Vega

146

martie 2015

Eclipsă de Soare Astroclubul

de CĂtălin Fus Bucureşti
 Cuprins Vega
146

martie 2015

Foto copertă

Cătălin Fus
Eclipsa totală de Soare
Faza parțială
2012-11-14, Nikon D5100
Pixinsight, Pentax 75 SDHF,
1 Întâmplări Astronomice de Primăvară de Adrian Bruno Șonka Queensland, Australia.

3 Observarea Astronomică a Soarelui de Alex Burda Redactori

Adrian Bruno Șonka

6 De unde a venit Luna? de Elisabeta Petrescu Redactor Șef

Elisabeta Petrescu
8 Dâre de Stele de Ioan Agavriloaiei
11 Pasionat de Astronomie cu Dragoș Brașov
ISSN 1584 - 6563
Harta Cerului
astroclubul@gmail.com
14
Vega- martie 2015 Astroclubul București
 Întâmplări Astronomice de Primăvară
Adrian Bruno Șonka

Fotografia de pe coperta acestui număr al revistei Vega Locuitorii din jumătatea de nord a Marii Britanii vor Calcule realizate cu Winoccult
surprinde faza parțială a unei eclipse totale de Soare care avea o acoperire de peste 90% a Soarelui, condiții sim-
s-a produs pe 13/14 noiembrie 2012 și a fost vizibilă din ilar întâlnindu-se și în nordul Norvegiei. Începutul Maximul Sfârșitul
emisfera opusă țării noastre. eclipsei eclipsei eclipsei
De la Polul Nord se va putea vedea o eclipsă totală cu Oraș U.T. U.T. U.T.
h m s h m s h m s
Pe 20 martie vom putea vedea „de acasă” o eclipsă de Soarele la sub un grad față de orizont.
Arad 8 41 36 9 50 20 11 00 57
Soare, dar numai în faza parțială a ei. Bacău 8 51 13 9 59 18 11 8 11
Practic din toată Europa se poate vedea eclipsa, ba chiar Baia Mare 8 47 4 9 55 53 11 5 59
Eclipsa începe în jurul orei 10:45 (pentru momente mai și din Nordul Africii și din țările Israel, nordul Iranului, Botoșani 8 51 38 10 0 5 11 9 19
exacte consultați tabelul), are maximul în jurul orei nordul Chinei și jumătatea estică a Mongoliei. Brăila 8 52 16 9 59 38 11 7 40
11:55 și se termină la 13:05, cu o durată medie pentru
țara noastră de două ore și 20 de minute. Brașov 8 48 16 9 56 19 11 5 28
București 8 48 17 9 55 45 11 4 17
Acoperirea Soarelui de către Lună va varia în funcție de Buzău 8 50 4 9 57 40 11 6 11
locul observației, fiind mai scăzută în sudul țării și mai Cluj-Napoca 8 45 47 9 54 27 11 4 31
ridicată în nord. Procentul de acoperire a Soarelui va fi Constanța 8 52 59 9 59 38 11 6 53
situat între 40 și 55%.
Craiova 8 44 2 9 51 55 11 1 21
Drobeta-Turnu Severin 8 42 20 9 50 30 11 0 25
La București eclipsa va începe la 10:48, are maximul la
Focșani 8 51 5 9 58 49 11 7 20
11:55 și se termină la 13:04, cu o acoperire a Soarelui de
Galați 8 52 31 9 59 55 11 7 59
43%. Iași 8 52 47 10 0 55 11 9 42

Eclipsa se va vedea totală de la Polul Nord și regiunile Oradea 8 43 24 9 52 17 11 2 50

învecinate. Locuitorii Insulelor Feroe vor avea parte de Piatra Neamț 8 50 31 9 58 49 11 8 0
o totalitate de maxim două minute și 30 de secunde, Pitești 8 46 22 9 54 16 11 3 27
aproximativ aceleași condiții intâlnindu-se și în arhipe- Ploiești 8 48 30 9 56 11 11 4 57
leagul Svalbard. Râmnicu Vâlcea 8 45 40 9 53 45 11 3 12

Maximul eclipsei se poate vede de undeva din nord-estul Satu Mare 8 45 34 9 54 30 11 4 54

Insulelor Feroe, la ora 11:45 (ora României), cu o o du- Sibiu 8 45 50 9 54 10 11 3 52
rată a totalității de 2 minute și 47 de secunde. Suceava 8 50 52 9 59 22 11 8 44
Târgu Mureș 8 47 9 9 55 38 11 5 22
Timișoara 8 40 59 9 49 38 11 0 12

Vega- martie 2015 1 Astroclubul București

Vega- martie 2015 2 Astroclubul București
 Observarea Astronomică a Soarelui
În luna martie a acestui an, emisfera nordică va fi din nou
gazda unuia dintre cele mai spectaculoase fenomene astro-
nomice: o eclipsă de Soare. Aceasta se va produce în ziua de
20 martie iar totalitatea va putea fi observată în regiunile nor-
dice îndepărtate şi cele arctice ale Oceanului Atlantic şi a Eu-
ropei. Durata maximă a totalităţii va fi de 2 minute şi 46 de
secunde şi se va înregistra pe ţărmul nordic al insulelor Feroe.
Pentru continentul european, această eclipsă de Soare va fi
una parţială, în diverse grade de acoperire a Soarelui, cu-
prinse între 30 şi 98%, evident în funcţie de locul de unde
va fi observată. Fiindcă totalitatea se produce în nordul ex-
trem, cu cât ne vom apropia de nordul Europei şi de banda
de totalitate, cu atât eclipsa parţială va fi mai intensă.
Pentru aceia dintre noi care nu avem de gând să călătorim,
eclipsa parţială va fi vizibilă în România în condiţii foar-
te bune din punct de vedere al momentului zilei, exact
când Soarele se află la meridian, deci în cea mai înaltă
Vega- martie 2015
poziţie aparentă pe cer. De asemenea, gradul de acoper-
ire a discului solar va fi relativ mare, variind între 40 şi
63% (cel mai mare în nordul României).
Pentru aceia care vom observa din Bucureşti acest fenomen
astronomic, eclipsa parţială va începe  cu primul contact
la momentul (în  timp  universal - UT) 8:48:11,57, adică
ora 10:48:11,57 TLR (timp legal român), cu o primă etapă
a parţialităţii care va dura puţin mai mult de oră. Maximul
eclipsei va fi atins la momentul 9:55:38,1 UT (11:55:38,1
TLR), discul solar urmând să fie acoperit în proporţie de
43,39%, deci aproape la jumate. După maximul eclipsei, va
urma a doua etapă a parţialităţii care va dura puţin mai
mult de o oră. Ultimul contact se va produce la momentul
11:04:13,2 UT (11:04:13,2 TLR), moment în care eclipsa
parţială de Soare se va considera încheiată.
Diagrama
desfăşurării
ecipsei
observată din
Bucureşti
3 Astroclubul București
Alex Burda
În ceea ce priveşte soluţiile de observare a fenomenu-
lui, nu mai trebuie spus (şi nu se poate niciodată insis-
ta îndeajuns) că orice încercare de observare vizuală
a Soarelui trebuie făcută cu cea mai mare precauţie
posibilă. Niciodată şi sub absolut nici o formă nu vom
privi Soarele direct cu ochiul liber, şi cu atât mai puţin
direct prin vreun instrument optic de orice fel. Întot-
deauna şi indiferent de soluţia de observare directă, va
trebui să ne asigurăm protecţia adecvată pentru ochi.
Cea mai simplă soluţie de protecţie sunt ochelarii spe-
cial concepuţi pentru observarea vizuală a eclipselor,
dar şi aceştia trebuie folosiţi corespunzător.  Pentru
observarea cu ajutorul instrumentelor, se vor folosi
filtre special concepute care se vor plasa numai în faţa
obiectivului (niciodată la ocular).
Totuşi, şi în cazul folosirii filtrelor de protecţie există
riscuri legate de calitatea lor şi de felul în care sunt
manipulate înainte şi în timpul observării eclipsei, de
aceea cea mai sigură metodă de observare a eclipsei
(cu atât mai mult a unei parţiale) este observarea indi-
rectă, prin proiecţie. Proiecţia se poate realiza cu sau
fără un instrument astronomic şi presupune proiect-
area imaginii Soarelui pe un ecran. 
Desigur, la observarea prin proiecţie a Soarelui, uti-
lizarea unui instrument (există metode simple care nu
necesită instrument) prezintă cele mai mari avantaje
întru-cât imaginea Soarelui apare mărită şi permite
observarea a mai mult decât doar acoperirea discului
solar.

Exemplu de observare a eclipsei prin proiecţie
Spre diferenţă de o eclipsă totală, una parţială de Soare
oferă mult mai puţine fenomene de observat. Totuşi, o
eclipsă parţială de Soare nu este complet lipsită de in-
teres pentru un astronom amator.
Cele mai evidente fenomene, şi care pot fi observate într-o
oarecare măsură şi fără un instrument optic, sunt mo-
mentele de contact în primul rând de la începutul dar şi
de la finalul eclipsei. Pentru a nu fi suprinşi de momentul
producerii primului contact este bine să ştim că în emis-
fera nordică o eclipsă de Soare începe întotdeauna din-
spre dreapta (vest) iar cu ocazia acestei eclipse parţiale,
discul solar va fi acoperit în partea sa de sus (nordică).
Pentru aceia care observăm eclipsa parţială cu ajutorul
unui instrument (prin proiecţie sau cu ajutorul unui fil-
tru), cel mai spectaculos fenomen astronomic poate fi
considerat deplasarea Lunii în spaţiu, în mişcarea sa de
revoluţie în jurul Pământului. Cu ochiul liber, în restul
timpului, putem observa acest fenomen numai de la o
zi la alta, ca urmare a momentelor diferite ale răsăritu-
Vega- martie 2015
lui şi a schimbării poziţiei lunii faţă de stelele prin faţa
cărora se deplasează. Dar nu putem spune că o sesizăm
cu adevărat. Cu ajutorul unui instrument, deplasarea
lunii poate fi observată mai bine şi în timpul ocultaţiilor,
atunci când aceasta trece prin faţa unor stele sau a celor-
lalte planete. Dar acest gen de fenomene presupun mai
multă experienţă observaţională şi de aceea nu sunt la
îndemâna oricărui astronom amator.
În schimb,  o eclipsă de Soare face  observarea acestui
fenomen accesibilă şi amatorilor mai puţin experimen-
taţi şi chiar şi simplilor curioşi de ocazie, atâta timp cât
măsurile de siguranţă sunt corespunzătoare. Astfel, prin
observarea cu un instrument (mai ales prin proiecţie)
a unei eclipse parţiale de Soare, deplasarea Lunii este
foarte uşor de sesizat pe măsura trecerii ei prin faţa dis-
cului solar, cu atât mai uşor cu cât numărul petelor so-
lare prezente este mai mare.
4 Astroclubul București
Mai mult, pe lângă caracterul spectacular al observării
deplasării Lunii, acest tip de observaţie evidenţiază şi
natura reală a eclipselor de Soare ca fenomen. Astfel,
în mai mare măsură decât cele totale, eclipsele parţiale
de Soare arată clar că deşi denumit “eclipsă”, fenomenul
este în realitate o ocultaţie lunară deci un fenomen în
care rolul principal îl joacă de fapt Luna.
sursa: msnbcmedia.msn.com
Evident, la un alt nivel de dotare tehnică, eclipsa parţială
din 20 martie va fi o ocazie excelentă pentru observaţii
fotografice. Poate cele mai frumoase şi mai fascinante
imagini care pot fi realizate în timpul acestui fenomen
sunt acelea care arată Soarele ocultat în contextul peisa-
jului înconjurător. Dar las prezentarea altor soluţii teh-
nice şi a altor tipuri de observaţii care pot fi efectuate fo-
tografic în timpul unei eclipse parţiale de Soare, în seama
astronomilor amatori specializaţi în efectuarea lor.
sursa: jackforknerphotography.com
 Din prelucrarea datelor culese din cele 6 de observaţii
au rezultat şi graficele activităţii solare complete până la
acest moment.

Aşadar, atât în sine cât şi prin prisma a ceea ce fiecare

dintre noi îşi propune să observe,  eclipsa parţială de
Soare din 20 martie va fi fără îndoială un fenomen deo-
sebit de interesant, de care, în condiţiile în care vizibili-
tatea va fi optimă, va trebui să ne bucurăm. Mai ales că
pentru următoarea eclipsă parţială (mult mai puţin
spectaculoasă) vom avea de așteptat 5 ani. Aşa că nu ne
putem dori decât să avem cer senin!
Observarea şi evoluţia activităţii Soarelui
în ianuarie 2015
În luna ianuarie 2015, am efectuat efectiv 6 observaţii so-
lare. Numărul redus de observaţii a avut drept principală
cauză starea foarte nefavorabilă a vremii caracterizată prin
perioade foarte lungi în care cerul a fost complet acoperit.
Datele culese din cele 6 observaţii au încărcate, după pre-
lucrare, în bazele de date ale AAVSO şi SOS-PTMA şi
se regăsesc în  Jurnalul Solar AAVSO, numărul 1/2015,
volumul 71, p. 5.
Activitatea solară în luna ianuarie a avut o evoluţie
constantă în prima jumătate a lunii, urmată de o scă-
dere bruscă în ziua de 17, cu o menţinere la acest nivel
scăzut până în data de 25 când a înregistrat o creştere
bruscă la un nivel superior celui din prima parte a lunii.  ce anul trecut a menţinut un ritm de creştere, pare să fi
Pe ansamblu, activitatea solară a revenit la nivelul în-
registrat în cea mai mare parte a anului 2014, după
creşterea substanţială înregistrată în vara trecută.
În ceea ce priveşte evenimentele solare, în luna ianuarie
2015 s-au înregistrat 189 de erupţii din care 13 de clasă
M (mai intense), 160 de clasă C şi 16 de clasă B (mai
slabe). Pe ansamblu un nivel de activitate eruptivă mai
scăzut decât cel al lunii decembrie 2014.
Se mai poate remarca faptul că activitatea solară, după
intrat într-o etapă de stagnare iar datele curente pentru
luna februarie tind să confirme această evoluţie.
Rămâne însă de văzut ce va urma în lunile următoare.

Vega- martie 2015 5 Astroclubul București

 De unde a venit Luna?
Privită prima oară de Galileo Galilei printr-o lunetă,
Luna a fost dintotdeauna un mister pe care oamenii au
încercat să-l explice.
Nimeni nu știe cu precizie cum s-a format satelitul natu-
ral al Pământului. O problemă întâmpinată în determin-
area originii Lunii se leagă de dimensiunile ei, care sunt
mari pentru un satelit. Mai există sateliți de diametre
mari, chiar mai mari decât ale Lunii. Titan a lui Saturn
are un diametru de 5,150 km iar sateliții lui Jupiter: Io –
3, 630 km, Ganymede – 5,268 km și Callisto – 4,806 km.
Însă, în aceste cazuri, sateliții sunt pitici în comparație
cu planeta lor (excepția fiind Pluto, al cărui satelit Char-
on a fost descoperit abia în 1978). Existența lor se ex-
plică prin capturarea de către planeta respectivă a unor
obiecte mai mici, care au ajuns să orbiteze in jurul ei.
Teorii despre formarea/originea Lunii.
Au existat mai multe teorii care rivalizau între ele, fără
să reușească să explice complet existența Lunii. Trebuie
luate în considerare mărimea Lunii și faptul că aceasta
are orbita înclinată 5 grade față de planul orbital al plan-
etei Pământ (planul ecliptic). Sistemul Pământ-Lună are
cel mai mare moment cinetic din Sistemul Solar, cele
două obiecte formând practic o planetă dublă; nucle-
ul Lunii este proporțional mult mai mic față de cel al
Pământului (mai puțin de 3% din masă, față de 30% la
Terra). Teoriile de formare a Lunii trebuie să includă și
Vega- martie 2015
faptul că izotopii stabili de oxigen (16O, 17O, 18O) din
rocile lunare și terestre au aceeași abundență relativă,
ceea ce indică faptul că Pământul și Luna s-au format la
aceeași distanță de Soare, relativ apropiate una de alta.
O teorie dezvoltată de doi savanți care au trăit la secole dis-
tanță unul de celălat, a fost că Luna s-a format prin agregare
dintr-un inel de materie care a ajuns pe orbita sa actuală.
Potrivit acestei teorii, Luna și Pământul s-au format din
același nor de gaz, Terra formându-se înainte și lăsând în
urmă destulă materie mai ușoară pentru formarea unui alt
obiect. Chiar dacă această teorie explică izotopii de oxigen
identici din roca terestră și lunară, eșuează în explicarea lip-
sei apei pe Lună. Mai mult, dacă Luna s-ar fi format atât de
aproape de Pământ, orbita ei ar fi fost în planul ecuatorial.
Teoria agregării
6 Astroclubul București
Elisabeta Petrescu
O altă teorie susține că Luna a fost la început o planetă
independentă, mai apoi captată de Pământ. Cu toate
că, Luna fiind așa mare, captarea unei planete de către
o altă planetă apropiată ca mărime este un eveniment
foarte puțin probabil. Dacă Luna ar fi fost captată, ar fi
provenit de undeva din apropierea planetei Mercur și ar
fi perturbat planetele dintre noi și Soare. Teoria captării
poate explica de ce Luna acum orbitează la o înclinație
de 5 grade față de planul ecliptic, dar nu explică ase-
mănarea de structură a rocilor terestre și lunare (ce ne
indică faptul ca Luna și Terra s-au format în aceeași
perioadă de timp). Astfel, teoria este neverosimilă.
Teoria captării
O altă teorie propusă a fost că, la începutul formării
Pământului, acum 4.6 miliarde de ani, proto-Pământul
se rotea în jurul axei sale cu o viteză foarte mare, ceea ce
a făcut ca la ecuatorul lui să se formeze o umflătură care
s-a separat formând Luna. Această teorie a fost dezvol-
tată din faptul că Luna se îndepărtează de noi (în mo-
 mentul actual, 4 cm pe an). Locul de separare ar fi fost
Oceanul Pacific, iar oceanul Atlantic s-ar fi format pen-
tru restaurarea echilibrului – din cauza masei dispărute
din partea opusă a planetei. După formare, cele două
corpuri ar fi continuat să acționeze unul asupra celuilalt
și forța de frecare datorată mareelor a încetinit ambele
obiecte; astfel Luna a căpătat o orbită mai mare. Teoria
explică de ce nucleul Lunii nu este la fel de masiv ca al
planetei noastre și similaritatea în oxigenii izotopi.
Teoria fisiunii
Chiar dacă la început această teorie a stârnit un mare
interes, curând au apărut îndoieli din partea astronomi-
lor și fizicienilor, deoarece cele două corpuri și-ar fi
perturbat reciproc orbitele fără să rămână împreună iar
Oceanul Atlantic este mult mai tânăr, având 130 milio-
ane de ani.
Explorarea fizică și determinarea aproximativă a vârstei
Lunii produc noi teorii prin care oamenii de știință
rezolvă problema originii Lunii și a reliefului ei. Luna
s-ar fi format prin impactul cu un obiect de mărimea
lui Marte cu proto-planeta Pământ. Este cea mai bună
ipoteza, și pare să explice toate problemele amintite mai
Vega- martie 2015
sus. S-a ajuns la concluzia că Luna s-ar fi format când un Ciocnirile cosmice sunt recunoscute ca fiind o mare
asteroid masiv (Theia) s-a lovit de proto-Pământ acum forță în evoluția Sistemului Solar. În prezent, ideea că
4,5 miliarde de ani. Teoria explică de ce densitatea Lunii o planetă mult mai mică s-ar fi ciocnit cu o alta și a
echivalează cu învelișul Pământului și de ce Luna nu are adus la nașterea Lunii este acceptată de majoritatea as-
un nucleu mare de fier. tronomilor.
În primii 750 milioane de ani, Luna a trecut printr-o
perioadă de bombardament cu alți meteoriți și asteroizi,
care au spart din „crusta” ei și au creat cratere. Acum
3,5 miliarde de ani aceste bombardamente s-au rărit și
a urmat o perioadă de activitate vulcanică. Magma de
la 100 km adâncime a ieșit la suprafață și a umplut cra-
terele joase. Lava s-a solidificat și a produs reliefuri plate
mai închise la culoare ce se numesc „mări”. Această ac-
tivitate vulcanică s-a încheiat acum 3,2 miliarde de ani,
și de atunci Luna a rămas inactivă. Multe cratere din
trecutul Lunii s-au astupat și nu mai sunt observabile.
Unul din cele mai recente cratere mari este Copernic
(cca 900 milioane ani).
Lectură de aprofundat:
Astronomy–The Evolving Universe 5 edition, Wiley, 1988,
Canada.
Jack J. Lissauer and Imke de Pater, Fundamenental Plan-
etary Science-Physics, Chemistry and Habitability, Cam-
bridge University Press, 2013, USA.
Willy Ley, Observatorii Cerului–O istorie neobișnuită a
astronomiei de la Babilon pînă la era cosmică, The Vi-
king Press, 1963, New York.
Universe-The defenitive Visual Guide, DK, 2005, Great
Britain.
Peter Greogo, The Moon-How to Observe it, Springer,
Teoria coliziunii 2005, Great Britain
7 Astroclubul București
 Dâre de Stele
Ioan Agavriloaiei

Pentru mine realizarea imaginilor cu dâre de stele a
devenit un mic hobby asociat cu ieșirile la observații.
Sunt convins că acest stil de fotografie încă are multe de
arătat și permanent sunt lucruri noi de învațat. În timp
ce îmi desfășor o sesiune de observații astronomice am
grijă ca înainte de aceasta să fixez camera digitală pe un
trepied și prin intermediul unui intervalometru să rea-
lizez o sesiune de expuneri.
Prima și cea mai simplă metodă este expunerea unui
singur cadru cu o durată mare de timp.
Imaginea finală este reprezentată mai jos unde se poate
observa o voalare prematurară a cerului din cauza
poluării luminoase, motiv pentru care, metoda este din
ce în ce mai puțin folosită. Pentru fotografia de mai jos
timpul de expunere este de 10 minute la 800 ISO, f2.8.

Prima peliculă fotografică consumată de mine într-o

sesiune de astrofotografie (cred că prin 2003) a conținut
și câteva imagini cu dâre de stele, din păcate filmul te
limitează în a realiza o sigură expunere cu durată lungă,
spre exemplu 20-30 minute pe un film de 400 ASA.
Forțând expunerea nu obțineai decât o frumoasă decol-
orare a filmului. Pentru expuneri mult mai lungi aveai
nevoie de un cer lipsit de poluare luminoasă și lumini
parazite.

O dată cu apariția camerelor fotografice digitale și dez-

voltarea soft-urilor, au apărut noi perspective în realiza-
rea fotografiilor cu dâre de stele folosind diferite tehnici
și compoziții. În articolul de față vreau să vă dezvălui
câteva din tehnicile folosite de mine de-a lungul timpu-
lui, care și ele sunt în continuă perfecționare.
Echipament necesar: aparat foto de orice tip care să
poată expune cel puțin 15 secunde, trepied cât mai rig-
id, să nu avem probleme cu vibrațiile sau vântul, teleco-
mandă de orice tip, ideal un intervalometru, sistem de
încălzire a obiectivului (rezistențe, feon, etc.).
Al tip de fotografie constă în realizarea unei compoziții
din mai multe cadre cu timpi de expunere mici spre ex-
emplu 30 secunde până la 1 minut. Eu folosesc în pre-
lucrare programul Starstax cu rezultate destul de bune.
Imaginea următoare redă o expunere clasică în steaua
Polară și este compusă din 90 de fotografii la 30 de se-
cunde expunere, sensibiliate 800 ISO, focală 20 mm,
f2.8 pe un fundal de toamnă târzie undeva la marginea
pădurii în județul Iași.
Folosind distanțe focale mai mari ca de exemplu 50
mm, imaginea poate deveni mai dramatică, dar trebuie
atenție mare la vibrațiile introduse în sistem de oglinda
aparatului fotografic (surprinzător, dar și pentru o astfel
de poză trebuie activată optiunea mirror lookup). Ex-
punerea este realizată din 32 de cadre la 30 secunde.
Ca să obțin cerul în nuanță albastră am pornit expunerea la
o oră după apusul Soarelui, iar pentru a obține o dâră con-
tinuă a stelelor, pentru ca nu o aveam din cauza diferenței

Vega- martie 2015 8 Astroclubul București

 mari de timp între expuneri (o secundă între declanșări)
am activat opțiunea gap filing din Starstax. Restul a venit
de la sine, clădirea și cu turnul aparțin unei fabrici vechi de
caramidă din perioada interbelică undeva la 15 km de Iași.
Pentru această imagine m-am folosit de lumina paraz-
ită ca să-mi lumineze câmpul, cerul având o magnitu-
dine de +6,3.
Imaginea conține 80 de cadre la 30 scunde expunere,
f2.8, ISO 800, focală 17 mm. Inițial am luat mult mai
multe cadre, dar acoperirea mare cu nori de la sfârșitul
expunerii, făcea ca în compunerea finală, să apară stele
independente față de dâre.
Când fac star trail din locuri cu cer foarte calitativ, închid
2-3 trepte ale diafragmei obiectivului, deoarece apar pe ex-
Vega- martie 2015
punere prea multe stele. Închiderea diafragmei produce și
ea câteva efecte, ca de exemplu imaginea este mult mai
clară și stelele sunt mult mai punctiforme, dar dispar cu-
lorile.
O altă imagine în care am încercat să simulez o furtună
de meteori este realizată din 100 expuneri a câte 30 se-
cunde fiecare. Inițial am achiziționat în jur de 200 de
cadre, dar nu eram mulțumit de rezultat.
Imaginea era mult prea încărcată de stele. Totuși pentru
compoziție am folosit ultimele cadre în care spre final
pe lentilă era depus condens. Tocmai acest condens m-a
ajutat să realizez acest efect.
În dreapta sus apare și un meteor mai strălucitor, acesta
este și unul din aspectele frumoase pentru care realizez
imaginile, niciodată nu știi ce vei mai prinde (figura 1).
Cu ceva timp în urmă citeam un articol dintr-o cele-
bră revistă de astronomie, legat de fotografiile de tip
star trail, unde scria foarte pompos că pentru a realiza
asemenea fotografii trebuie să te deplasezi într-o zonă
cu cer negru profund, ceea ce este total neadevărat,
dovada este poza de mai jos.
9 Astroclubul București
Imaginea este realizată în timpul unei sesiuni de obser-
vații la planete și Lună, undeva la 5 km de Iași. Am oprit
expunerea chiar după răsăritul Lunii. Compoziția are
200 de cadre la 30 secunde fiecare, focală de17 mm, f3.5.
Unul din cele mai frumoase aspecte ale fotografiei de
tip star trail ar fi că fotografiile nu seamănă niciodată
una cu alta, iar posibilitațile sunt practic nelimitate de
la integrarea în peisaj a unor monumente arhitectonice
sau ale naturii până la folosirea unor obiective de tip
fisheye, toate pot să ducă la imagini spectaculoase, totul
ține de imaginația fiecăruia, plus ca apariția sporadică
a meteorilor sau chiar a bolizilor poate să vină și ea ca
un stimulent. De asemeni, timpii de expunere pot fi și
ei foarte diferiți, în funcție de calitatea cerului, surprin-
derea trecerii norilor, apariția ceții sau ivirea crepuscu-
lului astronomic poate să ducă și ele la rezultate spec-
taculoase.
Pentru fotografia de mai jos m-am deplasat la 20 km
de Iași în comuna Bârnova, unde am realizat 70 de ex-
puneri a câte 1 minut fiecare, cadre luate în plină polu-
are luminoasă, rezultatul putându-se vedea mai jos.
Am expus 1 minut pentru a scoate mai bine în evidență
zidurile foarte vechi ale Mănăstirii Bârnova.
 Fotografia de tipul star trail poate fi o bază de plecare
pentru astrofotografia profesionistă și cred că fiecare
astronom amator trebuie să încerce măcar o dată așa
ceva :).

figura 1

Vega- martie 2015 10 Astroclubul București

 Pasionat de Astronomie
1. Ca să știm cum să dăm de tine, spune-ne te rog id-ul
de pe astronomy.ro (dacă ai), site-ul web personal sau
un alt loc unde te putem găsi.
site: www.urania.ro
email: office@urania.ro
tel: 0722333794
2. Îți place mai mult teoria sau partea observațională?
Partea observațională. Problema este că, începând din
1993, am fost implicat în popularizarea astronomiei atât
de mult încât acum sunt aproape 100% captiv în această
zonă și cu greu găsesc timp să mai fac și observații. Teo-
ria vine în completare, multe noutăți le citesc în reviste
de astronomie ca: Astronomy, Sky&Telescope, Astron-
omy Now etc, reviste care ne vin lunar la club.
3. Care este instrumentul astronomic pe care îl folosești
cel mai des?
MEADE! MEADE LX200GPS de 8 inci. Deși un apocro-
mat de 120 mm ORION și un Ritchey-Crétien de 200
mm așteaptă în showroom-ul Astrolife pe care noi îl
folosim și ca depozit al instrumentelor URANIA, ME-
ADE este preferatul meu, mai ales că în ultima perio-
adă (de vreo 3 ani) îl folosim cu comandă wireless de
pe iPhone și iPad. O cameră Canon 50D, un webcam
Phillips ToUPro și una Microsoft Full HD completează
Vega- martie 2015
cu Dragoș Brașov
accesoriile pentru partea de fotografie. un avion pe care il urmăream a trecut prin dreptul lui
M41. A fost fenomenală senzația. Un wow memorabil.
Meade-ul, chiar de 8 inci, este greu de transportat din Povestesc adesea acest episod.
sediul URANIA (undeva la etajul 6 în drumul spre Ob-
servatorul Astronomic al Palatului Național al Copiilor - O altă observație interesantă a fost o supernovă in Galaxia
PNC – București) la coborâre pe scări dar mai ales la ur- noastră. Căutam un punct printre multe alte puncte. Era
care noaptea pe la 3-4. În concluzie: sunt fan MEADE! :) iarnă. Ger. Singur în cupola Observatorului Astronomic
al PNC. Scriam pe întuneric citind pe Vernier-ul focuse-
Totuși, un ORION Intelliscope, un Newtonian de 10 inci, rului lunetei tip Coude (Zeiss) distanța focală și timpul de
face deliciul observațiilor astronomice cu membrii aso- expunere. Eram pierdut printre stele. Am reușit după cir-
ciației și cu publicul, atât pe terasele observatorului cât și ca 1h să o găsesc. Eram înghețat dar satisfacția de a fi găsit
în locurile publice unde desfășurăm aceste activități. supernova și a-i fi făcut și o poză, a fost extraordinară!
Instrumente astronomice ar mai fi (cca 7-8) dar nu are
rost să fie enumerate. Le scoatem doar atunci când avem
simultan peste 80-100 de invitați la observații.
4. Care este cea mai interesantă observație astronomică
pe care ai făcut-o?
Nu pot uita cum am găsit M[essier]41 pentru prima oară!
Acum mulți ani în urmă, eram pe bloc cu primul meu
telescop Newton (125 mm diametru) construit după
cartea „Laboratorul Astrofizicianului Amator – de Matei
Alexescu”. Încercam să găsesc mai multe M-uri iar, când
a venit rândul lui M41, pentru că nu am reușit să-l găsesc
vreo oră și afară era un ger puternic, am renunțat pentru
a observa câteva avioane care treceau în zona aproape de Dragoș Brașov
orizont. Nu pot uita cum pentru o fracțiune de secundă la observații
11 Astroclubul București
 Un alt exemplu de observație deosebită, a fost ocultarea
lui Venus de către Lună undeva în 2009 prin aprilie. Am-
bele fiind în fază, seceri foarte subțiri, observația a fost
deosebită fiind făcută în timpul zilei în jur de ora 14:00.
Am găsit Luna în blind, prin poziționare pe bază de co-
ordonate. Am văzut cum o seceră mare foarte fină abia
vizibilă a trecut peste o altă seceră mult mai mică.
Observații interesante sunt toate tranzitele lui Mercur
și Venus, ocultațiile lui Jupiter și Saturn de către Lună,
eclipsele totale de Soare (China 2009 și Turcia 2006),
cometa Hale-Bopp, Marte la cea mai „strânsă” opoziție
din ultimii 60.000 ani, în 27 august 2003, și multe altele.
Cum să uiți detaliile de pe Jupiter după ce te uiți de 30
min în sus ca să se obișnuiască ochiul suficient, într-o
noapte calmă cu turbulență mică și vizibilitate foarte
bună? Cum să nu îți rămână întipărite pe retină detalii de
pe Lună pe care, după ce le-ai mai și filmat (într-una din
nopțile senine de excepție), la montaj cu un Vanghelis
pe fundal, te uiți uimit, de pară ai fi undeva suspendat, la
mică distanță, survolând suprafața Lunară printre detalii
incredibile!
Cum să uiți momentele în care, tot în zile senine, de ex-
cepție, te plimbi printre stele navigând doar pentru a-ți
încărca bateriile?
Dar dacă ai observa live ciocnirea unei comete cu o
planetă? Așa a fost de exemplu, cu fragmentele cometei
Shoemaker-Levy care au căzut pe Jupiter și la care am
făcut și desene!
Ați jucat fotbal vreodată noaptea, în curtea școlii iar
după un fault pe care ti l-au făcut adversarii să cazi pe
Vega- martie 2015
terenul de beton rugos și în rostogolire să îți dai sea-
ma că nu mai vezi iar după ce strigi disperat că ai or-
bit iar toți prietenii în jurul tău încercând să te ajute,
tu fiind cu fața în sus să zbieri la fel de disperat: „Uite
un meteoooor!” după ce vederea ți-a revenit și un bolid
fenomenal se spărgea ca un artificiu chiar undeva la ze-
nit, de au avut timp și cei prezenți să îl vadă și să strige
și ei plini de uimire?
Iată atâtea și atâtea momente memorabile!
Pentru a avea astfel de amintiri chiar trebuie să te uiți
pe cer!
5. Cât timp aloci într-un an pentru astronomie?
În primul rând astronomie pentru mine nu înseamnă
să fac doar observații. Astronomie înseamnă să con-
struiești un cadru pentru ca pasionații de astronomie
să poată să își desfășoare activitatea cu succes. Astrono-
mie înseamnă să faci educație astronomică.
Lucram cu copii de la grădiniță până la studenți. As-
tronomie înseamnă olimpiade, tabere astronomice,
popularizare de Ziua Astronomiei, Noaptea Cercetăto-
rilor, ONG Fest, Yuri’s & Galilean Nights, Space Week
etc.
De mulți ani nu mai există pentru mine astronomie per-
sonală! Ca fost corporatist într-o bancă am învațat de la
președintele băncii ca, pentru a fi tu de succes, trebuie
să fie și ceilalti din jurul tău. De aceea rezultatele mele
personale în zona observațională sunt la nivel mediu,
chiar de începător. Nu am avut timp pentru mine pent-
ru că nu am putut să nu mă ocup de ceilalți, de club.
12 Astroclubul București
 Sunt multe activități la URANIA și cu toate că sunt vol-
untari și destul de mulți membri, până în 2014, am fost
implicat în activități legate de club și deci și de astrono-
mie chiar dacă multe activități nu sunt astronomice.
Avem un super sediu, un showroom de telescoape prin
firma mea Astrolife, terase de observație în care încap
peste 400 de oameni simultan. Promovam și Obser-
vatorul Astronomic al Palatului Național al Copiilor,
complet automatizat în prezent, deși nu mai avem acces
în cupola lui.
Concret, ca și timp efectiv, peste 100 de zile/an le con-
sum pentru activități directe și indirecte legate de as-
tronomie.
6. Care este fotografia astronomică favorită (a ta sau a
altora)?
Prima ocultație a lui Saturn de către Lună pe care am fac-
ut-o cu ani în urmă pe film.
7. Ce atlas, program de astronomie folosești cel mai des?
SkyAtlas 2000 ca atlas pe hârtie iar ca program: SkySa-
fari Pro4.0, pe care-l folosesc ca să comand Meade-ul
wireless prin SkyWifi.
8. Ce îți dorești pentru pasiunea ta în viitor?
Să las colegilor mei tineri de la URANIA toate activitățile
și proiectele astronomice pe care le-am creat și susținut
până acum, lucru pe care deja l-am început cu primul
proiect URANIA Day 2015 – 17 ani de celebrare a club-
ului, și să mă apuc de proiecte serioase de astronomie!
Vega- martie 2015
9. Cu ce te-a ajutat pe tine astronomia?
Consider că a fi pasionat de astronomie reprezintă o
conștientizare a faptului că omul este o ființă cosmică
și că aproape tot ceea ce faci pe Pământ, trebuie să aibă
ca finalitate spațiul. Astronomia te ajută să întelegi locul
civilizației umane în UNIVERS și să conștientizezi că
Terra trebuie protejată. Asta ca și concept. În viața de
zi cu zi, astronomia pe mine m-a ajutat să îmi încarc
„bateriile”, să am acea satisfacție și pace interioară care
să îți permită o viața echilibrată. Am cunoscut oame-
ni deosebiți peste tot pe unde astronomia „m-a dus”
în toți acesti ani! Astronomia m-a ajutat să construiesc
Asociația Astronomică URANIA. Am ieșit și am vorbit
în public, am făcut tabere de astronomie, activități de
popularizare și observații care au încântat atâția oame-
ni! Astronomia înseamnă să și dăruiești! Eu am dăruit
prin astronomie! De multe ori mi s-a spus: „Nu știu
câtă astronomie știi, dar sigur esti super-pasionat!”
10. Cola sau Pepsi?
Deși costul unei sticle de 2l de Coca-Cola a reprezentat
mulți ani cotizația URANIA pe o lună de zile, în prez-
ent, nu mai am nici o legătură: nici cu Cola nici cu Pep-
si, deoarece nu le mai consum de cel puțin 15 ani. Am
și uitat ce gust au!
13 Astroclubul București
 HARTA CERULUI Deneb
MARTIE 2015
CONSTELAŢII VIZIBILE, PLANETE ȘI LUNA Harta arată aspectul

g
b cerului în luna:
Gemini este constelația lunii martie. Se află la meridian seara, iar cele două stele strălucitoare februarie, ora 22:00
Castor și Polux poti fi identificate ușor, ca două stele asemănătoare ca strălucire, una sub alta, înspre martie, ora 20:00

in
sud aproape deasupra capului. Orion și Sirius se află înspre sud vest.

ram
RTA
aprilie, ora 18:00
DRA m CE
CO

e
d a LA
Orientați harta cu orizontul vestic în jos și priviți înspre vest pe cer. Cele mai

CE Ald
strălucitoare stele pe care le vedeți sunt Capella (cea mai de sus) și Aldebaran. Fac parte din
h d

PH
b
mulțimea de stele strălucitoare aflate pe cer în serile lunii martie. Printr-un binoclu, la

EU
BO

S
MINOR
picioarele gemenilor, se află un roi stelar spectaculos, M35, vizibil ca o pată difuză prin
TO
ES URSA 52
M
cele mai mici instrumente, și ca o aglomerație de stele prin lunetele și telescoapele mai
e

b
EIA

a ar
Thu
mari.

a
g netă

g
b

di a
ed
pla

ia ed
cu

n
ba

OP
stea

ax m
şi

Sch
Gemini se află în vârful unui arc format din constelații ușor de identificat:
a

a o
A

G ndr
h
a
M lco

h
SSI
ă Steaua

A
iza r
r

g
Canis Minor, Orion, Auriga, Taurus și Perseus. Nu uitați de triunghiul de iarnă, la
r
Polară
Po

CA
M5
DA

d
a

1
format din stelele Sirius, Procyon și Betegeuse. Un mare hexagon, format din E

Arc
u

M R

e
OM
e
ea

AJ SA
st DR

tur

rse lu
U
stele strălucitoare, poate fi observat seara pe cer: porniși de la Sirius, urcați spre re AN

Pe ub
u

b
O
u
sp

di iul d
s

LIS
R
Polux, Castor, sus spre Capella, jos la Aldebaran, spre Rigel și înapoi la Sirius.
Ca

M81 M82

Ro

h
DA

n
Ma rul

ac
Car

Alm g

3
re

g
Cor

M3

ES
Spre est se văd deja constelațiile de primăvară. Leo cu steaua sa cea

PA

g
oli

VEN NES

C
LO
CA

PIS
mai strălucitoare, Regulus, și o parte din Virgo înspre est.

a
k
ME

Mirfa
ATI
LUM

BEREN
NGU

M64

CA
TRIA

al a tă
CI

M74
Pentru a vedea o altă stea strălucitoare, prelungiți oiștea Carului

Hamcu plane
ol

h
US

b
lg

M
ICES
Mare, înspre nord-est. Veți da de Arcturus din Bootes.
A

SE

g
Capella

ES
R

stea
e
La ora pentru care este realizată harta se văd două planete, a

PE
e US

ARI
LE X
O
MI LYN VEN
Jupiter, aflată în constelația Cancer și Venus, înspre vest în Pisces. Venus NO
R
b
AURIGA z

ele
este cel mai strălucitor obiect vizibil la această oră. M38

iad
i

b
q

a
VIRGO
M36

Algie

Ple
C

scha
as
Den
M37

to
GE

LEO

r
Po

CETUS
b
a MI

ba
ebo

Alre
st
g
NI

llu
ea
TAURUS

x
b Hyadele

cu
la
e M35 a

g
pl
CUM SE FOLOSEŞTE HARTA
ECLI g a

an
PTIC z
M44 m l ar

et
A a nk

d
d Aldebaran

ă
JUPITER CA Me

M77
d
NC g

Re
ER

gu
Iesiţi afară cam cu o oră inainte de ora afişată pe hartă noastră. Ţineţi se
M67

a
eu

lus
lg
ete g
harta ridicată în faţa voastră, având grijă să o orientaţi după punctele cardinale de B a

b
CANIS b
N
pe teren. Vestul este (aproximativ) locul unde apune Soarele, sudul este locul unde MINOR
48
IO
OR
M
a Procyon
HY hiul
se află Soarele la mijlocul zilei. DR Triung ă
rn b
A de ia

M
el
Nebuloasa
Marginea hărţii reprezintă orizontul iar centrul hărţii este zenitul, punctul de

O
din Orion Rig

NO
stele

a
g
deasupra capului. Al
CR

C
ph b
US
n

ER
ar k stele duble
AT

Dacă vreți să priviți înspre sud, orientați harta cu sudul în acea direcție: este foarte d N

O
m A

S
ER

m ID galaxii
important să orientaţi harta după punctele cardinale.
M46
M47 Sirius a ER
LEPUS
b
cea mai rne a roiuri globulare
După ce orientaţi harta, căutaţi o stea mai strălucitoare pe cer și fiți atenți la înălțimea strălucitoare stea
b A
b
ei desupra orizontului (față de zenit) și la stelele vecine. Căutaţi-o şi pe hartă, păstrând M41 roiuri deschise
CANIS
proporțiile de distanță față de orizon. După ce aţi găsit-o, cautaţi, pe hartă, stele din apropierea M79
nebuloase
d MAJOR
stelei identificate. Dupa ce aţi ales aceste stele, cautaţi-le şi pe cer. Astfel, din stea în stea puteţi h
e nebuloase planetare
învăţa toate constelaţiile vizibile la un moment dat. Constelaţiile sunt formate de stelele unite cu linii, Adhara

pe harta noastra. PUPPIS a Magnitudini stelare

Stele
Harta este realizata pentru latitudinea medie a ţării noastre. Dacă încercaţi să observaţi de la latitudini A
Stele
mai puțin
CO LUMB strălucitoare
strălucitoare
nordice, stelele din sudul hărţii vor coborî sub orizont iar cele din nordul hărtii vor fi situate mai sus pe cer. Pe hartă,
stelele strălucitoare sunt cele reprezentate prin disc mare.
-1 0 1 2 3 4

OBSERVATORUL ASTRONOMIC "AMIRAL VASILE URSEANU", WWW.ASTRO-URSEANU.RO

Vega- martie 2015 14 Astroclubul București

 Astroclubul
Bucureşti
ISSN 1584 - 6563