Sunteți pe pagina 1din 227

DESPRE VIAŢA ÎN HRISTOS

CARTEA I

VIA Ţ A IN HRISTOS SE DOBÂNDE Ş TE PRIN SFINTELE TAINE

Via ţ a în Hristos începe ş i se dezvolt ă cât timp tr ă im pe p ă mânt, îns ă des ă vâr ş irea ei se atinge abia când vom fi ajuns la «ziua aceea» 1 . De fapt, nici via ţ a de aici, nici cea de din- colo nu pot da, una f ă r ă cealalt ă , fericire deplin ă sufletului omenesc. C ă ci pe de o parte, grijile trupe ş ti ale veacului ne întunec ă via ţ a, iar nestatornicia lumii acesteia nu ne las ă s ă mo ş tenim aici pe p ă mânt nestric ă ciunea — motiv pentru care Sfântul Pavel mai bucuros voia s ă se despart ă de trup ş i de via ţ a aceasta, spre a se uni cu Hristos, c ă ci zicea c ă e mult mai bine a fi împreun ă cu El 2 — iar pe de alta, via ţ a viitoare n-ar aduce nici o fericire deplin ă pentru cei care, ajun ş i dincolo, n-ar fi dus cu ei puterea ş i m ă dularele sim- ţ urilor cu oare s-o poat ă gusta, c ă ci ar r ă mâne într-o stare în care domne ş te doar chinul ş i moartea. Ş i e firesc acest lucru, c ă ci ochiului nu-i vine puterea vederii decât atunci când se vede în fa ţ a luminii ş i când soarele îl scald ă cu ra- zele sale, dup ă cum tot a ş a de firesc e c ă ş i cel lipsit de sim ţ ul mirosului nu poate gusta mireasma Duhului chiar dac ă el s-ar fi v ă rsat peste toat ă lumea 3 . C ă ci dac ă cu aju-

1. Matei 7, 22. 2. Filipeni 1, 23. 3. Imaginea paulină despre ceea ce-i trupesc (σάρχιον), în stare s ă ne «întunece» cugetul, o întâlnim deja la Ignatie (C ă tre Efeseni 10, 3) şi Origen (Exegetica m Ps. 77, 33, Migne P.G. 2, 14). Cel dintâi scriitor cre ş tin care a schi ţ at o doctrin ă a unor «sim ţ uri duhovnice ş ti» a fost Origen, In Ioannem XX, 33, Migne P.G. 14, 676.

22

NICOLAE

CABASILA

torul Sfintelor Taine vor putea avea parte la ziua judec ăţ ii de însu ş i Fiul lui Dumnezeu cei care L-au iubit ş i au auzit

de

apoi nu e mai pu ţ in adev ă rat c ă , pentru a ş a ceva, ei trebuiau

s ă se fi împrietenit cu Domnul ş i s ă - ş i fi dobândit urechi pentru El înc ă de aici, de pe p ă mânt. Doar nu vei avea de gând, omule, ca abia dup ă ce vei fi trecut în cealalt ă lume s ă te împrietene ş ti ş i s ă - ţ i deschizi urechi duhovnice ş ti sau s ă - ţ i g ă te ş ti hain ă de nunt ă 5 ş i alte lucruri trebuitoare nun ţ ii la care e ş ti chemat, ci via ţ a de aici trebuie s ă - ţ i fie fabrica sau atelierul 6 tuturor acelora. Cei care n-au f ă cut acest lu- cru înaintea plec ă rii din lumea aceasta, unii ca aceia n-au nici o leg ă tur ă cu via ţ a ve ş nic ă : m ă rturie sunt cele cinci fecioare nebune ş i b ă rbatul chemat la nunt ă , ca unii care nu ş i-au putut câ ş tiga nici untdelemn în candele, nici hain ă de nunt ă . A ş adar, aici pe p ă mânt se na ş te prin durerile facerii omul l ă untric 7 , omul cel nou, cel zidit dup ă chipul lui

, iar

dup ă ce a prins form ă deplin ă , se na ş te a ş a-zicând a doua oar ă pentru cealalt ă lume, des ă vâr ş it ă ş i neve ş tejit ă . C ă ci,

dup ă cum copilul tr ă ie ş te în pântecele maicii sale la întu- neric, plutind ş i preg ă tindu-se astfel dup ă legile firii pentru via ţ a plin ă de lumin ă a menirii lui normale de aici de pe p ă mânt, tot a ş a stau lucrurile ş i în cele duhovnice ş ti, într- adev ă r, acest lucru îl are în vedere Sfântul Apostol Pa-vel când scrie Galatenilor : «Fiii mei, pentru voi rabd din nou chinurile facerii, pân ă ce, în sfâr ş it, chipul lui Hristos se

. Numai c ă pruncii n-ajung în pântecele

maicii lor nicicând m ă car la sim ţă mântul ş i la con ş tiin ţ a c ă tr ă iesc, pe când cre ş tinul are în decursul vie ţ ii lui p ă mân-

la El aceea ş i înv ăţă tur ă pe care I-o d ă duse Lui Tat ă l 4 ,

Dumnezeu, fiind ca un f ă t în pântecele maicii sale

8

va împlini în voi»

9

4. Ioan 15, 15.

5. Matei 22, 11 f 25, 1—13.

6. έργαστήριον.

7. «Omul l ă untric», Romani 7, 22.

8. Imagine capitală pentru întreg tratatul lui N. Cabasila.
9.

Galateni 4, 19.

DESPRE VIA Ţ A

ÎN

HRISTOS

23

te ş ti destule semne despre via ţ a de dincolo. Explica ţ ia st ă

în faptul c ă adev ă rata via ţă , pentru f ă t, nu este aceea din în- tunericul pântecelui mamei, ci pe el îl a ş teapt ă alta, cea viitoare. în pântece înc ă nu s-a rev ă rsat asupra lui nici o raz ă de lumin ă ş i n-a primit nici un semn c ă ar mai fi 1 ş i o alt ă via ţă . Omul mare îns ă , cre ş tinul, vede, dimpotriv ă , alt- ceva, ş i anume c ă via ţ a viitoare s-a rev ă rsat ş i s-a amestecat întru totul prin cea prezent ă , iar Soarele m ă ririi ne-a r ă - s ă rit ş i nou ă cu îmbel ş ugare, mireasma cerului s-a v ă rsat peste ţ inuturile pline de miros greu în care tr ă im, iar spre

mâncare s-a dat de acum ş i oamenilor pâinea îngerilor

Iat ă pentru ce sfin ţ ilor li s-a dat înc ă de aici de pe p ă mânt nu numai s ă g ătească ş i s ă - ş i orânduiască traiul pentru viaţa viitoare, ci s ă ş i tr ă iasc ă dup ă ea ş i s ă o realizeze înc ă de aici. C ă ci scrie Sf. Pavel, într-un loc, lui Timotei 41 : «Cuce- re ş te via ţ a ve ş nic ă », iar în alt loc zice despre sine : «De acum nu mai tr ă iesc eu, ci Hristos tr ă ie ş te întru mine» 12 . La fel zice ş i Sf. Ignatie Purtătorul de Dumnezeu 13 : «Ap ă, vie ţ â ş ne ş te din mine, zicându-mi : Gr ă be ş te-te mai iute, spre Tat ă l». De altfel e plin ă întreaga Sf. Scriptur ă cu astfel de rostiri. Ce altceva trebuie s ă în ţ elegem prin cuvintele, în care Însu ş i' Dumnezeu, via ţ a lumii, ne f ă g ă duie ş te înso ţ irea Sa pân ă la sfâr ş it : «Iat ă , Eu cu voi sunt în toate zilele pân ă la sfârşitul veacului» 14 ?

Domnul nostru Iisus Hristos nu s-a mul ţ umit s ă îm- pr ăş tie s ă mân ţ a vie ţ ii pe p ă mânt 1 δ , pentru ca imediat dup ă aceea să se retragă, lăsând oamenilor grija de a supraveghea creşterea ei, nici n-a aprins foc 16 , pe care să-i lase în seama oamenilor s ă -i sporeasc ă ş i, în sfâr ş it, nici n-a adus foc ş i

10

.

10. Psalm 77, 29.

11. I Timotei 6, 12.

12. Galateni 2, 20.

13. Sf. Ignatie, C ă tre Romani, VII, citat liber {P.S.B., 1, p. 177).

14. Matei 28, 20.

15. Matei 13, 1—23 ; Luca 8, 5.

16.

Luca, 12, 49.

.

.

;

24

N1COLAE

CABASILA

sabie 17 , ca să le dea oamenilor şi apoi să plece. Nu, ci însuşi Dumnezeu este cu noi, dup ă cuvântul Apostolului : «Dumne-

zeu este Cel ce lucreaz ă în voi, El v ă face ş i s ă voi ţ i ş i s ă

s ă vâr ş i ţ 18 orice lucru,

a ş a încât El însu ş i aprinde focul

ş i-1 pune unde e lips ă , dup ă cum tot El însu ş i este cel ce mânuie ş te sabia. Ca s ă nu mai lungim vorba, doar nu se va

. Tot, a ş a nici unul

sume ţ i securea fa ţă de cel ce o ridic

ă 19

dintre noi nu va putea s ă vâr ş i vreun bine dac ă n-ar fi ajutat de Bun ătatea cea des ăvârş ită. Dar nu numai atât. Domnul n-a f ă g ă duit cre ş tinilor

numai s ă le stea într-ajutor, ci le-a f ă g ă duit ş i mai mult:

c ă - ş i face s ă la ş înl ă untrul lor

despre unirea noastr ă cu Dumnezeu, Sfântul Pavel zice c ă atât

ne va covâr ş i dragostea Lui, încât vom deveni împreun ă cu

El un singur Duh : «Cel ce se lipe ş te de Domnul este un singur

Duh cu El»

Duh, precum a ţ i ş i fost chema ţ 22 . C ă ci pe cât de negr ă it ă e bun ă tatea lui Dumnezeu fa ţă de noi ş i cu cât covâr ş e ş te dragostea Lui fa ţă de oameni — încât amu ţ e ş te ş i limba a mai gr ă i «pacea lui Dumnezeu, care covâr ş e ş te toat ă mintea» 23 —, tot pe atât de neîntrecut ă ş i de neajuns ă este ş i unirea duhovniceasc ă a credincio ş ilor cu Dumnezeu, încât mintea nu poate n ă scoci nimic ca s ă se poat ă asem ă na cu ea. De aceea ş i Sfânta Scriptur ă are o mul ţ ime de pilde, care s ă l ă mureasc ă marea tain ă a acestei uniri neîn ţ elese, deoarece într-una singur ă e limpede c ă nu se poate cuprinde un atât

asem ă nat ă uneori cu un mire

de mare adev ă r 24 . A ş a, a fost

care intr ă într-o c ă mar ă 2 , alteori cu o

, iar în alt loc zice : «Ca s ă fi ţ i un trup ş i un

. Ş i înc ă ce spun ? Când vorbe ş te

20

21

17. Matei 10, 34.

18. Filipeni 2, 13.

19. Isaia 10, 15.

20. Ioan 14, 23.

21. I Cor. 6, 17.

22. Efeseni 4, 4.

23. Filipeni 4, 7.

24. Sf. Vasile, De Ude, P.G. 31, 684: «un singur cuvânt nu-i

de ajuns».

DESPRE VIA Ţ A IN HRISTOS

25

vi ţă de vie 26 , pe a c ă rei tulpin ă se reazem ă ml ă di ţ ele, iar alteori cu o nunt ă plin ă de tain ă ş i, în sfâr ş it, alt ă dat ă cu unirea ce exist ă între m ă dulare ş i cap 27 — dar nici una din aceste imagini nu l ă mure ş te deplin unirea duhovniceasc ă a omului cu Dumnezeu, c ă ci toate se dovedesc neputincioase în a ar ă ta toat ă adâncimea acestei taine. De fapt, orice prietenie duce în chip silit la o unire oarecare ; dar dragostea lui Dumnezeu cu ce s-ar putea ase- m ă na ? Se pare c ă unirea ş i leg ă tura dintre so ţ i, pe de o parte, ş i armonia ascult ă rii m ă dularelor de cap, pe de alta, ar l ă muri cel mai bine aceast ă unire tainic ă . Totu ş i, pân ă ş i aceste imagini sunt slab gr ă itoare ş i r ă mân departe de ceea ce ar trebui ele s ă spun ă . A ş a, când e vorba de c ă s ă torie, leg ă tura ce o fac cei doi so ţ i nu-i poate uni în a ş a fel încât s ă tr ă iasc ă numai unul pentru altul ş i s ă nu fie decât un singur suflet, cum se întâmplă cu unirea dintre Hristos şi Biserică. De aceea, când dumnezeiescul Apostol al neamurilor vorbea despre c ă s ă to- rie, zicând «taina aceasta mare este», a trebuit s ă adauge imediat: «iar eu zic în Hristos ş i Biseric ă » ^, vrând prin aceasta s ă învedereze c ă plin ă de tain ă este nu atât unirea celor doi so ţ i, ci mai ales des ă vâr ş ita unire dintre Hristos şi Biserică. Ε drept c ă ş i m ă dularele unui trup sunt unite cu capul, (doar prin această unire şi trăiesc, căci, în clipa în care această unire s-ar strica, ş i capul ş i m ă dularele ar pieri), cu toate acestea, m ă dularele credincio ş ilor par c ă se leag ă mai strâns de Domnul Hristos decât de capul lor firesc ; mai mult viaz ă prin Fiul lui Dumnezeu decât prin buna potrivire în care tr ă ie ş te capul cu trunchiul omenesc. Ş i aceasta se vede foarte l ă murit din pilduitoarea via ţă a ferici ţ ilor mucenici, care mai curând se bucurau s ă li se taie capul decât s ă se dezlipeasc ă de Hristos, ba r ă bdau chiar cu pl ă cere s ă li se

26. Ioan 15, 5.

27. Efeseni 5, 24—32.

26

NICOLAE

CABASILA

taie ş i cap ş i m ă dulare, dar nu scoteau o singur ă vorb ă ca s ă se lepede de Fiul Tat ă lui ceresc. Iat ă un lucru cu totul straniu : cum s ă te po ţ i uni cu altcineva mai strâns decât cu tine însu ţ i ? Ş i totu ş i a ş a ceva e posibil, deoarece unirea tainic ă dintre Hristos ş i Biseric ă e mai deplin ă ş i decât cea dintre cap ş i m ă dulare, din clipa în care sfin ţ ii se leag ă mai cu putere de fiin ţ a Mântuitorului decât de îns ăş i via ţ a lor. Sfin ţ ilor li-e mai drag de Mântuitorul decât de ei în ş i ş i, dup ă cum m ă rturise ş te Sfântul Pavel 29 , care mai curând dore ş te s ă fie el însu ş i anatema de la Hristos, numai s ă ş tie c ă dobânde ş te întoarcerea Iudeilor ş i c ă ar pream ă ri prin aceasta pe Dumnezeu. Dac ă , deci, dragostea unor oameni se poate ridica pân ă la acea în ă l ţ ime, apoi cine ar fi în stare s ă m ă soare puterea dragostei dumnezeie ş ti ? Dac ă ş i oamenii st ă pâni ţ i de p ă cate sunt în stare a s ă vâr ş i fapte de o a ş a de mare recuno ş tin ţă fa ţă de Dumnezeu, ce va trebui s ă zicem atunci de puterea de a face bine a îns ăş i Bun ă t ăţ ii întrupate ? Ş i atunci, fiindc ă dragostea dumnezeiasc ă este negr ă it mai presus decât cea omeneasc ă , urmeaz ă c ă ş i unirea dintre dragostea cea aprins ă a lui Dumnezeu, pe de o parte, ş i sufletul omenesc, pe de alta, va întrece puterea de în ţ elegere a omului în a ş a m ă sur ă , încât este cu neputin ţă s-o t ă lm ă ce ş ti în cuvinte. Dar s ă folosim ş i alt ă imagine pentru a l ă muri aceast ă unire dintre Dumnezeu ş i sufletul omenesc. De multe lucruri are nevoie trupul omenesc spre a se sus ţ ine în aceast ă via ţă : de aer, de lumin ă , de hran ă , de îmbr ă c ă minte. Toate acestea între ţ in în chip firesc trupul ş i m ă dularele lui. Ei bine, niciodat ă nu avem lips ă în acela ş i

29. Romani 9, 3. 30. φίλτρο· » τών άνβρώπων , ο expresie mult îndr ă git ă de Cabasila,

e

folosit ă si

în rela ţ iile cu unii oameni. In

acest sens e folosit ă

ş i

de

Sf.

Ioan Hrisostom

pentru a zugr ă vi iubirea

reciproc ă

a primilor

cre ş

tini, Homiliae UUi In

Epistoîam

ad

Ephesios,

Migne

P.G.,

62,

12.

Totu ş i Cabasila

o

folose ş te mai ales

pentru a ar ă ta

iubirea lui Dum

nezeu

fat ă

de

om

ş i

cea

a

cre ş tinului fa ţă

de

Dumnezeu.

DESPRE VIA Ţ A IN

HRISTOS

27

timp chiar de toate aceste lucruri, ci de unele ne folosim acum, de altele alt ă dat ă , dup ă cerin ţ ele clipei ş i ale împre- jur ă rilor. C ă ci de hain ă am nevoie, ca îmbr ă c ă minte, iar nu spre hran ă ; pentru a ne astâmp ă ra foamea, îi d ă m trupului mâncare. In acela ş i fel în care nici lumina nu ni se d ă s ă o respir ă m, tot astfel nici aerul nu se poate schimba într-o raz ă de soare. Dar nici de sim ţ uri ş i nici de m ă dulare nu se folose ş te omul în fiece clip ă , c ă ci dac ă -i vorba s ă ascult ă m ceva, doar nu vom cere ajutorul ochilor ş i al mâinilor. A ş ijde- rea, degetele palmei ne ajut ă s ă pip ă im, iar nu s ă gust ă m, s ă auzim ori s ă vedem, c ă ci astfel de trebuin ţ e le împlinesc alte puteri ale sufletului. Când avem, îns ă , în vedere via ţ a sufleteasc ă a celor ce

petrec în Domnul, atunci afl ă m c ă acestora Domnul le vine totdeauna într-ajutor, le împline ş te orice lips ă , este pentru ei totul ş i nici nu îi rabd ă m ă car s ă - ş i întoarc ă privirea sau dorul în alt ă parte decât spre bun ă tatea Lui. C ă ci nu exist ă trebuin ţă omeneasc ă pe care Domnul s ă n-o împlineasc ă cre ş - tinului : El îi d ă via ţă , îl cre ş te, îl hr ă ne ş te, El este lumina ş i suflarea lui, El îi deschide ochii, îi lumineaz ă ş i le d ă puterea s ă -L vad ă ş i pe El, Domnul. El e ş i hr ă nitorul ş i hrana sufletului nostru ; El e cel ce ne d ă pâinea vie ţ ii 31 , pâine care nu-i altceva decât îns ăş i bun ă tatea Lui, via ţă pen-

ce respir ă , îmbr ă c ă -

minte pentru cei goi. Ş i nu numai c ă sufletul nostru merge spre El, dar tot El ne-arat ă ş i drumul, ca unul care ne este

ş i l ă ca ş de petrecere aici pe p ă mânt, dar, în acela ş i timp, ş i

lume. Noi suntem m ă dularele,

El ni-e capul. De trebuie s ă lupt ă m, ş i El lupt ă împreun ă cu noi ( συναγωνίζεσθαι ) ; de ne lu ă m la întrecere, El ne st ă arbitru ( άγωνοθετής ) ; de câ ş tig ă m, El ni se face cunun ă (στέφανος) de lauri 32 .

tru cei ce tr ă iesc, mireasm ă pentru cei

ţ int ă a c ă l ă toriei noastre prin

31. Ioan 6, 35. Pasaj foarte important pentru a în ţ elege concep ţ ia antropologic ă cre ş tin ă , a ş a cum o vede Cabasila. 32. συναγω^ίζεσθαι, άγωνοθετής, στέφανοί. imagini întâlnite la Clement Alexandrinul, Protreptic 96, trad. rom. P.S.B. 4, p. 144, dar şi la Maxim M ă rturisitorul, Scholia in Librum De Ecclesîastica Hierarchia 3, 6, Migne P.G. 4, 132.

28

NICOLAE

CABASILA

Pe to ţ i din toate p ă r ţ ile ne-adun ă spre El ş i nu rabd ă s ă ne mai dep ă rt ă m nici cu gândul de la El ş i nicidecum s ă mai îndr ă gim pe altcineva decât pe El. Oriîncotro ne-am îndrepta dorin ţ ele, El ne întâmpin ă ş i ni le împline ş te ; ori într-o parte, ori într-alta, ori de intr ă m, ori de ie ş im, tot în mâna Lui c ă dem. «De m ă voi sui la cer, Tu acolo e ş ti; de m ă voi pogorî la iad, Tu de fa ţă e ş ti; de mi-a ş lua aripi ş i-a ş zbura pe nori pân ă la marginile m ă rii, ş i-acolo mâna Ta m ă va pov ăţ ui ş i m ă va sprijini dreapta Ta», zice Psalmistul 33 . C ă ci Domnul atrage la Sine pe to ţ i ş i une ş te cu El tot sufle- tul omenesc printr-o sil ă prea dulce ş i sc ă ldat ă în cea mai des ă vâr ş it ă iubire de oameni. Îmi închipui c ă tot o astfel de sil ă a fost ş i aceea cu care îndemna pe sluga Sa ca s ă umple casa cu cei chema ţ i la nunt ă : «Sile ş te-i s ă intre ca să-mi umple casa» M .

Via ţ a adev ă rat ă se câ ş tig ă prin dar de sus ş i prin str ă dania noastr ă

Am ar ă tat pân-acum destul de l ă murit c ă pentru cre ş tini via ţ a în Hristos începe ş i se tr ă ie ş te nu numai în veacul ce va s ă fie, ci înc ă ş i în acesta de pe p ă mânt. De aceea vom arata în cele urm ă toare în ce chip am putea ajunge s ă tr ă im în amândouă vieţile, sau, cum zice Sfântul Pavel, «să umblăm întru înnoirea vie ţ ii» 33 . Va trebui, prin urmare, s ă spunem care suflete se leag ă a ş a de strâns de Dumnezeu încât se unesc ou El ş i ce poate fi aceast ă unire, pe care nu ş tiu cum s-o numesc ş i cum s-o tălmăcesc. Lucrarea porne ş te de la Dumnezeu ; din partea noastr ă se adaug ă bun ă voin ţ a. A Lui e propriu-zis s ă vâr ş irea, a noastră e numai dorin ţa de împreun ă -lucrare. Cu alte cuvinte, întru atât putem noi dobândi unirea cu Dumnezeu, întrucât

33. Psalm 138, 8—10.

34. Luca 14, 23.

35. Romani 6, 4.

DESPRE VIATA IN HRISTOS

29

ne supunem harului ş i întrucât nu «ascundem talantul» 36 şi nu «stingem Duhul» 37 ce arde în noi. Adică să nu săvârşim nimic ce stric ă vie ţ ii sufletului, c ă ci orice de felul acesta aduce moartea. C ă ci atât bun ă starea omului, cât ş i sim ţ ul lui de a face bine cer ca omul s ă nu ridice sabia contra lui, nici s ă fug ă de fericire 37 bis ori s ă arunce coroana biruin ţ ei de pe capul său. Doar însuşi Domnul Hristos, care veşnic este printre noi, s ă de ş te în suflete în chip neîn ţ eles r ă d ă cinile vieţii duhovniceşti. C ă ci, într-adev ă r, Domnul este totdeauna de fa ţă ş i ajut ă la cre ş terea acestor r ă d ă cini de via ţă , care tot de mâna Lui sunt s ă dite. Se în ţ elege, El nu-i de fa ţă în mijlocul nostru a ş a cum a fost când era pe p ă mânt, cu acela ş i fel de via ţă ,

discutând, convorbind ş i împ ă rt ăş ind aceea ş i via ţă , ci într-alt chip, mai des ă vâr ş it, unindu-ne atât de strâns cu El, încât devenim p ă rta ş i ş i împreun ă -vie ţ uitori cu El 38 , f ă cându-ne

m ă dulare ale Lui ş i formând un singur trup cu El. C ă ci, pe

cât e de negr ă it ă dragostea Lui de oameni, care ne-a îmbr ă - ţ i ş at pe noi nevrednicii ş i ne-a f ă cut vrednici de binefaceri

atât de mari, tot pe atât e de neîntrecut ă unirea des ă vâr ş it ă

a sufletului cu Dumnezeu, încât nici prin icoan ă , nici prin

cuvânt nu se poate tâlcui. Ş i tot pe atât de minunat este chipul în care Domnul este de fa ţă în via ţ a noastr ă , ca ş i multele binefaceri cu care El ne încarc ă traiul, ca unul Care singur se scald ă în pream ă rire. C ă ci de fapt pe cei ce poart ă în trupul lor chipul mor ţ ii — moarte pentru care ş i-a dat via ţ a Fiul Omului,— pe ace ş tia îi zide ş te din nou, le d ă iar form ă ş i îi face p ă rta ş i la îns ăş i via ţ a Lui.

Datorit ă Sfintelor Taine — care vestesc moartea ş i în- groparea Domnului — ne na ş tem ş i noi la via ţ a duhovni- ceasc ă , cu ajutorul lor cre ş tem în ea ş i ajungem s ă ne unim în chip minunat cu însu ş i Mântuitorul nostru. C ă ci prin

36. Matei 25, 25.

37. I Tesaloniceni 5, 19.

37 bis. Expresie VIU, 5, Migne P.G. 3,

luat ă probabil de la Dionisie Areopagitul, Epistola

1096, «îl cheam ă când fuge de fericire».

38. συζάω - ase împ ă rt ăş i din aceea ş i via ţă . Sf. Grigorie de

Nyssa,

Despre suflet ş i înviere, Migne P.G., 46, 60 B.

30

NICOLAE

CABASILA

aceste lucr ări sfinte viem, ne miş căm ş i suntem, cum spunea Sfântul Pavel 39 . Astfel, Botezul este cel care ne d ă îns ăş i fiin ţa ş i trăirea noastr ă întru Hristos, c ă ci pân ă nu primesc aceast ă Tain ă oamenii sunt mor ţ i ş i plini de stric ă ciune ş i abia prin ea p ăş esc la viaţă. La rândul ei, Ungerea cu Sfântul Mir des ă vâr ş e ş te pe noul n ă scut la via ţ a Duhului, înt ă rindu-i puterile de care are nevoie aici pe p ământ. Iar dumnezeiasca Împ ă rt ăş anie sus ţ ine aceast ă via ţă , p ă strând-o într-o stare înfloritoare. Ş i aceasta, pentru c ă Pâinea vie ţ ii de veci este cea care sus ţ ine puterile sufletului ş i-1 întremeaz ă de-a lungul c ă l ă toriei lui. Pe scurt, sufletul tr ă ie ş te din aceast ă Pâine a vie ţ ii, dup ă ce ş i-a primit fiin ţ a în baia Botezului ş i înt ă rirea prin Ungerea cu Sf. Mir. Ş i astfel noi tr ă im în aceast ă lume v ă zut ă cu gândul la lumea cea nev ă zut ă , schimbând nu atât locul, ci felul de tr ă ire ş i de vie ţ uire. De fapt, nu noi suntem cei ce ne-am mi ş cat sau ne-am ridicat mai aproape de Dumnezeu, ci Dom- nul însu ş i este cel ce s-a coborât ş i a venit la noi 40 . C ă ci nu noi am c ă utat pe Domnul, ci El ne-a c ă utat pe noi, doar nu oaia a plecat în c ă utarea p ă storului ş i nici drahma în c ă utarea st ă pânei sale 41 , ci însu ş i Domnul a coborât pe p ă - mânt ş i a g ă sit în om chipul S ă u 42 , a cutreierat locurile pe unde r ă t ă cise oaia pierdut ă ş i luând-o pe umeri a sc ă pat-o din r ă t ă cire. Bineîn ţ eles nu ne-a mutat în alt loc, ci l ă sân- du-ne pe p ă mânt ne-a f ă cut înc ă de aici locuitori ai cerului ş i ne-a v ă rsat în suflete dorul dup ă via ţ a cereasc ă , f ă r ă s ă ne

39. Fapte 17, 28.

40. Sf.

Vasile:

Despre

smerenie

(Migne

P.G.

31,

532):

«Nu

tu

e ş ti

cel

ce

ai

cunoscut

pe

Dumnezeu,

ci

Dumnezeu

cu

bun ă tatea

Lui

este

cel

ce te-a

cunoscut

pe

tine».

41. Luca 15, 4—10.

42. «Dispari ţ ia chipului, stricarea pece ţ ii dumnezeie ş ti întip ă rit ă

ce cuvânt le-ar putea

în ş ira ?», Sf. Grigorie de Nyssa, Despre rug ă ciunea domneasc ă V, P.S.B.

29, p. 445.

în noi de la prima zidire, pierderea drahmei

DESPRE VIA Ţ A

ÎN

HRISTOS

31

ridice la cer, ci doar aplecând cerurile ş i pogorându-Se, dup ă cum zicea proorocul : «Domnul a plecat cerurile ş i S-a cobo-

rât pe pământ» 43 .

Prin lucrarea acestor Sfinte Taine, Soarele Drept ăţ ii in- tr ă , ca printr-o mare deschiz ă tur ă a firii v \ în aceast ă lume întunecat ă ş i omoar ă tot ce-i pieritor în ea, împr ăş tiind peste tot duh de via ţă nemuritoare, c ă ci Lumina lumii 45 biruie ş te lumea, dup ă cuvintele Lui : «Eu am biruit lumea» m , vrând, adic ă , s ă spun ă prin aceasta c ă trupul muritor ş i stric ă cios se face vrednic de o via ţă ve ş nic ă ş i netrec ă toare. C ă ci, dup ă cum atunci când intr ă razele soarelui într-o camer ă în care arde o lumânare, privirile tuturor sunt atrase de aceste raze a c ă ror str ă lucire face s ă p ă leasc ă cu totul pâlpâirile f ă cliei, tot astfel ş i str ă lucirea vie ţ ii viitoare, care- ş i face loc în lu- mea aceasta prin Sfintele Taine, covâr ş e ş te în sufletele noastre orice farmec al vie ţ ii trupe ş ti ş i întunec ă toat ă fru- muse ţ ea ş i str ă lucirea acestei lumi.

Aceasta este tr ă irea în duh, care e în stare s ă nimi- ceasc ă orice poft ă a c ă rnii, dup ă cuvântul Sfântului Pavel :

«Cu Duhul s ă umbla ţ i ş i s ă nu mai împlini ţ i pofta trupu- lui» 47 . Aceasta este calea 48 pe care a rânduit-o Domnul când a venit la noi ş i aceasta este u ş a 49 pe care ne-a deschis-o tot El când a intrat în lume, iar când s-a în ă l ţ at la Tat ă l n-a g ă sit cu cale s ă le închid ă , ci de acolo din slava Sa tot pe aceea ş i cale ş i pe aceea ş i u şă coboar ă între oameni. De fapt, mai curând am putea spune c ă însu ş i Domnul e ve ş nic de fa ţă , ş i acum ş i în tot cursul vie ţ ii noastre, spre a fi credincios f ă g ă duin ţ elor ce ni le-a f ă cut. Am putea zice ş i noi cum zicea patriarhul Iacob c ă Sfintele Taine sunt «casa ş i

43. Psalm 17, 11.

44. «Soarele drept ăţ ii»,

45. Ioan 8, 12.

46. Ioan 16, 33.

47. Galateni 5, 16.

48. Ioan 14, 4—6.

49. Ioan 10, 79.

Matei 3, 20.

32

NICOLAE

CABASILA

poarta Cerului» 51 , prin care nu coboar ă numai îngerii — oare de fapt slujesc împreun ă cu noi la orice lucrare pe care o s ă- vâr ş im —, ci pentru fiecare din cei boteza ţ i coboar ă ş i Dom- nul îngerilor 52 . Pentru aceea, când Domnul a binevoit să pri- measc ă botezul de la Ioan — vrând prin aceasta s ă arate, ca într-o oglind ă , m ă re ţ ia Botezului pe care îl va înte- meia Μ —, atunci a poruncit de s-au deschis cerurile spre a ne face s ă în ţ elegem c ă taina Botezului este aceea prin care ne învrednicim s ă vedem desf ă t ă rile cere ş ti. A ş ijderea, ş i când zice c ă nimeni nu poate intra în via ţ a de veci dac ă n-a primit Botezul, ş i atunci baia Botezului e închipuit ă ca o trecere ş i ca o poart ă . De aceea când striga proorocul Da- vid : «Deschide ţ i-mi mie por ţ ile drept ăţ ii» cred c ă tocmai aceste por ţ i dorea s ă le vad ă deschizându-se. Aceasta este ceea ce mul ţ i prooroci ş i împ ă ra ţ i au dorit s ă vad ă 55 , dar care s-a putut împlini numai cu venirea pe p ământ a însuş i deschiz ă torului por ţ ilor acestora. Iat ă pentru ce, dac ă i-ar fi fost dat lui David s ă intre pe u ş a aceasta duhovniceasc ă , n-ar fi ş tiut cum s ă mul ţ umeasc ă lui Dumnezeu c ă a stricat pe- retele desp ăr ţiturii, ci ar fi exclamat: «Deschideţi-mi por ţile drept ăţ ii ş i intrând în ele voi l ă uda pe Domnul», deoarece, odat ă trecut pe aceast ă poart ă , i-ar fi fost dat în m ă sur ă ş i mai mare s ă cunoască marea bun ătate a lui Dumnezeu ş i ne^ gr ă ita Lui iubire de oameni. într-adev ă r, este oare vreo m ă rturie mai puternic ă a

decât

bun ă t ăţ ii lui Dumnezeu ş i a iubirii Lui de oameni

cur ăţ irea sufletului nostru de întin ă ciunea p ă catului prin sp ă larea cu ap ă , decât dobândirea împ ă r ăţ iei cere ş ti prin Ungerea cu Sf. Mir sau, în sfâr ş it, decât osp ă tarea împreun ă

56

51. Facere 28, 18.

52. «Înc ă de la Botez fiecare cre ş tin primim ş i un înger», Origen,

în ţelegem,

53. Cu

Cateheza III mistagogic ă , trad. rom., p. 556.

55. Matei 13, 17.

56. Tit 3, 4.

54. Psalm 117, 19.

în Mathaeus 1G, 27, Migne P.G. 13, 1-165.

crede

nilor. Sf.

alte

cuvinte,

c ă botezul

termenul προχαράττων

lui

Hristos

a

ne

d ă

ş i

s ă

Cabasila,

prefigurat

Botezul cre ş ti

Chirii al Ierus.,

DESPRE VIA Ţ A ÎN

HRISTOS

33

cu Cel ce ş i-a dat trupul ş i sângele pentru noi ? Prin Sfin-

tele Taine oamenii ajung dumnezei ş i fii ai lui Dumne- zeu 57 , iar firea noastr ă omeneasc ă , care altfel e praf ş i ce- nu şă , se învrednice ş te de cinstea care numai Domnului I se cuvine, se ridic ă la atâta m ă rire, încât ajunge p ă rta şă la în- s ăş i cinstea ş i firea dumnezeiasc ă . Cu ce s-ar mai putea ase- m ă na aceast ă minune ? Ar putea n ă scoci mintea omului ceva peste aceasta ? Atât e de mare puterea Tainelor lui Dumnezeu, încât întrece chiar ş i stelele de pe cer 58 , ba cred

c ă prin str ă lucirea ş i m ă re ţ ia

f ă p-

tur ă ş i zidire a lui Dumnezeu. De aceea, oricât ar fi de multe, de frumoase ş i de m ă re ţ e f ă pturile zidite de Dum- nezeu, ele sunt departe de în ţ elepciunea ş i nesfâr ş ita pri- cepere a F ă c ă torului lumii, Care poate face lucruri ş i mai des ă vâr ş ite în frumuse ţ e ş i m ă re ţ ie, mai des ă vâr ş ite chiar decât ar putea spune orice limb ă .

C ă ci dac ă s-ar putea ca Dumnezeu s ă zideasc ă o f ă ptur ă

atât de plin ă de frumuse ţ e ş i de bun ă tate, încât în ţ elepciunea ş i puterea ş i priceperea acestei f ă pturi s ă fie deopotriv ă cu ale lui Dumnezeu, cu alte cuvinte des ă vâr ş irea ei s ă se m ă -

soare cu însu ş i nesfâr ş itul ve ş niciei ş i s ă fie ca o

str ă lucire

a bun ă t ăţ ii Lui celei nem ă rginite, o astfel de f ă ptur ă cred c ă ar trebui s ă întreac ă în chip negr ă it toate celelalte zidiri ale Lui. Or, dacă lucrarea lui Dumnezeu a constat întotdeauna din a face ş i pe altul p ă rta ş la bine ş i dup ă aceast ă lege a s ă vâr ş it toate cele trecute ş i va s ă vâr ş i toate cele ce vor veni — doar bine spune Dionisie Areopagitul că binele cere s ă fie împ ă rt ăş it ş i împr ăş tiat la cât mai mul ţ i 59 —, adic ă , dac ă buna pl ă cere a lui Dumnezeu vrea s ă fac ă p ă rta ş i pe to ţ i de

ei covâr ş e ş te orice alt ă

57. Sf. Vasile, De Spiritu Sancto 9, Migne P.G. 32, 109: «p ţrin Duhul Sfânt putem ajunge dumnezei» ( θεό·ν γενέσθαι ). 58. Avacum 3, 3. 59. W. Gass trimite la Dionisie -Areopagitul, De&pre numele divine, trad. rom. 1, 17. Se vede c ă Pontanus, primul editor al lui Ca- basiila, a confundat lucrurile. De altfel în textul grec nu exist ă nici o trimitere la Dionisie. în realitate e vorba de Sf. Grigorie de Nazianz, O/aiio 38, Migne P.G. 36, 20, unde se citeaz ă direct: «binele se cere împ ă rt ăş it ş i împr ăş tiat» ( έδει χυθήναι ).

3 — Despre via ţ a în Hristos

34

NICOLAE

CABASILA

cât mai mult bine, ş i anume tot binele pe caire-1 poate s ă - vâr ş i, atunci e sigur c ă lucrarea Lui este cel mai m ă re ţ ş i mai frumos semn al bun ă t ăţ ii Lui ş i cea mai des ă vâr ş it ă icoan ă a dragostei Lui de oameni. Or, aceasta nu-i altceva decât lucrarea Iconomiei prin care Dumnezeu a purtat tot- deauna grijă de omenire ω . C ă ci Domnul n-a f ă cut omenirii numai un bine ca ori- care altul, ţ inându- ş i pentru Sine partea cea mai bun ă , ci ne-a f ăcut p ărtaş i la îns ăş i plinătatea Dumnezeirii 61 , încăr- cându-ne cu toat ă bog ăţ ia darurilor care se revars ă din Fiin ţ a Lui. De aceea n-a gre ş it Sfântul Pavel când a spus c ă mai ales în Evanghelie «se descoperă dreptatea lui Dumnezeu» 62 , c ă ci dac ă exist ă o facere de bine ş i o dreptate a lui Dumne- zeu, apoi aceasta se arată tocmai la împ ărtăş irea tuturor din bel ş ugul bun ă t ăţ ilor ş i al fericirilor dumnezeie ş ti, lat ă de ce Sfintele Taine pot fi numite, cu drept cuvânt, «por ţ i ale drept ăţ ii», deoarece tocmai bun ă tatea ş i dragostea lui Dum- nezeu fa ţă de omenire — care nu sunt decât reflexul drep- ta ţ ii 3 ş i a facerii Lui de bine — ne-au deschis por ţ ile, prin care oamenii ajung la fericirea Cerului. Dar în judecata ş i în dreptatea Sa, Domnul a ales ş i alt ă cale pentru a ne face p ă rta ş i la biruin ţ a cerului : ne-a ar ă tat adic ă ş i u ş a prin care s ă intr ă m, ş i calea spre a ajunge la ea. C ă ci nu ne-a smuls în chip silnic din ghearele diavolu- lui ca pe ni ş te robi, ci s-a dat pe Sine pre ţ pentru noi, iar pe cel râu I-a pus în lan ţ uri, nu ca s ă - ş i arate t ă ria Sa, ci pentru c ă a ş a cerea dreapta judecat ă . Astfel a ajuns st ă pân al casei lui Iacob, dup ă ce nu prin sil ă , ci dup ă dreptate a nimicit tirania celui r ă u, ce ap ă sa asupra sufletelor oameni- lor. La acest lucru se gânde ş te ş i Psalmistul când zice :

«Dreptatea şi adevărul sunt temelia tronului Tău, Doam-

60. οίχοΜο µ ία — planul de mântuire a lumii — prin întruparea

Cabasila, Tâlcuirea Stintei

Domnului.

Liturghii, Bucure ş ti, 1946, indice.

Despre

ea,

E.

Brani ş te :

N.

61. Col. 2, 9.

62. Rom. ), 17.

63. Ps. 117, 19.

DESPRE VIA Ţ A IN

HRISTOS

35

ne» u . Această dreptate nu numai că ne-a deschis nou ă u ş ile cerului, dar îns ăş i Dreptatea întrupat ă S-a pogorât la noi. C ăci în vremea de demult, înainte de a se fi coborât Domnul printre noi, nu exista nici o dreptate pe p ă mânt. A ş a într-o zi, cum nu-I scap ă Lui nici cea mai mic ă tain ă , s-a aplecat din în ă l ţ imea Cerului s ă vad ă dac ă va afla, oare, dreptate pe p ă mânt ş i n-a aflat deloc. «C ă ci, zice Psalmistul, to ţ i s-au ab ă tut, împreun ă netrebnici s-au f ă cut, nu este nici unul care s ă fac ă binele, nu este pân ă la unul» e5 . Iar când celor ce ş edeau în întunericul minciunii ş i în umbra mor ţ ii le-a r ă s ă rit adev ă rul, atunci ş i dreptatea s-a pogorât din cer ş i s-a ar ă tat oamenilor pentru prima oar ă în (toat ă des ă vâr ş irea ei. Atunci s-a f ă cut îndreptarea noastr ă , c ă ci prin moartea pe cruce a Celui atotdrept s-a ş ters vina

ce era asupra noastr ă , au c ă zut de pe noi c ă tu ş ele f ă r ă delegi- lor ş i ale nedrept ăţ ilor, la care singuri ne-am osândit, iar în urma acestei mor ţ i r ă scump ă r ă toare a Domnului noi am ajuns s ă fim ş i prieteni, ş i ale ş i ai Lui. Fiindc ă prin moartea Sa, nu numai c ă Domnul ne-a slobozit din patimi ş i ne-a f ă cut cet ăţ eni ai altei împ ă r ăţ ii, ci «ne-a dat ş i puterea ca s ă ne facem fii ai lui Dumnezeu» 67 , unindu-ne cu El atât prin trupul pe care I-a luat asupr ă - Ş i, cât ş i prin Cel ce ni

se împ ă rt ăş e ş te sub forma Sfintelor Taine. A ş a c ă în

acest

chip însu ş i Domnul face s ă r ă sar ă în sufletele noastre drep- tatea ş i via ţ a Sa, dreptatea cea adev ă rat ă pe care oamenii ajung s-o cunoasc ă ş i s-o tr ă iasc ă prin Sfintele Taine. ,-. Căci chiar dacă şi înainte de venirea Celui ce ne-a adus îndreptarea ş i împ ă carea au mai fost mul ţ i oameni drep ţ i ş i iubi ţ i de Dumnezeu — ceea ce trebuie s ă recunoa ş tem —, to- tu ş i aceasta trebuie s-o în ţ elegem în leg ă tur ă ou vremea lor, ca unii care au fost credincio ş i ş i n ă d ă jduitori în vremile ce vor veni dup ă ei, cu alte cuvinte ei trebuiau s ă stea preg ă ti ţ i

64. Ps. 8, 15 ; 88, 15.

65. Ps. 13, 3.

66. Ps. 84,

12 i îs. 9, 1.

36

NICOLAE CABASILA

ş i, îndat ă ce va veni Dreptatea, s ă alerge spre Ea ; îndat ă ce va veni Pl ă titorul r ă scump ă r ă rii, ei s ă devin ă slobozi ; când va veni Lumina, ei s ă - ş i deschid ă ochii s ă vad ă , iar când în- su ş i Adev ă rul se va descoperi trupe ş te, atunci s ă nu se mai uite la «închipuirea» Lui, ci la El însu ş i. Pe vremea aceea, cei drep ţ i se deosebeau de cei nedrep ţ i numai prin aceea că — dup ă ce ş i unii ş i alţii purtau aceleaş i lanţuri ş i îi ap ăsa aceea ş i tiranie a iadului — cei dintâi sufereau robia ş i ap ă - sarea doar de fric ă , dorind cu toat ă puterea nimicirea în- chisorii ş i ruperea lan ţ urilor lor, iar capul tiranului doreau s ă -i vad ă c ă zut la picioarele lor, în vreme ce ceilal ţ i nu- ş i d ă deau nici m ă car seama de via ţ a îndobitocit ă pe care o du- ceau, ci se bucurau de aceast ă robie. La fel cu ace ş tia din urm ă au fost ş i cei ce au tr ă it în binecuvântatele zile ale vie ţ ii p ă mânte ş ti a Mântuitorului : nici ei n-au fost bucuro ş i s ă r ă sar ă Soarele Drept ăţ ii peste ei, ba au f ă cut tot ce-au putut ca s ă -i sting ă sau chiar s ă -i opreasc ă razele de a se împr ăş tia peste lume. De aceea, era ş i firesc ca atunci când a fost s ă se arate împ ă ratul, primii s ă fie slobozi ţ i din tirania iadului, pe

când ceilal ţ i s ă r ă mân ă ş i mai departe în lan ţ urile patimilor.

bolnavii care vor cu orice pre ţ s ă - ş i refac ă s ă n ă tatea

ş i care cer bucuros ş i cât mai grabnic s ă vin ă la ei doctorul, unii ca ace ş tia arat ă mai mult dor dup ă s ă n ă tate decât cei care nu-şi dau seama nici de boala lor şi nu cer nici ajutorul doctorului. Pe cei dintâi, cred c ă , chiar înainte de a-i vizite, doctorul îi socote ş te aproape vindeca ţ i, bineîn ţ eles dac ă nu se îndoiesc de me ş te ş ugul s ă u doftoricesc. Or, în timpurile vechi tocmai în acest fel trebuie s ă în ţ elegem c ă a socotit Domnul pe unii drep ţ i ş i ale ş i ai S ă i. într-adev ă r, unii ca ace ş tia f ă ceau tot ce erau în stare spre a s ă vâr ş i cât mai mult ă dreptate, de aceea în ziua în care a venit Mântuitorul ei s-au ş i învrednicit de slobozirea din lan ţ urile robiei lor. Dar chiar a ş a stând lucrurile, soarta lor nu era prea fericit ă . C ă ci ca unii care erau mai dinainte hot ă ţ i s ă tr ă iasc ă dup ă

C ă ci

DESPRE

VIA Ţ A

ÎN

HRISTOS

37

adev ă rata dreptate, ar fi trebuit s-ajung ă în clipa mor ţ ii «în pace ş i în mâna lui Dumnezeu», cum zice în ţ eleptul Solo-

. Or, cei care plecau din aceast ă lume se duceau cu

to ţ ii în iad. Când a venit îns ă în lume St ă pânul lumii, noi am primit dreptatea cea adev ă rat ă ş i dragostea lui Dumne- zeu, c ă ci Domnul Hristos n-avea nevoie s ă le caute undeva departe, din clipa în care ele erau tocmai însu ş irile firii Lui. Iar calea de la cer c ă tre p ă mânt Domnul n-a aflat-o gata, ci El însu ş i ş i-a croit-o. Dac-ar fi aflat-o gata, ar fi însemnat c ă altcineva, înaintea Lui, a deschis-o ; or : «Nimeni nu s-a suit la cer, f ă r ă numai Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omu- lui care este în cer» 69 . Ş i atunci, din moment ce înainte de venirea Crucii nu exista nici iertare de p ă cate ş i nici urm ă de jertf ă r ă scum- p ă r ă toare, oare despre ce fel de dreptate putea fi vorba în acele vremuri ? C ă ci înainte de a te fi împ ă cat cu prietenii nu e firesc s ă te po ţ i prinde în hor ă cu ei, iar înainte de a- ţ i fi rupt cătuşele robiei, nu poţi avea dreptul să ştigi cununa alerg ă torilor. Sau, ca s ă fim mai scur ţ i, dac ă mielul pa ş tilor evreie ş ti a adus într-adev ă r mântuirea, atunci de ce a mai fost necesar ă o a doua mântuire ? C ă ci dac ă icoana ş i în- chipuirea des ă vâr ş irii ar fi adus fericirea deplin ă , atunci Adev ă rul ş i Via ţ a nu ar mai fi avut rost s ă vin ă în lume. Ce rost mai avea moartea lui Hristos ca s ă împr ăş tie du ş m ă - nia, s ă strice zidul de desp ă r ţ ire ş i s ă str ă luceasc ă pacea ş i adev ă rul, dac ă înc ă înainte de jertfa de pe Golgota ar fi fost cu putin ţă s ă te faci drept ş i prieten înaintea lui Dum- nezeu ? 70

mon

68

Dar s ă mai aducem o m ă rturie. Odinioar ă Legea era cea care ne unea cu Dumnezeu, azi, credin ţ a ş i harul. Urmeaz ă de aici c ă odinioar ă starea noastr ă

68. în ţ elepciunea lui Solomon 3, 1. 69. Ioan 3, 13.

 

70. Despre

raportul

dintre

Vechiul

ş i

Noul

Testament,

dintre

tip

ş i

antitip,

vorbe ş te

Cabasila

adeseori

în

Tâlcuirea

Siintei

Liturghii,

trad. E. Brani ş te.

NICOLAE

CABASILA

fa ţă de Dumnezeu era aceea dintre rob ş i st ă pân, pe când azi, cea de fii ş i de prieteni ai Domnului ; c ă ci Legea e f ă cut ă pentru robi, cât ă vreme harul, credin ţ a ş i încrederea sunt pentru prietenii ş i copiii familiei. Din toate cele spuse pân ă aici, se învedereaz ă c ă Mântuitorul este «întâiul n ă scut dintre mor ţ 71 ş i c ă dac ă El nu ar fi înviat dintre mor ţ i nici un om n-ar fi ajuns s ă guste din via ţă . De aceea El a fost încep ă torul sfin ţ irii ş i îndrept ă rii noastre, cum spune ş i Sfân- tul Pavel când scrie evreilor : «Domnul Hristos a p ă truns dincolo de catapeteasm ă pân ă în Sfânta Sfintelor, ca un îna- inte merg ă tor al nostru» 72 . C ă ci când a intrat în aceste Sfinte ale Sfintelor ş i S-a adus pe Sine, în locul nostru, jertf ă înaintea Tat ă lui ceresc, Mântuitorul lumii a luat cu Sine ş i pe cei ce vor s ă fie p ă rta ş i îngrop ă rii Sale, necerân- du-le s ă moar ă în chip firesc ca ş i El, ci doar s ă m ă rturi- seasc ă moartea Domnului prin Botez ş i s ă-L vesteasc ă prin Ungerea cu Sfântul Mir ş i prin împ ă rt ăş irea cu Sfânta Tain ă ce se s ă vâr ş e ş te pe altarul Bisericii, unde, în chip neîn ţ eles, oamenii m ă nânc ă trupul Celui ce a murit ş i a înviat. A ş a c ă , dup ă ce i-a f ă cut s ă intre pe por ţ ile împ ă r ăţ iei Sale, Domnul îi ş i încoronează pe cei ce îi urmează. Ş i aceste «por ţ i» sunt cu mult mai însemnate ş i mai de folos pentru sufletul nostru decât chiar por ţ ile raiului, c ă ci acestea din urm ă nu se deschid nim ă nui dac ă n-a trecut îna- inte prin cele dintâi; por ţ ile raiului stau înc ă închise, în timp ce celelalte sunt de mult deschise ; cele dintâi las ă pe om să intre, dar îl opresc de a mai ieşi, celelalte dau omului libertatea de a mai ie ş i chiar dup ă ce a intrat odat ă ; unele pot fi închise ş i au ş i fost închise, celelalte s-au dat în dou ă p ă r ţ i, catapeteasma s-a rupt 73 ş i zidul de desp ă r ţ ire a fost

dărâmat 74 .

18.

72. Evr. 6, 20.

73. Matei 27, 51.

71. Col.

1,

DESPRE VIAŢA ÎN HRISTOS

39

De acum îns ă nu mai tragem linie de desp ă r ţ ire între por ţ ile raiului ş i ale harului ş i nici catapeteasm ă , nici zid desp ă r ţ itor nu le va mai desp ă r ţ i pe una de alta. C ă ci nu numai c ă s-au deschis por ţ ile, ci, precum a ş a de minunat zice evanghelistul Marcu, înse ş i «cerurile s-au deschis» 75 ,

arătând prin aceasta că de acum n-a mai rămas nici uşiţă de desp ă r ţ ire, nici catapeteasm ă ş i nici altceva. C ă ci bine a spus Sf. Pavel c ă Cel ce a împ ă cat lumea de sus eu cea de jos ş i

a unit-o ş i a împ ă ciuit-o, iar peretele din mijloc al vrajbei

I-a surpat, Unul ca acesta nu se poate min ţ i pe sine, iar por ţ ile acestea, care pentru Adam s-au deschis întâia dat ă , au trebuit s ă se închid ă din clipa în care Adam nu mai era în starea în care trebuia s ă r ă mân ă . Dup ă ce îns ă acelea ş i por ţ i au fost deschise din nou de însu ş i Hristos, Cel care n-a s ă vâr ş it ş i nici n-a putut s ă vâr ş i p ă cat — c ă ci doar

spune c ă «dreptatea Lui r ă mâne în veac» 76 —, urmeaz ă c ă de atunci aceste por ţ i trebuie s ă r ă mân ă deschise, pentru ca oamenii s ă intre prin ele la via ţ a cea adev ă rat ă , iar odat ă intra ţ i acolo, ei nu vor mai ie ş i. C ă ci însu ş i Mântuitorul

zice : «Eu am venit ca via ţă s ă aib ă ş i mai mult ă s ă aib ă » 77 . Or, via ţ a pe care ne-a adus-o Domnul ne-a fost dat ă prin Sfintele Taine, cu ajutorul c ă rora noi ne facem p ă rta ş i cu El prin moarte ş i suferim împreun ă cu El, c ă ci ş i moartea numai a ş a o putem înl ă tura. Pentru c ă f ă r ă a ne fi botezat cu ap ă ş i cu Duh Sfânt nu putem intra în via ţă 78 , iar f ă r ă

a mânca trupul Fiului Omului ş i a bea sângele Lui nu putem

avea viaţă întru noi 79 . Dar s ă ne întoarcem iar la ceea ce am spus mai sus. Nu putem începe o viaţă în Dumnezeu până nu vom fi murit păcatului, iar păcatul nu-1 poate omorî nimeni decât singur Dumnezeu. Fire ş te c ă dac ă omul de bun ă voia sa s-a l ă sat bi-

se

75. Marcu 1,

76. Ps. 110, 3.

77. Ioan 10, 10.

78. Ioan 3, 5.

10 ;

Ef.

2,

14 j

16;

Col.

1, 20;

II Tim.

2,

13.

40

NICOLAE

CABASILA

ruit de r ă u, tot a ş a va trebui s ă recâ ş tige singur biruin ţ a. Dar din clipa în care a ajuns aproape un rob al p ă catului, el nu mai este în stare de a ş a ceva. C ă ci cum ne-am putea face mai buni atâta vreme cât r ă mânem robi ? Ş i apoi chiar dac ă am fi într-un fel oarecare mai mari decât diavolul, nu-i mai pu ţ in adev ă rat c ă «nici o slug ă nu-i mai presus de domnul s ă 81 . Ş i fiindc ă , pe de o parte, omul care trebuia s ă scape de datoria care-1 ap ă sa greu pe suflet ş i s ă ş tige aceast ă biruin ţă prin puterile lui ajunsese el însu ş i rob al celor peste care el trebuia s ă fie st ă pân, iar pe de alt ă parte fiindc ă Dumnezeu ca st ă pân atotputernic nu era cu nimic dator faţă de nimeni, urma că nici Dumnezeu, nici omul n-au deschis