NTRODUCERE

Stiinta dreptului politienesc nu se limiteaza la studiul normei juridice de drept politienesc, a

jurisprudentei si contractului (nu se confunda cu o exegeza a textelor normative), ci supune
procesului explicativ-interpretativ contextul social-cultural in care apar si fiinteaza normele si
institutiile juridice, cooperand in acest proces cu toate stiintele sociale-economia politica, istoria,
demografia, sociologia, politologia, statistica precum si cu filozofia.
In acest sens sunt de actualitate aprecierile lui Schelling si Titu Maiorescu, dar si lipsite de temei
precizarile lui August Comte referitoare la caracterul nestiintific al dreptului care ar impune
disparitia sa din sistemul stiintelor.
Statutul specific al stiintei dreptului rezulta din specificitatea domeniului relatiilor si structurilor
sociale analizate - domeniul participarii oamenilor la circuitul juridic, ca subiecti de drepturi si
obligatii juridice, cu toate consecintele ce decurg de aici. Cooperarea oamenilor in acest domeniu
al realitatii sociale implica interventia dreptului in scopul ordonarii si dirijarii comportamentelor,
impunandu-le reguli normative, modele, programandu-le intr-un sens anume actiunile si
limitandu-le, in temeiul unor sanctiuni ce tin de coexistenta libertatilor, dreptul "absolut" de
manifestare
CAPITOLUL I. STIINTA DREPTULUI POLITIENESC
?1. Dreptul politienesc ca stiinta
In acceptiune generalizata, stiinta este privita ca un ansamblu sistematic de cunostinte despre
natura, societate si gandire, cunostinte obtinute prin metode corespunzatoare si exprimate in
concepte, categorii, principii si notiuni Ca fenomen social aparte si ca forma specifica de
activitate umana, stiinta nu poate fi interpretata doar ca un ansamblu de idei si concepte, ci ca un
sistem care se dezvolta, produce noi cunostinte, ca un sistem de valori spirituale.
Stiinta dreptului politienesc da raspuns preocuparilor specifice, ambiantei de pregatire pentru o
specialitate atat de profund necesara si umana, cum este cea politieneasca, ea ofera cateva
instrumente fundamentale de cunoastere a domeniului politienesc. Acestea sunt: conceptele,
categoriile, principiile si notiunile generale in baza carora dreptul politienesc poate fi gandit si
explicat.
Potrivit clasificarii trihotomice a stiintelor , acceptata de majoritatea savantilor in domeniul
dreptului si statului, stiinta dreptului politienesc face parte din sistemul stiintelor sociale care
cerceteaza normele juridice, raporturile juridice si institutiile politienesti.
Aceasta disciplina a stiintelor juridice cuprinde un ansamblu de cunostinte referitoare la normele
si raporturile juridice de drept politienesc, despre cauzele care determina nasterea acestor
raporturi si despre legile de dezvoltare care actioneaza in domeniul dreptului politienesc. Stiinta
dreptului politienesc nu se confunda insa cu dreptul politienesc, acesta fiind un ansamblu de
norme juridice privind organizarea, functionarea si competentele politiei. Stiinta dreptului
politienesc insa reprezinta totalitatea ideilor si conceptelor despre aceste norme juridice.
Dreptul politienesc se gaseste scris in legi, decrete, hotarari si ordonante ale guvernului si in alte
acte normative, emise de catre institutiile statului, pe cand stiinta dreptului politienesc se
regaseste in monografii, carti, cursuri, manuale, studii si articole. Obiectul de studiu al stiintei
dreptului politienesc este insasi aceasta disciplina cu totalitatea normelor juridice ce o compun.
De cele mai multe ori se foloseste insa o singura denumire atat pentru ansamblul de norme
juridice, cat si pentru stiinta despre aceste norme si anume, denumirea de Drept politienesc