Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Memoria Umana
Memoria Umana
ro
Prezentare:
1. Definirea memoriei
2. Cadrul teoretic general
3. Conţinutul informaţional al memoriei
4. Funcţiile memoriei
5. Structurile operatorii ale memoriei
6. Produsul memoriei
7. Experimente
8. Proprietăţile memoriei
1. Definirea memoriei
Memoria defineşte dimensiunea temporală a organizării noastre psihice,
integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent, viitor. Graţie
memoriei, fiinţa noastră psihică, EU-l, dobândeşte continuitatea identităţii în timp. Fără
dimensiunea mnezică, am trăi numai prezentul clipei, am fi în permanenţă puşi în faţa
unor situaţii noi, pentru care nu am dispune de nici un fel de experienţă elaborată, de nici
un procedeu de abordare şi rezolvare, ne-am zbate permanent în jocul încercărilor şi
erorilor, adaptarea devenind, practic, imposibilă.
Funcţia memoriei devine, aşadar, o condiţie bazală indispensabilă a existenţei şi
adaptării optime, a unităţii temporale a personalităţii noastre. Ea se datorează plasticităţii
creierului – proprietatea de a-şi modifica starea internă sub influenţa stimulilor externi –
şi capacităţii lui de înregistrare, păstrare şi reactualizare a „urmelor” acestor stimuli.
Memoria umană a cunoscut o amplă dezvoltare istorică, în cursul căreia şi-a
restructurat atât schema de funcţionare internă, prin trecerea de la forme imediate la
forme mediate (prin limbaj şi procedee mnemotehnice de natură logică), cât şi aria de
cuprindere, ajungând să înregistreze şi să conserve informaţii despre toate genurile de
fenomene şi evenimente, precum şi întreaga gamă de experienţe, accesibile la nivel
individual şi comunitar. Latura remarcabilă a evoluţiei memoriei umane constă în
diferenţierea şi individualizarea capacităţii reactualizării, care permite valorificarea
propriu-zisă a informaţiei şi experienţei stocate, şi desfăşurarea unor activităţi mintale
autonome, în care trecutul se leagă de prezent, iar prezentul de viitor. La om, memoria nu
este concentrată şi localizată într-un singur bloc, ci este distribuită mecanismelor care
realizează funcţiile şi actele psihocomportamentale specifice. Aşadar, spre deosebire de
computer, creierul uman posedă nu doar un singur bloc memorativ, ci mai multe, între
care există conexiuni bilaterale. Între modul de funcţionare a memoriei şi modul de
funcţionare al percepţiei, reprezentării şi gândirii există o condiţionare reciprocă
profundă: dereglarea verigii memorative determină tulburări serioase în desfăşurarea
proceselor pe care le susţine (percepţie sau gândire), iar dereglări la nivelul procesului
specific afectează funcţionarea bazei lui memorative.
Memoria se caracterizează prin câteva trăsături esenţiale, care îi sunt imprimate
de integrarea ei în structura proceselor şi activităţilor specifice. Memoria este activă,
selectivă, contextuală, mijlocită, organizată logic şi sistemic. În investigarea şi evaluarea
nivelului de dezvoltare şi eficienţă al memoriei se iau în considerare următorii parametri:
volumul, trăinicia, fidelitatea, completitudinea, promptitudinea. După diverse criterii,
memoria poate fi clasificată şi pot fi delimitate mai multe forme ale acesteia. Astfel, după
prezenţa sau absenţa intenţiei, scopului şi controlului voluntar în procesele de engramare,
păstrare şi reactualizare, delimităm memoria involuntară şi memoria voluntară. După
gradul de înţelegere al celor memorate, memoria poate fi mecanică sau logică. După
modalitatea informaţională preferenţială, s-au identificat memoria imagistic-intuitivă şi
memoria verbal-simbolică. În fine, după criteriul timpului, se delimitează: memoria
senzorială, memoria de scurtă durată şi memoria de lungă durată.
2. Cadrul teoretic general
Fig.1. Distribuirea amintirilor de-a lungul vieţii pe lotul subiecţilor de 66 de ani (105 s).
6. Produsul memoriei
În plan subiectiv, memoria este trăită ca amintire. În termeni psihologici, vorbim
despre reactualizarea informaţiilor. Reactualizarea se realizează în două forme:
recunoaşterea şi reproducerea. Recunoaşterea se realizează în prezenţa informaţiilor
originale, care trebuie recunoscute între alte informaţii. Este o formă simplă de
reactualizare, ce presupune mai ales implicaţii de ordin perceptiv şi ale procesului
reprezentării. Reproducerea este forma complexă şi superioară a reactualizării, ea
realizându-se în absenţa informaţiei originale. Este mult mai dificil de realizat, implicând
mai ales reprezentarea şi gândirea. Reproducerea poartă întotdeauna amprenta
subiectului, a stilului său cognitiv, a experienţei sale, a complexităţii procedeelor mintale
folosite, precum şi a procedeelor mnemotehnic.
7. Experimente
Un martor ocular la o crima poate juca un rol crucial in determinarea vinovăţiei
unui suspect. Oricum psihologii susţin ca oamenii nu îşi aduc aminte lucrurile exact cum
s-au întâmplat, sau câteodată oamenii îşi pot aminti lucruri care nu s-au întâmplat.
Fig.3. Picturile lui Franco Magnani un artist din San Francisco
Acesta si-a demonstrat remarcabila memorie pentru satul sau natal din Italia. Aici
una dintre picturile satului Pontio (fig.3. sus) este juxtapusa cu o poză actuală a
satului(fig.3. jos). Magnani şi-a părăsit satul in 1958 in jurul vârstei de 20 de ani. Opt ani
mai târziu in timpul unei boli serioase a început sa viseze despre satul său natal cu niste
detalii uimitoare. In curând imaginile le vedea in timpul zilei ca nişte halucinaţii.
Impulsionat şi lucrând în totalitate din memorie a început să deseneze diferite scene ale
satului. Cu toate ca unele din lucrările sale prezintă acurateţe aproape fotografică, multe
dintre ele înfăţisează satul intr-o lumina idilică. Psihologul American Sperling a
demonstrat existenţa memoriei senzoriale in anul 1960. Sperling a rugat câteva persoane
sa se uite la un ecran alb. Apoi a proiectat 12 litere pe ecran pentru 1/20 secunde aranjate
într-o ordine anume. Subiecţii erau apoi rugaţi sa spună cat mai multe litere din imagine.
Majoritatea îşi aminteau 4 sau 5 litere exacte cu toate că ştiau ca au văzut mai multe litere
dar nu îşi aminteau exact care erau acestea. Apoi a adăugat un sunet la imagine,
persoanele îşi aminteau literele pe rânduri si in funcţie de frecventă (măsurată in Hz)
sunetului (joasă, medie sau înaltă)
.
Memoria semantică: este alcătuită din fapte, idei, concepte cu referire la ceea ce
este general, opuse singularului, individualului. Imaginea lui Moş Crăciun cu
sacul cu daruri lângă pomul de iarna împreuna cu familia, este o imagine
personală spre deosebire de termenii generali fără nici o conotaţie specifică de
Moş Crăciun şi pom de iarnă.
Memoria o regăsim ca:
8. Proprietăţile memoriei
Memoria are anumite proprietăţi care se manifestă diferit la persoane diferite:
Rapiditatea fixării - vizează uşurinţa întipăririi, efortul supus pentru realizarea ei.