Tematica pentru examenul de licenta

Cuprins
IV. Grupa piridinei și compușilor cu inel piridinic ................................................................ 2 

IV.1. Piridina...................................................................................................................... 2 

IV.2. Compuși piridinici cu grupe funcționale .................................................................. 7 

V. Benzopiridine .................................................................................................................. 11 

V.1. Chinolina (benzo-(b)piridina) .................................................................................. 11 

V.2. Izochinolina (benzo-(c)piridina) .............................................................................. 14 

V.3. Acridina (dibenzopiridina) ....................................................................................... 15 

1
Tematica pentru examenul de licenta

IV. Grupa piridinei și compușilor cu inel piridinic

IV.1. Piridina

Este principalul reprezentant al compușilor heterociclici de șase atomi monoheteroatomici.

Molecula piridinei este plană, iar atomii de carbon și atomul de azot sunt trigonali (hibridizați
sp2 – vezi Combinații sărace în electroni  – structura piridinei).
Cele 3 metil piridine se numesc picoline (); dimetilpiridinele se numesc lutidine, iar
trimetilpiridinele colidine.

Metode de preparare
 Se izolează din gudroanele cărbunilor de pământ în care se găsesc într-un procent de
0.1%. Piridina însăși constituie materie primă pentru obținerea compușilor cu inel
piridinic.
 Metoda Hantsch. Esterii -cetonici și -dicetonele pot reacționa cu aldehide și amoniac
cu formare inițială de 1,4-dihidropiridine, care prin dehidrogenare conduc la piridine
substituite. Mecanismul reacției implică formarea inițială a esterului -aminocrotonic prin
reacția unei molecule de ester -cetonic cu amoniac precum și formarea unui ester -
nesaturat prin reacția celei de-a doua molecule de ester -cetonic cu aldehida.

Esterii I și II reacționează între ei astfel:

2
Tematica pentru examenul de licenta

 Prin încălzirea clorhidratului pentametilendiaminei se formează inițial piperidină care

prin dehidrogenare conduce la piridină.

 Prin condensarea acroleinei cu amoniac la 350°C în prezență de Al2O3 drept catalizator.

 Condensarea acetonei cu aldehidă acetică și amoniac la 250°C în prezență de Al2O3.

 Prin tratarea piridinei cu halogenuri de alchil la 300°C. Se obțin alchil-piridine în urma

migrării grupei alchil de la N la nucleu.

3
Tematica pentru examenul de licenta

 Prin tratarea sărurilor de piriliu cu amoniac se obțin piridine substituite (vezi săruri de
piriliu – proprietăți).

Proprietăți fizice
Este un lichid incolor cu miros pătrunzător neplăcut. Este miscibilă cu apa, alcoolul
și eterul. Reprezintă un bun solvent pentru substanțele greu solubile în dizolvanți obișnuiți.
Sărurile piridinei cu acizii tari sunt solubile în apă.

Reacții caracteristice compușilor cu inel piridinic

Prezența atomului de azot în molecula piridinei dezactivează nucleul față de
reactanții electrofili (prin efect –I puternic) și în mod selectiv în poziția  și  prin efect de
conjugare (-E).

Pozițiile  și  au în schimb afinitate față de reactanții nucleofili, proprietate care

domină chimia piridinelor.
 Bazicitate. Săruri de piridiniu.
Piridina are caracter bazic și nucleofil datorat electronilor neparticipanți ai atomului
de azot. Bazicitatea scăzută a piridinei se datorează hibridizării sp2 a atomului de azot în
contrast cu hibridizarea sp3 a atomului de azot din amine alifatice terțiare (vezi Combinații
sărace în electroni  – bazicitatea piridinei).
Cu acizii minerali tari piridina dă săruri a căror cation este stabilizat prin conjugare.

 Substituția electrofilă la piridină.

4
Tematica pentru examenul de licenta

Se produce în poziția , mai puțin sărăcită în electroni comparativ cu pozițiile  și .

Substituția electrofilă are loc cu viteză redusă și în condiții deosebit de drastice. Așa
spre exemplu halogenarea, nitrarea sau sulfonarea sunt reacții care se produc la temperaturi
cuprinse între 250 și 300°C.

Substituția în poziția  este mai stabilizată prin structurile limită cu sarcină pozitivă
la atomul de carbon, față de substituția în  și  în care în structurile limită sarcina pozitivă
apare și la atomul de azot.

 Substituția nucleofilă la piridină.

Caracteristic pentru piridină este ușurința cu care aceasta dă reacții de substituție
nucleofilă. Prin aceasta se deosebește de benzen și pirol care nu dau astfel de reacții.

5
Tematica pentru examenul de licenta

Substituția nucleofilă se produce printr-o adiție – eliminare, având ca intermediar un

anion conjugat.

Preferința pentru substituția în  și  se datorează stabilității mai mari a

intermediarului acestei substituții față de intermediarul format într-o eventuală substituție în
. La substituția în  și  una din structurile limită are sarcina negativă localizată la atomul de
azot cu electronegativitate mai mare decât atomul de carbon, fapt care stabilizează
intermediarul de adiție.

La substituția în  sarcina negativă este localizată la atomii de carbon, mai puțin

electronegativi decât atomul de azot, prin urmare intermediarul format are energie mult mai
mare.
a. Reacția Cicibabin, constă în încălzirea piridinei cu amidură de sodiu la 100°C.
se formează inițial sarea de sodiu a 2-aminopiridinei care la hidroliză pune în
libertate amina.

În această substituție, reactantul nucleofil este ionul amidură (NH2-) puternic

nucleofil.

6
Tematica pentru examenul de licenta

Hidrura de sodiu rezultată acționează asupra 2-aminopiridinei transformând-o în

sare de sodiu stabilizată prin conjugare. Aceasta prin hidroliză pune în libertate
amina.

b. În mod similar cu KOH se obține 2-hidroxipiridina.

c. Înlocuirea nucleofilă a halogenului prin hidroliză.

 Săruri cuaternare de piridiniu.

Piridina poate suferi la atomul de azot reacții de alchilare, acilare, sulfonare, etc.,
prin tratare cu diverși reactanți:

agent de alchilare CH3I SO3

N I N
CH3 SO3
agent de agent de sulfonare
acilare N (CH3CO)2O N
CrO3
O C CH3
N
Br2 / HBr CrO3
agent de bromurare N Br3 agent de oxidare
H

IV.2. Compuși piridinici cu grupe funcționale

a) Hidroxipiridine
 și  Hidroxipiridinele se obțin ușor din piridină și KOH sau prin înlocuirea Cl cu
grupe OH (așa cum am prezentat anterior). Hidroxipiridinele prezintă tautomerie cu formele
cetonice.

7
Tematica pentru examenul de licenta

Hidroxipiridinele sunt substanțe solide cu puncte de topire ridicate. Dau cu FeCl3

reacția specifică fenolilor. Spre deosebire de piridină, dau reacții de substituție electrofilă.
b) Aminopiridine
 și  Aminopiridinele au comportare chimică diferită de izomerul . Spre exemplu
 și  aminopiridinele nu se pot diazota în soluție apoasă întrucât sarea de diazoniu
neizolabilă se descompune și dă produși de reacție cu nucleofilii prezenți în mediul de reacție
(apă, acid clorhidric, etc)

-Aminopiridina se comportă ca și aminele aromatice.

c) Acizi piridin – carboxilici
Mai cunoscuți sunt:

Dintre aceștia mai important este acidul nicotinic deoarece amida sa – vitamina
antipelagroasă (factor PP) – intră în constituția codehidrazelor I și II.

Un alt derivat al acidului nicotinic este nicotina care se obține prin tratarea
nicotinatului de metil cu N-metilpirolidona astfel:

8
Tematica pentru examenul de licenta

În cantități mici, nicotina este un excitant al nervilor centrali periferici. În cantitate

mai mare devine un toxic general cauzator de maladii canceroase (esofag, stomac, plămân).
Acidul izonicotinic obținut din -picolină prin oxidare, servește la fabricarea
hidrazidei sale, medicament antituberculos.

d) Piridoxina (adermina, vitamina B6)

Este un derivat de piridină și anume – 2-metil-3-hidroxi-4,5-dihidroximetilpiridina.

Se găsește în tărâța orezului, are acțiune antiradiantă și este un bun protector în

combaterea radiațiilor.
Alte două substanțe înrudite cu piridoxina sunt piridoxamina și piridoxalul.
Piridoxamina se obține prin tratarea eterului monometilic al piridoxinei cu amoniac.

Piridoxalul rezultă prin oxidarea piridoxinei cu KMnO4.

9
Tematica pentru examenul de licenta

Perechea piridoxal – piridoxamina sub formă de fosfați joacă în organism rolul de

cotransaminază ce intervine în degradarea aminoacizilor prin transaminare (vezi aminoacizi).
e) Piperidina (hexahidropiridina)
4
5 3
6 2
piperidina
1N
H
Metode de preparare
 Prin reducerea piridinei cu Na și alcool, Sn și HCl sau catalitic.

 Prin reducerea sărurilor cuaternare de piridiniu.

 Prin încălzirea clorhidratului pentametilendiaminei (vezi sinteza piridinei).

 Adiția aminelor primare la esteri acrilici. Se obțin cetone ale piperidinei denumite
piperidone.

 Prin tratarea cianurii de benzil cu N-metil-di-(-cloretil)amină se obține dolantina,

medicament cu acțiune analgezică similară cu a morfinei dar mult mai puțin toxică. Se
administrează în ameliorarea durerilor bolnavilor de cancer.

10
Tematica pentru examenul de licenta

Piperidina este un lichid incolor cu miros de piridină, este miscibilă cu apa și

solvenții organici în orice proporție. Este o bază tare comparabilă cu aminele alifatice
secundare.
Caracterul chimic este și el asemănător aminelor secundare: cu acid azotos formează
nitrozamine, poate fi alchilată și acilată la atomul de azot.

V. Benzopiridine

V.1. Chinolina (benzo‐(b)piridina)

Metode de preparare
 Sinteza Skraup se realizează prin tratarea anilinei cu glicerină și H2SO4 în prezența
unor oxidanți slabi (FeCl3, As2O5, C6H5-NO2). În cursul reacției se formează acroleina
care reacționează apoi sub forma unei baze Schiff cu anilina.

C6H5
HN
H C H
C H oxidare
CH2
CH2 - C6H5NH2 N -2 [H]
N H N
H dihidrochinolina chinolina

 Sinteza Daebner – Miller. Este o variantă a sintezei Skraup și conduce la derivați de

chinolină. Se produce prin tratarea compușilor carbonilici  nesaturați cu anilină în
11
Tematica pentru examenul de licenta

cataliză acidă (HCl cu adaos de ZnCl2). Dacă se folosește în reacție aldehida crotonică
se obține ca produs final 2-metilchinolina.
CH3 O O
H OH
HC H H C
CH CH2 C H
+ CH2 C H
CH CH N CH3
NH2 N CH CH - H2O
HC O CH3 N CH3 N 2-metilchinolina
CH3 -2 [H]
aldehida H H (chinaldina)
H
crotonica

 Dacă se folosește în reacție metil vinil cetona se obține în final 4-metilchinolina.

 Sinteza Friedlunder constă în tratarea o-aminobenzaldehidei cu aldehidă acetică în

prezență de NaOH.

 Prin tratarea acidului isatinic cu diverse cetone. Dacă se folosește acetofenona rezultă
atofanul, medicament administrat în tratamentul gutei.

 Prin deshidratarea și ciclizarea acidului o-aminocinamic se obțin derivați hidroxilați ai

chinolinei.

Proprietăți fizice
Este o substanță lichidă, miscibilă cu apa și solvenții organici. În stare pură este incoloră,
impură are culoare galbenă.
Proprietăți chimice

12
Tematica pentru examenul de licenta

 Bazicitatea: este o bază mai slabă decât piridina, cu acizii tari formează săruri, iar cu
halogenurile de alchil săruri cuaternare.
HX
sare de chinoliniu
N
X
H
N
CH3I
I
N
iodura de N-metilchinoliniu
CH3

 Substituția electrofilă are loc în condiții energice și ea se produce la nucleul benzenic

în poziția 5 sau 8. Exemple sunt sulfonarea și nitrarea.

 Substituția nucleofilă se realizează ușor și are loc în poziția 2 a nucleului piridinic din
chinolină.

NaNH2 H
N NH2 - NaH N NH2
Na
2-aminochinolina
N H
KOH H
N OH - KH
N OH
K
2-hidroxichinolina

 Hidrogenarea se realizează inițial în nucleul piridinic rezultând tetrahidrochinolina.

Hidrogenarea energică pe catalizator de nichel conduce la decahidrochinolina.
2 H2 3 H2/ Ni

N N N
H H
chinolina tetrahidrochinolina decahidrochinolina

13
Tematica pentru examenul de licenta

V.2. Izochinolina (benzo‐(c)piridina)

Intră în constituția unor alcaloizi importanți cum ar fi papaverina și morfina (vezi

alcaloizi).
Metode de preparare
 Prin ciclizarea -feniletilaminelor N-acilate în prezență de P2O5 urmată de
dehidrogenare catalitică.

 Condensarea -feniletilaminei cu aldehidă formică în prezență de HCl și P2O5.

Intermediarul format este dehidrogenat catalitic ulterior.

 Condensarea unei aldehide aromatice cu acetalul aminoacetaldehidei.

Proprietăți
 Este un lichid incolor cu miros slab de piridină, este miscibilă cu apa și solvenții
organici.
 Formează săruri cu acizii tari și săruri cuaternare cu halogenurile de alchil întocmai ca
și chinolina (vezi chinolina).
 Substituția electrofilă se produce de preferință în nucleul benzenic.

14
Tematica pentru examenul de licenta

SO3H
H2SO4
- H2O acid izochinolin-5-sulfonic
N

N NO2
HNO3
- H2O 5-nitroizochinolina
N

 Substituția nucleofilă se produce ușor și are loc în poziția 1 a nucleului izochinolinic

(poziția 2 din inelul piridinic).

V.3. Acridina (dibenzopiridina)

Se găsește în gudroanele cărbunilor de pământ și anume în fracțiunea care conține

antracen și fenantren.
Metode de preparare
 Prin piroliza benzilanilinei. Ca produs secundar se formează fenantridina.
H
H2C
+
N -2 H2
N
H H N
benzilanilina acridina fenantridina

 Prin tratarea difenilaminei cu acizi carboxilici în prezența ZnCl2 anhidre. Cu acid

formic se obține acridina, iar cu acizi superiori derivați substituiți în poziția 9 a
acridinei.

15
Tematica pentru examenul de licenta

 Folosind ca produs inițial acidul o-clorobenzoic și anilina se obține intermediar acidul

N-fenilantranilic care se ciclizează sub influența H2SO4 la acridona.

Proprietăți
 Este un produs solid galben deschis solubil în solvenți organici.
 Prin reducere trece în 9,10-dihidroacridină (acridan).

 Prin oxidare formează acid acridinic.

 Cu halogenurile de alchil dă săruri cuaternare.

Dintre derivații mai importanți ai acridinei amintim:

 Aterbina medicament antimalaric.

 Coloranți acridinici. Rezultă prin introducerea de grupări auxocrome în molecula

acridinei. Exemple sunt galbenul de acridină și acriflavina.
16
Tematica pentru examenul de licenta

Aceștia au acțiune bacteriostatică și sunt administrați în cazul infecțiilor streptococice.

17