Sunteți pe pagina 1din 4

MOTTO:

LEGEA LUI
BOOKER:

"UN GRAM DE PRACTICĂ

VALOREAZĂ CÂT O TONĂ DE

TEORIE."

DECLARAŢIA DREPTURILOR COPIILOR

1959 – ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE a elaborat un nou document, menit să satisfacă

drepturile copilor, deoarece cele 30 de articole ale DECLARAŢIEI UNIVERSALE ALE

DREPTURILOR OMULUI nu acoperă în totalitate drepturilreb copiilor.


1989 – Adunarea Generală a O.N.U. adoptă Convenţia asupra Drepturilor Copiilor şi a intrat în

vigoare la 20 septembrie 1990, după ce a fost ratificată în 20 de state. România a ratificat-o la 25

septembrie 1990.

PRINCIPIUL I

Copilul trebuie să se bucure de toate drepturile enunţate în prezenţa Declaraţie. Aceste drepturi

trebuie să fie recunoscute pentru toţi copiii, fără nici o excepţie şi fără deosebire sau discriminare

bazată pe rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinii politice sau discriminare bazată pe opinii politice

sau altele, origine socială sau naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie care s-ar aplica

copilului însuşi sau familiei sale.

PRINCIPIUL 2

Copilul trebuie să beneficieze de o protecţie specială şi să i se acorde posibilităţi şi facilităţi prin

efectul legii şi prin alte mijloace pentru a fi în măsură să se dezvolte sănătos şi normal pe plan fizic,

intelectual, moral, spiritual şi social, în condiţii de libertate şi demnitate. La adoptarea legilor în

acest scop, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat determinant.

PRINCIPIUL 3

Copilul are dreptul, de la naştere, la un nume şi o naţionalitate.

PRINCIPIUL 4

Copilul trebuie să beneficieze de securitate socială. El trebuie să poată creşte şi să se poată dezvolta

sănătos; pentru aceasta, trebuie să-i fie asigurate un ajutor şi o protecţie socială speciale atât lui, cât

şi mamei sale, mai ales îngrijirii prenatale şi postnatale adecvate. Copilul are dreptul la o

alimentaţie, la o locuinţă, distracţii şi îngrijiri medicale adecvate.

PRINCIPIUL 5

Copilul dezavantajat fizic, mental sau social trebuie să primească tratamentul, educaţia şi îngrijirile

speciale pe care le necesită starea sau situaţia sa.

PRINCIPIUL 6
Pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii sale , copilul are nevoie de dragoste şi înţelegere.El

trebuie să crească sub supravegherea şi responsabilitatea părinţilor săi şi, în orice situaţie, într-o

atmosferă de afecţiune şi securitate morală şi materială: copilul mic nu trebuie , cu excepţia unor

circumstanţe excepţionale , să fie separat de mama sa. Societatea şi autorităţile publice au datoria de

a avea o grijă specială pentru copiii fără familie sau pentru cei care nu au mijloace de existenţă

suficiente. Este de dorit ca familliilor numeroase să le fie acordate alocaţii de stat sau altele, pentru

întreţinerea copiilor.

PRINCIPIUL 7

Copilul are dreptul la o educaţie care trebuie să fie gratuită şi obligatorie, cel puţin la nivel

elementar. El trebuie să beneficieze de o educaţie care să contribuie la cultura lui generală şi care

să-i permită , în condiţiile egalităţii şanselor, să-şi dezvolte disponibilităţile sale, părerile personale

şi simţul responsabilităţii morale şi sociale pentru a deveni un membru util al societăţii.

Interesul superior al copilului trebuie să fie raţiunea pentru cei care au responsabilitate în educaţia şi

orientarea sa; această orientare incumbă cu prioritate părinţilor săi.

Copilului trebuie să i se ofere toate posibilităţile pentru a se consacra jocului şi activităţilor

recreative, care trebuie să fie orientat către scopurile vizate de educaţie: societatea şi autorităţile

publice,trebuie să facă efortul de a favoriza îndeplinirea acestor scopuri.

PRINCIPIUL 8

Copilul trebuie să fie, în toate împrejurările, printre primii dintre cei care primesc protecţie şi ajutor.

PRINCIPIUL 9

Copilul trebuie să fie potejat împotriva oricărei forme de neglijenţă, cruzime şi exploatare. El nu

trebuie să fie supus constrângerii, oricare ar fi forma acesteia. Copilul nu trebuie să fie admis să

muncească înainte de a atinge o vârstă minim admisă; în nici un caz, el nu trebuie admis sau
autorizat pentru o ocupaţie sau un loc de muncă care pune în primejdie sănătatea sau educaţia sa sau

care împiedică dezvoltarea sa fizică, mentală sau morală.

PRINCIPIUL 10

Copilul trebuie să fie protejat împotriva practicilor care pot conduce la discriminare rasială, la

discriminare religioasă sau la orice altă formă de discriminare . El trebuie să fie educat într-un spirit

de înţelegere, de toleranţă, de prietenie între popoare, de pace şi fraternitate universală, în

sentimentul că de el depinde să-şi consacre energia şi talentele semenilor săi.