Supplex Libellus Valachorum

Documentul publicat la Cluj în 1791

Supplex Libellus Valachorum este numele sub care a rămas în istorie memoriul naţiunii

române din Transilvania din 1791, cel mai important act politic al românilor transilvăneni din

secolul XVIII. Produs al celor mai luminate minţi ale intelectualităţii româneşti, născut în

contextul iluminismului care zguduia vechea Europă, actul încununează eforturi îndelungate

pentru emancipare politică şi naţională a românilor precum şi o serie lungă de memorii şi petiţii.

Supplex Libellus formulează sintetic revendicările poporului român şi este un document

programator pentru lupta pentru emancipare naţională care avea să aibă loc în secolul XIX,

până la apariţia după o sută de ani a Memorandumului din 1892.

Memoriul se adresează împăratului Leopold al II-lea al Austriei, instalat de numai un an pe tron,

după moartea reformatorului Iosif al II-lea. Înainte de moarte, Iosif al II-lea, dezamăgit de

efectele politicii sale reformatoare, revocase reformele şi provocase refacerea imperiului

absolutist, dar care trebuia să dea socoteală fermentului produs de reformă şi de ideile

revoluţionare franceze. În lumina acestor evoluţii, românii din Transilvania, ca şi celelalte

popoare din imperiu, trebuiau să reacţioneze pentru a-şi formula propriile revendicări.

La redactarea memoriului au participat, direct sau indirect, Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe

Şincai, Ioan Molnar-Piuariu, Iosif Mehesi de la Cancelaria aulică, Ioan Para vicarul de

Năsăud, Ignatie Darabant episcop de Oradea şi alţii. Prima versiune a fost redactată în limba

germană, iar forma finală a fost în limba latină. Teza fundamentală a documentului este că

„drepturile omului şi ale societăţii civile” sunt ţinta cea mai înaltă a împărăţiei şi că nicio parte a

cetăţenilor nu trebuie să lipsească pe alta de drepturile ei şi să o asuprească. Prin urmare

naţiunea română cere să i se redea drepturile străvechi de care a fost despuiată fără nici un

drept în secolul XVII. Petiţia arată că naţiunea română este cea mai veche şi mai numeroasă din

Transilvania şi face un scurt istoric al naţiunii române, care se trage din coloniştii lui Traian şi a

rămas neclintită în faţa năvălirilor barbare, a ales pe regele ungurilor Tuhtum după ce ducele

Gelu a pierdut lupta cu ei, că românii sunt creştini încă de pe vremea stăpânirii romane. Pe de-o

parte sunt aduse argumente istorice, pe de altă parte argumente bazate pe superioritatea
numerică. Scopul final al românilor este acela de a intra în viaţa politică a ţării în virtutea

echităţii date de numerozitatea ei.

Memoriul a fost sortit eşecului de momentul politic nefavorabil. Revendicările sale presupuneau

o revizuire fundamentală a sistemului constituţional al naţiunilor politice recunoscute. Dieta din

1790-1791 ţintea la restabilirea privilegiilor feudale, românii fiind excluşi în continuare de la

viaţa politică, iar împăratul a fost nevoit să cadă de acord cu marea nobilime. Astfel, atunci când

memoriul a ajuns la împărat, el căzuse deja de acord cu nobilimea, dar l-a trimis Dietei pentru

dezbatere. Cancelaria Aulică în frunte cu contele Samuel Teleki respinge punct cu punct

revendicările românilor, considerând inutilă ridicarea unei a patra naţiuni recunoscute. Memoriul

a fost citit în Dietă în iunie 1791, producând consternare şi indignare. Referatul Dietei fu

prezentat în şedinţa din 2 iulie, atacând toate fundamentele revendicărilor. În mare Dieta refuză

să accepte faptul că românii vor să constituie o naţiune politică proprie, motivând că ei se

bucură deja de toate drepturile în cadrul naţiunilor existente, iar o naţiune nouă ar răsturna

întreg sistemul. Se consideră chiar că românii sunt suficienţi reprezentaţi în Dietă (deşi ăn

componenţa ei era doar un român din 422!) Ca răspuns, stările legiferează explicit menţinerea

sistemului constituţional. În rândurile elitei româneşti această evoluţie a dus la o alarmare

generală care s-a transformat în timp într-o luptă febrilă pentru cauza naţională şi care a dus la

cristalizarea conştiinţei de sine a naţiunii române din Transilvania.

Bibliografie

 Prodan, David, Supplex Libellus Valachorum : din istoria formării naţiunii române,
Editura Enciclopedică, Bucureşti 1998 ISBN 973-45-0237-9