Sunteți pe pagina 1din 2

Problema Orientală

Alte denumiri: Chestiunea Orinetală / Criza Orientală

Problema Orientală este o perioadă în istoria Europei caracterizată prin încercările de


rezolvare a problemelor diplomatice și politice generate de decăderea Imperiului Otoman.
Expresia nu este aplicată unei probleme anume, dar include o varietate de chestiuni apărute
între secolele al XVIII-lea și al XX-lea, în special cele care au generat instabilitate în regiunile
europene aflate sub dominația turcilor.
„Chestiunea Orientală” are ca dată de declanșare anul 1774, când Imperiul Otoman a fost
înfrânt la sfârșitul războiului început în 1768. În acel moment, disoluția Imperiului Otoman
părea o certitudine, iar puterile europene au declanșat o luptă pentru putere pentru a-și
proteja interesele militare, strategice și comerciale din regiune. Imperiul Rus era primul
interesat în acapararea cât mai multor teritorii al căror control ar fi fost pierdut de turci. Pe de
altă parte, Austro-Ungaria și Regatul Unit erau interesate în păstrarea puterii otomanilor,
pentru apărarea intereselor lor în regiune. „Chestiunea Orientală” a încetat să mai existe la
sfârșitul primei conflagrații mondiale, care a avut printre altele ca efect dezmembrarea
Imperiului Otoman.
Țările Române și Problema Orientală:
Trăsăturile generale ale regimului fanariot:
- scade autonomia Ţărilor Române, domnii fiind numiţi direct de Poarta, din familiile greceşti
din Fanar, aceştia devenind practic înalţi funcţionari ai Imperiului Otoman;
- cresc spectaculos obligaţiile materiale ale ţărilor romane față de Poartp: tributul sau haraciul;
peşcheşurile sau darurile ocazionale sau taxele pentru reconfirmarea domniei (Mucarerul Mare,
o data la 3 ani si Mucarerul Mic, o data pe an);
- Țările Române îşi pierd puterea militară, forţa armată fiind reprezentată de o gardă cu
menirea de a apăra ordinea internă;
- Țările Române devin teatru de război si moneda de schimb in conflictele dintre Rusia, Austria,
și Imperiul Otoman;
- in 1718 Tara Româneasca pierde Banatul si Oltenia prin Pacea de la Passarowitz;
- in 1775 prin Acordul de la Constantinopol, Bucovina intra sub stăpânirea Austriei;
- in 1812 prin Pacea de la Bucureşti, Moldova pierde Basarabia in favoarea Rusiei;
Modernizarea societăţii româneşti începe in a doua jumătate a secolului al optsprezecelea prin
reformele adoptate de domnii fanarioţi precum Constantin Mavrocordat si Alexandru Ipsilanti.
In 1821, Tara Româneasca a fost marcata de desfăşurarea unei mişcări revoluţionare condusa
de Tudor Vladimirescu. Revoluţia a izbucnit in ianuarie si a avut ca principale cauze:
- situaţia materiala precara a ţărânii;
- fiscalitatea excesiva datorata regimului fanariot si încălcării autonomiei principatelor de care
Poarta;
- necesitatea unor reforme pentru modernizarea societăţii si instituţiilor politice;

Tudor Vladimirescu şi-a întemeiat acţiunea pe sprijinul pandurilor si al ţăranilor. Ajuns in


fruntea armatei sale la Bucureşti, Tudor Vladimirescu a guvernat tara alături de Comitetul de
Oblăduire alcătuit din boieri pentru a da o aparenta de legitimitatea mişcării sale. Mişcarea
revoluţionară din Tara Româneasca s-a desfăşurat concomitent cu mişcarea eterista condusa de
Alexandru Ipsilanti. Mereu sub presiunea unei intervenţii otomane militare, având sprijinul unei
mici parti a boierimii, considerat trădător de către eterişti, Tudor Vladimirescu a fost ridicat din
tabăra sa, judecat si ucis la 27 mai 1821.

Consecinţele revoluţiei de la 1821:


- înlocuirea domniilor fanariote cu domniile pământene;
- internaţionalizarea problemei statului internaţional al principatelor;

În opinia mea, Periaoda Problemei Orinetale a avut o influență foarte mare asupra
popoarelor din regiunile ocupate și vecine. Majoritatea acestor popoare au cunoscut câteva
schimbări în structura religioasă, lingvistică, etnică și cea tradițională. Țările Române au fost
influențate de dominația otomană in decursul celor aproximativ 100 de ani prin războaiele
purtate pe teritoriul acestora, prin taxele si tributele anuale/lunare și prin funcționarii fanarioți
sus-ouși de către împăratul turc. Totuși, cred că a fost o influență bună pe lungă durată, chiar
dacă nu ar fi părut în acele momente, deoarece cursul dezvoltării noastre poate că nu ar fi fost
la fel cu cel pe care am mers, ca țară, fară această perioadă.

Bibliografie:

- Gh. Romanescu – Marile Bătălii Ale Românilor


- Wikipedia.ro