Programe Terapie Ocupaționala

Centrului Therapy for Life

1. Terapia prin joc

Jocul devine “materia prima” pentru cunoaştere şi învăţare, ducându-ne din aproape în
aproape în triada ludică piagentiană unde:
a) - jocul-exerciţiu
b) - jocul-simbol
c) - jocul-reguli
este structurată pe scara evolutivă a inteligenţei, fiecare tip de joc reprezintă
o anumită etapă de dezvoltare. În toate cele trei componente ludice predomină asimilarea,
aceasta realizându-se prin scheme diferite.
a. Jocul cuvintelor = Conducătorul de joc va rosti un cuvânt. Acesta va declanşa in mintea
participanţilor o reacţie, o atitudine, o stare, fiecare având un mecansim propriu de a
recepta mesajul. De aici se poate porni spre o discuţie mai amplă şi interesantă, deoarece
fiecare participant este obligat să-şi motiveze alegerea făcută cât şi reacţia ce a însoţit
mesajul.

(Exp: cuvantul ALB - poate declanşa răspunsuri ca: zăpadă,puritate, spital, cearceaf, virgin,
imaculat, sfânt, perete, foaie, iarnă etc)

b. Continuă povestea = Participanţii vor asculta din partea conducătorului de joc un

început de poveste care, rând pe rând vor continua făcând în aşa fel ca fiecare să poată "începe"
pentru ceilalţi povestea.

Continuarea poveştii se poate face atât oral cât şi în scris. Se fac aprecieri în grup de către
participanţi, motivând şi argumentând fiecare fel de declaraţie.

1
 (Mă pregăteam să ies din casă, când a sunat telefonul. M-am întors să răspund la telefon si
la telefon era. )

c. Fazan = La început, primul jucător spune cu glas tare „A“ şi parcurge, în gând, alfabetul,
iar un alt jucător îl întrerupe, primul anunţând astfel litera la care a ajuns în acel moment şi
spune un cuvânt care începe cu litera respectivă. Jocul continuă prin numire, pe rând, de către
jucători, a unui cuvânt care să înceapă cu ultimele două litere ale cuvântului rostit de jucătorul
precedent. Când nu există niciun cuvânt care să înceapă cu ultimele două litere ale termenului
precedent, jucătorul care ar fi trebuit să indice noul cuvânt este „închis“ sau „încuiat“. De fiecare
dată când un jucător este închis, acesta primeşte, pe rând, câte o literă din cuvântul Fazan. Jocul
continuă până sunt învinşi toţi jucătorii în afară de unul, care este declarat învingător.

d. Alege = Participantii la joc sunt rugati să- i aleagă de pe masa pe care sunt asezate o
sumedenie de obiecte, jucării sau altele, ceva anume care consideră că-l reprezintă cel mai bine.
După ce fiecare și-a ales participanții afla îi în cerc, vor trece pe rând să motiveze alegerea
făcută. La sfârșitul fiecărei prezentări ceilalți participanți au dreptul la trei întrebări de adresat
celui ce a vorbit. În acest mod se pot desluși conotațiile unei simblistici tradiționale sau a uneia
specifice subiectului pe care o determină. Jocul constituie o modalitate benefică de cunoaștere
( Exp de scoici, pietre, creioane, bani, cărți, bijuterii, masinuțe, mărgele, pixuri, nasturi, ramuri
uscate, etc)

3. Artterapia

Artterapia – realizează detensionarea emoţională ce se declanşează desenând şi pictând.

Subiectul se simte mult mai relaxat după o asemenea activitate, mai ales când ea este întregită
de discuţiile ce se poartă pe marginea conţinutului.

a. Jocul liniilor - Se realizează de obicei în grup. Li se cere participanţilor ca pe o foaie de

hârtie (se poate desfăşura şi la şcoală cu cretă colorată) cu creioane colorate, fiecare pe rând să
continue în ce fel vrea, linia începută de cel dinaintea lui. Ultimul participant la joc încheie
jocul, adică linia. Participanţii sunt rugaţi apoi să denumească imaginea ce a rezultat din
„cooperarea” tuturor. Toate titlurile se notează cerându-le să motiveze ce au ales. se poate cere
fiecăruia să-şi argumenteze titlul ales sau să rămână în „competiţie” cele mai neobişnuite titluri.
2
Se comentează cele văzute fiind antrenaţi toţi participanţii, dându-le posibilitatea fiecăruia în
parte de a vedea acel „ceva”.

b. Joacă-te cu creionul - Cel în cauză este rugat să „lase” creionul să se joace pe hârtie,
realizând diferite forme sau poziţii ale liniilor. Se crează o stare de relaxare. Timpul nu este o
problemă (cât e necesar).

c. Conturul palmei - Pe o coală de hârtie, participantul este rugat să-şi deseneze conturul
uneia dintre palme, apoi s-o personalizeze, desenând pe fiecare deget (pe tot sau doar în vârf)
un simbol care pentru el are o semnificaţie aparte. După terminarea desenului se poate discuta
pe seama mesajului transmis de fiecare deget în parte, observând sau nu dacă se realizează
„povestea din palmă”.

Decoraţiunile pe materiale– lut, sticlă, os, marmură, mozaic, stofă, piese foarte mici (
pietricele, scoici etc.), pe pereţi întregi, pe pavimente făcute din marmură sau mozaic, mochete.

Ca şi celelalte activităţi legate de cromatism, decoraţiunile pot fi folosite pentru a lupta

împotriva tulburărilor de percepţie a culorilor, dar şi a altor deficienţe.

Modelajul în plastilină sau lut reprezintă – nivelul bazal – al posibilităţii de exprimare

artistică. Contactul cu materialul, inclusiv cu lutul, induce o stare de satisfacţie, de reconfort.
Se pot nota expresiile verbale din tipul modelajului şi discuţiile dintre parteneri. Produsul
realizat, indiferent de valoare sa artistică, întăreşte motivaţia existenţială şi contribuie la
schimbarea imaginii de sine.

Confecţionarea de jocuri şi jucării, marionete, ca şi desenul şi pictura, intră în

categoria activităţilor ce caută o comunicare prin redescoperirea unor posibilităţi noi, fapt care
permite proiectarea propriilor trăiri, cît şi libertatea de exprimare.

Munca, imaginaţia, talentul, simţul estetic sunt solicitate, permiţând descoperirea

preferinţelor şi înclinaţiilor personale. Afecţiunile psihice constituie prima indicaţie a acestor
activităţi de grup, care oferă căi de descărcare psihică şi finalizare practică, ca toate activităţile
artistice, care constitue un univers al fanteziei şi întruchipării propriilor fantasme, vise, aspiraţii.
În măsura posibilităţilor, jucăriile şi jocurile vor fi adaptate pentru a permite o mai bună

3
prehensiune, pentru ca folosirea lor să contribuie la reeducarea funcţională cît mai intensă a
anumitor articulaţii, să reeduce coordonarea vizual-motrică, să tonifice muşchii şi articulaţiile
membrelor.

Artizanatul este o modalitate de expresie ce foloseşte teme de inspiraţie folclorică,

oglindeşte cultura satului românesc, arhitectura, obiceiurile. Covoare, bluze, căni, linguri
pirogravate, sticle îmbrăcate, obiecte confecţionate din scoici, toate acestea şi tehnica de
fabricaţie mai complexă. Activitatea reprezintă un prilej de reeducare a gesturilor, gusturilor,
mobilităţii articulaţiilor şi educarea simţului estetic.

4. Terapia de expresie verbală se pune în evidenţă stilul de comunicare prin limbaj

Teatralizarea sau interpretarea de roluri. Rolurile vor fi alese de fiecare subiect şi învăţate
– se are grijă ca semnificaţia şi conţinutul materialului de învăţat să fie adaptat scopului. Se
urmăreşte astfel o învăţare comportamentală şi socială. Rolul interpretat devine un instrument
al acţiunilor interpersonale. Rolul poate fi al celui care îl joacă, un rol complementar sau un alt
rol. Principiul de bază este de schimba rolurile între protagonişti. Se ajunge la un fenomen de
interacţiune care prin intermediul rolurilor devine acţiune. Interpretarea prin raporturi acţionale
exprimă modelul şi pe sine însuşi.

5.Meloterapia.
Pornind de la muzica ritmată la cea lentă, subiectul reuşeşte să-şi exteriorizeze trăirile
afective, detensionându-se emoţional sau să-şi „altereze” comportamentul. Activitatea
terapeutică poate fi corelată şi cu alte elemente de ergoterapie sau arterapie, realizând o
complexă exprimare afectivă.
Pentru ca terapia să funcționeze la capacitate maximă, pacientul poate asculta muzica
stând pe un scaun comod, având coloana vertebrală dreaptă, cu palmele așezate în jos pe
genunchi și cu ochii închiși, pentru o mai bună interiorizare și pentru o mai bună percepție în
plan subtil. Cei care sunt obosiți sau bolnavi se pot așeza pe o saltea pusă pe podea, pe spate,
cât mai relaxați, cu picioarele ușor depărtate și mâinile pe langă corp, cu palmele orientate în
sus și cu ochii închiși.
4
 În grup se poate asculta un fragment muzical urmărindu-se modalităţile de exprimare a
celor participanţi pe parcursul terapiei.
Pornind de la muzica ritmată la cea lentă, cu text sau fără text, beneficiarul reuşeşte să-şi
exteriorizeze trăirile afective, detensionându-se emoţional, controlându-şi comportamentul.
Activitatea terapeutică poate fi corelată şi cu alte elemente de ergoterapie sau artterapie,
realizându-se o complexă exprimare afectivă.