Sunteți pe pagina 1din 110

Autoritatea credinciosului

Andrew Wommack
Introducere
Cei mai mulți oameni au o vedere umanistă asupra vieții. Chiar dacă creștinii nu acceptă terminologia
aceasta, mulți dintre ei funcționează zilnic în mentalitatea aceasta. Privind doar la suprafață, ei nu recunosc
tărâmul spiritual din spatele tuturor lucrurilor.

Umaniștii nu-L cunosc pe Dumnezeu. Pentru ei, agnostici sau atei, tot ce se întâmplă în viață are cauze
fizice, naturale. Este trist, dar mulți creștini au aceeași atitudine și nu văd dinamica spirituală din spatele a ceea
ce se întâmplă în domeniul fizic.

Noi ne aflăm într-o bătălie spirituală! În fiecare zi se dă o bătălie în domeniul spiritual pentru inima
fiecărui individ, societate sau lumea ca întreg. Dumnezeu încearcă să ne atragă spre El și spre neprihănire. El
încearcă să ne influențeze să trăim constant cu El astfel ca binecuvântările să se manifeste în viețile noastre. În
același timp, Satan încearcă să ne fure inima departe de Dumnezeu. În bătălia pe toate planurile contra
Domnului și Împărăției Lui, dușmanul toarnă cât poate de mult gunoi și stricăciune în noi. Mulți dintre noi ---
chiar creștini --- nu recunosc bătălia intensă care bântuie în fiecare zi în jurul nostru. Nu știm însemnătatea
spirituală a alegerilor, cuvintelor și faptelor noastre. Nu știm cum aceste lucruri determină dacă suntem
influențați de Dumnezeu și eliberăm puterea și binecuvântarea Lui în viețile noasre, sau influențați de Satan și
eliberăm păcat și moarte în ele (Romani 6:16).

Diavolul nu te poate controla fără voia ta. Oricum, faptul că n-ai habar și înțelegere despre bătălie,
lucrează numai în favoarea lui. Dacă alegi să crezi Cuvântul lui Dumnezeu și înveți să recunoști ce se întâmplă
în spirit, poți începe să acționezi pentru a-ți îmbunătăți situația. Poți coopera cu Dumnezeu la manifestarea
puterii și binecuvântărilor Lui.

“Supuneți-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.”

Iacov 4:7

Tu poți să te împotrivești diavolului, și el va fugi de la tine. Pasivitatea ta și lipsa împotrivirii nu


înseamnă că lupta nu există. Înseamnă pur și simplu că nu ai biruit. Satan te biruie în domeniul respectiv.

Revelația Cuvântului lui Dumnezeu din această carte are potențialul de a-ți transforma viața. Cu cât
începi să înțelegi și să-ți exersezi autoritatea ca și credincios în Domnul Isus, Satan va fugi, și puterea și
binecuvântarea lui Dumnezeu se va manifesta în viața ta mai mult ca oricând.

Capitolul 1
Efeseni 6:10-12
Suntem într-o bătălie spirituală
Cuvântul ne revelează că noi nu luptăm cu carnea și cu sângele, ci cu puterile demonice. Lupta noastră
nu este împotriva oamenilor ci împotriva forțelor spirituale care îi influențează. Oricum cei mai mulți dintre noi
nu cunoaștem rolul tărâmului spiritual în ceea ce ni se întâmplă zilnic. Credem că este uman, natural, dar
diavolul este ocupat să influențeze oamenii zilnic.
Degeaba dezbatem dacă cineva este posedat, oprimat sau doar deprimat. Când Noul Testament vorbește
despre un “posedat”, cuvântul grecesc înseamnă literal “demonizat”. Ei sunt sub influența --- și deci controlul
diavolului. Diferența pe care oamenii o fac între cineva posedat, oprimat sau doar deprimat, nu este în Scripturi.
Adevărul este că oamenii din lumea de azi sunt influențați, controlați și folosiți --- într-un anume grad de diavol.

Perspectiva corectă
Mulți occidentali cred sincer că demonii sunt în unele țări din lumea a treia. Dar oricine are o
perspectivă spirituală, știe că este o abundență de activitate demonică oriunde în lume, inclusiv în vest. Privim
lucrurile ca fiind normale și naturale pentru această epocă. Am pierdut din vedere că originea multor lucruri,
care ne deranjează și vin împotriva noastră, este spirituală. Am eșuat în recunoașterea influenței spirituale din
spatele lor.

Dacă adopți o gândire biblică, acesta va face o diferență imensă în felul în care vei răspunde. Vei
recunoaște că nu cel cu care lucrezi, nu vecinul, soția sau circumstanțele sunt în realitate împotriva ta. Ei, ele
pot fi influențate, inspirate și folosite de Satan, dar ele nu sunt sursa reală. Când înțelegi din start că aceasta nu e
o bătălie fizică, se va schimba modul în care vei răspunde.

Eu am primit multă ură și critici din cauza lucrurilor pe care le spun. A fost un timp când luam lucrurile
personal și gândeam: “ De ce este supărat omul ăsta pe mine? ”. Priveam la criticile lor și încercam să le rezolv
la nivel uman. De atunci, am început să recunosc că Satan era cel ce voia să-mi distragă atenția de la ceea ce
Dumnezeu mi-a spus să fac. Mi-am dat seama că dușmanul folosea unele persoane contra mea. Încerca să
găsească o cale de intrare în viața mea pentru a fura Cuvântul de la mine (Marcu 4:16-17). Dar pentru că privesc
dincolo de individ și nu iau comentariile personal, sunt capabil să pun lucrurile în perspectiva corectă și să le
tratez diferit. De fapt niște prieteni buni sau întors împotriva mea, chiar dacă mi-au făcut unele “lucruri drăguțe”
am putut trece peste ele și să-i iert. Mi-am dat seama că erau sensibili în unele domenii de care Satan s-a folosit
și i-a întors împotriva mea. Nu m-am amărât sau mâniat pe ei, pentru că am înțeles ce încerca diavolul să facă.
Între timp ei s-au întors și au înțeles ce s-a întâmplat. Am putut să ne restabilim prietenia complet, căci mi-am
dat seama că nu ei ci Satan încerca să se dea la mine.

Satan folosește oameni


Isus a exemplificat aceste câteva perspective. El recunoștea când diavolul încerca să ajungă la El printr-o
persoană.

După ce Petru --- sub influența lui Dumnezeu --- a mărturisit că Isus este “ Hristosul, Fiul Dumnezeului
Celui Viu” (Matei 16:16), Domnul a început să explice ucenicilor despre crucificarea, moartea și învierea Sa.
Imediat, Petru a început să zică: Matei16:22.

Se pare că Petru n-a înțeles declarația lui Isus că v-a învia a treia zi. Petru nici nu voia să conceapă că
Domnul lui iubit va fi luat și ucis. Era același om care, cu câteva clipe mai devreme era inspirat și controlat de
Duhul Sfânt. Și acum Isus: Matei 16:23. Domnul și-a dat seama că Satan vorbea prin Petru. Nu era ceva ce
venea de la Dumnezeu. Isus știa că aceasta nu se potrivea cu ceea ce Tatăl îi revelase clar cu privire la Voia Lui
pentru El. Chiar dacă Petru vorbise înainte prin glorioasa revelație a Duhului Sfânt, Hristos știa că inspirația
sfatului de pe urmă venea din iad.

Sunt timpuri când diavolul îți vorbește prin oameni. El folosește oameni pentru a ajunge la tine.
Bineînțeles ei s-ar putea să nu aibă habar că sunt folosiți de Satan. Petru a fost probabil șocat, rănit și ofensat
când Isus s-a întors și i-a zis “Înapoia Mea, Satan!”. Oricum, sunt timpuri când va trebui să îl alungi și tu astfel
pe diavol.

A cui este vocea


Să nu mă înțelegeți greșit și să umblați ocărând oamenii. Nu spun că trebuie să respingeți pe oricine nu
este de acord cu voi, spunând: “ Tu ești de la diavol. Satan te folosește în viața mea”. Nu asta încerc să obțin. Tu
doar trebuie să recunoști că Satan --- la fel ca și Dumnezeu --- poate vorbi prin și poate folosi oameni în viața ta.
Ca și Isus, ai nevoie să discerni a cui voce vine prin ei.

Cu mai mult de 30 de ani în urmă, mama a dorit să ne ia, pe soția mea, pe fiul cel mare (era singurul pe
atunci) și pe mine la Munții care fumegă. Era în timpul “sărăciei” noastre. Jamie și cu mine ne luptăm financiar
și nu aveam bani, dar din moment ce mama s-a oferit să plătească tot în călătorie, ne-am decis să mergem.

În acea vreme, mama abia începuse să-l creadă pe Dumnezeu pentru vindecare. Odată ce nu văzuse
manifestarea ei în domeniile specifice pentru care crezuse, suferise o înfrângere. Din cauza asta mama era într-o
nebuloasă dacă “treaba cu vindecarea” funcționează sau nu. De atunci lucrurile sau schimbat și ea a primit mare
vindeacare, dar aceste lucruri s-au întâmplat la începutul slujirii noastre când mama gândea că eram cam
“lunatic”. Oricum, la începutul călătoriei mama se trata de o mică răceală. A început să spună lucruri negative
despre fiul meu ca “ Ține-l departe de mine că altfel ia răceala asta! ”.

Am răspuns: ” Nu, mamă. N-o să ia răceala asta.”

Apoi s-a plâns de bani zicând: “ Nu trebuia să plec în excursie. Nu am bani s-o fac.”

Așa că i-am spus: “ Hei mama. Noi avem zero, nimic. Dacă nu ai bani de excursie, trebuie să ne
întoarcem acasă acum, că nu te pot ajuta.”

Ea a răspuns: “ Oh nu! Am destui bani.”

Mama avea doar mintea setată negativ, ceea ce făcea ca situația să fie rea. În ziua aceea fierbinte de
vară, fiul meu a stat în fața sistemului de aer condiționat. Din moment ce am înțeles că putem avea ce spunem
(Marcu 11:23), mă deranja când spunea: “ Nu-l lăsa acolo. Va răci! ”. Trebuia să contrez asta cu : ” Nu, nu va
răci! ”.

Toată văicăreala și plângerea asta nu era în caracterul mamei mele. Este o femeie super și de obicei
foarte pozitivă, numai că era blocată în negativism. A rostit îndoială și necredință toată ziua. A fost o bătălie
constantă, când înainte, când înapoi ca să contrez ce s-a spus. Fiind mama mea, am încercat să fiu cât de blând
și politicos am putut.

Chiar în prima noapte am stat împreună într-o cameră de hotel. Fiul nostru dormea într-un pătuț. Pe la 11
noaptea s-a trezit cu un horcăit în gât de se putea auzi din altă cameră. Era zgomotos și respira greu, așa că m-
am sculat, m-am rugat în limbi, am alungat horcăitul și mi-am eliberat credința. El s-a culcat la loc și totul a fost
bine. După 30 de minute s-a întâmplat același lucru. M-am sculat, m-am rugat peste el și el s-a culcat din nou.
La fiecare 30 de minute eram sus și jos ca un yo-yo, rugându-mă pentru fiul nostru și punându-l înapoi la
culcare. În sfârșit pe la 3 a.m., când mă duceam la loc în pat, mama a zis: ” Recunoaște Andy că e bolnav.” M-
am oprit pe loc, am întins degetul spre fața ei și am zis: “ Satan, în numele lui Isus, îți poruncesc să taci! Nu
primesc nici o critică de la tine și nici un blestem. Fiul meu este binecuvântat și nu blestemat!” Apoi am început
să rostesc Cuvântul. Mama nu a mai spus nici un cuvânt și fiul nostru nu s-a mai trezit în acea noapte. El a fost
bine, dar mama nu a mai vorbit nimic două zile întregi --- și eram împreună în mașină, în vacanță. Când, în
sfârșit a vorbit, a plâns: ”Ei bine, îmi pare rău că tu gândești că eu sunt diavolul” și a început să-și plângă de
milă. I-am spus: “ Mamă, știu destul, ca să știi mai bine. Eu ți-am spus Cuvântul lui Dumnezeu. Tu știi că ce
spuneai erau exact opusul Cuvântului. Tu doar te-ai predat lui Satan. Nu sunt supărat pe tine. Doar m-am opus
diavolului, căci încerca să-mi fure credința pentru vindecare.”

Până în azi mama continuă să fie unul dintre cei mai buni prieteni ai mei. Are peste 95 de ani și se
bucură de binecuvântarea sănătății. Modul meu de abordare din acea noapte a fost cam tare, dar știam că Satan
era în spatele atacului, încercând să-mi fure credința.

Cu siguranță poți sta împotriva a ceea ce spun oamenii, cu mai mult decât am făcut-o eu atunci. Eu eram
tânăr în Domnul și exact așa am răspuns, dar principiul se aplică indiferent cui îl administrezi.

Strâns (presat) la maxim


Suntem într-o luptă spirituală! Din nefericire, majoritatea timpului oamenii n-o recunosc. Privesc
lucrurile din perspectivă umană. Ei scot din ecuație pe Dumnezeu, diavol și tot tărâmul spiritual. Persoanele
afectate nu realizează dinamica spirituală care are loc. Dumnezeu nu trimite lucruri rele în calea noastră. Nu
este întâmplare sau soartă. Este un inamic real și trebuie să învățăm cum să ne ocupăm de el.

Prima carte am scris-o acum 20 de ani. Era studiul biblic și comentariul “ Viața pentru azi ediție
evanghelică”, de aproape 600 pagini. Urma să fie o cheltuială majoră în acel timp, venitul slujirii mele era așa
mic, că îmi trebuiau 2-3 luni să adun 50 000$ să tipăresc o carte. Proiectul acesta chiar mă strângea la maxim!

Diferiți editori sau oferit să ne ajute cu proiectul. Unul s-a oferit să reducă costul la 27000 $ dacă plătim
pe loc. Ei au spus : ” Avem nevoie de bani. Dacă plătiți pe loc vă dăm discountul acesta.” Am mers la partenerii
mei, am adunat banii --- mai mult decât venitul lunar pe atunci --- și am plătit. Era o afacere majoră.

După o lună, am aflat că agentul a fugit cu banii. De fapt a “ prăjit “ pe mai mulți predicatori
binecunoscuți în același timp. Îmi amintesc când am auzit veștile, angajatul (contabilul) meu a zis: “ Agentul
ăsta ne-a luat 27 000 $. Trebuie să venim cu încă 45 000 $ săptămâna viitoare, ca să mergem cu priectul. Cu
totul ne uităm la cam 70 000 $.”
Înșeptit (de șapte ori)
Prima mea reacție a fost un șoc “ Este chiar adevărat? “ apoi un impuls firesc de-al bate pe agent. Dar
am recunoscut cine era adevăratul tâlhar. Satan venise contra mea și încerca să mă fure. Imediat mi-a venit în
minte Proverbe 6:31.

Am realizat că nu o persoană încerca să mă fure. Evident, erau entități demonice lucrând în culise. În
câteva secunde mi-am dat seama: “ Diavolul vrea să mă fure și l-am prins. Așa că, conform Cuvântului
Domnului îi poruncesc să dea de șapte ori înapoi.” Imediat am socotit pe o hârtie 7 x 70 000 și în loc să fiu
furios, depresiv și rănit, am început să dansez și să-L laud pe Dumnezeu: ” Aleluia, este măreț. Voi primi înapoi
490 000 $ anul acesta!”. Continuând să-L laud pe Dumnezeu, situația aceasta nu m-a tras în jos și nu m-a
descurajat.

La încheierea anului am recuperat aproape la centimă 490 000 $ exact de șapte ori suma care ne-a fost
luată. Era într-o perioadă în care venitul nostru anual era aproape 500 000 $. Aproape ne-am dublat venitul în
acel an!

Ceea ce putea fi un scenariu tragic s-a transformat într-o situație pozitivă pentru că am recunoscut că nu
lupt cu carnea și sângele. Lupt într-o luptă spirituală, cu arme spirituale, împotriva unor dușmani spirituali. Am
înțeles că Satan încearcă să vină împotriva mea, și apoi am acționat pe baza Cuvântului.

Cine influențează pe cine?


Am împrumutat cu bani oameni care nu mi i-au înapoiat. Au spus că îmi vor da, dar din diferite motive
nu au putut. În loc să mă ofensez și să mă supăr pe persoană, recunosc că este Satan. Bineînțeles, persoana a
cooperat într-o anumită măsură și i-a permis să o facă, dar eu recunosc că diavolul vrea să mă ducă în neiertare.
Așa că, pur și simplu, îi iert. Atitudinea mea este: “Hei, primește-l ca și cadou. N-o să stau să găzduiesc vre-o
dușmănie pentru asta. Nu merită!”

Poți să gândești “Omule, n-am făcut așa ceva”. Dar eu recunosc că este o luptă spirituală --- și nimeni nu
o să închirieze spațiu în mintea mea! Nimeni în afară de Dumnezeu nu o să ocupe inima mea. Refuz să dețin
neiertare contra cuiva. Nu o să permit o unghie de amărăciune în viața mea. Știu că Satan folosește asemenea
lucruri ca și căi de intrare în mine.

Că-ți place sau nu, este în desfășurare o luptă spirituală chiar acum, pentru mintea și inima ta. Așa cum
gândești, așa vei și fi --- Proverbe 23:7. Gândurile tale devin ce spui și faci, faptele tale fiind expresia cea mai
mare a autorității tale. De aceea vei fi influențat, dominat, condus de cel căruia i te supui --- Dumnezeu sau
Satan.
Capitolul 2
Pe cine poate înghiți
Când te dai rob păcatului, îl slujești pe Satan, care este autorul acelui păcat. Dar când te supui ascultării,
Îl slujești pe Dumnezeu, care este autorul acelei neprihăniri.

“ Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este
vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire? ” (Romani 6:16). În
această bătălie spirituală, acțiunile tale sunt foarte importante.

Cei mai mulți oameni recunosc că aceste acțiuni sunt importante în plan fizic. Ști că sunt consecințe a
ceea ce faci. Dacă conduci cu viteză, poți primi amendă sau poți cauza un accident. Amenda te costă bani și
puncte pe carnet. Accidentul poate distruge mașini sau poate cauza moartea unora. Când vorbim negativ despre
cineva, putem să le rănim sentimentele, sau chiar să eliberăm puteri demonice împotriva lor.

Există mult mai mult în viață decât nivelul acesta fizic, natural, de suprafață. Dinamici spirituale au loc
constant. Chiar dacă persoana de care vorbești rău, știe sau nu, tu vei fi afectat. Purtarea de furie, frustrare,
resentimente sau neiertare, te afectează pe tine, indiferent dacă afectează pe altul sau nu. De fapt am vorbit cu
oameni foarte gălăgioși în trafic, când cineva le taie calea. Ei mi-au spus: “Persoana aceea nu știe ce am spus. Ei
nu m-au auzit.” Nu contează dacă te-au auzit sau nu. Dacă ești cuprins de furie sau amărăciune, tocmai te-ai dat
rob Satanei. Chiar dacă recunoaștem sau nu, diavolul este cel care ne influențează să răspundem rău.

Mânia omului
Iacov 1:20 spune “căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, făcând
loc furiei și amărăciunii, nu împlinești neprihănirea lui Dumnezeu. Nu împlinești scopul lui Dumnezeu umblând
în fire, înfuriindu-te și pierzându-ți cumpătul. Nu astfel lucrează Împărăția lui Dumnezeu. Deci chiar dacă
altcineva te aude sau nu, ce spui tu are efect asupra ta.

Un amic pe care l-am condus la Domnul cu ceva timp în urmă, era convertit de curând și începuse
ucenicia. El punea la punct mașini și încerca să restaureze una veche. Într-o zi, m-am dus la el acasă, am bătut la
ușă și n-a răspuns nimeni. Știam că e acasă, așa că am ocolit casa până la curtea din spate. Când treceam de colț,
am auzit înjurături groaznice, țipete și văicăreli. Fratelui îi “sărise țandăra” și își vărsa focul pe mașină.

El porcăia mașina în sus și în jos când eu --- pastorul său --- am apărut de după colț. Când el m-a văzut, s-
a oprit pentru un moment (vinovăție, cred) și a zis: ”Ei bine, e doar o mașină. Nu contează ce i-am spus. N-am
rănit pe nimeni.” A trebuit să-i explic că nu contează ce era. Dacă lași astfel loc furiei și răzbunării, Satan se
repede ca puiul la un gândac de iunie. Dușmanul se va bucura deplin de o ușă astfel deschisă, ca să vină să fure,
să junghie și să distrugă (Ioan 10:10). ”Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de
fapte rele.” Iacov 3:16. Notează că nu spune ”ceva” lucru rău. Nu spune că invidia și cearta ”ar putea” permite
diavolului să atace ”anumite feluri de oameni”. Nu, când invidiezi și te cerți, deschizi ușa larg la perete spunând
”Intră Satan și fă ce-i mai rău în viața mea”. E ca și cum ți-ai desena o țintă mare pe spate și ai spune: ”Trage
cât poți de bine!” Când cedezi în fața invidiei și duhului de ceartă, te faci singur o țintă pentru diavol.
Miroși (puți) tu spiritual?
”În adevăr, noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea
mântuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării” (2 Corinteni 2:15).

Care este aroma ta spirituală? Răspândești mireasma dulce a lui Hristos, sau ești împuțit spiritual? Ca și
muștele și șobolanii, demonii sunt atrași de rănile deschise și de gunoiul din viața ta. Atitudinea ta putredă ---
înnebunit în trafic, amărât de orice, criticând orice și pe oricine --- răspândește o aromă care atrage orice demon
din ținut la tine acasă. Și tu te întrebi: ”De ce am problemele astea? De ce nimic nu-mi merge bine?” Este doar
ignoranță semănată. Trebuie să recunoști că suntem într-o luptă spirituală. Gândurile, atitudinile, cuvintele și
acțiunile tale eliberează ori puterea lui Dumnezeu în viața ta, ori puterea diavolului.

Poate gândești: ”Soarta este împotriva mea. Am ghinion.” Poți chiar să-L acuzi pe Dumnezeu: ”Doamne
de ce ai îngăduit să mi se întâmple astea?” Nu este deloc așa. Dumnezeu este bun și face ce poate ca să te
salveze, să te binecuvânteze, să te vindece și să prosperi. Totuși noi avem un dușman care caută pe oricine poate
să distrugă.

”Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută
pe cine să înghită.” 1 Petru 5:8.

Notează că scrie pe cine poate să înghită. Satan nu te poate înghiți (sau distruge) fără ca tu să cooperezi.
O cale prin care obține cooperarea este ignoranța. Poți gândi că nu contează că te mânii pe mașina la care
lucrezi, sau pe șoferul care-ți taie calea în trafic. Ai putea gândi că nimeni nu este deranjat când bârfești pe
cineva care nu este de față zicând: ”Nu vor auzi asta.” Dar adevărul este, că odată ce ai început să ”macini”
lucrurile astea, Satan se folosește de ele, în avantajul lui. Pentru un motiv sau altul, simțim că politicienii joacă
cinstit. Gândim că suntem liberi să spunem orice vrem despre ei, pentru că libertatea de exprimare din țara
noastră ne încurajează să-i dezaprobăm. Totuși, putem face asta într-un mod bun sau rău. Am auzit creștini care
comentează un candidat la președenție sau o persoană publică în moduri nesănătoase. Poți să dezaprobi pe
cineva fără să-l ocărăști, rușinezi prin cuvintele tale. Nu contează dacă te aud sau nu. Tu poți să deschizi o ușă
diavolului prin cuvintele tale. (”Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care
ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la
neprihănire?” Romani 6:16).

Dinamici spirituale
Ai nevoie să-ți pui o strajă înaintea gurii tale (”Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele şi păzeşte uşa
buzelor mele!” Psalmul 141:3) și să faci orice gând rob ascultării de Hristos (2 Corinteni 10:5). Ai nevoie să-ți
verifici (controlezi) acțiunile (”Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare,
bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.” Galateni
5:22-24) și să recunoști că tărâmul demonic încearcă să te atace în fiecare zi din viața ta. Dacă-ți permiți să le
lași o ușă deschisă, ei vor intra fără alt scop decât de a fura, ucide și distruge (Ioan 10:10). Adu-ți aminte, Satan
caută pe cine să înghită.
Ai nevoie să recunoști dinamica spirituală care are loc în viața ta. Dumnezeu vrea să I te supui Lui,
astfel ca puterea și binecuvântările Lui să fie eliberate în tine. Satan vrea să te dai rob lui, astfel ca distrugerea și
moartea să fie eliberate în tine. Ca să câștige o intrare în tine, inamicul încearcă constant să te spurce cu
amărăciune, neiertare și nelegiuire de orice fel. De aceea, indiferent ce faci, ori asculți de Dumnezeu ori de
Satan. Tu ori te supui lui Dumnezeu și influenței Lui, ori lui Satan și influenței lui. În orice acțiune, eliberezi
putere spirituală --- a lui Dumnezeu sau a diavolului --- în viața ta. Din moment ce majoritatea oamenilor sunt
ignoranți față de acest adevăr, ei permit tot felul de lucruri în viața lor. Acum, dacă ar recunoaște ce rezultate
urmează să culeagă, niciodată nu le-ar mai permite.

Într-un timp soția unui student de la colegiul nostru biblic, suferea de o depresie severă. Când am
început să-i spun cum poate fi eliberată, mi-a explicat că se luptă cu depresia din copilărie. Trecea printr-o
perioadă de una sau două luni, în fiecare an, în care avea depresie severă și trebuia să o trateze medicamentos.
Când i-am spus: ”Nu mai vrei să trăiești așa; ai nevoie să treci peste asta”, ea mi-a răspuns: ”Așa sunt eu. Nu
deranjează cu nimic. Trec peste. Totul este bine într-o lună sau cam așa.” Îmbrățișase și acceptase total depresia,
gândind că este ceva trecător care nu are un impact de durată. Dar de fiecare dată când ne supunem să facem
lucrurile în felul lui Satan, avem relații spirituale cu el, care nasc răul. Nu este doar trecător.

Nașterea păcatului
”Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă
naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea.” (Iacov 1:14,15).

Păcatul este conceput în sentimentele tale. De fiecare dată când ai sentimente sau emoții negative --- fie
tristețe, furie, teamă, ceartă sau una din multe altele --- tu concepi ceva. Mulți oameni concep lucruri care n-ar
vrea să le nască. Ei nu doresc depresie, ceartă, sinucidere sau divorț. Totuși permit acestor emoții negative să
curgă prin ei fără să conștientizeze că suntem într-o luptă spirituală. Când acționezi în fire și începi să spui și să
faci aceste lucruri, eliberezi forțe spirituale. Lupta este în desfășurare și dușmanul caută o ocazie să te atace.
Dorința diavolului este să înghită pe oricine poate (”Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul,
dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” 1 Petru 5:8.) El dorește să fure, să junghie și să
distrugă orice persoană, oriunde (”Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească.” Ioan 10:10).
Dacă Satan obține ce vrea, atunci tot pământul va fi devastat și nu va fi bine niciunde.

Deasemenea, Dumnezeu are și El o dorință. Isus a zis: ”Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din
belşug.” (Ioan 10:10). Isus încearcă să elibereze viață în tine. Satan încearcă să fure, să junghie și să distrugă
orice ai bun. Ambii au dorința și capacitatea să miște și să manifeste aceste lucruri în viața ta, dar factorul
determinant ești tu. Trebuie să-ți dai seama de bătălia în desfășurare și de faptul că orice spui sau faci
împuternicește pe Dumnezeu sau pe diavol. Domnul vrea să elibereze viața Lui în tine. Satan vrea să-ți fure
acea viață și să te ucidă și să te distrugă pe tine. Nu este soartă sau noroc. Gândurile, alegerile și faptele tale, fac
o imensă diferență în viața ta.
”Ieși afară din viața mea!”
Am vizitat odată o biserică în care înainte credeau că Dumnezeu poate vindeca, dar nu era voia lui să
vindece de fiecare dată. Ce nu știam era că de mai puțin de șase luni, își schimbaseră gândirea, în acord cu
Cuvântul, spunând: ”Este voia Domnului ca fiecare persoană să fie bine. El vindecă totdeauna”.

Era un pas cu totul nou în credință pentru ei. Adunarea a început să asculte Cuvântul și să-L creadă pe
Dumnezeu pentru manifestări specifice de vindecare.

Cu două zile înainte de a ajunge la ei, biserica avusese înmormântarea unui tânăr de 17 ani care a murit
după o comă de șase săptămâni. Întreaga biserică postise și se rugase, încercând să aplice adevărurile din
Cuvântul Domnului pe care le învățaseră. Cu toate că știau că este voia Domnului să vindece acest băiat, el
murise. Rezultatul a fost un uriaș conflict, frământări, și întrebări în biserică.

După întâlnirile de dimineață, am mers la masă cu părinții copilului, timp de trei zile, încercând să
înțeleg exact ce s-a întâmplat. De vreme ce fiecare a făcut ce a putut mai bine --- tot ce știau să facă --- mulți din
biserică dădeau înapoi de la Cuvânt spunând: ”Poate că nu e voia Domnului să vindece totdeauna”. Când le-am
spus că nu e adevărat --- căci Dumnezeu deja a pregătit vindecarea și e voia Lui să vindece de fiecare dată --- ei
au răspuns: ”Atunci care-i problema?”

Vorbind cu părinții băiatului în acele trei zile, am descoperit că se certau așa de mult că ajunseseră la
divorț. Își făcuseră socotelile și discutaseră cu copiii. Așa că era multă ceartă, răni și sentimente negative în acea
casă.

În dimineața tragediei, mama s-a certat cu băiatul și i-a spus: ”Te urăsc! Ieși afară din casa mea și să nu
te mai întorci!” Probabil nu a vrut să spună ce a spus. A spus-o din focul nervilor. Știu că uneori copiii te calcă
pe nervi. Am crescut câțiva și eu. Creșterea copiilor e mai grea decât învierea morților --- și le-am avut pe
amândouă în familie! Nu încerc să o condamn pe femeia aceasta, dar înainte ca băiatul să plece, ea a zis: ”Ieși
din viața mea și să nu te mai întorci.”

Orice lucru rău


Deoarece tânărul a fost rănit de mama lui, a chiulit de la școală în ziua aceea, a plecat de acolo la un
coleg acasă să mănânce prânzul. Fiind acolo au găsit o armă, s-au jucat cu ea, și tânărul s-a împușcat accidental
în cap. Acesta era motivul pentru care a fost în comă șase săptămâni.

Părinții nu înțelegeau cum s-a putut întâmpla una ca asta. Cuvântul revelează că ”Deci, unde este pizmă
(invidie) şi zavistie (duh de ceartă), acolo este neorânduială şi orice lucru rău.” (Iacov 3:16 VBOR).

Mulți oameni spun: ”Sunt de acord că cearta nu-I cel mai bun lucru. Nimănui nu-I place, dar este o parte
normală a vieții. Familiile se ceartă și apoi trec peste asta.” Nerealizând că sunt într-o luptă spirituală, ei
tolerează diferite nivele de ceartă în viața lor. Cuvântul spune că invidia și cearta aduc neînțelegeri, confuzie.

”Fiindcă Dumnezeu nu este autorul confuziei, ci al păcii” 1Corinteni 14:33 (BTF). Dacă Dumnezeu nu
este autorul confuziei, ghici cine este? Corect --- Satan. Diavolul este cel care --- oriunde este invidie și ceartă ---
aduce confuzie și orice lucru rău.
Dacă deschizi o ușă așa largă diavolului, nu te mira dacă vezi manifestându-se diferite forme de boală,
tragedii, sărăcie și moarte. Satan se repede imediat la asemenea oportunități și le folosește ca și căi de intrare în
viața ta. Ca un leu răcnind, el caută tot timpul pe cine poate înghiți.

Capitolul 3
Căi de intrare a lui Satan
De vreme ce suntem într-o luptă spirituală, nu-ți poți permite să îngădui ”luxul” certei. Dacă gândești că
un anume nivel de ceartă este normal --- considerând că așa este viața --- te înșeli. Dumnezeu este un Dumnezeu
al păcii (”căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate bisericile sfinţilor”
Romani 15:33; 16:20) și noi am fost creați după chipul Său (Geneza 1:27). Roada Duhului care lucrează în tine
este pacea (Galateni 5:22). De aceea viața noastră trebuie să fie plină de pace, nu de ceartă. Nu susțin că vom
trăi totdeauna liberi de ceartă de orice fel și din orice sursă, dar nu ar trebui niciodată s-o accepți, s-o îngădui
sau s-o promovezi. Ești chemat să te împotrivești activ, să lupți contra ei, recunoscând că de fiecare dată când
începi o ceartă, se deschide o ușă pentru tot ce vrea inamicul să facă în viața ta. Satan are acces în tine când te
cerți.

Îmi amintesc când am fost recrutat ca soldat în armată. În timpul antrenamentului de bază, erau multe
situații in care eram mereu înconjurat peste tot de explozii. Trebuia să executăm manevre, să ne târâm prin
tranșee (în timp ce mitralierele răpăiau pe deasupra), să învățăm să folosim grenadele, să tragem cu armele și
multe alte lucruri. După șase luni de antrenament, mă acomodasem cu tot zgomotul. Nu mă mai deranja fiindcă
știam că sunt în țara mea, este doar instrucție și nimeni nu încearcă să mă ucidă. Așa că m-am întărit față de
zgomot și am ajuns în punctul în care exploziile nu însemnau nimic.

Apoi am sosit în Long Bien, Vietnam. Am ieșit din avion la 2 a.m., chiar în mijlocul unui atac cu
mortiere. Literalmente ne-am târât de la avion la un buncăr și ne-am ascuns acolo până s-a oprit atacul. Două
ore mai târziu am fost înregistrați și ne-am întins pe jos în niște barăci. Eram zguduit în sus și în jos de la
explozii. Cu toate că auzisem o mulțime de zgomote similare la antrenament, dintr-o dată mi-a răsărit în minte
că nu mai era de joacă. Cineva trăgea cu rachete în noi, și eram destul de aproape să aud exploziile. Când
zăceam culcat în buncărul care se scutura, am înțeles ”Sunt la război! Acolo este un inamic care vrea să mă
ucidă.” Asta chiar m-a trezit.

S-a dus cu ascultarea ordinelor pe jumătate. Superiorii nu au trebuit să facă nimic să-mi atragă complet
atenția. Cînd au început săptămâna de antrenament cu cei nou veniți --- cum să te adaptezi țării, ce se poate
întâmpla și lucruri ca acestea --- am fost numai urechi. Diferența era că, am înțeles că e vorba, pe bune, de viață
și moarte. Mi-am dat seama că acum eram într-o bătălie.

Semințele s-au plantat


Că-ți dai seama sau nu, tu ești acum într-o bătălie. Adu-ți aminte, Satan răcnește ca un leu și caută pe
cine să înghită. El caută să-ți distrugă viața azi. Poți fi copleșit și plin de teamă, dar și Dumnezeu caută pe cine
Îi va răspunde Lui. El încearcă să-ți aducă în viață ungerea Lui, puterea și binecuvântările Lui. N-ai motiv de
panică sau să îngheți de frică, fiindcă Domnul este infinit mai mare decât diavolul. Oricum, trebuie să fi treaz și
conștient că ești într-o luptă. Nu-ți poți permite luxul să îngădui emoții negative sau să acționezi în fire.

Slujesc mereu oameni care-și doresc rezultate pe care le văd în viața mea, dar nu vor să facă ce fac eu.
Ei vor să stea și să privească ”Cum se întoarce stomacul pe dos” la televizor. Privesc filme cu violență și
indecență, îngăduie emoții negative pe care eu nu le-aș îngădui niciodată. Știu că lupta spirituală continuă, și
dacă încep să deschid sau să permit astfel de lucruri în inima mea și în mintea mea, Satan ar profita de aceasta.
Așa că trăiesc o viață foarte restrictivă, refuzând multe lucruri pe care alții le fac (”Nu voi pune nimic rău
înaintea ochilor mei; urăsc purtarea păcătoşilor; ea nu se va lipi de mine.” Psalmul 101:3). Deși mulți oameni
vor să vadă ochi orbi și urechi surde deschise, boli terminale vindecate, morți înviați și binecuvântări financiare
manifestându-se, cum am văzut eu (prin harul lui Dumnezeu), ei nu sunt gata să se supună și să aibă părtășie cu
Domnul în Cuvânt, rugăciune și ascultare. Preferă să fie în lume, să fie îngăduitori cu firea lor și gândesc: ”Nu-
mi face nici un rău dacă fac astfel de lucruri.” Poate că nu le face rău pe moment, dar semințele sunt plantate.

Nu poți fi ispitit cu ceva ce nu gândești (”Şi, într-adevăr, dacă şi-ar fi amintit de patria aceea de unde au
ieşit, ar fi avut ocazia să se întoarcă.” Evrei 11:15 BTF). Dacă încetezi să te mai deschizi invidiei, certei,
dezbinării și altor lucruri pe care societatea le folosește pentru ”distracție”, Satan nu va avea aceste căi de
intrare în viața ta.

Domnul Critică
Odată am condus la Domnul un om cu un trecut dur, greu. După ce a fost născut din nou, venea la
biserică și critica totul. Critica oamenii că foloseau săpun fiindcă nu era natural. (Avea nevoie de mult săpun și
el!). Critica oamenii că-și curăță cartofii de coajă --- acolo fiind partea cea mai nutritivă. Tipul avea o opinie
despre orice!

N-am aflat decât mai târziu că omul acesta a fost primul cu interdicție de la Tribunalul Suprem
California, de trei ori până la adolescență. A trăit în școli de corecție de la cinci ani. Astfel, crescând în mediul
acesta de răutate, avea un nivel uriaș de furie și resentimente în el.

După vreo două luni, a venit într-o zi la mine și a zis: ”Plec din biserica asta. Plec în deșert pentru că aici
e prea multă ceartă.”

Doar l-am fixat și i-am zis: ”Da este ceartă în biserică, dar toată vine de la tine. N-a fost nici o ceartă
între membri până n-ai venit tu și ai început să critici pe fiecare. Tu ești sursa acestei răutăți.” ”Chiar așa? Nu
mi-am dat seama.” ”Nu ți-ai dat seama că dacă critici oamenii pentru orice fac, n-o să le placă asta?”

Acest frate s-a așezat și a început să-mi spună despre trecutul său. Apoi a zis: ”Cred că nici nu mi-am
dat seama că e ceartă. Gândeam că e ceva normal.” A continuat spunând: ”Când mi-ai spus să mă port ca unul
vindecat când mă simțeam bolnav, am putut face asta căci m-am mai simțit vindecat și altădată. Dar când îmi
spui să umblu în dragoste, cred că nu știu cum să fac asta. N-am mai simțit dragostea până acum.” A trebuit să-l
învăț prin viața lui Isus cum este să-i iubești pe oameni.

Unii oameni provin dintr-un mediu unde țipatul, jelitul și aruncatul de lucruri este normal. Sunt o
mulțime de astfel de familii, dar acesta nu este felul în care vrea Dumnezeu să fim. (”Căci acolo unde este
pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.” Iacov 3:16).
Vipera în casa ta?
Îi tratezi pe străini mai bine decât pe cei din familia ta? Mulți oameni, n-ar îndrăzni să mă trateze cum își
tratează copiii și totuși se întreabă ”De ce am astfel de probleme cu copiii mei?”. Țipă la mine: ”Du-te fă-ți
patul, leneșule”; strigă la mine: ”Încă n-ai făcut asta?” și vei vedea cum se strică relația noastră. Dacă așa îți
tratezi familia, ai un standard dublu.

Când beștelești membrii familiei tale --- cei pe care se presupune că-i iubești mai mult decât pe oricare
alții --- nu e de mirare că te confrunți cu rebeline, ceartă și dezbinare. Dacă vrei relații dumnezeiești, trebuie să-ți
păzești limba. Ai nevoie să înțelegi că nu poți tolera asemenea ceartă. Satan intră pe porțile invidiei și certei și
lucrează orice lucru rău în viața ta.

Ai permite unui șarpe veninos să umble liber prin casa ta? Dacă a intrat în canalul de ventilație, poate că
nu l-ai văzut de o săptămână sau două, dar dacă știai că mișună pe undeva, probabil spui ”Nu-mi pasă cât
durează, dar n-am să trăiesc în casă cu un șarpe veninos, periculos, liber pe aici!” Poate să nu fie o amenințare
imediată, doar dacă nu ai ști niciodată pe unde… vânează…

Cearta este mai mortală decât un șarpe veninos! Împreună cu invidia, cearta deschide o cale pentru orice
lucru rău în viața ta. E timpul să ieși din complacere și să recunoști că ești într-o luptă spirituală. Nu poți tolera
invidia, cearta, neiertarea sau altă emoție negativă.

Unii se uită la imagini pornografice și gândesc: ”Ei bine, eu n-o să fac niciodată așa ceva.” De fiecare
dată când ești îngăduitor cu firea ta, eliberezi puteri spirituale în viața ta. Dacă dai din ce în ce mai mult spațiu
diavolului, îți garantez că asta te va costa. Păcatul te va duce mai departe decât vrei să mergi, te va costa mai
mult decât vrei să plătești și te va ține mai mult decât vrei să stai.

Fiecare dintre noi este expus la forțele împărăției întunericului în fiecare zi. Nu suntem la odihnă și
relaxare. Nu suntem într-o zonă securizată unde nu contează ce facem. Suntem într-o bătălie spirituală, cu un
inamic real, care vrea să ne prindă în orice fel poate.

Înviat din morți


Cuvântul Domnului spune: ”Să nu dați prilej diavolului” (Efeseni 4:27). Tu ești cel care îi dă căi de
intrare lui Satan în viața ta. El ocupă orice ”loc” pe care i-l dai prin gândurile, vorbele, sentimentele și faptele
tale.

Emoțiile tale pot da loc lui Satan. Poate că dintr-o dată simți că vrei să renunți și lași garda jos. Pur și
simplu te simți bine să-ți plângi de milă.

M-am simțit mai demult așa. Fiul meu cel mare m-a sunat într-o noapte și mi-a spus că fiul meu cel mic
murise. Imediat, soția mea și cu mine ne-am unit în rugăciune, rostind în credință, și i-am poruncit să revină la
viață. În timp ce ne-am îmbrăcat și am condus timp o oră spre Colorado Springs, am avut emoții negative.
Simțeam cam așa: ”Cât mai reziști? Cât mai poți fi tare? Odată și odată trebuie să ridici steagul alb, să te predai
și să le lași să curgă. De ce să nu te plângi doar?” Oricum știam că dacă încep să-mi rostesc temerile și
necredința, aceasta îmi va nega credința. Chiar dacă simțeam să spun: ”L-am pierdut pe acesta. Suntem bătuți.
Să renunțăm.”, am început să mă zidesc pe mine însumi și să rostesc cuvinte pozitive ca: ”Nu va muri, ci va trăi
și va rosti Cuvântul Domnului.” și ”Tu ești bun Doamne. Te iubesc!”

Toată slava lui Isus, am ajuns în Colorado Springs la spital să descoperim că Dumnezeu îl înviase din
morți. Fusese mort aproape cinci ore, dar cam după cinci minute de când primisem telefon de la fiul meu cel
mare, cel mai tânăr a stat deodată în capul oaselor și a început să vorbească chiar pe masa de la morga
spitalului. Slavă lui Isus!

Cred ferm că dacă renunțam și dădeam frâu liber emoțiilor mele negative, nu am fi văzut victoria. Dacă
îmi exprimam frustrările și plângerile, spunând: ”Nu-i drept”, fiul meu nu ar fi înviat din morți. Satan se
folosește de orice-i dăm. Noi suntem adesea legați de limba (cuvintele) noastră.

Capitolul 4
Nici un lucru rău
Sunt momente în viață când ne vine să ne exprimăm gândurile și sentimentele negative. În lumina luptei
spirituale, oricum apar momente când trebuie să ne exersăm credința și stăpânirea de sine. În Matei 6:31,
Domnul ne revelează în ce punct luăm un gând ca și al nostru personal: ”Nu vă gândiți, spunând...”

Un gând devine propriul tău gând, când începi să-l rostești cu gura ta. Nu poți opri gândurile să-ți treacă
prin minte. Când am aflat că fiul meu era mort, gânduri de tristețe, frică și panică au trecut prin mintea mea.
Sunt om, ca oricare altul. Totuși, poți să nu iei aceste gânduri ca ale tale.

Kenneth E. Hagin obișnuia să spună că nu poți opri o pasăre să zboare peste capul tău, dar poți să n-o
lași să-și facă cuib pe el. Gândurile negative vor veni tot timpul, dar nu trebuie să le primești. Nu trebuie să
devină parte din tine. Dacă nu le rostești, nu vor fi ale tale.

Legat de cuvintele (limba ta) tale


Satan trece gânduri, sentimente și atitudini prin inima și mintea noastră. Așadar, cum vom evita ca
aceste semințe să prindă rădăcini, să crească și să producă recolta rea pe care el o dorește? Tocmai am văzut
cum --- ”nu vă gândiți, zicând”. Dacă nu-l rostești, nu-i al tău. Căci din moment ce începi să le verbalizezi,
rostind aceste lucruri negative, ele devin ale tale și încep să elibereze aceste puteri negative în viața ta. Trebuie
să iei această atitudine: ”Refuz să rostesc orice lucru contrar cu ceea ce cred.”

Unii oameni cred pentru vindecare. L-au rugat pe Dumnezeu să-i vindece și apoi mărturisesc: ”Cred că
sunt vindecat”, în ciuda faptului că nu au văzut manifestarea fizică încă. Dar când cineva îi sună la telefon și
întreabă: ”Ce mai faci?”, ei răspund spunându-i ce rău se simt. Fără să-și dea seama, tocmai au eliberat o forță
spirituală negativă.

”Moartea și viața sunt în puterea limbii.” Proverbe 18:21. Nu poți rosti tot timpul doar viață cu limba ta.
Poți de asemenea rosti moarte cu ea. Tristul adevăr este că cei mai mulți dintre noi eliberează mai multă moarte
decât viață. Ne contrazicem (constrângem) pe noi înșine cu propriile cuvinte. Suntem legați de limba noastră.
Cuvintele sunt importante
Poți să te rogi pentru un lucru și apoi să vorbești împotriva lui. Te rogi pentru restaurarea căsătoriei tale,
și pe de altă parte critici constant, dărâmi și vorbești negativ despre căsătorie. Eliberezi o forță spirituală
negativă --- moarte --- care se împotrivește rugăciunii tale. Chiar dacă Dumnezeu vrea să-ți schimbe
comportamentul și să te restaureze, tu eliberezi o forță spirituală contrară prin cuvintele tale negative.

Trebuie să ai grijă cum vorbești despre copiii tăi. Nu-i rău să constați un fapt. Când cineva întreabă, nu-i
spune: ”Totul e perfect”, dacă nu-i. Poți spune: ”Sunt probleme dar...” și apoi contrează-le cu ceea ce crezi. Este
bine să spui: ”Asta-i problema, dar se rezolvă.” De cealaltă parte, dacă spui: ”Cred că Domnul va face o
minune, dar...” și apoi începi să examinezi și să explici toate lucrurile rele, tocmai ai distrus ce ai încercat să
obții. Chiar contează unde-l pui pe ”dar”.

Câte odată trebuie să aduci la cunoștință faptele ”Hei mă lupt cu o problemă. Mă lupt cu boala asta...”.
Dar imediat contrează cu adevărul Cuvântului ”Dar cred că sunt vindecat, în Numele lui Isus.”

Ai nevoie să fi, în mod constant, conștient de faptul că vorbele tale eliberează fie viață, fie moarte. Nu
permite oricărui lucru să-ți iasă pe gură. Pune o strajă înaintea gurii tale și rostește viață (Psalmul 141:3), căci îi
vei mânca roadele.

”Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură.” Proverbe 18:20. Fiecare
cuvânt pe care-l spui cu gura ta este o sămânță care produce rod după soiul ei. Dacă te vaiți, te plângi și rostești
negativ, atunci astfel de fructe vei mânca din cuvintele acelea. Dacă ai amărăciune în inimă, a început când ai
rostit cuvinte pe care nu trebuia să le spui. Nu poți opri o problemă să vină, dar poți opri dominația problemelor
asupra ta, rostind cuvinte corecte, pozitive, conform Cuvântului. Cuvintele tale au importanță.

Orbit față de adevăr


În această luptă spirituală, Satan se folosește de cuvintele pe care le spunem. ”Căci din cuvintele tale vei
fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” Matei 12:37.

Dacă nu ne dăm seama de importanța cuvintelor noastre, noi rostim prostii, îndoială, necredință și alte
lucruri care îi permit Satanei să ne înghită fiindcă am lăsat garda jos. Parte a chemării lui Pavel, și a noastră de
altfel, este: ”Să îi întorci… din puterea lui Satan la Dumnezeu…” Fapte 26:18 BTF.

Mulți oameni nu recunosc cu adevărat că Satan domină --- își exercită puterea --- în viața lor. Ei cred în
împrejurări, soartă sau noroc. Acest pasaj arată clar că sunt sub influența diavolului. ” Şi v-a înviat pe voi, care
eraţi morţi în fărădelegi şi păcate; În care aţi umblat odinioară, conform mersului acestei lumi, conform cu
prinţul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în copiii neascultării; Printre care şi noi toţi am avut
odinioară comportarea în poftele cărnii noastre, împlinind dorinţele cărnii şi minţii; şi, prin natură, eram copiii
furiei, ca şi ceilalţi.” Efeseni 2:1-3 BTF.

Înainte de a ne întoarce la Domnul, eram din natura noastră fiii Satanei. Ne trăiam viețile sub influența și
porunca lui, orbiți față de adevăr. ”a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu
vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” 2 Corinteni 4:4. Diavolul
este la lucru astăzi, împovărând oamenii și orbindu-i de la adevărurile evangheliei. Nu este o luptă pasivă. El
urmărește agresiv oamenii, căutând să-i distrugă. Unul din motivele pentru care dușmanul are așa putere asupra
oamenilor este că Biserica nu a recunoscut cu adevărat războiul în care ne aflăm.

Stricarea obiceiurilor bune


Ca slujitor al evangheliei, folosesc zilnic programe de televiziune și radio, ca să împărtășesc adevărul
din Cuvântul Domnului pretutindeni în lume. Oricum , multe programe la care oamenii privesc sau ascultă la
radio, sunt folosite de diavol pentru a-și întări puterea și controlul asupra lor. Atât creștinii cât și necredincioșii
care sunt cuplați la ele, într-un grad sau altul, sunt hrăniți cu o dietă de stricăciune --- imoralitate sexuală,
violență, ceartă, ură și batjocură. Lași seva asta să-ți curgă în casă și Satan se folosește de ea în viața ta.
Televiziunea și radioul nu sunt rele în sine. Dumnezeu le folosește cu putere la înaintarea Împărăției Sale.
Problema este că Satan folosește și el vasta majoritate a programelor --- nu pentru a zidi ci pentru a distruge viața
oamenilor.

Unii gândesc ”Oh, pot privi asta fără să mă afecteze.” Cuvântul Domnului spune că ei sunt înșelați. ”Nu
vă înşelaţi: <<Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune>>.” 1 Corinteni 15:33. Poți să te autoconvingi că tu nu
ești influențat sau stricat, dar Cuvântul revelează altceva. Pur și simplu nu-ți poți menține echilibrul spiritual
îngăduind pofta ochilor. David --- omul după inima lui Dumnezeu --- a înțeles asta. El a zis: ” Nu voi pune nimic
rău înaintea ochilor mei” Psalmul 101:3.

Ca urmaș al Domnului Isus, trebuie să faci același angajament, zicând: ”Nu voi privi nimic rău. Refuz să
pictez în interiorul meu o imagine de poftă, furie, imoralitate, ură, ceartă sau crimă. Recunosc că ori de câte ori
mă deschid la așa ceva, există o putere spirituală negativă care așteaptă să câștige o intrare în viața mea. Prin
harul Domnului, nu voi da acces diavolului în viața mea!”

Pictând imagini
Unul dintre motivele pentru care avem atâta violență și imoralitate în societatea noastră este că există
atâta violență și imoralitate la televiziune și în filme. Acestea desenează imagini în inimile și mințile oamenilor,
care ies în afară și acționează asupra lor. Nu putem fi ispitiți de ceva ce nu gândim (”Şi, într-adevăr, dacă şi-ar fi
amintit de patria aceea de unde au ieşit, ar fi avut ocazia să se întoarcă.” Evrei 11:15 BTF), dar ceea ce gândim
constant va deveni ce vom vorbi și vom face. Orice spui sau/și faci, eliberează puterea Domnului sau Satanei în
viața ta. Dușmanul tău este o forță activă la lucru în lume, căutând pe cine să înghită (1 Petru 5:8). El orbește
mințile celor ce nu cred, ca să-i fure, să-i ucidă și să-i ucidă (2 Corinteni 4:4; Ioan 10:10). Doar băgându-ți
capul în nisip și spunând: ”Nu cred că suntem în război. Voi continua ca și până acum.”, nu va schimba situația.
Înseamnă doar că vei fi una dintre victime. Este în avantajul tău să recunoști realitatea luptei și să faci
aranjamentele necesare în gândirea ta și în stilul tău de viață.

Noi suntem responsabili de a ne supune lui Dumnezeu și a ne împotrivi diavolului (Iacov 4:7).
Gândurile, sentimentele și faptele noastre fac loc lui Dumnezeu sau diavolului (Efeseni 4:27). Avem nevoie să
discernem dinamica spirituală a ceea ce se întâmplă în jurul nostru.
Sunt uimit cum mulți oameni nu asociază faptele lor cu ceea ce experimentează ca rezultat. Pierd total
din vedere corelarea acestora și nu au habar cum îi distruge Satan. Trăind o viață în opoziție cu Dumnezeu, vin
la mine și spun: ”Nu înțeleg de ce mă urmărește diavolul.”

”Ești căsătorit?”
Odată a venit un om din biserică să-mi potcovească calul. În timp ce lucra, vorbeam și el tot zicea de
”prietena” lui. Îl văzusem în biserică cu acea femeie și credeam că e soția lui. Oricum, felul cum vorbea despre
ea, m-a făcut să cred că nu sunt căsătoriți. Așa că, în fine, l-am întrebat: ”Sunteți căsătoriți?” El a răspuns: ”Oh,
nu! Doar trăim împreună. Am avut atâția prieteni care s-au căsătorit și au divorțat, încât ne-am gândit că e mai
înțelept să trăim împreună o vreme și să vedem dacă ne căsătorim sau nu. Durează cam de șase luni.” Imediat, l-
am întrebat: ”Credeam că ai zis că ești creștin?”. ”Păi da, sunt. Am fost născut din nou acum patru luni.” ”Nu-ți
dai seama că a trăi împreună este contra Cuvântului lui Dumnezeu?”

Acest tip era un nou credincios total în scripturi. ”Vrei să spui că Dumnezeu spune ceva dacă doar
trăiești cu o persoană înainte de căsătorie?”

Am început să-i împărtășesc Cuvântul. După puțin timp a zis: ”Păi noi ne iubim și ne căsătorim. Așa că
o să fie bine.”

A trebuit să-i explic: ”Nu contează ce se va întâmpla în viitor. Chiar acum voi trăiți astfel că sunteți în
afara puterii lui Dumnezeu. V-ați dat pe voi înșivă lui Satan și ați călcat Cuvântul Său. Făcând așa, ați eliberat
putere demonică în viața voastră. Diavolul se joacă cu voi!”

Urmați învățătura Domnului


În timp ce vorbeam, a început să-și deschidă inima. Normal trebuie treizeci de minute să potcovești un
cal, dar de data asta a durat trei ore. Pur și simplu omul a absorbit totul. Fratele și-a schimbat gândirea, s-a pus
în mișcare și și-au pus viața la punct.

Când nu-l asculți pe Dumnezeu, deschizi o ușă diavolului. Acum, contrar cu ce spune religia, Dumnezeu
încă te iubește. Nu este mânios pe tine, ci îți dorește ce este mai bine pentru tine. Călcând învățăturile
Cuvântului Său și ascultând de pofta firii, deschizi larg ușa pentru diavol. Satan va intra, îți va mânca prânzul și
va arunca punga!

Dacă nu vrei asta, trebuie să-ți schimbi gândirea și să-ți ajustezi acțiunile. Suntem într-o luptă spirituală
și nu-ți poți permite luxul să nu iei în seamă instrucțiunile pe care Dumnezeu ți le-a dat.
Capitolul 5
Autoritatea necondiționată
În capitolele precedente, am stabilit că suntem într-o luptă. Nu e ceva ce numai unii oameni
experimentează, sau ceva ce va veni în viitor. Avem în față o luptă spirituală chiar acum, în fiecare zi. Așa că,
trebuie să definim cine este dușmanul nostru și să descoperim ce putere are.

În cei aproape 40 de ani de când sunt creștin și studiez Cuvântul, am întâlnit câteva opinii diferite
despre: de unde vine Satan și cum a căpătat puterea sa. Am auzit tot felul de mesaje pe acest subiect, iar în
studiul meu personal, am citit multe comentarii, studii biblice și cărti. Oricum, în mijlocul atâtor variații, a
reieșit o doctrină predominantă în teologia populară. Această înțelegere larg răspândită, spune că Dumnezeu a
creat un înger frumos, puternic, dumnezeiesc numit Lucifer: „Cum ai căzut din cer, Lucifer, fiu al dimineţii,
cum eşti retezat la pământ, cel care ai slăbit naţiunile!” (Isaia 14:12 BTF). Acest Lucifer era “heruvimul uns
care ocrotea”, pe muntele sfânt al lui Dumnezeu: „Tu eşti heruvimul uns care acoperă; şi eu te-am pus astfel;
erai pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu; ai umblat în sus şi în jos prin mijlocul pietrelor de foc” ( Ezechiel
28:14 BTF ).

Mulți oameni cred că avea în trupul său instrumente muzicale--- flauturi și tamburine: „Tu erai în Eden
grădina lui Dumnezeu; fiecare piatră preţioasă era acoperitoarea ta: sardonixul, topazul şi diamantul, berilul,
onixul şi iaspisul, safirul, smaraldul şi rubinul şi aurul; măiestria tamburinelor tale şi a fluierelor tale era
pregătită în tine în ziua când ai fost creat.”( Ezechiel 28:13 BTF ). Lucifer era perfect în căile sale: “Tu erai
desăvârşit în căile tale din ziua când ai fost creat, până când nelegiuire a fost găsită în tine.”( Ezechiel 28:15
BTF ). În ciuda acestora, a devenit plin de mândrie, s-a transformat în Satan și s-a răsculat împotriva lui
Dumnezeu.

La acest punct, teologia populară susține de asemenea că Satan a convins o treime din îngeri să-l urmeze
în răscoală. Împreună, ei au încercat să-l detroneze pe Dumnezeu, au fost învinși și apoi aruncați pe pământ.
Premisa aceasta se bazează pe Apocalipsa 12:4 BTF, care este singurul loc din Biblie care face referire la
aceasta: ”Şi coada lui trăgea a treia parte a stelelor cerului şi le arunca pe pământ; şi dragonul a stat în picioare
înaintea femeii care era gata să nască, pentru ca să îi mănânce copilul imediat ce va fi născut.”. A pune baza
unei doctrine majore pe un singur pasaj al Scripturii, mai ales una atât de plină de simbolism, nu este o
interpretare bună a Bibliei.

Abuz de copil?
Unii oameni merg chiar mai departe, spunând că Satan a stăpânit peste o civilizație pre-adamică, odată
ce a fost aruncat din cer pe pământ. Ei susțin că Dumnezeu a adus o judecată cataclismică asupra diavolului și a
împărăției lui și că pământul a fost complet distrus între Geneza 1:1: “La început Dumnezeu a creat cerul şi
pământul.” și Geneza 1:2 BTF: “Şi pământul era fără formă şi gol şi întuneric era peste suprafaţa adâncului. Şi
Duhul lui Dumnezeu se mişca peste suprafaţa apelor.”. Ei presupun că Geneza 1:2 este de fapt re-creația. Finis
Dake, în notele extinse ale comentariului și studiului său biblic, a răspândit în realitate această teorie. De aici și-
au luat mulți oameni care învață azi acest punct de vedere---direct sau indirect--- informația lor.
Ei susțin de asemenea că Satan și demonii lui veneau din această civilizație pre-adamică. Odată ce
Adam și Eva au fost creați, Dumnezeu a permis lui Satan --- cu toată răutatea și stricăciunea lui --- să intre în
grădina Edenului, astfel ca omul să aibă șansa de a alege între bine și rău. Aceasta e ca și cum ai spune:
”Dumnezeu l-a luat pe om și l-a pus în grădină cu acest animal sălbatic și rău, doar ca să-l ispitescă și să vadă ce
va face.”

Majoritatea oamenilor nu se gândesc serios de ce lucrurile sunt cum sunt. Ca și cu viața ei tratează cu
Biblia doar la nivel de suprafață. V-ați pus vreodată întrebarea: “Dacă Dumnezeu este un Dumnezeu bun și
iubitor, de ce a permis lui Satan să intre în grădină și să ispitească pe Adam și Eva?”. Asta este comparabil cu a-
ți lăsa copilul de doi ani să iasă în grădină să se joace, știind foarte bine că un leu sau urs flămând--- ceva care
poate să-l distrugă de-a dreptul--- bântuie prin tufișuri. Noi am considera asta ca iresponsabilitate. În tărâmul
real, am lua copiii de la părinții care n-au grijă și nu-și protejează copiii chiar pentru mai puțin decât asta. Un
părinte care și-ar expune, cu bună știință și voluntar, copiii, cu un astfel de prădător--- dacă este prins --- ar fi
arestat, condamnat și aruncat în închisoare pentru abuz de copiii. Și totuși, această teologie populară insinuează
că Tatăl nostru ceresc l-a lăsat liber pe Satan în grădina Edenului, să-i ispitească pe Adam și Eva. Eu nu cred că
astfel s-au întâmplat lucrurile. Acum, Biblia nu explică total de ce a lucrat astfel Dumnezeu cu omul și cu Satan,
dar cred că sunt indicii. Acste indicii m-au condus pe mine la cu totul alte concluzii decât cele populare.

Spirite slujitoare
Dumnezeu l-a trimis pe Lucifer --- primul Lui înger în rang--- jos pe pământ ca să slujească pe Adam și
Eva. Lucifer nu păcătuise împotriva lui Dumnezeu și nu devenise încă Satan. Era un înger dumnezeiesc trimis
cu o misiune specială în Eden, din partea lui Dumnezeu Însuși. “Nu sunt toţi duhuri servitoare, trimise să
servească pentru cei ce vor fi moştenitori ai salvării?” ( Evrei 1:14 BTF). Îngerii sunt toți trimiși să ne slujească.
Dumnezeu nu l-a trims pe Lucifer pe pământ să-i ispitească pe Adam și Eva, ci să-i ajute și să-i slujească. A
venit în grădină cu o misiune divină. Oricum , odată ajuns, a păcătuit, s-a răsculat.

Isaia 14 și Ezechiel 28 ne aduc marea majoritate a informațiilor Vechiului Testament, pe care le avem
despre acest înger numit Lucifer, care a devenit Satan. În ambele pasaje, profetul începe prin a se adresa unei
persoane fizice ( regele Babilonului --- “Că vei duce acest proverb împotriva împăratului Babilonului şi vei
spune: Cum a încetat opresorul! Oraşul de aur s-a sfârşit!” < Isaia 14:1 BTF> și regele Tirului --- “Fiu al omului,
înalţă o plângere asupra împăratului Tirului şi spune-i: Astfel spune Domnul DUMNEZEU: Tu sigilezi măsura
desăvârşirii, plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.”--- Ezechiel 28:12 BTF). În același timp, devine
evident din cuvintele profetului că puterea demonică din spatele persoanei fizice este cea căreia în realitate i se
adresează.

Schimbarea subtilă
În Noul Testament, Isus a făcut la fel când s-a întors spre Petru și a zis: “ Înapoia Mea, Satan...” ( Matei
16:23). El se adresa puterii demonice care opera prin ființă fizică, umană. Păstrează asta în minte, în timp ce
observi schimbarea subtilă ce are loc, când privim la acest pasaj: “Mai mult, cuvântul DOMNULUI a venit la
mine, spunând: Fiul omului, fă o cântare de jale asupra regelui Tirului ( o ființă umană ) şi spune-i.”
Căderea lui Lucifer
Următoarea secțiune vorbește clar personalității demonice --- Satan însuși--- care opera prin ființa umană.
Este evident din cauza a ceea ce spun următoarele câteva versete: “Tu erai în Eden grădina lui Dumnezeu;
fiecare piatră preţioasă era acoperitoarea ta: sardonixul, topazul şi diamantul, berilul, onixul şi iaspisul, safirul,
smaraldul şi rubinul şi aurul; măiestria tamburinelor tale şi a fluierelor tale era pregătită în tine în ziua când ai
fost creat. Tu eşti heruvimul uns care acoperă; şi eu te-am pus astfel; erai pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu;
ai umblat în sus şi în jos prin mijlocul pietrelor de foc. Tu erai desăvârşit în căile tale din ziua când ai fost creat,
până când nelegiuire a fost găsită în tine.” ( Ezechiel 28:13-15 BTF )

Aceasta este descrierea lui Lucifer, specific în grădina Edenului. Observă cum este încă descris încă în
starea fără păcat. Dumnezeu a trimis pe Lucifer--- cel mai onorat și respectat înger pe care L-a creat--- jos în
grădină pentru a fi un slujitor al omenirii.

Căderea, păcatul lui Lucifer împotriva lui Dumnezeu, a venit în grădina Edenului. Este descris în
Geneza 3, când a intrat într-un șarpe și l-a folosit ca să-i vorbească Evei și s-o ispitească. Apoi , i-a convins pe
amândoi, Adam și Eva, să mănânce din fructul oprit. Atunci s-a răsculat Lucifer contra lui Dumnezeu.

Apocalipsa 12:3-4, unde balaurul a luat o treime din stele și le-a aruncat pe pământ, e o bază subțire ca
să spui că Satan a luat o treime din îngeri și s-a răsculat contra Domnului. Diavolul n-ar fi câștigat nici dacă ar fi
avut 100% din îngeri, cu atât mai puțin o treime. Nu există nici o cale prin care Satan să se apropie măcar de
victorie într-o confruntare directă cu Dumnezeu.

Fără restricții
Lucifer a venit pe pământ ca un înger uns și cu misiunea divină de a sluji pe Adam și Eva. Cumva ,el a
văzut ceva în ei, ce el nu avea. Ca înger, puterea și autoritatea sa erau condiționate ( părerea mea ). Dar lui
Adam și Evei li s-a dat putere și autoritate necondiționată asupra pământului. Vedem asta în istoria creației din
Geneza 1:26-28 BTF : “Şi Dumnezeu a spus: Să facem om după chipul nostru, după asemănarea noastră; şi ei să
domnească peste peştii mării şi peste păsările cerului şi peste vite şi peste tot pământul şi peste fiecare târâtoare
ce se târăşte pe pământ. Astfel Dumnezeu a creat om după propriul său chip, după chipul lui Dumnezeu l-a
creat, parte bărbătească şi parte femeiască i-a creat. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a spus: Fiţi
roditori şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi supuneţi-l şi domniţi peste peştii mării şi peste păsările cerului şi
peste fiecare vieţuitoare ce se mişcă pe pământ.” Când Domnul l-a creat pe om, a vorbit și le-a dat stăpânire ---
putere și autoritate --- peste tot pământul. Observă cănu era nici o restricție în asta. Dumnezeu nu le-a zis: “
Atâta timp cât veți urma călăuzirea Mea și veți face ce vreau Eu să faceți, vă voi lăsa să stăpâniți peste pământ”.
Nu, Dumnezeu a pus zero condiții stăpânirii pe care a dat-o omenirii.

Integritatea lui Dumnezeu


Odată ce Dumnezeu vorbește, este făcut. El nu-și ia niciodată vorba înapoi. ” Legământul meu nu-l voi
rupe, nici nu voi schimba ce a ieșit de pe buzele mele.” (Psalmul 89:34). Conform cu Evrei 6:18 BTF: ” Pentru
ca, prin două lucruri de nestrămutat, în care este imposibil pentru Dumnezeu să mintă, să avem o mângâiere
tare, noi, care am fugit la locul de scăpare ca să apucăm speranţa pusă înaintea noastră”,este „imposibil ca
Dumnezeu să mintă” căci “Dumnezeu nu este om ca să mintă; nici fiu al omului ca să se pocăiască; a spus el şi
nu va face, sau a vorbit şi nu va împlini? ” ( Numeri 23:19 ).

Integritatea, statornicia Cuvântului lui Dumnezeu este ceea ce face ca universul să existe și să fie întreg.
Dumnezeu susține “toate lucrurile cu Cuvântul puterii Lui” ( Evrei 1:3 ) Dumnezeu nu răstoarnă ce a spus. Așa
că atunci când a spus lui Adam și Evei: “Aveți stăpânire, aveți putere și autoritate peste pământ; conduceți-l și
supuneți-l; este sub controlul vostru”, El a vorbit serios. Dumnezeu le-a dat lor stăpânire peste pământ.

Legat prin Cuvântul Său


Bineînteles că Domnul n-a intenționat ca omul să folosească acea putere și autoritate în felul în care noi
am folosi-o. N-a intenționat ca noi să i-o oferim lui Satan. Oricum, din cauza propriei integrități, odată ce noi i-
am predat stăpânirea diavolului, Dumnezeu nu putea spune: “Time out. Pauză. Nu asta am intenționat. Stop. O
luăm de la capăt. Iau înapoi această autoritate. Nu mai puteți conduce pământul!”. Aceasta am fi tentați să
facem noi dacă cineva a abuza de privilegiul pe care i l-am oferit. Dar El nu este așa. Dumnezeu s-a legat prin
Cuvântul Său.

Gândiți-vă. Dumnezeu și-a înlățat Cuvântul Său peste Numele Său: „Mă voi închina spre templul tău
sfânt şi voi lăuda numele tău pentru bunătatea ta iubitoare şi pentru adevărul tău, pentru că ai preamărit cuvântul
tău mai presus de tot numele tău.” ( Psalmul 138:2 BTF).

„În numele lui Isus --- numele care este mai presus de orice nume--- orice genunchi se va pleca și orice
limbă va mărturisi că El este Domnul.” ( Filipeni 2:9-11 ).

“Numele Domnului este un turn tare” ( Proverbe 18:10 ) și totuși Cuvântul lui Dumnezeu este înălțat
chiar peste numele lui Isus. Cunoscându-l pe Dumnezeu astfel, Lucifer și-a ridicat antenele când a auzit că
Domnul le-a zis lui Adam și Evei: “Aveți stăpânire”, fără restricții și fără a cere abilități. Asta i-a atras atenția
îngerului superior al lui Dumnezeu, căci el știa că autoritatea dată lui era condiționată ( din nou, părerea mea ).
Dacă Lucifer n-ar fi ascultat pe Dumnezeu, această autoritate ce i-a fost delegată lui, i-ar fi fost luată instataneu.
Nu avea capacitatea de a folosi puterea pe care i-a dat-o Dumnezeu ca să lupte contra Lui. Nu era nici o șansă
ca Lucifer să se răscoale direct contra lui Domnului. Dar poate că va putea să se răscoale dacă punea cumva
mâna pe puterea și autoritatea necondiționată ce i-a fost dată omului.

Recunosc că unele din aceste lucruri nu sunt clar exprimate în Biblie. Putem să ne umflăm, întradevăr,
împotriva unor lucruri care sunt dincolo de abilitatea noastră de a ști. “Lucrurile ascunse ne aparțin nouă și
copiilor noștri” (Deuteronom 29:29 BTF).

Dumnezeu nu ne-a revelat fiecare lucru. Totuși, din ce știu despre natura lui Dumnezeu, caracterul și
Cuvântul Său, evidențele arată puternic în direcția asta.
O oportunitate
Biblia reveleză că îngerii au de asemenea voință liberă.

“Şi mulţi vor urma căile lor nimicitoare, din cauza cărora calea adevărului va fi vorbită de rău. Şi prin
lăcomie, cu vorbe prefăcute, vor face comerţ pe seama voastră; judecata lor din vechime nu întârzie, şi
damnarea lor nu aţipeşte. Căci dacă Dumnezeu nu a cruţat îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat jos în iad şi i-a
predat în lanţurile întunericului, să fie păstraţi pentru judecată.” ( 2 Petru 2:4 BTF).

Cu toate că îngerii au voință liberă, nu este nici un motiv că puterea și autoritatealor necondiționată ca a
lui Adam și Evei. De aceea, dacă un înger iese din linie, Dumnezeu poate, într-un fel, chiar să-i ardă. El poate să
le anuleze și să le ia puterea și autoritatea date și ei să fie absolut înfrânți.

În lumina aceasta, Satan și o treime din îngeri nu va putea nicicum să-l dea jos de pe tron pe Dumnezeu
care încă avea două treimi din îngeri. Cumva Lucifer a văzut o oportunitate cu autoritatea necondiționată asupra
pământului, pe care Dumnezeu a dat-o omului.

Capitolul 6
Dumnezeul acestei lumi
Domnul i-a făcut pe Adam și Eva dumnezei ai acestei lumi.

”Eu am zis: <<Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.>>” Psalmul 82:6

În context, este vorba de Dumnezeu creându-l pe om și spunându-i ”Sunteți dumnezei”. Nu este vorba
de ”dumnezei” în sensul de divinități, ci ”dumnezei” în sensul de domnie, conducere. Ni s-a dat domnie ---
putere și autoritate --- peste pământ. Din moment ce era treaba noastră să domnim (stăpânim), noi eram
dumnezei peste pământ.

”Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.” Psalmul 115:16

Dumnezeu, literal, a dat pământul omenirii. Creatorul ne-a dat putere și autoritate să stăpânim peste
pământ ca și cum am fi creatorul. Noi nu suntem Creatorul, dar atât de multă stăpânire ne-a dat El.

”Eu vreau…”
Cred că atunci când Lucifer --- încă îngerul fără păcat și perfect al lui Dumnezeu, trimis în grădină să
slujească lui Adam și Evei --- a văzut autoritatea necondiționată dată omului de către Dumnezeu asupra
pământului, el a recunoscut o oportunitate. Isaia 14 ne revelează procesul lui de gândire: ” Cum ai căzut din cer,
Lucifer, fiu al dimineţii, cum eşti retezat la pământ, cel care ai slăbit naţiunile! Fiindcă ai spus în inima ta: Eu
mă voi…” Isaia 14: 12-14 (BTF). Lucifer Îl invidia pe Dumnezeu. Nu era mulțumit cu poziția de cel mai de sus
înger. Era gelos și voia poziția lui Dumnezeu, dar nu putea să ia acel loc cu puterea delegată ce-i fusese dată.
Dacă se răscula, puterea aceea îi era instant luată și ar fi fost distrus. Deodată, a văzut o șansă cu omul, pentru
că Dumnezeu dăduse lui Adam și Evei ceva ce nu dăduse niciodată îngerilor --- o autoritate necondiționată, fără
restricții sau calificări necesare, fără constrângeri, asupra pământului. Lucifer a văzut că dacă i-ar putea face pe
Adam și Eva să i se supună lui și să se răscoale contra Domnului, atunci el putea deveni noul ”dumnezeu” al
acestei lumi (2Corinteni 4:4).

Chiar dacă Biblia încă nu era scrisă, Lucifer știa că Cuvântul Domnului a fost așezat din veșnicii
(Psalmul 119:89) și că Domnul nu se schimbă (”Căci eu sunt DOMNUL, eu nu mă schimb” Maleahi 3:6). De
aceea creația a operat totdeauna sub legile spirituale neschimbătoare ale lui Dumnezeu, ceea ce include și ” Nu
ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să-l ascultaţi, sunteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat,
care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?” Romani 6:16.

Înțelegând cum funcționează împărăția lui Dumnezeu, știa că dacă va înșela pe Adam și Eva să i se
supună și să-l asculte, atunci el putea deveni stăpânul lor. Apoi putea lua puterea și autoritatea care fusese dată
omenirii și să o folosească împotriva Împărăției lui Dumnezeu și să înceapă să primească lauda, închinarea și
slava pe care le dorea. Astfel s-au întâmplat toate.

A luat ostatici
Când cineva jefuiește o bancă, câteodată ia un ostatic. De obicei, o bancă are tot felul de asigurări ---
lacăte, alarme, rulouri, camere de filmat și gărzi înarmate. O persoană cu o armă nu poate trece peste tot acest
sistem de securitate. Cu toate acestea, dacă hoțul ia un ostatic și-i pune arma la cap, el știe că cererile sale vor fi
ascultate. Cei din conducerea băncii nu vor să vadă un om ucis doar pentru a proteja niște bani. Așa că, o
persoană cu un pistol cu șase gloanțe poate provoca o forță mult mai mare de gardieni cu arme automate și
câteva încărcătoare fiecare. Tehnic vorbind, hoțul nu este capabil să îi învingă. Dar cu un ostatic el poate fugi cu
prada.

Satan știa că nu-L poate învinge pe Dumnezeu într-o confruntare directă. Oricum, a văzut că Dumnezeu
a dat lui Adam și Evei o autoritate necondiționată. Dacă ei, de bună voie, i se supuneau lui, i-ar fi transferat lui
de asemenea și autoritatea.

Ca și Creator și proprietar, Dumnezeu putea coborî și să șteargă lumea de tot. putea să-i distrugă pe
Adam, Eva, diavol și îngerii care s-au răsculat. Ca și Creator, avea dreptul s-o facă și s-o ia de la început. Însă,
ca să intervină astfel în afacerile acestei lumi, însemna să-și calce propriul Cuvânt. El a dat stăpânirea peste
pământ lui Adam și Evei. A dat puterea și autoritatea de a conduce această lume unor ființe fizice umane. Dacă
Dumnezeu intervenea, își încălca Cuvântul și tot universul s-ar fi distrus pentru că el se ține prin integritatea
Cuvântului Său (”El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu
cuvântul puterii Lui” Evrei 1:3).

Ca Dumnezeu să-și păstreze integritatea față de ceea ce spusese --- ”Aveți stăpânire” --- El a trebuit să le
dea lui Adam și Evei libertate. Dacă ei doreau să-și supună Satanei propria lor autoritate și putere asupra
pământului, atunci tehnic vorbind, era dreptul lor să o facă.

Dumnezeu ar fi fost nedrept dacă ar fi venit aici jos, l-ar fi distrus pe Satan, ar fi zis: ”Adam și Eva, să
nu mai faceți așa ceva”, și să-i mântuiască. Nu putea face așa ceva și să rămână credincios Cuvântului pe care
li-l spusese. Ei aveau de ales.
Lucifer a văzut cât de mult îi iubea Dumnezeu pe Adam și Eva. Se întâlnea cu ei zilnic în răcoarea serii
(Geneza 3:8). După ce crease tot universul --- miliarde și miliarde de galaxii, stele și planete --- Dumnezeu avea
destule de făcut și totuși El petrecea timp cu Adam și Eva în fiecare zi. Satan a pariat astfel că Dumnezeu nu-și
va nimici creația pe care o făcuse.

Satan avea nevoie de supunere


Satan i-a folosit pe Adam și Eva ca ostatici, ca să se ascundă după ei și să spună: ”Doamne, ei mi-au dat
autoritatea aceasta. A fost alegerea lor. Eu nu i-am forțat.” Satan nu a venit ca un mamut să-și pună piciorul pe
capul femeii. Nu a venit să-i copleșească. A venit cu înșelăciunea și ei de bună voie i s-au supus. Aici a avut loc
căderea --- în grădina Edenului. El i-a folosit ca ostatici, ca să spună:”Doamne, dacă vrei să faci ceva contra
mea, trebuie să-i distrugi și pe ei. Ei au făcut aceasta de bună voie.”

Datorită dragostei uriașe a lui Dumnezeu pentru omenire, i s-a permis lui Satan să devină dumnezeul
acestei lumi. În loc să șteargă totul și să o ia de la început, Dumnezeu a hotărât să rămână ceea ce noi am făcut.
Noi suntem cei ce l-au făcut pe Satan. Noi suntem cei ce l-am abilitat pe Lucifer să-și lase poziția pe care o avea
în cer, să vină într-o stare căzută și să conducă pământul ca Satan --- dumnezeul acestei lumi.

La origine noi trebuia să fim dumnezei --- conducători absoluți --- peste lume. Dar omenirea i-a dat
stăpânirea --- autoritatea și puterea --- lui Lucifer. Așa că Dumnezeu l-a creat pe Lucifer dar Adam și Eva l-au
făcut pe Satan. Ei nu l-au creat pe Satan în sensul în care Dumnezeu îl crease deja pe Lucifer ca ființă angelică.
Adam și Eva l-au făcut pe Satan cine era, dându-i lui propria lor putere și autoritate.

Cei mai mulți oameni cred că Satan folosește o putere și autoritate superioară ca să apese omenirea. Ei îl
văd ca pe o ființă uriașă, puternică, care ne este mult superioară nouă. Aceasta se reflectă în emisiunile TV și în
filmele horror. Satan și demonii lui sunt arătați ca ființe pline de putere. Cei mai mulți îl văd pe diavol ca ființă
superioară în putere și autoritate. Ei nu înțeleg că Lucifer și-a pierdut puterea divină delegată, dată de
Dumnezeu în momentul în care a păcătuit și a devenit Satan. Diavolul nu folosește o putere și autoritate
superioară împotriva noastră. El folosește de fapt aceeași putere și autoritate pe care Dumnezeu a dat-o omenirii
să stăpânească peste pământ. Este propria noastră putere și autoritate pe care o folosește contra noastră.

Prin sine însuși Satan este fără putere. El depinde complet de ființele fizice umane care i se supun și-l
împuternicesc. Chiar și sub Vechiul Legământ, Satan nu avea putere să controleze și să domine oamenii.
Trebuia să folosească propria noastră putere și autoritate contra noastră. Numai când noi ne supunem lui, Satan
poate face ceva.

Un demon are nevoie de un trup


Diavolul și îngerii lui --- ca ființe spirituale --- nu au putere și autoritate pe pământ separat de ființele
umane care să li se supună.

Observăm exemplul lui Isus care a scos demonii în Luca 8. Când Isus a poruncit duhului necurat să iasă
dintr-un om, demonii s-au identificat ca și ”Legiune”, căci erau mulți (Luca 8:30). Ei L-au rugat pe Isus: ”Nu ne
trimite în adânc, ci lasă-ne să intrăm în turma aceea de porci.” Când demonii au intrat în cei 2000 de porci,
imediat turma a luat-o la goană și au sărit de pe țărm, înnecându-se în lac (Luca 8:31-33).

Demonii caută un trup fizic, un vas care să vrea. Au nevoie de cineva care li se supune. Puterea pe care
diavolul sau orice demon o folosește contra noastră este puterea noastră proprie. Satan are zero putere angelică,
spirituală. Toată autoritatea îi vine de la om. Singurul motiv că Satan există și funcționează este că oamenii
cooperează cu el și îl împuternicesc. De aceea caută el totdeauna să locuiască un trup. Chiar și un porc are mai
multă autoritate pe pământ decât un demon. Un gândac, o muscă sau un melc au mai multă putere pe pământ
decât Satan, pentru că au trup fizic. El este absolut fără puterea de a face ceva dacă nu găsește un trup fizic care
să coopereze cu el.

Dreptul de a folosi puterea


Dumnezeu este autorul oricărei puteri și autorități. Când a creat omenirea, El a dat stăpânire lui Adam și
Evei peste pământ (Geneza 1:26-28). Dumnezeu ne-a dat nouă --- ființe umane fizice --- putere și autoritate să
conducem această lume. Autoritatea este simplul drept de a folosi puterea. Dumnezeu a dat dreptul de a folosi
putere lui Adam și Evei. De fapt, Dumnezeu a spus: ”Iată puterea Mea. Acum vă dau dreptul să-mi folosiți
puterea. Tot ce am creat vă va asculta.”

Dumnezeu este Spirit (Ioan 4:24). Satan este și el spirit (Efeseni 2:2). El nu are un trup fizic, ceea ce
înseamnă că nu poate face pe nimeni să execute ceva. Mai întâi trebuie să-i câștige acordul.

Mulți creștini îl văd pe Satan ca pe o ființă angelică cu putere dumnezeiască supranaturală și autoritate
asupra omului. Ei îl văd venind și dându-le putere, când de fapt, adevărul este că diavolul nu-i poate forța să
facă nimic. El și-a pierdut puterea când s-a răsculat împotriva Domnului. Singura putere și autoritate sub care
Satan funcționează acum este cea a omului.

Diavolul are nevoie de colaborarea ta, ca să facă ceva în viața ta. De aceea caută pe cine poate să
înghită. Satan nu are puterea și autoritatea să te înghită decât dacă părăsești ascultarea de Dumnezeu și te dai
rob păcatului. Romani 6:16 spune că dacă te dai rob păcatului, de fapt, te dai rob autorului acelui păcat, care
este Satan. El nu poate intra ca să te distrugă fără ajutorul tău. Atunci când păcătuiești, tu îl împuternicești pe
diavol.

Costume pământești
Cei mai mulți oameni nu văd astfel lucrurile. Ei înțeleg, conform Scripturii, că Satan a fost creat la
început ca înger. Îngerii au putere mai mare decât noi, dar nu au autoritatea --- dreptul --- să-și exercite puterea pe
pământ. Totuși, cei mai mulți oameni presupun că Satan are mai multă putere și autoritate decât noi, și sunt
intimidați de această percepție a autorității. Nu-și dau seama că el și-a pierdut puterea angelică când s-a răsculat,
iar acum autoritatea lui este total legată de noi. De vreme ce Dumnezeu a dat autoritatea cu tot ce șine de ea,
peste acest pământ, ființelor fizice umane, Satan --- care nu are un trup fizic --- este total fără putere până îl
împuternicim, supunându-ne lui și îngăduind poftele lui, minciunile, furia, amărăciunea, neiertarea sau alt păcat.
De aceea sunt atât de importante faptele noastre. Trupul tău fizic este ceea ce îți dă autoritate aici pe
pământ. Apostolul Pavel nu are nici o influență sau putere asupra ta astăzi. El este viu dar nu mai este într-un
trup fizic. Singura influență pe care o are asupra cuiva azi, este prin scrierile fizice pe care le-a lăsat în urmă.
Oamenii pot să le citească și să fie influențați. În nici un fel, Pavel nu mai are autoritatea de a funcționa pe
pământ, deoarece nu mai are un trup fizic. Eu am un trup fizic. Eu am mai multă autoritate și putere pe pământ
decât Pavel, pentru că el și-a pierdut costumul pământesc. Acest cort pământesc --- trupul meu fizic --- este ceea
ce mă împuternicește și-mi dă autoritate.

Satan nu poate face nimic fără cineva în costum pământesc supus lui. De aceea el îți vânează continuu
inima, încercând să te facă să i te supui prin furie, frică, durere, răni și depresie. De fiecare dată când te
depărtezi de ce spune Cuvântul și acționezi în unitate cu ceea ce încearcă diavolul să facă, tu îi supui autoritatea
lui. De fiecare dată când renunți să crezi și să primești putere și abilitate supranaturală de la Dumnezeu, tu îți
împuternicești dușmanul. Satan poate funcționa și ține oamenii în supunere față de el doar prin minciuni și
înșelătorie.

E trist s-o spui, dar una din cele mai mari arme ale înșelăciunii lui, a fost biserica. Biserica a crezut că
Satan este o putere superioară. Ei bine, nu este. El nu folosește altceva decât puterea și autoritatea umană prin
colaborarea noastră.

Propria mea autoritate umană


Înseamnă asta că Satan nu este un factor? Nu, el este un factor. Sunt milioane de oameni pe fața
pământului care-i sunt supuși. Ei operează în imoralitate sexuală, minciuni, înșelătorie, răni, frică, ură, idolatrie
și multe altele. Ori de câte ori ne supunem la ceva negativ, îi dăm diavolului putere. Așa că, da, Satan este un
factor și trebuie ocupat de el.

În ce privește viața mea individuală, Satan nu poate face nimic fără consimțământul și cooperarea mea.
Înțelegerea că puterea și autoritatea pe care Satan le folosește sunt umane --- puterea pe care Dumnezeu mi-a
dat-o mie, o ființă fizică umană, ca să stăpânesc și să conduc pământul --- a pus totul într-o lumină complet nouă.

Acum, în loc să fiu intimidat de dușman, am îndrăzneală față de diavol. Am înțeles că dacă fac lucruri
rele, spun lucruri rele cu vorba mea sau îngădui emoții negative, Satan va profita de ele. Va intra, îmi va mânca
prânzul și va arunca punga. Nu sunt ignorant față de uneltele lui, dar nici nu mă tem de el. Nu sunt pasiv contra
lui, ci mă împotrivesc lui activ și intenționat. Mi-am dat seama că tot ce face împotriva mea, face cu propria
mea autoritate și putere umană.

Am primit o mărturie a unei femei care fusese satanistă înainte de a se converti. Chiar și după ce fusese
născută din nou, ea suferea de multe probleme, căci se temea că Satan era supărat pe ea și încerca să o
pedepsească pentru că se întorsese de la el. Când ea a auzit această învățătură despre autoritatea credinciosului,
a fost eliberată. Toate temerile au părăsit-o când a realizat că diavolul nu-i poate face nimic fără acordul și
cooperarea ei. Aceste adevăruri au eliberat-o pe această scumpă soră, și te vor elibera și pe tine!
Capitolul 7
Sub umbrelă
În lumina a ceea ce am văzut până aici, Efeseni 6:10-11 capătă mult mai mult sens: ”În cele din urmă
fraților, întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Luați toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta în
picioare împotriva dorințelor diavolului.” (traducere liberă).

”Dorințele” înseamnă literal ”puteri, înșelăciuni”. Singura putere a lui Satan este înșelăciunea. El nu te
poate forța să faci nimic. Nu te poate face să păcătuiești. Oamenii îmi spun: ”Nu vreau să comit păcat sexual,
dar nu am putere să rezist. Satan e mai puternic decât mine.” Nu-i adevărat. Satan nu are puterea sau autoritatea
de a te forța să faci ceva. Problema este că el e maestru în minciună, intimidare și înșelăciune. Când noi nu știm
adevărul despre cine suntem în Hristos și ce putere ne-a fost dată, atunci --- într-un fel foarte real --- noi suntem
cei care-i dăm Satanei puterea și autoritatea să ne comande și să ne domine. Nu poți rupe asta.

Recent, am vorbit unui student de la colegiul biblic, despre anumite domenii din viața lui și el a
recunoscut: ”Știu că greșesc în acel domeniu. Este rebeliune și vreau s-o rup cu ea, dar este ceva în mine de nu
pot să fac ce trebuie. Se pare că nu pot s-o biruiesc.” I-am spus: ”Iată cum poți s-o biruiești. Fă ceea ce ști că
trebuie să faci, dar nu vrei s-o faci, în fiecare zi. Nu contează că nu ai chef s-o faci. Fă-o în fiecare zi. Dacă
începi să asculți și să te supui lui Dumnezeu, El îți va întări viața. În timp ce te lași de ascultarea de diavol și nu-
ți mai dai trupul diavolului, asta îl va slăbi pe el în viața ta.” De aceea spune biblia că trebuie să te împotrivești
dorințelor, înșelătoriilor, minciunilor și curselor diavolului.

Satan este pornit să înșele și vine la tine pe orice cale, folosind orice ajutor și suport care-l primește de la
oameni. Chiar aerul din jurul nostru este plin de pofte și minciuni. Ori de câte ori te supui minciunilor, tu ești
cel care-l împuternicește pe diavol să-ți distrugă viața.

De ce a venit Isus?
Deoarece Dumnezeu este Spirit și nu are trup fizic (”Dumnezeu este Duh” Ioan 4:24), și fiindcă a dat
putere și autoritate asupra pământului, ființei fizice umane, ar fi fost nedrept să vină aici jos și să intervină în
afacerile omului. Nu putea să intre și să îndrepte lucrurile. Avea puterea să facă așa, și ca judecător putea spune
”Bine. M-am săturat de mizeria asta. Voi șterge toată rasa umană.”

A fost aproape să facă asta cu Noe și potopul. Ca și Creator și proprietar, El a avut totdeauna dreptul și
privilegiul acesta, dar, în afara unei judecăți totale, El nu avea autoritatea să intre în afacerile omului și să
schimbe lucrurile. Nu o avea datorită faptului că dăduse autoritatea de a conduce și a domni peste pământ, rasei
umane (”Cerurile sunt ale Domnului, dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.” Psalmul 115:16). Chiar dacă ei au
folosit această autoritate în mod contrar dorințelor Sale, Dumnezeu ar fi fost nedrept și neconform cu propriile
hotărâri, dacă ar fi venit și ar fi schimbat lucrurile.

Din cauza aceasta Dumnezeu a devenit om. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu și-a trimis Fiul,
pe Domnul Isus Hristos, pe pământ. Totul se rezumă la chestiunea oferirii autorității fințelor umane fizice.
Dumnezeu nu are trup fizic, așa că nu era liber să acționeze fără restricții pe pământ. El trebuia să devină om.
Isus, Cuvântul făcut trup, Dumnezeul-Om, trebuia să devină o persoană fizică, pentru a putea avea autoritate pe
pământ (Şi Cuvântul a fost făcut carne şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr [şi noi am privit gloria lui,
glorie ca a singurului-născut din Tatăl]. Ioan 1:14 BTF).

Dumnezeu nu putea salva omenirea pe o altă cale. Până nu obținea un trup uman fizic, era limitat în ce
putea face. A încercat să lucreze prin oameni, dar ei erau toți stricați, înșelați și sub controlul diavolului.

”Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să
n-o nimicesc; dar nu găsesc niciunul!” Ezechiel 22:30.

”Şi a văzut că nu este om şi s-a minunat că nu este mijlocitor, de aceea braţul său i-a adus salvare; şi
dreptatea lui, ea l-a sprijinit.” Isaia 59:16.

De vreme ce nu era nimeni fără păcat, curat și capabil să aducă neprihănirea lui Dumnezeu pe pământ,
Dumnezeu a trebuit să ne salveze El Însuși. El a dat autoritate peste pământ ființelor umane, așa că a trebuit să
devină una. Dumnezeu Însuși a luat asupra Sa carnea și s-a limitat la un trup fizic. Învățătura mea numită ”Cum
să concepi o minune”, merge mai adânc în această direcție. Este cel de-al doilea mesaj din ”Lecții din istoria
Crăciunului”.

Patru mii de ani


Dumnezeu a rostit trupul lui Adam în existență, când El avea autoritate absolută peste pământ. ”Apoi
Dumnezeu a zis: „Să facem om…” Geneza 1:26.

Dumnezeu l-a creat pe om rostind cuvinte. Apoi, El a rostit cuvinte dând stăpânire --- autoritate și putere -
--- omului, peste pământ. Făcând asta, El și-a limitat propria autoritate. Oamenii s-au stricat vânzându-se
diavolului și făcându-l pe el dumnezeul acestei lumi. Dumnezeu nu era în control. El nu mai avea stăpânire
peste pământ căci o dăduse omului.

De aceea Dumnezeu nu a putut rosti trupul fizic al lui Isus în existență, de unul singur. El trebuia să
vorbescă spiritelor oamenilor --- spiritelor stricate din ei --- iar ei trebuiau să ia aceste cuvinte și să le rostească cu
gura lor. Literal, i-au trebuit lui Dumnezeu patru mii de ani ca să găsescă destui oameni gata să lucreze cu
destulă credință ca să rostească și să profețească lucrurile necesare să fie spuse pentru a fi creat trupul lui Isus.
Nu ni se spune câți oameni a inspirat Dumnezeu pentru a zice „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un
Fiu…” (Isaia 7:14), înainte ca Isaia s-o fi spus. Nu mulți profeți s-ar fi ridicat să declare așa ceva. I-a trebuit
multă credință lui Isaia să spună așa ceva.

După ce toate aceste profeții s-au spus, peste patru mii de ani, îngerul i-a spus Mariei ce se va întâmpla
(Luca 1:28-33,35). Ea s-a umilit și a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după cuvintele tale!” Luca 1:38.

Îngerul a luat toate aceste profeții --- cuvintele rostite de Dumnezeu --- și Cuvântul a intrat în pântecul
Mariei.

”Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…” Ioan 1:14

Dumnezeu a creat trupul fizic în care să locuiască Isus, rostind cuvinte, prin unșii săi, vreme de patru mii
de ani. Apoi, aceste cuvinte au intrat în pântecul Mariei și astfel a fost conceput Isus. De aceea avea el autoritate
pe pământ, să facă ceea ce a făcut.
Ocrotiți de ploaie
Satan avea probleme acum. Dumnezeu avea totdeauna putere să intervină, dar El dăduse omenirii
autoritatea asupra pământului. Abilitatea Lui de a interveni în afacerile omului, era limitată, căci El nu avea un
trup fizic. Când oamenii s-au întors de la Dumnezeu și și-au dat autoritatea și puterea lor în mâna diavolului,
acesta a început opresiunea rasei umane. Dumnezeu dorea să ne răscumpere, dar avea nevoie de o ființă umană
--- o persoană cu trup fizic --- aici pe pământ, ca să poată avea autoritatea de a lupta cu diavolul.

Când stai sub o umbrelă, ea te ocrotește de plaie. Ploaia poate să cadă, dar pe tine nu te atinge. Când
Satan s-a răsculat înșelând oamenii și câștigându-le autoritatea, el a intrat sub protecția ”umbrelei” autorității
dată de Dumnezeu omenirii. Această autoritate umană îl ocrotea pe diavol de venirea lui Dumnezeu care să-l
deposedeze de toată această putere. Dumnezeu nu putea să-l ia pe Satan direct fără a-și viola Cuvântul, deoarece
El a dat autoritatea asupra pământului unor ființe umane cu trup fizic. De aceea Isus a trebuit să devină om.

Hristos a spus-o astfel: ”Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în
Sine. Şi I-a dat putere să judece, întrucât este Fiu al omului.” Ioan 5:26-27.

Isus spunea că motivul autorității Lui de a judeca era faptul că El era Fiul omului.

Dumnezeul-Om
Ambii termeni ”Fiul lui Dumnezeu” și ”Fiul omului” se referă la Isus. ”Fiul omului” revelează partea
Sa umană și fizică. ”Fiul lui Dumnezeu” revelează divinitatea Sa și prezența Dumnezeului Atotputernic locuind
în trupul lui Hristos. Isus exista înainte de începutul lumii și El a creat toate lucrurile (Coloseni 1:16-17). Isus
era Dumnezeu manifestat în trup (1Timotei 3:16). El era complet Dumnezeu și complet om în același timp. De
aceea Isus era Dumnezeul-Om.

”Fiul omului” se referă la umanitatea lui Isus. Astfel, atunci când Isus a spus că Tatăl i-a dat autoritate să
judece, căci El este Fiul omului, El a făcut referire directă la faptul că avea un trup fizic. El totdeauna avea
putere ca și Creator, dar nu avea autoritatea de a-și folosi puterea, până nu a intrat în trup.

Toate acestea confirmă integritatea Cuvântului lui Dumnezeu. Odată ce El a spus omenirii ”Aveți
autoritate”, aceasta era a lor. El și-a limitat propria autoritate și putere asupra pământului, dândune-o nouă, și El
nu-și calcă niciodată Cuvântul.

Odată, unul dintre angajații mei, a crezut în Dumnezeu pentru o mașină. Când Dumnezeu m-a
binecuvântat cu un vehicul mai bun, i-am dat acestei persoane mașina mea dinainte. Era foarte faină. Fusese
nouă când o luasem, iar eu și soția mea am folosit-o doar vreo doi ani. I-am dat mașina cadou angajatului meu și
i-am dat actul de proprietate. După vre-un an, el m-a întrebat dacă sunt de acord să folosească mașina ca și
schimb pentru alta mai bună. I-am spus: ”Poți să faci ce vrei cu mașina asta. Nu este a mea ci a ta.” Credea că
are nevoie de permisiunea mea, dar nu era necesar. Eu îi dădusem mașina de tot. Era legal a lui. Dacă voia să o
parcheze în curbă și să încaseze zece dolari de la fiecare om care dorea să dea cu barosul în ea, și astfel să-și
adune bani de alta nouă, era treaba lui. Putea să facă cu ea ce voia.

Aceasta înseamnă integritate. Dacă i-am dat cuiva mașina cu acte cu tot, este a lui. Dacă după doi ani îl
găsesc vânzând lovituri de baros în ea cu câte zece dolari, iar eu nu am intenționat una ca asta, ar fi rău să vin la
ei și să le spun ceva. Dacă i-am dat-o cu adevărat --- fără constrângeri --- atunci este treaba lui, nu a mea. Ei au
acum autoritate peste ea.

Un trup fizic
Astfel a dat Dumnezeu omului autoritate peste pământ. Dumnezeu s-a limitat pe Sine până când a
devenit o ființă umană fizică. Isus nu a fost doar fizic, ci Dumnezeu Însuși a locuit un trup fizic pe pământ.
Acum diavolul avea probleme. El i-a folosit pe Adam și Eva ca ostaticispunând: ”Doamne, dacă vrei să-mi faci
ceva mie, trebuie să-i distrugi și pe oamenii pe care i-ai creat.” Dar acum, Isus devenise unul dintre ostatici --- o
ființă umană fizică.

Isus a intrat în Împărăția diavolului și a distrus-o. A luat toată autoritatea și puterea de la Satan și l-a
redus la zero cu porțile dărâmate. Dușmanul nu mai are nici o putere și autoritate asupra noastră. Tot ce mai
poate face este să ne ispitească. Dacă ne supunem lui, facem același lucru pe care l-a făcut Adam și Eva --- noi îi
supunem propria putere și autoritate umană. Satan nu poate să-ți facă nimic fără acceptul și cooperarea ta.

Aceasta este opusul complet a ceea ce biserica a crezut. Cei mai mulți oameni cred că Satan este o forță
majoră căreia nu i te poți opune. El există și tu nu poți fi în ignoranță de uneltele lui (2 Corinteni 2:11). Trebuie
să ști ce se întâmplă, dar diavolul nu este cineva care te înfricoșează. El este cineva pe care trebuie să-l recunoști
și să i te împotrivești, dar Satan nu-ți poate face nimic fără acordul și cooperarea ta.

Înțelegerea acestui adevăr, mi-a transformat viața și mi-a dat un uriaș avantaj asupra diavolului. Acum
îmi dau seama că dacă am un sentiment, o dorință, o atracție sau o poftă într-o direcție, tot ce trebuie să fac este
să nu mă supun acestor lucruri care i-ar permite Satanei să mă atragă într-acolo. Eu doar îmi folosesc trupul
fizic ca să merg în direcția exact opusă. Ceea ce fac cu trupul meu fizic eliberează fie puterea lui Dumnezeu, fie
puterea diavolului.

Capitolul 8
Este acest om, Acela? (Cel Unic)
Când Jamie și cu mine am început slujirea, chiar ne zbăteam financiar. Ocazional, lucram în slujbe
oribile ca să facem față. Într-o zi am venit de la o slujbă de zugrăvit simțindu-mă atât de rău, că deabea stăteam
în picioare. Doream doar să mă întind pe canapea și să mă odihnesc. Jamie era în bucătărie și-mi pregătea
prânzul. Când m-a văzut pe canapea, m-a întrebat: ”Ce faci?” ”Mă simt rău. Nu știu dacă pot să mănânc ceva.”

Deja îi învățasem pe alți credincioși unele adevăruri ca acestea: Folosiți-vă astfel trupul încât să nu vă
supuneți diavolului. Nu cooperați cu el. Faceți tocmai ce nu vreți să faceți. Împotriviți-vă diavolului și luptați
activ contra lui prin faptele voastre (Iacov 4:7).

Jamie a venit direct la mine și m-a ridicat de pe canapea. Mi-a luat brațul și l-a pus pe umerii ei, apoi a
început să mă tragă prin casă spunând: ”Avem nevoie de banii aceștia. Te întorci la lucru. Ești vindecat!” M-a
făcut să mă ridic și să mă comport ca și vindecat. M-a forțat să aplic ceea ce predicam. Slavă Domnului, în zece
minute am biruit și m-am simțit iarăși bine. M-am întors la lucru și mi-am primit plata pe ziua aceea.
”Acționează pe baza Cuvântului”
Cu două seri înainte de ordinarea în slujire, mi-am rupt spatele deschizând ușa stricată de la garaj. Pe
atunci locuiam în Seagoville, Texas. M-am aplecat să ridic ușa garajului, când deodată mi-a sărit ceva la spate.
Durerea care mi-a trecut atunci prin corp era atât de cruntă că m-a pus jos.

Fiul meu de un an m-a văzut. I-am spus: ”Du-te spune-i lui mami!”, dar el se holba la mine. Într-un
târziu s-a dus în casă și a venit cu Jamie. Când m-a văzut, durerea era așa de tare, că tot ce am putut face a fost
să șoptesc: ”Mi-am rupt spatele.”

”Atunci, hai sus!” Jamie m-a tras în sus, s-a rugat peste mine (și-a pus mâinile) și mi-a zis ”Acum
acționează pe baza Cuvântului lui Dumnezeu!” Din nou, era nevoie ca să pot lucra, așa că nu m-a scutit.

Am început să fac lucruri cu trupul meu fizic. Omoplații mei erau trași înapoi așa încât se atingeau.
Durerea era necruțătoare, dar eu m-am forțat să fac lucruri pe care n-aș fi simțit nevoia să le fac. În sfârșit, după
cam o zi, puteam să mă așez și să mă ridic și să fac alte lucruri. Cu toate că mișcarea mi-a revenit, omoplații tot
îmi erau trași înapoi. M-am culcat, iar dimineața eram programat să fiu ordinat. Omoplații erau încă trași înapoi,
dar am continuat să lupt toată ziua. Chiar înainte de serviciul de ordinare am declarat: ”Voi acționa ca vindecat.
Voi merge acolo și voi fi ordinat.” Până am ajuns la biserică, eram vindecat. Acțiunile mele au jucat un rol
major în primirea și manifestarea vindecării.

Nu poți să zaci în pat ca bolnav și în același timp să eliberezi puterea supranaturală a lui Dumnezeu.
Trebuie să înveți să-ți folosești trupul fizic, ca să te împotrivești diavolului și să cooperezi cu Domnul. Dacă nu
mergi prin credință, tu Îl limitezi pe Dumnezeu. (”Vrei, dar, să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este
zadarnică?” Iacov 2:20).

Noi Îl putem limita pe Dumnezeu


Am văzut că Dumnezeu este Spirit și că a dat stăpânire peste pământ ființelor umane fizice (Geneza
1:26-28). Făcând așa, El și-a limitat propria stăpânire și autoritate. Dacă nu cooperăm cu El, noi putem să-L
limităm.

”Da, s-au întors înapoi şi au ispitit pe Dumnezeu şi au limitat pe Sfântul lui Israel.” Psalmul 78:41
(BTF). Da, Îl putem limita pe Dumnezeu. Isus a avut de-a face cu asta în orașul său.

”Şi nu a putut face acolo nicio lucrare puternică, decât că şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a
vindecat. Şi s-a minunat de necredinţa lor.” Marcu 6:5-6 (BTF). Nu este vorba aici că Isus nu a vrut; El nu a
putut face minuni din cauza necredinței lor. Chiar și Domnul Isus Hristos avea nevoie de cooperarea oamenilor
ca să-Și elibereze puterea în viețile lor.

Religia spune: ”Dumnezeu este suveran. El controlează totul.” Nu, n-o face. El este suveran, în sensul că
este Regele regilor, dar nu controlează tot ce se întâmplă pe pământ. Dumnezeu nu este limitat în sensul că n-ar
avea putere. El are puterea, dar a dat stăpânire peste pământ ființelor umane fizice. Din cauza propriei
integrități, nu va trece peste această autoritate și nu-și va călca Cuvântul.
De aceea, Dumnezeu și-a limitat propria suveranitate, propria abilitate de a interveni în afacerile omului
aici pe pământ. Până nu a devenit o ființă fizică El Însuși, El nu a avut autoritatea de a coborî pe pământ să
îndrepte ce a stricat omul, mizeria pe care a creat-o acesta.

Pentru un studiu adițional la tema aceasta, vă recomand ”Suveranitatea lui Dumnezeu, dând la o parte
limitările din calea Lui” și ”Autoritate spirituală”. Acestea merg mai în detaliu decât o fac eu aici.

A moșteni (câștiga) dreptul


Dumnezeu Însuși operează în aceste legi ale autorității. El nu-și violează propriul Cuvânt.

Deoarece trăim azi într-o cultură în care autoritatea nu este mare lucru, aceste adevăruri pot fi greu de
priceput. În principiu oamenii nu se supun de bună voie autorității. Ei fac doar ce sunt forțați să facă și ce li se
poruncește, dar nu recunosc autoritatea. Ei nesocotesc autoritatea mereu.

Nu o spun într-o formă critică, dar generația tânără, ca întreg, nu respectă autoritatea în felul vechii
generații. Au fost crescuți astfel încât cred că pot scăpa cu orice. Înșelăciunea li se pare o nimica toată. Nu sunt
supuși autorității. Consideră că dacă nu sunt prinși cu ceva, totul este bine. Aceasta este absolut rău. Toată viața
este bazată pe autoritate.

Îi învăț pe studenții de la Colegiul Biblic Charis că trebuie să-ți câștigi dreptul de a vorbi în viața cuiva.
Ai nevoie să le câștigi respectul, înainte de a le sluji inimii. Aceasta funcționează la orice nivel.

Un motiv pentru care atât de mult din ceea ce numim azi ”evanghelizare”, nu este prea efectiv, este că se
manifestă fără respect și ofensiv. Unii creștini se duc spre un străin, îi înfig în față o broșură religioasă și-i spun:
”Tu te duci în iad. Pocăiește-te!”. Încearcă să forțeze acea persoană să li se supună și să ”se roage o rugăciune”,
dar nu au măcar bunul simț să se prezinte pe ei înșiși, sau să întrebe: ”Cum ești? Cum îți merge?” Această așa
numită ”evanghelizare” doar se ridică și izbește omul în față. Lucrul acesta este rău!

Tu cine ești?
Odată, în timp ce eram în Kansas City, un tip a venit la mine după o întâlnire și a început să-mi
direcționeze nevasta. Mi-a spus: ”Dacă ai fi omul lui Dumnezeu, ai îndrepta lucrurile. Ai face-o pe soția ta să
facă asta și asta și cealaltă.” Apoi a început să mă critice și să-mi ofere opiniile sale despre cum ar trebui să se
îmbrace soția mea. Dacă ați cunoaște-o pe Jamie, ați ști că este foarte conservatoare în privința îmbrăcămintei.
Niciodată nu poartă ceva nepotrvit. Nu era nimic rău cu privire la ea. Omul acesta avea o grămadă de opinii
legaliste și religioase despre bijuterii, machiaj și coafură pe care voia să ni le bage pe gât.

În fapt l-am oprit în mijlocul tiradei sale, întrebând: ”Tu cine ești?” El mi-a spus numele său și eu am
spus: ”Nu, vreau să spui cine ți-a dat ție dreptul să ne vorbești așa!? Nu ai stăpânire, nici drept și nici autoritate
asupra soției mele. Dumnezeu nu a murit ca să te lase pe tine în locul Lui. Tu ești nimeni. Nu-mi pasă de
părerea ta!”
Bineînțeles, omul a fost foarte ofensat. Atitudinea lui era ”Cum îndrăznești să-mi vorbești așa?” Dar din
moment ce nu avea însărcinarea să mă confrunte, să-i dea directive soției mele și să-mi spună mie ce să fac, am
decis să-i răspund în același fel: ”Domnule, nu ai nici o autoritate în viața mea.”

Eu nu m-aș duce niciodată la președintele Statelor Unite să-i spun ce să facă. Nu din cauză că m-aș simți
inferior. Nici din cauză că n-aș crede că Dumnezeu mi-a dat ceva valoros să spun. Doar recunosc că trebuie să
câștig dreptul acesta. El trebuie să-mi ceară sfatul. Eu nu sunt șeful lui. Nu pot să mă bag în seamă și să încep să
arunc cu opiniile mele.

La fel se întâmplă în mediul de afaceri. Poți avea unele idei bune, dar nu poți da buzna în biroul
directorilor și să începi să le spui ce să facă. Trebuie să rămâi sub autoritate. Acum, dacă ei sunt directori buni,
ei te vor încuraja să răspunzi. Uneori trebuie să-i întrebe pe muncitorii implicați: ”Tu ce gândești?”. Dar, de fapt
este alegerea lor să o facă. Nu ai dreptul --- autoritatea --- să te urci la director și să-l spurci.

Nu m-aș duce niciodată la unul din slujitorii pe care-i văd la televizor, sau îi aud la radio, și să mă apuc
să-l mustru și să-i spun unde nu sunt de acord cu el. I-am ascultat pe unii din ei, și sunt total greșiți în unele
puncte. Dumnezeu mi-a arătat câteva adevăruri din Cuvântul Său, care i-ar putea ajuta, dar îi respect suficient ca
să aștept să fiu invitat de ei. Nu sunt supraveghetorul lor. Ei nu-mi sunt supuși mie. Nu avem astfel de raporturi
între noi. N-aș face niciodată așa ceva.

Nu-i treaba ta
Oricum, zilnic cineva îmi face așa ceva. Fie printr-o scrisoare, telefon, emai sau în persoană, unii care se
consideră standardul oficial a ceea ce e bine și rău, mă ridică pe o parte sau mă coboară pe alta. Nu și-au
mărturisit credința nimănui, nu au văzut pe nimeni eliberat, n-au făcut nimic pentru Domnul și totuși cred că ei
le știu pe toate.

Dacă ar înțelege autoritatea, s-ar opri din astfel de abuzuri și ar realiza că trebuie să-și câștige dreptul de
a vorbi în viața cuiva.

Le-am spus mai înainte studenților mei ”Chiar acum, stând aici, știu unele lucruri despre unii din voi,
probleme din viața voastră, oricum, din afara școlii, pe care nu ați venit să le discutăm. Dacă nu ne-am zidit o
relație în care să simt că v-ați deschis față de mine și mi-ați dat libertatea să vorbesc direct, atunci nu o să vin la
voi să vă vorbesc astfel de lucruri.” Nu este locul meu. Nu este treaba mea.

Mă voi ocupa de lucruri care afectează oamenii cât timp sunt în școală, dar n-o să mă amestec în viața
lor personală. Unii gândesc ”Asta-i rău. Trebuie să te implici mai mult.” Nu, eu cred că este rău să-ți bagi nasul
în treburile altora. Aceasta vine doar din autoritate.

Înfrânt
Dumnezeu este un Dumnezeu al autorității. El a structurat astfel lucrurile și nu le ocolește. Dacă unul
din angajații mei nu este de acord cu șeful lui, eu îi spun: ”Du-te la șeful tău și vorbește despre asta. Nu-ți ocoli
șeful venind la mine și încercând să mă pui împotriva părerii lui.” Lucrurile merg mai bine astfel. Așa este
Dumnezeu. El a stabilit autoritatea, iar noi trebuie să recunoaștem că El Însuși i se supune. Nu a intervenit în
afacerile oamenilor până nu a devenit om. Odată ce a luat formă de om, a avut autoritatea de a o lua de la
diavol. Asta-i vestea bună.

Satan nu și-a luat autoritatea direct de la Dumnezeu. El nu are putere angelică superioară ca s-o
folosească asupra rasei umane. El a fost deposedat de puterea și autoritatea sa angelică. Puterea și autoritatea pe
care Satan le-a folosit să conducă pământul, era cea pe care Dumnezeu a dat-o omenirii și pe care ei i-au dat-o
lui Satan.

Înțelegerea că Satan nu poate face nimic în viața ta, fără acordul și cooperarea ta, îl pune într-un plan în
care el nu mai este superior. Ca și maestru al înșelăciunii, el are încă o cale, căci te poate minți. Trebuie să
cunoști adevărul și să fi în gardă căci poți să i te opui. Știu că pot câștiga lupta asta. Pot folosi puterea și
autoritatea pe care mi-a dat-o Dumnezeu ca să-l înfrunt pe diavol. Nu sunt ignorant față de el, dar nici nu mă
tem de el. Am văzut lucruri mărețe întâmplându-se, doar pentru că am recunoscut că Satan a fost înfrânt.

Camera bunicii
Ca cei mai mulți oameni crescuți în felul tipic american, sincer, eu nu mă gândeam la demoni. Am citit
despre ei în Biblie, dar credeam că toți sunt undeva în lumea a treia. Nu mă gândeam că sunt demoni aici, sau că
i-am putea întâlni fizic. Apoi m-am întors la Domnul și am început să mă uit mai de-aproape la Biblie. Am
înțeles că tărâmul spiritual este tot atât de real ca acum 2000 de ani. Am înțeles că multe lucruri diferite sunt
demonice, inclusiv bolile. Împreună cu prietenii mei, am început să scoatem demonii din oameni și am văzut
întâmplându-se lucruri minunate.

Bunica mea m-a crescut până la șase ani, apoi a devenit senilă și a murit când eu aveam opt ani. Când a
murit, ea a lăsat în urmă niște demoni, în camera în care stătea, în casa noastră. Imediat după moartea ei, m-am
mutat din camera pe care o împărțeam cu fratele meu, în camera bunicii. Aveam o imagine a ei pe un dulap, iar
noaptea imaginea prindea viață. Ea ieșea din ramă și umbla prin cameră. Având doar opt ani, m-am speriat de
mama focului. Știam că așa ceva era ciudat și n-ar fi trebuit să se întâmple, dar mă temeam să le spun părinților,
căci ar fi crezut că sunt nebun. Așa că n-am spus nimic despre asta, dar cât de curând posibil, m-am mutat
înapoi cu fratele meu. El s-a gândit: ”Ei bine, mă mut eu acolo”, și s-a mutat în acea cameră. N-a trecut o lună și
s-a mutat iar cu mine. Apoi sora mea a luat acea cameră. În mai puțin de-o lună, s-a mutat și ea înapoi. În
următorii doisprezece ani am ținut acea cameră încuiată. Nimeni nu spunea nimic, dar nici nu voia să stea acolo.

Sora mea cea mare și-a adus fiica nou născută acasă, când eu aveam patrusprezece ani. Bebelușa
dormea, dar dacă intrau în acea cameră, se trezea și plângea. Când ieșeau din cameră, era în regulă.

Dacă țineam studii biblice, oamenii se rugau unii cu alții în toată casa, în afară de acea cameră. După un
timp, mintea mea luminată a început să sesizeze că ceva era rău acolo.

Nu după mult timp de când devenisem conștient că demonii sunt reali și exercită influență, m-am hotărât
să intru în camera aceea și să-i alung din casă. Totdeauna țineam ușa acelei camere închisă, așa că am intrat
înăuntru și am închis ușa după mine. Am început să-i alung, să-i leg și să fac tot ce puteam gândi. Tot părul de
pe ceafă mi s-a ridicat. Eram înfricoșat și m-am făcut tot piele de gâscă.

În mijlocul acestora, îmi aduc aminte că mă gândeam ”Oh Doamne sunt așa de bucuros că nu pot vedea
acum în tărâmul spiritual. Dacă aș putea, aș vedea demonii ăștia uriași care mă înconjoară cu colți și gheare.”
Parcă vedeam aievea că puterile acestea monstruoase demonice erau la un deget distanță să mă devoreze și
numai Numele lui Isus îi ținea în loc. Mi-aduc aminte că m-am rugat: ”Mulțumesc Doamne că nu pot vedea ce
se întâmplă în spiritual.”

Imediat, Domnul mi-a vorbit inimii: ”Andrew, dacă ți-aș arăta tărâmul spiritual, în loc să vezi demonii
aceștia uriași cu colți și gheare, ai vedea doar niște spiriduși micuți. Ai fi uimit. Ei sunt nimic. Au doar guri
mari. Știu cum să țipe tare și să intimideze. Se laudă cu lucruri mari pe care nu le pot face.” În dată ce Domnul a
schimbat imaginea acestor demoni uriași în niște spiriduși micuți, care n-aveau putere sau autoritate, credința
s-a ridicat în inima mea. În loc să-mi fie frică, m-am simțit ca Incredibilul Hulk. Un duh de putere și îndrăzneală
a venit peste mine și am scăpat de demonii aceștia cât ai clipi.

Poate gândiți: ”Asta a fost cu totul în mintea ta.” Ei bine, n-am spus nimănui nimic, dar la următorul
studiu biblic, oamenii au venit chiar în camera aceea, fără să știe ceva. Era cu siguranță o diferență.

Singura putere a lui Satan


După ce diavolul s-a umflat plin de mândrie în Isaia 14:12-14, spunând: ”Voi face asta și voi face
cealaltă”, pasajul acesta din Scriptură continuă astfel: ”Dar ai fost aruncat în Locuinţa morţilor, în adâncimile
mormântului! Cei ce te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: „Acesta este omul care
făcea să se cutremure pământul şi zguduia împărăţiile, care prefăcea lumea în pustiu, nimicea cetăţile şi nu
dădea drumul prinşilor săi de război?” Isaia 14:15-17. Pasajul acesta profețește despre cum vor răspunde
credincioșii, într-o perioadă, lui Satan. Bineînțeles acestea toate s-au împlinit acum că Isus, literal, l-a distrus pe
diavol prin moartea, îngroparea și învierea Sa. Când îl vedem pe Satan așa cum e în realitate, vom spune:
”Acesta este ce ce m-a intimidat? Lui i-am permis să-mi ruineze viața? Pe el l-am lăsat să mă țină legat --- acest
nimeni, acest zero?” Așa este Satan. Nu are toată puterea pe care i-a atribuit-o biserica. Singura lui putere vine
de la om. Omenirea l-a făcut pe Satan. Noi suntem cei care l-au împuternicit.

Dumnezeu l-a creat pe Lucifer --- un spirit slujitor, o ființă angelică. Omenirea i-a supus lui autoritatea
primită de la Dumnezeu; și această putere și autoritate o folosește Satan. De aceea are nevoie să posede un trup.
De aceea un porc are mai multă putere și autoritate pe pământ, decât un demon fără trup. Satan este un factor
dor pentru că oamenii i se supun. Dacă ști adevărul, adevărul te va elibera (Ioan 8:32). Astea da, vești bune!

Capitolul 9
Așa cum am Eu
Dumnezeu ne-a dat o uriașă autoritate. Ca și credincioși născuți din nou, Isus ne-a dat mai multă
autoritate decât au avut vreodată Adam și Eva. Ei aveau autoritate peste acest pământ. Însă după ce Hristos a
înviat din morți, El avea autoritate în cer, autoritate pe pământ și autoritate sub pământ --- însemnând tărâmul
demonic și iadul (Filipeni 2:10).

După învierea Sa, înainte de a se înălța la cer, El le-a spus ucenicilor: „Mi-a fost dată toată puterea
[autoritatea, dreptul de a domni] în cer şi pe pământ. Aşadar, mergeţi…” Matei 28:18-20 (NTC). Deoarece
tremenul ”așadar” se referă la ”în lumina a ceea ce v-am spus”, Isus le spunea de fapt ucenicilor: ”Autoritatea
pe care o am, v-o dau acum vouă. Mergeți și continuați-mi lucrarea pe care eu am început-o.”

Autoritatea pe care o avem azi ca și credincioși în Isus, este superioară celei date lui Adam. Noi avem
tot ce el a pierdut și mult mai mult. Acum noi avem autoritate peste tărâmul demonilor (Matei 10:1,7,8).

Vechi contra nou


Comparativ cu Vechiul Testament, există o uriașă diferență în felul în care vorbește Noul Testament
despre Satan. Cu toate că Vechiul Testament îl menționează cu greutate, Noul Testament revelează că Satan
este cel ce cauzează diferite feluri de boli, convulsii strâmtorări și orbire. Noul Testament arată multe lucruri ca
având origini demonice.

De ce ne-a dat Dumnezeu cunoștința aceasta în Noul Testament și nu în Vechiul? Simplu spus, chiar
dacă sfinții Vechiului Testament ar fi știut aceste lucruri, ei n-ar fi putut face nimic cu această cunoaștere. Nu le
făcea nici un bine să știe că Satan era în spatele unui lucru sau al altuia, căci ei n-aveau autoritate să-l alunge
sau să-l lege.

La bază, Vechiul Testament le spunea oamenilor: “ Doar supuneți-vă acestor Legi. Cu acțiunile voastre---
faceți lucrurile acestea și nu le faceți pe celelalte ”. Supunându-și astfel acțiunile lui Dumnezeu, El era
împuternicit să se miște în viețile lor. De asemenea aceasta limita ceea ce Satan putea face. Acesta era modul de
lucru în Vechiul Testament.

În Noul Testament, ne-a fost dată o autoritate care ne capacitează să pătrundem dincolo de suprafață.
Întrucât ni s-a dat autoritate peste demoni, noi avem acces în spatele scenei, ca să ne ocupăm de puterile
demonice care cauzează boli și rele și care inspiră oamenii să se poarte într-un fel sau altul. Noi putem vedea
rezultate pe care cei din Vechiul Testament nu le puteau vedea.

Totuși, împreună cu această autoritate superioară, am primit și responsabilitate. Asta înseamnă că,
devreme ce Domnul ne-a dat astfel de putere și autoritate, iar noi nu le folosim, atunci îl oprim pe El să
intervină. Dumnezeu curge prin noi.

Puterea lui Dumnezeu


Isus ne-a dat putere și autoritate asupra diavolului.

“Atunci a chemat la un loc pe cei doisprezece discipoli ai săi şi le-a dat putere şi autoritate peste toţi
dracii şi să vindece boli.” (Luca 9:1 BTF). „Putere” înseamnă că avem abilitatea și tăria. Avem deasemenea
autoritatea de a folosi această abilitate și tărie. Dar cu această autoritate vine și responsabilitatea.

“Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” (Iacov 4:7). Asta
înseamnă că dacă nu ne împotrivim diavolului “el nu va fugi de la noi”. Cu toate că este foarte simplu, puțini
credincioși înțeleg asta.

Mulți creștini nu-și folosesc autoritatea care le-a fost dată.Când Satan îi împovărează--- poate prin boli,
dureri, sărăcie, nenorociri sau alt atac demonic--- ei se agață de Dumnezeu ca și cum ei n-ar avea nici o putere
sau autoritate. Imploră pe Dumnezeu, spunând: “ Oh Doamne, te rog schimbă situația asta. Te rog pune-l pe
diavol înapoia mea”. Ei nu-și dau seama că aceasta este în afara autorității Sale--- căci El ne-a dat-o nouă.

Aceasta este tocmai ce spune Scriptura: ” Ni s-a dat putere și autoritate peste toți demonii”( Luca 9:1 ).
Dumnezeu ne-a dat autoritate asupra diavolului. Dacă lupți cu o forță demonică, tu ai autoritate să faci ceva cu
asta. Acum , trebuie să fi destul de spiritual ca să-i discerni originea. Este într-adevăr spiritual sau doar ceva
natural? Dacă este realmente un atac demonic, atunci ești responsabil să scapi de acel demon. Faci asta folosind
puterea lui Dumnezeu, dar această putere este pusă sub autoritatea ta. Dacă tu n-o folosești, n-o să fie folosită.

Trebuie s-o folosim


Mulți creștini care vin la mine pentru sfat și rugăciune sunt fără putere. Ei nu înțeleg că ar avea vre-o
autoritate. Ei cerșesc lui Dumnezeu: ”Te rog, alungă boala asta și dă-mi properitate financiară. Te rog,
mântuiește această persoană”. Ei imploră pe Dumnezeu să facă lucruri despre care El le-a spus că au autoritatea
să le facă ei înșiși.

Când Dumnezeu spune: ”Tu împotrivește-te diavolului și el va fugi de la tine”, asta înseamnă că dacă tu
nu te împotrivești diavolului, el nu va fugi de la tine. Dumnezeu n-o să poarte grija diavolului în locul tău. El
deja l-a înfrânt pe Satan și l-a deposedat de putere. Dumnezeu ți-a dat ție autoritate și dacă nu ți-o folosești, El
n-o să vină să-l alunge pe diavol în locul tău. Lupta nu este direct între diavol și Dumnezeu; este între diavol și
noi. Dumnezeu ne-a echipat cu autoritate și putere și noi trebuie s-o folosim.

Poate te întrebi: „ Ei bine, dacă este voia Domnului să ne vindece, atunci de ce a murit acest om?”
Dumnezeu ne-a dat nouă puterea de a vindeca. Nu este puterea noastră. Este puterea Lui, dar este sub
autoritatea noastră. Isus nu ne-a învățat să ne rugăm și să-i cerem lui Dumnezeu să vindece oamenii. El ne-a
spus nouă să mergem și “vindecați bolnavii” ( Matei 10:8 ).

În Evanghelii, Isus nu a poruncit niciodată ucenicilor să se roage pentru bolnavi, ci ne-a poruncit nouă să
vindecăm bolnavii (Luca 9:2, 10:9). Felul în care se face asta în biserici astăzi este, de obicei rugăciunea: ”Oh,
Tată, știm că tu poți vindeca persoana aceasta. Dacă este voia Ta, Te rugăm --- Te rugăm frumos --- vindecă.”
Venim ca cerșetorii, cerând. Și dacă nu vedem nimic întâmplându-se, dacă nu apare un rezultat instant, ne
întrebăm: ”De ce nu i-a vindecat Dumnezeu?” Nu, Dumnezeu a eliberat deja toată puterea necesară pentru
vindecarea fiecărei persoane de pe planetă, de orice boală și neputință. Isus a primit răni pe spate, pentru
vindecarea noastră, și acum ne-a dat puterea de a vindeca bolnavii. Ne-a dat putere și autoritate să scoatem afară
dracii și să vindecăm bolile. El ne-a dat această putere și depinde de noi să o folosim.

Umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu


Să privim la Petru și Ioan la poarta Templului (Fapte 3:1-8). Observați cum spune Petru în versetul 6:
”Ceea ce am, îți dau.” (parafrazarea autorului). Petru și Ioan ar fi aruncați afară din majoritatea bisericilor din
lumea de azi pentru spusele: ”Am puterea să te vindec”. A devenit la modă să spunem: ”Oh, nu sunt eu. Eu nu
pot vindeca un mărunțiș.” Ei bine, adevărul este că nici unul dintre noi nu poate vindeca nici ceva mărunt în
puterea noastră umană. Dar noi nu suntem doar oameni --- noi suntem născuți din nou! Dumnezeu ne-a dat
putere și autoritate --- dreptul și abilitatea de a folosi puterea. Astfel că Petru a fost absolut corect când a spus:
”Ceea ce am, îți dau.”

Observați că în această situație, Petru nici măcar nu s-a rugat. Mulți oameni pot gândi că așa ceva era
groaznic. ”Cum îndrăznește el să vindece pe cineva fără să se roage și să întrebe pe Dumnezeu?” Nu știu cum
ești tu, dar eu mă uit după rezultate --- și Petru a avut rezultatul corect. Felul lui de a se ocupa de această situație
este cel corect. El a spus: ”Ce am, îți dau”. Petru știa că are putere. Știa și că are autoritatea de a folosi acea
putere. Așa că și-a asumat responsabilitatea și a folosit-o. Din cauza asta, omul a fost vindecat.

Acesta este motivul principal pentru care mulți oameni nu văd vindecări azi. Vin la Dumnezeu și
cerșesc. Ei nu înțeleg că puterea nu stă în cer. Dumnezeu a pus puterea vindecării în interiorul fiecărui
credincios născut din nou. Ne-a dat de-asemenea autoritatea de a o folosi, ceea ce ne face pe noi responsabili.
Dacă cineva nu este vindecat, nu Dumnezeu este cel care nu-l vindecă --- ci noi nu ne folosim autoritatea și
puterea.

Este rândul nostru


Bineînțeles, pot fi implicate și alte dinamici. Nu întotdeuna greșește omul în primirea rugăciunii. Poate fi
greșeala celorlalți din jur. Isus a operat în credință absolută, dar trebuia să-i dea afară pe batjocoritori și
necredincioși. El lucra perfect în credință, și totuși ”N-a putut să facă nicio minune acolo…Şi Se mira de
necredinţa lor.” Marcu 6:5-6.

Limita nu era în El, ci în oamenii din jurul Lui. Limita nu-i totdeuna în persoana care primește
vindecarea. Poate fi alt factor dimprejur. Oricum, totdeauna vine la o persoană sau la un grup de persoane, care-
L limitează pe Dumnezeu, ne luându-și autoritatea dată de El și folosind-o. Noi ne dezbrăcăm de
responsabilitate, și încercăm s-o punem toată pe Dumnezeu, spunând că e vina Lui dacă o persoană este sau nu
vindecată, salvată sau prosperă. Aceasta este absolut greșit.

Trebuie să înțelegem și să recunoaștem că nu este rândul lui Dumnezeu să vindece. Este rândul nostru să
credem că El deja a vindecat. Trebuie să acceptăm această putere, să ne luăm autoritatea și s-o folosim. Trebuie
să vorbim problemelor noastre și să poruncim lucrurilor să se schimbe. Dacă putem coborî adevărul acesta la
noi, el va face o diferență uriașă în felul în care se întâmplă lucrurile acum. Vasta majoritate a Trupului lui
Hristos, crede că Dumnezeu poate face orice dorește, dar nu crede că deja a făcut ceva. Ei nu cred că Dumnezeu
ne-a dat putere. Astfel, ei nu simt nici o responsabilitate să ia și să folosească autoritatea. Aici sistemul se
prăbușește. Dumnezeu și-a făcut deja partea Lui. A pus în noi puterea și autoritatea, care ne fac pe noi
responsabili. Pentru informații adiționale, recomand ”Spirit, suflet și trup” și ”Deja ai primit!” Aceste două
învățături sunt de bază și te vor ajuta să primești și să experimentezi ce-i mai bun de la Dumnezeu.

Am fost vindecați
Prin moartea, îngroparea și învierea Domnului Isus Hristos, Dumnezeu și-a făcut deja partea. Acum
depinde de tine să răspunzi în credință și să primești provizia Lui. Este răspunderea ta totală să fi vindecat,
prosper și liber. Este puterea lui Dumnezeu, dar El a pus-o sub autoritatea ta.
Cu toate că accentuez cu tărie responsabilitatea noastră, nu trebuie să intrăm sub condamnare (Romani
8:1). Domnul te iubește și dorește să înțelegi aceste adevăruri, ca astfel să te bucuri de viața din abundență pe
care ți-a adus-o. De aceea este atât de important să-ți înțelegi responsabilitatea.

Poate te întrebi: ”Deci trebuie să fac toate astea să se întâmple?”. Nu din tine însuți --- din abilitatea
umană. Partea născută din nou, din tine --- spiritul tău --- are în sine puterea lui Dumnezeu. Toate lucrurile sunt
posibile celui ce crede (Marcu 9:23). Dacă ai înțelege și ai crede că Dumnezeu și-a făcut deja partea, apoi ți-ai
folosi autoritatea, ai putea face ca lucrurile să se întâmple.

De când am înțeles și aplicat aceste adevăruri, am văzut o uriașă îmbunătățire în viața și slujirea mea. M-
am rugat mulți ani pentruvindecarea oamenilor. La început vedeam câte o vindecare o dată, dar nu aveam un
indiciu a ceea ce făceam. Chiar o veveriță oarbă urcă cu o nucă la fiecare tură, dacă continuă să încerce. M-am
rugat pentru așa mulți oameni, că de fiecare dată se întâmpla ceva și vedeam manifestarea vindecării. De atunci
am ajuns să înțeleg că nu trebuia să mă rog și să-i cer Domnului să vindece oameni, ci mai degrabă, că
Dumnezeu deja ne-a vindecat de boli și neputințe.

Cuvântul spune că prin rănile Lui am fost --- timpul trecut --- vindecați (1Petru 2:24). Acum am înțeles că
Dumnezeu și-a pus puterea în mine și depinde de mine s-o eliberez. Dumnezeu și-a făcut partea; acum eu
trebuie să-mi iau autoritatea, să vorbesc muntelui și să poruncesc oamenilor să fie vindecați. Bineînțeles, cel pe
care-l slujesc individual, trebuie să creadă și să coopereze și el, dar am văzut de sute de ori mai mulți oameni
vindecați,decât eram obișnuit să văd.

John G. Lake
John G. Lake avea o slujbă de vindecare în anii 1900. Avea astfel de rezultate încât statul Washington i-
a dat o licență medicală. El a deschis un spital în Spokane, unde locuia, și a văzut atâtea cazuri documentate, de
oameni vindecați, încât, pur și simplu, au închis un alt spital din oraș.

În spitalul său, nu se administrau medicamente. Doar se adunau în jurul Cuvântului, ungeau pacienții cu
untdelemn și se rugau cu ei până vedeau vindecarea manifestându-se. I-a antrenat pe alții cum să slujească în
vindecare, și i-a numit ”practicanți”. Pentru cazurile care nu puteau veni la spital, Lake își trimitea practicanții
să răspundă chemărilor acasă. Bazat pe Iacov 5:14,15, le-a dat câte o sticluță cu untdelemn și le-a spus: ”Nu vă
întoarceți până nu sunt vindecați.”

Astfel de îndrăzneală, doar îi ține în loc pe oameni, astăzi. Ei gândesc: ”Cum poți face una ca asta? Nu
ai nici un control peste asta. Nu ai astfel de autoritate. Nu ai nici un fel de responsabilitate. Doar roagă-L pe
Dumnezeu să-i vindece. Poate o va face, poate nu. Ce o fi să fie, va fi. Vezi, totul e cum vrea Domnul.” Nu-i
adevărat.

Lake și practicanții săi știau că Dumnezeu și-a făcut deja partea în asigurarea vindecării, și este acum
rândul nostru să ne luăm autoritatea și s-o folosim. Cea mai lungă perioadă de slujire a practicanților, în afară, a
fost de aproape treizeci de zile. Câteodată, s-au mutat literal, la oameni acasă și i-au învățat Cuvântul. I-au zidit
în credință, le-au slujit și i-au văzut vindecați pentru că Dumnezeu deja și-a făcut partea Sa.

Este o diferență uriașă între a vindeca bolnavii și a te ruga pentru ei. Ca întreg, biserica crede că
Dumnezeu poate vindeca, dar nu că a și făcut-o deja. Ei nu cred că El deja ne-a transmis puterea și autoritatea
de a vindeca, nouă. Așa că atunci când au o nevoie, se apropie de Dumnezeu ca un cerșetor. Ei cer Domnului să
vindece așa-și-așa, când adevărul este că El deja și-a făcut partea în ce privește producerea acelei vindecări.
Dumnezeu a pus puterea supranaturală a învierii morților, în interiorul fiecărui credincios născut din nou
(Efeseni 1:19-20), și depinde de noi să poruncim acestor vindecări să apară. În locul unei pledoarii pasive cu
Domnul și a cererii ca Dumnezeu s-o facă, trebuie să devenim cei ce comandă --- cineva care stă tare în credință,
își ia autoritatea în Hristos și comandă puterea lui Dumnezeu.

Capitolul 10
Porunciți-Mi!
Pentru a vindeca ologul, Petru a stat tare în credință, și-a luat autoritatea în Hristos, apoi a poruncit
puterii lui Dumnezeu (Fapte 3:6-8). Mulți oameni spun: ”Ei bine, eu nu am făcut niciodată așa ceva”, acesta-i și
motivul pentru care nu au rezultatele lui Petru și Ioan. Acesta reprezintă unul din motivele majore din cauza
cărora nu vedem manifestându-se puterea lui Dumnezeu mai mult astăzi.

Mulți creștini au nevoie de o minune. Este un punct critic. Poate ai nevoie de vindecare în trup, provizie
financiară sau restaurarea căsătoriei. Orice ar fi, te rogi și ceri Domnului, dar nu iei autoritate împotriva
dușmanului, nu vorbești împotriva problemei și nu-i poruncești bolii să plece. Acționezi ca un cerșetor și nu ca
și comandantul pe care Hristos te-a autorizat și împuternicit să fi.

Vechi păcătos sau salvat prin Har?


Religia spune: ”Tu nu poți face nimic. Ești un vierme. Ești un nimic.” Asta-i adevărat dacă vorbești
despre eul meu firesc, natural, carnal. Isus a zis: ”despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.” Ioan 15:5.

Aceasta este absolut adevărat. Despărțiți de Hristos noi suntem și facem --- nimic. Oricum, eu nu sunt
fără Isus. Sunt născut din nou. Spiritul Dumnezeului celui Viu locuiește în interiorul meu. Nu sunt doar uman.
Isus însuși trăiește în și prin mine (Galateni 2:20).

Creștinii care nu recunosc că, în Hristos, au devenit o creație cu totul nouă, nu-și preiau autoritatea dată
de Dumnezeu. Ei nu înțeleg autoritatea credinciosului. Vin la Dumnezeu ca cerșitorii și spun: ”Sunt un vechi
păcătos, salvat prin har.”

Eu nu sunt un vechi păcătos, salvat prin har. Am fost un vechi păcătos, dar apoi am fost salvat prin har.
Acum am devenit neprihănirea lui Dumnezeu în Hristos Isus (2Corinteni 5:21). E adevărat că fără Dumnezeu
sunt nimic, dar eu nu sunt fără Dumnezeu. El locuiește în interiorul meu. Acum am autoritatea și puterea să
poruncesc puterii lui Dumnezeu.

Sub comanda ta
Ține minte că această autoritate pe care ne-a dat-o Isus, întărește legea spiritului (spirituală). Dacă
Dumnezeu nu a asigurat ceva, noi nu putem pur și simplu s-o comandăm. A lua și a folosi autoritatea ce ne-a
dat-o Isus, nu înseamnă că noi ”îl facem” pe Dumnezeu să facă ceva.

”Astfel spune DOMNUL, Cel Sfânt al lui Israel şi Făcătorul său: Întrebaţi-mă despre lucruri ce vor veni
referitor la fiii mei şi referitor la lucrarea mâinilor mele să îmi porunciţi.” Isaia 45:11(BTF).

Ultima parte a acestui verset, este o declarație puternică, de care mulți oameni se șochează. Nu pot s-o
primească pentru că gândesc, că a face astfel, înseamnă să iei autoritate asupra lui Dumnezeu și să-i spui
”Doamne, ascultă-mă. Îți poruncesc să faci asta.” Cu siguranță asta-i ridicol.

Eu nu sunt Dumnezeu. Nu sunt superior Lui. Nu eu sunt sursa puterii. Dumnezeu nu așteaptă tot timpul
după mine, să asculte ce-i spun eu să facă. Nu despre asta vorbește Isaia 45:11. Domnul a spus, în ce privește
lucrarea mâinilor Mele, porunciți-Mi. Asta înseamnă că mi-a spus să poruncesc lucrărilor mâinilor Sale --- ceea
ce înseamnă tot ce a asigurat El în Hristos --- să se manifeste (să vină în ființă).

Este ca și electricitatea. Firma de electricitate este sursa --- ei generează puterea. Tu nu ești sursa puterii.
Poți să tot stai cu un bec în gură, el niciodată nu va funcționa. Firma de electricitate generează puterea și ți-o
livrează acasă. Semnezi un contract și puterea este sub comanda ta. Dacă vrei ca puterea să funcționeze, nu suni
la firma de electricitate să vină să-i dea drumul. Nu. Ei deja au generat puterea și ți-au livrat-o. Acum depinde
de tine s-o comanzi. Dacă mergi și răsucești comutatorul, tu comanzi acea putere. Nu ești tu sursa, dar puterea
este sub controlul tău. Este sub autoritatea ta. Astfel că folosești acea autoritate și o pornești.

Întoarce comutatorul
Dacă firma de electricitate nu generează curentul, tu poți suci butonul cât vrei și nimic nu se întâmplă.

Dacă cineva nenăscut din nou, încearcă să vorbească unei boli sau unui demon, poruncindu-le să plece,
nu va funcționa. Nimic nu se va întâmpla pentru că nu au puterea lui Dumnezeu în interiorul lor. Aceasta li s-a
întâmplat celor șapte fii ai lui Sceva (vezi Fapte 19:11-16). Acești oameni pierduți (nemântuiți) l-au văzut pe
Pavel scoțând demoni în numele lui Isus, și au încercat să facă la fel. Dar demonii din omul pe care încercau să-
l elibereze l-au făcut pe om să-i bată pe cei șapte și să-i alunge sângerând. Dacă nu ești conectat la Sursa puterii,
dacă nu ești născut din nou, nu poți face ceea ce împărtășesc cu tine. Dar dacă, într-adevăr, ești născut din nou și
ai primit puterea Duhului Sfânt, conform cu Fapte 1:8, atunci această putere este în tine, și depinde de tine s-o
comanzi.

Dacă suni la firma de curent și spui: ”Am niște prieteni invitați la prânz. Puteți, vă rog să dați drumul la
curent? Trebuie să gătesc, să am lumină și muzică în surdină.” Nu contează cât de frumos îi rogi, sau cât de
serioasă este nevoia ta, firma nu va trimite pe cineva să sucească butonul pentru tine. Ei generează puterea, dar
tu trebuie să-ți iei poziția de autoritate și să răsucești comutatorul.

Mulți creștini de azi, se roagă și cer Domnului să vină și să le răsucească comutatorul. Nu își dau seama
că El a pus acea putere în interiorul lor. Nu-și recunosc responsabilitatea de a acționa propriul comutator. Nu
cred Cuvântul Domnului, care revelează că acum ei au puterea, autoritatea și responsabilitatea să meargă să
vindece bolnavii. În loc să poruncească și să elibereze această putere dată lor, ei se roagă și cer Domnului să
vindece bolnavii. Asta-i tot așa prostesc ca și a cere firmei de electricitate să vină să-ți aprindă luminile!
”Măgarul pe care călăresc”
Când unul din prietenii mei a mers în Africa prima dată, în misiune, Dumnezeu l-a folosit mai ales în
privința asta. La întâlnirile sale, el a văzut multe minuni mari, inclusiv mulți oameni vindecați. Ca rezultat,
africanii au fost copleșiți. Când prietenul meu mergea pe străzile orașului, oamenii alergau spre el țipând,
jelindu-se și încercând să se atingă de el. Prima lui reacție a fost: ”Nu sunt eu. Este Dumnezeu. Nu vă uitați la
mine!” Dar, înainte de a putea spune ceva, Domnul i-a vorbit inimii, spunând: ”Când am intrat călare în
Ierusalim, oamenii aruncau crengi de palmier și haine pe drum, cântând: <<Osana --- Slavă în locurile
preaînalte>>. Ce ai fi gândit dacă măgarul pe care călăream ar fi zis: <<Oh, nu sunt eu. Nu sunt eu>>?” Domnul
a continuat spunând: ”Nu la tine se jelesc ei și nu pe tine caută să te atingă, ci pe Mine. Tu ești doar măgărușul
pe care călăresc.” De îndată ce prietenul meu a văzut asta, a mers mai departe lăsând oamenii să se atingă de el.

Unii oameni se supără și spun: ”Te crezi că ești ineva special!” Nu, nu sunt nimeni special. Nu-i nimic
special în mine, dar eu port cea mai specială persoană care a călcat vreodată pe pământ. Domnul Isus Hristos
trăiește în mine și mi-a dat puterea și ungerea Sa. Așa cum umbra lui Petru atingea oamenii și ei se vindecau,
cred că vine o zi când și umbra mea va face la fel. Cred că oamenii vor întinde bolnnavii pe jos, în stradă, iar
umbra mea va cădea peste ei și-i va vindeca. Unii pot gândi: ”Bine, arogantule!” Nu sunt eu, este cel pe care-l
port. Este aceeași persoană pe care o purta Petru. Dacă a funcționat pentru el, va funcționa și pentru mine.

Mulțimi de creștini sunt atât de concentrați pe latura fizică, carnală, naturală, a lor, în cât nu-și dau
seama că nu sunt doar umani. Nu-și dau seama că li sa dat putere și autoritate supranaturală. De aceea nici nu
văd puterea lui Dumnezeu.

Există o cultură religioasă azi, care este împotriva a tot ce învăț eu. Aceasta vine împotriva autorității și
încearcă să te facă să te simți nimic și că n-ai putere și nici autoritate. Vi la Dumnezeu ca un cerșetor, vrând să-l
convingi să facă ceea ce El ți-a spus în Cuvânt că a făcut deja. El ți-a spus să mergi să-L repreziți, așa că
termină cu cerșitul, imploratul, jelitul și văitatul, și nu-i mai cere Lui să facă lucruri pe care nu-i treaba Lui să le
facă. Ridică-te, folosește-ți autoritaea și poruncește lucrurilor să vină în ființă.

Credinciosul Joe Blow (oricine)


Isus le-a dat ucenicilor o sarcină și i-a trimis spunând: ”Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe
leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.” Matei 10:8.

Nu poți da ceea ce nu ai. Dacă nu crezi că Dumnezeu și-a făcut deja partea și a pus puterea învierii în
tine, atunci nu te poți duce să vindeci bolnavii, să cureți leproșii sau să învii morții. Doresc să-i fac pe oameni să
creadă aceste adevăruri, dar știu că lupt cu sute de ani de tradiții religioase, care au făcut Cuvântul Domnului
fără efect (”Făcând fără efect cuvântul lui Dumnezeu prin tradiţia voastră, pe care aţi dat-o; şi faceţi multe alte
lucruri asemănătoare.” Marcu 7:13 BTF). Dumnezeu deja a vindecat orice persoană care va fi vreodată
vindecată. Această putere a fost deja generată și este acum depozitată înăuntrul fiecărui credincios născut din
nou, umplut cu Duhul și vorbind în limbi. Tu ai acea putere. Nu depinde de Dumnezeu să vindece bolnavii.
Depinde de noi să credem, să ne luăm autoritatea, să eliberăm acea putere și să poruncim lucrurilor să se
întâmple. Trebuie să dăm --- administrăm --- puterea aceasta vindecătoare altor oameni.

Mă bucur privind la studenții și absolvenții Colegiului nostru Biblic Charis, când avem întâlnirile
deschise --- Seminariile Adevărului Evangheliei. În trecut când slujeam în biserici, după ce zideam credința
oamenilor cu Cuvântul, rămâneam să mă rog cu ei ore în șir. Oamenii veneau la mine cu sutele, iar eu mă
rugam pentru ei și am văzut ochi orbi și urechi surde, deschizându-se, și multe alte minuni și vindecări. După
trei sau patru ore, eram încântat, dar și extenuat. Știam că sunt limitat. Vedeam oamenii înșiruiți în linie pentru
rugăciune, dar știam că nu voi putea ajunge la capătul liniei. Oamenii nu puteau aștepta atât și plecau, căci nu
ajungeam să le slujesc tuturor.

Apoi am început să mergem în incinte mai mari și în loc să vină la întâlniri două-trei sute de oameni, au
început să vină cinci sute sau o mie. Nu aveam cum să le slujesc tuturor, așa că Domnul mi-a spus să-i învăț
aceste adevăruri pe studenții de la Colegiul Biblic --- aceste adevăruri că ai puterea în interior și că poți porunci
vinecării să apară. Acum am studenți și absolvenți care mă ajută în aceste întâlniri mai largi. În loc să mă rog
singur pentru vre-o sută de persoane, acum ne rugăm pentru peste cinci sute de oameni pe seară. Vedem orbi și
surzi vindecați, oameni care se ridică din scaunul cu rotile, și tot felul de minuni. Sunt încântat că nu este doar
un singur dar supranatural curgând printr-un singur individ ca printr-o pâlnie. Aceasta este pentru orice
credincios!

A administra puterea Lui, altora


Unul dintre slujitorii noștri la rugăciune, nu a văzut nici o minune fizică în viața lui, căci nu s-a rugat
niciodată pentru altul. În prima seară, când a început să se roage pentru alții, i-a slujit unui orb care și-a căpătat
vederea. Cum nu mai fusese martor la nici o minune fizică, acest slujitor a fost atât de entuziasmat, că n-a
dormit toată noaptea. A doua zi a venit să spună fiecăruia din echipă, toată întâmplarea.

Nu sunt împotriva oamenilor care au un dar supranatural. Este loc pentru asta în Trupul lui Hristos. Dar
unii cred că trebuie să fi unul dintre evangheliștii vindecători, făcători de minuni, ca să te poți ruga pentru
oameni. Așa cum și acest slujitor a aflat, nu este astfel. Fiecărui credincios născut din nou, umplut cu Duhul
Sfânt, i s-a dat puterea și autoritatea de a vindeca bolnavii, a curăți leproșii și a învia morții (Matei 10:8).
Domnul ne-a poruncit să dăm --- administrăm --- această putere, altor oameni.

Capitolul 11
Proclamă și demonstrează
” În oricare cetate veţi intra, … să vindecaţi pe bolnavii care vor fi acolo şi să le ziceţi: <<Împărăţia lui
Dumnezeu s-a apropiat de voi.>>” Luca 10:8,9.

Isus ne-a spus să vindecăm bolnavii și să predicăm Împărăția lui Dumnezeu. Oricum, atât de mulți din
biserică au ales să ignore prima parte a însărcinării noastre. Proclamarea și demonstrarea ar trebui să meargă
întotdeauna mână în mână. Cuvântul Domnului trebuie confirmat cu semne, vindecări și minuni.

Partea plină de Duh a bisericii, dorește să vadă minuni și vindecări, dar calea pe care cei mai mulți o
aleg, este să cerșească și să-L implore pe Dumnezeu spunând: ”Oh Doamne, te rog să torni Duhul Tău. Fă ceva
nou și trimite trezirea.” Nu aceasta este atitudinea pe care oamenii din Biblie au luat-o. Ei au crezut că
Dumnezeu le-a dat autoritatea. Au ieșit înainte și au adus trezirea, au poruncit-o și au eliberat-o, văzând minuni
întâmplându-se.
Mai mult decât doar doctrină
Să privim la ucenicii care au fost arestați și li s-a poruncit să nu mai predice Evanghelia. ”După ce li s-a
dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii. Când au
auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care ai
făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele! Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor
Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne
prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.” Fapte 4:23,24,29,30.

Observați cum s-au rugat: ”Doamne ajută-ne să predicăm Cuvântul.” Cum? ”Întinzându-ți mâna să
vindeci” (parafrazarea autorului). Acesta este felul de predicare al Evangheliei în biserica primară. Nu era doar
doctrină. Erau, în același timp, și proclamarea și demonstrarea în puterea Duhului. Ei s-au rugat: ”Doamne
ajută-ne să predicăm Cuvântul Tău, vindecând bolnavii și văzând puterea ta manifestată.” Astfel au plecat ei în
misiune și acesta este motivul că au văzut rezultate mai bune decât majoritatea celor ale oamenilor de azi.

Ar trebui să fie o diferență între felul în care predici și felul în care predică religiile false. Ei nu-l acceptă
pe Isus ca singurul Fiu născut al lui Dumnezeu și singura Cale către Tatăl. Totuși, când mulți creștini merg și
bat la o ușă, nu sunt diferiți de cei care urmează religii false, care și ei merg de la ușă la ușă pentru a avea noi
convertiți. Tot ce au aceștia este o doctrină. O doctrină corectă este importantă, dar aceasta nu este singurul
lucru care ar trebui să separe un credincios adevărat în Hristos, de unul care nu e.

Un creștin adevărat, este o persoană care, nu doar are o doctrină corectă despre cine este Isus, ci poate să
o și demonstreze prin puterea și darurile Duhului Sfânt. De ce nu se întâmplă asta mai des? Motivul este că ne
rugăm și cerem lui Dumnezeu să facă ce ne-a poruncit nouă să facem.

Poruncește vindecării să se arate


Domnul ne-a spus să mergem și să vindecăm bolnavii. Nu ne-a spus să ne rugăm și să-i cerem să-i
vindece. Isus ne-a spus s-o facem noi. Dumnezeu este sursa puterii, dar El a așezat această putere în interiorul
nostru. El ne-a dat autoritatea de a folosi Numele și puterea Lui. Dacă nu poruncim vindecării să aibă loc, nu va
apare. Nu va apare nici dacă-L implorăm pe Dumnezeu și-L rugăm să vindece.

Poate cunoașteți persoane care suferă de boli incurabile. V-ați rugat și i-ați cerut lui Dumnezeu să-i
vindece. Ai încercat să te lași pe baza lui Dumnezeu pentru vindecare, dar nu ai văzât-o încă. Te lupți cu frică,
îndoieli și frustrări. Ai nevoie să recunoști că-i ceri Domnului ce El ți-a cerut ție să faci. Dumnezeu ți-a spus ție
să vindeci bolnavii. El ți-a spus ție să dai --- administrezi --- puterea Lui vindecătoare. Exact ca Petru și Ioan,
trebuie să-ți iei autoritatea și să poruncești vindecării să se manifeste.

Cecil Patton antrenează oameni să primească și să administreze vindecarea. El folosea peste hotare
misiunea noastră Helpline, dar acum călătorește în întreaga lume, predicând, învățând și slujind. Pe vremea
când trăia în Colorado Springs, un prieten comun al nostru, a avut un atac cerebral și a orbit. Cecil s-a dus la el
acasă și i-a slujit. El și-a luat autoritatea și a poruncit ochilor omului să se deschidă. Într-o clipă, ochii aceștia
total orbi s-au deschis și omul a putut vedea perfect. Cecil și-a luat autoritatea în Hristos, a pouncit vindecării să
apară, și așa a fost.
Lisa, soția lui Cecil, are o puternică mărturie despre puterea vindecării lui Dumnezeu. Se găsește audio
sub titlul ”Mărturia Lisei Patton”, sau în cartea ”Istoria Lisei”. Veți fi încurajați!

Voia Domnului
Dumnezeu dorește ca fiecare om să-i răspundă și să primească salvare. ”Domnul nu întârzie…” 2Petru
3:9.

Nu este voia Domnului ca o persoană să moară și să ajungă în iad. Înseamnă asta că fiecare om va fi
salvat? Nu, evident că nu. Isus a zis: ”Intrați pe poarta cea strâmtă…” Matei 7:13,14.

Biblia revelează clar că voia lui Dumnezeu nu se împlinește automat. Așa multă religie și tradiție în
biserică, îl reprezintă greșit pe Dumnezeu. Ea spune: ”Nimic nu se întâmplă fără aprobarea, directă sau
indirectă, a lui Dumnezeu. El cauzează sau permite toate.” Nu asta ne învață Cuvântul. Motivul că această
doctrină este populară și prinde la oameni, este că le oferă o scuză și-i eliberează de orice responsabilitate
personală. Cu alte cuvinte, poți doar să te rogi: ”Doamne, dacă este voia Ta, te rog vindecă această persoană.
Dacă este voia Ta, salvează căsătoria asta.” Apoi dacă funcționează --- e grozav. Dacă nu, atunci, trebuie că n-a
fost voia Domnului. Acest mod de gândire ne scoate total din cauză. Nu avem nici o responsabilitate și nu dăm
nici o socoteală, în cauza respectivă. Asta este totalmente rău!

Omul are o alegere


2 Petru 3:9 ne arată clar că nu e voia lui Dumnezeu să piară cineva. Totuși, oamenii pier --- și încă mulți.
Dumnezeu nu controlează sau doar permite aceste lucruri. El nu a ”predestinat” pe unii să fie salvați și pe alții
să fie pierduți. Sunt unele motive de ce unii oameni pier, în loc să fie salvați.

Fiecare, individual are o alegere de făcut. Dumnezeu nu va forța pe nimeni să fie salvat. El ne respectă
liberul arbitru. Unii oameni --- datorită minciunilor și înșelăciunilor diavolului, sau pentru că au fost răniți sau
jigniți --- sunt preocupați cu grijile acestei vieți. Ei au respins orice invitație sau intervenții ale lui Dumnezeu în
viața lor.

Așa că, de bună voia lor, au ales să nu-L facă pe Isus, Domnul lor. Credința ta nu poate face pe o
persoană să fie salvată. Nu așa ne învață Cuvântul. ”Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta.” Fapte
16:31. În context asta spune: ”Crede în Domnul Isus și vei fi salvat. Și așa cum fiecare membru al familiei tale
crede în El, vor fi salvați și ei.”

Fiecare persoană trebuie să creadă în Domnul Isus Hristos și să primească salvarea personal. Nimeni nu
o poate face pentru tine și nici tu nu o poți face pentru altcineva. Oamenii au de ales în privința asta.

A-L reprezenta greșit pe Domnul


Câteodată, problema este că reprezentăm greșit Evanghelia, pe Domnul sau Împărăția Lui. Nu le spunem
oamenilor adevărul. Le oferim religie sau tradiție, sau vorbele noastre nu se potrivesc cu faptele noastre.
Oricare ar fi motivul, mulți oameni sunt conduși în religii false. Unora li s-a spus că a omorî oameni
pentru motive religioase, îi va învrednici să intre în cer, unde vor avea un harem cu femei pentru veșnicie. Asta-
i prostie absolută. Este cu totul rău și violează Cuvântul lui Dumnezeu. Totuși sunt oameni plini de nădejde
deșartă, care se implică în atentate sinucigașe sau activități similare. Doctrinele false trimit mulțimi de oameni
în iad.

Dacă Dumnezeu nu dorește asta, atunci de ce se întâmplă? Dumnezeu ne-a dat autoritate și odată cu ea
vine responsabilitatea. Pentru a vedea oameni mântuiți, noi trebuie să predicăm Evanghelia. Nu din cauză că
Dumnezeu nu a făcut tot ce era necesar pentru salvare, oamenii nu se nasc din nou. Aceasta nu e din cauză că El
nu vrea ca ei să fie salvați. Un motiv major pentru faptul că oamenii nu sunt născuți din nou, este că creștinii nu
și-au luat autoritatea și nu au folosit-o corect.

Poate că credincioșii nu predică adevărata Evanghelie. Ei administrează în locul ei, religie și tradiție.
Poate că unii ceștini au o mărturie negativă prin stilul lor de viață. Poate o persoană pierdută, a avut o experiență
rea cu cineva care afirmă că e credincios, și din cauza asta, refuză să răspundă adevăratul mesaj al Domnului.
Într-un fel sau altul, unii oameni scapă lucrurile din vedere. Satan îi inspiră. El face tot ce poate pentru a-i lipsi
pe oameni de Evanghelie. Nu este voia Domnului să moară cineva și să ajungă în iad, dar totuși se întâmplă.

Aceeași logică se aplică vindecării, prosperității sau căsătoriei. Oamenii spun: ”Păi, dacă e voia
Domnului, se vor vindeca indiferent dacă te rogi sau nu pentru ei.” Aplică aceeași gândire la salvare și vezi cum
sună: ”Dacă-i voia Domnului, oamenii vor fi salvați și dacă-i slujești și dacă nu-i slujești.” Asta nu-i adevărat.
Noi avem o responsabilitate. Nouă ni s-a dat puterea și autoritatea de a predica Evanghelia.

Predică Evanghelia
Eu asta fac. Împărtășesc Cuvântul lui Dumnezeu cu cât de mulți oameni pot. Sunt milioane de oameni
care sunt atinși de emisiunile noastre zilnice de televiziune, radio și internet. Oamenii aud Cuvântul lui
Dumnezeu și viețile lor sunt schimbate. Ei sunt născuți din nou, botezați în Duhul Sfânt, vindecați, eliberați și
liberi. Totdeauna a fost voia Domnului ca să-i elibereze dar ei nu au auzit adevărul. Cineva a trebuit să le iese în
cale și să li-l împărtășească.

”Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi
cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris:
<<Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!>> Astfel, credinţa
vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” Romani 10:14,15,17.

Nu este voia Domnului să piară vreunul, dar El a lăsat oamenilor să administreze Cuvântul Său și să facă
lucrurile să se schimbe. Dumnezeu ne-a dat și autoritatea și răspunderea să predicăm Evanghelia. Dacă nu ne
asumăm răspunderea să folosim această autoritate, Cuvântul nu va fi predicat și oamenii nu vor fi salvați. Nu
este voia lui Dumnezeu ca această națiune sau lume să stea în mizeria în care este. Voia lui pentru noi toți este
să reflectăm valorile Lui, să ne supunem Lui și să strălucim ca o biserică slăvită. Deocamdată, nu funcționează
astfel, fiindcă oamenii nu-i răspund corect.

Să ne oprim să-L mai implorăm pe Dumnezeu să facă ce ne-a spus nouă să facem. În loc să-i cerem Lui
să trimită trezirea și să salveze oamenii, mai bine să mergem să predicăm Evanghelia cu semne și minuni. Să
luăm ceea ce Isus a pregătit deja și să-l aducem în ființă. Este puterea Lui, dar este autoritatea noastră (pe care
El ne-a dat-o) ca să facem să meargă. Puterea lui Dumnezeu a fost eliberată și noi ne folosim autoritatea. Dă-i
drumul, sucește butonul!

Capitolul 12
Fi un martor
”Deci apostolii, pe când erau strânşi laolaltă, L-au întrebat: <<Doamne, în vremea aceasta ai de gând să
aşezi din nou Împărăţia lui Israel?>> El le-a răspuns: <<Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele;
pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăpânirea Sa>>”. Fapte 1:6,7

Îmi aduc aminte de un tip care a scris o carte, propunând 88 de motive pentru care Domnul va veni în
1988. Am vorbit cu câțiva oameni care credeau sincer că ce spunea el este adevărat. Cu toată inima lor ei Îl
așteptau pe Domnul în 1988. Bineînțeles că nu s-a întâmplat așa. Atunci el a scris o altă carte, detaliind 89 de
motive pentru care Domnul va veni în 1989 --- și oamenii au cumpărat și cartea asta. Tipul era total greșit și
totuși o grămadă de oameni au înghițit ceea ce imediat a avut de spus. Cât de tâmpit poți ajunge și totuși încă
respiri?

Faptele Apostolilor 1:6-7 spune că nu poți ști vremea sau timpul când Isus vine să-și întemeieze deplin
împărăția. Dacă cineva îți spune că știe și-ți prezice o dată, poți pur și simplu să scri ”I Cabod” pe fruntea lui
(aceasta este terminologia Vechiului Testament pentru ”nu mai este slavă” – 1Samuel 4:21). Îți garantez că sunt
înșelați și că acesta nu este Dumnezeu.

Imediat ce Isus a zis: ”Nu aveți putere și autoritate peste astfel de lucruri, pentru că Tatăl și le-a rezervat
Sieși”, El a spus: ”Voi însă veţi primi putere atunci când va veni Duhul Sfânt peste voi şi-Mi veţi fi martori în
Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” Fapte 1:8 NTR.

Isus le-a spus ucenicilor că vor avea putere de a fi martori. Gândește-te! Dumnezeu nu-ți va da niciodată
o poziție fără să-ți dea și autoritatea să execuți sau să împlinești, ceea ce El și-a spus să faci. Astfel că, împreună
cu puterea de a fi un martor, vine și autoritatea de a fi martor – și toată responsabilitatea care decurge din asta.

Prin oameni
Petru a exersat puterea și autoritatea de a fi martor, când a urmat călăuzirea lui Dumnezeu la casa lui
Corneliu.

”În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită „Italiana”. Omul acesta era
cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga
totdeauna lui Dumnezeu. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui
Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: „Cornelie!” Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: „Ce
este, Doamne?” Şi îngerul i-a zis: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a
adus aminte de ele. Trimite acum nişte oameni la Iope şi cheamă pe Simon, zis şi Petru. El găzduieşte la un om
numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.” Fapte 10:1-6.
Un înger i-a apărut acestui sutaș și i-a spus: ”Corneliu, tu ești un om devotat. Dumnezeu ți-a auzit
rugăciunile. Acum trimite la Ioppa și cheamă-l pe Petru. El va veni și-ți va spune cum să te naști din nou.” De
ce nu i-a spus îngerul Evanghelia lui Corneliu? Ar fi fost mult mai eficient decât să trimiți oameni într-o
călătorie de două zile (un drum), ca să-l aducă pe Petru. De ce nu i-a spus direct îngerul cum să fie născut din
nou? Răspunsul este simplu. Dumnezeu a dat putere și autoritate oamenilor să predice Evanghelia, nu îngerilor.
Îngerii nu au autoritatea să predice Evanghelia – noi o avem. Dumnezeu s-a limitat pe Sine Însuși ca Evanghelia
să fie predicată prin oameni.

Planul lui Dumnezeu pentru noi este să predicăm Evanghelia, iar pentru ceilalți, s-o audă și să fie născuți
din nou prin sămânța nestricăcioasă a Cuvântului Său. Oricum Satan se amestecă și el prin învățături religioase,
spunând: ”Nu-i obligatoriu să împărtășești Cuvântul Domnului. Doar roagă-te să intre în Împărăție.” Așa se face
că îi avem pe toți acești creștini care se roagă și-I cer Domnului să-i salveze pe oameni, dar ei niciodată nu au
împărtășit Evanghelia cu ceilalți.

De fapt am întâlnit oameni care spuneau că sunt ”luptători în rugăciune”, care niciodată nu au ieșit din
dulapul lor. Lista lor de rugăciune este atât de lungă, încât nu o pot citi toată într-o oră. Ei lucrează cu sârguință
la lista lor, se roagă pentru fiecare, dar nu sunt martori pentru un vecin. Nu vorbesc cu oamenii la băcănie. Nu ar
vorbi cu poștașul. Nu împărtășesc Cuvântul cu nimeni, dar se roagă pentru o ”măreață mișcare a lui
Dumnezeu”. Aceasta este înșelăcine. Nu se va întâmpla astfel. Nu poți să ”te rogi” o persoană în Împărăție.

Credința vine prin auzire


Trebuie să fi născut din nou din sămânța nepieritoare a Cuvântului.”Fiindcă aţi fost născuţi din nou nu
dintr-o sămânţă care poate putrezi, ci dintr-una care nu poate putrezi, prin Cuvântul lui Dumnezeu, care este viu
şi care rămâne în veac.” 1 Petru 1:23

Cuvântul Domnului este sămânța. Ea trebuie plantată în solul inimii noastre. Este la fel cu a planta o
sămânță în pântecul unei femei. Nu poți concepe un copil fără a planta sămânța. A fost o singură naștere din
fecioară și nu va mai fi alta. Trebuie să ieși din dulapul tău și să plantezi sămânța Cuvântului.

”Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” Romani 10:17

Nu poți fi născut din nou fără credință, iar această credință vine prin sămânța Cuvântului.

Plantează Sămânța
Nu vei rămâne însărcinată prin rugăciune. Poți primi vindecare prin rugăciune, care-ți poate afecta
abilitatea de a deveni gravidă, dar nu poți rămâne gravidă doar prin rugăciune. M-am rugat cu multe cupluri
care nu puteau avea copii, și care mai târziu au născut supranatural, dar nu rugăciunea mea i-a făcut să
conceapă.

Odată, o femeie a venit în față și mi-a cerut să mă rog să rămână gravidă. Chiar înainte de a-mi pune
mâinile peste ea, am întrebat-o dacă este măritată. Ea a răspuns: ”Nu, nu sunt.” Mi-am tras imediat mâinile
înapoi. Nu voiam să am nimic de-a face cu doamna aceasta care voia să fie gravidă, dacă nu era măritată. Nu
este voia Domnului. Rugăciunea nu te face să rămâi însărcinată. Trebuie să plantezi acea sămânță.
Mulți creștini se roagă ca oamenii să fie născuți din nou, dar nu se roagă pentru plantarea seminței. Ei nu
se roagă ca cineva să le iasă în cale și să le predice Evanghelia acelor oameni (Matei 9:38). Ei nu-i cer Duhului
Sfânt să le aducă aminte de cuvintele pe care le-a spus Dumnezeu lor (Ioan 14:26). Cred pur și simplu că pot să
”se roage” pe cineva în Împărăție. Aceasta contrazice puterea și autoritatea pe care Dumnezeu ni le-a dat, când a
spus să mergem și să predicăm Evanghelia. Îngerul nu i-a spus lui Corneliu cum să fie mântuit. Petru – o ființă
umană fizică – a trebuit să facă asta. Ai nevoie să înțelegi că Dumnezeu a dat puterea, autoritatea și
responsabilitatea de a predica Evanghelia, oamenilor.

Poate te-ai rugat pentru cineva mulți ani, dar ești frustrat și te întrebi ”De ce Dumnezeu nu mântuie
această persoană?” Poate din cauză că nu te rogi corect. Ceri cumva lui Dumnezeu să-i mântuie, ca și cum este
ceva de datoria Lui s-o facă? El și-a făcut deja partea Lui în salvare prin moartea, îngroparea și învierea lui Isus
Hristos. Domnul ne-a însărcinat pe noi să predicăm Evanghelia. Dacă persoana n-a primit salvare, fie nu a auzit
adevărata Evanghelie, fie s-a închis respingând-o. Nu Dumnezeu nu-l salvează pe acel individ. Sunt căi de a te
ruga și a accelera lucrurile prin abilitatea Duhului Sfânt să lucreze mai mult la acea persoană, dar simpla
rugăciune ”Doamne salvează-i!” nu este de nici un folos. Nu astfel ne învață Cuvântul s-o facem.

Adevărul
Poți fi tentat să te enervezi acum, considerând că afirm despre Dumnezeu că ar fi limitat în putere. Nu,
eu afirm că Dumnezeu s-a limitat pe Sine Însuși prin Cuvântul său. El ne-a spus să predicăm Evanghelia. Tot El
a spus că oamenii se nasc din nou prin sămânța nepieritoare a Cuvântului. Dacă nu-i urmăm instrucțiunile, nu ne
putem aștepta la rezultate corecte.

Poate alegi să spui: ”Doamne, eu n-o să merg să le vorbesc. Nu vreau să ies acolo și să risc să sufăr vreo
jenă, rușine sau persecuție care ar putea veni asupra mea pentru că predic Cuvântul. Prefer să mă rog, închis în
dulapul meu, și să cred că tu vei face o minune.” Dacă acesta ești tu, atunci doar fluieri a pagubă. Nu o să
meargă, pentru că nu așa operează Împărăția.

Rostesc acest adevăr în dragoste. Dacă-i cerem Domnului să mântuiască pe cineva, dar nu facem ce ne-a
spus El să facem – ceea ce înseamnă să predici Evanghelia și să fi un martor – atunci nimic nu se va întâmpla.
Oamenii trebuie să fie născuți din nou prin Cuvântul Domnului. Rugăciunea nu-i face pe oameni să se nască din
nou. Ea poate ajuta odată ce ai împărtășit Evanghelia, dar nu este un înlocuitor a ceea ce ne-a spus Domnul să
facem. Oamenii nu sunt născuți din nou doar prin rugăciune, ci prin auzirea adevărului.

”Şi veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi.” Ioan 8:32 BTF

Diavolul a înșelat oamenii că este destul să te rogi și să-i ceri lui Dumnezeu să facă ce ne-a poruncit
nouă să facem. El ne-a porucit să vestim Evanghelia. Lui Corneliu i-a apărut un înger ca răspuns la rugăciune,
dar îngerul nu i-a predicat Evanghelia. În loc de asta, i-a spus lui Corneliu să trimită oameni la Iope și să-l aducă
pe Petru, care să-i spună cum să fie mântuit. Îngerii nu au autoritatea să predice Evanghelia. Dumnezeu nu i-a
însărcinat cu asta. Este responsabilitatea noastră.

Dumnezeu iubește oamenii


Eu mă rog. Petrec mult timp în părtășie și comuniune cu Domnul. Vasta majoritate a vieții mele de
rugăciune constă în adorare, mulțumire și-i cer Domnului înțelepciune și instrucțiuni. În ce privește slujirea
altora, îi cer să mă ajute să rostesc Cuvântul Lui cu claritate și îndrăzneală. Îl rog să-mi dea revelație, cunoștință
și căi mai bune de a-l comunica altora.

Oricum, nu-mi pierd timpul cerând Domnului să ”miște” și să salveze oameni. Nu mă rog: ”Oh Doamne,
Te rog atinge-le inimile și fă-i să se nască din nou.” Asta pentru că știu că Dumnezeu îi iubește mai mult decât
mine. Sunt convins că El vrea să le atingă inimile și să-i vadă născuți din nou. Eu nu mă rog de El spunând: ”Te
rog, iubește oamenii ăștia și mișcă în viețile lor.” Din moment ce Dumnezeu este dragoste, El mă conduce să fac
tot ce pot – inclusiv programe zilnice de radio și TV în toată lumea, dând gratis multe materiale pe internet,
traducând cărțile mele în limbi multiple și dezvoltând noi ramuri ale Colegiului Biblic Charis – ca să
împărtășesc Cuvântul cu cât mai mulți oameni posibil. Domnul știe că atunci când oamenii primesc adevărul în
inimă, acesta îi va elbera.

Știind că Dumnezeu iubește oamenii și vrea să le slujească, nu pierd timp să-L conving să-i iubească, să-
i atragă și să se miște în viețile lor. Îmi dau seama că ceea ce spun e foarte diferit de felul în care cei mai mulți
se roagă. Și totuși, majoritatea oamenilor nu au rezultate foarte bune din viața lor de rugăciune. Dacă este și
cazul tău, poate că trebuie să încerci ceva diferit. Ceea ce ți-am spus eu funcționează.

În învățătura mea ”O cale mai bună de a te ruga”, acopăr chestiunea rugăciunii mai cuprinzător. Vei
vedea creșterea rezultatelor vieții tale de rugăciune și te încurajez să verifici personal.

Politică și rugăciune
Când am început în slujire obișnuiam să-L conving pe Dumnezeu să toarne Duhul Său. Am început
nopți de veghe în rugăciune unde toți strigam, ne văitam și ne munceam, implorând pe Dumnezeu să trimită
trezirea. Am împărțit orașul unde locuiam – Arlington, Texas – în secțiuni, și ne rugam peste fiecare sector: ”Oh
Doamne, te rugăm atinge oamenii aceștia. Oh Doamne, trebuie să avem o mișcare!” I-am dat Lui toate
statisticile ca să-L impresionez ce lucru important este, spunându-I: ”Trebuie să faci ceva!” Încercam să
manipulez, să motivez și să forțez mâna lui Dumnezeu.

În sfârșit, când băteam cu pumnul în perete pentru impresie, mi-au zburat din gură cuvintele: ”Doamne,
dacă ai iubi oamenii din Arlington, Texas, pe jumătate cât îi iubesc eu, am avea o trezire!” De îndată ce am scos
porumbelul pe gură, m-am gândit: ”Ceva nu e în regulă cu rugăciunea asta. Eu Îi arăt Domnului că iubesc
oamenii ăștia și vreau să-i văd slujiți, mai mult decât El. Mintea mea isteață mi-a arătat că am făcut niște greșeli
serioase.

Adevărul este că multe biserici încă fac asta. Ei imploră ”Oh Doamne, trimite trezirea. Oh Doamne, dacă
Tu vrei, poți turna Duhul Tău peste țara noastră și lucrurile se vor schimba. Nu este adevărat. Dumnezeu se
mișcă pe pământ prin poporul său (Efeseni 3:2). El se mișcă atunci când noi predicăm, învățăm și acționăm pe
baza Cuvântului Său. Se mișcă prin noi, când urmăm îndrumările Duhului Sfânt. Satan este cel care se află în
spatele unor ”mișcări” în Trupul lui Hristos de azi care ne duc în orice altceva cu excepția vestirii Evangheliei.

Cu toate că este important pentru creștini să-și exercite datoriile cetățenești și să voteze, este o
înșelăciune a diavolului să-ți pui toată credința, energia, efortul și speranța în procesul politic. Acțiunea politică
își are locul în viața credinciosului, dar nu este calea principală prin care biserica poate influența națiunea.
Procesul politic nu este tăria bisericii --- Evanghelia este.

Părinții fondatori ai Statelor Unite --- mulți dintre ei fiind creștini activi --- au spus că democrația este
total nepotrivită pentru oricine afară de oamenii morali. John Adams ( primul nostru vicepreședinte și al doilea
președinte ) a spus că dacă renunțăm la a fi morali, democrația va distruge acest popor. Asta vedem
întâmplându-se literal azi. Legalizăm imoralitatea, schimbăm Constituția și ignorăm intențiile clare ale
fonadatorilor țării.

Tăria Bisericii
Adevărata tărie a bisericii stă în predicarea evangheliei. Schimbarea produsă de Cuvântul Domnului în
inima oamenilor se va reflecta în arena politică. Motivul promovării atâtor legi imorale propuse în timpul
acesta, este că biserica nu și-a făcut treaba. Noi nu am vestit adevărul. Am pierdut inimile oamenilor și aceste
inimi folosesc procesul politic să lanseze legi care le favorizează preferințele păcătoase. Biserica ar face mult
mai mult pentru schimbarea națiunii, prin vestirea evangheliei și învățarea Cuvântului, decât prin scufundarea în
procesul politic sau prin a te încuia în dulapul de rugăciune cu orele implorând și tânguindu-te cu Dumnezeu
pentru trezire.

Domnul ne-a spus să mergem să predicăm Evanghelia. Când oamenii primec adevărul în inimă, adevărul
îi eliberează. În asta stă puterea noastră. Dumnezeu ne-a spus să influențăm națiunea noastră prin slujirea
Cuvântului Său, pentru că puterea numărul 1 a bisericii este proclamarea și demonstrarea evangheliei: ”Mie nu
îmi este ruşine de (faptul că proclam) această Veste Bună; pentru că (în) ea există puterea lui Dumnezeu pentru
salvarea fiecăruia care crede (mesajul ei), deşi este prezentată întâi iudeului, apoi grecului. ( Romani 1:16
BVA)”

În loc să vestească cu îndrăzneală Adevărul lui Dumnezeu, mulți creștini s-au retras în dulapul lor de
rugăciune. Le e teamă să spună ceva înaintea oamenilor , ca nu cumva cineva să-i condamne ca “politic
incorecți”. Așa că fug la dulapul de rugăciune, cerșind , Domnului trezire și încercând să-L convingă să facă ce
El ne-a spus nouă să facem.

“I-a făcut plăcere lui Dumnezeu să-i salveze pe cei ce cred, prin nebunia predicării [evangheliei].”
1Corinteni 1:21 (traducere libera).

Nu poți fi născut din nou fără să auzi Cuvântul lui Dumnezeu.

Ca și credincioși, astăzi, haidem să înălțăm Cuvântul Său. Să împărățim cu îndrăzneală adevărul cu


oricine putem. În loc de a folosi politica sau “rugăciunea” fără efect, ca să scăpăm de responsabilitatea vestirii
evangheliei, haidem să fim martori credincioși, statornici și plini de putere ai Domnului nostru Isus Hristos.

Capitolul 13
Cum să te rogi pentru cei pierduți
Aș vrea să împărtășesc cu voi, câteva căi biblice de rugăciune efectivă pentru cei pierduți. Acest fel de
rugăciune este ca apa. Odată ce sămânța Cuvântului este plantată, ea trebuie udată. Rugăciunea nu înlocuiește
plantarea seminței. Poți uda solul necultivat cât vrei, el nu va produce recoltă. Trebuie să plantezi sămânța
Cuvântului, ca oamenii să fie născuți din nou. Oricum, iată câteva căi bune să te rogi și să uzi sămânța care a
fost plantată.

Când începi să te rogi pentru o persoană pierdută, trebuie să recunoști că Dumnezeu îi iubește infinit mai
mult decât tine.

”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El
să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 3:16

Domnul nu dorește ca o persoană pierdută să piară, ci să se pocăiască, să se întoarcă la El și să


primească viața veșnică.

”Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi
şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.” 2Petru 3:9

În lumina acestor lucruri, poți începe să te rogi pentru cel pierdut, mulțumindu-i Domnului: ”Tată, îți
mulțumesc că iubești așa mult acest om, încât ți-ai dat Singurul Fiu pentru el. Nu este voia ta ca el să piară, ci să
se pocăiască și să se întoarcă la Tine. Mulțumesc Doamne că deja ai făcut totul pentru salvarea lui.”

”El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre; şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii
lumi.” 1Ioan 2:2.

Dumnezeu nu numai că iubește întreaga omenire, dar deja a și murit pentru păcatele întregii lumi. A
plătit deja pentru ei. Un om care merge în iad, merge cu păcatele plătite. Motivul pentru care oamenii merg în
iad este că au respins plata – au refuzat să creadă și să-L primească pe Isus.

Lucrători în calea lor


Poți continua rugându-te: ”Tată, mulțumesc că deja ai purtat de grijă. Isuse, Tu ești jertfa de ispășire
pentru păcatele tuturor oamenilor – nu doar ale celor credincioși, ci și ale celor pierduți. Te laud Tată, că tu îi
vrei salvați și ai pregătit deja totul pentru salvarea lor.” Apoi îți poți lua autoritatea și începe să rostești lucruri
care trebuie să se întâmple. Deoarece Dumnezeu trebuie să curgă printr-o persoană, te poți ruga conform cu
Romani 10:17, astfel: ”Tată, Cuvântul Tău spune că credința vine prin auzirea Cuvântului. Așa că mă rog să le
iasă în cale Cuvântul Tău.”

”Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.” Matei 9:38

Apoi roagă-te: ”Te rog să le scoți în cale lucrători. Cred că, chiar acum, cineva vine să le arate Cuvântul.
Dacă sunt într-un bar, fă ca un predicator să intre și să le dea Evanghelia. Dacă sunt acasă și se uită la TV, te rog
să vină la Cuvântul prezentat într-un program. Dacă merg cu mașina, fă-i să deschidă radioul și să audă pe
cineva rostind vestea bună. Tată, mă rog să trimiți lucrători în calea lor la serviciu. Fie ca un coleg să se așeze
lângă ei și să le spună cât îi iubești de mult și cum pot fi născuți din nou.”
Amintirea Cuvântului
Roagă-te să-și aducă aminte Cuvântul pe care l-au auzit deja.

”Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate
lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Ioan 14:26

Spune ”Tată, mă rog să-și aducă aminte de Cuvântul pe care l-au auzit ca și copii la școala duminicală.”
Cumva, trebuie să primească sămânța nepieritoare a Cuvântului.

Apoi, oferă-te, pune-te la dispoziția Lui ca și un vas. N-are nici un efect să te rogi: ”Oh Doamne, scoate-
le lucrători în cale”, dacă nu vrei să fi unul. Dacă ai șansa să le spui adevărul, folosește-o. Recunosc că în
anumite împrejurări, din oarecare motive, acea persoană s-o fi rupt total cu tine. Poate sunt anumite lucruri pe
care acea persoană n-o să te lase să i le spui. Oricum, dacă poți să-i vorbești, vorbește-i.

Dacă mă rog Domnului să aducă Cuvântul la cineva, iar în timpul rugăciunii, Domnul spune: ”Du-te tu
și vorbește-i”, mă voi opri imediat din rugăcune și mă voi duce să îi vorbesc. Poate trebuie să-i dau telefon, dar
cumva trebuie să acționez cum mă conduce El chiar atunci. Nu voi continua să mă rog, până nu am făcut ce m-a
instruit El să fac.

Împotrivindu-te diavolului
De asemenea poți să-ți iei autoritatea și să te împotrivești diavolului.

”a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina
Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.” 2Corinteni 4:4

Acest verset revelează că o putere demonică operează în cei ce nu cred, orbindu-i față de adevăr, astfel
ca lumina Evangheliei să nu strălucească peste ei. Dumnezeu are nevoie de cineva in trup fizic, care să-și ia
autoritatea și să elibereze puterea Lui, spunând: ”Poruncesc acestei orbiri demonice și împietriri a inimii să
dispară în Numele lui Isus.”

Acum, trebuie să fac o clarificare aici. Deoarece te rogi pentru o persoană cu voință liberă, poate va
trebui să te rogi aceste lucruri iar și iar, pentru ea. Aceasta nu este o rugăciune în necredință, căci ei pot nega
rugăciunea ta, folosind propria lor voință liberă. Să zicem că te-ai rugat pentru această persoană, rupând orbirea
și despietrind inima ei. Dumnezeu îi deschide inima și deodată înșelăciunea s-a dus și Cuvântul a venit la ea. Își
amintesc Scripturile și oameni le vin în cale. Totuși, dacă persoana nu este gata să se pocăiască și să primească,
va respinge convingerea și pe Duhul Sfânt. Voința ei liberă are mai multă putere și autoritate peste ea decât ai
tu. Astfel, chiar dacă te-ai rugat pentru ei și tu ști că funcționează, ei au dreptul să-L respingă pe Hristos. Dacă o
fac, tu trebuie să te rogi din nou. Nu înseamnă că te-ai rugat în necredință. Tu crezi că ai primit răspuns la
rugăciune, și așa a fost, dar persoana n-a răspuns încă.

Roagă-te din nou cu credință, eliberând credința ta, ca Dumnezeu să lucreze, zdrobindu-le orbirea, ca ei
să-L vadă pe Hristos. Fiind atinși de mai multe ori de Evanghelie, ea va intra odată și va fi absorbită. Motivul
pentru care trbuie să repeți acest fel de rugăciune, se datorează faptului că cealaltă persoană îți anulează
constant rugăciunea, prin întărirea inimii sale.
Anulează-le păcatele
Altă cale de a te ruga pentru o persoană este de a-i anula păcatele.

”Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate; şi celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.” Ioan 20:23

Contrar a ceea ce unii oameni gândesc, asta nu înseamnă că poți ierta păcatele cuiva. Tu nu ai putere de
a ierta păcate. Dar tu le poți anula.

Când cineva este liber de simptomele de cancer, se spune sunt în remisie. Remisie nu înseamnă că s-a
dus cancerul, ci că nu mai există semne fizice sau vizibile ale lui. Așa că atunci când Cuvântul spune că poți
anula păcate, asta înseamnă că te poți ocupa de efectele păcatului din viața acelei persoane.

Rugându-te pentru o persoană pierdută, tu poți demola orbirea demonică și împietrirea inimii. Te poți
ruga ca lucrătorii să le iasă în cale cu Cuvântul și ca acesta să le revină în minte. De asemenea le poți anula
păcatele. Toate acestea sunt căi eficiente și biblice de a te ruga. Dar chiar dacă ei pot alege să se împotrivească
și să-L respingă pe Duhul Sfânt, tu rămâi încrezător că, prin rugăciunile tale, Dumnezeu continuă să lucreze în
viața lor.

Capitolul 14
Cum vine trezirea
Când se experimentează trezirea, oamenii sunt complet îndrăgostiți de Dumnezeu. Există o prospețime,
o vitalitate și o efervescență în relația lor cu Domnul Isus Hristos. În trezire, puterea miraculoasă a lui
Dumnezeu se manifestă – oamenii sunt vindecați, eliberați, mântuiți și botezați în Duhul Sfânt. Bisericile sunt
pline și în creștere, iar oamenii din toate clasele sociale se întorc la Dumnezeu.

Deși sunt de acord că avem nevoie de trezire, ea nu va veni în felul în care cei mai mulți o caută. Cei
mai mulți ne învață că, pentru a obține trezirea, trebuie să-L implorăm pe Dumnezeu, să bombardăm cerul, să ne
ținem strâns de coarnele altarului și să-l scuturăm până apare Dumnezeu. Ei ne spun că trebuie să-L
”convingem” pe Dumnezeu să toarne trezirea. Pur și simplu nu-i adevărat.

Nu o rugăciune nou testamentală


Dumnezeu este mult mai motivat să trimită trezirea, decât ești tu să o primești. El abia așteaptă să vadă
poporul acesta (și restul lumii), treziți la viață și urmândul pe El cu o inimă întreagă. El dorește să vadă că ne
supunem Duhului Sfânt și că aplicăm principiile divine din Cuvânt, în viața noastră. Domnul vrea mult mai
mult, ca noi să trăim în trezire, decât vrem noi înșine.

Tu nu-L poți face, într-un fel sau altul, pe Dumnezeu să se grăbească cu tine. Nu despre asta-i vorba.
Totuși, așa de mult, când se vorbește în ceea ce privește rugăciunea pentru trezire, se vorbește despre a-I cerși
lui Dumnezeu să toarne asta și a-L implora să trimită cealaltă. De fapt, sunt acești ”mijlocitori”, care se roagă
pentru trezire și-și arogă o poziție măreață de credit. Din perspectiva lor, dacă ei n-ar sta în spărtură, Dumnezeu,
pur și simplu, și-ar trage mâinile și ar lăsa toată lumea să se ducă în iad. Ei nu cred că Lui îi pasă de oameni.
Cred că-L pot convinge să se ”pocăiască” prin rugăciunea lor: ”Oh Doamne, pocăiește-Te. Întoarce-Te la noi.”

Vă rog să nu mă înțelegeți greșit. Și eu gândeam tot așa. Timp de câțiva ani, am cerșit și L-am implorat
pe Dumnezeu pentru trezire, cu toată inima mea. Nu spun că oamenii care fac astfel sunt total greșiți. Mulți
dintre ei văd nevoia noastră autentică pentru trezire, abia așteptând să vadă la lucru puterea lui Dumnezeu.
Numai că încearcă să o primească bazându-se pe modelul greșit care li s-a dat.

Cei mai mulți astfel de oameni, presupun că Dumnezeu este atât de sătul de noi, încât își ia Duhul Sfânt
înapoi. De când omenirea (sau biserica, cum ar putea apare) s-a îndepărtat așa mult de ceea ce vrea Dumnezeu
să facem, ei Îl percep pe El ca și cum s-a întors cu spatele la noi. Parcă Și-ar fi lăsat brațele în jos zicând: ”V-am
dat drumul. Lăsați-o baltă!” imaginându-și pe Dumnezeu cu asemenea atitudine, ei Îl imploră: ”Toarnă, Te
rugăm, Duhul Tău peste noi. Lasă-l să cadă peste noi din nou!” Imediat sar și mijlocitorii: ”Oh, Doamne, ai milă
de noi. Oh Doamne, nu ne ține în socoteală păcatele. Te rugăm să ai milă – milă!” Ei cerșesc Domnului, să se
întoarcă spre biserică, și-L imploră să aibă milă de rasa umană. Aceasta NU este o rugăciune nou testamentală.

Moise
Primele versete din 1Timotei 2, vorbesc despre rugăciunea pentru împărați și toți cei din autoritate. Apoi
în versetul 5, Cuvântul spune: ”Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi
oameni: Omul Isus Hristos”.

Acum există un singur mijlocitor – Domnul Isus Hristos.

Un mijlocitor este cineva care între două părți, certate între ele, căutând să îi împace. În Vechiul
Testament, exista o ruptură între Dumnezeu și om. Păcatul ne-a separat, așa că era nevoie de mediatori – ca
Moise. Galateni 3:19 spune că Legea Vechiului Testament: ”a fost dată prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor
(Moise)”.

Moise s-a ridicat între un Dumnezeu mânios și un popor păcătos. În Exod 32:12 el s-a rugat: ”Întoarce-te
de la furia ta înverşunată şi pocăieşte-te (să-ți pară rău) de acest rău împotriva poporului tău.” (BTF)

Aceasta este o declarație puternică. O creatură să-i spună lui Dumnezeu să se pocăiască. E greu de
priceput, dar exact așa i-a spus Moise: ”Pocăiește-te Doamne, și întoarce-Te din mânia Ta aprinsă!” Ceea ce e și
mai uimitor este: ”Şi DOMNUL s-a pocăit de răul pe care s-a gândit să îl facă poporului său.” – v.14(BTF).

”S-a isprăvit”
Moise a mijlocit între un Dumnezeu mânios și un popor păcătos. Aceasta a funcționat sub Vechiul
Legământ, pentru că Dumnezeu era mânios. Păcatul a separat omenirea de El și era o judecată de plătit. De
aceea era corect pentru Moise să mijlocească. Oricum, acum în Noul Legământ, Isus a devenit Mijlocitorul
nostru (Evrei 7).

”Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus
Hristos” (1Timotei 2:5)
Isus stă pentru totdeauna între un Dumnezeu Sfânt și un popor nesfânt. El a plătit pentru păcatele
noastre, pe cruce, și a luat asupra Lui toată mânia și pedeapsa pe care noi o meritam de la Dumnezeu. Aceasta
nu doar temporar – până data viitoare când păcătuiești – este pentru totdeauna. El a plătit pentru totdeauna. El a
plătit pentru tot păcatul, din toate timpurile – trecut, prezent și chiar viitor (Evrei 10:10-14). Hristos l-a împăcat
pentru totdeauna pe Dumnezeu cu omul, aducându-i într-o uniune și armonie eternă (2Corinteni 5:18-19).
Oricine poate primi acest dar de la Dumnezeu. Când Isus a spus pe cruce ”S-a isprăvit”, El vorbea despre mânia
lui Dumnezeu împotriva păcatului și a păcătoșilor (Ioan 19:30).

Astfel, dacă Moise s-ar ridica azi și s-ar ruga ”Pocăiește-te, Doamne, și întoarce-te de la mânia ta
aprinsă”, ar fi anti-Hristos. Ar sta împotrivă și ar încerca să ia locul a ceea ce a făcut Isus.

Slujba de mijlocire a lui Moise era potrivită în Vechiul Testament, deoarece Isus nu venise încă. Dar
acum, odată venit Isus, a ne ruga ”Pocăiește-te Doamne. Nu-ți vărsa mânia pe orașul, națiunea sau poporul
acesta. Ai milă de noi.”, este anti-Hristos. Ai încerca să-i iei locul lui Isus, ca să împlinești ce El a făcut deja.
Felul în care marea parte din biserică se roagă și se târguiește cu Dumnezeu, este de-a dreptul, împotriva a ceea
ce Isus a venit să facă. Este anticristic. O lipsă de înțelegere a Noului Testament, a făcut pe mulți oameni să se
roage pentru trezire așa cum o fac. Trezirea nu vine implorând pe Dumnezeu. Vine prin recunoașterea faptului
că Dumnezeu iubește oamenii mai mult decât noi și înțelegând că ne vrea treziți, mult mai mult decât vrem noi.
Trebuie să ne oprim din a cerși Domnului să toarne Duhul Său, în timp ce așteptăm pasivi o străfulgerare din
cer. În loc de asta, avem nevoie să-L lăudăm pe El că vrea aceste rezultate mai mult decât noi. Trebuie să
credem Cuvântul Său și să ne eliberăm autoritatea, ieșind și predicând Evanghelia.

Trezire cât poți duce


Dacă ieși și învii pe cineva din morți, vei avea toată trezirea pe care o poți duce. ”Dar Andrew, nu poți
învia o persoană din morți până nu ai trezirea!” Nu sut de acord. Dumnezeu nu-și oprește curgerea Duhului Său,
ci noi o oprim. Trupul lui Hristos este cel care ștrangulează conductele și nu-L lasă pe Dumnezeu să curgă. Ce
ai tu de făcut este să lucrezi la conducta ta.

Ai nevoie să lucrezi la tine însuți spunând: ”Tată, te rog iartă-mă pentru necredință. Iartă-mă că nu am
făcut ce mi-a spus Cuvântul Tău. Tu ai spus că noi trebuie să vindecăm bolnavii, să curățim leproșii și să înviem
morții. Eu ți-am cerut să trimiți Duhul Tău și să faci aceste lucruri fără mine. Iartă-mă că și-am poruncit să te
miști ca și cum aș fi suveran.”

Apoi ridică-te, ia Cuvântul și începe să meditezi la el. Odată ce vezi în interior – cu ochii inimii tale –
ochi orbi și urechi surde deschise, demoni alungați și morți înviați, atunci le vei vedea manifestate și în
domeniul fizic. Vei avea trezirea.

Când începi să vezi regulat bolnavi vindecați, oamenii vor face găuri în acoperiș, să ajungă la tine
(Marcu 2:4). Când umbra ta vindecă bolnavii pe are-i atinge (Fapte 5:15-16), se vor aduna așa mulți oameni în
jurul tău, că vei avea toată trezirea ce o poți purta.

Eu sunt un adept al trezirii. Văd oameni treziți – ochi orbi și urechi surde deschise, boli terminale
vindecate, demoni alungați, morți înviați, oameni născuți din nou și botezați în Duhul Sfânt. Peste tot în lume,
văd milioane de vieți schimbate. Dar nu mă rog Domnului s-o facă. Mă rog: ”Doamne, știu că dorești trezirea.
Te rog ajută-mă să fiu vasul iubirii și puterii Tale, așa cum trebuie să fiu!” Mă supun Lui, rugându-mă Lui și
având părtășie cu El, lăsându-L să mă transforme prin Cuvântul și prezența Lui. Apoi merg și vestesc Cuvântul.
Poruncesc vindecărilor și minunilor să se manifeste și văd trezirea. Oamenii sunt treziți.

Primesc e-mailuri zilnic, din Asia, Africa și Europa, atestând cum oameni diferiți sunt treziți. Ei sunt
transformați prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin puterea Duhului Sfânt. Nu se întâmplă din cauză că-L implor
pe Dumnezeu într-un ”dulap de rugăciune”. El nu stă în cer, cu brațele în jos, zicând: ”Mai străduiește-te puțin.
Adună 100000 de oameni la rugăciune. Și dacă nu postiți toți, de două ori pe săptămână, n-o voi face!”Nu, nu
este așa. Dumnezeu este în cer cu mâinile întinse, încercând să elibereze puterea Sa, spunând: ”Este cineva care
mă crede? Este cineva care să se ridice și să înceapă să rostească, să trăiască și să rostească Cuvântul Meu?”
Dacă vei face astfel, vei avea toată trezirea pe care o poți purta. Vei vedea viețile oamenilor schimbându-se.

Diana efesenilor
Felul în care mulți se roagă, arată de parcă n-am avea nici o influență, autoritate sau putere să aducem
împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Ne apropiem de El ca un cerșetor: ”Oh Doamne, Te rugăm să Te miști. Te
rugăm ai milă și să ne atingi.” Aceasta nu împlinește nici un bine. Doar ne amărăște și ne supără și ne întrebăm:
”De ce nu s-a mișcat Dumnezeu? Cum de nu și-a turnat Duhul Său? De ce îngăduie să continue asta? De ce a
lăsat această persoană să moară, fără s-o salveze mai întâi?” Dumnezeu nu a lăsat asta să se întâmple. Nu El este
cel care permite țării noastre să meargă în iad cu papornița. De fapt, nu Dumnezeu a făcut America o națiune
post-creștină. Nu El este cel care nu și-a turnat Duhul. Problema este poporul Său care L-a implorat pe El să
facă ce El ne-a spus nouă să facem. Noi nu l-am crezut pe cuvînt. Nu am operat în autoritatea noastră. Am
încercat să scăpăm de răspundere, aruncând-o în spatele Domnului. Nu acesta este modelul pe care îl vedem în
Noul Testament.

În Noul Testament, Isus nu ne-a spus niciodată să-L convingem pe Dumnezeu să vindece sau să toarne
Duhul Său. Nu vei găsi un exemplu că Domnul și-a condus astfel slujirea. Nici apostolul Petru n-a făcut așa.

Nu este nici un exemplu al lui Pavel, cerând oamenilor să ”mijlocească” și să dărâme întăritura Dianei
din Efes. Acest Templu din Efes era una din cele șapte minuni ale lumii. Aveau peste 1000 de preotese, care
aveau relații fizice cu cei care veneau la închinare. Așa cum vă puteți da seama, locul era normal înțesat cu
oameni. Pavel n-a încercat să facă ceva politic. N-a organizat biserica să se roage, cerșind și implorând pe
Dumnezeu să oprească închinarea la acest idol. Nu s-au adunat să facă ”război spiritual”, legând și alungând pe
Diana efesenilor. Ce a făcut Pavel? A predicat și a demonstrat Evanghelia.

Pavel le-a spus: ”Diana efesenilor nu este nimic. Această statuie nu a căzut de la Jupiter. Diana nu este
Dumnezeu. Este un singur Dumnezeu adevărat și Fiul Său este Domnul Isus Hristos.” Pavel a făcut la fel în
Corint, alt oraș roman cunoscut pentru mulțimea idolilor și închinarea imorală. A predicat adevărul și
Dumnezeu a folosit acest adevăr ca să elibereze oamenii. Pavel nu a organizat ”mijlocitori” ca să acopere
fiecare zonă din regiune. Nu avea oameni care să facă ”război spiritual” sau să ia teritoriul în stăpânire. Aceste
lucruri făcute azi de unele biserici, în efortul de a schimba națiunea noastră, nu sunt ceea ce Isus ne-a poruncit
să facem în Cuvântul Său.

Exemplul Noului Testament


În Noul Testament, credincioșii au mers și au predicat Cuvântul pretutindeni. ”Iar ei au plecat şi au
propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoţeau.”
(Marcu 16:20). Ei au proclamat și au demonstrat Cuvântul lui Dumnezeu. În timp ce predicau adevărul, Duhul
Sfânt aducea rod prin mărturii supranaturale la acest adevăr. Așa de mulți oameni s-au pocăit și s-au întors la
Domnul, încât Templul Dianei din Efes a căzut în disgrație. Oamenii l-au părăsit pentru că s-au întors de la ea la
Dumnezeu. Diana efesenilor nu a mai fost un factor în acești 2000 de ani, până când ”mijlocitorii” au înviat-o
acum câțiva ani prin ceea ce ei numesc ”război spiritual”.

Nu încerc să fiu rău – doar vreau să vă provoc gândirea prin Cuvântul Domnului. Arătați-mi în Noul
Testament unde ni se cere să trimitem oameni în țări străine, care să nu facă nimic altceva decât să se roage și să
surpe întărituri spirituale. Arătați-mi în Cuvânt, unde scrie să trimitem oameni în călătorii misionare, oprindu-i
să predice Evanghelia, zicând: ”Nu mărturisiți căci s-ar putea să fiți cenzurați, pedepsiți sau persecutați.” Așa
ceva este făcut astăzi. Cheltuim milioane de dolari ca să trimitem oameni în țări străine, doar ca să le dea ocol și
să se roage. Nu puteți găsi un model scriptural pentru așa ceva. Poate reușești să sucești sau să pervertești un
verset sau două, dar dacă iei Cuvântul la fața locului – citind și crezând așa cum este – nu poți găsi nici un
exemplu de acest fel. Ceea ce vei găsi vor fi versete arătându-i pe credincioși rugându-se pentru îndrăzneală. ”Şi
acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala
şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus” (Fapte
4:29-30).

Pavel le-a cerut prietenilor săi să se roage ca să fie îndrăzneț, în ciuda împrejurărilor provocate. ”Faceţi
în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune
pentru toţi sfinţii şi pentru mine, ca ori de câte ori îmi deschid gura să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu
îndrăzneală taina Evangheliei, al cărei sol în lanţuri sunt; pentru ca, zic, să vorbesc cu îndrăzneală, cum trebuie
să vorbesc.” (Efeseni 6:18-20).

Credincioșii bisericii primare s-au rugat să fie îndrăzneți, martori credincioși în ciuda opoziției, dar nu l-
au rugat pe Dumnezeu să toarne doar ”suveran” Duhul Său peste necredincioși, fără ca ei să predice, să
demonstreze și să-și facă partea lor. Pur și simplu nu există exemplu scriptural pentru asta. Acesta este motivul
de bază pentru care biserica nu are mai multă influență ca sare și lumină, în generașia noastră. Noi nu urmăm
exemplul real al Noului Testament.

Puterea lui Dumnezeu


Când Isus a dat putere și autoritate bisericii, aceasta a venit împreună cu răspunderea. Trebuie să ne
folosim autoritatea și să predicăm Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să vorbim adevărul, oamenilor pe care
Domnul i-a pus în viețile noastre. Când ei primesc acest adevăr în inimile lor, viețile lor se vor schimba. Mulți
oameni au respins predicarea auzită, pentru că nu era adevărata Evanghelie. Era doar religie neputincioasă și
tradiție moartă. Era doar condamnare și judecată. Acesta nu este mesajul Evangheliei. Trebuie să predicăm
Vestea Bună a salvării prin credința în Isus Hristos. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu (Romani 1:16).

Învățătura mea numită ”Harul, puterea Evangheliei” (audio – ”Evanghelia – puterea lui Dumnezeu”)
aprofundează această chestiune. Epistola către Romani este capodopera apostolului Pavel despre Harul lui
Dumnezeu. În ea, Pavel revelează cu claritate ce este Evanghelia – mesajul plin de putere pe care trebuie să-l
predicăm.
Capitolul 15
A crede și a primi
Ca și credincioși în Domnul Isus Hristos, este responsabilitatea noastră să predicăm cu îndrăzneală
Evanghelia și să-i învățăm cu credincioșie, pe ceilalți, Cuvântul Domnului.

”Fiindcă <<oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.>>Dar cum vor chema pe Acela în care n-
au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi
cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi? După cum este scris: <<Cât de frumoase sunt picioarele celor ce
vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!>> Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice:
<<Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?>> Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin
Cuvântul lui Hristos.” (Romani 10:13-17).

Manifestarea Duhului Sfânt la Rusalii, a captat atenția oamenilor. Sesizând oportunitatea, Petru s-a
ridicat și L-a predicat pe Hristos. Oamenii au răspuns prin a întreba: ”Ce să facem ca să fim mântuiți?” „Pocăiţi-
vă”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre;
apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei
ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Fapte 2:38-39).

Luând în considerare contextul – ziua Rusaliilor – și privind înapoi la Fapte 1:4,5,8, este clar că
promisiunea spusă aici, este turnarea Duhului Sfânt. Aproape oricine este de acord că turnarea Duhului Sfânt
este parte și măsură a adevăratei treziri. Petru spunea: ”Ce voi vedeți – această revărsare a Duhului Sfânt,
manifestarea venirii Lui, locuirea Lui în om și manifestările miraculoase cauzate de aceasta – nu este doar
pentru voi, ci și pentru copiii și copiii copiilor voștri, cât și pentru toți cei ce vor urma.” Petru privea în viitor,
spre o generașie care va veni, spunând că promisiunea pe care ei au experimentat-o, a revărsării Duhului Sfânt,
este și pentru noi, astăzi.

Stăruind după Duhul Sfânt


Dumnezeu nu a renunțat să-Și toarne Duhul Său Sfânt. Promisiunea aceasta a fost intenționată să meargă
din generație în generație la toți credincioșii din toate timpurile. Cu toate că botezul în Duhul Sfânt și darurile
Duhului Sfânt au fost larg recunoscute și primite de Trupul lui Hristos în ultimul secol și ceva, nu s-a întâmplat
astfel pentru că n-ar mai fi fost valabile. O privire sinceră în istoria Bisericii, revelează că au existat grupuri de
creștini, de-a lungul secolelor, începând din Faptele Apostolilor, care au primit Duhul Sfânt și au lucrat prin
puterea Lui. Oricum, undeva pe drum – poate la începutul a ceea ce numim Evul Mediu Întunecat – biserica în
majoritate, din anumite motive, a încetat să mai creadă și să mai accepte promisiunea aceasta.

În zilele de început ale mișcării de pe Strada Azusa, la începutul mișcării penticostale,acești credincioși
n-au înțeles pe deplin cum au primit aceste puternice manifestări ale Duhului Sfânt. Ei n-au înțeles exact ce
făceau – sau nu făceau nimic – ca s-o provoace. Ca un rezultat, o doctrină predominantă pornită din aceste zile
de început, ale mișcării penticostale, a fost ”stăruința” după Duhul Sfânt. Ei spuneau: ”Trebuie să-L implori și
să-L convingi pe Dumnezeu să-și reverse Duhul Său și să te umple”. Pur și simplu așteptau – uneori ani întregi
– pentru această experiență cataclismică în care Dumnezeu să-i atingă și să-i boteze în Duhul Sfânt.
Astăzi, s-ar părea că am sărit în extrema opusă. Ies în față mulți oameni, care nici n-au auzit de botezul
în Duhul Sfânt. Când slujitorul îi întreabă dacă vor să-L primească, ei răspund: ”Păi, cred că da.” Ei nu știu de
ce au nevoie de Duhul Sfânt. Nu știu la ce să se aștepte. Nu există anticipare sau dorință. Am văzut oameni
rugându-se pentru botezul în Duhul Sfânt, întorcându-se la locul lor și se pare că aveau zero impact în viața lor.
Nici așa nu-i bine. Nu trebuie să fie astfel.

Un lucru bun în ce privește felul în care lucrau vechii penticostali, era faptul că, odată primit botezul în
Duhul Sfânt, aceasta însemna ceva pentru ei. Se rugau cu disperare, văitându-se și muncindu-se înaintea lui
Dumnezeu, uneori cu anii. Dar odată primit, Duhul Sfânt avea un impact profund în viețile lor.

Știm astăzi că nu trebuie să ”stăruim” sau să așteptăm ca Dumnezeu să-și reverse Duhul Său. Nu trebuie
să cerșim și să-L implorăm pe Domnul să trimită Duhul Sfânt. Pur și simplu, putem crede și primim darul său
gratuit. Totuși, ar fi minunat să vedem foamea pe care o produce ”stăruința”.

Mergi în Ierusalim
În Faptele Apostolilor 1 Isus le-a spus ucenicilor să aștepte botezul Duhului Sfânt. ”Pe când Se afla cu
ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El,
„aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.”
(Fapte 1:4,5). În acel timp, Isus înviase, dar incă nu se înălțase. Încă era în trup pe pământ. Curând după ce s-a
înălțat însă, a turnat Duhul Sfânt peste ucenicii Săi, în ziua de Rusalii. Acum că Duhul Sfânt fusese deja dat, nu
mai este nevoie să mai aștepți.

În lumina aceasta, dacă iei literal porunca de a aștepta, atunci trebuie de asemenea să mergi fizic la
Ierusalim ca s-o primești. ”Iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi
fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24:49). ”[Isus] Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de
Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, „pe care”, le-a zis El, „aţi auzit-o de la Mine.” (Fapte 1:4). Isus
le-a spus acestor ucenici să aștepte, pentru că erau cam 50 de zile până la Rusalii. Acum nu mai este cazul.
Acum, odată turnat Duhul Sfânt, tu poți doar să crezi și să primești.

Am văzut mii și mii de oameni rugându-se și primind botezul în Duhul Sfânt, vorbind în limbi și având
o experiență care le-a schimbat viața cu Dumnezeu, prin simpla credință și primire. Nu mai trebuie să aștepți și
să ”stăruiești”.

”Îl avem”
Majoritatea oamenilor sunt de acord cu mine în ce privește botezul cu Duhul Sfânt, dar când vine vorba
de trezire, schimbă viteza (întorc foaia) spunând: ”Oh, dar trebuie să cerșim și să implorăm, să ne văităm și să
ne muncim. Trebuie să adunăm un milion de oameni la post și rugăciune împreună, astfel ca Dumnezeu să
trimită trezirea și să reverse Duhul Sfânt.” Nu, tu trebuie doar să crezi. Trebuie doar să primești. Și odată trezit,
vei avea oportunitatea să-ți împărtășești trezirea cu cei din jurul tău. Odată trezit tu, apoi prietenii tăi, familia ta,
locul tău de muncă, ceilalți vor merge și vor împărtăși la rândul lor și astfel trezirea se va răspândi.
Motivul pentru care nu vedem o mare trezire, nu este că nu avem un milion de oameni la rugăciune,
cerând Domnului să toarne Duhul Său. Mai degrabă este pentru că avem foarte puțini oameni care curg trezire –
crezând Cuvântul Domnului, luându-și autoritatea și făcând să se manifeste puterea lui Dumnezeu.

Duncan Campbell, unpredictor scoțian deosebit, la începutul până la mijlocul secolului XX, a predicat
trezirea în insulele Hebride. A fost o puternică manifestare a Duhului Sfânt, care a fost primită acum peste o
sută de ani. De fapt eu l-am auzit vorbind când era mai bătrân. El spunea despre două scoțiene care s-au rugat
timp de 20 de ani; la fel și despre un pastor scoțian cu cei șapte prezbiteri ai săi, care s-au rugat aproape un an,
toți cerând Domnului să toarne Duhul Său. În sfârșit, într-o zi puterea lui Dumnezeu a venit și ei au
experimentat lucruri glorioase. Duncan susținea că acestea s-au întâmplat pentru că au cerut și L-au implorat pe
Dumnezeu peste 20 de ani.

După câtțiva ani după ce l-am auzit, am auzit mărturia altui om care, tânăr fiind, a ajuns la sfârșitul
acelei întâlniri de rugăciune, înainte ca puterea lui Dumnezeu să coboare. El spunea că ceilalți s-au rugat în
fiecare sâmbătă noaptea, aproape un an de zile. Ei implorau pe Dumnezeu să toarne Duhul Său. Tânărul acesta a
intrat, s-a rugat până pe la 2 dimineața, apoi a declarat: ”Ori Cuvântul lui Dumnezeu e adevărat, ori nu este. Noi
l-am primit. Mă duc acasă.”

Trezirea a venit, de fapt, când ei au încetat să ceară și au început să creadă. Odată ce au început să
creadă Cuvântul Domnului, trezirea a fost a lor, totul s-a schimbat și puterea a fost eliberată. Ni s-a dat putere și
autoritate de către Domnul. Trebuie să călcăm prin credință și să folosim ce ne-a dat Dumnezeu, altfel trezirea
nu se va manifesta.

Liniște
Imaginează-ți că mi-ai dat Biblia ta. Este un cadou și este in posesia mea acum. Ce ai face dacă m-aș
întoarce la tine și aș întreba: ”Pot să folosesc Biblia ta? Aș vrea să caut un verset. Am nevoie de un cuvânt de la
Dumnezeu și cred că El îmi vorbește. Îmi dai, te rog, Biblia ta?” Pot să cerșesc. Pot să implor. Pot chiar să te
condamn: ”Dacă ai fi un creștin adevărat, ai împărți Biblia ta cu mine.” Ce ai face? Deja tu mi-ai dat-o. Cum ai
răspunde cuiva care-ți cere să-i dai ceva ce deja i-ai dat? Cum i-ai răspunde cuiva care te imploră să faci ceva
pentru el, ceva ce deja ai făcut pentru el. Dacă eu aș fi întrebat astfel, nu știu cum aș răspunde. M-aș uita la ei
prostit. N-aș spune nimic.

Dacă cineva cere ce are deja, cum ar răspunde o persoană la asta? Probabil prin tăcere. Sună similar cu
felul în care a răspuns Dumnezeu la toate cererile și implorările noastre de a turna Duhul Sfânt.

Adevărul este că Dumnezeu și-a turnat Duhul Său Sfânt în ziua de Rusalii și nu l-a mai retras niciodată
(Fapte 2:38-39). Dumnezeu nu s-a săturat vreodată de noi, încât să spună: ”Bine, Duhule Sfânt, vino înapoi. Nu
mai trezire. Nu mai manifestare.” Nu Dumnezeu a făcut ca biserica să treacă prin Evul Întunecat. N-a fost voia
Lui ca adevărul să fie așa legat într-o perioadă de timp și numai câțiva să-l poată vedea. Nu dintr-o dată –
”suveran” – Dumnezeu l-a găsit pe Martin Luther și l-a atins. El n-a decis dintr-o dată să toarne Duhul Său peste
reformatori, ca ei să facă ceva ”nou”, fiindcă, la urma urmei, Dumnezeu era obosit de domnia morții, vreme de
1000 de ani, pe pământ. Nu, problema nu a fost că n-a dat Dumnezeu, ci că noi n-am crezut și primit.
Valori?
Martin Luther avea într-adevăr o inimă pentru Dumnezeu. N-a fost satisfăcut cu învățăturile religioase și
tradițiile acceptate în zilele lui. Ca pelerin către Orașul Sfânt, rugându-se cu rozariul lui și urcând treptele unei
clădiri sfinte, și-a dat seama că a merge în acel loc și a face acele lucruri, nu este nici o diferență. Stând pe loc,
hrănit cu toate astea, Duhul Sfânt i-a adus aminte Scriptura. ”Unde este, dar, pricina de laudă? S-a dus. Prin ce
fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin
credinţă, fără faptele Legii.” (Romani 3:27-28). Martin Luther a auzit Cuvântul și l-a crezut. Apoi a acționat pe
baza lui, prinzând în cuie cele 95 de teze ale sale, pe ușa Bisericii din Wittenberg, Germania. S-a ridicat cu
îndrăzneală înaintea liderilor religioși și s-a apărat în fața Dietei de la Worms. Martin Luther a proclamat
Cuvântul lui Dumnezeu și acest Cuvânt a acționat ca un foc devastator în inimile flămânde ale oamenilor. De
aici, Reforma s-a răspândit și lumea a fost definitiv schimbată. Aceasta nu s-a întâmplat pentru că Dumnezeu a
spus suveran: ”Bine, sunt gata să fac ceva nou pe pământ”. Nu, ci a fost așa pentru că o singură persoană – o
ființă umană fizică – a crezut, aprimit și a acționat pe baza Cuvântului lui Dumnezeu.

Religia învață că Dumnezeu se mișcă în valuri. În anii 1940 – 1950, a avut loc mișcarea de vindecare
venită prin Trupul lui Hristos. Erau treziri de vindecare, evangheliști vindecători și întâlniri pretutindeni. Apoi a
venit Mișcarea Charismatică și a Cuvântului Credinței. Acum este o mișcare, apoi alta și oamenii spun: ”Uite,
Dumnezeu face un lucru nou! El toarnă Duhul Său din nou”. Nu, nu așa lucrează Dumnezeu.

Trezirea de vindecare s-a răspândit fiindcă cineva a văzut vindecarea în Cuvânt, l-a crezut pe Dumnezeu
și a început să elibereze această putere în lume, folosindu-și autoritatea. Au pășit în credință în Cuvânt și au
văzut demonstrația Duhului Sfânt. Acea putere de vindecare era valabilă de la moartea, îngroparea și învierea
lui Hristos, dar biserica n-a luat-o în primire.

Totdeauna valabil
În anii 1940, majoritatea bisericii credea că minunile, semnele și vindecările au trecut odată cu apostolii.
Aceasta era învățătura teologică predominant învățată. Atunci, un tânăr numit Oral Roberts, a primit vindecare
de tuberculoză și paralizie după ce a zăcut la pat 5 luni. Studiind Cuvântul, a fost convins personal că
Dumnezeu vrea să vindece și azi. Astfel, acest tânăr slujitor, a pășit prin credință în acest Cuvânt și a închiriat o
sală în Enid, Oklahoma.

Pentru această primă întâlnire, Oral l-a rugat trei lucruri pe Dumnezeu. Primul era pentru un anumit
număr minim de persoane în audiență. Așa că, înainte de a urca pe scenă, Oral stătea după cortină și număra
oamenii. Apoi a urcat și imediat a făcut o colectă. Oral îi spusese lui Dumnezeu: ”N-o să intru în datorii, așa că
dacă ești tu la lucru vei face să fie destui bani ca măcar să-mi acopăr toate cheltuielile. După numărarea
colectei, cea de-a doua cerere a fost împlinită – aproape la cent. Al treilea lucru pe care îl ceruse Oral, a fost să
se producă măcar o minune notabilă. El a spus: ”Doamne, mă voi duce și voi predica și voi proclama că voia ta
este încă de a vindeca astăzi. Dacă este într-adevăr așa, atunci va trebui să vedem măcar o minune notabilă azi.”
După predică, a chemat oamenii în față, iar vindecările au început să se arate. De atunci înainte, a lucrat cu toate
motoarele înainte.

Oral Roberts – și mulți alții – au început a proclama Cuvântul lui Dumnezeu pentru vindecare. Cu cât
oamenii primeau Cuvântul și primeau vindecare, trezirea a izbucnit. Unii ar putea gândi: ”Ei bine, Dumnezeu s-
a mișcat doar suveran”. Nu, Domnul întotdeauna și-a dorit ca noi să primim vindecare, să trăim minuni și să
experimentăm trezirea, chiar de când umbla pe pământ. Isus Însuși a zis: ”Adevărat, adevărat vă spun că cine
crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că
Eu Mă duc la Tatăl;” (Ioan 14:12). Putem dezbate despre ce ”lucrări mai mari” o fi vorba, dar ce ne facem cu
”lucrările pe care le fac Eu, le va face și el”?

Dumnezeu și-a dorit totdeauna ca Biserica Sa să lucreze în supranatural. Nu Dumnezeu s-a scufundat
din jurul anului 200 d.Hr. până în 1940. Nu, oamenii nu s-au folosit de puterea Lui. Creștinii au intrat în
necredință. S-au oprit din a lucra prin credință. În fine, cineva a trecut prin bariera asta și a început din nou să
creadă. Apoi au început să vestească și să proclame Cuvântul lui Dumnezeu. Când și-au luat și și-au folosit
autoritatea, vindecarea a apărut. Totuși, întregul sfat al lui Dumnezeu, a fost valabil pentru aceea care ar fi
crezut.

Dumnezeu nu a mișcat un deceniu în asta și apoi alt deceniu în altceva. ”Cu 10 ani în urmă, El s-a
mișcat în vindecare. Acum a uitat vindecarea și se mișcă în neprihănire. În următorul deceniu va lucra în
căsătorii. Vine un nou val!”

Este un nonsens. Este doar încercarea omenească de justificare a lipsei noastre de putere.

Lucrează la receptorul tău


Domnul este azi tot ce a fost și tot ce va fi. ”Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!” (Evrei 13:8)
El vrea să se miște în și prin viața ta, cu minuni, vindecări, eliberare și prosperitate. Tot ceea ce El este, e acum
valabil pentru tine prin Cuvântul Său. Nu trebuie să cerșești sau să-L implori, pentru ca apoi să stai jos
așteptând să vezi ce va face El. Biblia numește asta necredință. ”Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim
plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”
(Evrei 11:6). Dumnezeu onorează pe cei ce-L onorează (vezi 1Samuel 1; 2:20,21). Crede că Dumnezeu este cel
ce-i răsplătește pe cei ce-L caută. Roagă-te: ”Tată, Te caut pe Tine. Cuvântul Tău spune că Tu ai purtat de grijă
de toate. Prin credință, primesc. Mulțumesc, Doamne!” Cu cât Îl cauți pe El și te zidești în credință, puterea Lui
se va manifesta și tu vei lucra în câtă trezire vei dori. Tu determini de câtă trezire vei avea parte – nu
Dumnezeu.

Nu trebuie să te rogi și apoi să aștepți pasiv: ”M-am rugat 20 de ani pentru trezire și încă nu o avem. Nu
știu de ce n-a făcut-o încă Dumnezeu.” Asta-i tot așa de rău ca și cum cineva ar spune: ”M-am rugat 20 de ani
pentru botezul în Duhul Sfânt, dar Dumnezeu încă nu mi l-a dat”. Nu, Dumnezeu deja l-a dat, dar tu nu l-ai
primit încă. Nu ”emițătorul” lui Dumnezeu are probleme – ”receptorul” tău are. Trebuie să lucrezi la ”recepția”
ta, nu la ”emisia” lui Dumnezeu.

Capitolul 16
Dumnezeu ți-a dat putere
”Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi
parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi
pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se
mişcă pe pământ.” Geneza 1:27-28.

Domnul ne-a binecuvântat și ne-a dat abilitatea de a procrea. El le-a zis lui Adam și Evei: ”Rodiți,
înmulțiți-vă, umpleți pământul.” Puterea și autoritatea ce ne-a dat-o El, a venit cu tot cu responsabilitate.

Domnul ne-a dat abilitatea de a crea copii. Nu ni i-a trimis printr-o barză. Este puterea lui Dumnezeu,
dar El a pus la punct niște lucruri. Așa că, poți să te rogi până învinețești, dar o femeie nu va rămâne însărcinată
până nu va avea relație cu un bărbat. Așa a intenționat Dumnezeu să funcționeze lucrurile și ele așa
funcționează.

Responsabilitatea noastră
Dacă o femeie doar se roagă, se roagă și iar se roagă să rămână gravidă și să aibă un copil, fără să aibă o
relație fizică cu un bărbat, ne-am uita la ea și am gândi: ”Cât de tăntălău să fi și încă să respiri? Nu i-a spus
nimeni realitățile vieții? Nu pricepe cum merg lucrurile?” Și totuși exact așa fac mulți creștini în alte domenii
ale vieții.

Ei cer lui Dumnezeu să vindece, dar nu împlinesc ce Cuvântul le spune. Cuvântul lui Dumnezeu îți
spune să vorbești muntelui tău: ”Fiindcă adevărat vă spun: Că oricine va spune acestui munte: Ridică-te şi
aruncă-te în mare; şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că acele lucruri pe care le spune se vor face, el va
avea orice spune.” Marcu 11:23 (BTF). Aceasta este una din legile lui Dumnezeu. Totuși, oamenii nu fac ce le
spune Cuvânul și apoi se întreabă: ”De ce nu m-a vindecat încă Dumnezeu?” Asta-i tot așa prostește ca și în
cazul femeii care se roagă constant să rămână gravidă, fără a avea relații cu vreun bărbat, și care, după ce nu
vede nici un rezultat, zice: ”De ce nu mi-a dat Dumnezeu încă, un copil?” Dumnezeu ne-a dat nouă putere și
autoritate în acest domeniu.

Cu această putere și autoritate, vine și responsabilitatea. Cunosc o familie care are 12 copii. Când l-am
întrebat pe soț: ”Câți copii veți avea?”, el a răspuns: ”Dacă Dumnezeu vrea să avem copii, vom avea. Depinde
total de El.” Sunt anumite forme de control al nașterii, pe care nu le apăr, pentru că nu sunt altceva decât
avorturi, dar dacă nu este nimic altceva, un pic de autocontrol nu strică. Dacă nu-ți exerciți auto-controlul, în
acest domeniu, gândind: ”Dacă este voia Domnului, vom avea copii, iar dacă nu, nu vom avea”, atunci îți ignori
total responsabilitatea. Dumnezeu ne-a binecuvântat și ne-a dat putere de a procrea.

Dacă oamenii n-ar putea avea copii, decât dacă ar fi voia Domnului, atunci prostituatele n-ar rămâne
gravide. Dacă toți copiii ar fi porunciți supranatural de Dumnezeu, mamele necăsătorite n-ar putea naște. Nu
este voia lui Dumnezeu ca oamenii necăsătoriți să nască copii. Dacă El al controla direct acest aspect al vieții
noastre, n-ar lăsa să se nască copii dependenți de droguri sau cu SIDA. Dumnezeu a dat putere de procreare
ființelor umane fizice, iar atunci când cooperezi cu modul în care El a făcut să funcționeze acest univers,vei
putea crea un copil.

Trebuie să cooperăm
Crearea vieții umane este puterea lui Dumnezeu, dar El a pus-o sub controlul nostru. Noi avem putere și
autoritate în acest Domeniu. Dacă vrei rezultate, trebuie să faci lucrurile corecte, pentru a coopera cu acele legi ,
asupra cum să concepi și să naști copii. Majoritatea oamenilor înțeleg asta, și ar face ”mișto” de unul care crede
că poți doar să te rogi ca să apară un copil. Dumnezeu nu aruncă, în mod supranatural, copiii din cer. Nu așa vin
aceștia.

Doar rugându-L pe Dumnezeu să coboare supranatural din cer, vindecare, salvare sau trezire, ele nu vor
coborî astfel. Sunt legi spirituale cu care trebuie să cooperăm, folosindu-ne autoritatea ca ființe umane. Dacă nu
călcăm prin credință și cooperăm cu Dumnezeuîn aceste domenii, ele nu vor apare. Lucrurile astea sunt așa de
simple, încât ai nevoie de ajutorul altcuiva ca să nu le înțelegi. Totuși am am avut o grămadă de ajutor. Am
vorbit cu mulți oameni care au întrebat: ”Dacă Dumnezeu este într-adevăr Dumnezeu, atunci putea să vindece
acea persoană. De ce a lăsat-o să moară?”

Dumnezeu nu este așa. El n-a spus doar: ”Bine, aveți putere de vindecare. Mergeți și vindecați bolnavii.”
Apoi – dacă noi nu am făcut nimic fiindcă nu am știut sau am fost dominați de necredință în loc de credință –
Dumnezeu nu s-a uitat în jos și să zică ”Oamenii ăștia n-o să reușească niciodată să facă treaba. Fiindcă ei nu
cred Cuvântul Meu și nu acționează cum le-am spus, am să vindec persoana asta oricum.” Aceasta ar viola
integritatea Lui Însuși.

Dumnezeu ne-a spus că ”noi avem puterea, noi trebuie să mergem, noi trebuie să vindecăm bolnavii, să
curățim pe leproși și să înviem morții. Matei 10:8. Dacă noi nu ne facem partea, Dumnezeu nu va coborî să
facă El, ce ne-a poruncit nouă să facem. Nici un fel de cerșeală și implorare nu va schimba situația. Noi, trupul
lui Hristos, trebuie să descoperim ce ne-a dat Dumnezeu. Noi trebuie să aflăm ce este sub autoritatea noastră și
să începem să le folosim așa cum Dumnezeu a intenționat. Haidem să ne luăm autoritatea și să aruncăm
necredința. Să aruncăm toate doctrinele religioase care ne absolvă de responsabilitate și ne spun: ”Ce o fi să fie,
va fi. Depinde de Dumnezeu cine va primi mântuire și vindecare. El face toate lucrurile în mod suveran.” Să nu
ne mai dăm înapoi din a ne asuma responsabilitatea și să nu-L mai blamăm pe Dumnezeu. Nu El este cel ce
greșește – noi suntem.

Putere de a te îmbogăți
În domeniul resurselor, Dumnezeu ne-a dat putere de a ne îmbogăți: ”Ci adu-ţi aminte de Domnul
Dumnezeul tău, căci El îţi va da putere să le câştigi, ca să întărească legământul încheiat cu părinţii voştri prin
jurământ, cum face astăzi.” Deuteronom 8:18. Ori de câte ori Dumnezeu ne dă putere, El ne dă deasemenea
autoritatea de a elibera puterea și de a o folosi. Cu această autoritate vine responsabilitatea. De aceea nu ne dă
Dumnezeu direct, bani. Scriptura nu ne spune că Dumnezeu ne dă bani. El ne-a dat putere – o ungere, o abilitate
– ca să devenim bogați.

Întâi de toate, Dumnezeu nu are bani. El nu folosește bani. În cer nu sunt birouri de schimb valutar, nici
nu se fac bani. Dacă te rogi ”Oh, Doamne, am nevoie de 100 de dolari”, sau orice altă monedă ai avea nevoie,
Dumnezeu nu are nici o astfel de factură nici n-o să contrafacă vreuna. El n-o să facă bani și să ți-i pună în
buzunar. Biblia spune: ”Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care
se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura.” Luca 6:38. Deoarece
Dumnezeu nu are bani direct, El ți-i va trimite prin oameni. El va sensibiliza alți oameni, iar ei se vor implica în
a-ți aduce suportul Lui (ajutorul).
Lucrarea mâinilor tale
Mulți oameni ignoră acest adevăr. Unii din ei se roagă: ”Doamne, tu ești Dumnezeu. Tu poți face orice.
Pune bani în portofelul meu”. Apoi deschid portofelul, iar dacă nu sunt mai mulți bani decât înainte în el, ei
spun: ”Ei bine, Dumnezeu nu este credincios. Cuvântul nu funcționează. Pur și simplu nu-i adevărat.” Apoi
încep să-L blameze pe Dumnezeu, din ignoranța lor.

Dumnezeu n-o să ceeze bani ca să ți-i pună în portofel. El ți-a dat putere ca să devii bogat, așa că trebuie
să înveți să-ți folosești autoritatea și să eliberezi această putere. Dacă vrei să vezi manifestarea resurselor lui
Dumnezeu pentru tine, trebuie să cooperezi cu legile spirituale care guvernează prosperitatea. Pentru studii
suplimentare pe această temă, recomand studiile mele: ”Administrare financiară, minuni și binecuvântări” și
”Puterea parteneriatului”. Dumnezeu a promis că-ți va binecuvânta toată lucrarea mâinilor tale: ”Domnul va
face ca binecuvântarea să fie cu tine în grânarele tale şi în toate lucrurile pe care vei pune mâna. Te va
binecuvânta în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău. Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună,
cerul, ca să trimită ţării tale ploaie la vreme şi ca să binecuvânteze tot lucrul mâinilor tale” Deuteronom 28:
8,12.

Oricum, dacă nu-ți pui mâinile la ceva, Dumnezeu nu are ce binecuvânta. Nu poți sta acasă fără să faci
nimic, așteptând ca El să te îmbogățească. Nu așa merge. Nu-L vei vedea pe Dumnezeu începând să-ți dea
prosperitate, dacă nu lucrezi. De fapt Cuvântul spune: ”Aceasta v-am poruncit, dacă cineva nu vrea să lucreze,
nici să nu mănânce” 2Tesaloniceni 3:10 (tread.engl.).

Până atunci caută-ți o slujbă


Dumnezeu este în lucru. El este în tine, făcând ceva productiv. De aceea binefacerea – așa cum se
practică normal în țara noastră – nu este un concept divin. Nu spun că orice persoană care primește binefacere
este nedumnezeiască. Nu spun că Dumnezeu îi urăște sau că sunt în păcat. Spun doar că nu este sistemul lui
Dumnezeu.

Oricine poate avea nevoie de ajutor odată. Nu este nimic greșit dacă primești ajutor de la alți oameni sau
de la un guvern, dacă treci printr-o situație de nevoie temporară. Dar a fi a doua, a treia sau a patra generație de
primitori de binefacere, în timp ce stai acasă și aștepți ca guvernul să te plătească pentru a face nimic, este un
concept deloc divin.

Dacă vrei să intri în curgerea divină a resurselor, atunci trebuie să începi să faci anumite lucruri ca să
eliberezi acea putere și să vezi această ungere, începând să producă venitul care îți trebuie. Dumnezeu ți-a dat
putere să te îmbogățești, dar și tu trebuie să faci ceva. Tu trebuie să lucrezi. Trebuie să pui mâinile să faci ceva
productiv.

Unul din partenerii noștri a lucrat ca director al unei corporații, când deodată, compania a decăzut și el a
fost concediat. A început să șomeze și asta a durat o perioadă de timp. El voia să lucreze, așa că și-a depus CV-
ul în tot orașul, dar perioada aceea era de regres economic, iar el era supercalificat. Astfel, nimeni nu l-a
angajat.

Când mai erau doar câteva săptămâni până să fie scos din casă și să piardă totul, a venit la mine și m-a
întrebat: ”Ce să fac?” Eu i-am răspuns: ”Caută-ți o slujbă.” El a zis: ”Încerc.” Atunci am continuat ”Nu, eu
vreau să spun să-ți cauți o slujbă până atunci. Nu-i nimic rău dacă crezi și aștepți o slujbă de director sau ceva
similar, dar până primești o slujbă mai bine plăcută, lucrează la pus marfa pe rafturi sau la preparat
hamburgeri.” Omul s-a ofensat cumplit: ”Eu sunt director. Nu pot face una ca asta. Și în plus, am nevoie de mai
mulți bani de-atat. Acuși îmi pierd casa.” Era în urmă cu vreo 5000 de dolari și nu lucrase de mai bine de un an.
I-a spus: ”Dacă ai fi lucrat la pus marfa pe rafturi sau la preparat hamburgei în ultimul an, ai fi avut suficenți
bani să-ți păstrezi casa, în timp ce căutai slujba pentru care crezi. Nu-i nimic rău în faptul că nu vrei să rămâi la
o slujbă de jos, dar trebuie să faci ceva. Nefăcând nimic, abdici de a responsabilitatea ta și nu lași ca
binecuvântarea pe care ai vrea să ți-o dea Dumnezeu să se manifeste. Poți să te tot rogi și chiar să ai parte de o
mică minune care să țină până săptămâna sau luna viitoare. După aceea însă, vei avea o nouă criză luna viitoare,
apoi iar luna viitoare și tot așa. Nu o să vezi curgerea supranaturală a finanțelor începând să se manifeste în
viața ta, până nu vei recunoaște că Dumnezeu ți-a dat putere și autoriate pentru a prospera. Trebuie să te ridici și
să folosești puterea și această autoritate făcând ceva.”

Degetar sau coșniță


Mulți oameni așteaptă să le intre corabaia în port dar niciodată n-au trimis vreuna. Așteaptă să le crească
o recoltă dar n-au semănat nici o sămânță. Ei cred pe Dumnezeu pentru o mare susținere dar n-au cooperat cu
legile Lui spirituale în ce privește prosperitatea. Amintește-ți, Cuvântul spune: ”Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi
se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi
măsura, cu aceea vi se va măsura.” Luca 6:38.

Nu cumva folosești un mic degetar, dăruindu-i lui Dumnezeu 5$ aici 5$ acolo, gândind că ești într-
adevăr generos, când în realitate, zeciuiala din salariul tău este de 200, 300 sau 400 de dolari? Îl înșeli pe
Dumnezeu și te întrebi: ”Cum se face că nu-mi cresc finanțele? Eu mă rog și cred în prosperitate.” Domnul a
spus că-ți va da cu aceeași măsură pe care o folosești. Dacă folosești un degetar, El îți va da înapoi tot cu
degetarul. Dacă însă ai nevoie de o coșniță plină de finanțe, lui Dumnezeu îi va lua mult timp să ți-o umple cu
aceeași măsură pe care o folsești tu. Astfel lucrează Împărăția. Dumnezeu nu-ți dă bani – îți dă puterea de a
facce bani. Apoi sunt lucruri pe care trebuie să le faci pentru a elibera acea putere. Unul dintre ele, este să pui
mâna să faci ceva. A pune marfa pe rafturi sau a prepara hamburgeri este mai bine decât să aștepți binefacere.

”Dar Andrew, de fapt eu fac mai mulți bani primind binefacere, decât dacă aș lucra la așa slujbe.”
Diferența este că Dumnezeu nu poate binecuvânta binefacerea, dar poate binecuvânta lucrul la raft sau la făcut
hamburgeri. El te poate promova ca manager. Fiind acolo, poți întâlni pe cineva care să te promoveze sau chiar
să-ți ofere o nouă slujbă. Dar dacă nu faci nimic, tu blochezi puterea lui Dumnezeu de la a curge în viața ta.
Dumnezeu nu greșește în a răspunde la rugăciuni, noi greșim în a ne asuma autoritate și a o folosi corect.
Capitolul 17
Diavolul va fugi de la voi
”Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.” Iacov 4:7

Dumnezeu ne-a dăruit putere și autoritate asupra diavolului. ”Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai
Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile.” Luca 9:1. Dumnezeu ne-a dat putere și
autoritate peste toți diavolii – și toți înseamnă toți. Nu sunt demoni excluși din aceasta.

Întâlnesc constant oameni care spun: ”Ei bine, diavolul îmi face asta, iar apoi îmi face cealaltă.” Dacă ști
că diavolul este problema ta, atunci o poți rezolva crezând Cuvântul Domnului și exersându-ți autoritatea, în loc
de a te învârți în jurul cozii: ”Oh, Doamne. Te rog ia-l pe diavol din spatele meu. Oh, Doamne, diavolul
încearcă să mă facă să fac asta.” N-o să scapi de hărțuirea Satanei, rugându-te și cerând lui Dumnezeu să-l
îndepărteze pe diavol. După cum tocmai am văzut, această putere și autoritate ți-a fost dată ție.

Primul verset nu spune că diavolul va fugi de la Dumnezeu. El va fugi de la tine. Este puterea lui
Dumnezeu, dar această putere este în tine. Nu o să vină Dumnezeu însuși jos la tine ca să-l facă pe diavol să
fugă de la tine. Tu trebuie să te împotrivești diavolului.

Satan este un laș


A te împotrivi înseamnă ”a lupta activ împotriva cuiva”. Împotrivirea este activă. Trebuie să te întărâți și
să te înfurii în sens dumnezeiesc; folosirea furiei în mod divin înseamnă să te înfurii pe diavol, pe boli, pe
maladii, pe sărăcie. Trebuie să te întărâți. Nu poți să le tolerezi. Cât timp poți tolera ceva, vei tolera. Dar când
ajungi într-un loc în care spui: ”Mi-e destul! Îmi ajunge! Asta este prea de tot.”, și te ridici cu mânie divină și
credință, ca să-ți exerciți autoritatea, o dinamică spirituală pozitivă este eliberată. Când te-ai săturat și ai obosit
să mai fi bolnav și pui piciorul în prag, împotrivindu-te diavolului, el va fugi de la tine.

Pentru mai multe informații pentru folosirea divină a mâniei, vă rog cercetați învățătura mea intitulată
”Managementul mâniei”.

În inimă Satan este un laș. Așa este el de-adevăratelea. Este doar un golan – intimidează, țipă și
amenință. Chiar dacă spune toate astea, adevărul este că-i un laș. Dacă ai fi fost vreodată pe lângă un golan, ai
ști că el întotdeauna încearcă să iasă deasupra altora, prin manipulare și control. Ca și copil, am învățat că dacă
te ridici împotriva unui bătăuș, el te va respecta și te va lăsa în pace. Poate pierzi o luptă și ești bătut, dar vei
lupta doar o dată. După asta te respectă și te lasă în pace. În inima sa, un golan nu vrea să se bată pe bune. Vor
doar să intimideze și să controleze. Dacă-și dau seama că te vei ridica și te vei lupta de fiecare dată când se
apropie să-ți facă ceva, se vor retrage. Chiar dacă câștigă bătaia, nu vor mai vrea să facă atât de mult efort.
Astfel este Satan.

Când te enervezi și te împotrivești diavolului, el este ca un bătăuș. În momentul în care înțelege că-l va
costa ceva – că tu vei sta pe loc, nas în nas, în Numele lui Isus și vii asupra lui cu El – Satan va fugi de la tine.
Dar tu trebuie să te opui!
”Dargă diavole...”
A spune: ”Dragă diavole, te rog lasă-mă în pace”, nu înseamnă împotrivire. Împreună cu prietenii mei,
slujeam odată la eliberarea unei femei care-și vânduse sufletul diavolului. Satan o condusese să facă lucruri
detestabile, care implicau secrețiile corporale ale altora, printre alte lucruri, ca să facă pacturi demonice. Am
instruit-o să se adreseze diavolului și să-și ia înapoi locul pe care i-l dăduse. I-am spus să facă asta vorbindu-i
direct lui Satan și să renunțe la el. Așa că am îngenuncheat în jurul unei măsuțe de cafea și am început să ne
rugăm. Apoi i-am spus: ”Acum vorbește-i diavolului.” Femeia a spus: ”Dragă diavole...” A trebuit să o oprim
imediat: ”Oau. Stai puțin. Asta nu-i împotrivirecontra lui.” Nu i te împotrivești diavolului spunând: ”Dragă
diavole te rog lasă-mă în pace.” Tu trebuie să i te opui.

Dumnezeu ți-a dat putere și autoritate, iar tu trebuie să o activezi întărâtându-te, devenind hotărât violent
(Matei 11:12), punând piciorul spiritual în prag, spunând: ”Satan, ieși afară din viața mea!” Poate te gândești
”Dar Andrew, nu sunt un astfel de tip hotărât.” Singura altă opțiune este suferința. Doar asta este calea care
funcționează.

Dumnezeu nu-l va alunga pe diavol pentru tine. Tu trebuie să te ridici și să i te împotrivești. Și dacă tu te
împotrivești diavolului, el va fugi de la tine. Dumnezeu ți-a dat ție autoritate, iar tu nu-l poți ruga pe El să facă
ce ți-a spus ție să faci. Nu va funcționa.

Kenneth E. Hagin obișnuia să spună cum i-a apărut Domnul odată și i-a dat instrucțiuni. În timp ce Isus
îi vorbea, un drac mititel a început să alerge, să sară și să țipe între ei. Keneth a încercat să fie atent și să nu-l
bage pe demon în seamă, dar nu se putea concentra la ceea ce-i spunea Domnul. El se mira de ce Dumnezeu
permitea una ca asta. În sfârșit, Keneth s-a supărat așa tare că a declarat: ”În Numele lui Isus îți poruncesc să
pleci”, iar drăcușorul a dispărut. Domnul s-a uitat la Keneth și i-a zis: ”Dacă tu nu făceai asta, Eu nu puteam să
o fac.”

Două fețe ale monedei


Dumnezeu ți-a spus să te împotrivești diavolului și el va fugi de la tine. Mulți creștini știu că diavolul
este cel care încearcă să le distrugă azi viața. El încearcă să te ucidă cu boli și molime, sau încearcă să-ți fure
prosperitatea. Ști că ceea ce se întâmplă nu-i voia Domnului dar te rogi: ”Oh, Doamne, te rog rezolvă asta. Te
rog fă ceva. Nu îți iei autoritatea. Dacă ai de-a face cu opoziție demonică, trebuie să urci pe scenă, să-ți iei
autoritatea dată de Dumnezeu și să poruncești diavolului să fugă.

Există două fețe ale acestei monede – supunere față de Dumnezeu și împotrivire față de diavol. Nu te
poți învârti de jur-împrejur, legând și alungând orice vrei! Unii oameni iau versetul Iacov 4:7 într-un mod rău,
gândind cam așa: ”Diavolul mi-a dat soția aceasta, iar eu vreau una nouă. Așa că-mi iau autoritatea și poruncesc
noii mele soții să apară și acesteia să fie luată din cale.” Asta n-o să funcționeze, fiindcă Dumnezeu nu ți-a dat
atfel de autoritate și putere. A-ți da la oparte soția (prin divorț), ca să te poți însura cu alta, nu este voia Lui.
Trebuie să te supui lui Dumnezeu și să te opui diavolului, apoi el va fugi de la tine.

Aceste adevăruri în privința autorității, vor funcționa pentru tine doar când ești supus lui Dumnezeu.
Când Îl cauți pe El cu toată inima și percepi pe diavol deranjându-te, atunci îți poți lua autoriatea și poți porunci
lucrurilor să se schimbe. Dacă ești doar supărat că cineva ți-a tăiat calea în trafic: ”Sper să ai accident pe drum”,
asta nu se va întâmpla. Dumnezeu nu ți-a dat autoritate să blestemi oamenii de felul ăsta, nu îi ești supus Lui
dacă faci așa. Dar când ești supus lui Dumnezeu, atunci poți să te opui diavolului – lupți activ contra lui – și el
va fugi de la tine.

Pe când încă eram într-o biserică denominațională, eu și prietenii mei ne-am pomenit în scoaterea de
demoni. Am văzut o femeie care, în mod normal, trebuia să stea în ospiciu tot restul vieții. Noi știam că
problema ei nu era fizică sau psihică ci demonică. Știam de asemenea că autoritățile nu vor înțelege, așa că am
închis-o într-o cameră timp de șapte zile și o slujeam în schimburi. L-am lăudat pe Dumnezeu, am cântat despre
sângele lui Isus și i-am citit Scriptura. Nu știam ce facem, dar pur și simplu, l-am snopit în bătaie pe demonul
din femeie – nu cu mâinile noastre, ci prin cântarea despre sângele lui Isus și prin vorbirea împotriva diavolului.
Am rămas acolo până am văzut femeia eliberată de demoni. Odată ce s-a dus vestea despre cum a fost restaurată
în toate mințile, oamenii au început să vină la noi de peste tot.

”Care-ți este numele?”


Altă dată a venit un homosexual la noi ca să fie eliberat. Nu prea știam noi ce facem, și catotul să fie și
mai rău, am citit o carte care ne-a învățat tot soiul de falsuri ca de exemplu, că nu poți scoate demoni de unul
singur, că trebuie să fie doi oameni, că trebuie să afli numele demonilor și că persoana în cauză trebuie pusă
într-un coș. Am făcut ceva lucruri prostești, urmând instrucțiunile din acea carte. Am petrecut trei săptămâni
pregătindu-l pe acest om pentru eliberare, lucru pe care nu trebuie să-l faceți și voi. Este un grup în orașul unde
locuiesc care crede că este divin să-i pui pe oamenii care caută eliberare să completeze un chestionar de 40 de
pagini, iar apoi să îndure o perioadă de așteptare de 45 de zile, înainte de a scoate demonii afară. Aceasta nu
este metoda folosită de Isus!

Înainte, când credeam că trebuie totdeauna să afli numele demonilor, un prieten al meu, care scotea un
demon din cineva, a întrebat demonul: ”Care-ți este numele tău, în Numele lui Isus?” Demonul a răspuns:
”Mincinos”. Imediat, prietenul meu l-a întrebat: ”Îmi spui adevărul?”

”Nu plec cu acești demoni”


Acest homosexual pe care l-am pregătit a venit la o slujbă de miercuri seara, la biserică. Am condus
întâlnirea singur, pentru că pastorul meu asociat, care-mi era și partener la scos demoni, era plecat din oraș. Un
ușier a venit și m-a scos de la serviciu spunând: ”Acest om vrea să te vadă.” Când am ieșit și l-am văzut, el
venise cu un alt homosexual, care dorea și el eliberare. Cel pe care-l pregătisem a spus: ”Sunt gata să fiu eliberat
în seara asta.” Am răspuns: ”Ei bine, nu o putem face în seara asta. Sunt singur.” El a răspuns: ”Nu plec cu
demonii ăștia.” ”Ei bine nu-i voi scoate afară.” ”Ar fi mai bine să faci ceva, că eu nu mai plec cu demonii ăștia.”

Așa că l-am luat pe omul ăsta și pe prietenul lui, într-o cameră din spatele acestei biserici
denominaționale. Jamie, care acum este soția mea, dar nu era încă atunci, a venit să ne ajute cu rugăciune. Ea nu
era încă nici botezată în Duhul Sfânt. Nu aveam nici o idee ce vom face. Îndată ce am intrat în camera din spate,
omul a zis: ”Mai bine cheamă sângele lui Isus peste locul acesta sau fă ceva, fiindcă demonii aceștia ies afară.”
Când am început să mă rog: ”Tată în Numele lui Isus”, omul a căzut la pământ și a început să latre, să șuiere ca
un șarpe și să arunce cu scaunele în peretele de sticlă. Era de-a dreptul o furtună! Când ușierul a auzit asta, s-a
dus înăuntru, a oprit serviciul și a spus: ”Trebuie să ne rugăm pentru Andrew. El este în spate și mărturisește
cuiva. Nu aveau habar de ce se întâmpla acolo.
”Taci și ieși afară!”
În acea cameră din spate, erau zece rânduri de scaune în trepte. Celălalt demonizat era în capătul de sus
al scărilor lipit de perete, speriat de moarte. Jamie se ruga și făcea tot ce putea face.

Nu știam cum să procedez, dar fiind deja implicați în asta, am început să întreb: ”Care îți este numele?
În Numele lui Isus, spune-mi numele tău.” Când am trecut la asta, un demon și-a spus numele, apoi altul și apoi
altul. M-am simțit ca și prostit, fiindcă nu știam dacă primul demon a ieșit sau nu înainte ca următorul să-și
spună numele. Era ridicol! În sfârșit, mi-a venit în minte versetul: ”Isus l-a certat şi i-a zis: „Taci şi ieşi afară din
omul acesta!” Marcu 1:25. M-am gândit ”Ar putea fi bine.” Așa că, am rostit: ”În Numele lui Isus, vă poruncesc
la toți să ieșiți din el.” Instantaneu, puterea a fost eliberată și omul acesta zăcea pe podea ca mort. Încetișor, l-
am scuturat să văd dacă era bine. El s-a răsucit doar și a șoptit: ”Sunt liber. Am fost eliberat. Sunt liber.” Eu m-
am gândit ”Dacă e așa ușor să poruncești demonilor să iese afară, în Numele lui Isus, de ce a trebuit să trec eu
printoate celelalte lucruri?”

Deși nu știam ce făceam, am căzut deodată în acest adevăr. Obișnuiam să ne rugăm și să implorăm ”Oh
Dumnezeule, te rugăm scapă-ne de asta.” Am învățat în timp ce am trecut prin asta că Dumnezeu mi-a dat
autoritate și nu mai trebuie să trec prin toate acele lucruri. Nu mai trebuie să-i întreb pe demoni care le este
numele, să-i pun pe oameni să completeze formulare de 40 de pagini sau să le cer să aștepte câteva săptămâni
pentru a fi pregătiți. Am autoritate asupra diavolului, iar dacă persoana dorește să coopereze pot intra și porunci
acestor demoni să plece și ei mă vor asculta.

Nu-i pot cere Domnului să-l scoată pe diavol afară, fiindcă El mi-a spus mie să fac asta. Trebuie să mă
ridic, să-mi iau autoritatea și să fiu încrezător că atunci când vorbesc, lucrurile vor funcționa. Trebuie să mă
încred în Cuvântul Domnului – că am autoritate asupra tuturor demonilor și să vindec bolile (Luca 9:1).

Ajustări simple, diferență mare


De când Dumnezeu ți-a dat această autoritate, ai de asemenea responsabilitatea să o foosești. Nu poți
merge înapoi la Dumnezeu și să-L implori să facă ce El și-a poruncit ție să faci. Trebuie să-ți iei autoritatea și s-
a folosești.

Nu este nici o problemă cu Dumnezeu. Rugăciunea funcționează. Ce este rău, este că ea singură nu
acționează. Tu trebuie să te rogi, să vorbești și să acționezi în aceeași linie cu autoritatea pe care ți-a dat-o
Dumnezeu. Dacă vei face aceste simple ajustări, reglaje, pe care le-am împărtășit cu tine prin această carte, vei
vedea o mare diferență. Vorbește problemelor tale și poruncește Cuvântului lui Dumnezeu să se manifeste.
Roagă-te ca să le iasă în cale, Cuvântul lui Dumnezeu, oamenilor care au nevoie de nașterea din nou. Oprește-te
din a cerși Domnului să toarne Duhul Său și pornește să vindeci bolnavii, să curățești leproșii și să învii morții
(Matei 10:8). Fă ceea ce spune Cuvântul și vei vedea puterea Lui manifestându-se. Atunci vei avea toată
trezirea pe care o poți duce.
Capitolul 18
Aplicarea legii
Ne exercităm autoritatea, când ne asumăm responsabilitatea și facem ceea ce Dumnezeu ne-a spus să
facem. Totuși, aceasta nu înseamnă că, pur și simplu, ”poruncim” orice vrem noi. Tot ce poate face autoritatea
este să aplice legea.

În tărâmul real, noi îi numim pe polițiști ”ofțeri care apără legea”. Ei au autoritate doar pentru a aplica
ceea ce deja a fost stabilit ca lege. Polițiștii nu merg să facă ei legea. Ei nu sunt dictatori absoluți care fac tot ce
vor. Ei sunt limitați. Tot ce pot face ei, este să aplice legea care este deja în vigoare. La fel este și în tărâm
spiritual.

Fiecare creștin născut din nou are această putere supranaturală dată de Dumnezeu. Totuși, există legi
spirituale care guvernează modul în care ea lucrează. Ca și în cazul polițistului, noi putem doar aplica legea care
este în vigoare. Nu putem folosi în mod egoist puterea lui Dumnezeu, pentru că nu există nici o lege în care
Dumnezeu să promită că-ți dă ce poftești tu. În loc de asta, trebuie să învățăm care sunt legile Împărăției și apoi
să recunoști că autoritatea înseamnă simpla aplicare a acestor legi spirituale.

În tărâmul natural, unii oameni încearcă să violeze legile țării. De aceea este nevoie de polițiști – oameni
care aplică aceste legi. În tărâm spiritual, există demoni care încearcă constant să ni se opună, să-și impună
voința lor rea asupra noastră și să nu ne lase să experimentăm plinătatea purtării de grijă a lui Dumnezeu. Noi
trebuie să aplicăm legile spirituale ale Împărăției care au fost deja stabilite.

Un contract legal, obligatoriu


Cei mai mulți nu văd Împărăția lui Dumnezeu ca operând sub legi. În loc de asta, ei o văd direct sub
voia Domnului și se gândesc că El își schimbă des cheful. Ei spun cam așa: ”Nu ști niciodată ce va face
Dumnezeu” și ”Nu-L poți pune pe Dumnezeu într-o cutie”. Dumnezeu este cu siguranță mai mare – și mult mai
mult – decât mica ”cutie” în care ai încerca să-L bagi, dar El a stabilit deasemenea legi spirituale pe care nici
chiar El nu le va încălca.

”pentru că ai preamărit cuvântul tău mai presus de tot numele tău.” Psalmul 138:2 (BTF)

Deși multe versete revelează puterea numelui lui Isus (Filipeni 2:9-11), Dumnezeu și-a proslăvit
Cuvântul chiar peste Numele Său. Numele unui om nu-i mai bun decât cuvântul lui. Dacă nu-și ține cuvântul,
numele nu-i este de nici un folos. Oricum, numele lui Isus este plin de putere pentru că El nu-și calcă niciodată
Cuvântul. Când Dumnezeu spune ceva, aceasta devine un contract legal, obligatoriu.

”nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele” Psalmul 89:34. Când
Dumnezeu rostește ceva cu gura Sa, cuvântul Său este un legământ. Este un contract pe care nu-l va rupe. Isus
susține ”toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui” (Evrei 1:3). Cu alte cuvinte, întregul nostru univers este susținut
de integritatea și puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă cumva, vreodată și-ar călca vreo promisiune, sau și-ar
viola în vreun fel Cuvântul, toată această lume, universul, tu și cu mine, ne-am autodistruge. Integritatea lui
Dumnezeu ține toate lucrurile împreună.
Legea credinței
Deci, atunci când Dumnezeu rostește ceva cu gura Lui, aceasta devine un contract – o lege. Odată ce a
rostit-o, El nu o va schimba. Ca să-ți poți folosi eficient autoritatea, ai nevoie să cunoști care sunt aceste legi ale
Sale.

Când un nou polițist este angajat, el trebuie să se apuce să studieze, imediat, ce legi este angajat sa
aplice. Șeful său nu-i va spune: ”Oh, du-te acolo chiar dacă nu ști nimic și vezi dacă funcționează. Poate că
oamenii ți se vor supune.” Nu, aceasta nu e deloc atitudinea lor. Polițistul este bine ancorat în ce spun ordinele
și legile, ce este permis și ce nu.

Cei ce aplică legea trebuie s-o cunoască, pentru că nu pot trece peste ea. Ei nu pot face lucrurile cum vor
ei. Un polițist are autoritate, dar această autoritate se termină unde se termina legea. Dacă nu există prescripție
legală a ceea ce încearcă ei să aplice, atunci nu pot aplica ce încearcă.

La fel este și în domeniul spiritual. Nu poți ciuguli și alege după dorințele tale egoiste. Trebuie să ști ce
legi guvernează Împărălia și să te supui lor. Dacă încerci să aplici ceva în afara acestor legi, nu va funcționa. Nu
poți folosi autoritatea dată ție de Dumnezeu, doar ca să-ți faci voile tale.

Romani 3 vorbește despre ”legea credinței”. ”Unde este, dar, pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de
lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.” Romani 3:27. Credința are o lege. Există o lege a credinței.

Lege sau fenomen


În domeniul fizic există legi naturale. Printre altele există legea gravitației și legea acțiunii și reacțunii. O
lege este în același timp constantă și universală. Dacă gravitația ar acționa doar în Statele Unite și nu în alte
câteva țări, atunci ar fi un fenomen și nu o lege. Legea este la fel pentru oricine de pe planetă. Este la fel pentru
fiecare și este întotdeauna la fel.

Dacă vreodată gravitația ar face o pauză, ai avea ocazia să vezi lucruri care te fac să gândești așa. Cu
câțiva ani în urmă, un avion urma să aterizeze în Colorado Springs. În timp ce făcea un tur să vină la aterizare,
deodată a acelerat și a intrat în pământ. A făcut un crater, iar cea mai mare bucată pe care oamenii au putut s-o
găsească, abia avea un sfert de metru pătrat. Avionul a explodat și toți pasagerii au murit. Anchetatorii au făcut
cercetări timp de 4 ani, fără să găsească vreo greșeală de pilotaj sau un motiv mecanic pentru accident. Oricum,
ei n-au spus niciodată: ”Gravitația a crescut brusc de 100 de ori și asta a făcut avionul să se zdrobească așa”.
Nu, ei nici măcar n-au luat această posibilitate în calcul, căci gravitația este o lege – este consistentă, constantă.
Ei n-au spus: ”Legea acțiunii și reacțunii a cedat de data aceasta”. Nu, aceasta este o lege – întotdeauna
operează la fel.

Dacă vrei să ai o relație eficientă, efectivă, puternică cu Dumnezeu, trebuie să alungi mentalitatea că El
este schimbător. Trebuie să ieși din gândirea care spune ”Uneori Dumnezeu vrea să facă asta, alteori vrea să
facă cealaltă. Nu ști niciodată în ce dispoziție este. Poate va vindeca pe acesta, dar nu pe acela. Poate vrea ca
unii să sufere astfel pentru tot restul vieții”. Nu așa este Dumnezeu și nu așa operează Împărăția Lui.

Dumnezeu este Cel ce a creat ceru și pământul. Totul este atât de ordonat și sistematic, încât poți merge
în urmă cu 5 ani sau cu 5000 de ani și să afli exact în ce poziție erau Marte, Jupiter și celelalte planete. Totul
funcționează ca ceasul, perfect și constant. Poți spune cu precizie când va fi o eclipsă, pentru că totul este atât
de predictibil.

Sunt uimit cum pot gândi oamenii că Dumnezeu, care a creat așa ordine în univers, ar putea face lucruri
sporadice și întâmplătoare în viețile noastre. Ordinea nu vine din haos. Dumnezeu însuși este ordonat. El a creat
legi – atât naturale cât și spirituale. El însuși este constant și predictibil, căci lucrează după propriile legi
spirituale.

Ai nevoie să afli care sunt legile Lui spirituale. După ce ai aflat, ia-ți autoritatea ca și credincios și aplică
aceste legi. Dacă ești ignorant față de Cuvântul Său, n-o să fi prea efectiv în eliberarea autorității tale, căci Satan
te va atrage în afara ei.

Ignorant față de ceea ce este pregătit


În timpul când Oceanul Atlantic se traversa cu vaporul, un om a cheltuit tot ce avea ca să-și ia un bilet
pentru SUA. Cu puținii bănuți rămași a putut cumpăra niște biscuiți și brânză. O lună întreagă, cât a durat
voiajul peste Atlantic, tot ce a avut de mâncare au fost acei biscuiți și brânza. Vedea pe ceilalți pasageri
petrecând somptuos, în fiecare zi, în sufrageria vasului, iar el, neavând bani pentru mâncare, mânca puțin din
biscuiții și brânza lui. Către sfârșitul călătoriei, unul dintre ospătari a urcat la omul acesta și l-a întrebat:
”Domnule, am observat că nu ați venit deloc să ne însoțiți în sufragerie. Am făcut ceva ce v-a jignit? De ce n-ați
venit să mâncați împreună cu noi în această călătorie?” Omul a răspuns: ”Oh nu. Nu sunt jignit deloc. Mi-ar fi
plăcut să stau la masă cu voi. Mâncarea arăta așa de bine, numai că eu nu mai am bani. Tot ce mi-a rămas, abia
mi-a ajuns pentru niște biscuiți și brânză.” Ca prostit, ospătarul s-a uitat la om și i-a zis: ”Dar nu ți-ai dat seama
că mesele erau incluse în bilet? Erau incluse în prețul pe care l-ai plătit.” Omul acesta era ignorant în ce privește
ce îi revenea de drept. De aceea nu s-a folosit de nimic. Adevărul era că tot timpul putea să petreacă și el
somptuos la masă și să mănânce orice și-ar fi dorit la ospețele din timpul călătoriei.

Atât de mulți creștini sunt la fel ca el. Sunt ignoranți față de viața abundentă pe care ne-a dat-o
Dumnezeu. În mod consecvent, ei trăiesc fără să se bucure de multe din beneficiile salvării, de care Isus ne-a
făcut parte prin moartea Sa pe cruce. Ne având habar de ceea ce spune Cuvântul, Satan i-a convins ”Tu chiar n-
o să prosperi. Vei avea doar cât să te menții, să supraviețuiești.”

Ai tu habar ce promite Cuvântul în privința prosperității? Deuteronom 28:18 spune că Dumnezeu a


poruncit binecuvântarea peste tot lucrul mâinilor tale. Psalmul 35:27 revelează că Dumnezeu se bucură de
prosperitatea slujitorilor Săi. Dacă nu cunoști aceste legi spirituale, n-ai cum să le aplici. Nu-i vei porunci lui
Satan să nu mai fure de la tine și să dea înapoi ceea ce Dumnezeu ți-a dat ca provizie. Nu vei putea experimenta
ce este al tău de drept în Hristos. Astfel că, pentru a-ți folosi autoritatea și a experimenta binecuvântările lui
Dumnezeu, trebuie să ști care sunt legile spirituale și ce este pregătit pentru tine.

Încrederea pe care o avem


Chiar ieri, un prieten apropiat, m-a silit să mă rog pentru o anume femeie cu artrită. Am încercat să o
aduc într-un loc al credinței spunându-i despre anumiți oameni pe care i-am văzut personal, vindecați de artrită
și că artrita nu este o problemă pentru Dumnezeu. Ea s-a uitat doar la mine și zis: ”Eu cred că Dumnezeu poate
vindeca, dar nu cred că tu poți vindeca.” Bineînțeles că este puterea lui Dumnezeu și nu a mea, dar El mi-a dat
autoritatea s-o folosesc. Neînțelegând asta, ea imediat s-a închis și a început să se împotrivească la tot ce
încercam eu s-o slujesc. Apoi a început: ”Totul depinde dacă este voia lui Dumnezeu să mă vindece.” Credea că
Dumnezeu poate s-o facă, dar nu că vindecarea este o lege – ceva ce El deja a făcut.

Prin moarte, îngroparea și învierea Domnului Isus, Dumnezeu deja a vindecat pe orice persoană care va
fi vreodată vindecată. Prin rănile pe care le-a primit Isus pe spatele său, acum 2000 de ani, noi am fost – timpul
trecut – vindecați (1Petru 2:24). Dumnezeu nu vindecă bolnavii chiar acum, El și-a făcut partea Lui cu mult
timp în urmă. Legea a fost dată, iar acum vindecarea ne aparține. Totuși, depinde de noi ca și credincioși, să
știm care-i voia Domnului și să poruncim să se manifeste. ”Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem
ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi, dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că suntem stăpâni pe lucrurile
pe care I le-am cerut.” 1Ioan 5:14-15.

Încrederea pe care o avem, dacă cerem ceva după voia Lui este că El ne ascultă, iar noi știind că ne
ascultă, știm că avem ce I-am cerut. Toată această chestiune atârnă de ”care-i voia Domnului?”

Unii oameni spun: ”Nu poți ști niciodată care-i voia Domnului.” Acest fel de gândire subminează tot
principiul. Dacă crezi că Dumnezeu vrea, uneori doar, ca o persoană să fie salvată, vindecată sau prosperă, iar
alteori nu vrea, atunci nu ști care-i voia Sa. Dacă gândești că Dumnezeu este total imprevizibil, atunci nu-ți vei
putea folosi autoritatea efectiv, pentru că nu ești sigur care sunt legile aplicabile.

Fără excepții
Un polițist nu poate aplica efectiv legea dacă crede că uneori poți depăși viteza iar alteori nu. Uneori
poți jefui o bancă iar alteori nu? Este permisă uneori o crimă? Nu, legea nu este astfel. Ea nu este câteodată în
funcție și altă dată nu. Legea este constantă – este la fel, tot timpul, pentru oricine.

În viața naturală spunem: ”Nimeni nu e mai presus de lege”. Asta înseamnă că politicenii, polițiștii,
oricine ar fi, sunt răspunzători de orice călcare a legii. Nu totdeauna funcționează așa, dar aceasta este filozofia
vieții pe care vrem s-o trăim.

La fel este și în domeniul spiritual. Nu sunt excepții. Cuvântul nu lucrează doar pentru unii și nu-i
valabil la alții. Dumnezeu n-are preferință pentru unii și permite ca puterea Lui să lucreze pentru ei, în vreme ce
pentru alții nu este valabil la fel. Nu-i deloc așa. Dumnezeu a stabilit legi, iar noi învățăm cum să cooperăm cu
ele.

Amintiți-vă că noi putem avea încredere că vom primi orice vrem de la El conform cu voia Lui. Cum
putem cunoaște voia Sa. Cuvântul Său ne revelează voia Sa. ”Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi
meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” 3Ioan 1:2. Urarea, dorința și voia lui
Dumnezeu este ca tu să prosperi și să fi sănătos așa cum sufletul tău (mintea, voința și sentimentele) prosperă.
Aceasta este o lege a Lui. El vrea ca tu să prosperi și să fi sănătos. El vrea ca tu să biruiești lumea (1Ioan 5:5).

Dumnezeu e bun, diavolul e rău


Ioan 10:10 revelează atât voia lui Dumnezeu cât și a lui Satan, foarte clar: ”Hoţul nu vine decât să fure,
să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” Ioan 10:10. Satan vine
să fure, să junghie și să distrugă, dar Dumnezeu vine să-ți dea viață din belșug. Dacă ceva este viață și bine,
acela este Dumnezeu. Dar dacă ceva este rău – fură, omoară, distruge – acela este diavolul. Chiar dacă pare
simplist, este adevărat. Dumnezeu este bun. Diavolul este rău. Lucurile bune vin de la Dumnezeu, iar cele rele
vin de la diavol (Iacov 1:17).

Dumnezeu a dat legi pentru binele tău, ca tu să ai acces la viața din belșug care a pregătit-o pentru tine.
Nu-i mai puțin important faptul că trebuie să înveți care sunt aceste legi, în așa fel încât, să cooperezi cu ele și
să-i poruncești lui Satan să termine cu furatul, ucisul și distrugerea biecuvântărilor care sunt de drept ale tale.

În domeniul real, dacă cineva îți fură ceva, ai dreptul să ceri despăgubiri. Poți cere ca acea persoană să
fie arestată și judecată. Dacă e găsită vinovată, va primi pedeapsă cu închisoare, amendă sau va plăti
despăgubiri. Totuși, aceasta depinde de persoana păgubită, dacă știe cum să-și ceară drepturile. Într-un sens,
trebuie să-ți exeriți autoritatea și să spui: ”Voi primi înapoi ce mi se cuvine.”

La fel este în domeniul spiritual. Ca orice alt credincios ai drepturi și privilegii date de Dumnezeu. El și-
a arătat voia lui cu privire la noi, dar depinde de noi să revendicăm ce El a făcut pentru noi. Trebuie să acționezi
asupra problemei. Trebuie să-ți iei autoritatea și să aplici acele legi spirituale care au fost date în beneficiul tău.
Ignoranța fațăde legile spirituale, te va opri de la a cere despăgubiri. Te va opri de la a-l ține pe Satan afară din
tablou. Diavolul va sări de bucurie dacă tu crezi că n-ai nici o putere sau autoritate.

Mulți creștini chiar nu știu ce le aparține de drept, crezând că trebuie să fie bolnavi, săraci sau
descurajați, ei spun: ”Asta este calea. Nu pot face nimic în privința asta.” Ei nu știu că Isus Hristos ne-a
răscumpărat din astfel de lucruri.

Constante și universale
La fel cum lumea fizică operează după legi naturale, Dumnezeu a creat Împărăția Sa care să opereze
după legi spirituale. Aceste sunt contante și universale așa că trebuie să le înveți și să cooperezi cu ele. Nu poți
să iei doar ce vrei din ele, spunând: ”Întrucât am autoritate ca și credincios, voi porunci că-mi iau casa sau
mașina asta. Stă în puterea și autoritatea mea, așa că-i poruncesc să fie astfel.” Nu, tu trebuie să cooperezi cu
legile lui Dumnezeu. De fapt, sunt legi ale lui Dumnezeu care-ți spun specific să nu poftești casa, mașina sau
soția aproapelui. Dumnezeu n-are o lege care să-ți promită că poți folosi puterea lui ca să declari: ”Această
persoană va muri, așa că mă voi putea căsători cu soțul/soția ei/lui.” Asta n-o să funcționeze pentru că Domnul
n-a pregătit așa ceva pentru tine. Nu există legi spirituale în împărăția lui Dumnezeu care să funcționeze în
egoism.

Capitolul 19
Cum curge puterea
Femeia cu scurgere de sânge ilustrează într-un mod plin de putere, aceste adevăruri despre felul în care
împărăția acționează prin legi.
”Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. Ea suferise mult de la mulţi doctori;
cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nicio uşurare; ba încă îi era mai rău. A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit
pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de haina Lui. Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina
Lui, mă voi tămădui.” Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.
Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis: <<Cine s-a atins de
hainele Mele?>> Ucenicii I-au zis: <<Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici: „Cine s-a atins de Mine?”>>
El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta. Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce
se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul. Dar Isus i-a zis: <<Fiică,
credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta.>>” Marcu 5:25-34.

Isus era în mijlocul unei mulțimi de oameni care-L îmbulzeau. Asta înseamnă că Îl înghesuiau de
aproape, constant, împingându-se în El și atingându-L. Mulți căutau să ajungă la El, să-L atingă, încercând să-și
primească vindecarea. Totuși, această femeie micuță cu scurgere de sânge, I-a atins marginea veșmântului și
imediat puterea lui Dumnezeu a curs prin trupul lui Isus, prin haina Lui, în interiorul femeii. Imediat, ea a fost
vindecată de boala ei, care o chinuise de 12 ani lungi. Îndată ce s-a întâmplat aceasta, Isus s-a întors și a întrebat
”Cine s-a atins de mine?”

Isus creștea
Unii oameni cred conceptul religios conform căruia Isus știa toate lucrurile. De aceea, ei consideră
această întrebare ca fiind pur retorică și spun ”Isus nu chiar a vrut să știe asta. El știa deja tot ce avea să se
întâmple.” Eu nu cred deloc că lucrul acesta este corect. Cuvântul spune: ”Şi Isus creştea în înţelepciune, în
statură, şi era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.” Luca 2:52. Isus era 100% Dumnezeu
și 100% om. Pentru că era în carne – un trup fizic, uman – El a trebuit să învețe lucrurile la fel ca tine și ca
mine. Cuvântul spune aici că El creștea în înțelepciune și cunoștință. În duhul Său, Isus era domn de la naștere.
Așa au spus îngerii atunci când i-au anunțat pe păstori. ”în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care
este Hristos, Domnul.” Luca 2:11.

Cu toate că în domeniul spiritual, El era Dumnezeu, Isus n-a ieșit din pântece vorbind deja evreiește. El
a trebuit să învețe să mănânce, să meargă și să vorbească. A trebuit să învețe cine era El. Fiind într-un trup fizic,
Isus a avut de-a face cu limitări – nu limitări din auza păcatului, ci limitări datorită faptului că Dumnezeu nu a
făcut ca partea noastră fizică să perceapă lucruri pe care încă nu le-am învățat prin simțurile noastre. Așa se face
că atunci când Isus umbla prin mulțime, iar această femeie l-a atins, El a perceput puterea lui Dumnezeu
curgând din El, dar n-a știut cine s-a atins de El.

”Cine s-a atins de Mine?”


Mulți oameni cred că atunci când te apropii de Dumnezeu pentru vindecare (sau orice altceva), El îți
face o evaluare, să vadă dacă meriți. Ei cred că odată ce ți-ai făcut cererea, Dumnezeu măsoară cât de vrednic
ești – dacă ai fost destul de bun, dacă s-au rugat destui pentru tine, dacă ești destul de moral, ți-ai plătit
zeciuielile, ai postit destul și dacă situația ta este suficent de disperată. Apoi pe baza evaluării Sale, El, ori
eliberează puterea Sa și ești vindecat, ori îți reține puterea și zice ”Ah, nu te-ai rugat destul, nu ești destul de
sfânt, n-ai postit destul /sau/ și ai păcatul cutare în viața ta și până nu-l rezolvi, nu te vindec.” Oamenii tind să-L
vadă pe Dumnezeu astfel, ca și cum ar sta sus în cer și ne-ar evalua, apoi în funcție de evaluarea Sa, El va
elibera sau nu, puterea Sa.

Aceste versete din Marcu 5, ucid complet concepția asta greșită. Isus nu știa cine era această femeie. El
nu a văzut-o venind. Ea s-a atins de tivul hainei Lui. El a perceput curgerea puterii din El, dar întrebând ”Cine s-
a atins de Mine?”, Isus, sincer, nu știa cine s-a atins de El. De aceea El nu a evaluat-o să vadă dacă merita sau
nu. Aceasta ne arată că puterea lui Dumnezeu curge sub o lege.

Când tu pășești în aceste legi spirituale, puterea lui Dumnezeu curge pur și simplu. Dumnezeu nu ridică
pe cineva în picioare, spunând: ”Tu ești vrednic, Îmi voi elibera puterea pentru tine”, iar apoi să se uite la altul,
spunând: ”Nu, tu nu ești vrednic.” Nu este deloc așa. Există doar legi spirituale care guvernează felul în care
lucrează puterea Sa. Când tu cooperezi cu aceste legi, punându-le în funcție, puterea curge. Dacă nu le pui în
funcție, ea nu curge. Nu este deloc vorba că Dumnezeu iubește pe unul mai mult decât pe altul! Este vorba doar
de lege. Dumnezeu a stabilit ca Împărăția Sa să opereze după legi spirituale. Ca și credincioși, avem nevoie să
aflăm aceste legi și să cooperăm cu ele.

Electricitatea operează sub lege. Dacă stai pe pământ și pui mâna pe un fir de curent activ, curentul te va
ucide. Nu e ca și cum compania de electricitate s-ar uita la tine și ar zice ”Hai să-i dăm o lecție.” Nu, este vorba
doar de legi naturale. Ai pus aceste legi în funcție și atunci puterea a curs.

Pe de altă parte, o pasăre poate să se așeze pe un fir de înaltă tensiune, fără a fi electrocutată, pentru că
nu are împământare. Din nou, nu este din cauză că cei de la compania de electricitate ar iubi mai mult păsările
decât oamenii. Există doar legi care guvernează felul în care puterea curge.

Electricitatea există de când a creat Dumnezeu pământul. A fost tot timpul aici în forma fulgerelor și a
electricității statice. Oamenii puteau folosi electricitatea cu mii de ani în urmă, dacă ar fi înțeles legile care o
guvernează. Dumnezeu nu a ”creat” electricitatea cu câteva sute de ani în urmă, iar apoi a ”permis” oamenilor
să o folosească. Nu, electricitatea a fost mereu valabilă pentru a fi în folosul nostru. Ignoranța noastră ne-a lipsit
de a fi beneficiarii ei.

Dumnezeu nu a ”oprit” puterea


La fel este în domeniul spiritual. Nu dumnezeu a lăsat să se ”termine” vindecarea, darurile Duhului
Sfântși alte aspecte supranaturale ale credinței, pentru mai mult de 1000 de ani. Nu așa s-a întâmplat. Dumnezeu
nu a oprit puterea. Oamenii au intrat în Evul Mediu Întunecat, din cauză că n-au păstrat cunoștința lucrurilor lui
Dumnezeu.

Biserica primară a Noului Testament a operat puternic în puterea lui Dumnezeu. Ani mai târziu și din
oarecare motiv, biserica, în marea ei parte, a ajuns să creadă că minunile lui Dumnezeu și puterea supranaturală
au trecut odată cu apostolii. Apoi, la începutul anilor 1900, puterea Duhului Sfânt a început să se manifeste din
nou în locuri ca Azuza Street. A avut loc o revărsare de vindecări, eliberări, vorbire în limbi și minuni, care au
continuat crescând ca un bulgăr de zăpadă, în toată lumea, până azi.

Nu dumnezeu a fost cel care a oprit puterea după primii 200 de ani ai creștinismului, iar apoi a pornit-o
din nou după 1700 de ani. Nu înseamnă că El operează în cicluri, iar noi suntem acum într-un ”val” sau o
”mișcare” a Sa. Nu este astfel, cum nu Dumnezeu i-a oprit pe oameni de la a folosi electricitatea, avionul sau
mașina încă acum 1000 de ani. Toate aceste legi erau aici, doar că ignoranța oamenilor față de ele, i-a făcut să
nu se bucure de aceste avantaje. Datorită propriei ignoranțe oamenii au murit de cald când ar fi putut avea aer
condiționat, dacă ar fi cunoscut ce legi se aplicau. Oamenii au fost lipsiți de posibilitatea de a străbate distanțe
lungi într-un timp scurt. Ei au trebuit să meargă pe jos, să călătorească pe cămilă, măgar sau cal. Nu Dumnezeu
i-a ținut în ignoranță. Ei, pur și simplu, n-au știut aceste lucruri.

Nu Dumnezeu este cel ce nu te vindecă sau binecuvintează. Nu Dumnezeu este cel ce ”a voit” să suferi.
Dumnezeu a creat legi, dar tu trebuie să le descoperi. Cu cât înveți să cooperezi cu ele și să le aplici,vei vedea
providența lui Dumnezeu manifestându-se pentru tine.

Ai putea să gândești ”Nu sunt de acord. Toate astea trec toată responsabilitatea asupra mea. Tu susții că
depinde de mine să iau în primire ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru mine.” Da, aceasta este exact ce spun. Nu
Dumnezeu e devină că tu nu ești vindecat, prosper sau eliberat. Propria noastră ignoranță ne ține în aceste
legături. Dumnezeu și-a făcut deja partea Lui. Cuvântul ne spune clar că Dumnezeu deja ne-a vindecat, dar noi
trebuie încă să profităm de asta (1Petru 2:24).

Necredința blochează primirea


Să ne întoarcem la Marcu 5 și să privim la femeia care s-a atins de poala hainei lui Isus. Versetul 31
spune că acolo era o mulțime de oameni care-L îmbulzeau. S-ar putea să fi fost 300-400 de oameni care
încercau să-L urmeze pe Isus pe aceste străzi înguste. Oricât de mare ar fi fost numărul lor, erau o mulțime
presându-L pe El. Nu doar că voiau să fie aproape de El, dar încercau să se apropie cât mai mult, pentru că din
El curgea putere și virtute care-i vindecau. În mulțimea asta de oameni, erau mulți care aveau nevoie de
vindecare și eliberare. Totuși, doar o persoană dintre acestea a primit vindecare.

Nu este singura dată când s-a întâmplat astfel. Același lucru s-a întâmplat în Ioan 5, la scăldătoarea
Betezda. Acolo erau o mulțime de neputincioși, dar totuși o persoană a primit vindecare. De ce se întâmplă ca o
persoană să fie vindecată, când sunt atât demulți care au nevoie de vindecare.

Poate că tu nu ți-ai primit încă vindecarea. Știi de alții care au primit-o. Tu de ce n-ai fost vindecat? Un
motiv poate fi acela că nu ai înțeles că Dumnezeu și-a făcut deja partea Lui. Nu ți-ai luat autoritatea și nu ai
aplicat legile spirituale. Ești ignorant față de ceea ce Dumnezeu a zis sau a făcut, astfel că mergi pasiv la El și-I
ceri ”Doamne, vindecă-mă și pe mine, dacă-i voia Ta. Doamne, vrei să mă eliberezi și să te miști în viața mea?”
Poți să spui asta în multe feluri diferite, dar Biblia numește așa ceva ”necredință”. Dacă-I ceri lui Dumnezeu să
facă astfel de lucruri, atunci tu nu crezi ce este scris.

Când Dumnezeu spune ”Prin rănile căruia ați fost vindecați” (1Petru 2:24), El a pus vindecarea la timpul
trecut, ca și o realitate împlinită. El a făcut-o deja. De aceea, tu trebuie să crezi Cuvântul și să spui: ”Știu că deja
s-a împlinit. El a pus în mine aceeași putere care l-a înviat pe Isus din morți (Efeseni 1:18-20). Îmi asum
autoritatea și acum vorbesc problemei mele și poruncesc acestor lucruri să se întâmple.” Dar, dacă în loc să-ți
iei autoritatea, tu doar mergi pasiv la Dumnezeu cerând să te vindece, dacă-i voia Sa, atunci asta-i necredință și
dacă ai făcut astfel, acesta-i motivul că n-ai primit nimic. Ești ignorant față de legile spirituale.

Cuvinte
Femeia cu scurgere de sânge zicea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.”
Marcu 5:28. Cu toate că există multe legi spirituale diferite, una dintre ele, care guvernează faptul că vei primi
sau nu ceva de la Dumnezeu, este puterea cuvintelot tale. ”Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul
buzelor lui se satură. Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mânca roadele.” Proverbe
18:20-21. Deși multe alte versete revelează importanța cuvintelor tale (vezi Matei 12:34-37; Iacov 3; Marcu 11,
acest verset arată clar că atât moartea cât și viața sunt în puterea limbii.

Când încercăm să primim vindecare de la Dumnezeu, mulți dintre noi ignoră aceste legi și spun ”Am
auzit oameni vorbind despre Numele acesta, chemându-l, folosindu-l și de un grup de oameni care spun că pot
avea ceea ce cer. Ei spun că ar trebui să spui că ești vindecat, când nu te simți vindecat. Ei bine, eu nu cred în
treburi din astea.” Așa că dacă cineva întreabă ”Cum te simți? ”, persoana întrebată răspunde: ”Păi, mor. Mai
am doar o săptămână de trăit. Doctorul mi-a spus că e groaznic. Mă simt așa de rău.” Acest individ eliberează
moarte cu gura lui, prin vorbirea lui negativă. Totuși merge la Dumnezeu în ”rugăciuni” și spune „Oh,
Dumnezeule, vindecă-mă, dacă este voia Ta.” Apoi nevăzând o vindecare fizică manifestându-se, se supără pe
Dumnezeu ca și când El ar fi grșit. Există legi care guvernează felul în care primești vindecare. Una din ele este
că vei avea ceea ce spui (Marcu 11:23).

Nu poți rosti moarte cu gura ta și să te aștepți să primești viață. Nu funcționează astfel. Poți spune ”Pur
și simplu nu cred asta.” Foarte bine. Ești ca și unul care zice „Eu nu cred că firul de sârmă de cupru este mai
bun conductor electric decât lemnul. Îmi voi face instalața electrică de acasă cu lemn, nu cu cupru.” Când vei
conecta electricitatea la conductorul de lemn, îți garantez că puterea n-o să curgă. Luminile nu se vor aprinde și
nu vor funcțona aparatele electrice sau aerul condiționat. Poate n-o să-ți placă asta, dar astfel a stabilit
Dumnezeu aceste legi.

Lemn sau cupru?


Credința curge prin cuvinte. Cuvintele eliberează fie moartea, fie viața, dar ignoranța ta privind aceste
legi, nu înseamnă că ele se schimbă. Poți declara „Pot să spun orice vreau, n-o să facă nici o diferență.” Nu este
adevărat. Nu așa operează legile spirituale ale Împărăției, nu mai mult decât lemnul ar fi mai bun conductor
electric decât cuprul. Nu după tine se fac aceste legi. Tu ai nevoie să descoperi care sunt aceste legi și apoi să le
aplici. Cuvântul Domnului spune că credința vorbește (Romani 10:6).

Femeia din Marcu 5 a început punând în funcție niște legi spirituale ale lui Dumnezeu, când și-a zis:
„Dacă aș putea doar să mă ating de poala hainei Lui, mă voi vindeca.” Când a spus astfel, puterea lui Dumnezeu
a început să curgă. Isus nu a ridicat-o în picioare ca să-i evalueze vrednicia. Puterea lui Dumnezeu curge când
noi cooperăm cu legile spirituale ale Împărăției Lui. Electricitatea nu are ceva personal cu vre-un om pe care-l
omoară. Sunt doar legi care guvernează curgerea puterii. Poți coopera cu ele, ca să folosești electricitatea în
folosul tău, sau aceleași legi te pot omorî.

La fel este în Împărăția lui Dumnezeu. Sunt mulți oameni care se roagă pentru vindecare, pentru că ei nu
înțeleg legile spirituale care o guvernează. Dacă nu văd vindecarea manifestându-se, se supără pe Dumnezeu și-
I spun: „Doamne, dacă ai fi vrut, ai fi putut vindeca pe acest om.” Nu, Dumnezeu a aranjat ca Împărăția să
funcționeze după niște legi, iar El nu o să le violeze.

Dumnezeu nu vrea ca oamenii să moară din cauza gravitației – căzând de pe poduri, clădiri sau stânci.
Nu asta este voia Sa. Oricum, un om din Colorado Springs, se cățăra pe niște stânci, pe muntele din apropiere, și
a căzut de la 30 de metri. El era unul dintre soldații noștri, care a supraviețuit războiului din Irak, dar n-a
supraviețuit acestei căzături. N-a fost voia Domnului ca acest om să moară, dar ce putea face El? Putea să
oprească legea gravitației ca să-i salveze omului viața? Deși Dumnezeu este cel care a creat aceste legi care să
guverneze lumea fizică, dacă ar fi suspendat gravitația pentru că nu voia ca acest om să moară, atunci ar fi fost
mulțimi de alți oameni care depindeau de legea gravitației și care ar fi murit ei.

Dumnezeu a creat aceste legi, iar el nu le oprește așa simplu. Dacă tu nu cooperezi cu legea gravitației,
poți muri. Dacă sari de pe o clădire cu zece etaje, gravitația te va ucide. Dumnezeu a intenționat ca gravitația să
fie în folosul tău, ca să te ajute să funcționezi pe acest pământ. Dacă stai chiar acum pe un scaun, nu trebuie să
te forțezi să rămâi așezat. Gravitația funționează. Aceeași lege care te ajută dacă cooperezi cu ea, te va ucide
dacă o calci. La fel este și în domeniul spiritual.

Capitolul 20
Cooperând cu Dumnezeu
Aceste adevăruri nu le plac deloc unor oameni. Le este mai confortabil să creadă că Dumnezeu este cel
care voiește ca o persoană să moară, alta să eșueze, altul să aibă o cădere nervasă, iar căsătoria aceea să se
strice. Ei găsesc confort în această mentalitate, pentru că ia toată responsabilitatea de la ei, astfel că pot spune
”Ce o fi să fie, va fi.” Înțeleg că adevărurile pe care le împărtășesc îi descumpănesc pe unii, dar adevărul îi face
pe ei liberi (Ioan 8:32). Înainte de a ne căsători, eu și soția mea am avut o prietenă foarte apropiată. Am fost cu
ea când a murit. Ea se ruga spunând ”Dumnezeu mă vindecă. Acum este timpul, trebuie să fie acum.” Ea credea
în vindecare. Noi am fost șocați când a murit, căci credeam sincer și așteptam ca Dumnezeu s-o vindece. Deși
mi-au trebuit aproape patru ani ca să învăț suficient din Cuvântul Domnului, și să-mi dau seama ce s-a
întâmplat, în sfârșit am înțeles că noi am violat multe legi spirituale și am făcut multe prostii.

Mesagerul lui Dumnezeu?


În această perioadă a vieții mele, eram sub o învățătură falsă care spunea: ”Dumnezeu pune tragedia în
viața ta pentru a te desăvârși. El te va binecuvânta cu suferință și boală, pentru a te face mai bun prin greutăți.”
Asta-i absolut neadevărat, dar atunci nu cunoșteam atât din Cuvânt ca să știu mai bine. Așa că am crezut
învățătura și am acceptat-o.

Am fost pe atunci la o conferință în afara statului, unde am auzit pe un om învățând pe frați că Satan este
mesagerul Domnului. El spunea: ”Orice ar vrea Diavolul să facă în viața ta, el trebuie să obțină permisiunea lui
Dumnezeu. În ultimă instanță Dumnezeu este cel ce controlează și binele și răul, astfel că lucrurile rele sunt de
fapt trimise de El ca să ne desăvârșească.” Când m-am întors de la conferință, i-am dat prietenei mele caseta cu
mesajul ”Satan este mesagerul lui Dumnezeu.” Ea a ascultat-o imediat.

Îm mesaj, predicatorul a folosit exemplul unui elev de liceu care era prea timid și fricos ca să
mărturisească pe Domnul altora. Cu toate că nu avea destul curaj să mărturisească altora despre credința sa, el
își dorea ca Domnul să-l folosească, așa că s-a rugat: ”Doamne, voi face orice. Pune boală sau neputință pe
mine, astfel ca oamenii să vadă că nu mi-e frică de moarte.”
În ziua următoare, tânărul a primit leucemie și a murit din cauza asta. În timpul bolii și până la moarte,
el a mărturisit oamenilor credința sa. Deoarece fusese jucător de fotbal, toată școala a venit la înmormântarea
lui. La slujba aceasta patru ameni au fst născuți din nou.

Predicatorul mesajului, a folosit acest exemplu ca să arate cum Dumnezeu a răspuns rugăciunii
tânărului, binecuvântându-l cu leucemie. Prietena noastră a ascultat caseta și s-a rugat la fel ca acest băiat
”Doamne, dă-mi leucemie ca să fiu o martoră a ta.” A doua zi s-a prăbușit. S-au grăbit s-o ducă la spital. Avea
leucemie galopantă, de care a și murit.

Nu Dumnezeu a fost cel ce a răspuns la această rugăciune. El nu pune boala și neputința pe noi. Satan
este cel care profită de astfel de ”rugăciuni”. Dar acești doi tineri și-au lăsat garda jos și s-au deschis pentru
leucemie, crezând că vine de la Dumnezeu.

Minte împărțită
Când tânăra a murit, patru oameni s-au născut din nou la înmormântarea ei. Am fost acolo și am văzut.
Unii gândesc „Trebuie că n-a fost voia Domnului s-o vindece.” Cât de prost poți fi și încă să respiri? Nu spun
asta ca să critic pe cineva. Am fost personal implicat în situația aceasta. Am fost atât de proști încât să-i cerem
lui Dumnezeu un cancer.

Dacă începi să-i ceri lui Dumnezeu un cancer, crezând că El este sursa pentru așa ceva, acesta va veni în
calea ta. Nu Dumnezeu l-a trimis, ci există duhuri mincinoase care se prefac în îngeri de lumină, pretinzând că
sunt mesagerii Lui (2Corinteni 11:14). Dacă te rogi pentru nenorociri în viața ta, vei avea din plin aprte de ele –
și vei crede că vin de la El.

Există legi care guvernează felul în care operează Dumnezeu. Noi am cerut boala aceasta și ne-am supus
ei, pretinzând că este de la Domnul. Din cauza asta nu ne-am luptat contra ei. Nu ne-am opus activ diavolului,
căci – în mintea noastră încurcată – ar fi însemnat că luptăm împotriva lui Dumnezeu. Noi credeam că El a dat
acea boală. Așa că am cerut o boală, crezând că Dumnezeu a răspuns dându-i fetei leucemie, iar apoi, pe de altă
parte, i-am cerut Lui să-i ia boala. Asta este mintea împărțită. „Un astfel de om să nu se aştepte să primească
ceva de la Domnul” Iacov 1:7 Asta înseamnă a călca și a anula legile lui Dumnezeu.

Fata asta a murit din cauza influenței mele. Eu am avut o parte în asta. Unii oameni nu vor să-și asume
răspunderea. Poate cunoști pe cineva care a murit. Poate că ți-ai pierdut căsnicia pentru că n-ai înțeles legile lui
Dumnezeu. N-ai știut cum să te ridici și să lupți. Aceste tragedii sau lucruri negative pe care le-ai experimentat,
n-au fost voia lui Dumnezeu – a fost vina ta sau a diavolului sau a altcuiva. Mulți oameni nu vor să-și asume
răspunderea. Preferă să-l blameze pe Dumnezeu. Înțeleg cum te simți tu pentru că eu am trecut pe acolo. Totuși
îmi acept responsabilitatea. Mi-am dat seama că am făcut atâtea greșeli. Am călcat Cuvântul Domnului și am
deschis ușa diavolului prin învățături false și credințe greșite.

Eu am acceptat răspunderea mea și m-am schimbat. Am crezut adevărul și adevărul m-a eliberat. De
atunci am văzut mulți oameni vindecați de leucemie. Nu mai pot întoarce ce s-a întâmplat dar pot răscumpăra
această situație, împărtășind altora aceste adevăruri și văzându-i eliberați.
Isus n-a putut?
În Marcu 6 Isus a vent în Nazaret. „Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în
sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: <<De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este
aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui? Nu este Acesta tâmplarul, feciorul
Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi?>> Şi
găseau o pricină de poticnire în El.” Marcu 6: 2,3. Oamenii aceștia îl știau pe Isus ca și tâmplarul, fiul lui Iosif și
al Mariei. Oricum, adevărul este că El nu era tâmplar sau fiul lui Iosif. Isus era Fiul lui Dumnezeu, care s-a
întâmplat să lucreze ca tâmplar un anumit timp. Acești oameni Îl cunoșteau în tărâm fizic, natural, dar nu știau
cine era El cu adevărat. Din cauza aceasta i-au respins slujirea gândind „Se crede pe Sine cineva mai bun decât
noi. A crescut aici împreună cu copiii mei. L-am văzut de când era de-o șchioapă și acum se proclamă ca Fiu al
lui Dumnezeu.” Din cauza familiarității cu Isus, s-au simțit ofensați și L-au respins. ”Dar Isus le-a zis: <<Un
proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.>> N-a putut să facă nicio minune
acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.” Marcu 6: 4,5. Observă că Isus n-a putut face
minuni acolo. Nu spune Cuvântul că n-a vrut să facă; ci că n-a putut.

Când mulți oameni se roagă și cer ceva care nu se întâmplă, ei cred că Dumnezeu a ales să nu facă
astfel. Dumnezeu nu este liber să se miște independent de noi. El are nevoie de un credincios – care cunoaște
legile spirituale și-și ia autoritatea – ca să curgă prin el. Noi trebuie să cooperăm cu El. Dacă te rogi și nu vezi
apărând nimic, tu trebuie să evaluezi: Ai cooperat cu legile lui Dumnezeu? Te-ai rugat pentru ceva ce El a
promis? Dacă te rogi pentru ceva ce nu este revelat în Cuvânt – oprește-te. Nu este bun pentru tine și Dumnezeu
nu l-apregătit.

Când ceva ca vindecarea, îți este promis în Cuvânt, ia-ți locul în autoritate ca și credincios și spune:
„Aceasta este o lege a lui Dumnezeu, așa că poruncesc trupului meu să răspundă. În Numele lui Isus poruncesc
ca ceea ce Dumnezeu a făcut deja, să se manifeste.” Dar trebuie să ști ce a fost promis. Marcu 6: 5 spune că Isus
n-a putut face minuni mari. Nu înseamnă că El n-a vrut, ci că n-a putut. Dumnezeu Însuși nu va călca voința
noastră liberă. Nu te va obliga să primești. El a pregătit – a generat – puterea, dar tu trebuie să cooperezi și să
răsucești butonul. Tu trebuie să înveți cum să primești ce Dumnezeu a făcut deja.

Voința ta liberă
Nu Dumnezeu este cel ce lasă oamenii să moară și să ajungă în iad. Oamenii aleg să meargă în iad,
fiindcă Dumnezeu le-a dat liberul arbitru. Cu toate astea, El a făcut totul ca să-i păzească de așa ceva.

Nici un condamnat la iad în ziua judecății, nu-l va putea arăta cu degetul pe Isus și să zică „Nu-i corect.
Nu mi-ai dat o șansă!” Dumnezeu a pus obstacole și bariere în calea fiecăruia care se îndreaptă spre iad. Ei vor
trebui să calce peste conștiința lor, care i-a convins și le-a spus că au greșit și că trebuie să se pocăiască.
Dumnezeu folosește alți oameni într-un fel sau altul, ca mărturie pentru ei în timpul vieții lor. Au fost predici
peste predici. Dumnezeu este credincios să se ocupe de fiecare om care a trăit vreodată, încercând să-l întoarcă
de la căile lui rele. Dar ei aleg să-i respingă călăuzirea și să-L ignore, așa că nimeni nu va putea să-l acuze pe
Dumnezeu. Nu El este cel care-i trimite în iad. Ei vor ști că este absolut alegerea lor.

La fel este și cu vindecarea. Nu Dumnezeu lasă oamenii să fie bolnavi. El deja a pregătit vindecarea
pentru orice om. Problema este că noi suntem ignoranți în ce privește ce El a pregătit și în cunoașterea legilor
Lui care guvernează cum o primim. Exact așa cum Isus nu a putut face mari minuni în Nazaret, din pricina
necredinței celor de acolo, necredința oprește pe Dumnezeu să lucreze în viața oamenilor în ziua de azi (Matei
13: 58). N-a fost necredința lui Isus sau lipsa lui de voință, ci necredința lor a blocat puterea Sa. Necredința
noastră îl porește pe Dumnezeu de la a-și împlini voia.

Dumnezeu nu se va mișca în viața ta fără colaborarea ta. Tu trebuie să fi în acord cu El. Asta este una
din legile Sale. Voința ta liberă nu va fi călcată de Domnul. Poți să-ți dorești rezultate bune la sfârșit, dar nu le
vei primi dacă nu asculți de fiecare lege pe parcurs. Poți să-ți dorești să te bucuri de sănătate, iar dacă trăiești în
promiscuitate cu fiecare și cu oricine, pui în acțiune legea semănatului și seceratului (Galateni 6: 7,8), iar
credința pentru sănătate este moartă fără faptele care o însoțesc (Iacov 2:17). Nu poți să te rogi pentru ceva și
apoi să acționezi pe dos. Nu astfel lucrează Împărăția.

Plină de putere și importantă


M-am rugat recent cu o femeie într-un spital. Era foarte aproape de moarte și arăta teribil. Fiind pe ducă,
nu putea vorbi sau comunica. Am încercat tot ce știam ca să înțeleg cum i-aș putea sluji ei sau familiei ei, dar n-
am perceput nimic, așa că m-am rugat pentru ea cât de bine am putut și apoi am plecat.

Chiar înainte de a părăsi orașul, familia m-a sunat și mi-a spus că este în cădere liberă. Doctorul i-a mai
dat doar o oră sau două de viață. Fiind ocupat să țin o întâlnire, am trimis câțiva prieteni la spital. După ce a
murit, prietenii mei au vorbit cu familia. Au descoperit că femeia spusese „Renunț. Sunt gata să mor.” Ea a
renunțat să mai creadă. Eu am încercat să-mi exercit autoritatea și să-i slujesc vindecarea, dar era împotriva
voinței ei. În felul acesta nu funcționează. Dumnezeu ne-a dat liberă alegere. Chiar și un medic îți va spune
odată ce un om își pierde dorința de a trăi, el va muri. Defecțiunea poate fi una minoră, care poate fi tratată
medical, dar fără dorința de a trăi, omul va muri. Câteodată, când oamenii trec dincolo de puterea de ajutor a
medicinei, iar doctorii spun „Nu mai putem face nimic pentru ei, vor muri.” Unii dintre ei vor avea dorință de a
trăi și vor lupta mai departe. Voința ta personală este foarte puternică și importantă.

Una din legile lui Dumnezeu este că nu poți avea voința într-o direcție și să aștepți rezultate din cealaltă.
Nu poți fi supus diavolului dându-i total acces în viața ta, iar apoi să recoltezi beneficiile unei vieți
Dumnezeiești. Aceasta nu se va întâmpla, nu din cauză că Dumnezeu nu ar curge sau că El te-ar privi ca un
nevrednic. Noi toți suntem nevrednici în sensul acesta. Dumnezeu nu se mișcă în viețile noastre fiindcă noi
merităm. Oricum, ca să vezi ce el a pregătit – voia Sa – manifestându-se, trebuie ca tu să cooperezi cu El.

Capitolul 21
Așa cum gândești
Ai nevoie să înveți care sunt legile lui Dumnezeu și apoi să cooperezi cu ele. Nu poți urmări programe
TV slujind depresiei și apoi să operezi în bucurie. Nu poți lua pe de-a întregul veștile rele fără să ți se întărească
necredința. Dacă dorești o inimă curată, nu poți privi filme pline de adulter și curvie. Pentru a avea inima curată
trebuie să gândești la lucruri care sunt adevărate, cinstite, drepte, curate, demne de iubit, de primit, de laudă și
amintiri bune (Filipeni 4:8). Totuși oamenii nu înțeleg aceste legi. Viața ta va merge în direcția gândurilor tale
dominante. „Fiindcă aşa cum gândeşte în inima lui, aşa este el; Mănâncă şi bea, îţi spune el; dar inima lui nu
este cu tine.” Proverbe 23:7 BTF. Vei recolta emoții bazate pe lucrurile pe care ți-ai fixat atenția. „Fiindcă a
gândi carnal este moarte; dar a gândi spiritual, viaţă şi pace.” Romani 8:6 BTF. Aceasta este o lege a lui
Dumnezeu. Cert este că nu poți experimenta pacea lui Dumnezeu dacă meditezi constant la lucruri opuse păcii –
ură, ceartă, nesfințire. Nu poți doar să te rogi și să ceri pace. Trebuie să înveți să-ți păstrezi gândurile centrate pe
Dumnezeu și cuvântul Său. „Tu îl vei ţine în desăvârşită pace, pe cel a cărui minte este fixată asupra ta, pentru
că el se încrede în tine.” Isaia 26:3.

Cunoașterea lui Dumnezeu


Sentimentele tale vor urma gândul tău. Aceasta este o lege a lui Dumnezeu. Astfel că, dacă te rogi
pentru pace, dar nu ești focalizat pe Dumnezeu, acestea sunt doar vorbe goale. Nu va funcționa. A-ți dori
lucrurile lui Dumnezeu este o parte a procesului, dar nu dorința este totul. „Harul şi pacea să vă fie înmulţite
prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!” 2Petru 1:2. Harul și pacea ți se înmulțesc
prin cunoașterea lui Isus, Domnul nostru – nu prin rugăciune. Nu este o chestiune de a cere lui Dumnezeu.
Legile Sale spun că trebuie să gândești lucrurile bune pentru ca să primești rezultate bune. „Bucuraţi-vă
totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. Domnul este
aproape. Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin
rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi
gândurile în Hristos Isus.” Filipeni 4:4-7. Când îți fixezi mintea pe Domnul, pacea lui Dumnezeu îți va păzi
inima și mintea. Versetul următor continuă să vorbească despre gândurile noastre astfel: „Încolo, fraţii mei, tot
ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot
ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.” Filipeni 4:8. Cu alte
cuvinte, aceasta este o poruncă de a-ți păstra gândirea asupra Domnului și Cuvântului Său (Isaia 26:3). Acestea
sunt legile Sale. Astfel funcționează Împărăția Sa.

Pilula Evangheliei
Dumnezeu te-a făcut astfel ca sănătatea ta fizică și emoțională, să urmeze gândirea ta. Dacă gândești
lucruri depresive, vei fi depresiv. Dacă gândești la Domnul și la Cuvântul Său vei fi plin de viață, bucurie și
pace. Cuvântul Domnului este: „Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc şi sănătate pentru tot trupul lor.”
Proverbe 4:22. Cuvântul Domnului aduce sănătate. „a trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit şi i-a scăpat de
groapă.” Psalmul 107:20. Rețeta lui Dumnezeu pentru sănătate este Cuvântul Său. Ia-l în doze zilnice ca pe un
medicament. Mulți oameni se roagă pentru sănătate, dar nu respectă indicațiile Marelui Medic. Ei nu-și iau
doctoria.

Ce ar fi dacă doctorul la care te-ai dus ți-ar prescrie un tratament – să iei zilnic o anume pilulă – iar tu nu
le-ai luat. Apoi, te-ai duce supărat la doctor și i-ai spune: „Nu-i bun tratamentul. Nu funcționează.” De fapt, din
moment ce nu ai luat pilulele nu ai dreptul să-l critici pe doctor. Tu n-ai cooperat cu tratamentul prescris.
Doctorul ți-a oferit un tratament, dar tu nu l-ai urmat.

Dumnezeu ne-a oferit un tratament. El ne-a prescris pilula Evangheliei. A trimis Cuvântul Său ca să ne
vindece, să ne elibereze de distrugere (Psalmul 107:20). Cuvântul Său este sănătate pentru tot trupul nostru și
viață pentru cei ce îl găsesc (Proverbe 4:22). Aceasta este rețeta Marelui Medic.
Nespus mai mult
În Împărăția lui Dumnezeu există legi care guvernează credința și vindecarea. Totuși, noi continuăm să
călcăm aceste legi. Apoi ne rugăm pentru vindecare și ne mirăm de ce n-o primim. Asta este semănatul
ignoranței!

Vă rog să n-o luați ca o condamnare. Nu încerc să condamn pe cineva. Încerc doar să opresc oamenii din
a-l condamna pe Dumnezeu. Ei spun: „Este voia Domnului ca așa și așa să moară, ca afacerea asta să nu
meargă, căsnicia aia să se destrame sau copiii mei să fie rebeli”, și așa mai departe. De ce dau ei vina pe
Dumnezeu? Mulți sunt setați mental astfel: „Pentru că m-am rugat și am cerut ceva și nu s-a împlinit”. Ei ignoră
total faptul că Dumnezeu nu poate face orice dorește El să facă. Există legi care guvernează cum operează
Împărăția Sa. Dacă noi călcăm aceste legi, noi, de fapt, îl împuternicim pe diavol să vină, să fure, să omoare și
să distrugă. Avem nevoie să cooperăm cu legile lui Dumnezeu ca să primim viața sa din belșug.

Cei mai mulți oameni cred că Dumnezeu poate face nespus mai mult decât știm noi să cerem sau gândim
noi, dar aceasta nu este adevărat. Trebuie să citești tot versetul ca să înțelegi adevărul. „Iar a Celui ce, prin
puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” Efeseni 3:20.

Fraza subliniată pune olimită celeilalte. Dumnezeu nu este liber să miște în viața ta independent de tine.
El a stabilit până unde va curge prin oameni. El nu-ți controlează viața fără acordul sau consimțământul tău.
Trebuie să fie putere care lucrează în interiorul tău – specific puterea credinței. Tu trebuie să te ridici și să te
înflăcărezi, ca această credință să învie.

Mulți oameni se proptesc de-a dreptul în fața televizorului. Ei devin descurajați și depresivi, ascultând la
toate acele vești rele. Ei nu petrec aproape de loc timp cu Dumnezeu sau în Cuvântul Său. Apoi „aruncă” o
rugăciune și dacă nu se întâmplă nimic, „Ei bine, Dumnezeu a greșit.”

Este absolut rău să-l condamnăm pe Dumnezeu. Nu El greșește în a fi bun sau a răspunde la rugile
oamenilor. Noi greșim în a înțelege cum să primim. Nu ne dăm seama că există legi care guvernează până și
felul în care lucrează Dumnezeu. El nu se va împotrivi diavolului în locul tău. El nu va face ce ți-a spus ție să
faci (Iacov 4:7). El ți-a poruncit să mergi să vindeci bolnavii (Matei 10:8). El a generat puterea și a pus-o în
interiorul tău – aceeași putere care l-a înviat pe Hristos din morți (Efeseni 1:18-20). El te-a echipat și apoi ți-a
spus să-ți pui mâinile peste bolnavi, ca ei să se facă sănătoși (Marcu 16:18). Mulți calcă fiecare instrucțiune și
avertizare din Cuvântul lui Dumnezeu, iar apoi „aruncă” o rugăciune. Dacă nu funcționează, atunci Dumnezeu a
greșit. Asta nu-i adevărat. Dumnezeu este credincios, credincios, credincios!

Eu sunt problema – nu Dumnezeu


Mi s-au întâmplat lucruri rele în viața mea. Oameni apropiați mie au murit – chiar și după ce m-am rugat
pentru vindecarea lor. Oricum, în cele mai multe cazuri, am putut vedea că eu am greșit. În unele situații, încă
nu înțeleg exact, de ce lucrurile au mers cum au mers, dar am ajuns la convingerea fermă că Dumnezeu este
totdeauna credincios. El nu greșește niciodată. Dacă se întâmplă cumva lucruri rele, eu am greșit în a înțelege și
colabora cu legile lui Dumnezeu.
Găsesc liniște în a ști că eu sunt problema – nu Dumnezeu. Acesta este unul din marile beneficii în
înțelegerea autorității credinciosului. Totuși, majoritatea oamenilor sunt exact opusul. Nu sunt capabili să-și
asume responsabilitatea pentru căderile din viața lor. Această înțelegere pune răspunderea asupra noastră, dar,
în același timp explică de ce nu vedem totdeauna lucrurile funcționând. Dumnezeu nu are totdeauna oameni
care să coopereze cu legile Sale.

Eliberarea puterii lui Dumnezeu în viața ta este direct proporțională cu felul în care crezi. Nu este
proporțională cu sfințenia ta. Noi toți am căzut și suntem nevrednici în multe feluri. Chestiunea este credința.
Primești ceea ce crezi. Dacă crezi că Dumnezeu te-a vindecat deja și începi să-ți exerciți autoritatea, vei vedea
vindecarea manifestându-se. Dar, dacă crezi că Dumnezeu poate vindeca, dar n-a făcut-o încă, atunci acea
vindecare nu va apare. Faptul că ție nu-ți place cum funcționează Împărăția, nu înseamnă că ea își va schimba
legile. Pur și simplu, așa este Dumnezeu.

Capitolul 22
Onorează-L pe Dumnezeu
Când cooperezi cu legile spirituale ale lui Dumnezeu, puterea Sa curge. Când nu asculți de ele, aceasta
oprește lucrarea puterii lui Dumnezeu. Vedem aceasta foarte clar în Marcu 5, în istoria femeii cu scurgere de
sânge. „Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge. Ea suferise mult de la mulţi doctori;
cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nicio uşurare; ba încă îi era mai rău.” Marcu 5:25-26. Femeia aceasta a mers
la doctori timp de doisprezece ani. Cu toate că tratamentele lor au jumulit-o de fiecare bănuț pe care-l avea, ele
n-au ajutat-o nici un pic.

Doctorii nu sunt infailibili


Dacă o astfel de femeie ar veni la mine pentru vindecare și mi-ar da și ultimul bănuț și totuși nu ar fi
vindecată, imediat s-ar găsi cineva la știri să mă acuze că sunt un excroc și un șarlatan. Deoarece așteptăm ca
puterea lui Dumnezeu să acționeze întotdeauna instant, dacă nu funcționează așa, mulți vor fi împotriva unui
predicator. Oricum, nu ne gândim de două ori când e vorba să dăm toți banii – sute de mii de dolari – la doctori,
care sunt cunoscuți că au greșit sau chiar au omorât oameni. Nu sunt contra doctorilor. Spun doar că nu sunt
infailibili. Totuși, unii cu greu iau în seamă faptul acesta.

În teren real, oamenii înțeleg că sunt legi și că uneori se ridică probleme și nu toate merg așa cum se
așteaptă. Totuși, când vine vorba de lucrurile lui Dumnezeu, oamenii așteaptă ca lucrurile să meargă ușor,
complet fără probleme. Ei nu înțeleg că există legi spirituale care guvernează împărăția lui Dumnezeu. Nu
Domnul are greutăți în a face ceva – ci noi. Noi avem treabă cu lucrurile. Așa că poate fi o problemă ca tu să
primești ceva prin mine – nu pentru că Dumnezeu este o problemă – ci pentru că eu nu știu totul și nici tu nu ști.

Uneori, când mă rog cu cineva, vedem apărând 50% din vindecare. Așa că mă întorc și continui să mă
rog cu el. Alții au venit la mine și m-au întrebat „Dacă înt-adevăr acesta este Dumnezeu, de ce a trebuit să te
rogi pentru el iar și iar, așteptând și crezând? Dacă era de la Dumnezeu, trebuia să fie deja vindecat.” Aceștia
sunt oameni care nu înțeleg că există legi spirituale, iar noi abia am început să zgâriem suprafața cunoașterii
felului în care funcționează. Poate lua timp, dar nu din cauză că Dumnezeu are probleme, ci pentru că eu am o
problemă sau persoana care primește are o problemă. Nici unul din noi nu pricepem încă totul.

Femeia cu scurgere de sânge a suferit de mulți ani din cauza doctorilor și a tratamentelor lor, totuși
nimeni nu se gândește la asta. Sunt sigur că prietenii ei credeau că face lucrul corect. În timp ce acești doctori au
stors-o de toate finanțele ce le avea, fără s-o ajute cu nimic, prietenii ei o încurajau să se întoarcă la doctori și să
încerce din nou. Fără îndoială, aceiași prieteni au numit-o „fanatică” și „exagerată”, de îndată ce ea a auzit de
Isus și s-a hotărât să caute, să-și primească vindecarea, supranatural, prin El.

Credința vine prin auzire


Această femeie a fost hotărâtă „ea a auzit de Isus” (Marcu 5:27) și de ce a făcut El pentru alții, lucru care
ne aduce la o altă lege a lui Dumnezeu. Nu poți crede și primi de la Dumnezeu, fără ca mai întâi să auzi cumva
de Isus și Cuvântul Său. „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela despre
care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi?
După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!”
Dar nu toţi au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?” Astfel,
credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.” Romani 10:14-17.

Mulți oameni care încearcă să creadă și să primească ceva de la Dumnezeu, nu intră în Cuvântul Său.
Credința vine prin Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă vrei și să-ți eliberezi credința, ai nevoie să crești în
cunoașterea revelată a Cuvântului lui Dumnezeu. Asta este foarte simplu, dar sunt mulți care calcă mereu
această lege. Ei așteaptă să primească ce au cerut fiindcă sunt într-o situație disperată. Nu știu nimic despre
credința în Dumnezeu. Nu studiază Cuvântul. Stau doar în fața televizorului, privind la tot felul de gunoaie,
mirându-se de ce credința lor nu crește. Atât credința, cât și necredința, vin în urma auzirii. Dacă asculți toate
lucrurile negative de la TV sau radio, în loc să-L cauți pe Dumnezeu, vei fi plin de necredință și nu vei primi
nimic. Asta este o lege a lui Dumnezeu (vezi Matei 6:33). Unora nu le place asta și spun „Asta, pur și simplu,
nu se potrivește cu stilul meu de viață.” Poate că trebuie să-ți schimbi stilul de viață, ca să se potrivească cu
Cuvântul.

Sunt uimit de unii oameni care vin la mine, dorind ca Dumnezeu să intervină în viața lor. Doar discutând
cu ei, este evident că nu au petrecut o oră cu Cuvântul în tot anul. Nu se roagă și nu Îl caută pe Dumnezeu. Nu
s-au apropiat de biserică, să studieze Cuvântul sau să asculte învățături biblice. Își trăiesc viața total egoist,
legați de descurajare și disperare, care vin din faptul că păstrează mintea plină de lucruri rele. Și totuși, ei își
doresc toate beneficiile care vin dintr-o minte fixată pe Dumnezeu. Mă supăr când oamenii critică și batjocoresc
pe Dumnezeu, ca și cum El ar fi greșit. Domnul nu greșește. Noi suntem singurii care greșim în a înțelege și
coopera cu legile Sale.

Rostește și acționează
Femeia din Marcu 5 era hotărâtă să primească ceva de la Dumnezeu. „Căci îşi zicea ea: <<Dacă aş putea
doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.>>” Marcu 5:28. Ea și-a rostit credința, apoi a acționat pe baza
ei. Aceasta este una din legile lui Dumnezeu. Dacă ea ar fi stat la marginea mulțimii și ar fi zis „Cred și
primesc, cred și primesc!” fără să acționeze pe baza credinței, nu ar fi primit nimic.
Ca să acționeze pe baza credinței, ea trebuia să treacă peste ce gândeau ceilalți. Aceasta este o altă lege a
lui Dumnezeu. Isus a zis „Cum puteţi crede voi care umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi
slava care vine de la singurul Dumnezeu?” Ioan 5:44. Cu alte cuvinte, căutând să faci plăcerea oamenilor,
aceasta îți va bloca credința. Te va opri din a crede. Isus spunea „nu puteți crede dacă umblați după onoarea
oamenilor, în loc de cea de la Dumnezeu.” Dacă te îngrijorezi din cauza a ceea ce vor spune ceilalți, îngrijorarea
te va opri de la a primi ceva.

Concentrează-te pe Domnul
Conform legii Vechiului Testament, evreii considerau necurat pe oricine avea o scurgere de sânge
(Levitic 15:19-33). Dacă cineva atingea un lucru atins de cel necurat, fie șa, castron, ulcior, haine, devenea de
asemenea necurat. Astfel că, oricine atingea un necurat, devenea și el necurat. Din cauza asta, evreii au stabilit
ca cel necurat să stea la marginea mulțimii și să strige „Necurat, necurat”, astfel ca oamenii să se depărteze de
el.

Când această femeie s-a strecurat prin mulțime și s-a atins de tivul hainei lui Isus, ea a atins oameni.
Putea să sufere mânia acestor oameni, să fie condamnată și ucisă cu pietre. Când Isus a chemat-o în fața acestor
oameni, a fost un act de mare curaj din partea ei, să iasă în față.

Ea a ajuns în locul în care nu i-a mai păsat ce va zice oricine altcineva. A ignorat riscul personal implicat
în apropierea de Isus. Ea s-a concentrat pe Domnul și ce avea El de zis, mai mult decât pe ce aveau ceilalți de
zis. Mulți oameni nu primesc ceva de la Dumnezeu, fiindcă vor să fie pe placul altora. „Frica de oameni este o
cursă” Proverbe 29:25. Aceasta este o lege a lui Dumnezeu. Dacă te temi de ceilalți și ce vor spune ei, asta îți va
bloca credința. Nu te va lăsa să primești lucrul pentru care crezi. Trebuie să ajungi să spui în inima ta:
„Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi” Romani 3:4. Trebuie să ajungi în locul
în care să declari cinstit: „Doamne, numai de tine îmi pasă. Voi face ce-mi poruncești, indiferent de ce voi primi
pentru asta”. Trebuie să crezi cu toată inima. Nu poți găzdui rezerve și temeri.

A fi plăcut doar lui Dumnezeu


I-am slujit odată unei femei, care fusese trimisă de doctori să moară acasă. Avea trei tumori canceroase
mari, deschise, care supurau sânge. După rugăciune, tumorile s-au micșorat la un sfert și apoi au fost scoase de
doctor ca la o procedură normală.

Cu toate că tumorile au fost vindecate miraculos de Domnul, fără doctori, odată ce ei au văzut rezultatul,
ei au dorit ca femeia să facă un tratament cu radiații, pentru cazul în care ar mai fi rămas vreo urmă de cancer.
Eu i-am spus să nu se ducă. Dumnezeu a vindecat-o și nu doctorii. Nu avea nevoie să se expună la toate
problemele pe care le produc radiațiile. Ea însă, a ales să meargă înainte cu doctorii și era să moară din cauza
complicațiilor.

După asta, am încurajat-o încă o dată, spunându-i că oamenii sănătoși nu fac tratamente cu radiații și că
nu erau necesare. Dar ea era îngrijorată despre ce vor spune mama ei, soțul ei, copiii și oamenii din biserică.
Știa că Domnul o vindecase complet și că nu-i mai trebuia nici un tratament, dar nu se simțea în stare să se
opună la ceea ce spuneau ceilalți. Așa că, s-a dus la tura următoare de tratamente și a murit ca rezultat direct al
radiațiilor.

Teama de ceea ce gândesc ceilalți este o cursă (Proverbe 29:25). Aceasta este o lege a lui Dumnezeu. Nu
poți crede cu adevărat dacă ești îngrijorat de ce vor gândi ceilalți (Ioan 5:44). Trebuie să fi unul care e plăcut
doar lui Dumnezeu.

Acestea sunt doar câteva legi care guvernează Împărăția lui Dumnezeu. Ca și credincioși care ne
exercităm autoritatea, noi nu alegem ceva de ici, de colo, ca să-L determinăm pe Dumnezeu să facă ceva. Tot ce
facem noi, este să aplicăm legile pe care El le-a stabilit deja. Noi descoperim ce El a pregătit deja și cum a spus
El că funcționează, apoi cooperăm cu legile acestea și le punem în aplicare.

Capitolul 23
Nu există model Nou Testamental
Satan nu folosește o putere și autoritate angelică super umană. El folosește puterea și autoritatea pe care
le-a dat Dumnezeu omenirii, iar noi i-am oferit-o Satanei atunci când ne-am supus lui și am ascultat de el în loc
să ascultăm de Dumnezeu. Astfel că de fapt, ceea ceea ce se folosește contra noastră, nu este decât autoritate și
putere umană. De aceea diavolul nu poate face nimic contra noastră decât cu acordul și cooperarea noastră.

Înțelegerea acestor adevăruri schimbă radical felul cum vedem războiul spiritual. Noi ne dăm seama că
diavolul este o cauză pierdută. Isus l-a deposedat total de putere și autoritate prin cruce. Oricum, războiul ce ne
stă acum în față, este cel de a pune în aplicare biruința Domnului. Asta înseamnă că luptăm împotriva dorințelor
diavolului – înșelăciune, minciuni, șmecherii, îndoieli și vrăjitorii (Efeseni 6:11).

Toate versetele referitoare la război în Noul Testament, revelează că bătălia are loc în mintea noastră.
„Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească. Căci armele cu
care ne luptăm noi nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe
întăriturile. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui
Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” 2Corinteni 10:3-5. Observați ce pot face aceste
arme: dărâmă întăriturile, imaginațiile, orice înălțime care se ridică împotriva cunoașterii lui Dumnezeu și
orice gând îl fac rob. Toate acestea au de-a face cu gândirea ta. Câmpul de bătălie este mintea ta. Satan vine
contra noastră cu gânduri, iar noi îl contrăm cu gândurile pe care ni le dă Dumnezeu.

„Război spiritual”
Acesta nu are loc în felul în care cei mai mulți învață despre „război spiritual”. Mulți oameni spun
„Există un sistem demonic de puteri care bântuie peste fiecare oraș. Ele pot bloca rugăciunile noastre ca să
nu ajungă la Dumnezeu, întru-cât Domnul locuiește undeva în spațiu, iar puterile demonice sunt în
atmosfera fizică, trebuie ca rugăciunea să treacă prin ele. Poți gândi că sună prostește, dar este într-adevăr o
doctrină prevalentă azi printre creștini. Oamenii chiar cred că trebuie să faci o gaură deasupra casei și/sau
orașului tău, astfel ca rugăciunile să poată străpunge până la Dumnezeu. Nu aceasta ne învață Cuvântul
Domnului.
Cuvântul Domnului ne învață că Domnul, în toată puterea și gloria Sa, locuiește în fiecare credincios. N-
ai nevoie ca rugăciunile tale să treacă prin atmosferă, prin tavan sau măcar deasupra nasului tău. Motivul
pentru care îți apleci capul să te rogi, este ca să te uiți la Dumnezeu – El locuiește exact în tine.

Aceste concepte populare dar greșite ale „războiului spiritual”, nici măcar nu țin cont de faptul că un
credincios Nou Testamental este posesia lui Dumnezeu. El locuiește în interiorul nostru. De aceea noi nu
avem de lucru cu stăpânirile și puterile care ne-ar bloca rugăciunile să ajugă la Dumnezeu. Felul de luptă al
acestor demoni contra noastră, este prin gânduri. Războiul spiritual în viața creștină este în mintea ta.

De fapt, există un grup aici unde locuiesc, care învață că atunci când ei au sosit în oraș, cerurile erau
„închise” – asta însemnând că rugăciunile oamenilor erau împiedicate și nu puteau străpunge la cer. Așa că,
prin „războiul spiritual” și „mijlocirea” acestui grup, ei au „deschis cerurile” și au limpezit lucrurile. Ei spun
că acesta-i motivul pentru care biserica lor a crescut și s-au întâmplat lucruri mari în oraș.tot astfel, susțin că
din aceeași cauză, rata crminalității a căzut în vreo doi ani. Ei cred că mijlocirea și rugăciunea lor, au făcut
să se întâmple toate.

Ce s-a întâmplat însă, anul următor, când rata criminalității a sărit înapoi și au fost mai multe crime ca
niciodată? S-au închis din nou cerurile? Nu s-au mai rugat ei eficient? Ce s-a întâmplat? Îmi dau seama că
sunt multe lucruri care influențează ce se întâmplă, iar acești creștini chiar au afectat lumea în jurul lor, dar
nu doar bântuiala acestor demoni a făcut să se întâmple o grămadă de crime și fărădelegi în oraș.

Lupta pentru minte


De ce se întâmplă multe crime într-un anume loc? Se întâmplă din cauza activității demonice în mințile
oamenilor, nu în locurile cerești. Ei au piedut bătălia pentru mintea lor și s-au predat pe ei înșiși lui Satan. Ei
privesc și ascultă tot felul de lucruri ale urii, violenței și crimelor, la TV, în filme sau jocuri video. De vreme
ce societatea noastră, ca întreg, nu mai susține și aplică valorile morale divine, noi permitem acestor lucruri
să ia ființă.

Da, sunt puteri demonice, în aer. Scriptura revelează asta din plin. Dar felul în care ne ocupăm de ele
este să venim contra minților neînnoite ale oamenilor. Predicați și învățați pe oameni adevărul din Cuvântul
Domnului. Nu poți controla puterile demonice, doar prin rugăciune, iar apoi indirect, să-i controlezi pe
oameni și să-i determini să nu mai fie răi, prin faptul că ai legat o anume putere demonică. Acesta nu este
modelul pe care-l prezintă Scriptura. Felul în care Biblia ne învață, este să mergem și să spunem oamenilor
adevărul. Crezând și ascultând de adevăr, ei sunt eliberați și ies de sub controlul acestor influențe demonice
din jurul nostru.

Există zero – nu puține, nu unul, ci zero – procente în Noul Testament pentru „război spiritual” și lupte
de mijlocire, cum sunt promovate astăzi în biserici. Isus nu și-a trimis niciodată ucenicii să facă „război
spiritual”, înainte de venirea lui într-un loc. I-a trimis uneori înaintea Sa ca să-i anunțe venirea, dar aceasta
era în principal, doar publicitate.

Pavel nu a chemat sau încurajat credincioșii să facă „război spiritual” cum se promovează astăzi. El este
cel prin care Duhul Sfânt a scris 2 Corinteni 10:3-5 și Efeseni 6:11. 2 Corinteni 10 revelează că armele
noastre sunt pentru a face orice gând rob lui Hristos. Efeseni 6:11 ne spune să ne ridicăm împotriva
dorințelor diavolului. Lupta menționată în versetul următor are loc în gândurile noastre (Efeseni 6:12).
Influențat prin gânduri
În țara noastră, moralitatea a decăzut semnificativ în ultima generație. Imoralitatea sexuală care este
promovată azi, nu putea fi nici imaginată acum 30 de ani. Unul dintre motivele principale ale acestui declin
este dependența culturii noastre de radio, TV, computere și filme. Prin aceste medii, moralitatea noastră a
fost constant poluată și diluată. Satan a atins oamenii care controlează media. Atât creștinii cât și necreștinii,
urmăresc aceleași emisiuni nedumnezeiești. Astfel, diavolul ne influențează prin gândurile pe care le
plantează în noi. Satan trebuie să curgă prin lucruri fizice ca să-ți controleze modul de gândire (Romani 8:6;
Proverbe 23:7; Isaia 26:3).

Romani 12:2 spune „Nu vă conformați acestei lumi; ci transformați-vă.” Cum? Prin „război spiritual” și
legând demoni? Nu, ci „Prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi voia lui Dumnezeu, cea bună,
plăcută și desăvârșită.”

Demonii ne influențează prin gânduri, dar nu ne pot transmite aceste gânduri direct. Ei trebuie să
influențeze o persoană, iar apoi acea persoană se supune lui Satan. El începe să educe acea persoană punând
în viața ei minciunile și înșelăciunea lui, iar apoi acea persoană poate influența pe alții. Motivul că vedem
dominanța perspectivelor și principiilor nedivine astăzi – ca întreg – este că tot ce înseamnă media – știri,
TV, radio și industria filmelor, sunt controlate de oameni aflați sub influența Satanei. Ei sunt demonici în
atitudini și gândire.

Am citit un articol, în care un proeminent producător de filme și TV, a recunoscut că unul din scopurile
sale, este să schimbe moralitatea țării noastre. În scopul acesta, el își folosește puterea și influența pentru a
schimba etica și morala iudeo-crștină a culturii noastre. Satan câștigă control și exercită influență, deoarece
luptă pentru mințile oamenilor, în timp ce biserica stă în „dulapul de rugăciune”, încercând să lege ceva
putere demonică. Există zero precedent scriptural pentru asta. Nu ăsta este felul biblic de a proceda.

„Doamne, mărește-ne îndrăzneala”


Apostolul Pavel a mers în locuri demonice teribile ca Atena și Corint. Aceștia aveau mulți zei și idoli
păgâni. El nu s-a împotrivit acestei idolatrii făcând „război spiritual” – adunând o grămadă de creștini
laolaltă să lege ceva. În Atena, el a mers în piață și a vorbit cu cei ce stăteau acolo și încercau să învețe ceva
nou. Odată ce le-a atras atenția, el le-a predicat Evanghelia și le-a spus despre Dumnezeul necunoscut cel
pe care nu-l înțelegeau cu adevărat. Pavel a declarat „El este Acela, singurul Dumnezeu adevărat.”

Pavel a venit la Efes și a vestit Cuvântul Domnului. Așa cum am spus în capitolul 14, pe vremea aceea,
Efesul era locația faimoasei Diana, zeița lor. În templul ei, era o statuie, care căzuse din cer, cum credeau ei.
Pavel a contrat aceste înșelăciuni și minciuni, spunând oamenilor adevărul. Atâți oameni au răspuns
adevărului, că închinarea la Diana, literal, s-a încheiat. Ei au închis templul și n-a mai existat nici o putere
demonică, operând prin Diana efesenilor, până la sfârșitul anilor 1900, când „mijlocitorii” au înviat-o și au
făcut ca puterea ei demonică să opereze în spatele Islamului.

Cu câțiva ani în urmă, peste 20000 de oameni au mers la Efes, să facă „război spiritual” și „să lege”
aceste puteri demonice. Nici Isus, nici Petru sau Pavel n-au făcut vreodată așa ceva, nici n-au încurajat așa
ceva. Ei n-au adunat niciodată oameni împreună ca să lege puterile demonice dintr-un spațiu. Ei au făcut
eforturi în a predica Evanghelia și a răspândi Cuvântul Domnului. Ei s-au rugat ca primii creștini în Faptele
Apostolilor 4. „Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul
Tău cu toată îndrăzneala şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului
Tău celui sfânt, Isus.” Fapte 4:29-30. Apoi locul a fost zguduit de puterea Duhului Sfânt și ei au plecat plini
de îndrăzneală și au vestit Evanghelia (v.31). Umbra lui Petru cădea peste bolnavi, când el trecea pe străzi,
iar bolnavii se vindecau (Fapte 5:15-16). Semne și minuni adevereau predicarea Cuvântului (v.12; Marcu
16:20). Ei și-au văzut lumea schimbată – nu prin „război spiritual” sau „mijlocire”, ci prin predicarea
Evangheliei.

Taie-i ghiarele Satanei


Există unii creștini azi, care pretind că au fost chemați în slujba de mijlocire. Asta-i viața lor. Nu fac
nimic altceva. Nu împărtășesc adevărul și nu mărturisesc. Nu vorbesc cu oamenii și nu participă la acțiuni
sociale. Tot ce fac este să stea în „dulap” și să se roage.

Acum, fiecare credincios trebuie să se roage. Asta este o parte importantă a unei relații intime cu
Dumnezeu. Eu nu sunt împotriva rugăciunii, dar nu există ceva ca „slujba mijlocirii”. De la noi toți se
așteaptă să ne rugăm, dar și să facem ceva. Unii folosesc „mijlocirea” ca scuză, ca să nu vestească Cuvântul
lui Dumnezeu.

Oamenii sunt născuți din nou prin sămânța Cuvântului, plantată în ei (1 Petru 1:23). Dacă Satan poate să
ne înșele să nu vestim Cuvântul, asta-i în avantajul său. Strategia dușmanului este să te țină în dulapul de
rugăciune, cerând lui Dumnezeu să facă ce El ți-a spus ție să faci. În loc să vestim cu îndrăzneală Cuvântul
Evangheliei, ne temem să spunem altora adevărul, ca nu cumva să-i jignim.

Pe diavol nu-l deranjează că te rogi, câtă vreme ești implicat în treburi ca „război spiritual” sau
„mijlocire”. Satan însuși a inspirat mult din așa ceva. El te ține departe, luptându-te cu o imagine. Este ca și
cum ar proiecta o hologramă, ca să te facă să vezi un dușman venind într-un anume loc. Așa că tu îți aduni
toate forțele să lupți cu acest dușman care nici nu există. Tu cheltuiești un efort uriaș și resurse în bătălia cu
această imagine, iar lucrul acesta te face vulnerabil în domenii unde pericolul chiar există. Satan ține
bisericile ocupate cu lupte și cu a doborî lucruri care nici nu există. Cu siguranță, Satan există și el și puterea
lui, dar nu este o forță atotputernică așa cum l-au făcut mijlocitorii. „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că
potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” 1 Petru 5:8.
Satan nu are puterea să controleze oamenii. Nu folosește altceva decât puterea umană și autoritatea care au
fost date omenirii. De aceea, nu poate face nimic fără acordul și cooperarea ta. Da, noi avem un dușman
care vrea să distrugă toată omenirea și pe fiecare individ. Cum ne vom ocupa de asta? Vom merge direct la
el și să-l legăm? Nu. Ne vom ocupa de gândurile noastre. Satan poate să ne influențeze și să ne câștige
acordul și cooperarea, doar prin gândurile noastre. De aceea, Isus a zis: „Veți cunoaște adevărul, și adevărul
vă va elibera.” Ioan 8:32. Singura putere pe care o are Satan, stă în minciuni și înșelăciune. De aceea
adevărul te eliberează. Din moment ce ști adevărul, înșelăciunea nu mai are putere. Este fără ghiare. Puterea
bisericii este în predicarea Evangheliei și vestirea Cuvântului Domnului.
Demonii erau prezenți
Avem nevoie să ne rugăm ca să fim sensibili față de Dumnezeu, să ne supunem Lui, să auzim clar și să
fim îndrăzneți în vorbire, dar n-avem nevoie să petrecem 15-20 de ore de „război spiritual” ca să pregătim
lucrurile dinainte. Doar dă-i drumul și predică Evanghelia. Cuvântul lui Dumnezeu va schimba atmosfera.
În timp ce predici adevărul, acesta va face ca demonii să fugă. Isus ar fi intrat într-un loc și demonii ar fi
început să țipe, să alerge și să iasă din oameni. Acum, dacă Isus ar fi făcut „război spiritual” așa cum este
promovat azi, n-ar mai fi existat nici un demon, care să țipe și să iasă din cineva. El s-ar fi ocupa deja de ei
în rugăciune și ei ar fi și plecat. Dar adevărul este că demonii erau prezenți.

Ei erau prezenți chiar și la ultima cină. Cum altfel putea intra Satan în Iuda Iscarioteanul, dacă nu era
deja acolo? „Cum a fost dată bucăţica, a intrat Satana în Iuda.” Ioan 13:27. Asta spune Biblia. Isus nu a
făcut „război spiritual” așa cum este azi promovat. Acestuia i s-a dat un statut și o poziție, pe care n-ar fi
trebuit să le aibă niciodată. Se fac o mulțime de ciudățenii în bisericile actuale, în numele „războiului
spiritual”.

Dacă Isus nu l-a putut ține afară pe Satan, la ultima sa cină cu ucenicii, nici tu nu-l vei putea ține pe
diavol în afara bisericii sau orașului, cu „războiul spiritual” al tău. Dacă Domnul ar mai zăbovi încă 100 de
ani, oamenii s-ar uita înapoi la învățătura „războiului spiritual” și „mijlocirii” din zilele noastre și s-ar gândi:
„Cu siguranță, asta a fost una din cele mai mari greșeli care a apărut în biserică”. Suntem atât de apropiați de
acestea acum și ele sunt atât de populare și acceptate în biserici, că mulți nu văd pentru ce sunt. Nu există
model Nou Testamental pentru credința și practica „războiului spiritual” și „mijlocirii”. Unele au fost
învățate din Biblie, dar s-au folosit versete din Vechiul Testament – și există o uriașă diferență între felul în
care se făceau lucrurile în Vechiul Testament și cel în care s-au făcut în Noul Testament.

Capitolul 24
Un mijlocitor
Exod 32 este un pasaj Vechi Testamental adesea citat de cei care fac „război spiritual” și „mijlocire”.
Moise era pe munte pentru a primi cele 10 porunci. Era acolo postind 40 de zile și 40 de nopți, în prezența
Domnului. După ce i s-au dat cele două table scrise literal cu degetul lui Dumnezeu: „Domnul a zis lui
Moise: „Scoală şi coboară-te; căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat.” Exod 32:7.

Este interesant cum Domnul i-a spus lui Faraon prin Moise: „Lasă pe poporul Meu să plece.” Totuși,
odată ce poporul a ieșit și au început să se închine vițelului de aur, pe care-l făcuseră (Exod 32:1-6), El îi
spune lui Moise: „Acesta este poporul tău.” Când un copil face ceva bine și primește un premiu, părinții săi
spun „copilul meu”. Dar când copilul va face ceva ce nu-i deștept, un părinte va spune celuilalt: „Uite ce a
făcut copilul tău.” Dumnezeu a zis lui Moise „poporul tău”. El era furios pe ei pentru că s-au stricat. De fapt
voia să-i părăsească și să-i lase să piară.

„Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-o poruncisem Eu; şi-au făcut un viţel turnat, s-au
închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: „Israele, iată dumnezeul tău care te-a scos din
ţara Egiptului!” Domnul a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. Acum, lasă-Mă;
mânia Mea are să se aprindă împotriva lor: şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam
mare.”

Putere față de Dumnezeu


Dumnezeu era supărat pe acest popor. Era pe cale să-i distrugă și să înceapă din nou cu Moise, făcând o
nouă națiune din el. Notați că Dumnezeu a zis: „Acum, lasă-Mă; mânia Mea are să se aprindă împotriva lor:
şi-i voi mistui” Exod 32:10. Domnul spunea: „Moise, nu încerca să mă oprești. Nu încerca să-mi vorbești în
privința asta. Nu pleda pentru milă, căci vreau să-mi vărs total mânia și să-i distrug.” Zicând astfel,
Dumnezeu voia să spună: „Moise, tu ai atât de mare putere și influență față de Mine, încât dacă pledezi cu
Mine, Mă vei opri din a-Mi revărsa mânia peste ei.”

Sunt uimit că Cel Atotputernic poate fi mișcat de o ființă umană fizică. Aceasta nu are loc pentru că noi
am fi mai mari în putere și autoritate, ci datorită marei Lui iubiri pentru noi. Moise nu era perfect. El a ucis
un om crezând că aduce la îndeplinire voia Domnului. El a greșit. Oricum, Dumnezeu ne iubește așa de
mult, încât atunci când găsește pe cineva după inima Lui, El respectă acea persoană. Făcând astfel, individul
primește putere și autoritate în viața lui. Asta-i extraordinar!

„Moise s-a rugat Domnului Dumnezeului său şi a zis: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia Ta
împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu mână tare?” Exod 32:11.

„Ei sunt poporul Tău”


Moise i-a răspuns lui Dumnezeu: „Doamne, ei sunt poporul Tău. Nu sunt poporul meu. Amintește-ți că
Tu ești cel ce i-ai salvat. Sunt poporul Tău.”

„Pentru ce să zică egiptenii: <<Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munţi şi ca să-i şteargă
de pe faţa pământului>>? Întoarce-Te din iuţeala mâniei Tale şi lasă-Te de răul acesta pe care vrei să-l faci
poporului Tău. Adu-Ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, robii Tăi, cărora le-ai spus, jurându-Te pe
Tine însuţi: <<Voi înmulţi sămânţa voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, de
care am vorbit, şi ei o vor stăpâni în veac.>>” Exod 32:12,13.

Moise i-a spus Domnului motivul: „Doamne, egiptenii vor auzi despre asta. Ei vor spune că poporul a
fost distrus, pentru că Tu n-ai avut putere să-i duci în țara promisă.” Am văzut mai devreme că Moise a avut
îndrăzneala să spună: „Întoarce-te de la furia ta înverşunată şi pocăieşte-te de acest rău împotriva poporului
tău.” Exod 32:14 (BTF). Este uimitor ca un om să-i spună Domnului să-i pară rău, să se pocăiască. Totuși, și
mai uimitor este că: „Şi DOMNUL s-a pocăit de răul pe care s-a gândit să îl facă poporului său.” Exod
32:14 (BTF).

Un exemplu clasic
Acesta este un exemplu clasic de mijlocire Vechi Testamental. Moise l-a confruntat pe Dumnezeu, i-a
spus să se întoarcă din mânia lui aprinsă, iar Domnul a făcut-o. Moise a stat în picioare între un popor
aproape să fie distrus și a pledat cu un Dumnezeu mânios, ca El să se pocăiască.

Oamenii iau acest exemplu și îl folosesc să-i învețe pe alții „război spiritual” și „mijlocire”. Crezând că
acesta este felul în care trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu azi, ei spun „Oh, Doamne, nu distruge țara
noastră. Ai milă de orașul nostru. Pocăiește-te și întoarce-te din mânia ta aprinsă!” Pentru Moise era normal
să se roage astfel, fiindcă Isus nu venise încă să sufere pedeapsa pentru păcatul nostru. Acum, sub Noul
Legământ, totul s-a schimbat. Isus a devenit Mijlocitorul pentru ca să sfârșească tot acest fel de mijlocire.
„Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos”
1Timotei 2:5. În Noul Testament, Isus a devenit Mijlocitorul care stă între noi și Dumnezeu.

Anticrist
Dumnezeu este sfânt, iar omul nu. Noi meritam mânia lui Dumnezeu. Trebuia să existe mediere între
Dumnezeu și om. Așa că înainte de a veni Isus, Moise era un mijlocitor. Vorbind despre Moise, Galateni 3
spune că legea Vechiului Testament „A fost dată de îngeri, prin mâna unui mijlocitor.” Galateni 3:19.

Moise a slujit ca mijlocitor între Dumnezeu și om. Un mijlocitor este o persoană care stă între două părți
aflate în conflict una cu alta și încearcă să-i aducă la armonie și acord. Dumnezeu era opus omului din cauza
păcatului nostru, așa că sub Vechiul Legământ, Moise a slujit ca mijlocitor. El a spus: „Doamne, pocăiește-
te din mânia Ta aprinsă”, iar Domnul s-a întors. Acum, dacă Moise ar face aceeași rugăciune astăzi, de
partea aceasta a crucii, el ar fi anticrist.

Anticrist înseamnă a fi împotriva sau în locul lui Hristos. Dacă Moise ar pleda azi cu Dumnezeu, ca să
se întoarcă din mânia Lui aprinsă, el ar acționa împotriva mijlocirii lui Isus. Gândind: „Ce a făcut Hristos
nu-i de ajuns, trebuie să mai adaug la asta”, el ar încerca să-i ia locul lui Isus. Era potrivit pentru Moise să se
roage așa cum s-a rugat, sub Legământul Vechi, fiindcă Isus nu venise încă. Dar acum, că Isus a venit și
suntem sub Noul Legământ, există un singur mijlocitor între Dumnezeu și om – Domnul Isus Hristos
(1Timotei 2:5).

De aceea greșești „mijlocind” azi rugându-l pe Dumnezeu și cerșind mila Lui. Mila Lui a fost deja
turnată peste noi prin Domnul Isus Hristos. Dumnezeu nu mai este mânios pe noi din pricina păcatului.
Pentru studiu adițional pe tema asta, vă recomand studiul meu „Războiul s-a sfârșit”. Noul Testament este
clar. Isus a purtat mânia lui Dumnezeu pentru păcatul nostru. De aceea nu mai este Domnul supărat pe tine –
nici măcar nu mai este într-o dispoziție proastă!

O diferență majoră
Înțeleg că adevărurile pe care le împărtășesc, sunt contrare cu ceea ce este popular acceptat, dar vă
încurajez să mergeți la Cuvânt și să verificați personal. Mulți oameni cred că Dumnezeu este mânios pe o
anume țară și că este gata să aducă judecata peste un anumit oraș, așa că se roagă: „Oh, Doamne, ai milă și
nu-i distruge”. Dacă te rogi astfel, tu încerci să-i iei locul Domnului Isus Hristos. Isus a satisfăcut deja
mânia lui Dumnezeu și a asigurat mila sa pentru acești oameni și pentru acele locuri.
De când mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului a fost satisfăcută prin jertfa lui Hristos, înseamnă asta
că nu mai avem probleme? Sigur că nu! Prin păcat și necredință, noi suntem în proces de autodistrugere. Noi
am deschis uși diavolului și el se folosește din plin de ele. Este foarte potrivit să te rogi: „Tată, îți mulțumesc
că Isus ne-a asigurat deja mila și harul pentru noi. Mulțumesc că nu ne vei distruge orașul și țara. Oricum,
noi i-a dat loc diavolului. Suntem pe cale să ne autodistrugem. De aceea, Tată, dă-mi te rog, înțelepciune și
îndrăzneală, ca să împărtășesc Cuvântul Tău și să demonstrez puterea Ta altora.”

Acesta-i motivul pentru care eu sunt la radio, TV și pe internet. De aceea am scos atâtea cărți, casete și
Cd-uri. Eu nu mă rog doar „Oh Doamne, fă ceva. Schimbă aceste locuri și ai milă de noi.” Dumnezeu a avut
deja milă de noi. Noi doar nu știm ce a făcut El. Am fost mințiți. Majoritatea oamenilor sunt mult mai
mișcați de TV, știri și filme, decât de Cuvântul Domnului. Ei nu cunosc adevărul, așa că eu folosesc orice
mediu, ca să le pot ieși în cale și să le împărtășesc Cuvântul. Aceste adevăruri schimbă viețile oamenilor și
facilitează trezirea. Trezirea vine prin oameni, atunci când Evanghelia se predică, Cuvântul este învățat, și
Duhul Sfânt îl confirmă.

Există o diferență majoră între Vechiul și Noul Legământ. În Vechiul Testament, oameni ca Moise au
pledat cu Dumnezeu spunând: „Doamne, întoarce-te din mânia Ta aprinsă”. Dar în Noul Testament există
un singur mijlocitor între Dumnezeu și om, Hristos Isus. El a satisfăcut pentru totdeauna poruncile și mânia
lui Dumnezeu. Dacă nu-l căutăm pe Dumnezeu, vom avea o mulțime de probleme. Dar aceasta, din cauză că
ne supunem lui Satan și el fură, ucide și distruge pe oricine, oricând și oriunde poate (Ioan 10:10). Da,
orașul nostru trebuie să se schimbe. Da, țara noastră are nevoie de pocăință și întoarcere la Dumnezeu. Dar
asta nu înseamnă că vom fi judecați. Deoarece Dumnezeu a pus deja asupra fiului Său judecata pe care o
meritau păcatele noastre, noi nu mai trebuie să fim judecați.

Să-și ceară iertare de la cine?


Eu n-am înțeles aceste adevăruri când am început slujirea. Îmi plăcea să spun: „Dacă Dumnezeu nu
judecă țara noastră, atunci va trebui să-și ceară iertare de la Sodoma și Gomora. Din perspectiva mea,
America merita judecata, fiindcă păcatul nostru era la fel, dacă nu chiar mai mare decât al acestor două
orașe din Vechiul Testament, care au pierit în fum. De atunci, cumva, Dumnezeu mi s-a revelat pe sine și
Cuvântul Său, în așa fel încât acum spun „Dacă Dumnezeu ar vrea să judece țara noastră, ar trebui să-și
ceară iertare de la Isus.” De ce? Motivul este că Hristos a purtat pedeapsa, judecata și despărțirea noastră de
Dumnezeu, astfel că noi nu mai trebuie să le purtăm. Dumnezeu și-a pus deja mânia asupra propriului Său
Fiu la cruce, astfel că nu ne va mai judeca pe noi.

Țara noastră este periculos de aproape de distrugere – nu din cauza judecății lui Dumnezeu, ci din cauza
porților de intrare ale lui Satan. Când te supui de bună voie diavolului prin păcat, tu devii sluga lui lipsită de
apărare. Adu-ți aminte, el nu a venit cu alt scop, decât să fure, să junghie și să distrugă. Este o prostie să te
supui Satanei. Avem nevoie să ne supunem lui Dumnezeu.
„Vei ierta cetatea?”
Haidem, să ne uităm îndeaproape la timpul când Dumnezeu a judecat cetățile Sodoma și Gomora. Mai
întâi, i-a apărut lui Avraam și i-a spus că a trimis doi îngeri acolo să verifice orașele. Dumnezeu voia să
vadă dacă oamenii erau așa de răi precu auzise, căci plănuia să-i judece. Imediat ce Avraam a auzit aceasta,
el: „Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău? Poate că în mijlocul
cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor
cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei? Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun
să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu
va face oare dreptate?” Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul
cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.” Geneza 18:23-26.

Iată-l pe Avraam, negociind cu Dumnezeu și spunând: „Doamne, tu nu vei nimici pe cei neprihăniți care
locuiesc în cetate? Nu așa ar acționa un Dumnezeu drept. Dacă sunt în cetate 50 de oameni drepți, vei cruța
cetatea?” Și Dumnezeu a răspuns: „O voi cruța dacă vor fi acolo 50 de oameni drepți.” Apoi Avraam a zis:
„Dar dacă sunt acolo 45 de oameni drepți? Vei cruța cetatea?” „Dacă sunt 45 de oameni drepți o voi cruța”.

Avraam a negociat cu Dumnezeu până a ajuns la 10. Dacă erau 10 oameni drepți acolo, Dumnezeu ar fi
cruțat cetatea. Avraam putea să continue până la un om drept, iar acesta ar fi fost Lot (2Petru 2:7-8).

Fără măcar să includem în ecuație ispășirea lui Isus, chiar uitând de noul legământ – ceea ce au tendința
să facă, oricum, cei mai mulți creștini – acest pasaj ne arată că Dumnezeu nu va distruge un oraș sau o țară,
dacă acolo sunt oameni neprihăniți. Nu contează care ți-e țara, există în ea lucruri complet contrare
Împărăției lui Dumnezeu. Țara nici unuia nu trăiește total în felul în care vrea Dumnezeu să trăim. Totuși, în
ciuda tuturor acestora, există oameni drepți, acum, în fiecare țară din lume. Singur acest lucru ar trebui să
surpe mult din învățătura că „Dumnezeu o să judece această țară, lucru care plutește în jurul bisericilor de
azi. Numai în America, sunt sute de mii de oameni neprihăniți, născuți din nou, care-l iubesc și-l caută pe
Dumnezeu. Poate că nu dominăm încă, în fiecare domeniu al societății, dar suntem aici. Deci Dumnezeu nu
ne va nimici.

Realitatea Noului Testament


Trebuie, de asemenea, să introducem în ecuație adevărul din 1Timotei 2:5. Isus este acum singurul
mijlocitor între Dumnezeu și om. El a satisfăcut pentru totdeauna mânia lui Dumnezeu. În lumina acestor
adevăruri, întregul tipar al mijlocirii Vechi Testamentale – implorarea lui Dumnezeu să nu-și verse mânia și
rugăciunea către El pentru milă – nu se mai potrivește cu realitatea Noului Testament.

Cele mai multe idei de „război spiritual” și „mijlocire”, pe care oamenii le promovează, vin din Vechiul
Legământ. Ei iau versete din Vechiul Testament și le predau ca învățătură, ca și cum Isus Hristos nu ar fi
venit deloc. Ca și bază, ei spun „Fi un mijlocitor. Stai între Dumnezeu și om. Pledează cu El, ca să se
întoarcă din mânia Lui. Nu-L lăsa să judece țara asta.” Ei bine, adevărul este că Isus Hristos a făcut deja
toate acele lucruri. El este singurul mijlcitor Nou Testamental.

Dacă încerci să te rogi la fel ca Avraam în Geneza 18, tu stai împotriva a ceea ce Isus a făcut deja. Dacă
te rogi ca Moise în Exod 32, atunci încerci să-i iei locul lui Hristos. Acționezi ca și cum Isus nu ar fi venit și
ispășirea lui nu ar fi deajuns. Ai crede că mijlocirea Lui, n-a fost destulă și tu mai trebuie să adaugi la ea.
Asta-i anticrist.

Capitolul 25
Lupta este în mintea ta
Privitor la autoritatea credinciosului avem nevoie să recunoaștem că Dumnezeu s-a ocupat deja de
Satan. De când Isus a suportat mânia lui Dumnezeu la cruce, El n-o s-o mai toarne azi asupra noastră. Slujba
noastră este să stăm tari în credință și să punem în aplicare ceea ce Domnul a făcut deja prin moarte,
îngroparea și învierea Sa. O cale de a face asta este să spunem oamenilor adevărul.

Lupta este în mintea ta. Satan nu controlează oamenii prin ceva putere demonică. El îi controlează prin
minciuni și înșelăciuni. Pprin rostirea adevărului, minciunile sunt date la iveală, iar oamenii sunt eliberați.
Așa că mult din această învățătură a „războiului spiritual” și „mijlocirii”, neagă slujba Domnului Isus
Hristos. Asta nu-i ceva isteț.

Isus este Mijlocitorul Noului Testament, care a încheiat cu totul mijlocirea Vechi Testamentală. Acum
nu mai este nevoie să implori milă sau să-i spui Domnului să se pocăiască. Credincioșii Noului Testament
laudă pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut deja și se oferă pe ei înșiși ca și vase prin care să lucreze Domnul.

Concentrarea trebuie să fie pe felul în care gândim. Nu-i destul să te rogi pentru cineva și să aștepți ca
Dumnezeu să atingă acea persoană fără intervenție umană. Dumnezeu curge prin oameni. El ne folosește.
Noi trebuie să predicăm Evanghelia. „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în
Acela despre care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor? Şi cum vor propovădui, dacă
nu sunt trimişi? După cum este scris: <<Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce
vestesc Evanghelia!>> Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”
Romani 10:14,15,17. Nu poți să te rogi doar, iar o persoană să fie salvată, vindecată și orice altceva, vine
prin auzirea Cuvântului lui Dumnezeu.

„Opreste urgia!”
Numeri 16 este un alt exemplu Vechi Testamental, folosit adesea pentru a da învățătură în „război
spiritual” și „mijlocire”. Oamenii spun „Trebuie să stai în spărtură, implorând și pledând cu Dumnezeu
pentru cei dragi, ca ei să fie salvați, vindecați, sau orice altceva.” Acest pasaj biblic detaliază ce s-a
întâmplat imediat după ce Core, Datan și Abiram s-au răsculat împotriva lui Moise. Pământul s-a deschis și
i-a înghițit pe toți trei împreună cu posesiunile lor (Numeri 16:32-33). Bineînțeles, poporul doar a țipat și a
fugit de frică.

„A doua zi, toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, zicând:
„Voi aţi omorât pe poporul Domnului!” Pe când se strângea adunarea împotriva lui Moise şi împotriva lui
Aaron, şi pe când îşi îndreptau privirile spre Cortul întâlnirii, iată că l-a acoperit norul şi s-a arătat slava
Domnului. Atunci Moise şi Aaron au venit înaintea Cortului întâlnirii. Şi Domnul a vorbit lui Moise şi a zis
<<Daţi-vă la o parte din mijlocul acestei adunări, şi-i voi topi într-o clipă!>> Ei au căzut cu feţele la
pământ;” (Numeri 16:41-45).

Dumnezeu era mânios pentru că oamenii s-au ridicat împotriva lui Moise și Aaron. „şi Moise a zis lui
Aaron: „Ia cădelniţa, pune foc în ea de pe altar, pune tămâie în ea, du-te repede la adunare şi fă ispăşire
pentru ei; căci a izbucnit mânia Domnului şi a început urgia.” Aaron a luat cădelniţa, cum zisese Moise, şi a
alergat în mijlocul adunării, şi iată că începuse urgia printre popor. El a tămâiat şi a făcut ispăşire pentru
norod. S-a aşezat între cei morţi şi între cei vii, şi urgia a încetat. Paisprezece mii şapte sute de inşi au murit
de urgia aceasta, afară de cei ce muriseră din pricina lui Core.” Numeri 16:46-49. Acesta este un alt
exemplu când Dumnezeu s-a înfuriat pe copiii lui Israel. Moise și-a dat seama de asta și i-a spus lui Aaron
să ia o cădelniță cu tămâie, să pună cărbuni în ea, de pe altar (simbolul rugăciunii). El a luat cădelnița –
rugăciunea – și a stat – mijlocit – între cei ce deja muriseră din cauza urgiei și cei ce nu muriseră. Odată ce
urgia a ajuns acolo unde el stătea jertfind rugăciuni și mijlocire, ea s-a oprit. Oricum, 14 700 de oameni au
murit înainte ca Aaron să alerge acolo cu cădelnița și să oprească urgia.

Eu am auzit literal oameni învățând „mijlocire” și spunând „Așa se procedează. Dumnezeu este sfânt, iar
omul nu e. El este așa mânios pe oameni, încât este aproape să-i distrugă. Dumnezeu trimite uragane,
tornade, tsunami, SIDA și tot soiul de tragedii. Mânia lui Dumnezeu a început, iar noi ca mijlocitori trebuie
să ne rugăm și să stăm între Dumnezeu și acești oameni care merită mânia Lui. Trebuie să pledăm pentru
milă, să-l calmăm pe El și să-l implorăm să se așeze la loc pe tron, ca să nu distrugă rasa umană”. Oamenii
predică asemenea nonsens.

O slujbă mult mai bună


Isus este acum singurul mijlocitor între Dumnezeu și om (1Timotei 2:5). Nu mai este nici un alt
mijlocitor și nu mai trebuie făcut nici un alt fel de mijlocire. Când Isus a murit, El a satisfăcut pentru
totdeauna mânia lui Dumnezeu. Domnul nu e gata să distrugă națiunea asta sau oricare alta. Eu nu spun că
n-o merităm. Eu spun că Dumnezeu a pus pedeapsa pentru rebeliunea și păcatele noastre, asupra lui Isus. El
nu ne dă ce merităm. Nu Dumnezeu este cel ce e gata să distrugă țara sau orașul acesta.

Ca și individ, tu poți simți că meriți mânia lui Dumnezeu. Nu te îndoiești că Dumnezeu există. Doar că
nu crezi că El va face orice pentru tine, fiindcă ști că nu-ți trăiești viața așa cum trebuie. Dumnezeu îți
vorbește chiar acum spunând: „Isus ți-a purtat deja pedeapsa. El ți-a suferit deja durerea. Nu Eu aduc
tragedii în viața ta.” Tu poate gândești: „Dar am tot felul de probleme. Cu siguranță că Dumnezeu mă
judecă.” Nu, tu te-ai predat lui Satan și el vine să fure, să junghie și să distrugă (Ioan 10:10). Așa că, da,
viața ta poate fi o mizerie – dar nu din cauză că mânia lui Dumnezeu este peste tine și El te judecă.

Dumnezeu a pus mânia pentru păcatele tale, asupra lui Isus, iar tot ceea ce trebuie să faci tu este să te
smerești și să primești iertarea pe care El ți-o dă în dar. Nu trebuie să-l implori pe Domnul și să-l convingi
să te salveze. El deja a făcut-o. El s-a ocupat deja de păcatul tău, prin jertfa ispășitoare a Fiului Său.

N-ai nevoie să cerșești și să implori în mod individual sau colectiv (pentru un oraș sau o țară). Mânia lui
Dumnezeu a fost satisfăcută. Dacă încerci să-i spui lui Dumnezeu să se pocăiască și să aibă milă, atunci
încerci să adaugi peste lucrarea pe care a făcut-o deja Domnul Isus Hristos. Îți garantez că Isus a făcut în
privința asta, o slujbă cu mult mai bună decât ai putea face vreodată.
Dovadă puternică
Nu ai nevoie să-l convingi pe Dumnezeu să-și întoarcă inima spre noi. Inima Lui este pentru noi, căci ne
iubește.

Țara asta este în proces de distrugere din cauza răutății noastre și a supunerii față de Satan. Oricum,
Dumnezeu vrea să răscumpere țara asta și să ne vadă întorși cu toată inima la El. Așteaptă ca toți creștinii să
iasă din dulapurile de rugăciune și să termine cu cerșeala către El pentru ceea ce Isus a pregătit deja. Caută
creștini care să stea tari în credință și să înceapă să ducă vestea aceasta bună oamenilor: „Dumnezeu nu este
supărat. Nici măcar nu este într-o dispoziție proastă. El nu este sătul de noi. El te iubește și te vrea liber.”
Spune oamenilor adevărul, fiindcă adevărul îi va elibera (Ioan 8:32).

Nu depinde de Dumnezeu dacă cei pierduți se mântuiesc sau nu. El a făcut deja ispășirea și a plătit
pentru păcatele lor. El și-a extins iertarea și viața din belșug, dar ei n-au primit-o. El a trimis Duhul Sfânt să
se ocupe de oameni și să-i convingă, dar ei i se împotrivesc. Unul dintre cele mai mari motive că oamenii nu
fac alegerea corectă, este că ei nu au auzit vestea bună a Evangheliei. Ei au fost mințiți de diavol.

Deși Satan inspiră asta, oamenii sunt cei ce spun „Nu există absolute. Imoralitatea sexuală nu este
greșită. Sunt multe căi către cer” și altele asemenea. Prin aceste minciuni, oamenii au lăsat garda jos și s-au
oprit din a se opune răului. Ei au îmbrățișat păcatul din cauza asta, i-au spus, bine ai venit, Satanei, în viața
lor. El le-a orbit inimile față de lumina lui Hristos (2 Corinteni 4:4), dar antidotul nu este să faci „război
spiritual”, legând demoni și implorând pe Dumnezeu. Antidotul suntem noi, când ne ridicăm, predicăm
Evanghelia și spunem oamenilor adevărul.

Dumnezeu întărește întotdeauna adevărul Său cu putere (Marcu 16:20). Trebuie să credem Cuvântul și
să ne încredem în Duhul Sfânt care-i demonstrează puterea. Isus a avut nevoie de minuni care validau ce
spunea El. El le-a spus evreilor religioși că dacă nu pot crede din pricina cuvintelor Lui, să creadă din cauza
minunilor Lui (Ioan 10:38). Dacă Isus a avut nevoie de dovezi, ca oamenii să creadă că a fost trimis de
Dumnezeu și vorbește adevărul, atunci și noi avem nevoie. Avem nevoie să începem să împărtășim
Cuvântul Domnului, și să demonstrăm puterea Lui supranaturală. Atunci oamenii se vor întoarce la El.

Împărtășește adevărul
Odată, am întâlnit o femeie, înainte de o întâlnire în Birmingham, care tocmai fusese în spital. Ea zăcea
pe spate și mă privea la televizor, în timp ce spuneam aceste lucruri. Doctorii îi spuseseră că va muri. Doar
cu un an înainte, mama ei murise de același lucru – cancer. Femeia aceasta nu era doar bolnavă în trup, ci și
în inimă și în minte. Era fără speranță și plină de teamă, căci văzuse alți oameni murind de aceeași boală, iar
doctorii i-au spus că nu puteau face nimic. În timp ce zăcea pe patul spitalului, ea a văzut că voi fi în
Birmingham, așa că și-a scos tuburile din corp, și-a făcut ieșirea din spital și a venit la întâlnire pentru
rugăciune.

M-am rugat împreună cu ea și a fost vindecată pe loc. Orice urmă de durere și toate simptomele de
cancer s-au dus. La sfârșitul slujbei, am făcut o invitație ca oamenii să fie născuți din nou. Întrucât nu-l
primise încă pe Domnul, ea a venit în față, și-a predat viața lui Isus și a fost născută din nou, botezată în
Duhul Sfânt și a vorbit în limbi, totul într-o singură seară. S-a cazat la un hotel din apropiere și a stat acolo
următoarele trei zile cât au durat întâlnirile, zidindu-se în credință. Toate acestea s-au întâmplat, fiindcă ea a
auzit adevărul și a văzut puterea lui Dumnezeu în acțiune.

Unele doctrine care sunt tare îndrăgite în bisericile de azi, au fost stabilite de diavol (1 Timotei 4:1).
Aceste minciuni ne-au făcut ineficienți. Această femeie în Birmingham, n-a fost vindecată prin mijlocirea
cuiva într-o cămăruță. Ea a auzit un credincios rostind adevărul și dând mărturii despre faptele Domnului.
Duhul Sfânt a folosit aceste lucruri ca să-i stârnească credința. O femeie – care încă nu fusese născută din
nou – și-a scos tuburile din corp, a plecat din spital și a venit în locul unde se întâlneau credincioșii.

Credința a venit la ea prin auzire, iar auzirea prin Cuvântul lui Dumnezeu (Romani10:17). Când
adevărul vine la oameni, el dărâmă minciunile, înșelăciunile și întăriturile diavolului. Credința nu poate
răsări în inima cuiva, până nu împărtășești adevărul cu el.

Dumnezeu i-a spus lui Ieremia: „De aceea aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul oştirilor: „Pentru că aţi zis
lucrul acesta, iată, cuvântul Meu îl fac foc în gura ta, şi poporul acesta, lemne, ca să-i ardă focul acesta.”
„Nu este cuvântul Meu ca un foc, zice Domnul, şi ca un ciocan care sfărâmă stânca?” Ieremia 5:14; 23:29.

Acesta-i motivul pentru care trebuie să rostim Cuvântul. Într-un fel sau altul, am fost îndepărtați de la
asta. Am fost supuși diversiunii și distrași, punând atât de multă energie în a-l implora pe Dumnezeu să facă
ce El deja a făcut. Asta-i fără efect. Am stat în cămăruțe de rugăciune, legând pe Satan și poruncindu-i să
lase oamenii în pace, gândind că dacă ne rugăm din greu, oamenii vor fi născuți din nou. Asta nu-i adevărat.
Cuvântul spune că oamenii trebuie să se nască din nou, prin sămânța nestricăcioasă a Cuvântului lui
Dumnezeu (1 Petru 1:23).

Capitolul 26
Luptă pentru victorie

Am primit multe beneficii prin înțelegerea autorității credinciosului. Am înțeles că Satan nu are putere
să mă oblige să fac ceva. Vechea zicală : “ Diavolul m-a pus să fac asta ”, este absolut greșită. Satan nu te poate
sili să faci ceva. Tot ce poate el face, este să te mintă. Apoi, după ce îi crezi minciuna, îl împurternicești să-și
împlinească voia. Dar el nu poate face nimic fără acceptul și cooperarea ta. Din cauza asta, lupta nu se dă,
împotriva forțelor demonice direct! Satan a fost deposedat de putere. Singura lui putere este înșelăciunea.

Așa a venit împotriva lui Adam și Evei. Satan nu a venit printr-un animal fioros – un tigru, un urs sau
mamut. El a ales pe cel mai subtil, viclean și șiret animal și a folosit împotriva lor vorbe – înșelăciune. Satan a
ales șarpele, fiindcă știa că n-o poate forța pe Eva să facă ceva. A folosit cuvinte ca s-o înșele.
Dacă Eva ar fi cântărit aceste vorbe și n-ar fi permis acelor gânduri stricate s-o influențeze, n-ar mai fi
fost ispitită. Dacă ea refuza să asculte sau să gândească orice era împotriva a ceea ce Dumnezeu zisese, nu ar fi
păcătuit și nu ar fi aruncat toată rasa umană sub autoritatea și domnia diavolului. Totul s-a întâmplat prin
cuvinte, iar astăzi tot așa se întâmplă. Satan se luptă împotriva noastră prin cuvinte și prin gânduri.

Alege înțelept

Bătălia are loc exact între cele două urechi ale tale. Nu este departe, undeva în locurile cerești. Este în
capul tău. Fiecare cuvînt pe care îl auzi, eliberează fie viață, fie moarte. Cuvintele care se bazează și sunt în
concordanță cu Cuvântul lui Dumnezeu, eliberează viață. Cele care nu concordă cu ce a spus Dumnezeu, slujesc
morții : “ Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii oricine o iubeşte, îi va mânca roadele ” ( Prov. 18: 21).

Este fie viață, fie moarte, una sau alta. Ce asculți? Ce rostești? „Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii
vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.
Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.” ( Matei 12: 36, 37).

Fiecare cuvânt rostit sau auzit de tine, produce viață sau moarte. Tot ce asculți la radio, tv, sau în filme
slujește fie vieții, fie morții. Dacă nu ești de acord cu aceste adevăruri din Cuvântul Domnului, atunci ești
înșelat : < Nu vă înşelaţi: „ Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”. > ( 1 Corinteni 15: 33 )

Nu sugerez că trebuie să te muți într-o mânăstire și să faci un legământ al tăcerii. Te încurajez să


recunoști viața și moartea și să exersezi mai mult autocontrol în ceea ce alegi. Fiecare aparat de radio sau
televizor, pe care l-am văzut vreodată are un buton de pornit/oprit și multe stații din care să alegi. Nu poți sta
pur și simplu în fața lor și să iei pasiv, indiferent ce-ți oferă ele. Alege deștept.

Și eu am avut de-a face cu ele, ca oricare altul. Au fost momente când nu aveam ceva anume de făcut.
Vroiam să mă trântesc pe canapea și să mă relaxez puțin, așa că am aprins televizorul. Am început să butonez
canalele și fiindcă nu era nimic – ce mai e nou? – am sfârșit urmărind ceva doar pentru a privi la tv, fără să-mi
dau seama că acel ceva, turna gunoi în mine.

Ai nevoie să observi că Satan luptă cu tine prin cuvinte negative. Nu poți schimba faptul că fiecare
cuvânt pe care-l auzi, eliberează fie moarte, fie viață, dar poți hotărî dacă-l asculți sau nu. Nu ești obligat să-l
înghiți și să-l crezi. Poți ajunge până acolo, încât să asculți constant, cuvinte care slujesc vieții, dar alegerea îți
aparține.

Înnoiește-ți mintea
„ Harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos!” (
2 Petru 1:2 ).

Prin cunoașterea lui Dumnezeu ne sunt înmulțite harul și pacea. Satan știe asta, lucru care-l face să se
lupte cu noi în mintea noastră : “ Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea
minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” ( Romani 12: 2 )

Metamorphoo este cuvântul grecesc tradus prin “ transformați “. De aici apare și termenul “
metamorfoză “. Dacă vrei să te schimbi dintr-o ființă urâtă, târâtoare, legată de pământ, într-o ființă frumoasă
care poate zbura, ai nevoie de o minte înnoită.

Mulți oameni caută să o ia pe o scurtătură. Își țin mintea în canal, ascultând toate lucrurile lumii. Lasă să
curgă prin ei canalizarea acestei lumi, dar doresc rezultatele pe care le produce Dumnezeu. Ei gândesc : “ Dacă
doar mă rog și cer, primesc. “ . Este mai mult decât doar să te rogi și să crezi. Trebuie de asemenea să cooperezi
cu legile spirituale ale lui Dumnezeu. Dumnezeu lucrează prin noi, când ne lăsăm inima și mintea fixată pe El.
Oricum Satan blochează pe Dumnezeu prin gândurile noastre!

Mintea înrădăcinată în Cuvânt

“ Fiindcă a gândi carnal este moarte; dar a gândi spiritual, viaţă şi pace. “ ( Romani 8:6 )

Dacă vrei să experimentezi viața și pacea, ai nevoie să devii spiritual în mintea ta. Isus a zis : “ Duhul
este cel care dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le spun eu, sunt duh şi sunt viaţă. “ (
Ioan 6: 63 ).

A avea minte spirituală înseamnă a fi înrădăcinat în Cuvânt. Asta însemnă să te gândești ce are de zis
Dumnezeu despre situația ta, în loc de ce are lumea de zis. Dacă ești cu mintea în Cuvânt, vei avea viață și pace.
Harul și pacea ți se vor înmulți, în timp ce gândești continuu la cunoașterea lui Dumnezeu. Nu poți gândi
negativ – adoptând modul de gândire a lumii – și apoi să experimentezi viața, harul și pacea lui Dumnezeu. Nu
așa funcționează.

Eu aflu aproape toate știrile din cele trei minute de știri pe scurt, de la radio. Cu greu mă uit la vre-un
canal de televiziune. Îmi imaginez că dacă un lucru este chiar așa de important, se va transmite în cele trei
minute de la radio. Am ajuns să mă pot ocupa binișor de trei minute de orice lucruri negative ar avea lumea de
zis. Dar chiar și în aceste puține minute, așa de mult din ce spun ei, este bazat pe teamă, îndoială și necredință.
Dacă înghiți toate astea vei fi în mlaștină. Dar dacă asculți și umbli după Cuvântul Domnului, vei avea viață, har
și pace.

Prin Cuvântul lui Dumnezeu, eu știu că sunt protejat : “ Nicio armă formată împotriva ta nu va prospera;
şi fiecare limbă ce se va ridica împotriva ta în judecată o vei condamna. Aceasta este moştenirea servitorilor
DOMNULUI şi dreptatea lor este de la mine, spune DOMNUL. “ (Isaia 54 : 17 ). Observă că nu ești protejat în
chip automat. Versetul spune că trebuie să condamni cuvintele care vin împotriva ta. Dacă stai doar pasiv și lași
ca aceste lucruri nedivine să fie rostite, ele vor avea impact asupra ta ( 1 Corinteni 15 : 33 ). Dar când tu auzi
ceva contrar Cuvântului lui Dumnezeu și-l condami – recunoscând că este rău și contrându-l cu adevărul
Cuvântului – acel lucru își va pierde puterea.

Soția mea vă poate spune că de multe ori am răspuns radioului și televizorului. Ascultam la știri și ei
ziceau : “ Este sezonul gripei. “ Eu declaram : “ Nu există sezon în care să nu lucreze Cuvântul Domnlui. Prin
rănile Lui, eu am fost vindecat. Nu voi avea gripă! ” Asta însemnă să condamni cuvintele care vin împotriva
noastră. Chiar dacă mulți cei din jur vor fi afectați, eu voi fi sănătos și bine : “ O mie vor cădea lângă tine şi
zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii tăi şi vei vedea răsplata celor stricaţi.
“ ( Psalmul 91 : 7,8 ).

Pe lângă protecție Cuvântul lui Dumnezeu promite prosperitate, vindecare și eliberare. Dacă îți păstrezi
mintea fixată pe Dumnezeu, aceste promisiuni vor funcționa pentru tine. Adu-ți aminte cum Dumnezeu a
protejat, îmbogățit, vindecat și eliberat, alți oamneni în Cuvânt. Păstrează aceste gânduri pe frontonul minții tale
și vei avea pace. Dar dacă permiți minții tale să gândească în felul lumii – frică, îndoială și necredință – vei avea
toate acele lucruri în locul păcii. Este chiar așa de simplu.

Anditodul pentru orice problemă

Harul și pacea vin prin felul în care gândești. Gândește corect și vei avea har, bucurie, viață și pace.
Acestea nu vin prin rugăciune, ci prin cunoașterea lui Dumnezeu : “Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce
priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui “ ( 2 Petru 1 : 3).

Toate lucrurile care fac parte din viață și divinitate, vin prin cunoașterea lui Dumnezeu. Nu este vorba de
“ câteva lucruri “ sau “ puține lucruri “, ci de “ toate lucrurile “. Asta însemnă că dacă ți-e rău în trup, ai o
problemă de cunoaștere. Dacă ești sărac, ai o problemă de cunoaștere. Dacă ești depresiv, ai o problemă de
cunoaștere. Antidotul la orice problemă este cunoașterea lui Dumnezeu.

Cei mai mulți oamneni nu cred asta. Ei gândesc că dacă ai o problemă emoțională, te duci și iei o pastilă
pentru asta. “ Această problemă nu are nimic de-a face cu mine și alegerile mele. Nu am nici o responsabilitate
pentru indiferent ce. Pur și simplu așa sunt hormonii mei - chimia mea. Asta-i ce îmi face mie așa și așa.” Toate
scuzele astea sunt rele, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să îți accepți responsabilitatea să mergi la
Biblie și să începi să gândești în acord cu Cuvântul ( Isaia 26 : 3 ). Cheia este felul cum gândești : “ prin care El
ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi
fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte. “ ( 2 Petru 1 : 4 ).

Prin cunoașterea lui Dumnezeu, ni s-au dat promisiuni nespus de mari și scumpe. Cuvântul lui
Dumnezeu este cunoașterea Lui. Sunt gândurile Lui. Promisiunile acestea sunt cunoașterea Lui. Devenim
părtași naturii Lui divine și scăpăm de stricăciunea care este în lume prin pofte, prin cunoașterea lui Dumnezeu
– nu cerșind-o în rugăciune sau implorând pe Dumnezeu să miște. Trebuie să-ți îndrepți gândirea ( Proverbe 23
: 7 ).
Cu ce ți-e plină mintea?

Nu poți fi ispitit cu ceea ce nu gândești: “ Dacă ar fi avut în vedere pe aceea din care ieşiseră, negreşit că
ar fi avut vreme să se întoarcă în ea. “ ( Evrei 11 : 15 )

Acest vreset vorbește despre Avraam și Sara. Ei trăiau în Ur al caldeenilor, care era în zona Babilonului.
Dumnezeu le-a spus să plece de acolo și să vină într-o țară pe care o numim azi Israel ( Geneza 12 : 1 ). El le-a
spus că vor moșteni într-o zi acea țară. De fapt, Avraam a intrat în Țara Promisă când avea 75 de ani. A trăit
până la 175 de ani ( Geneza 25 : 7 ), dar nu a moștenit țara în timpul vieții sale. El a cumpărat o parcelă de
pământ din țară, doar pentru ași putea îngropa soția ( Geneza 23: 15 – 19 ), dar abia cu câteva generații mai
târziu, israeliții au intrat, de fapt în posesia țării.

Cum a rămas Avraam credincios promisiunii lui Dumnezeu – Cuvântul Lui pentru el – în toți acești ani ?
Evrei 11:15 că dacă ar fi avut în minte – gândeau – țara din care au ieșit, ar fi putut avea ocazia să se întoarcă în
ea. Pentru ei o ocazie de a se întoarce înapoi în Ur, în Chaldeea, ar fi fost o ispită de a păcătui. Ar fi fost
rebeliune împotriva lui Dumnezeu să se întoarcă în patria lor. Ocazia de a păcătui – ispita – era direct legată de
ceea ce gândeau.

Dacă gândești la lucruri care te aprovizionează cu ispite, ocazia de a păcătui va veni. Dar dacă refuzi să
gândești la lucruri care generează ispite, nu vei mai fi ispitit. Asta-i vestea bună! Altfel de a spune asta : Nu poți
fi ispitit cu ceea ce nu gândești.

Cultura noastră ne-a convins că trebuie să fim “ informați ” despre toate gunoaiele, putregaiul și
perversiunea care umblă prin lume. Cuvântul Domnului ne învață altfel : “Cât despre voi, ascultarea voastră este
cunoscută de toţi. Mă bucur, dar, de voi şi doresc să fiţi înţelepţi în ce priveşte binele, şi proşti în ce priveşte
răul. “ ( Romani 16: 19 )

Ar trebui să fim proști – ignoranți - în ce privește răul. Domnul nu ne vrea să fim versați în asemenea
lucruri. Ispita originară în care au căzut Adam și Eva, a fost dorința de a știi mai mult – a ști binele și răul.
Dumnezeu le dăduse deja toată cunoștința de care aveau nevoie. Tot ce El le-a spus era bun. Dumnezeu nu
dorea ca să cunoaștem răul.

Totuși astăzi parcă simțim nevoia să cunoaștem toate felurile de rău – ce fac tot ceilalți. Făcând așa te
deschizi pentru ispită. Nu poți fi ispitit prin ceea ce nu gândești. Trebuie să câștigăm lupta pentru mintea
noastră. Trebuie să nu ne mai expunem pe noi înșine, la tot gunoiul pe care Satan îl oferă prin lume și să
ajungem până acolo încât tot ce gândim să fie Cuvântul Domnului. Dacă Cuvântul Domnului este tot ce
medităm, atunci Cuvântul este singurul lucru cu care putem fi ispitiți. Astfel funcționează.
Naiv în New York

Eu sunt un exemplu viu al acestui adevăr în acțiune. Am fost crescut într-un cămin creștin și credeam ce
mi se spunea. Nu-mi amintesc să fi auzit multe despre adulter, curvie sau imoralitate sexuală, cu excepția că
erau rele, deci nu stăteam să mă gândesc la ele.

Când aveam 18 ani mama m-a luat la o evanghelizare cu tineretul a lui Billy Graham, în Berna din
Elveția. Călătorind ca și grup, eu stăteam cu o gașcă de bărbați iar mama era cu celelalte femei. Primul nostru
popas era New York City. Am fost smuls din mediul meu controlat și plantat în mijolocul unui oraș foarte
nesfânt. Am fost expus la lucruri pe care nu le-am văzut sau auzit vreodată. Nici măcar nu știam că există.
Fiindcă eram naiv, nu am fost ispitit.

Imi amintesc că mergeam prin jurul străzii 42 și pe Broadway, unde era o uriașă ofertă de prostituție.
Trebuie să fi fost cam 100 de femei aliniate de-a lungul unui zid în aceea noapte. Eu n-aveam habar ce e. Nici
nu mi-a răsărit ceva în minte. Nici nu m-am mirat de ce erau acolo. Doar m-am gândit : “ Ce ocazie bună pentru
mărturie! ” Așa că am luat niște tracte și am mers de-a lungul rândului și trecând pe lângă ele, dădeam mărturie
fiecărei prostituate. Nu știm ce erau sau de ce stăteau acolo, așa că nu am fost ispitit. Iată-mă pe străzile din
centrul New York-ului, la ora 2 dimineața mărturisind oamnenilor. Nu mai văzusem așa mulți oamneni în viața
mea. Ca tânăr băiat de țară din Texas, eram puțin șocat.

Fiind acolo, un “ pește ” a încercat să-mi vândă una din fetele lui. A venit la mine și a început să-mi
vorbească în limbajul străzii. Nu știam despre ce vorbește. Nimeni cunoscut nu vorbea așa. Tipul ăsta a încercat
să mă lămurească 10 minute, dar eu nu am înțeles ce încerca să îmi comunice. În fianl, s-a holbat la mine, s-a
întors în loc, și-a ridicat mâinile și a plecat dând din cap. Probabil că se minuna : “ De ce sub ce piatră o fi ieșit
și țăranul ăsta târâș? “

Când am ajuns la hotel le-am spus colegilor de cameră, câteva lucruri pe care mi le-a spus tipul acesta.
Iei au trebuit să îmi explice că omul era un proxenet, care încerca să îmi vândă o prostituată. Eu eram atât de
naiv că nici măcar nu am înțeles despre ce vorbea. Nu am gândit astfel înainte. Nu aveam habar de
terminologie. De aceea, nu am fost ispitit.

Tu poți birui

Ești dintre cei ce luptă contra ispitei cu dinții și unghiile? Reziști țindu-te cu degetele albite strâns, totuși
nu poți înțelege de ce e așa de greu să trăiști pentru Dumnezeu? Dacă e așa, de ce mai multe ori motivul este că
permiți să fie plantat în tine așa mult gunoi. Încerci să alungi pofta, dependența sexuală și pornografia făcând “
război spiritual “ împotriva acestor demoni, totuși stai să asculți și să privești gunoiul ăsta zilnic la televizor,
care încurajează păcatul.
Multe din programele tv de azi te vor expune timp de o oră, la mai multe materiale cu subiect sexual,
decât au văzut străbunicii tăi în toată viața lor. Chiar dacă găsești un show decent, de obicei reclame te omoară.
Puzderia de reviste și ziare nu sunt cu mult mai bune. Ele prezintă toate gradele de nuditate și conținut sexual.
Mass- media ne bombardează cu ele din toate părțile.

Lucrul trist este că cei mai mulți creștini permit aceste lucruri în casa lor. Își expun copiii la ele ( prin
televiziune sau alt mediu ) iar apoi se miră că au probleme. Ei fac “ război spiritual și mijolocire “ pentru copiii
lor, că să crească oameni divini, dar apoi lasă pe Satan să-și depoziteze perversiunea și necredința în ei.
Diavolul iubețte faptul că părinții folosesc televizorul ca și dădacă pentru copii, astfel ca ei să nu fie nevoiți să
le acorde atenție.

Noi am permis acestor lucruri să intre în viețile noastre și apoi ne mirăm : “ De ce sunt așa de ispitit ?
De ce viața creștină este atât de greu de trăit? “ Este grea, fiindcă Satan vine la noi prin felul în care gândim. El
nu-ți poate face nimic fără acordul și cooperarea ta. Avem nevoie să devenim selectivi cu tot ce lăsăm să intre în
ochii, urechile și inima noastră.

Viața ta va merge în direcția gândurilor tale dominante. Nu lasa mizeria acestei lumi să-ți umple mintea.
Pune-ți inima să-l caute pe Domnul și să mediteze la Cuvântul Lui. Lupta este cu adevărat în mintea ta. Tu poți
câștiga lupta asta, dar trebuie să lupți ca să câștigi!

Concluzie

Acum, că recunoști dinamica spirituală din spatele celor ce se întâmplă pe teren fizic, îți dai seama că
suntem cu adevărat într-o luptă spirituală! Înțelegi semnificația spirituală a alegerilor, cuvintelor și faptelor tale.
Și recunoști că terenul de luptă este în mintea ta. Cel căruia i te supui – Dumnezeu sau Satan – este cel pe care-l
împuternicești să lucreze în și prin viața ta ( Romani 6 : 16 ). De aceea, supune-te lui Dumnezeu, împotrivește-
te diavolului – și el va fugi de la tine ( Iacov 4 : 7 ).

Mă rog ca această nouă cunoaștere să te motiveze să meditezi zilnic la adevărurile din Cuvântul lui
Dumnezeu. Lasă-le să-ți pătrundă în inimă și să-ți înnoiască mintea. Apoi te vei găsi pe tine însuți gîndind
gândurile lui Dumnezeu, rostind Cuvântul Lui și acționând în credință. Vei descoperi mai multe din legile lui
Dumnezeu și cum să cooperezi cu ele. Cu cât îți vei asuma responsabilitatea să-ți exerciți autoritatea dată de
Dumnezeu, te vei bucura din ce în ce mai mult de viața din belșug, pe care Isus ți-a pregătit-o prin moartea și
învierea Sa.

S-ar putea să vă placă și