8/24/2018 Amenajarea regruparilor

Principii si metode pentru amenajarea regruparilor

Amenajarea corecta a regruparilor din traseele de catarare traditionala de mai multe lungimi de coarda
este extrem de importanta, pentru ca siguranta intregii echipe de coarda va depinde doar de cele cateva
protectii care formeaza ancora de regrupare si de modul in care acestea sunt facute sa lucreze impreuna.

Pentru orice ancora de regrupare exista posibilitatea ca ea sa fie supusa celor mai mari solicitari care pot
aparea in catarare, cele generate in caderile cu factor 2 ale capului de coarda. Intr-un asemenea caz, ancora
respectiva va ramane "singura legatura cu planeta" a intregii echipe de coarda, iar cedarea ei ar putea produce
accidente extrem de grave (statistic, aceasta este una dintre cele mai frecvente cauze ale accidentelor mortale
din catararea traditionala).

Din aceasta cauza, amenajarea regruparii trebuie sa fie facuta cu responsabilitate, respectand toate
principiile care asigura siguranta si buna functionare a ancorei si luand in considerare toti factorii implicati:
directia si marimea solicitarilor anticipate, rezistenta protectiilor si a celorlalte materiale folosite si modul in
care toate acestea conlucreaza, rezistenta stancii, corectitudinea nodurilor etc.

Alegerea locului pentru regrupare

In traseele frecventate, de obicei regruparile sunt cunoscute si uneori sunt chiar echipate cu protectii
fixe, asa ca in general alegerea pozitiei regruparii nu constituie o problema. In schimb, in traseele mai putin
frecventate sau in cele parcurse in premiera, capul de coarda va trebui sa stabileasca el insusi locul in care va
regrupa, in functie de cerintele pe care trebuie sa le indeplineasca pozitia respectiva.

Cea mai importanta conditie pe care trebuie sa o satisfaca pozitia unei regrupari este ca in locul
respectiv sa existe posibilitati multiple pentru montarea de protectii mobile (roca sanatoasa si fisuri cu
deschideri si orientari adecvate) sau asigurari naturale (copaci, clepsidre etc.) care sa permita
construirea unei ancore de regrupare solide.

De asemenea, capul de coarda trebuie sa urmareasca si alte aspecte legate de sporirea confortului si/sau
sigurantei cataratorilor, dar amplasamentele care sa indeplineasca simultan toate conditiile de mai jos sunt
destul de rare, asa ca de cele mai multe ori, in privinta acestora se va alege o solutie de compromis :

Pozitie comoda a cataratorilor (in conditiile in care parcurgerea unei lungimi de coarda poate dura
destul de mult, asigurarea capului de coarda sau a secundului dintr-o pozitie incomoda devine un chin)
si eventual spatiu pentru aranjarea corzilor in regrupare
Posibilitati de comunicare intre cataratori, eventual contact vizual (in caz contrar, cataratorii trebuie sa
stabileasca un cod de comunicare prin semnale acustice sau cu ajutorul corzii)
Limitarea frecarilor din corzi atat pentru ultima lungime de coarda cat si pentru cea care urmeaza
Adapost impotriva caderilor de pietre, daca acest pericol este prezent in traseul respectiv

Pe parcursul lungimii de coarda, dupa ce ai urcat o distanta rezonabila (secundul trebuie sa-ti comunice
din cand in cand cata coarda ti-a mai ramas), poti incepe sa te uiti dupa un loc potrivit pentru regrupare. Nu
astepta sa ajungi la capatul corzii, unde ai putea fi fortat sa faci o regrupare precara, cu posibilitatile reduse
pe care ti le ofera stanca din zona respectiva si cu putinele protectii care ti-au mai ramas pe ham. De
asemenea, daca traseul are schimbari de directie frecvente, nu astepta ca frecarile din corzi sa ajunga sa-ti
impiedice inaintarea.

Cauta o brana sau un prag aflat pe directia traseului, dar la adapost de eventualele caderi de pietre, care
sa-ti ofere o pozitie cat mai comoda si protectii naturale sau posibilitati suficiente de montare a protectiilor
mobile si daca gasesti un asemenea loc, regrupeaza.

Chiar daca traseul continua cu o zona mai putin dificila, cu multe posibilitati de asigurare si ti-a mai
ramas ceva coarda, este mult mai bine sa regrupezi in locul respectiv, decat sa continui catararea spre o
pozitie de regrupare incerta. In plus, este chiar indicat ca lungimea urmatoare sa inceapa cu pasaje mai
usoare care pot fi bine protejate, pentru a reduce riscul de cadere cu factor 2 al capului de coarda.

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 1/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

Principiile ancorei: protectii solide, redundanta, egalizare, fara extensie

Ancora (pentru regrupare sau pentru rapel) este un ansamblu de mai multe protectii montate
si legate impreuna prin diferite metode, astfel incat sa functioneze ca un tot unitar.

Ancora de regrupare este folosita pentru asigurarea si auto-asigurarea cataratorilor, deci trebuie sa fie
capabila sa preia toate fortele care ar putea aparea in cazul opririi unei caderi a capului de coarda sau a
secundului, pe orice directie din care aceste forte ar putea actiona.

Configuratia fiecarei ancore este unica, fiind dictata de conditiilor specifice regruparii respective:
posibilitatile de montare a protectiilor, tipul, marimea si rezistenta acestora si distantele dintre ele, directiile
solicitarilor, pozitia cataratorilor fata de ancora etc.

Din aceasta cauza, nu exista nicio metoda de amenajare a regruparii care sa fie valabila pentru
toate situatiile intalnite in trasee. Totusi, toate ancorele de regrupare au ceva in comun: pentru a oferi
siguranta necesara, ele trebuie sa se conformeze cat mai bine principiilor urmatoare:

Protectii solide. Daca fiecare protectie folosita pentru regrupare este solida, regruparea ar putea fi
sigura chiar si in cazul folosirii unor metode rudimentare de distribuire a solicitarilor, dar nici cea mai
sofisticata metoda de "egalizare" nu poate compensa lipsa de rezistenta individuala a protectiilor
primare. Din aceasta cauza, fiecare protectie folosita trebuie sa fie capabila sa suporte toate solicitarile
care ar putea aparea.

Atunci cand apreciezi soliditatea protectiei, aminteste-ti ca aceasta are doar atata rezistenta cata ii ofera
stanca in care este montata. Verifica cu grija amplasamentul si evita montarea protectiilor dupa placile
subtiri sau desprinse si bolovanii instabili, in zone friabile sau cu roca alterata.
Redundanta. Toate elementele de siguranta ale ancorei trebuie sa fie in numar mai mare decat strictul
necesar. Rezistenta unei regrupari nu trebuie sa se bazeze niciodata pe un singur element (o singura
protectie, un singur fir de cordelina sau chinga, o singura carabiniera etc.), care daca ar ceda accidental
ar produce cedarea intregii ancore. Chiar daca ruperea accidentala pare putin probabila, toate acestea
trebuie sa fie cel putin dublate de un element similar care sa actioneze ca o rezerva in cazul cedarii
piesei respective.

Astfel, intr-o regrupare echipata cu "spituri" trebuie sa folosesti minim doua dintre acestea, desi o
singura ancora chimica sau mecanica probabil ca ar avea o rezistenta suficienta, iar intr-o regrupare cu
protectii mobile este necesar sa folosesti minimum trei protectii, chiar daca fiecare dintre ele "poate
opri un camion".

Chiar daca ai montat trei protectii, dar toate sunt fixate in aceeasi fisura, in cazul cedarii unei laturi a
fisurii (de exemplu in cazul dislocarii unei lespezi) intreaga regrupare va ceda, deci pentru redundanta
este necesar ca protectiile sa fi montate separat, in mai multe fisuri.

De asemenea, punctul principal de asigurare al ancorei trebuie sa fie prevazut cu doua carabiniere cu
clapetele opuse, pentru ca o singura carabiniera s-ar putea deschide accidental chiar daca este
prevazuta cu siguranta sau s-ar putea rupe din cauza unui defect de fabricatie (uneori, paranoia este
benefica!).

La fel stau lucrurile si in privinta anourilor sau cordelinei folosite: chiar daca rezistenta unei singure
chingi ar putea fi suficienta, chinga va fi dublata in punctele principale de legare a cataratorilor sau de
conectare a dispozitivului de asigurare, astfel incat in cazul ruperii unui fir, sa existe inca un fir de
rezerva care sa preia incarcarea.
Egalizarea. Incarcarile care pot aparea trebuie sa fie distribuite cat mai uniform intre protectiile
folosite, pentru a reduce solicitarile individuale asupra acestora. In caz contrar, incarcarea aplicata pe o
singura protectie ar putea sa depasesca rezistenta acesteia sau a rocii in care este montata, iar dupa
ruperea sau smulgerea ei, incarcarea s-ar transfera pe urmatoarea, unde procesul s-ar putea repeta
producand cedarea "in cascada" a intregii ancore. Metodele de "egalizare" a ancorelor pentru regrupare
http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 2/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

sunt explicate mai jos, intr-o sectiune separata.

(Trebuie sa stabilim aici ca egalizarea perfecta nu exista; termenul "egalizare" este de fapt folosit
abuziv pentru a exprima in mod cat mai concis "legarea impreuna a protectiilor cu intentia de a le face
sa lucreze cat de cat impreuna". ).
Fara extensie. Cedarea unei protectii nu trebuie sa produca deplasari in sistemul folosit. Daca in cazul
ruperii sau smulgerii unei protectii, incarcarea va fi distribuita pe celelalte protectii primare in mod
dinamic, prin extensia ancorei (adica deplasarea brusca a punctului principal de asigurare in care sunt
aplicate incarcarile), fortele rezultate ar putea sa induca solicitari periculoase in protectiile ramase.
O alta conditie de care este bine sa tii cont atunci cand construiesti o ancora de regrupare este ca
aceasta sa aiba o configuratie cat mai simpla, astfel incat montarea si demontarea ei sa se faca rapid,
iar intregul sistem sa poata fi verificat cu usurinta.

Redundanta elementelor ancorei este extrem de importanta pentru siguranta echipei de

coarda, motiv pentru care consider ca sunt necesare cateva explicatii suplimentare.

La o prima vedere superficiala, poti avea impresia ca prin dublarea unui element al ancorei vei
creste doar cu putin siguranta acesteia si din cauza increderii pe care ai capatat-o in echipamentul pe
care il folosesti, ai putea ajunge la concluzia ca asigurarea redundantei nu merita timpul si osteneala.

Totusi, din varii motive (defect de fabricatie, neatentie, uzura, imbatranirea materialului, caderea
unei pietre, frecare cu stanca etc.) anumite parti ale ancorei pot ceda, iar un calcul simplu al
probabilitatilor de cedare totala a ancorei arata ca efectul pe care il are dublarea elementelor ei este
suficient de mare ca sa merite efortul.

Sa presupunem ca probabilitatea de rupere a unui element al ancorei ar fi de 1/1.000 - adica ar

putea sa cedeze o data la o mie de cazuri. In cazul in care dublezi elementul respectiv, probabilitatea ca
cele doua elemente sa cedeze simultan se calculeaza ca produsul probabilitatilor de cedare individuala,
ceea ce in cazul nostru inseamna 1/1.000.000 - o data la un milion de cazuri, o perspectiva mult mai
linistitoare. Mai mult, in cazul triplarii elementului in cauza, acelasi calcul ne arata ca cedarea
simultana s-ar putea produce doar o data la un miliard de cazuri, ceea ce este suficient de aproape de
ideea de siguranta totala...

Totusi, daca principiul redundantei nu este respectat pentru fiecare element al ancorei,
posibilitatea de cedare totala a ancorei va depinde de probabilitatea de cedare a elementelor care nu sunt
redundante. In concluzie, pentru ca o ancora de regrupare sau de rapel sa respecte principiul
redundantei, este necesar ca fiecare element al ei trebuie sa fie dublat cu unul similar, care sa actioneze
ca o rezerva in cazul cedarii accidentale a primului.

O modalitate eficienta de evaluare a sigurantei unei ancore este sa te intrebi "ce s-ar intampla
daca..." (...s-ar rupe anoul, ar ceda carabiniera, s-ar smulge nuca, s-ar taia cordelina in punctul asta, etc.)
apoi, daca rezultatul estimat ar fi catastrofal, sa ajustezi ancora in consecinta pentru asigurarea
redundantei elementului respectiv.

In conditiile reale din catarare este practic imposibil ca toate aceste principii sa fie respectate
concomitent. Din aceasta cauza, configuratia fiecarei ancore va reprezenta o solutie de compromis,
care trebuie sa ofere suficienta rezistenta si siguranta - "suficient" insemnand ca in regruparea
respectiva, ancora trebuie sa reziste tuturor solicitarilor care ar putea aparea, pe toate directiile din
care ancora ar putea fi solicitata.

Alegerea compromisului cel mai acceptabil, care sa garanteze siguranta regruparii si implicit a intregii
echipe, este responsabilitatea capului de coarda care monteaza ancora respectiva, care in cele mai multe
cazuri va fi nevoit sa considere principiile enuntate mai sus mai curand ca pe o strategie de evaluare a
sigurantei regruparii decat ca pe niste directive stricte.
http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 3/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

De exemplu, in situatiile reale, uneori cedarea unei protectii ar putea sa produca o oarecare extensie in
sistem, dar aceasta sa fie acceptabila, stanca din zona regruparii ar putea sa ofere doar doua posibilitati
pentru montarea protectiilor, dar acestea sa fie extrem de solide sau unele dintre protectiile folosite pentru
regrupare ar putea sa aiba rezistente de numai 5-6 kN, dar felul in care sunt montate si egalizate ar putea sa le
confere totusi rezistenta necesara.

Directiile solicitarilor, ancore de regrupare multidirectionale

Atunci cand construiesti o ancora pentru o anumita regrupare, trebuie sa anticipezi toate directiile din
care aceasta ar putea fi solicitata, iar ancora va fi configurata tinand cont de particularitatile specifice pozitiei
de regrupare respective, astfel incat sa fie capabila sa reziste in conditiile celui mai defavorabil scenariu.

Totusi, directiile fortelor care ar putea sa apara nu sunt intotdeauna evidente. Daca in cazul unui traseu
desfasurat pe o linie verticala directiile solicitarilor sunt mai usor de anticipat (in jos sau in sus), in traseele
cu linii mai complexe trebuie sa tii cont de eventualele situatii care ar putea produce schimbarea directiei
solicitarilor.

Pentru exemplificare, sa consideram ca ai ajuns in regrupare printr-o traversare orizontala, inainte de

care ai montat o asigurare. Daca secundul va cadea inainte de a recupera protectia de la inceputul traversarii,
ancora va fi solicitata lateral, pe directia acestei asigurari. Daca va cadea pe parcursul traversarii, dupa ce a
recuperat ultima protectie, secundul va pendula, ceea ce va produce o variatie a directiei solicitarilor pe toata
amplitudinea pendulului.

Directiile solicitarilor asupra ancorei de regrupare pot varia si in cazul caderii capului de coarda. Astfel,
atunci cand capul de coarda cade inainte de a asigura prima protectie din lungimea urmatoare (temuta cadere
cu factor 2!), ancora va fi solicitata direct in jos, iar daca va cadea dupa ce a asigurat o protectie montata
lateral fata de linia traseului, ancora va fi solicitata in sus si lateral, pe directia acesteia.

Pentru ca ancora sa devina multidirectionala, este necesara

adaugarea unei protectii suplimentare orientata in directie
opusa celor primare care formeaza regruparea, care sa le
protejeze pe acestea impotriva smulgerii accidentale.

Cel mai frecvent, protectia directionala se adauga in

configuratia ancorei, astfel incat un brat al acesteia sa fie orientat in
sens opus celorlalte. De exemplu (imaginea alaturata), intr-un traseu
dezvoltat pe verticala, ancora va fi construita sa preia solicitari
gravitationale (in jos), astfel incat sa opreasca o cadere cu factor 2 a
capului de coarda direct in ancora de regrupare, iar protectia
directionala, conectata in punctul principal de asigurare (PPA), va
prelua solicitarile orientate in sus, pe directia primei asigurari de
dupa regrupare, astfel incat sa impiedice ridicarea secundului si
smulgerea ancorei in cazul unei caderi pe parcursul lungimii, dupa
ce coarda a fost trecuta prin asigurari.

In anumite situatii, de exemplu cand ancora este situata prea

sus in regrupare, sau cand spatiul disponibil in regrupare nu permite
plasarea secundului intre ancora si prima asigurare din lungimea
urmatoare, protectia directionala poate fi montata separat de restul
ancorei.

In acest caz, pe langa auto-asigurarea din punctul principal al ancorei, secundul se asigura si in protectia
directionala cu una dintre corzi (pentru a folosi proprietatile dinamice ale acesteia pentru amortizarea
socurilor), folosind un nod cabestan sau opt si o carabiniera cu siguranta, astfel ca in cazul caderii capului de
coarda sa nu fie proiectat in directia primei asigurari a lungimii urmatoare.

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 4/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

Egalizarea ancorelor de regrupare cu anouri si bucle din cordelina

Trebuie sa precizez din nou aici ca egalizarea perfecta nu exista. Termenul "egalizare" este
folosit in acest site (si in multe carti si articole scrise pe aceasta tema) doar pentru a da o forma cat mai
concisa ideii de "legare impreuna a doua sau mai multe protectii, cu intentia de a le face sa lucreze cat
de cat impreuna"! Niciuna dintre metodele "de egalizare" prezentate mai jos nu realizeaza de fapt
egalizarea incarcarilor, ci mai curand o distribuire inegala a acestora intre protectiile primare.

Dupa montarea protectiilor primare care vor compune ancora de regrupare, acestea trebuie sa fie legate
impreuna, astfel incat sa lucreze ca un sistem unitar, in care fiecare protectie sa contribuie la rezistenta si
stabilitatea ancorei pe directiile din care aceasta este solicitata. Pentru egalizarea protectiilor se pot folosi
corzile de asigurare si/sau materiale suplimentare (bucle innodate din cordelina si anouri din chinga).

Termenul "anou" (din fr. "anneau") se refera la buclele formate dintr-o bucata de chinga ale
carei capete sunt cusute impreuna. Cel mai frecvent, in catararea trad se folosesc anouri de 60 cm si 120
cm, dar pe piata exista anouri cu lungimi de pana la 400 cm (pe care fabricantii le recomanda pentru
egalizarea regruparilor, in loc de "cordelette").

In cazul in care echipa de coarda este compusa din trei cataratori sau daca intr-o echipa de doi capul de
coarda nu se schimba pe lungimea urmatoare de coarda, este indicat ca protectiile din regrupare sa fie
egalizate folosind bucle de cordelina sau de chinga, astfel incat ancora sa aiba un punct principal de
asigurare care sa poata fi folosit de toti membrii echipei de coarda (in acest fel, la sosirea in regrupare,
fiecare secund se poate asigura imediat in punctul principal al ancorei cu un nod cabestan pe coarda de
asigurare).

Materiale si noduri folosite pentru construirea regruparii

O posibilitate pentru egalizarea ancorei de regrupare este folosirea unei bucle din 6-7 m de cordelina de
nylon de 7 mm diametru (care are o rezistenta minima de 9,8 kN conform standardelor UIAA-102/EN-
564), innodata permanent cu un nod dublu pescaresc, care va fi folosita exclusiv pentru amenajarea
regruparilor (pentru aceasta, americanii au preluat termenul frantuzesc si o numesc "cordelette").

In locul cordelinei din nylon se poate folosi cordelina Dyneema cu diametrul de 5,5 sau 6 mm, care
are rezistenta mult mai mare, este mai usoara, ocupa mai putin loc pe ham, dar este foarte putin elastica, ceea
ce inseamna ca va avea o capacitate redusa de distribuire si de amortizare a socurilor din sistem. Pentru
aceasta cordelina, fabricantii recomanda legarea buclelor cu un nod triplu pescaresc (imaginea de mai jos).

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 5/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

Legarea buclelor de cordelina din nylon (nod dublu) si de cordelina Dyneema (nod triplu)
si cele doua bucle din cordelina de 7 mm pe care le folosesc eu in trasee,
"impachetate" pentru a fi transportate pe ham si echipate cu carabiniere cu siguranta

Toate anourile cusute au rezistenta garantata de min. 22kN (conform standardelor UIAA-104/EN-566)
si sunt confectionate din chinga Dyneema sau din Nylon, intr-o gama de lungimi care sa acopere orice
nevoie. In general chinga din Nylon folosita are latimi cuprinse intre 16 si 25 mm fiind astfel mai rigida si
mai voluminoasa, dar anoul confectionat din acest material are o oarecare capacitate de amortizare a
socurilor. Chinga Dyneema are aceeasi rezistenta, este mult mai ingusta (6-12 mm) si mai supla, fiind astfel
mai usoara si mai putin voluminoasa, dar elasticitatea ei este extrem de redusa.

Egalizarea statica (pre-egalizarea)

Daca ancora de regrupare va fi solicitata dintr-o singura directie, care nu se va modifica pe parcursul
catararii capului de coarda sau secundului (de exemplu daca linia traseului este pe verticala regruparii) se
poate realiza distribuirea incarcarilor pe fiecare protectie componenta a regruparii prin egalizare statica
(pre-egalizare).

Pentru aceasta poti folosi o bucla din cordelina de nylon cu diametrul de 7 mm sau un anou din chinga
de lungime suficienta (imaginea alaturata), care se trece prin carabinierele tuturor protectiilor , apoi buclele
dintre protectii se trag in jos (1), se tensioneaza in mod egal in directia solicitarilor anticipate si se leaga
impreuna cu un nod simplu sau opt (2).

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 6/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

Se observa ca o ancora egalizata in acest

fel respecta conditia de redundanta, pentru
ca bratele ancorei sunt independente, iar
punctul principal de legare este alcatuit din
trei fire de chinga. De asemenea, cedarea
unuia dintre bratele ancorei nu produce
extensie in sistem.

Dupa legare, lungimile bratelor ancorei

nu mai pot fi ajustate, ceea ce face ca in
general distribuirea incarcarilor intre
protectiile folosite sa fie inegala. Din aceasta
cauza, pentru pre-egalizare este mai indicata
cordelina de nylon, care este mai elastica
decat Dyneema. Elasticitatea cordelinei va
permite o mai buna distribuire a fortelor in
sistem prin intinderea buclelor care sunt mai
solicitate si transferarea unei parti a
incarcarilor asupra celorlalte brate ale
ancorei.

Totusi, in cazul folosirii cordelinei din nylon, conditia necesara pentru o cat mai buna egalizare este ca
bratele ancorei trebuie sa aiba lungimi cat mai apropiate. Daca un brat al ancorei ar fi mai lung, din cauza
deformarii elastice a chingii sau cordelinei (care este proportionala cu lungimea acesteia) incarcarea preluata
de protectia respectiva ar fi diminuata, iar diferenta ar fi transferata pe celelalte protectii.

O alta conditie necesara (pentru orice tip de egalizare) este ca protectiile

primare sa fie suficient de apropiate, astfel incat unghiurile dintre bratele ancorei
sa fie cat mai mici. In caz contrar, solicitarile individuale asupra protectiilor ar
putea fi amplificate (diagrama din stanga).

Atunci cand folosesti egalizarea statica, trebuie sa fii constient de limitarile ei.
Deplasarea laterala a punctului de ancorare, provocata de solicitarea din alta directie
decat cea anticipata, va produce transferarea intregii incarcari pe protectia cea mai
departata din partea opusa deplasarii, ceea ce va produce supra-incarcarea acesteia.
Daca aceasta protectie cedeaza, intreaga solicitare se va transfera pe urmatoarea
protectie, iar cedarea in cascada a protectiilor primare pot duce la cedarea intregii
ancore.

Din cauza acestor limitari ale metodei, in situatia in care egalizarea are o
importanta reala pentru siguranta ancorei de regrupare, este mai indicat sa folosesti o
metoda de "egalizare" dinamica (auto-egalizare) care distribuie ceva mai bine incarcarile.

Cu toate ca aceasta metoda este numita "egalizare statica", in realitate este aproape imposibil
ca in acest fel incarcarile sa fie distribuite in mod egal intre protectiile primare. Trebuie sa fii constient
ca prin "pre-egalizare" se obtine de fapt o ancora in care cea mai mare parte a incarcarilor poate ajunge
sa fie suportata de una sau doua protectii, in timp ce toate celelalte protectii asigura doar redundanta
ancorei, fara a avea o contributitie semnificativa in preluarea solicitarilor.

Din aceasta cauza, aceasta metoda se va folosi doar daca fiecare protectie primara din componenta
ancorei este capabila sa preia integral solicitarile prognozate, daca protectiile sunt suficient de apropiate
pentru ca unghiurile dintre bratele ancorei sa fie cat mai mici si daca incarcarile care pot aparea vor fi
aplicate dintr-o singura directie, care sa fie usor de anticipat.

Ancora pre-egalizata din imaginea din stanga, folosita intr-un traseu dezvoltat pe verticala, va rezista
incarcarilor aplicate in jos, in cazul caderii secundului sau in cazul caderii capului de coarda inainte de
http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 7/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

asigurarea primei protectii din lungimea urmatoare.

Pentru a impiedica
smulgerea ancorei prin
ridicarea secundului din
regrupare in cazul
caderii capului de
coarda pe parcursul
lungimii urmatoare, in
componenta ancorei
trebuie sa fie adaugata
si o protectie
directionala, orientata in
sens opus celor care
compun ancora (in acest
caz, aceasta protectie
trebuie sa preia solicitarile aplicate de jos in sus).

Egalizarea statica a fost preferata pentru ancora din imagine,

pentru ca directiile solicitarilor (pe verticala) sunt predictibile,
protectiile primare sunt solide si se afla la acelasi nivel, ceea ce face ca bratele ancorei sa aiba cam aceeasi
lungime, iar unghiurile dintre brate sunt suficient de mici pentru a nu produce o multiplicare a solicitarilor
individuale asupra protectiilor.

De asemenea, in aceasta configuratie, ancora ofera un punct principal de asigurare solid, redundant si
usor de folosit pentru toti membrii echipei de coarda.

Atunci cand se foloseste aceasta metoda de egalizare statica, pe langa punctul principal de asigurare
(P.P.A.), se mai poate crea un punct secundar (P.S.A.), conectand o carabiniera cu siguranta prin fiecare
dintre buclele care formeaza bratele ancorei (imaginea din dreapta). Acest punct secundar de asigurare poate
fi folosit atunci cand vrem sa evitam aglomerarea punctului principal (de exemplu pentru autoasigurarea
capului de coarda astfel incat punctul principal sa ramana liber pentru secunzi, pentru conectarea
dispozitivului de asigurare cu autoblocare folosit pentru filarea secundului sau pentru atarnarea rucsacului).

Egalizarea dinamica (auto-egalizarea)

Cea mai simpla metoda pentru pentru egalizarea a doua protectii este folosirea unui X glisant (din eng.
"sliding X").

Pentru formarea acestuia se trece un anou sau o bucla innodata din cordelina prin fiecare carabiniera,
bucla dintre acestea se trage in jos si se rasuceste cu 180 de grade, apoi cele doua bucle se prind impreuna
intr-o carabiniera, care este bine sa fie cat mai larga, pentru micsorarea frecarilor (succesiunea 1 - 4 din
imagine).

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 8/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

Aceasta metoda se poate folosi pentru egalizarea dinamica a doua sau mai multe protectii primare
apropiate din componenta unui brat al ancorei, dar pentru egalizarea intregii ancore este problematica,
datorita faptului ca aceasta configuratie nu respecta conditia de redundanta (ruperea chingii ar produce
cedarea intregii ancore), iar in cazul cedarii uneia dintre protectii s-ar produce o extensie importanta care
poate genera forte dinamice periculoase.

Pentru asigurarea redundantei exista doua solutii:

Pe cele doua brate ale X-ului glisant se pot face

noduri limitatoare. Aceste noduri sunt necesare si
pentru reducerea extensiei in cazul cedarii uneia
dintre protectii.

Alegand aceasta metoda, facem un compromis:

amplitudinea directiilor pe care functioneaza
egalizarea (adica posibilitatea de deplasare laterala,
care este utila) este redusa prin noduri limitatoare,
astfel incat sa se micsoreze extensia periculoasa pe
care ar putea sa o produca cedarea unui brat al
ancorei.
Daca protectiile sunt deosebit de solide si cedarea
uneia dintre ele (care ar fi urmata de extensia
ancorei) este putin probabila, pentru a evita
innodarea chingii (nodurile limitatoare se desfac
greu dupa ce au fost solicitate si reduc rezistenta
chingii), se poate recurge la dublarea anoului:
pentru X-ul glisant se folosesc doua anouri identice suprapuse, de preferat din chinga cat mai subtire
(Dyneema 6-8 mm).

In imaginea alaturata sunt figurate pozitiile punctului principal inainte si dupa cedarea bratului din
stanga al ancorei respective. Se observa ca in acest caz, nodurile limiteaza capacitatea de egalizare a ancorei
la un arc de cca. 90 de grade, dar extensia posibila este redusa la 10-15 cm.

Pentru ca unii cataratori obiecteaza ca nodurile folosite pentru diferitele metode de egalizare
reduc rezistenta chingii, inginerul Kolin Powick de la Black Diamond a facut cateva incercari
distructive folosind anouri din chinga Dyneema de 120 cm.

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 9/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

Anourile au fost incercate in cele trei configuratii folosite in egalizarea ancorelor: X glisant, X
glisant cu noduri limitatoare si egalizare statica cu un nod opt. Desi in cazul chingilor innodate ruperea
s-a produs intotdeauna la nod, rezistenta ancorei a depasit de fiecare data 21 kN, ceea ce este mai mult
decat suficient in conditiile reale din catarare.

Exemple de ancore de regrupare egalizate dinamic cu anouri sau bucle de cordelina

Ancora din fotografia din dreapta este compusa din trei

protectii legate cu un anou din chinga, astfel incat cele doua brate
ale ei (friendul din stanga si grupul format din friendul si nuca din
dreapta) sa fie egalizate dinamic, ceea ce face ca acestea sa fie
incarcate in mod egal chiar si in cazul unor schimbari ale directiei
incarcarilor.

Pentru simplificare, nu am adaugat si o protectie

directionala in configuratia ancorei prezentate, dar aceasta
trebuie folosita in situatiile reale din catarare pentru a impiedica
smulgerea in sus a protectiilor primare in cazul in care capul de
coarda cade si ridica secundul din regrupare.

Pentru a egaliza ancora, dupa amplasarea protectiilor primare

se fac cele doua noduri de limitare (L) pe un anou de lungime
adecvata. Deocamdata, nodurile nu se strang, pentru a putea fi
ajustate mai tarziu.

Cele doua bucle obtinute la capetele anoului (bratele ancorei)

se prind de carabinierele fiecarei protectii direct (daca bratul
respectiv al ancorei are o singura protectie primara) sau folosind
noduri cabestan (C), cu ajutorul carora se regleaza lungimea
chingii pentru fiecare protectie de pe bratul respectiv, pentru o cat
mai buna egalizare a acestora.

Dupa definitivarea formei ancorei, nodurile de limitare (L) se pozitioneaza simetric fata de punctul
principal de legare, la o distanta de 20-30 cm intre ele, apoi se strang in aceasta pozitie.

Se observa ca in configuratia din imagine, bratul din dreapta ancorei este format din doua protectii
egalizate static, prin legarea lor cu noduri cabestan (C) pe aceeasi bucla, astfel incat chinga dintre ele sa nu
fie tensionata. Daca ancora are patru protectii primare, pentru bratul din stanga poate fi folosita aceeasi
metoda ca si pentru cel din dreapta.

Capacitatea de egalizare dinamica a ancorei se datoreaza modului in care este realizat punctul
principal de asigurare, care permite deplasarea laterala a carabinierelor pe chingile respective, dar trebuie
sa fim totusi constienti ca prin aceasta metoda, egalizarea se face intre bratele ancorei si nu intre toate
protectiile primare.

Pentru exemplul de ancora din imaginea de mai sus, daca nu ar exista nodurile de limitare, egalizarea ar
putea functiona pe un arc de cca. 120 de grade, dar in cazul smulgerii friend-ului din stanga, extensia care s-
ar produce ar genera o incarcare dinamica periculoasa asupra bratului din dreapta.

Nodurile de limitare a extensiei au si rolul de a asigura redundanta, astfel incat bratele ancorei sa fie
independente, iar punctul principal de legare sa fie format din doua fire de chinga separate. Fara nodurile
respective, ruperea chingii in orice punct din zona ei tensionata ar produce cedarea intregii ancore.

In cazul in care ancora din exemplul de mai sus ar fi tractionata in lateral, dincolo de o anumita limita
solicitarea aferenta unui brat egalizat static ar fi preluata integral doar de una dintre protectiile din
componenta acestuia, iar incarcarea totala ar ajunge sa fie distribuita numai pe doua dintre protectiile primare
ale ancorei, celelalte functionand ca rezerve.

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 10/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

Pentru o egalizare mai eficienta, astfel incat incarcarile sa fie

distribuite intre toate protectiile primare indiferent de directia de
solicitare a ancorei, nuca si friendul montate pe bratul din dreapta
in configuratia ancorei de mai sus pot fi la randul lor egalizate
dinamic (imaginea din dreapta). Pentru aceasta se poate folosi un
anou scurt cu un "X glisant" (explicat mai sus) notat cu (X) in
imaginea alaturata, care repartizeaza in mod egal si dinamic
incarcarile intre cele doua protectii.

In aceasta noua configuratie, friendul care formeaza bratul

stang va prelua 50 % din incarcari, iar nuca si friendul care
formeaza bratul drept vor prelua fiecare cate 25 % din incarcarea
totala, chiar in cazul unei variatii importante a directiei
solicitarilor asupra ancorei. (Valoarea incarcarilor este pur
teoretica! In realitate, fortele de frecare modifica substantial
distributia acestora.)

Pe bratul din stanga al exemplului de ancora din imagine se

observa o bucla (B) legata cu un nod simplu. Aceasta bucla
(optionala) are rolul de a scurta chinga, astfel incat punctul
principal de legare sa fie pozitionat la inaltimea dorita, dar poate
fi folosita si pentru legarea unei alte protectii pe bratul respectiv
al ancorei.

Punctul principal de asigurare al ancorei

Indiferent de metoda de egalizare, toate elementele de legare a protectiilor (anouri din chinga, cordelina
etc.) converg spre un punct principal de legare, care este locul cu cea mai mare rezistenta din intreaga
configuratie a ancorei si care este destinat asigurarii si auto-asigurarii cataratorilor.

Pentru redundanta, in punctul principal al ancorei, in care chinga este dublata, se folosesc doua
carabiniere cu siguranta, fiecare pe cate un fir al chingii, configuratie in care fortele de frecare sunt minime.
O alta varianta este configuratia "X glisant" cu doua carabiniere simple cu clapetele opuse. In cazuri
exceptionale, poti folosi o singura carabiniera cu siguranta, dar trebuie sa fii constient ca in acest fel vei
sacrifica redundanta ancorei, a carei siguranta va depinde in acest caz de un singur element: carabiniera
respectiva.

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 11/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

Auto-asigurarea cataratorilor se va face in punctul principal al ancorei, iar pentru

redundanta se va asigura si una dintre protectiile primare.

Pentru a atenua eventualele socuri din sistem, pentru auto-asigurare se vor folosi corzile de
asigurare, care sunt dinamice, iar legarea se va face folosind noduri "opt" sau cabestan si
carabiniere cu siguranta sau cate doua carabiniere cu clapetele opuse.

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 12/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

Noduri pentru auto-asigurarea cataratorilor in regrupare: cabestan (stanga) si opt

Egalizarea ancorelor de regrupare cu ajutorul corzilor

Atunci cand secundul din lungimea de coarda precedenta preia conducerea pe urmatoarea lungime (cap
schimbat), acesta are nevoie sa se autoasigure in regrupare (de regula cu un nod cabestan pe coarda de
asigurare) doar pe scurta durata in care coechipierul repozitioneaza dispozitivul de asigurare (daca este
necesar) si-i transfera restul de echipament (cel pe care nu l-a folosit in lungimea precedenta), apoi poate
continua catararea in cap de coarda.

In acest caz, regruparea poate sa fie amenajata astfel incat sa ofere posibilitati de auto-asigurare doar
pentru cel care a construit-o, care poate egaliza ancora folosind corzile de asigurare. Pentru aceasta insa,
trebuie sa mai aiba suficienta coarda, iar lungimea urmatoare trebuie sa nu fie "intinsa" (pentru ca o parte din
lungimea corzilor va fi folosita pentru egalizarea ancorelor de regrupare). Aceasta metoda economiseste
timp, iar capul de coarda nu mai are nevoie sa care materiale suplimentare (cordelina sau anouri) pentru
amenajarea regruparilor.

Amenajarea regruparii cu ajutorul unei corzi simple

Daca echipa foloseste o coarda simpla, aceasta poate fi folosita pentru egalizarea protectiilor primare din
componenta ancorei prin mai multe metode, fiecare avand avantaje si dezavantaje. Capul de coarda trebuie
sa decida care metoda (sau combinatie de metode) este cea mai adecvata pentru situatia specifica regruparii
respective.

Pentru egalizarea cu ajutorul corzii a unei ancore formate din trei protectii mai distantate se poate
folosi metoda descrisa mai jos, care are avantajul ca ofera un punct principal de asigurare care poate fi folosit
pentru asigurarea si auto-asigurarea secundului.

Aceasta metoda este foarte rapida si economica (pentru egalizarea ancorei este nevoie doar de cateva
carabiniere, dintre care cel putin doua cu siguranta), dar necesita ceva experienta din partea capului de
coarda, care trebuie sa fie capabil sa aprecieze corect lungimile necesare pentru buclele de coarda si pentru
noduri si modul in care sunt tensionate firele de coarda care vor prelua solicitarile.

Un dezavantaj ar fi ca ancora va fi egalizata static, ceea ce inseamna ca aceasta metoda trebuie folosita
doar in cazurile in care directiile solicitarilor sunt previzibile si nu se modifica pe parcurs. De asemenea,
trebuie tinut cont ca pentru construirea ancorei se vor folosi cel putin patru-cinci metri de coarda (dar
"consumul" de coarda poate fi mult mai mare, in functie de distantele dintre cele trei protectii primare) asa ca
aceasta metoda de egalizare este conditionata atat de cantitatea de coarda ramasa dupa parcurgerea lungimii
anterioare cat si de cea necesara pentru catararea pe lungimea urmatoare.

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 13/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

La sosirea in regrupare, capul de coarda monteaza o protectie solida si se asigura in aceasta cu un nod
cabestan pe coarda (1), cu o carabiniera cu siguranta.
Apoi, monteaza o a doua protectie, in carabiniera careia mai face inca un nod cabestan (2), avand grija
sa lase o bucla larga intre cele doua protectii (A). Lungimea acestei bucle trebuie sa fie suficienta
pentru formarea punctului principal de asigurare (operatiunea este descrisa mai jos).
Coarda libera se prinde de brida de asigurare a hamului cu un alt nod pe o carabiniera cu siguranta (3),
iar lungimile celor doua fire de coarda care fac legatura intre ham si protectii vor fi ajustate astfel incat
sa fie tensionate in mod egal (nodurile folosite sunt "cabestan" tocmai datorita usurintei cu care se
ajusteaza!).
Dupa aceasta, se monteaza o a treia protectie, in care se asigura coarda folosind din nou un nod
cabestan (4) astfel incat firul respectiv sa fie tensionat la fel ca si celelalte doua.

In acest moment, capul de coarda este asigurat in toate cele trei protectii, care sunt egalizate static cu
ajutorul corzii.

In continuare, pentru formarea punctului principal de asigurare al ancorei, se suprapune coarda

libera (B) peste bucla (A) si se face un nod simplu (sau opt, daca este coarda suficienta) pe bucla dubla
rezultata, avand grija ca firele de coarda care fac legatura cu cele trei protectii sa fie tensionate in mod
egal pe directia solicitarilor probabile (in principiu, pe directia ultimei protectii montate de capul de
coarda inainte de regrupare).
Punctul principal de asigurare rezultat (PPA) este format prin egalizarea statica a celor trei protectii,
indeplineste conditia de redundanta (este format din doua bucle independente de coarda) si poate fi
folosit pentru asigurarea secundului cu ajutorul unui dispozitiv de asigurare cu autoblocare (Reverso,
ATC-Guide etc.), precum si pentru auto-asigurarea acestuia in regrupare pe durata tranzitiei.

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 14/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

Demontarea ancorei se face in ordinea inversa: dupa ce capul de coarda a amenajat regruparea
urmatoare, a filat surplusul de coarda si a anuntat ca a preluat asigurarea, secundul desface nodul (PPA), apoi
nodurile (4), (3) si (2) si demonteaza protectiile respective, astfel incat sa ramana asigurat in protectia (1)
pana cand va primi confirmarea ca poate sa inceapa sa se catere, dupa care demonteaza si aceasta protectie si
paraseste regruparea.

Daca ancora de regrupare este formata din trei protectii apropiate, pentru egalizarea lor se poate folosi
nodul din imaginile de mai jos. In prima faza pe coarda de asigurare se face o bucla de lungime adecvata cu
un nod opt. Apoi, bucla se trece din nou prin nod (imaginea a doua) rezultand astfel trei bucle care pot fi
prinse in carabinierele celor trei protectii.

Este de remarcat ca prin aceasta metoda se obtine o oarecare egalizare dinamica, pentru ca lungimea
buclelor se va ajusta automat in functie de directiile solicitarilor, dar distribuirea incarcarilor va fi afectata de
frecarile din nod. Totusi, aceste frecari ar amortiza si socul pe care l-ar putea produce cedarea uneia dintre
protectii.

In aceasta configuratie, daca pentru asigurarea secundului se foloseste un dispozitiv cu autoblocare

(Reverso, ATC - Guide etc.), acesta poate fi conectat la ancora prin trecerea carabinierei lui prin toate cele
trei bucle de coarda.

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 15/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

Daca trebuie sa egalizezi doar doua protectii (ceea ce nu este indicat decat daca acestea sunt extrem de
solide si nu ai alta optiune !) sau doua grupuri de protectii egalizate intre ele cu anouri, poti folosi nodul
"urechi de iepure" din imaginile de mai jos.

Se face o bucla cu un nod opt, apoi capatul buclei se introduce inapoi prin nod (prima imagine) si se
trece peste celelalte doua bucle rezultate (imaginea a doua), iar dupa strangerea nodului se obtine
configuratia din ultima imagine. Lungimile celor doua brate pot fi reglate cu usurinta pentru orientarea
ancorei pe directia solicitarilor. (Buclele se egalizeaza si sub sarcina, dar egalizarea este ingreunata de
frecarile din nod).

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 16/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

In imaginea din dreapta este un alt mod de egalizare dinamica a celor doua brate ale ancorei, care
este foarte usor de construit: mijlocul unei bucle facute cu un nod opt este trecut printr-o carabiniera cu
siguranta prinsa pe cele doua fire care formeaza partea de sus a nodului.

In acest caz, extensia produsa de cedarea unuia dintre brate poate fi destul de mare, motiv pentru care
metoda trebuie folosita doar pentru egalizarea unor protectii solide si foarte apropiate, astfel incat cele doua
brate sa fie cat mai scurte.

Extensia poate fi limitata (sacrificand totusi avantajul egalizarii dinamice) daca pe bucla din mijloc se
face un nod cabestan care se prinde pe carabiniera. Acest nod poate fi reglat astfel incat incarcarile sa fie
distribuite cat mai egal intre bratele ancorei. In locul nodului cabestan se poate folosi si un nod opt, dar
acesta este mai greu de ajustat.

In cele doua metode de egalizare descrise mai sus, punctul principal al ancorei (in care va fi montat
dispozitivul de asigurare a secundului) se poate realiza cu o bucla facuta cu un nod opt pe coarda libera (cea
care pleaca din ancora spre cataratorul asigurat).

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 17/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

De asemenea, pe o asemenea bucla se poate conecta si

protectia directionala din componenta ancorei.

Amenajarea regruparii cu doua semicorzi

In cazul in care
se folosesc doua
semicorzi,
egalizarea
protectiilor primare
se poate realiza
folosind doar una
dintre ele in
configuratia descrisa
mai sus (egalizarea
cu o coarda simpla).
De asemenea, pot fi
folosite amandoua
semicorzile, in
configuratia din
imaginea din
dreapta.

In acest caz,
pentru formarea
unui punct principal
de asigurare, se
procedeaza in felul
urmator: intre protectiile (1) si (2) se lasa o bucla de coarda de lungime suficienta, peste care se suprapune
capatul liber al celeilalte semicorzi, cel care iese din nodul cabestan cu care este asigurata protectia (3).

Pe bucla dubla rezultata se face un nod simplu sau opt (etapele operatiunii sunt descrise mai sus, in
capitolul despre egalizarea cu o coarda simpla) prin care se obtine o bucla formata din doua fire de coarda
care este conectata (si egalizata static) la toate cele trei protectii. In acest punct de asigurare (P) poate fi
conectat dispozitivul cu care va fi asigurat secundul (in pozitia de autoblocare) iar acesta se poate
autoasigura tot acolo la sosirea in regrupare, pe durata tranzitiei.

Demontarea ancorei se va face in ordinea inversa a montarii: se desface nodul punctului principal de
asigurarea (P), apoi se demonteaza protectiile (3) si (2), iar secundul va ramane asigurat in protectia (1) pana
cand primeste confirmarea de la capul de coarda ca poate sa inceapa sa se catere.

Este evident ca in cazurile prezentate, egalizarea protectiilor se face static (pre-egalizare), iar
distribuirea incarcarilor intre protectiile primare depinde de felul in care sunt ajustate lungimile corzilor prin
care se face asigurarea, motiv pentru care aceste metode sunt recomandata pentru situatiile in care ancora va
fi solicitata dintr-o singura directie (cea pentru care se realizeaza egalizarea).

Totusi, in cazurile in care directiile solicitarilor pot varia semnificativ, efectul acestora poate fi diminuat
montand una sau mai multe protectii in opozitie cu celelalte (protectii directionale).

In functie de pozitiile protectiilor si de distantele dintre acestea, se pot folosi diferite combinatii intre
metodele descrise mai sus (de exemplu egalizarea unui grup de protectii cu una dintre semicorzi si a altui
grup cu cealalta folosind noduri cu bucle multiple).

In cazul ancorelor de regrupare echipate cu cate doua (cazul obisnuit) ancore mecanice sau chimice, de
regula este suficienta autoasigurarea in fiecare dintre acestea cu cate una dintre semicorzi folosind noduri
cabestan.

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 18/19
8/24/2018 Amenajarea regruparilor

http://www.escalada.verticon.ro/trad/regrupari.htm 19/19