Este oare i'Ubirea.o and?

Se pare ca acest nou concept al libertatii in iubire a accentuat mult impor tanta obiectului, in
detrimentul importantei junctiei. in strinsa legatura cu acest factor, intervine ~i 0 alta trasiHura
caracte ristica a culturii contemporane. intreaga noastra cultura se bazeaza pe pofta de a
cumpara, pe ideea unui schimb reciproc avantaJos. Fericirea omului modern consta in a cauta cu
Infrigurare prin vitrine1e magazinelor ~i in a cum para tot ceea ce po ate fi cumparat, cu plata
integrala sau in rate. Barba tul (sau femeia) privesc oamenii intr-un mod asemanator. 0 fata
atragatoa re, respectiv un barbat atragator - iata ce i~i cauta ei. ,,Atragator" inseamna de regula
un "pachet· de calitati" dragute, general apreciate, care au cautare pe piata de personalitati. Ce
anume face ca 0 persoana sa fie atragatoare depinde de moda zilei, atH pe plan fizic, cit ~i pe
plan spiritual. In anii '20, o [ata care [uma ~i bea, Hind provocatoare ~i dura era considerata
atraga toare; in timp ce astazi moda cere mai degraba spirit casnic ~i bllndete. La sfYr~itul
secolului trecut ~i lnceputul secolului acestuia, barbatul trebuia sa fie agresiv ~i ambitios, pe clnd
acum el trebuie sa fie sociabil ~i tolerant pentru a constitui un "pachet" atragator. In orice caz,
sentimentul iubirii apare de regula numai In fata unor oferte umane ce se Incadreaza In limitele
posibilitatilor de schimb ale fiecaruia. Slnt pe cale sa fac un tirg: obiectul trebuie sa fie tent ant ca
valoare social a ~i In 'acela~i timp trebuie sa fie inte resat de mine, avInd In vedere toate
cahtatile ~i potentialitatile mele eviden te ~i ascunse. A')tfel, doua persoane se indragostesc una
de cealalta clnd simt ca au gasit cel mai bun obiect oferit pe piata, avInd In vedere limite1e
propriei lor valori de schimb. Adesea, ca In cazul cumpararii unor proprie tali efective,
potentialitatile ascunse ce pot fi dezvoltate ulterior joaca un rol considerabil In cadrul nrgulul.
Intr-o cultura In care orientarea spre piata este preponderenta ~i in care succesul material
constituie principala valoare, nu avem motive sa fim surprin~i ca re1atia umana de iubire
urmeaza ace lea~i reguli ale schimbului care guverneaza ~i piata produselor ~i a muncii. A treia
eroare ce duce la ipoteza ca nu ar fi nimic de invatat despre iubire consta In confuzia dintre
trairea initiala a "indragostirii" ~i starea

11

Este oare iubirea

artd?

pemianenta ,de iubire sau, mai bine zis, mentinerea unei stari permanente de iubire. Daca 40i
oarneni care au fost straini unul fata de celalalt, a~a cum sintem de regula'noi toti, lasa brusc
zidul dintre ei sa cada ~i se simt apro Riati, se simt "una«, acest moment al uniunii ~ste 0 traire
dintre cele mai ametitoare, dintre cele mai pasionante ale vietii. ,5i este cu totul ie~ita din
comun, de-a dreptul miraculoasa, tocmai pentru persoanele inchistate in ele tnsele, izolate,
lipsite de iubire. Acest miracol al apropierii bru~te este adesea inlesnit daca are in componenta
sa sau. daca are ca punct de plecare atractia sexuala ~i consumarea actului sexuaL Totu~i, iubirea
de tipul acesta nu poate fi, prin natura sa, de duratit Cele doua persoane ajung sa se cunoasca,
iar relatia lor intima i~i pierde tot mai mult farmecul, pina dnd conflictele, dezamagirile, plictisul
ucid in intregime bucuria initiala. Desi gur, la tnceput, cei doi nu i:~i dau seama de toate acestea:
dimpotriva, ei iau intensitatea orbirii lor, ,,nebunia" lor, drept 0 dovada a puterii dragostei ce i-a
cuprins, dnd aceasta nu dovede~te, de fapt, decit gradul insingurarii lor anterioare. Atitudinea
aceasta care sustine ca nimic nu ar fi mai simplu dedt sa iube~ti a continuat sa fie ideea
prevalenta despre iubire, in ciuda cople~i toarei evidente a contrariuluL Poate ca nici nu mai
exista pe lume vreo activitate, vreo intreprindere umana, care sa fie tnceputa cu atIt de enonne
sperante ~i ·a~teptari ~i care sa duca totu~i, cu aUta regularitate, la e~ecuri. Daca acest lucru s-
ar intimpla cu vreo alta activitate, oamenii ar fi interesati sa cunoasca motivele e~ecului lor ~i ar
incerca sa afle cum sa proeedeze mai bine ori, bunaoara. ar renunta definitiv la acea aetivitate.
Cum In cazul iubirii aceasta ultima varianta este imposibila, se pare ea exista doar 0 singura eale
de a evita e~eeurile: eea de a examina cauzele acestor e~ecuri ~i de a invata ee inseamna
iubirea. . Primul pas care trebuie faeut este .sa devii con~tient de faptul ea a iubi este a arta,
dupa cum ~i a trih este 0 arta; daca vrem sa aflam cum sa iubim, trebuie sa proeedam a~a eum
se procedeaza dnd vrem sa invatam arice alta arta, sa zicem: muzica, pictura, ttmplaria ori ana
medicala sau ingineria. 12

Este oare iubirea

artd?

Care sInt pa~ii necesari In Invatarea unei arte? Procesul tnvatarii unei arte se poate Imparti
convenabil in doua parti: una, tnsu~irea teoriei; cealalta, tnsu~irea practicii. Daca vreau sa invat
arta medicala, trebuie sa cunosc mai IntIi faptele legate de carpul omenesc ~i de diferitele boli.
Ctnd am toate cuno~tintele acestea teoretice, nu stnt inca, in niei un caz, competent In arta
medicala. Voi deveni stapin pe aceasta arta abia dupa 0 lunga perioada de exereitiu, abia dupa
ce, pIna la urma, rezul tatele cuno~tintelor mele teoretice ~i cele ale exereitiului meu practic se
vor fi contopit intr-un singur lucru: intuitia mea, esenta stapinirii unei arte. Dar, pe lInga teorie ~i
practica, exista ~i un al treilea factor necesar pentru ca dneva sa devina maestru al und arte:
stapinirea acelei arte trebuie sa aiba pentru el 0 importanta maxima, nimic nu trebuie sa fie
pentru el mai presus decIt acea arta, Acest luCfu este adevarat pentru muzicii, pentru medicina,
pentru tImplarie ~i, deopotriva, pentru iubire. Poate ca tocmai aiei se ascunde raspunsul la
Intrebarea: de ce oamenii culturii noastre incearca atit de rar sa invete aceasta arta. in duda
e~ecurilor lor, evidente, in duda profundei lor insetari de iubire, aproape arice pare sa fie mai
,important pentru ei declt iubirea. Succesul, prestigiul, banii, puterea aproape toata energia
noastra este folosita pentru a invata cum sa atingem aceste teluri ~i astfel nu ne mai ramine
aproape deloc energie pentru a invata ~i arta de a iubi. 'Se considera oare ca nu merita sa fie
invatate dectt acele lucruri cu care se pot cI~tiga bani sau se poate obtine prestigiu ~i ca iub(rea,
de pe urma carda profitii "doar" sufletul ~i care, in sens modem, ,,tlU aduce nici un profi t", este
un lux pentru care nu avem dreptul sa cheltuim prea muita energie? De~i se pare ca a~a este,
discutia ce urmeaza va trata arta de a iubi in sensul impartirH de rpai sus: in primul rind voi
discuta teoria iubirii ~i aceasta va fi partea mai mare a eartH -, iar in al doilea rind voi discuta
despre practica iubirii, voi spune putinul ce se poate spune despre practica acestui domeniu, ca
despre practica oricarui alt domeniu.

13

II. Teoria

iubirii

1.

Iubirea ca raspuns la problema existentei umane Oriee teorie a iubirii trebuie sa lneeapa eu 0
teorie a omuIui, a existentei umane. De~i gasim iubire sau, mai bine zis, un eehivalent al iubirii,
~i la animale, ata~amentele lor stnt, In principal, 0 parte a inzestrarii instinetuale; doar ra:tha~ite
ale aeestei inzestrari instinetuale pot fi vazute funetionlnd In cazul omului. Esential In existenta
omului este [aptul ca el a ie~it din regnul animal, din adaptarea instinctuala, ca el a depa~it
natura - de~i nu o parase~te niciodata, facInd parte din ea - ~i totu~i, 0 data tndepartat de
natura, nu se poate Intoarce la ea; 0 data alungat din paradis 0 stare de uniune originara cu
natura -, cherubini cu sabii arzInde i-ar taia calea daca ar tncerca sa se Intoarca. Omul poate
progresa doar dezvoltIndu-~i ratiunea, gasind 0 noua armonie, 0 armonie umana, In locul
armoniei preumane irevocabil pierdute. 14

Iubirea ca rdspuns la problema existenfei Umane

Ond omul se na~te, am ea rasa umana cit ~i ea individ, el este alungat dintr-o stare bine definita
- bine definita preeum instinetele -, intr-o stare nedefinita, nesigura ~i desehisa. Nu mai exista
eertitudine deeit in ce prive~te treeutul, singura eertitudine a viitorului fiind moartea. Omul este
dotat eu ratiune; el este viatd co~tientd de sine inst4i, de semenul sau, de treeutul sau ~i de
posibilitatile viitorului sau. Aeeasta eon~tienta de sine insu~i ea entitate separata, con~tienta
duratei seurte a propriei vieti, a faptului ea s-a naseut fara voia s" ~i va muri impotriva vointei
sale, ea va muri Inaintea eel or dragi sau ace~tia vor mud Inaintea sa, eon~tienta singuratatii ~i
izolarii sale, a neputintf?i in fata fortelor naturii ~i societatii, toate aeestea transforma existenta
izolata, rupta de rest, a omu lui, !!1tr-o insuportabila eaptivitate. El ~i-ar pierde mintile daea nu
s-ar putea elibera din aeeasta eaptivitate, daea nu ar putea ie~i din aceasta stare spre a se uni
intr-o forma sau alta eu alti oameni, eu lumea de afara. Sentimentul izolarii duee la anxietate;
sentimentul aeesta este, de fapt, 6bir~ia oricarei anxietati. Sa fiu izolat inseamna sa fiu dat la 0
parte, seos din funqiune, lipsit de posibilitatea de a-mi folosi puterile umane. Ded, sa fiu izolat
inseamna sa fiu neajutorat. ineapabil sa infrunt lumea - luerurile ~i oamenii - in mod aetiv;
inseamna ca lumea ma poate invada fara ea eu sa pot riposta Astfel, izolarea duee la 0 intensa
anxietate. In· plus, ea produce ru~ine ~i sentiment de vinovatie. Aeest sentiment de vinovatie ~i
de ru~ine, pe care il eapeti In izolare, este exprimat de povestea biblica a lui Adam ~i a Evei.
Dupa ee Adam ~i Eva au mIncat din "pomul eunoa~terii binelui ~i raului", dupa ee s-au dovedit a
fi nesupu~i (nu exista bine ~i rau pina eind nu apare libertatea de a nu te supune), dupa ee au
devenit oameni, emancipindu-se din armonia animalica originara eu natura, adiea dupa
na~terea lor ea fiinte umane, ei au vazut "ea sInt goi ~i s-au ru~inat". Pmem oare presupune ea
un mit atit de veehi ~i de elementar ea aeesta are o morala legata de pudoarea vestimentara a
seeolului al XIX-lea ~i ea ideea centrala pe care milul vrea sa ne-o transmita este stinjeneala pe
care au resimtit-o protagoni~tii, din eauza ea organele lor genitale nu erau 15

Teoria iubirH

acoperite? Nu prea poate fi a{ia. Tntelegtnd povestea in spirit victorian, pierdem esentialul, care
pare sa fie urmMoml: dupa ce barbalul {ii femeia au devenit con{itienti de ei tn{ii{ii {ii unul de
celaialt, ei au eon{itientizat {ii faptul ca sint izolati {ii ell. stnt deosebiti, ea fiinte apartintnd unor
sexe diferite. Dar recunosctndu-{ii izolarea, ei l{ii nlmlneau straini, pentm ca nu invatasera inca sa
se iubeasca (dupa cum rezulta foarte dar din faptul ca Adam se apanl puntnd vina pe Eva, In loc
5-0 apere {ii pe ea). Con~tienta

izolarii

omene~ti,

~i obir~ia

jara reunirea prin iubire, este yinovatiei ~i anxietatii.

obir~ia ~inii.

5i este totodata.

eea mai profunda nevoie a omului este, decI, cea de a-{il depa{ii izola rea, de a parasi
captivitatea singuratatii. Nereu{iita tatala in atingerea acestui tel inseamna alienare mintala,
deoarece panica izoHirii complete poate fi depa{iita numai printr-o aUt de radicala retragere din
lumea exterioara incH sentimentul izolarii sa dispara prin tnsa{ii disparitia lumii exterioare de
care e{iti izolat Omul din toate epocile {ii din toate culturile este mereu confmntat cu una {ii
aceea{ii problema: cum sa-{ii depa{ieasca izolarea, cum sa obtina uniunea, cum sa ajunga la 0
transcendere a vietii sale individuale spre a obtine dez-izolarea. Problema esteaceea{ii. pentm
omul primitiv care traie{ite tn pe{iteri, pentm nomadul care-{ii tngrije{ite turmele, pentm taranul
din Egipt, pentm negustoml fenician, pentm soldatul roman, calugaml medieval, samuraiul
japonez, pentm funqionaml sau muncitoml modem. Problema este aceea{ii pentm ca are acela{ii
temei: conditia umana, datele fundamentale ale existentei umane. Solutiile, insa, difera.
Problema poate fi rezolvata printr-un cult al animalelor. prin sacrificH' umane sau cuceriri
militare, prin desfatari luxoase, prin renuntari ascetice, prin munca obsesi va, prin creatie
artistica, prin iubirea de Dumnezeu {ii prin iubirea de oameni. De{ii solutiile stnt multe - In{iirarea
lor ar coincide cu tnsa{ii istoria omenirii -, ele nu slnt totu{ii nenumarate. Dimpotriva, de indata
ce ignoram diferentele mamnte ce apartin mai mult suprafetei decft miezului, descope rim ca
exista doar un numar limitat de rezolvari care au fost date'{ii care 16

lubirea ca rdspuns la problema existenjd umane

pot fi date de om acestei probleme, in diferitele culturi in care a trait. Istoria religiei ~i a filozofiei
stnt istorii ale aces£Or rezolvari, ele constituie istoria diversitatii lor, precum ~i a limitarii lor ca
numar. Rezolvarile depind, Intr-o anumita masura, de,gradul de individualiza re la care a ajuns
omul. La copilul mic, eu-l s-a dezvoltat deja, dar nu foarte multo copilul se simte inca una cu
mama sa ~i nu are sentimentul izolarii atIta timp cit mama este prezenta. Sentimentul izolarii
dispare prin simpla prezenta fizica a mamei, a stnului, a pielii ei. Doar in masura in care simta
mtntul izolarii ~i individualitatii se dezvolta la copil. prezenta fizica a mamei devine insuficienta ~i
se face simtita nevoia depa~irii izolarii pe alte cal. In mod similar, rasa umana, In copilaria sa, se
simte una cu natura. PamIntul, animalele, plantele tin inca de lumea omului. EI se identifica pe -
sine cu animalele, lucru ce-~i gase~te e~presia tn portul m~tilor de animale, In cuhul unui animal
totemic sau al unor zei zoomorfi. Dar pe masura ce rasa umana se emancipeaza din aceste
legaturi primare eu natura, pe masura ce izolarea sa de lumea naturala cre~te, se intensifica ~i
nevoia de a gasi noi cai de a scapa de izolare. o cale ciitre atingerea acestui scop consta tn
provocarea unor stan orgiastice. Starile acestea pot avea forma unor transe au£Oinduse, uneori
cu ajutorul drogurilor. Multe ritualuri ale triburilor primitive ofera 0 imagine vie a acestui tip de
solutie. Intr-o stare trecatoare de exaltare, lumea exte rioara dispare ~i totodata dispare ~i
sentimentul izolarii de ea. In masura in care aceste ritualuri stnt practicate in comun, ele stnt
Insotite ~i de 0 traire a fuziunii cu grupul, ceea ce face solutia .~i mai eficienta. Foarte apropiata
de aceasta solutie orgiastica ~i adesea facind parte din ea - este ~i trairea sexuala. Orgasmul
sexual poate produce 0 stare similara cu cea produsa de transa sau cu cea provocata de anumite
droguri. Orgiile sexuale practicate In grup faceau parte din multe ritualuri primitive. Se pare ca
dupa expe rienta orgiastica, omul po ate trai 0 vreme fara sa sufere prea mult de pe urma izolarii
sale. Tensiunea anxietatii cre~te incet ~i este redusa iara~i prin repetarea ritualului. 17

Teoria illbirii

Atita timp cit aceste stari orgastice sint practici obi~nuite in cadrul tribului, ele nu produc nici
anxietate, nici vreun sentiment de vinovatie. Sa procedezi astfel este corect, ba este chiar 0
virtute, dat fiind ca acesta este obiceiul tuturo~, ,aprobat ~i prescris chiar de catre ~amani sau
preoti; ded nu ai de ce sa te simti vinovat sau ru~inat. Darsituatia este cu totul alta aturici cind
solutia aceasta este aleasa de un individ dintr-o cultura care a renuntat deja Ia astfel de practici.
Alcoolismul ~i folosirea drogurilor sint formele pe care Ie alege individul Intr-o cultura
neorgiastica. Spre deosebire de cei ce participa Ia practicile orgiastice social institutionalizate,
astfel de indivizi sufera de sentimente de vinovatie ~i rem~cari. De~i incearca sa scape de izolare
cautindu-~i refugiul In alcool sau droguri, ei se simt ~i mai insingurati dupa trairea orgiastica ~i
sInt obhgati astfel sa recurga la aceasta solutie tot mai frecvent ~i tot mai intens. Recurgerea la
solutia orgiastica sexual a este putin diferita. Intr-o anumita masura, este yorba de 0 forma
naturala ~i normala de depa~ire a izolarii ~i de 0 solutie partiala a problemei izolarii. Dar la multi
indivizi la care izolarea nu este tratata ~i in alte moduri, cautarea orgasmului sexual capata un rol
care 0 face nu prea dife rita de alcoolism sau folosirea drogurilor. Devine 0 incercare disperata de
a scapa de anxietatea produsa de izolare ~i duce la un tot mai intens simta mInt al izolarii,
deoarece actul sexual lipsit de iubire nu umple niciodata golul dintre doi oameni, dedt pentru
moment. Toate formele de uniune orgiastica au trei caracteristici: stnt intense, violente chiar; au
loc In toaHI personalitatea, am in spirit cit ~i in trup; sint treciUoare ~i periodice. Exact contrariul
se intImpla in cazul acelei forme de uniune care este de de parte cea mai frecventa sGlutie
aleasa de om in trecut ~i in prezent: uniunea bazata pe conformitatea cu grupul, cu obieeiurile
sale, cu practidle ~i credintele sale. Dar ~i aiei gasim 0 considerabila evolutie. Intr-o societate
primitiva, grupul este mic; el consta din cei ce se stnt de acela~i singe ~i se trag de pe acelea~i
meleaguri. 0 data cu dezvoltarea culturii, grupul cre~te: devine comunitatea cetatenilor unui
polis, a tuturor cetatenilor unui stat, a membrilor unei biserid. Chiar ~i ultimul roman se 18

lubirea ca raspUllS la problema existelltei umalle

simtea mfndru ca putea spune "civis romanus sum"; Roma ~i Imperiul erau familia sa, caminul
sau, lumea sa. In societatea occidentala contemporana, uniunea cu grupul este de asemenea
calea predominanta de depa~ire a izo larii. Este 0 uniune tn care individul tnsu~i dispare tn mare
masura ~i In care scopul este sa apartii gloatei. Daca sInt ca toti ceilalti, daca nu am senti mente
sau gInduri care sa rna deosebeasca de ei, daca rna conformez ca obiceiuri, imbracaminte ~i idei
tiparelor grupului, sTnt salvat de trairea tnfrico~atoare a Insingurarii. Sistemele dicta tori ale
folosesc amenintarile ~i teroarea pentru a impune acest conformism; tarile democrate folosesc
su gestia ~i propaganda pentru a-I mentine. Exista, ce-i drept, 0 mare diferenta Intre cele doua
sisteme. In democratii, nonconformismul este posibil ~i. de fapt, nu este Intru totul absent; tn
sistemele totalitare, doar de la cltiva rari eroi ~i martiri ne putem a~tepta sa refuze supunerea.
Dar tn ciuda acestei diferente. societatile democratice prezinta un grad fparte mare de confor·
mism. Motivul consta in faptul ca trebuie sa se gaseasca 0 solutie pentru nevoia de uniune, iar
daca 0 cale mai buna nu exista, atunci uniunea prin conformism cu turma devine calea
predominanta. Putem tntelege forta cu care aqioneaza frica de a fi diferit, frica de a fi la cttiva
pa~i departare de gloata, numai daca Intelegem profunzimea nevoii de a nu fi izolat. Uneori,
aceasta frica de nonconformism este explicata rational ca 0 frica de pericole efective care ar
putea ameninta nonconformistul. Dar, de fapt, oamenii doresc sa se conformeze tn mult mai
mare masura dec1t slnt obligati sa 0 faca, cel putin tn democratiile occidentale. Majoritatea
oamenilor nici nu stnt con~tienti macar de nevoia lor de a se conforma. Ei traiesc cu iluzia ca 1~i
urmeaza propriile idei ~i inclinatii, ca s1nt individuali~ti, ca au ajuns la opiniile lor prin propria lor
gIndire ~i ca doar dintr-o pura Intimplare ideile lor coincid cu cele ale majoritatii. Si, mai mult,
consensul tuturor serve~te drept 0 dovada a corectitudinii "pro priilor" lor ideL Deoarece exista
totu~i 0 nevoie de ate simti IntrucHva in dividual, nevoia ace~sta este satisfacuta prin
preocuparea pentru diferentieri minore; initialele de pe servieta sau de pe cama~a, ecusonul
funqionarului 19

Teoria iubirii

de la banca, apartenenta la partidul democrat sau republican devin expresii ale diferentierii
individuale. Propozitia am de frecvent folosita In reclame: ,jata ceva deosebit" releva aceasta
nevoie patetica de diferentiere, dnd diferentierea abia daca mai exista. Aceasta tendinta
cresctnda de eliminare a diferentelor este strIns legata de conceptul ~i de sentimentul egalitatii,
sub forma la care au ajuns In cele mai avansate societati industriale. in context religios.
egalitatea Insemna ca sIntem toti copii ai lui Dumnezeu, ca tuturor ne este comuna aceea~i
substanta umana-divina, ca sIntem toti una. insemna, de asemenea, ca ade varatele deosebiri
dintre indivizi trebuie respectate, ca daca este adevarat ca sIntem toti una, este adevarat ~i ca
fiecare dintre noi este 0 entitate uniea, un cosmos in sine. Aceasta convingere ca fiecare individ
este unie In felul sau este exprimata, de pilda, in afirmatia talmudica: "Oricine salveaza 0 singura
viata e ca ~i cum ar fi salvat tntreaga lume; oricine distruge 0 singura viata e ca ~i cum ar fi
distrus lumea Intreaga" In filozofia ilumi nismului occidental, egalitatea era Inteleasa de
asemenea ca 0 conditie a dezvoltarii individualitatii. Asta insemna (In formularea foarte clara a
lui Kant) ca nici un om nu trebuie sa fie un mijloc In atingerea telurilor alt!.!i om. Caci toti
oamenii sInt egali doar aUta timp cn sint scopuri ~i numai scopuri, ~i niciodata mijloace, unul
pentru celalalt. Urmind ideile ilumi nismului, gInditorii sociali~ti din diferite ~coh au definit
egalitatea ca abohre a exploatarii, a tntrebuintarii omului de catre om, indiferent daca aceasta
intrebuintare ar fi plina de cruzime sau "umana". In societatea capitalista contemporana,
semnificatia egalitatii s-a schim bat. Prin egahtate, ne referim la egalitatea un or roboti, a unor
oameni ce ~i-au pierdut individualitatea. Egalitatea fnseamna astazi mai degraba "uniformitate"
decft "unitate". Este uniformitatea unor abstractiuni, a un or oameni ce au aceea~i munca,
acelea~i distractii, care citesc acelea~i ziare, care au acelea~i sentimente ~i acelea~i idei. AvInd
in vedere aceste iucruri, trebuie sa privim cu oarecare scepticism anumite realizari considerate a
fi semne ale progresului nostru, ca de pilda egalitatea femeilor. Cred ca nu

20

Iubirea ca rdspuns la problema existenfei umane

mai este nevoie sa spun ca nu pledez tmpotriva egalitatii femeilor in genere; dar nu trebuie sa ne
lasam In~lati de aspectele pozitive ale acestei tendinte catre egalitate. Ea face parte din tendinta
generala de eliminare a deosebi rilor. Egalitatea este platita cu un pret foarte mare: femeile sInt
egale pentru ca nu mai sint deosebite. Propozitia filozofiei ilumin'iste, l'ame, n'a pas de sexe;
sufletul nu are sex, a devenit parte din practica generala. Polaritatea sexelor este pe cale de
disparitie ~i, 0 data cu ea, dispare :.;i iubirea erotica ce se bazeaza pe aceasta polaritate.
Barbatii :.;i femeile devin identici, nu egali ca poli opu:.;L Societatea contemporana
propovaduie:.;te acest ideal al egalitatii dezindividualizate caci are nevoie de atomi umani,
identiei unii cu ~ altii, spre a-I face sa functioneze intr-un mecanism de masa, sa funqioneze bine,
fara frictiuni; sa raspunda toti la acelea:.;i comenzi, dar Hecare sa fie convins ca t~i urmeaza
propriile dorinte. Exact a:.;a cum produqia de masa moderna cere standardizarea bunurilor de
consum, procesul social cere standardizarea omului, iar aceasta standardizare este numita
"egalitate". Uniunea prin conformitate nu este intensa :.;i violenta, ea este blinda, dictata de
rutina :.;i tocmai de aceea este adesea insuficienta pentru a lini:.;ti anxietatea izolari1. Frecventa
cazurilor de alcoolism, de drogare, de sexua litate compulsiva, desinucidere este, in societatea
occidentala contempora na, un simptom al relativului e:.;ec al conformarii la gloata. In plus,
aceasta solutie prive:.;te in principal mintea, :.;i nu trupul, ceea ce constituie inca un motiv
pentru care nu sufera comparatie cu solutiile orgiastiee. Confor mitatea la gloata are un singur
avantaj: este permanenta :.;i nu spasmodica. lndividul este in trod us In tipieul conformarii deja
de la trei sau patru ani :.;i apoi nu mai pierde niciodata contactul cu gloata. Chiar :.;i
inmormintarea sa, pe care 0 prive:.;te ca pe .ultima sa mare aparitie sociala, este In strict a
:onformitate cu tipieuL Alaturi de conformitate ca mod de Inlaturare a anxietatii provocate .de
zoiare, mai trebuie luat in considerare :.;i un alt factor al vietii contempo ane: rolul rutinei In
munca :.;i al rutinei tn placere. Omul devine un "de la oua la cind", este parte a fortei de munca
sau a ma:.;inii birocratke de 21

Te:oria iubirii

funqionari ~i administratori. Nu prea are initiativa, sareinile sale sYnt pre scrise de organizatorii
mundi; niei nu prea exista diferenta Intre cei situati In virful scarii sociale ~i cd de jos. Ei
tndeplinesc toti sareini prescrise de Intregu~ structurii organizatorice, cu viteza prescrisa ~i In
modul prescris. Chiar ~i starea afectiva este supusa unor prescriptii: trebuie sa fii bine dispus,
tolerant, serios, ambitios ~i capabil sa te descurci cu orieine fara friqiuni. Distraqia este in mod
asemanator rutinizata, chiar daca nu chiar ant de drastic. Cartile sint selectate de cluburi de
carte, filmele de proprie tarH de einematografe ~i teatre, iar reclamele slnt platite de ei; toale
celelalte sint deopotriva uniformizate: plimbarea de durpinica cu ma~ina, progra mele de
televiziune, jocul de carti, petrecerile. De la na~tere ~i pIna la moarte. de luni pIna luni. de
dimineata pIna seara. toate activitatile sInt rutinizate, prefabricate. Cum sa poata avea grija un
om, In aceasta retea de rutine, sa nu uite totu~i ca este un om, un individ unic, caruia Ii este data
doar aceasta unica ~ansa de a trai, cu sperante ~i dezamagiri, cu tristeti ~i friei. cu nazuinta spre
iubire ~i cu groaza de neant ~i izolare? o a treia cale de a atinge uniunea este data de activitatea
creatoare, fie cea a artistului, fie cea a artizanuluL in orice fel de activitate creatoare, persoana
care creeaza se une~te cu materialul sau, material ce reprezinta pentru el tntreaga lume
exterioara. Fie ca tImplarul face 0 masa, ori aurarul o bijuterie, fie ca taranul i~i cultiva grlul sau
pictorul face un tablou, in toate tipurile de activitate creatoare, cel ce munce~te ~i obiectul
mundi devin una, omul se une~te cu lumea in procesul creatiei. Acest lucru este adevarat, totu~i,
numai in cazul mundi productive, In care eu planific,' eu produc ~i eu judec rezultatul muneii
mele. In procesul mundi mode me a unui funqionar sau a unui lucr-ator la banda rulanta, ramIne
foarte putin din aceasta virtute unificatoare a mundi. Lucratorul devine 0 anexa a ma~inii sau a
aparatului birocratic. Inceteaza sa mai fie el Insu~i ~i ded nu are loc nici 0 uniune In afara celei a
conformariL Uniratea realizata in munca productiva nu este interpersonala; unitatea realizata in
fuziunea orgiastica este trecatoare; unitatea realizata prin 22

IubiTea ca Tdspuns la pToblema existenfei umane

conformare este doar 0 pseudo-unitate. ~adar, ele sint doar solutii partiale ale problemei
existentei. Solutia completa consta in realizarea uniunii inierpersonale, a fuziunfi cu 0 alta
persoana, in iubire. Aceasta dorinta de fuziune interpersonal a este n~zuinta cea mai puter nidi a
omului. Este pasiunea fundamental a , este forta ce tine laolalta rasa umana, clanul, familia,
societatea. E~ecul in implinirea acestei dorinte inseamna alienare mintala sau distrugere,
autodistrugere sau distrugerea altora. Fara iubire, omenirea nu ar putea sa existe nici macar 0 zi.
Totu~i, daca numim realizarea uniunii interpersonale ,,iubire", sin tern pu~i intr-o mare
incurcatura. Fuziunea poate fi realizata pe diferite cai, iar deosebirile dintre acestea nu sint mai
putin semnificative decft ceea ce au in com un diferitele forme ale iubirii. Trebuie oare sa Ie
numim pe toate iubire? Sau trebuie sa rezervam cuvintul ,,iubire" numai pentru 0 anumita forma
de uniune, pentru cea care a constituit virtutea ideala in toate sistemele religioase ~i filozofice
ale ultimilor patru mii de ani in cultura occidentala ~i orientala? . ~a cum se intfmpla in cazul
tuturor dificultatilor semantice, raspunsul nu poate fi decft arbitrar. Important este insa sa ~tim
la ce fel de uniune ne referim cind vorbim despre iubire. Ne referim oare la iubire ca solutie
matura a problemei existentei sau vorbim de acele forme imature de iubire ce pot fi numite
uniune simbiotica? In paginile urmatoare, voi numi iubire numai prima forma de iubire. Voi
incepe insa discutia despre ,,iubire" cu celelalte forme. Uniunea simbiotica i~i are modelul
biologic in relatia dintre mama insarcinata ~i fat. Sint aici doua fiinte ~i este totu~i doar una.
Traiesc ,Jaolalta" (symbiosis), au nevoie una de cealalta. fatuI este parte din mama, de la ea
prime~te tot ceea ce Ii este necesar; mama este pentru el lumea intreaga, ea il hrane~te, ea il
protejeaza, dar, in acela~i timp, viata ei este amplificata prin existenta fatului. In uniunea
simbiotica psihica, cele doua trupuri sint independente, dar exista un ata~ament de felul acesta
pe plan psihologic.

23

Teoria iubirii

Forma pasiva a uniunii simbiotice este cea de subordonare ori, daca folosim termenul clinic, de
masochism. Persoana masochista se elibereaza de sentimentul insuportabil al izolarii ~i separarii
transformIndu-se in parte integranta a und alte persoane, care II dirijeaz~, II ghideaza, Il
protejeaza, care pentru el este lnsa~i viata ~i oXigenul, parca. Puterea celui caruia i se
subordoneaza este mult amplificata, fie ca este 0 persoana, fie ca este un zeu; acela estetotul, eu
nu sInt nimic, declt ca faclnd parte din el. Ca parte a lui, am parte ~i eu de maretie, de putere, de
certitudine. Persoana maso chista nu are de luat decizii, nu ~i asuma nici un rise; nu este
niciodata singunl, dar nu este nici independenta; nu are integritate; nu este Inca pe deplin
nascuta. In context religios, obiectul adulatiei se nume~te idol; iar in contextullaic al und relatii
de iubire masochista, principalul mecanism, eel al idolatrizarii, este acela~i. Relatia masochista
poate fi Imbinata cu dorinta fizica, sexuala ~i, in acest caz, nu mai este yorba de 0 subordonare la
care participa doar mintea, ci totodaUi. tntregul trup. Exista supunere masochista la destin, la
boala, la muzica rituala, la starea orgiastiCl'l prod usa de droguri sau de transa hipnotica. In Wate
cazurile acestea, persoana renunta la integritatea sa, se transforma pe sine in instrumentul unei
fiinte sau al unui lucru exterior sie~i ~inu mai are nevoie sa-~i rezolve problema vietii prin
propria sa activitate productiva. Forma activd a fuziunii simbiotice este dominatia sau, folosind
terme nul psihologic corespunzator masochismului, sadismul. Persoana sadica dore~te sa scape
de Insingurarea sa ~i de simtamintul tncarcerarii, transfor mind 0 alta persoana in parte
integranta a sa. Se,amplifica ~i se intensifica pe sine IncorporInd 0 alta persoana, care i:l
idolatrizeaza. Persoana sadica este la fel de dependenta de persoana subordonata ca aceasta din
urma de prima; nici una nu poate trai fara cealalta. Diferenta este doar ca persoana sadica e cea
care comanda, exploateaza, rane~te. umile~te, pe cind cea masochista este comandata,
exploatata, ranita, umi lita. Aceasta este 0 deosebire considerabila in planul realitatii, dar pe un
plan emotional mai profund, diferenta dintre ei este mai putin importanta

24

lllbirea ca rdsp"ns la problema existenlei IImane

declt trasatura ce 0 au In comun: fuziunea prin renuntare la integritate. Daca intelegem acest
lucru, nu ne va mai surprinde sa constatam ca, de obicei, 0 persoana reaqioneaza simultan atit
sadie cit ~i masochist, de regula fata de obiecte diferite. Hitler reaqiona in mod s~dic fata de
oameni, dar masochist fata de destin, fata de istorie, fata de Jorta superioara a naturii". SfIr~itul
pe care I-a avut - sinuciderea in mijlocul distrugerii' gene rale - Ii caracterizeaza la fel de mult ca
visul lui de succes, de dominatie totaIa!. Contrar uniunii simbiotice, iubirea maturit inseamna
uniune cu condipa pdstritrii propriei integritdti, a propriei individualitati. Iubirea este 0 putere
activit in om; 0 putere care sparge zidul ce separa omul de semenul sau, care tl un~te cu altii;
iubirea il ajuta pe om sa depa~easca sentimentul izolarii ~i separarii, permitlndu-i totu~i sa
ramina el insu:,;i, sa-:,;i pastreze integritatea. In iubire, apare paradoxul ca doua fiinte devin
una :,;i ramin totu:,;i doua. Daca spunem ca iubirea este 0 activitate, Intimpinam 0 dificultate ce
provine din semnifieatia ambigua a cUvlntului ,,activitate". Prin ,,activitate", in sensul modern al
cUvlntului, se fntelege, de regula, 0 actiune care produce 0 schimbare intr-o situatie data, prin
mijlocirea unei cheltuieli de energie. Astfel, un om este considerat activ daca face afaceri,
studiaza me dicina, lucreaza la 0 banda rulanta, construie~te 0 masa sau face sport. Ceea ce au
in comun toate activitatile acestea este ca ele stnt rndreptate catre un tel exterior ce trebuie
atins. Ceea ce nu se ia de obicei in considerare este motivatia activitatii. Sa luam ca exemplu un
om minat sa munceasca fara incetare de un profund simtamint de insecuritate ~i insingurare sau
un altul imboldit de ambitie sau de lacomia cl:,;tigului: in toate cazurite acestea, persoana este
un sc1av al pasiunii sale, iar activitatea sa este tn realitate 0 ,,pasivitate" pentru ca 0 face
,,mtnat"; el este patimitoruI, nu ,,actorul". Pe de alta parte, un om sttnd lini:,;tit :,;i contempltnd,
fara vreun alt rost sau tel in Pentru un

mai detaliat al sadismului

masochismului. vezi E.Fromm. Escape from

Freedom [Fuga de ltbertate - n.t.], Rinehart &: Company, New York, 1941.

25

Teoria iubirii

afanl de cel de a se simti pe sine ~i de a-~i simti uniunea cu lumea, este considerat "pasiv"
deoarece nu .lace" nimic. in realitate, atitudinea sa de meditatie concentrata este cea mai inalta
forma de activitate care exista, 0 activitate a sufletului, posibila numai cu cotlditia liberUitii ~i
independentd interioare. Primul Inteles al activitatii, eel modem~ se refera la folosirea energid
pentru atingerea unor teluri exterioare; celalalt tnteles al activitatii se refera la folosirea puterilor
inerente omului, indiferent dadi se produce vreo schimbare exterioara sau nu. Cel de-al doilea
inteles al activitatii a fost foane dar formulat de Spinoza. EI deosebe~te doua feluri de afecte:
afecte active ~i afecte pasive, ..actiuni" ~i "pasiuni". in exercitiul unui afect activ, omul este liber,
este staplnul afectului sau; In exercitiul unui afect pasiv, omul este mInat de ceva, el fiind
obiectul unor motivatii de care nu e con~tient. Astfel, Spinoza ajunge sa afirme ca virtutea ~i
puterea sInt unul ~i acela~i lucru 2 . Invidia, gelozia, ambitia, orice forma de lacomie slnt pasiuni:
iubirea este 0 aqiune, este practicarea unei puteri umane, care se poate face numai In libertate
~i nu ca rezultat al unei constrtngeri. Iubirea este 0 activitate, nu un afect pasiv; "a iubi" este
altceva decit "a fi indragostit". La modul eel mai general, caracterul activ al iubirii poate fi descris
prin afirmatia ca a iubi tnseamna In primul rind a da, ~i nu a primi. Ce inseamna ada? Orielt de
simplu ar parea nlspunsul la aceasta Intrebare, el este, de fapt, plin de ambiguitati ~i complicatii.
Cea mai ras pfndita eroare este ca a da ceva ar insemna "a renunta la ceva", a te priva de ceva, a
face un sacrificiu. Persoana al carui caracter nu a depa~it stadiul unei orientari pur receptive,
exploatatoare, acaparatoare, resimte actul de a da In acest fel. Caracterul de tip mercantil este
dispus sa dea, dar n~mai daca prime~te ceva in schimb; sa dea cevil fara sa primeasca inseamna
pentru el sa fie in~elat3. Oamenii a caror orientare este In prindpal nepro ductiva, cred ca a da
inseamna a te sanlei. De aceea, majoritatea indivizilor 2 Spinoza, Etica IV, Def.8 . . 3 Pentru 0
discutie detaliata a acestor orientari ale caracterului, vezi E. Fromm Man Jar Himself {Omul
pentru el insu~ - n.t.}. Rinehart & Company, New York, 1947, cap.III. pp.54-U7.
26

11lbirea ca rasp1lns la problema existenJd 1lmane

de acest tip refuza sa dea. AltH t~i fae 0 virtute din a da, In sensul de a face un sacrificiu. Ei cred
cll trebuie sa dea tocmai pentru ca este dureros sa dea; virtutea de ada. constInd pentru ei
tocmai din actul acceptllrii sacrificiuluL Pentru ei, norma conform carda este mai bine sa dai
dectt sa prim~ti inseamna tocmai ca este mai bine sll suferi 0 prfvatiune dectt sa ai parte de
bucurie. Pentru caracterul productiv, a da are 0 semnificatie complet diferitit A da este cea mai
tnalta expresie a puterii. Tocmai in actul de ada, Imi simt taria, bogatia, forta. Acest mod-de a-mi
resimti din plin vitalitatea ~i puterea mll umple de bucurie. Ma simt revarsIndu-ma, rasptndindu-
ma, traind din plin ~i ded rna bucur4 . Sa dai este mai placut clectt sa prime~ti, nu pentru ca ar fi
yorba de 0 privatiune, ci pentru d actul de a da exprima propria-mi vitalitate . . Nil este dificil sa
recuno~ti valabilitatea acestui principiu aplictndu-l anumitor fenomene particulare. Exemplul cel
mai simplu este din sfera sexului. Punctul culminant al funqiei sexuale masculine consta in actul
de ada; barbatul se daruie~te pe sine, organul sau sexual, femeii. in momentul orgasmului jj da
samInta lui. Nici nu poate face altfel daca este potent. Daca nu 0 poate da, este impotent. Pentru
femde procesul nu este diferit, doar ceva mai complex. Ea se daruie~te de aser'nenea; ea
deschide portile spre centrul feminitatii sale; In actul de a primi, ea daruie~te. Dad nu este
capabila de acest act de daruire, daca poate numai primi, este frigida. in cazul el, actul daruirii
are loc mai tIrziu din nou, nu In funqia sa de iubita, ci in cea de mama. Ea t~i daruie~te propriul
trup copilului ce-l poarta, I~i daruie~te laptele sugarului ~i Ii daruie~te acestuia caldura trupului
ei. Sa nu Ie daruiasca pe toate acestea, ar fi dureros pentru ea. In sfera celor materiale, daca dai
tnseamna ca e~ti bogat. Nu cel ce are mult este bogat, ci cel ce dd mult. Acaparatorul mereu
tnfrico~at ca ar putea sa piarda ceva este, psihologic vorbind, un om sarac, saracit, indiferent crt
4 Vezi ~i definitia bucuriei data de Spinoza.

27

Teori" illbirii

de mare ii este avutia. Oridne este capabil sa dea este bogat: simte ca poate oferi ceva altora.
Numai cei privati de tot ceea ce dep~e~te strictul necesar pentru subzistenta vor fi incapabili sa
se bucure de actul daruirii lucrurilor materiale. Dar experienta cotidiana doved~te ca ceea ce
considera un om ca ar fi minimul necesar depinde la fel de mult de caracterul sau pe cit depinde
de ceea ce poseda efectiv. Se ~tie ca saracul are mai multa dispo nibilitate sa dea decH bogatul.
Totu~i, saracia ce depa~e~te anumite limite, te opre~te sa dai ~i ea este am de degradanta, nu
numai din cauza sufe rintelorpe care Ie pridnuie~te In mod direct, d ~i pentru ca jJ priveaza pe
sarac de bucuria de ada. Dar sfera cea mai imponanta a daruirii nu este aceea a lucrurilor
materiale, ci aceea care tine de dameniul specific uman. Ce ofera 0 per soana alteia? Se ofera pe
sine, afera ceea ce are mai pretios, I~i ofera viata. Asta nu Inseamna neaparat ca I~i sacrifica
viata pentru celalalt, ci ca ii daruie~te ceea ce este viu in el; Ii daruie~te bucuriile sale, ceea ce i
se pare interesant, ceea ce ginde~te, ceea ce ~tie, umorul sau, trtstetile sale - toate expresie a
ceea ce este viu in el. Oferind astfeldin viata lui, il Imbogat~te pe celalalt, II face sa simta mai
intens ca traie~te ~i, totodata, simte el insu~i mai intens ca traie~te. El nu da ca sa primeasca; a
da este in sine 0 extra ordinara bucurte. Dar daruind, nu poate sa nu aduca la viata ceva In
celalalt, iar acest ceva se reflecta asupra lui tnsu~i; daruind cu adevarat, el nu poate sa nu
primeasca ceea ce Ii este daruit in schimb. A darui implica sa-I fad pe celalalt sa daruiasca de
asemenea ~i cei doi imparta~esc astfel bucuria a ceea ce au adus la viata impreuna. in actul
daruirii, s-a nascut ceva ~i amlndoua persoanele implicate sint recunoscatoare pentru viata care
s-a nascut pentru amlndoi. in particular, in cazul iubirii, asta inseamna ca iubirea este 0 putere ce
produce iubire; pe cind ifupotenta este incapaci tatea de a produce iuhire. Acest gind a fost
foarte frumos exprimat de Marx: ,,sa privim", spune el, ,pmul ca om, iar relatia sa cu lu~ea ca pe
0 relatie umana ~i atund nu poti schimba iubirea decit pe iubire, increderea pe incredere
~.a.m.d. Daca vrei sa te bucuri de ana, trebuie sa fii instruit in

28

lubirea ca rtispulls la problema exislelltei Amalie

domeniul artei; dad vrei sa ai influenta asupra altora, trebuie sa fii 0 persoana cu influenta tntr-
adevar stimulatoare ~i promovatoare asupra altar oameni. Oricare din relatiile tale cu omul sau
cu natura trebuie sa fie 0 expresie definita a adevaratei tale vieti individuale, corespunzatoare
obiec tului dorintei tale. Dad iube~ti fara sa generezi hibire, adica daca iubirea ta ca atare nu
produce iubire, dad prin mijlocirea unei exprimdri a vietH ca persoam1 ce iube~te nu te
trai1sformi tntr-o persoand iubitd, atunci iubirea ta este impotenta, este 0 nefericire. u5 Dar nu
numai In iubire a da tnseamna a primi. Profesorul lnvata de la elevi, actorul este stimulat de
spectatori, psihanalistul este Insanato~it de pacient, attta vreme cIt ei nu se trateaza unii pe altii
ca pe ni~te obiecte, ci sInt tntr-o relatie adevarata ~i productiva: ered ca nu mai este necesar sa
subliniem faptul ca facultatea de a iubi ca un act de daruire depinde de gradul de dezvoltare a
caracterului nostru. Facultatea aceasta presupune realizarea unei orientari predominant produc
tive; cuo astfel de orientare, omul a depa~it dependenta de altii, iluzia narcisista a omnipotentei,
dorinta de a-~i exploata semenii sau de a acapara ~i a capatat tncredere in fortele sale umane,
precum ~i curajul de a se bizui pe propriile lui puteri in atingerea telurilor sale. In masura In care
aceste calitati Ii lipsesc, ornul se teme sa se daruiasca ~i, deci, sa iubeasca. Dincolo de acest
element al daruirii, caracterul activ al iubirii devine evident prin faptul ca implica Intotdeauna
cIteva elemente de baza, comune tuturor formelor de iubire. Acestea sInt grija,
responsabilitatea, respectul ~i cuno~terea.

Fapml ca iubirea implica grijd pentru eel iubit iese eel mai dar in evidenta In cazul iubirii mamei
pentru copilul ei. Nici 0 asigurare In ce priv~te iubirea unei marne nu am considera-o sincera
daca am vedea ca ea nu are grija de copilul ei, daca ea ar uita sa-l hraneasca, sa-l spele, sa-i ofere
can fort fizic; sintem impresionati de iubirea unei marne tocmai pentru ca vedem cIta grija are de
copilul ei. Acela~i lucru Ii putem spune in cazul 5 Nalionalbhonomie und Philosophie, 1844,
publicat in Karl Marx, Die Fruhschriften, Alfred Kroner Verlag, Stuttgart, pp. 300,301.

29

Teoria iubirii

grijii pentru animale sau flori. Daca 0 femeie ne spune ca iube~te florile ~i vedem ca ea uita sa Ie
ude, nu putem sa credem in "dragostea" sa pentru flori. lubirea este grija activit pentru viata ~i
dezvoltarea celui iubit. Acolo unde aceasta grija activa lipse~te, nu exista iubire. Acest aspect al
iubirii este foarte frumos prezentat In Cartea lUi lana. Dumnezeu i-a spus lui lana sa mearga la
Ninive ~i sa-1 i~tiinteze pe locuitorii ei ca vor fi pedepsiti daca nu I~i Indreapta purtarea. ICma
fuge de aceasta misiune, temlndu-se ca cei din Ninive se vor cai, iar Dumnezeu it va ierta. EI este
un om cu un putemic simt al ordinii ~i legii, dar lipsit de iubire. Incerctnd sa evadeze, el ajunge In
burta unei balene, simbol al starii de izolare, de claustrare pe care lipsa sa de iubire ~i
solidaritate i-a adus-o. Dumnezeu tl salveaza ~i lana merge totu~i la Ninive. El predica
locuitorilor, a~a cum i-a cerut Dumnezeu, ~i lucrul de care se temea se intImpla. Oamenii din
Ninive se caiesc, se tndreapta, iar Dumnezeu Ii iarta ~i renunta sa distruga ora~ul. lana este
foarte suparat ~i dezamagit; el voia sa se faca ,.,dreptate", nu sa se acorde tndurare celor din
Ninive. In cele din urma, lona i~i gase~te pacea . sub un porn pe care Dumnezeu Il face sa
creasca anume pentru el, ca sa-l protejeze de soare. Dar cind Dumnezeu face pomul sa se usuce,
lana se mInie ~i se plInge cu Infocare lui Dumnezeu. Dumnezeu ti raspunde: ,.Tie iti este mila de
pomul acesta care nu te-a costat nici 0 truda ~i pe care nu tu I-ai facut sa creasca, ~i tntr-o
noapte s-a nascut ~i intr-o noapte a pierit. Si mie sa nu-mi fie mila de Ninive, cetatea cea mare,
in care se afla mai multe mii de oameni, cari nu ~tiu sa deosebeasca dreapta de sttnga lor, ~i inca
0 multime de vite!" Raspunsul dat de Dumnezeu lui lana trebuie lnteles simbolic. Dumnezeu ii
explica lui lana ca esenta iubirii este sa "trude~ti" pentru ceva ~i sa fad acel ceva ,,sa creasca", ca
iubirea ~i truda sint inseparabile. Iube~ti lucrul pentru care trude~ti ~i trude~ti pentru ceea ce
iube~ti. Grija ~i preocuparea implica un alt aspect al iubirii, aspectul respon sabilitdtii.
Responsabilitatea este tnteleasa asUizi, de cele mai multe ori, ca tndatorire, ca ceva impus cuiva
din exterior. Dar responsabilitatea, in

30

lllbirea ca raspllns la problema existenJei Ilmane

adevaratul sau sens, este un act In Intregime voluntar; este raspunsul meu la nevoile, exprimate
sau nu, ale und alte fiinte umane. A fi ,,responsabil" Inseamna a fi In stare ~i a fi gata ,,sa
raspunzi". lona nu se simtea responsabil pentru locuitorii din Ninive. EI, ca ~i Cain, ar fi putut sa
intrebe: ,,sint eu pazitorul fratelui meu?". Persoana care iube~te, raspunde. Viata fratelui sau nu
este doar treaba fratelui sau, ci ~i a sa proprie. se simte responsabil pentru aproapele sau, a~a
cum se simte responsabil pentru sine. Aceasta responsabilitate, In cazul mamei ~i al copilului ei,
se refera in specialla grija pentru nevoile fizice. in iubirea dintre adulti, ea se refera In special la
nevoile psihice ale persoanei celeilalte. Responsabilitatea ar putea degenera u~or, capattnd un
caracter posesiv, de domina tic , daca nu ar exista 0 a treia componenta a iubirii: respectul.
Respectul nu este frica ~i veneratie; ci Inseamna, conform radacinii cuvin tului (respicere = a privi
la), capadtatea de a vedea 0 persoana a~a cum este ea, de a fi co~tient de individualitatea sa
unica. Respectul inseamna preo cuparea ca cealalta persoana sa se dezvolte ~i sa se desf~oare
pe caile sale proprii. Respectul implica, a~adar, absenta exploatarii. Doresc ca persoana iubita sa
se dezvolte ~i sa se desfa~oare pentru propriul ei bine ~i pe propriile sale cai, ~i nu pentru a rna
servi pe mine. Daca iubesc acea per soana, rna simt una cu el sau cu ea, dar a~a cum este, nu
a~a cum ~ avea eu nevoie sa fie, pentru ca s-o pot folosi. Este dar ca respectul devine posibil
numai daca eu mi-am ci~tigat independenta; daca eu pot sa exist ~i sa rna mi~c fara proptele,
fara sa am nevoie sa domin sau sa exploatez pe altcineva. Respect exista numai pe baza libertatii:
J'amour est l'enfant de la liberte", a~a cum spune un vechi cintec francez; iubirea este fiica
libertatii, niciodata a dominatiei. Nu este posibil sa respeqi 0 persoana fara sa 0 cuno~ti; grija ~i
respon sabilitatea ar fi oarbe daca nu ar fi conduse de cunoa~tere. Cuno~terea ar fi goala, daca
nu ar fi motivata de preocupare. Exista multe nivele ale cuno~terii; cunoa~terea ca aspect al
iubirii este 0 cunoa~tere care nu ramine la suprafata, c;:i patrunde in miezullucrurilor. Ea este
posibila numai

31

Teoria h.birii

daca poti depa~i preocuparea pentru tine insuti ~i poti vedea persoana cealaita in propriii sai
terrneni. Poti sa ~tii" de pilda, cit 0 persoana este nervoasa chiar dadl nuo arata deschis; dar poti
sa 0 ~tii ~i mai profund decit am, poti sa ~tii ca este anxioasa ~i ingrijorata. ca se simte singura. d
se simte vinovata. Si atunci ~tii cit enervarea sa' este doar manifestarea unui Iucru mai profund
~i 0 vezi anxioasa ~i derutata, adica 0 consideri mai degraba 0 persoana suferinda ~i nu una
nervoasa. Cunoa~terea mai are 0 legiHura, 0 legatura fundamentaIa, cu problema iubirii. Nevoia
profunda de fuziune cu 0 alta persoana spre a ie~i din Inchisoarea propriei izolari se leaga strIns
cu 0 alta dorinta specific umana, cea de a cunoa~te .,taina omului". ~a cum viata, sub aspectele
sale biolo gice. este un miracol ~i un mister. omul sub aspectele sale umane este de asemenea 0
taina de nedeziegat pentru sine rnsu~i ~i pentru semenul sau. Ne cunoa~tem pe noi In~ine ~i
totu~i. cu toate eforturile pe care Ie facem, nu ne cunoa~tem. Ne cunoa~tem semenul ~i totu~i
nu-l cunoa~tem. pentru ca nu sintem ni~te lucruri ~i semenul nostru nu este nici el un lucru. Cu
cit mai adinc patrundem in fiinta noastra sau in fiinta altcuiva. cu alit mai mult ne scapa tinta
cuno~terii noastre. Si totu~i. nu putem sa nu darim sa patrundem tainele sufletului uman, ale
nucleului central care este "el". Exista 0 cale, 0 cale disperata. de a cunoa~te taina: cea a puterii
depline asupra unei alte persoane, putere care it obbga sa faca ce vrem, sa simta ce vrem, sa
gtndeasca ce vrem, ceea ce 0 transforma Intr-un lucru. tntr-un lucru al nostru, in proprietatea
noastra. Gradul ultim al acestei incercari de a cunoa~te duce la extremul sadism, la dorinta ~i
capacitatea de a face 0 fiinta umana sa sufere, la a 0 tortura. la a 0 farta sa-~i marturiseasca taina
In suferinta sa. Aceasta dorinta nebuna de a patrunde taina omului, taina celuilait ~i deci propria
noastra taina, constituie 0 motivatie a adincimii ~i intensitatii cruzimii ~i distructivitatii umane.
Acest fapt a fost exprimat in mod foane succint de Isaac Babel. El i~i citeaza un coleg, ofiter in
razboiul civil rus. spuntnd: ,,Dacit-l tmpu~ti, doar scapi doar de el... Impu~clndu-l, n-o sa ajungi
niciodata la sufletullui, a~a cum este el ~i a~a cum se arata.

32

'""irea ea rasp""s la pro"'ema existellfei "malle

Dar eu nu rna crut, eu am chinuit, nu 0 data, un du~man, mai mull de 0 ora. Vezi dumneata, eu
vreau sa ajung sa ~tiu ce este viata de fapt, cum este ~ cum arata ea acolo, dedesubt."6 . La
copH, Inttlnim frecvent aceasW. cale spre cunoa~tere, manifestindu-se deschis. CopUuI ia ceva ~i
il face bucati ca sa-l "Cunoasca, ia un animal, de pilda. Rupe cu cruzime aripile unui fluture ca sa-I
cunoasca, ca sa-i afle taina. Cruzimea in sine este motivata de ceva mai profund: de dorinta de a
afla secretul lucrurilor ~i al vietii. Cealalta cale de a cunoa~te "taina" este iubirea. lubirea este
patrunderea activa a persoanei celeilalte, dorinta mea de a cunoa~te fiind potolita prin uniune.
in actul fuzionarii te cunosc, rna cunosc, cunosc totul - ~i nu "cunosc" nimic. Cunosc in singurul
mod in care cunoa~terea unei fiinte vii este posibila pentru om, ~i anume prin tnlirea uniunii, ~i
nu prin vreo cunoa~tere data de gindire. Sadismul este motivat de dorinta de a cunoa~te taina
vietti, {'i totu{,i ne lasa la fel de ignoranti cum am fost. L-am sfi{'iat pe celalait, madular cu
madular, {'i tot ce am [acut este ca I-am distrus. Iubirea este singura cale de cunoa{'tere care, in
actul uniunii, tmi raspunde intre barilor. in actul iubirii, al daruirii de sine, in actul patrunderii
persoanei celeilalte, eu rna regasesc, rna descopar, rna descopar pe mine insumi {'i 11 descopar
pe celalalt, descopar omul. Nazuinta de a ne cunoa{'te pe noi in{,ine {'i de a ne cunoa~te
semenul a fost exprimata in motto-ul delfic "cunoa{'te-te pe tine insuti". lata prin cipalul punct
de pomire al oricarei psihologii. Dar dat fiind ca dorinta noastra este sa {'tim totul despre om, sa
{'tim taina sa ultima, dorinta aceasta nu poate fi niciodata implinita printr-o cunoa{'tere
obi{,nuita, adica numai prin gtndire. Chiar dad am {'ti de 0 mie de ori mai multe despre noi
lllt>ine, nu am ajunge la un capat. Tot am ramine 0 enigma pentru noi In{,ine, iar semenul nostru
ne-ar ramine, deopotriva, 0 enigma. Singura cale spre 0 cunoa{'tere deplina este cea a actului
iubirii: acest act transcende gindirea, 6 I.Babel, The Collected Stories, Criterion Books, New York,
1955.

33

Teorfa iubirfi
transcende cuvintele. Este scufundarea Indrazneata In trairea uniunii. Totu~i, cunoa~terea prin
gtndire, adica cea psihologica, este 0 conditie necesara pentru cunoa~terea deplina In actul
iubirii. Trebuie sa cunosc obiectiv persoana cealalta ~i persoana mea pentru a fi In stare sa-i vad
realitatea sau, mai bine zis, sa ma ridic deasupn:l iluziilor, deasupra even tualelor imagini
irational distorsionate despre celalalt. Numai cunosctnd 0 fiinta umana obiectiv, pot sa-I cunosc
esenta ultima In actul iubirii.7 Problema cunoa~terii omului este paralela cu problema religioasa
a cunoa~terii lui Dumnezeu. In teologia occidentala conventionaIa, se face incercarea de a-I
cuno~te pe Dumnezeu prin gtndire, de a se afirma ceva despre Dumnezeu. Se presupune ca II
poti cunoa~te pe Dumnezeu, gtndind. in misticism, care este un produs, 0 consecinta a
monoteismului (dupa cum voi Incerca sa anlt mai tirziu), se renunta la tncercarea de a-I
cunoa~te pe Dumnezeu prin gtndire ~i se recurge, in schimb, Ia trairea uniunii cu Dumnezeu, 0
traire care nu mai lasa loc - ~i exclude necesitatea cuno~tintelor despre Dumnezeu. Trairea
uniunii cu omul sau, religios vorbind, cu Dumne~eu, nu este nicidecum irationala. Dimpotriva,
este, a~a cum a aratat Albert Schweitzer, consecinta rationalismului, consecinta sa cea mai
Indrazneata ~i cea mai radicala. Se bazeaza pe cunoa~terea limitarilor fundamentale, ~i nu
acciden tale ale cunoa~terii noastre. Este cunoa~terea faptului ca nu vom putea "concepe"
niciodata taina omului ~i a universului, dar ca Ie putem cunoa~te totu~i, prin actul iubirii.
Psihologia ca ~tiinta t~i are limitarile sale ~i, a~a cum consecinta logica a ·teologiei este
misticismul, consecinta ultima a psihologiei este iubirea. Grija, responsabilitatea, respectul ~i
cunoa~terea sInt reciproc depen dente. Ele constituie un sindrom de atitudini ce se regasesc la
persoana 7 Afinnatia aceasta are 0 implicatie importanta pentru mlul psihologiei in cultura
occidentala contemporana. De~i marea popularitate a psihologiei dovede~te desigur existenta
unui interes pentru cunoa~terea omului, ea tradeazil totodata !ipsa fundamentala a iubirii In
relatiile umane de astazi. Cunoa~terea psihologica devine astfel un substitut al cunoa~terii
depline din actul iubirii, In loc sa fie un pas inainte catre aceasta cunoa~tere.

34

Iubirea ca raspulls la problema existell,ei umalle

matura, adica la persoana care liii dezvolta propriile puteri productiv, care nu dor~te sa aiM dectt
lucrul pentru care a mundt, care a renuntat la visurile nardsiste de omnipotenta iii omniiitiinta,
care a capatat acea smerenie bazata pe forta interioara care nu poate proveni declt dintr-o
autentici activit ate productiva. Pina acum am vorbit despre iubire ca mod de a dep~iii izolarea
umana, ca Ymplinire a nazuintei catre uniune. Dar dincolo de nevoia universala, existential a de
uniune, apare 0 nevoie particulara, biologica: dorinta de unire a celor doi poli, masculin iii
feminin. Ideea acestei polarizari este cel mai pregnant exprimata in mitul care spune ca, initial,
barbatul iii femeia ar fi fost una, ca au fost taiati apoi tn doua iii ca de atunci fiecare fiinta
masculina Iiii cauta partea sa feminina pierduta spre a se uni iara~i cu ea. (Aceea~i idee a unitatii
originare a sexelor apare iii in povestea biblic41 a Evei care a fost facut41 din coasta lui Adam,
deiii in aceast41 poveste, in spiritul patriarhatului, femeia este considerat41 secundar41
barbatului.) Semnificatia mitului este foarte clara. Polarizarea sexuala- il face pe om sa caute
uniunea intr-un anumit fel: prin unirea cu sexul celalalt. Polaritatea dintre principiul masculin iii
cel feminin exista ~i in interiOl'lll fiecarui Mrbat ~i a fiecarei femei. Exact a~a cum, fiziologic,
barbatul iii femeia au fiecare hormoni ai sexului opus, ei stnt bisexuali iii tn sens psihologic.
Poarta tn ei prindpiu! receptarii ~i al penetrarii, al materiei ~i al spiritului. Barbatul iii -femeia
gasesc uniunea in sinea lor numai prin unirea polaritatii lor feminine iii masculine intrinseci.
Aceasta polaritate este baza oricarei creativitati. Polaritatea masculin-feminin este, de
asemenea, fundamentul crea tiviratii interpersonale. Acest lucru eS.te evident pe plan biologic:
unirea spermci cu ovulul e fundamentul naiiterii copilului. Dar iii pe plan pur psihic este la feI:
prin iubirea dintre barbat iii femcie, amtndoi renasc. (Deviatia homosexuala este nereu~ita tn a
obtine aceasta uniune polarizata ~i de aceea homosexualul sufera de durerea mereu nerezolvata
a izol41rii, 0 nereu~ita de care are parte, ce-i drept, iii heterosexualul obi~nuit care nu poate
iubi.) 35

Teoria iubirii Aceea~i

polaritate a prindpiului masculin ~i feminin exista ~i in natura, nu numai in modul evident inttlnit
la ani male ~i la plante, dar ~i In pola rita tea celor doua functii fundamentale, cea a receptarii ~
cea a penetrarii. Este polaritatea pamlntului ~ ploH, a rlului ~i oceanului, a noptH ~i zilei, a
intunericului ~i luminii, a materiei ~i a spiritului. Ideea aceasta este extrem de frumos exprimata
de marele poet ~ mistic musulman Rumi:

Si-ntr-adevar, nidodata eel care iube~te nu cauta fara sa fie cautat de eel iubit. Cind
strafulgerarea iubirii a atins inima aceasta, sa ~tii ca existd iubire ~i In inima aceea. Cind tubtrea
lui Dumnezeu crqte Tn intma ta, fit sigur ca ~i Dumnezeu te iube~te pe tine. Nici un sunet de
aplauze nu se poate face auzit de la 0 singura mina, fara cealalta mina. Intelepdune Divina este
destinul ~i el este eel care a hotarft sa ne iubim unul pe celalalt. Cad ~a este dat sa fie in lumea
aceasta: fiecare parte a lumii sa-~i aiba perechea sa. in ochit tnteleptului, Cernl este bdrbatul tar
Pamintul femeia: Pamintul are grija sa faca sa creasca tot ce lasd Cernl sa cada. Cind Pdmintului
it Iipse~te cd/dura, Cernl i-o trimite; cind i~i pierde prospetimea ~i umezeala, Cernl i Ie reda.
Cernl sta tot timpul de veghe ca un barbat ce-i poartd de grija nevestei sale. Iar Pamintul se
ocupd mereu de cele ale casei: n~te?i hrane~te tot ceea ce . poarta. Prive~te Pdmintul ~i Cernl
ca avind inteligenta, cael fac ceea ce fiintele inteligente fac. Daca ei dol nu ar avea placere unul
de la celalalt, de ce ar sta fmbratt?ati ca indrdgostttii?

36

1 '"bin'a ca rtisp"fts la problema existeft,ei "maft£'

Fara Pamint cum ar putea injlon jlonle ~i pomii? $i ce ar mai produce atund apa ~i caldura
Cerului? ~a cum Dumnezeu apus donnta in bdrbat ~i femeie pentru ca lumea sa fie perpetuata
pnn unirea lor, A~a a implantat EI in fiecare parte a existentcl nazuinta cdtre 0 alta parte. Ziua ~i
Noaptea sint du~mani pe fatd ~i totu~i servesc amtndoua acelui~i scop, Fiecare iubindu-l pe
cddlalt ca sd-~i poatd fcu::e impreuna lucrarea ce 0 au de fdcut amindoi, , Fdra Noapte, natura
Omului. nu ar ci~tiga nimic ~i astfel nu ar avea nimic de cheltuit Ziua. 8 Problema polariUitii
masculin-feminin ne duce la reluarea unor discutii legate de lema iubirii ~i sexului. Am vorbit
altadata de eroarea pe care 0 face Freud crnd vede in iubire doar expresia - sau sublimarea -
instinctului sexual, in loc sa recunoasca faptul ca dorinta sexuala esle doar 0 forma de
manifestare a nevoii de iubire ~i uniune. Dar eroarea lui Freud este mai profunda. in
conformitate cu materialismul sau fiziologic, el vede In instinctul sexual rezultatul unei tensiuni
produse chimic In corp, 0 tensiune chinuitoare ce se cere tnlaturata. Scopul dorintei sexuale este
tnlaturarea acestei tensiuni chinuitoare; satisfaqia sexuala provine din realizarea acestei
inlaturari. Acest mod de a vedea lucrurile este valabil in masura In care dorinta sexuala lucreaza
in acel~i mod ca foamea sau setea, atunci ctnd organismul este subalimentat. Dorinta sexuala, in
conceptia sa, este ca un fel de mtncarime, iar satisf~qia sexuala consta in Inlaturarea acestei
mlnca rimi. De altfel, In aceasta conceptie asupra sexualitatii, masturbarea ar fi satisfaqia sexuala
ideala. Ceea ce ignora, In mod paradoxal, Freud, este aspectul psiho-biologic al sexualitatii,
polaritatea masculin-feminin ~ 8 RANicholson, Rumi, George Allen and Unwin, Ltd., London,
1950, pp. 122-3.

37

TeoTia illbiTii

dorinta de a depa~i aceasta polaritate prin uniune. Aceasta ciudata eroare a fost conditionata,
probabil, de extremul patriarhalism al lui Freud, care I-a facut sa creada ca sexualitatea este In
sine masculina ~i I-a facut sa ignore sexualitatea specific feminina. El a exprimat aeeasta idee in
lucrarea Trei contributii la teoria sexului, spunlnd ca libido-ul are de regula »0 natura mas
eulina", indiferent daca este libido-ul unui barbat sau al und femei. Acee~i idee 0 exprima Intr-o
forma rationalizata teoria freudiana conform carda un baiat percepe femeia ca fiind un barbat
castrat, iar femeia Insa~i cauta diferite forme de compensare a pierderii organului genital
masculin. Dar femda nu este un barbat castrat, iar sexualitatea ei este specific feminina ~i nu
de ,,natura maseulina". Atraqia sexuala dintre sexe este doar partial motivata de nevoia inla
turarii unei tensiuni. In principal, ea reprezinta nevoia de unire eu polul sexual opus. De fapt,
atraqia erotica nu se exprima In nici un caz exclusiv prin atraqia sexuala. Exista ~i 0 masculinitate
sau feminitate a caracterului, alaturi de masculinitatea sau feminitatea in Junctia sexuald.
Caracterul mas culin poate fi definit ca avind trasaturile penetrarii, dirijarii, activismului,
disciplinei ~i riscului; caracterul feminin se define~te prin trasaturile recepti vitatii productive,
proteqiei, realismului, rabdarii, matemitatii. (Nu trebuie sa uitam niciodaUi faptul ca in Hecare
individ se amesteca ambele caractere, prevaltnd !nsa cel ce tine de sexul Jui" sau al "ei".)
Adesea, daca trasaturile de caracter ale unui barbat sInt slabite, din cauza ca pe plan emotional
el a ramas un copi!, el va incerca sa-~i compenseze aceasta deficientil printr-o accentuare
exclusiva a rolului sau masculin In sex. Rezultatul este un Don Juan, care simte nevoia sa-~i arate
vitejia masculina in sex, deoarece este nesigur de masculinitatea sa in sens caracterologic. Daca
paralizia masculi nitatii este mai accentuata, sadismul (folosirea fortel) devine principalul
substitut - pervers - al masculinitatii. Daca sexualitatea feminina este slabi ta sau pervertita, ea
se transforma in masochism sau In tendinte posesive. Freud a fost criticat pentru ca a
supraevaluat sexul. Aceasta critica provenea foarte frecvent din dorinta de a Inlatura un element
al sistemului

38

lubirea ca raspuns la problema existentei umane

freudian care contraria oamenii cu spirit conventional. Freud a simtit acut aceasta motivatie ~i
tocmai de aceea a repudiat orice tentativa de revizuire a teoriei sale asupra sexului. intr-adevar,
la vremea d, teoria lui Freud a avut un caracter provocator ~i revolutionar. Dar c~ea ce a fost
valabil In anii .900 nu mai este valabil cincizeci de ani mai tirziu. Moravurile sexuale s-au
schimbat Intr-atIt IncH teoriile lui Freud nu mai stnt ~ocante pentru clasele de mijloc occidentale
~i nu mai poate fi yorba acum decit de un radicalism donquijotist atunci cind anali~tii ortodoc~i
de astazi se cred curajo~i ~i radicali apartnd teoria sexuala a lui Freud. De fapt, felullor de a
practica psihanaliza este conformist: ei evita sa-~i puna problemele psihologice care ar duce la 0
critic a a societatii contemporane. Eu nu II critic pe Freud pentru ca· a supraevaluat sexul, ci
pentru ca nu a reu~it sa Inteleaga sexul suficient de profund. A facut un prim pas, descaperind
semnificatia pasiunilor interpersonale, dar, in acord cu premi sele sale filozofice, le-a explicat
fiziologic. in evolutia ulterioara a psihana lizei, trebuie sa corecUim ~i sa aprofundam conceptia
lui Freud, transpu ntndu-i intuitiile de pe plan fiziologic, pe plan biologic ~i existential. 9

2.

Iubirea dintre pdrinte ~i copil Capilul, in momentul na~terii sale, ar fi Ynfrico~at de moarte, daca
soarta milastiva nu l-ar fi scapat de orice con~tienta a anxieUitii pe care separarea de mama ~i
de viata intrauterina i-ar provoca-o. Chiar dupa ce s-a nascut, capilul nu se deosebe~te prea mult
de ceea ce a fost inaintea na~terii; nu 9 Freud InsuSi a fi1eut un prim pas in aeeastii direqie prin
eoneeptele sale mai tfrzii, privind

instinctul vietii ~i al mortii. Conceptul siiu privind pe primul (eros) ea principiu de sinteza ~i
unificare tine de eu totul alt plan deelt conceptul si1u de libido, Dar In ciuda faptului ci1 teoria
instinctelor vietii ~i mortii a fost aceeptati1 de analiza ortodoxa. aeeastii acceptare nu a dus la o
revizuire temeinicii a conceptului de libido. in speeialin domeniul activitatii dinice.

39

Teoria i_birii

poate recunoa~te obiectele, inca nu este con~tient de sine tnsu~i ~i de lume ca fiind exterioara
lui. Simte doar stimularea pozitiva a caldurii ~i hranei, ~i inca nu deosebe~te caldura ~i hrana de
sursa lor: mama. Mama este caldu ra, mama este hrana, mama este euforia satisfactiei ~i
securitatii. Starea aceasta este 0 stare de narcisism, pentru a folosi termenullui Freud. Reali.
tatea exterioara, persoane ~i lucruri, au 0 semnificatie doar tn termenii satisfacerii sau frustrarii
starii interne a corpului. Real este numai ceea ce e Ynauntru, ceea ce e exterior este real numai
tn termenii nevoilor mde, niciodata in termenii calitatilor ~i nevoilor sale intrinseci. Cind copiluI
cre~te ~i se dezvolta, devine capabil sa perceapa lucrurile a~a cum sint: satisfaqia de a fi hranit
este diferentiata de suzeta, sinul este diferentiat de mama. Pina Ia urma, copilul resimte setea sa,
IapteIe pe care it suge, pieptuI ~i mama, ca fiind entitati diferite. El Invata sa perceapa muIte alte
Iucruri ca fiind diferite, ca avtnd 0 existenta proprie. in acest moment tnvata sa Ie dea nume. in
acda~ timp, tnvata sa Ie mtnuiasca; Invata ca focul arde ~i provoaca durere, ca trupuI mamei este
caId ~i pIacut, ca lemnul este tare ~i greu, ca htrtia este u~oara ~i poate fi mototolita. invata cum
sa se poarte cu oamenii: mama va ztmbi daca maninc, rna va lua tn brate daca pltng. Toate
experientele acestea se cristalizeaza ~i se integreaza apoi intr-un unic simtamint: stnt iubit. Stnt
iubit pentru ca stnt copiluI mamei mele. Stnt iubit pentru ca stnt neajutorat. Stnt iubit pentru ca
stnt [rumos, demn de admiratie. SInt iubit pentru ca mama are nevoie de mine. Iar tntr-o
formuLare mai generala: Sint iubit pentru ceea ce sint sau, mai exact, poate, stnt iubit pentru cd
stnt. Acest simtamtnt ca e~ti iubit de mama este pasiv. Nu ai nimic de facut pentru a fi iubit:
dragostea mamei este necon ditionata. Tot ce ai de facut este sd fii, sa fii copiluI ei. Iubirea
mamei este numai fericire, pace, nu trebuie cucerita, nu trebuie meritata. Dar exista ~i o latura
negativa a faptului ca iubirea mamei este neconditionara. Nu numai ca nu trebuie meritata, dar
nici nu poate fi cucerita, produsa, controlata. Daca exista, este ca 0 binecuvtntare, daca nu
exista., este ca ~i cum toatil bucuria vietii ar fi pierit ~i nu mai poti face nimic pentru a 0
recapata.

40

'"birea dintre pdrinte

~i

copil

Pentru cei mai multi copii, pIna pe la opt ani ~i jumatate sau chiar zece 10 , problema este
aproape exclusiv aceea de a fi iubip., de a fi iubiti pentru ceea ce sInt. Pinel la aceasta virsta,
copilul inca nu iube~te; nlspunde eu recuno~tinta, cu bucurie, daca este iubit. In acest moment
al dezvoltarii eopilului, intra in joe un nou factor: apare sentimentul ca iubirea poate fi produsa
prin propria ta activitate. Pentru prima oara, copilulUi h trece prin minte sa oJere eeva mamei
(sau tatalui), sa produca eeva: 0 poezie, un desen sau orice alteeva. Pentru prima oara in viata
copilului, ideea iubirii se trans forma din a fi iubit in a iubi, in a crea iubire. Dar vor mai trece
multi ani de la acest prim tnceput pina la maturizarea iubirii. PIna la urma, copilul, care poate fi
de acum un adolescent, i~i dep~e~te egocentrismul: persoana cealalta nu mai este In primul rind
un mijloc de satisfacere a propriilor nevoi. Nevoile persoanei celeilalte sint la fel de importante
ca ale sale proprii, ba devin chiar mai importante. Sa dea devine mai placut, mai datator de
satisfaqii, decIt sa primeasca; sa iubeasca devine mai important chiar decit sa fie iubit. Iubind, el
iese din earcera singuratatii ~i izolarii in care era tinut prin starea sa de narcisism ~i de centrare
pe sine. El are acum simtamtntul unei noi uniuni, al imparta~irii, al identitatii. Mai mult, el simte
puterea de a produce iubire, iubind, in loc sa depinda de 0 iubire pe care o primea. trebuind sa
fie pentru asta mic, neajutorat, bolnav sau "cuminte". Iubirea infantila urmeaza principiul:
"iubesc pentru cd sfnt iubit", Iubirea matura urmeaza principiul ,,sint iubit pentru cd iubesc".
lubirea imatura spune: "te iubesc pentru cd am nevoie de tine". lubirea matura spune: "am
nevoie de tine pentru cd te iubesc". Strins legata de dezvoltarea capadtdtii de a iubi este
dezvoltarea obiec tului iubirii. Primele luni ~i primii ani ai copilului sint cei in care at~a mentul cel
mai strins este cel fata de mama. Acest ata~ment incepe inaintea momentului na~terii, cInd
mama ~i copilul stnt inca una, de~i slnt doua fiinte. Na~terea schimba situatia sub anumite
aspecte, dar nu atIt de mult 10 Cf. descrierii acestei dezvoltari de ditre Sullivan In The
Interpersonal Theory of Psychiatry, WWNorton &:' Co., New York, 1953.

41

Teoria iu.birii

cit pare. CopiluI. de~i traie~te acum In afara uteruIui, este Inca total depen

dent de marna. Dar, pe zi ce trece, devine tot mai independent: invata sa mearga, sa vorbeasca,
sa exploreze Iumea pe cont propriu; relatia cu mama pierde ceva din insemnatatea sa vitala ~i
relatia cu tataI devine tot mai importanta. Pentru a Intelege aceasta trecere de la marna la tata
trebuie sa avem in vedere deosebirile calitative esentiale dintre iubirea materna ~i cea paterna.
Despre iubirea materna am vorbit deja. Iubirea materna, prin Insa~i natura sa, este
neconditionata. Marna II iube~te pe noul ei nascut pentm ca este copilul ei, nu pentru ca acesta
ar fi indeplinit vreo conditie anume sau i-ar fi Implinit cine ~tie ce a~teptari. (Desigur, cInd
vorbesc aici despre iubirea materna ~i paterna, vorbesc despre ni~te "tipuri ideale", In sensul lui
Max Weber sau desprearhetipuri, in sensul lui Jung, ceea ce nu presupune ca orice marna ~i
orice tata iube~te in felul acesta. Ma refer la principiul patern ~i matern, prezent In persoana
tatalui sau a mamei.) Iubirea necon ditionata corespunde unei nazuinte dintre cele mai
profunde, nu numai a copilului, ci a oricarei fiinte umane; caci, dintr-un punct de vedere. sa fii
iubit pentru ca 0 meriti, pentru propriuI tau merit, lasa loc intotdeauna Indoielii: po ate ca nu i-
am placut persoanei care vreau sa rna iubeasca, poate ca am nemultumit-o cu ceva - persista
mereu 0 teama ca iubirea ar pl1tea disparea. Apoi, iubirea "rneritata" lasa lesne sentimentul
am~r ca. nu e~ti iubit pentru tine Insuti, ca e~ti iubit numai pentru ca placi, ca, de fapt, in ultima
instanta, nici nu e~ti iubit, ci doar folosit. Nu este deci de rnlrare ca ne dorim toti iubirea
materna, aUt in copilarie, cit ~i ca adulti. Cei mai multi copii au norocul sa aiba parte de iubirea
materna (in ce masura, vom vedea mai tIrziu). La virsta aduita, dorinta aceasta este mult mai
dificil de implinit. Chiar in cea mai satisfacatoare dezvoltare, ea ramine 0 compo nenta a iubirii
erotice normale, capatind adesea forme religioase, dar, ~i mai frecvent, forme neurotice. Relatia
cu tatal este complet diferiti1. Marna este caminul din care provenim, ea este natura, glia,
oceanul, pe cind tatal nu reprezinta un

42

lubirea difttre pdriftte ,I copil

asemenea camin natural. EI are legaturi slabe cu copilul in primii ani ai vietii, importanta sa
pentru copil, in aceasta perioada timpurie, nu sufenl comparatie cu cea a mamei. Dar, de~i tatal
nu reprezinta lumea naturala, el reprezinta celalalt pol al existentei umane: lum,ea gindirii, a
lucrurilor facute de mtna omului, a disciplinei, a calatoriei ~i aventurii. Tatal este cel care tl invata
pe copH, cel care i:i arata calea in lume. Aceasta funqie este strins legata de dezvoltarea socio-
economica. Cind a aparut proprietatea privata ~i aceasta urma sa fie mo~tenita de unul dintre Iii,
tatal a tnceput sa caute fiul caruia putea sa-i lase proprietatile sale. Fire~te, acesta era cel pe
care tatal il considera cel mai potrivit pentru a-I deveni urma~, fiul cel mai asemanator lui ~i deci
cel care Ii placea cel mai mull. Iubirea paterna este 0 iubire conditionata. Principiul ei este "te
iubesc pentru. cd imi tndepline~ti a~teptarile, pentru. cd iti fad datoria, pentru. cd e~ti ca mine".
in iubirea paterna conditionata, gasim, ca in cea materna necon ditionata, un aspect negativ ~i
unul pozitiv. Aspectul negativ este acela ca iubirea paterna trebuie meritata, ca ea poate fi
pierduta daca nu faci ce ti se cere. Tine de natura iubirii paterne faptul ca supunerea devine
principal a virtute, ca nesupunerea este cel mai mare pacat, pedepsit cu retragerea .iubirii
paterne. Partea pozitiva este la fel de importanta. Iubirea aceasta . fUnd conditionata, pot face
ceva pentru a 0 obtine, pot lucra pentru asta; iubirea aceasta nu este in afara controlului meu,
a~a cum este iubirea materna. Atitudinea mamei ~i cea a tatalui fata de copU corespund
nevoilor proprii ale copilului. Copilul mic are nevoie de iubirea ~i grija neconditio nata a mamei,
am pe plan fiziologic, CIt ~i pe plan psihic. Dupa virsta de ~ase ani, copilul incepe sa aiba nevoie
de iubirea tatalui, de autoritatea sa ~i de calauzirea sa. Mama are rolul de a-i oferi siguranta in
viata, tatal are rolul de a-I calauzi, tnvatindu~l sa se descurce cu problemele ce Ie va avea de
infruntat in cadrul societatii in care s-a nascut. In cazul ideal, iubirea mamei nu incearca sa-l
opreasca pe copil sa creasca, nu tncearca sa-i ofere recompense pentru neajutorare. Mama
trebuie sa aiba tncredere in viata, sa

43

Teoria iu"irii

nu fie hiperanxioasa, sa nu-I contamineze pe copU cu anxietatea sa. Dorinta ca, pIna la urma,
copilul sa devina independent ~i sa se separe de ea, trebuie sa fadi parte din viata ei. Iubirea
tatalui trebuie sa fie condusa de principii ~i pretentii; dar trebuie sa fie rabdatoare ~i toleranta,
~i nu amenintatoare ~i autoritara. Tatal trebuie sa-i dea copilului in cre~tere un sentiment tot
mai puternic al competentei proprii ~i sa-i permita sa devina, pina la urma, propria sa autoritate,
elibenndu-se de cea a tatalui. In cele din urma, persoana matura ajunge sa fie propria sa mama
~i propriul sau tata. Are, parca, 0 con?tiinta materna ?i una paterna. Con?tiinta materna
spune: ,,Nu exista nici 0 fapta rea, nici 0 crima care sa te priveze de iubirea mea, care sa rna faca
sa nu-ti doresc sa traie?ti ?i sa fii fericit." Con?tiinta paterna spune: ,,Ai procedat gre~it ~i nu poti
sa nu accepti conse cintele gre?elii tale ?i, mai ales, trebuie sa tti schimbi purtarea daca vrei sa-
mi placi." Persoana matura a devenit independenta de mama ?i tata, ca personaje exterioare ?i ?
i le-a construit interior. Totu~i, spre deosebire de conceptul de super-ego al lui freud, ?i le-a
construit nu Incorponndu-?i mama ?i tataI, ci construind 0 coU?tiinta materna pe propria sa
capacitate de iubire ~i 0 con~tiinta paterna pe ratiunea ?i judecata sa. Mai mult, persoana
matura iube?te aUt eu cOU?tiinta materna, cIt?i cu cea paterna, in ciuda faptului ca ele par sa se
contrazica. Daca ar ramIne numai cu con?tiinta sa paterna, ar deveni aspru ?i inuman. Daca ar
ramIne numai cu eon?tiinta sa materna, ar risea sa-?i piarda judeeata ?i sa Impiedice propria sa
dezvoltare ?i pe cea a altora. Aceasta dezvoltare de la ata?amentul centrat pe mama la ata?
amentul centrat pe tata, mergtnd pIna la sinteza lor finala, constituie fundamentul sanatatii
mintal~ ?i al atingerii maturitatii. E?ecul acestei dezvoltari constituie cauza fundamental a a
nevrozei. De?i dezvol tarea deplina a acestei serii de idei depa?e?te cadrul cartH de fata, cUeva
scurte remarci pot servi la clarificarea afirmatiei de mai sus. Una din cauzele evolutiei neurotice
poate consta din faptul ca un baiat are 0 mama iubitoare, dar prea indulgenta sau prea
dominatoare ?i un tata slab sau lipsit de interes pentru copit In acest caz, el ramine fixat pe un

44

11lbirea difttre pdriftte ,i copil ata~ment matern timpuriu ~i devine 0 persoana dependenta de
mama, se simte neajutorat, are trasaturile tipice pentru 0 persoana receptiva, adica Ii stnt proprii
dorinta de a primi, de a fi protejat, de a fi ingrijit ~i Ii lipsesc trasarurile paterne: disciplina,
independenta,· puterea, de a fi staptnul propriei vieti. EI va cauta, poate, ,,marne" tn toti cei din
jur. uneori In femei, alteori In barbatii aflati In pozitii de autoritate ~i putere. Daca, pe de alta
parte. mama este rece, retinuta ~i dominatoare, el poate fie sa-~i transfere nevoia de proteqie
materna asupra tatalui ~i, ulterior, asupra alt~r figuri pateme - caz In care rezultatul este similar
cu cel de mai sus -. fie sa se dezvolte ca 0 persoana unilateral orientata spre tata, complet
daruita principiilor legii, ordinii ~i autoritatii ~i incapabila sa se ~tepte sau sa primeasca sa fie
iubita neconditionat. Aceasta dezvoltare este ~i mai accen tuara daca tatal este autoritar ~i toto
data puternic ata~at fiului. Ceea ce caracterizeaza toate evolutiile aeestea neurotice este faptul
ca un principiu, eel patern sau cel matern, nu reu~e~te sa se dezvolte sau faptul ca - ~i acesta
este cazul unor evolutii neurotice foarte grave - rolurile mamei ~i tatalui devin confuze,
transfertndu-se asupra unor oameni din exterior sau ames tecmdu-se tntre ele. 0 examinare mai
atenta poate arata ca anumite tipuri de nevroze, precum nevroza obsesionaia, se dezvolta mai
mult pe baza unui ata~ament unilateral fata de tata, in timp ee altele, precum isteria, alcoolis .
mul, incapacitatea de a te afirma, de a te descurca realist in viata sau starile depresive deriva din
centrarea pe mama.

3. Obiectele iubirii lubirea nu este neaparat

atitudine,

relatie eu

anumita persoaml, iubirea este

orientare a caracterului, care determina modul de corelare a unei

persoane cu lumea in intregul ei, nu numai cu un "obiect" al iubirii. Daca

45