Sunteți pe pagina 1din 11

SUA a aparut ca mare putere pe arena politicii internationale inca dupa I razboi mondial.

Cel
de-al II razboi mondial SUA se afirma ca supraputere alaturi de URSS,evolutia SUA in
sistemul international corespunde comportamentului statelor in relatiile international de catre
teoria realista,statele actionaeza pe plan international in functie de interese,principalul interes
este cel de supravietuire sau de pastrare a puterii,insa la maxim interesul acestora este
dominatia universal.SUA au actionat potrivit acestui principiu:prin razboiul din Irak,America
a incercat pe de-o parte sa-si consolideze pozitia de hegemon,iar pe de alta parte sa-si
maximalizeze capabilitatile.1

EVOLUTIA SISTEMULUI POLITIC MONDIAL


caracteristici generale privind SUA

ANII DE DUPA CEL DE-AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Cel de-al doilea razboi mondial a reprezentat o tragedie umana ca proportii, si a reprezentat de
asemenea punctul de origine pentru o perioada de schimbari majore din toate punctele de vedere,
si anume:
1. Disparitia sistemului multipolar existent la acea data ( ce cuprindea marile puteri europene) cu
un nou sistem bipolar, bazat pe cele doua mari super-puteri aparute de dupa acest razboi si anume
SUA si URSS
2. A reprezentat-o noua era ce se materializa si anume era nucleara. Acest tip de armament a
schimbat radical relatiile dintre state datorita potentialului distrugator al acestor arme.
3. Consta in dezvoltarea tehniciilor de comunicare si a celor de calatorie. Aceste inovatii au avut
un rol hotarator in cazul razboiului din Vietnam si a opiniei publice americane. S-a facuta simtita
si-n cazul interactiunilor si comunicarilor la nivel international, acestea devenind o banalitate.
Una din cauzele prabusirii URSS-ului si a celorlalte sisteme din Europa de est sau de oriunde alta
parte s-a datorat si acestui aport pe care l-a adus dezvoltarea sistemelor de comunicare.
4. Un rol hotarator au jucat si factorii economici in politica lumii. Puterea nationala s-a dovedit a
fi mai importanta decat forta militara in cadrul puterii economice a tarilor. S-au dezvoltat relatiile
de schimb si monetare, ceea ce a dus la aparitia unei interdependente economice.
5. Diferenta de bunastare dintre nord si sud a dus la o crestere a tensiunilor pe axa nord-sud.
6. Implicarea unui numar mai mare de tari a fost o consecinta fireasca a faptului ca state din sud
si-au castigat independenta in urma prabusirii imperiilor coloniale europene.
7. Schimbarea a intervenit chiar si-n tipurile de sisteme existente. Atat state nou aparute cat si
cele existente s-au grupat intr-o multitudine de organizatii internationale si in alte tipuri de siteme
multinationale ce controleaza in zilele de azi relatiile internationale.

1
http://www.athenian-legacy.com/2010/02/evolutia-sua, accesat pe 25 septembrie 2010
1
SCHIMBARILE STRUCTURII POLARE.

Cel de-al doilea razboi mondial a reusit sa puna capat mai multor aspecte care nu-si mai gaseau
locul in acea parte din istorie: Imperialismul, structura multipolara aflata intr-o continua
incertitudine chiar de la inceputul secolului a fost inlocuita de biporarismul SUA- URSS tari
participante la razboi dar cu situatii complet diferite. SUA era o superputere militara si economica
mult mai putin afectata de cel de-al doilea razboi mondial decat statele europene si URSS pe de o
parte care nu putea fi considerata o putere economica, dar totusi din punct de vedere militar avea
un cuvant greu de spus. Axa est-vest s-a stabilizat prin intermediul armelor nucleare. Cauzele
exacte ale confruntarii, numite razboiul rece, sunt complexe si incerte. Se poate spune totusi ca
variatia economica si interesele politice si vidul de putere creat prabusirea vechii ordini a creat
sistemul bipolar, in care o mare atentie era acordata disputei dintre cele doua mari puteri.
Aplicand cele invatate prin asemanare cu impaciuirea de la Munchen, americanii au incercat sa se
opuna expansiunii comuniste oriunde ameninta. Doctrina " containment " a transformat politica
externa a SUA de la forma de izolare in care se afla inainte de razboi la una de globalizare de
dupa razboi, opunandu-se URSS-ului (si mai tarziu Chinei comuniste) atat diplomatic cat si
militar pe tot mapamondul. SUA au sponsorizat diferite aliante regionale precum NATO (1949),
care cuprinde SUA, CANADA, 13 tari din vestul EUROPEI si TURCIA. URSS-ul a raspuns in
1955 prin Trataul de la Varsovia o acum inexistenta alianta sovieto-est europeana. Ambele parti
au cautat sprijin in lumea a treia, unde atat SUA cat si URSS au investit armament si bani in
diferite guverne sau grupuri de rebeli, in continua lupta comunism-anticomunism. Faptul ca
ambele superputeri posedau arme nucleare, in mod firesc a dus la evitarea unor confruntari
directe cu toate ca au existat cateva. Cel mai serios dintre acestea a fost criza nucleara din Cuba,
izbucnita in octombrie 1962 dupa ce sovieticii incepusera sa construiasca rachete nucleare de raza
medie in Cuba.
Doctrina americana ce privea un control strict asupra evolutiei altor state a dus la implicarea
SUA in Vietnam. Fortele vietnameze conduse de catre national-comunistul Ho Chi Minh au
invins armatele franceze coloniale in 1954 si au capatat independenta. Dar tara era impartita intre
fortele de nord conduse de Ho si un guvernamant pro-vestic in sud. A inceput lupta pentru
unificarea Vietnamului, politica americana de control strict asupra evolutiei altor state a impins
SUA sa intervina cu propria ei armata in1964 in sprijinul Vietnamului de Sud. In al doilea rand,
SUA a realizat cu claritate ca sistemul bipolar se prabusea. Cu toate ca, mai ales din punct de
vedere militar unele aspecte ale bipolarismului s-au pastrat, sistemul de aliante din jurul celor doi
poli a inceput sa se fragmenteze.

2
China si URSS erau atat de contrare incat erau pe punctul de a se gasi in razboi in 1969.
Incepand, aproximativ cu guvernarea liderului sovietic Leonid I Brezhnev (1964-1982) si a
presedintelui american Richard M. Nixon (1969-1974) relatiile est-vest au inceput sa renasca.
Realizand cu acuratete realitatea schimbarii balantei puterii, in special ascensiunea Chinei si
declinul consensului in cea ce priveste razboiul rece in SUA, Nixon s-a hotarat sa imbunatateasca
relatiile cu URSS si China printr-o politica de detenta. Bazandu-se pe propriile perspective
internationale si schimbari interne, URSS si China ajung la un real consens politic si au copiat
tendinta de moderare din politica americana.

APARITIA UNEI NOI STRUCTURI POLARE

Sunt unii care sustin ca lumea este sau ar trebui sa urmeze calea unui nou sistem ce presupune
prabusirea sau slabirea sistemelor nationale si impunerea unei noi organizatii supranationale ce
presupune un control mai amplu. La extrema acesta ar putea deveni un guvern unic mondial si
sistemul ar fi in acest caz unipolar.
Un alt tip de sistem unipolar este "imperiul universal”, in care o superputere dobandeste
hegemoia mondiala. Au existat unele speculatii cum ca SUA ar putea sau ar trebui sa incerce sa
obtina aceasta hegemonie. In timpul crizei din Golf (1990-1991) presedintele Bush a vorbit
despre stabilirea unei noi ordini mondiale bazate pe o cooperare americano-sovietica si o mai
mare incredere acordata legilor internationale si organizatiilor internationale. Cand americanii
si trupele aliate au triumfat in razboiul din Golf 1991 si URSS-ul s-a prabusit, unii observatori,
printre care si Charles Krauthammer (1991:23) au afirmat ca "traim intr-o lume unipolara”,
avand SUA ca putere hegemonica. Krauthammer a sustinut faptul ca SUA ar trebui sa se
bazeze pe "putere si vointa: puterea de a recunoaste lumea unipolara si vointa de a o
conduce”. O alta structura posibila in cazul evolutiei globale este un sistem multipolar. Fostul
presedinte al URSS , M. Gorbaciov dupa 46 de ani era foarte diferit: ”Sistemul bipolar si-a
epuizat potentialul”, a spusel celor adunati in cadrul colegiului Westminster . Cea mai mare
majoritate a populatiei era de parere ca solutia va fii multipolaritatea.

Daca Gorbaciov are dreptate si se dezvolta un traditional sistem multipolar statal, atunci tari ca
SUA, China, Germania, Japonia, si Rusia sunt cele mai probabile sa joace aceste roluri de
"poli”. Si alte cateva state, dintre care cel mai probabil India s-ar putea alatura acestora de
dinainte . Fostul presedinte Richard Nixon (1980:126), spre exemplu, estima faptul ca una din
tarile care ar putea deveni mare putere mondiala ar fi China in secolul XXI. Germania este si ea
la randul ei o tara care a inceput sa demonstreze virtuti diplomatice .

3
Exista cateva lucruri capabile de a modifica structura multipolara traditionala bazata pe stat.
Intradevar exista un acord general printre oamenii de stiinta cum ca sistemul nu va arata si nici
nu va opera asemeni sistemului multipolar existent in perioda celui de-al doilea razboi mondial.
O modificare ar fi aceea ca Natiunile Unite sau alte organizatii globale ar putea deveni mai
independente si chiar mai puternice. O alta posibilitate ar fi eventuala dezvoltare a unor poli
regionali. Europa, sub forma Comunitatii Europene sau a orcarei alte forme, ar putea deveni un
pol. Germania si Franta, spre exemplu, au stabilit in 1992 armate unite care pot servi in mod
neindoielnic ca un nucleu viitoarei armate europene. Exista de asemenea semne, care trebuiesc
mentionate, ale opozitiei fata de politica unica europeana.

Un pol nord american este posibil sa se dezvolte. O intelegere de liber comert exista deja intre
SUA si Canada, si negocieri trilaterale in vederea captarii Mexicului in ceea ce este numit
"Nord American Free Trade Association (NAFTA)” s-au incheiat. Aceasta ar forma un bloc
economic de 360 de milioane de consumatori si un castig de 6. 000 de miliarde de USD annual,
cu o treime mai mare decat cea a Comunitatii Europene. Pe langa NAFTA exista eforturi
vremelnice des etichetate drept "intrepinderi pentru initiativa americana”, sub forma extinderii
ideii de comert liber regional la intreaga emisfera vestica. Pana acum, faza este pur economica
si nu politica de cooperare, dar este posibil ca America de Nord si chiar emisfera vestica ar
putea deveni un alt pol regional (Hurrell, 1992).
Ceea ce putem spune cu siguranta este ca bipolaritatea nu mai exista. Noul sistem international
va avea probabil cateva caracteristici multipolare, dar nu se va concretiza in sistemul multipolar
timpuriu.

APARITIA LUMII NUCLEARE

Oricare ar fi progresul catre controlul armelor nucleare, sistemul mondial a fost pentru
totdeauna tulburat de folosirea bombei atomice asupra orasului Hiroshima pe 6 august 1945.
Armele atomice au schimbat relatiile de putere, prin introducerea posibilitatea de autodistrugere
totala a oamenilor. Ei practic au impartit lumea pentru cateva decenii in doua clase de putere:
cele doua mari superputeri, care detineau cea mai mare parte a armelor nucleare si ceilalti.
Probabil, rezultatul unui razboi nuclear este atat de dezastruos incat cea mai parte din sistemele
politice prevad sfarsitul lumii. Un rezultat este acela ca superputerile nucleare au evitat un
razboi direct intre ele. Un alt rezultat este acela ca discutiile pe baza armelor nucleare au
devenit un proces continuu. Deceniile de convorbiri despre arme au avut un succes limitat. Un
numar de acorduri au restrans arsenalele nucleare ale SUA si Rusia.

4
RAPIDITATEA INTERNATIONALA IN CALATORII SI COMUNICATII.

Un alt impact binefacator tehnologic asupra politicilor internatoinale este unei vaste
imbunatatiri a formelor calatorie si comunicare internationale. Aceasta are un impact asupra
nivelului de relatii la nivel inalt dar si asupra bazelor de relatie dintre oameni. Intre lideri
comunicarea si chiar intrevederile fata in fata au devenit mult mai populare. Summit-urile au si
ele capcanele lor (vezi cap. XI ), dar abilititatea conducatorilor de a-i vedea pe ceilalti
conducatori si tarile lor in termeni umani, este probabil sa indeparteze neintelegerile stereotipe,
care sunt una din cauzele suspiciunilor si tensiunilor.
Avantajele castigate in comunicare au afectat deasemenea punctele de vedere ale publicului. In
urma cu mai putin de un secol, un diplomat s-a referit la razboiul americano-spaniol ca la un
"mic razboi splendid”. Nici un razboi, cu moartea si durerea lui, nu a fost vreodata splendid, si
noua tehnologie de comunicare aduce faptele razboiului acasa la lume. Vietnam a reprezentat
primul razboi transmis vreodata la televizor; imaginile de pe timp de noapte ale luptelor si
suferintele cauzate au determinat opinia americana sa se intoarca impotriva razboiului. Cateva
plangeri ce au dus la slabirea dorintei americane de putere. Autorul de editoriale George Will a
expus faptul ca daca ar fi existat pe timpul razboiului civil american pledat pentru pace, unirea
s-ar fi pierdut si sclavia inca ar fi existat. Indiferent daca ar avea dreptate sau nu, el a
recunoscut puterea imaginilor transmise.

CRESTEREA INTERDEPENDENTEI ECONOMICE.

Cel de-al doilea razboi mondial a semnalat schimbari majore in comertul mondial si relatiile
monetare. Nivelul realatiilor de schimb au fost intr-o continua dezvoltare in ultimele secole, dar
mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial dezvoltarea a fost si mai accentuata.

Ca rezultat, si in interes propriu, SUA a condus la inlaturarea unor tarife si la inlaturarea unor
restrictii comerciale. Organizarea Intelegerii Generale cu privire la Tarife si Comert( The
General Agreement on Tariffs and Trade – GATT) a reprezentat un obiectiv esential al
activitatii. Un rezultat al cresterii comertului este o crestere a interdependentei; aproape toate
tarile au economii care se bazeaza pe pietele straine si pe resurse de aprovizionare.
Intelegerile monetare rezultate, se bazau pretul aurului si pe puterea dolarului american. Acest
sistem a fost in vigoare pana la inceputul anilor `70. Atunci un numar de factori, printre care si
slabirea dolarului si reaua vointa a SUA de a vinde aur la un anumit nerealist pret fixat, a adus
5
lumea in faza unui nou sistem de devize. Asta inseamna ca noile planuri sunt schimbate pe
bazele ofertelor si a cerintelor. Relatiile monetare au fost la sfarsitul razboiului in mod
considerabil peticite, initial in cadrul conferintei din Bretton Woods, New Hampshire din 1944.
Structura Bretton Woods include de asemenea si Fondul Monetar International, creat in scopul
de a stabiliza ratele curente de schimb, prin acordarea tarilor de imprumuturi monetare in
vederea indeplinirii cererilor internationale, in consecinta pastrarea proviziilor de resurse si
nevoilor necesare. FMI-ul continua sa aiba un rol vital in relatiile monetare. Mai nou este
Comunitatea Europeana care lupta pentru crearea unei libere circulatii, Unitatea Comunitatii
Europene, Unitatea Monetara Europeana (EMU) la sfarsitul anilor 1990. . Relatiile monetare
sunt de asemenea instabile pe un numar de fronturi. In ultimi ani, una din cele mai mari
probleme s-a referit la masivele imprumuturi acordate LDC-ului si la dificultatea acestor tari (in
special America Latina) pe care o intampina in achitarea ratelor si a dobanzilor programate.
Progresul inspre unitatea circulatiei europene care de asemenea a fost socata de criza accentuata
din Europa din septembrie 1992.

DEOSEBIRILE ECONOMICE DINTRE NORD SI SUD.

O realitate de baza a economiei mondiale este aceea ca majoritatea tarilor si a populatiilor sunt
sarace. Aceste tari corespund sudului. In crontrast, partea indestulata a lumii este concentrata in
cateva tari industrializate (nordul). Cu toate ca, cateva conditii economice absolute ale sudului
cunosc o usoara imbunatatire, discrepanta dintre nord si sud continua sa se mareasca. Din ce in
ce mai multe tari sarace au solicitat ca NIEO (New International Economic Order- Noua Ordine
Economica Internationala) sa se ghideze, punandu-se baza pe o mai mare impartire a bogatiilor
si pe sfarsitul politicilor monetare si de schimb care favorizeaza nordul.

EXPANSIUNEA SIST. DE STATISTICI AL NATIUNILOR LUMII

Lumea a treia a jucat de asemenenea un rol central in expansiunea sistemului de statistici al


natiunilor lumii. Imperiile coloniale infiintate de catre puteriile imperiale din vest s-au prabusit
dupa cel de-al doilea razboi mondial si in urmatorii ani mai bine de peste 100 de tari si-au
castigat independenta. Cea mai mare parte din aceste tari apartin lumii a treia. Nationalismul,
odata vazut drept declin, a fost revigorat si perspectivele si pretentiile acestor tari au schimbat
considerabil discutiile cu privire la economia si politica mondiala. Cei doi cercetatori, Hedley
Bull si Adam Watson(1982), au observat faptul ca intre 1500 si 1900 "scena internationala a
fost transformata de catre expansiunea europeana asupra restului lumii”. Mai mult, o regula de

6
baza a sistemului era aceea ca statele europene au conceput pentru ele formarea unui club
exclusiv purtator de drepturi superioare asupra celorlalte comunitati politice. Putine tari ce
aparin lumii a treia, precum Arabia Saudita au reusit sa atinga un nivel substantial de putere si
influenta. Si altele, percum Coreea de Sud si Singapore s-au dezvoltat din punct de vedere
economic si au reusit sa surclaseze unele din tarile sarace ale Europei. De asemenea, alte tari
asemeni Indiei, Braziliei si Nigeriei au devenit puteri regionale. Tarile celei de-a treia lumi s-au
reunit in miscari si organizatii precum Miscarea celor nealineati (Nonaligned movement) si
Grupul celor 77 in vederea promovarii propriilor interese. Tarile slab dezvoltate au obtinut de
asemenea o incredere considerabila in alte organizatii internationale. Tarile din lumea a treia in
momentul de fata detin o majoritate in cadrul Uniunii Generale a Natiunilor Unite si ele domina
cateva din agentiile si ramificatiile Natiunilor Unite.

Aceasta expansiune a sistemului international slabeste influenta euro-americana si cresterea


influentei afro-asiatico-latina a avut un impact profund. Asa cum Bull si Watson s-au exprimat,
tarile lumii a treia "au accelerat procesul de decolonizare si eliberare nationala, si au adus un
nou climat in lumea afacerilor in care regula coloniala stabilita de catre minoritatea coloniala a
fost vazuta drept nelegitima. Ei au gasit o noua tinta in neo-colonialism, dominarea tarilor
slabdezvoltate prin mijloace indirecte. Ei au mentinut egalitatea raselor, in mod special in
relatiile cu guvernarile din partea de sud a Africii. Ei au formulat cereri cu privire la dreptate
economica dintre natiunile bogate si sarace…(si au sustinut) liberarizarea culturii. Ei au
propagat ideologia lumii a treia sau punctul de vedere al lumii …care au servit la explicarea
istoriei relatiilor dintre europeni si noneuropeni in termenii acceptabili pentru ei. ”

DEZVOLTAREA COOPERARII INERNATIONALE.

Cu toate ca discordia a continuat sa existe in cadrul relatiilor internationale, perioada dupa cel
de-al doilea razboi mondial a fost de asemenea notabila din punctul de vedere al incercarilor
unor viitoare cooperari internationale. Natiunile Unite, fondate in 1945 ca succesoare a Ligii
Natiunilor Unite, a contribuit la mentinerea unui climat pasnic, si la imbunatatirea situatiei
economice si sociale. Rolul ei a fost totusi limitat de rezistenta statelor de a-si compromite
propriile interese, in ideea unui bine comun.

7
Concluzii

Experienţa ultimilor ani a demonstrat că o pârghie importantă a fost reprezentată de înfăptuirea unor
acţiuni menite a spori încrederea, înţelegerea resorturilor comune necesare proiectării stabilităţii şi
securităţii la nivel internaţional. Ameninţările reprezentate de terorism, proliferarea armelor de
distrugere în masă, diferitele tipuri de trafic (persoane, arme stupefiante etc.), conflictele îngheţate
cu caracteristici specifice imprimate de factori regionali sau globali, în condiţiile diminuării
barierelor în calea difuziunii lor şi propagării multidirecţionale a efectelor lor negative pe diferite
paliere (apărare, economic, societate, identităţi etc.) fac necesare răspunsuri colective, iar NATO şi
PESA oferă astfel de mecanisme viabile de răspuns. Pericolelor Războiului Rece i-au urmat
perspective mai promiţătoare, dar nu lipsite de provocări, oportunităţi şi riscuri noi, astfel că o nouă
Europă, beneficiind de o nouă configuraţie de integrare politică, se naşte concomitent cu o nouă
structură de securitate euroatlantică, în care NATO joacă rolul principal. Alianţa se află în centrul
eforturilor întreprinse pentru a stabili noi forme de cooperare şi de înţelegere reciprocă în regiunea
euroatlantică, angajându-se în desfăşurarea unor noi activităţi, favorizând instaurarea unei stabilităţi
mai mari.Existenţa modernă a naţiunilor şi a statelor presupune un permanent avans al cunoaşterii,
capacitatea de a analiza şi prognoza, spirit de adaptare şi acţiune anticipativă. În acest context,
realizarea securităţii în multiplele ei ipoteze reprezintă o condiţie obligatorie a supravieţuirii şi
dezvoltării sistemelor social-politice. În mediul academic sau în centrele superioare de decizie
securitatea tinde să fie abordată în termeni asociaţi interesului naţional şi cooperării/ concurenţei
internaţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării, vulnerabilităţilor, riscurilor, pericolelor,
ameninţărilor la nivelurile local, naţional, zonal, regional sau global. Analiza de securitate include,
de obicei alegerea politică, capabilităţile şi intenţiile unui actor internaţional şi tot mai presant
ameninţările.
După terminarea Războiului Rece în anii 1990-1991, URSS şi Iugoslavia s-au destrămat, NATO şi
UE s-au extins spre est, în direcţia bazinului Mării Negre, Caucazului şi Orientului Apropiat; UE
accede spre statutul de actor mondial, la rivalitate cu SUA, Federaţia Rusă şi-a redus influenţa
politico-militară, China şi India aspiră la rangul de „superputeri politico-economice”. Strategia
europeană de securitate şi toate celelalte instrumente direct relaţionate acesteia pot fi considerate un
răspuns la Strategia de Securitate Naţională a SUA sau la Conceptul Strategic al NATO, dar nu
reprezintă, in fapt, decat dovada că factorii de decizie europeni consideră că dimensiunea de apărare
a Europei trebuie dezvoltată şi sprijinită cu mijloace şi eforturi proprii. Cunoscand toate aceste
aspecte, credem că pot fi desprinse cateva concluzii:

8
1. Datorită puterii sale economice (a doua după SUA), Uniunea Europeană trebuie să-şi asume şi
responsabilităţi strategice globale. In cooperare cu NATO, UE trebuie să-şi consolideze cadrul
instituţional şi operaţional pentru a răspunde adecvat crizelor şi conflictelor regionale.
2. Viitorul PESA depinde in mare măsură de acordul celor 25 de state membre asupra unei agende
comune privind interesele strategice. Aceasta va insemna in principal: o percepţie comună asupra
ameninţărilor la adresa securităţii; voinţă politică pentru a aplica in mod punctual şi coherent
instrumentele diplomatice, economice şi de gestionare a crizelor; imbunătăţirea capabilităţilor civile
şi militare existente.
3. Probabil că UE nu dispune incă de instrumente militare adecvate, insă experienţa sa in domeniile
nonmilitare,precum comerţ extern, dezvoltare, politica privind mediul,cooperare in domeniul
poliţiei, justiţiei şi informaţiilor, politica de imigrare şi diplomaţie multilaterală constituie o bază
care contribuie la contracararea ameninţărilor tot mai mult nonmilitare.
4. Proiecţia securităţii şi stabilităţii dincolo de graniţele Uniunii prin mijloace diplomatice,
economice şi, in ultimă instanţă, militare, reprezintă o iniţiativă lăudabilă a UE, ce a cunoscut
numeroase progrese. Totuşi, cateva semne de intrebare persistă, şi anume: Rămane PESA un
instrument de stabilizare a periferiei Europei sau ar trebui extins la scară
globală?, Ce misiune dintre categoria celor de tip “Petersberg” ar trebui să aibă prioritate (cele de
gestionare a crizelor şi reconstrucţie post-conflict sau cele de impunere a păcii)? etc.
Probabil că viitoarele realităţi şi necesităţi ale lumii contemporane vor răspunde la aceste intrebări.
5. Divergenţele Statele Unite ale Americii – Marea Britanie versus Germania - Franţa impietează
asupra procesului
de edificare a politicii de securitate şi apărare europene.
6. In perspectivă este de aşteptat că PESA să evolueze in direcţia transferului tot mai mare de
suveranitate către
instituţiile Uniunii Europene, apărarea naţională devenind subsidiară celei europene.

9
BIBLIOGRAFIE

3. Calvocoressi, Peter – Politica mondială după 1945, Bucureşti, Editura Alfa, 2000.

4. Chomsky, Noam – Hegemonie sau supravieţuire: America în căutarea dominaţiei mondiale,


Filipeştii de Târg, Editura Antet XX Press, 2003.

5. Hobsbawm, Eric – O istorie a secolului XX: Era extremelor: 1914-1991, Chişinău, Editura
Cartier, 1999.

6. Huntington, Samuel P. – Cine suntem?: provocările la adresa identităţii naţionale americane,


Filipeştii de Târg, Editura Antet XX Press, 2004.

7. Kissinger, Henry A. – Are nevoie America de o politică externă?: către diplomaţia secolului
XXI, Bucureşti, Editura Incitatus, 2001. Hobsbawm, Eric – O istorie a secolului XX: Era
extremelor: 1914-1991, Chişinău, Editura Cartier, 1999.

SURSE INTERNET

• http://www.athenian-legacy.com/2010/02/evolutia-sua, accesat pe 25 septembrie 2010;

• www.google.md/sua - evolutia politicii externe , accesat pe 25 septembrie 2010

10
Ministerul Educatiei din Republica Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Relatii Internationale,Stiinte Politice si Administrative

Catedra Relatii Internationale

REFERAT:

’’Strategia integrarii politicii externe a SUA dupa

cel de-al doilea razboi mondial’’

A efectuat: Pirgaru Ina,

gr.402,RI

A controlat:Conacu Vasile,

lector universitar

Chisinau,2010

11