În cazul q = 1, funcţia f : A ⊂ IRp → IR este diferenţiabilă ı̂n sens
◦
Gâteaux de ordinul doi ı̂n a ∈ A, dacă şi numai dacă f este diferenţiabilă
 ı̂n
∂f ∂f
sens Gâteaux pe o vecinătate V a lui a şi gradientul său ∇f = ,...,
∂x1 ∂xp
este diferenţiabil ı̂n sens Gâteaux ı̂n a.
În acest caz, funcţia δa2 f : IRp × IRp → IR definită prin
d
δa2 f (u, v) =< δa (∇f )(u), v >

se numeşte diferenţiala Gâteaux de ordinul doi a funcţiei (reale) f ∈ Ga2 ı̂n

◦
punctul a ∈ A.
Pentru cazul unei aplicaţii vectoriale f = (f1 , . . . , fq ) ∈ Ga2 , aplicaţia
d
δa2 f : IRp × IRp → IRq , δa2 f (u, v) = (δa2 f1 (u, v), . . . , δa2 fq (u, v))

se numeşte diferenţiala Gâteaux de ordinul doi a aplicaţiei vectoriale f ı̂n

punctul a.

Propoziţie. Dacă f este diferenţiabilă Gâteaux de două ori ı̂n a, atunci

f are derivate parţiale de ordinul doi ı̂n a şi

∂ 2 f (a)
= δa2 f (ej , ei )
∂xj ∂xi

pentru orice i, j = 1, p.

8
Diferenţiala Fréchet de ordinul doi
Definiţie. O aplicaţie f : A ⊂ IRp → IRq se zice diferenţiabilă ı̂n sens
◦
Fréchet (pe scurt diferenţiabilă) de două ori ı̂n a ∈ A şi notăm f ∈ Fa2 ,
dacă există o vecinătate V ⊂ A a lui a ı̂ncât f este diferenţiabilă pe V şi
∂f ∂f
derivatele parţiale ,..., sunt diferenţiabile ı̂n a.
∂x1 ∂xp
În cazul q = 1, funcţia f : A ⊂ IRp → IR este diferenţiabilă de două ori
◦
ı̂n a ∈ A, dacă şi numai dacăf este diferenţiabilă
 pe o vecinătate V ⊂ A a
∂f ∂f
lui a şi gradientul său ∇f = ,..., este diferenţiabil ı̂n a.
∂x1 ∂xp
În acest caz, funcţia d2a f : IRp × IRp → IR definită prin

d2a f (u, v) =< da (∇f )(u), v >

se numeşte diferenţiala de ordinul doi a funcţiei (reale) f ı̂n punctul a.

Pentru cazul unei aplicaţii f = (f1 , . . . , fq ) ∈ Fa2 aplicaţia
d
d2a f : IRp × IRp → IRq , d2a f (u, v) = (d2a f1 (u, v), . . . , d2a fq (u, v))

se numeşte diferenţiala de ordinul doi a aplicaţiei vectoriale f ı̂n a.

Propoziţie. Dacă f este diferenţiabilă de două ori ı̂n a, atunci ea este

diferenţiabilă Gâteaux de două ori ı̂n a şi δa2 f (u, v) = d2a f (u, v).
Propoziţie. Dacă f este diferenţiabilă de două ori ı̂n a, atunci f are
∂ 2 f (a)
derivate parţiale de ordinul doi ı̂n a şi = d2a f (ej , ei ).
∂xj ∂xi
Teoremă. (Criteriul de diferenţiabilitate de ordinul doi) Dacă
∂ 2f
f ∈ Da2 şi pentru orice i, j = 1, p aplicaţiile sunt continue ı̂n a ∈ A
∂xj ∂xi
(adică f este de clasă C 2 ı̂n a), atunci f este diferenţiabilă de două ori ı̂n a.
Diferenţiala de ordinul doi a funcţiei f ı̂n a este dată de formula:
p
X ∂ 2 f (a)
d2a f = dxi dxj .
i,j=1
∂xi ∂xj

9
Într-un argument (u, v) ∈ IRp × IRp ea se scrie:
p
X ∂ 2 f (a)
d2a f (u, v) = ui vj .
i,j=1
∂xi ∂xj

Ei i se asociază matricea simetrică (derivatele parţiale de ordinul doi mixte

sunt egale)
 2
∂ f1 (a) ∂ 2 f1 (a) ∂ 2 f1 (a)

 ∂x21 ...
 ∂x2 ∂x1 ∂xp ∂x1  
 
 2 2 2

 ∂ f2 (a) ∂ f2 (a) ∂ f2 (a) 
 ... 
d  ∂x1 ∂x2 ∂x22 ∂xp ∂x2 
Hf (a) = 


 

 ... ... ... ... 

 
 2 2 2

 ∂ fq (a) ∂ fq (a) ∂ fq (a) 
...
∂x1 ∂xp ∂x2 ∂xp ∂x2p

numită hessiana funcţiei f ı̂n punctul a.

Observaţie. d2a f este biliniară şi simetrică (d2a f (u, v) = d2a f (v, u), pentru
orice u, v ∈ IRp ).
Exemple.
1. Fie f : IR2 → IR, f (x, y) = 2x3 + 3xy 2 + 5x − 2y şi punctul (3, 1) ∈ IR2 .
Funcţia f este de clasă C 2 pe IR2 , deci este diferenţiabilă de două ori.
Derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi şi doi sunt:
∂f ∂f
= 6x2 + 3y 2 + 5, = 6xy − 2,
∂x ∂y
∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f ∂ 2f
= 12x, = = 6y, = 6x.
∂x2 ∂y∂x ∂x∂y ∂y 2
Atunci
2
∂ 2f 2 ∂ 2f ∂ 2f 2

2 ∂ ∂
df= dx + dy f= dx + 2 dxdy + 2 dy
∂x ∂y ∂x2 ∂y∂x ∂y
= 12xdx2 + 12ydxdy + 6xdy 2

10
şi relativ la punctul (1, 2):
d2(3,−1) f = 36dx2 − 12dxdy + 18dy 2 .
Hessiana funcţiei f este:
 2
∂ f ∂ 2f

!
 ∂x2 ∂y∂x  12x 6y
Hf =   ∂ 2f
= .
∂ 2f  6y 6x
∂x∂y ∂y 2

2. Fie f : IR3 → IR2 , f (x, y, z) = (xy 3 + ez , sin x2 − yz).

Notăm f = (f1 , f2 ). Componentele lui f sunt diferenţiabile de două ori,
deci funcţia vectorială f este diferenţiabilă de două ori.
Derivatele parţiale de ordinul ı̂ntâi şi doi ale funcţiilor f1 (x, y, z) = xy 3 + ez ,
respectiv f2 (x, y, z) = sin x2 − yz sunt:
∂f1 ∂f1 ∂f1
= y3, = 3xy 2 , = ez ,
∂x ∂y ∂z
∂ 2 f1 ∂ 2 f1 ∂ 2 f1
= 0, = 6xy, = ez ,
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
∂ 2 f1 ∂ 2 f1 ∂ 2 f1
= 3y 2 , = 0, = 0,
∂x∂y ∂y∂z ∂z∂x
∂f2 ∂f2 ∂f2
= 2x cos x2 , = −z, = −y,
∂x ∂y ∂z
∂ 2 f2 2 2 2 ∂ 2 f2 ∂ 2 f2
= 2 cos x − 4x sin x , = 0, = 0,
∂x2 ∂y 2 ∂z 2
∂ 2 f2 ∂ 2 f2 ∂ 2 f2
= 0, = −1, = 0.
∂x∂y ∂y∂z ∂z∂x
Diferenţiala de ordinul ı̂ntâi a lui f este:
df = (df1 , df2 ) = (y 3 dx + 3xy 2 dy + ez dz, 2x cos x2 dx − zdy − ydz)
iar diferenţiala sa de ordinul doi este:
d2 f = (d2 f1 , d2 f2 )
= (6xydy 2 + ez dz 2 + 6y 2 dxdy, (2 cos x2 − 4x2 sin x2 )dx2 − 2dydz).

11