Sunteți pe pagina 1din 16

Şcoala cu clasele I-VIII Şimian

Grădiniţa de copii Şimian

CULEGERE

Coordonator de culegere:
Institutor – CRISTIAN COLONELU
Colaboratori:
Educatoare – ZAHARIA DORINA
Educatoare – STOICA CONSTANŢA
Educatoare – CRISTESCU ILEANA
Educatoare – ILEA ANIŞOARA
Coordonată de
Institutor - Cristian Colonelu
SFÂRŞIT DE IARNĂ S-au topit zăpezile,
Caldă-i ziua, caldă,
Azi soarele s-a arătat Pârâiaşe sprintene
Mai cald ca altă dată Prin grădină saltă.
Şi peste toate şi-a lăsat
Lumina lui curată. Ne lăsăm paltoanele,
Dragă primăvară,
Zăpada care s-a topit, Şi cu toţi, de-a prinselea,
Se scurge-ncet la vale Ne jucăm pe-afară.
Şi-n urmă, iarba s-a ivit
Zâmbind mai blând în cale.
VINE PRIMĂVARA
Abia aştept să mă joc iar,
Prin luncile cu soare, Frunză verde păpuşoi
Să văd cum mugurii răsar Ce frumos e-acum la noi
Şi se prefac în floare. Căci zăpada s-a topit,
Primăvara a venit.

PRIMĂVARA Peste tot e numai soare,


Şi pe câmp, numai tractoare.
Primăvara cea zglobie Se îmbracă glia iar,
Aleargă iarăşi prin câmpie. Rodul să ni-l dea în vară,
Iarba în urma ei răsare
Cu flori multe ca în covoare. Cu grâu frumos şi aurit,
Că noi îl îngrijim de mic
Aleargă primăvară, aleargă! Şi roade multe ne va da,
Şi-ndeamnă oamenii la treabă. De ştim bine a-l lucra.
Tu eşti fiica anului mai mică
Şi de nimeni nu ai frică.
CONCERT DE PRIMĂVARĂ
Tu te joci cu soarele De George Coşbuc
Şi-ncălzeşti ogoarele.
Iarna pleacă şi îţi spune Chiar acum din crâng venii,
Să faci numai lucruri bune, Şi c-o veste bună!
Iarăşi e concert, copii;
Să se vadă-n urma ta, Merg şi eu, şi tu să vii,
De la noi când vei pleca, Mergem împreună.
Câmp frumos şi plin de roade,
Pomii încărcaţi cu floare. Vrei programă, lămurit?
Stai puţin să caut.
Cucul, un solist vestit,
PRIMĂVARA De printr-alte ţări venit,
Va cânta din flaut.
Vrem să plece repede
Iarna din grădină,
Primăvara veselă
Vrem acum să vină.
Printre rămurele
DE PE-O „BUNĂ DIMINEAŢĂ” Şi pe floricele,
Otilia Cazimir Ba o simt şi eu,
Pe năsucul meu.
De pe-o "bună dimineaţă"
Cu tulpină de cârcel, Plici, plici, plici!
A ieşit un gândăcel Ploaia s-a-nteţit!
Cu mustăţile de aţă. Plici, plici, plici!
Nu e de glumit!
Alţi gândaci, mărunţi şi roşii, Vine mânioasă!
Care-şi poartă fiecare Mă goneşte-n casă!
Ochelarii pe spinare,
Dorm în soare, somnoroşii!
MÂŢIŞORII
Iar pe-un fir de păpădie De Otilia Cazimir
Ce se-nalţă drept, din iarbă,
Suie-un cărăbuş cu barbă, A ieşit răchita-n drum.
În hăinuţă aurie. Ce-o mai fi şi asta oare,
Că-i din cap până-n picioare
Suie mândru şi grăbit Numai motocei de scrum ?...
Să vestească-n lumea mare:
- Prea cinstită adunare, Cu mlădiţele plecate,
Primăvara a sosit! Stă pe loc şi se socoate:
S-ar întoarce, nu mai poate,
S-ar ascunde,
VINE PLOAIA N-are unde!
De George Coşbuc
I-e ruşine de copii,
Vine ploaia, bine îmi pare, Că din muguri aurii,
În gradină am o floare, I-au ieşit în loc de flori...
Ploaia o va face mare, Mâţişori!
Vine ploaia, bine îmi pare.

Vine ploaia, bine face! MARTIE


Spicul plin de-acum se coace!
Spicului răcoarea-i place! Martie, martie, mărţişor,
Vine ploaia, bine face! Ai dat drumul la izvor
Risipind şi nori, şi ceaţă.

PLOAIA Tu trezeşti din nou la viaţă


Iarba, gâze, flori, albine,
Ploaia Eu de aceea ţin la tine.
Pic, pic, pic!
Cine-i oare cine?
Pic, pic, pic! PRIMUL SEMN DE PRIMĂVARĂ
Iată, ploaia vine!
Vine pe furiş, Pe sub gard, din iarba grasă,
Pe acoperiş,
Roiuri mari de gâze mici De flori dulci şi de culoare.
Ies plăpânde şi sfioase
În cămaşă de mătase, Şi-au venit din sud zburând,
Înflorată cu arnici. Păsări stoluri, rând pe rând,
Cu dor mare de pământ.
Trec din zori şi până-n seară, Din pământ răsar curate
Hotărâte călătoare, Toate cele semănate.
Pe poteci cu umbră rară,
Semne mici de primăvară Hai în câmp, unde sunt toate!
Către primul semn de soare. Hai să învăţăm pe-afară
De la buna primăvară
Pân’ ajung la ţinta lor, Hărnicia, bunăoară!
Niciodată nu se-opresc.
Lung e drumul către zbor,
Lung. Şi nu-i deloc uşor PRIMĂVARA
Până aripile cresc.
Prin pădure şi prin ploaie,
Ca o şcolăriţă vine
PRIMĂVARA Sora soarelui bălaie,
Fără sănii şi patine.
Iarna ş-a topit cojocul
Sus în deal, jos în vâlcele, Degetele-i sunt de floare,
Ghiocei şi albăstrele Ochii, dintr-o iarbă crudă.
Vin să-mpodobească locul. Are-n plete, mi se pare,
Rândunici cu pană udă.
Şi-au pornit din zori urcuşul
Păsări gureşe, gingaşe, Şi tot cântă, şi tot strigă
Râde-n geamuri corcoduşul, Ba un mugur şi-o albină,
Parcă-i un copil în faşe. Ba pădurea de ferigă,
Ba din ceruri luna plină,
Ziua-n haină aurie Până când în codrul mare
Intră-n casa noastră oaspăt, Va începe sărbătoare.
Geamul l-am deschis să vie
Aer miresmat şi proaspăt.
PENTRU TINE PRIMĂVARĂ
De O. Cazimir
PRIMĂVARA
Şiruri negre de cocoare,
Hai în câmp, hai să-ţi arăt Ploi călduţe şi uşoare,
Pete albe de omăt Fir de ghiocel plăpând,
Cum se uită îndărăt. Cântec îngânat în gând,
Hai, că mai avem un pas, Sărbătoare…
Să vedem ce-a mai rămas.
Unde ne jucam prin frig, Zumzet viu prin zarzări.
Nu mai e din frig nimic! Oare cântă florile la soare?
C-a venit din sud, din soare, Că pe crengi de floare pline,
Primăvara-n sărbătoare, Nu ştii, flori sunt sau albine?
Pentru cine?
Strigă cucul de pe coastă
Pentru tine primăvară, Mierlei sure din zăvoi:
Care-aduci belşug în ţară, - Soro dragă, primăvara
Care vii peste câmpii Vine iarăşi pe la noi!
Cu bănuţi de păpădii De sub albe învelişuri,
Şi cu cântec de copii! Ghioceii capu-şi scot.
Melcii leneşi către soare
Întind coarnele de-un cot.
IMN SOARELUI
Iar la noi în curte, cloşca
Mărire ţie soare! Ceartă albii puişori
Tu spulberi şi topeşti Ca să nu se mai atingă
Zăpezile şi câmpul De seminţele de flori.
Din nou îl înverzeşti.
Pe când, sus, pe gard, cocoşul
Şi chemi voios copiii Zornăind din pinteni tari,
Să vină în zăvoi, Strigă de răsună satul:
Să-ntâmpine cocorii - Cucurigu, boieri mari!
Care se-ntorc-napoi!

CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ
PRIMĂVARA De Şt.O. Iosif
De V. Alecsandri
Înfloresc grădinile,
A trecut iarna geroasa, Ceru-i ca oglinda,
Câmpul iată-l înverzit. Prin livezi albinele
Rândunica cea voioasă Şi-au pornit colinda.
La noi, iarăşi a venit.
Cântă ciocârliile
Dintr-o creangă-ntr-alta zboară Imn de veselie,
Sturzul galben, aurit. Fluturii cu miile
Salutare, primăvară! Joacă pe câmpie.
Timp frumos, bine-ai venit!
Joacă fete şi băieţi
Turturelele se-ngână, Hora-n bătătură.
Mii de fluturi vezi zburând, Ah, de ce n-am zece vieţi
Şi pe harnica albină, Să te cânt natură!
Din flori, miere adunând.

Cântă cucu-n dumbrăvioară DIMINEAŢA


Pe copacul înflorit!
Salutare, primăvară! Se desfac din muguri crânguri,
Timp frumos, bine-ai venit! Vrăbii trec pe două ploi,
Aureşte pasu-n iarbă,
Vine soarele şuvoi,
PRIMĂVARA Lacuri izvorând lumină,
Ţes miresme de răcoare,
Cântă seva-n rădăcină.

Şi e MAI de-atâta soare! Barza-şi face iar, pe casă,


Zboară fluturii-n privire, Cuibu-n toamnă părăsit.
De culoare dau de ştire. Mieii zburdă, codrul râde,
Florile acum cresc încet, Tot pământu-a înverzit.
Blând cuvântă a răcoare
Cu o voce de poet. Bun venit, ca întotdeauna,
Primăvară românească!
Râurile dezgheţate
PRIMĂVARA Au prins iarăşi să vorbească.

Primăvara când se lasă,


Se întorc berzele-acasă. PRIMĂVARA
Florile-i aştern în cale
Dulci miresme de petale Într-o dimineaţă
Şi s-aprind luminile Florile de gheaţă
În toate grădinile. Au fugit din geam
Pe când eu dormeam.

PRIMĂVARA S-au scăldat în zori


Pân-au prins culori.
Sus, pe creangă, în livadă,
Florile-au ieşit grămadă Primăvara nouă
Şi în apa de lumină, Le-a-mbrăcat în rouă,
Ce cuprinde ceru-n zori, Şi-n grădina mea
Cu sfială faţă-şi spală Le-a poftit să stea.
Aşteptând admiratori.

Căci, în fiecare floare CÂNTEC DE PRIMĂVARĂ


De-acum cântă De E. Dragoş
Şi se-avântă
Pe cărările-mplinirii, Sus pe dealuri, primăvara
Dulcea sevă roditoare. Umblă şi presară flori
Şi-n văzduhul de mătase
Se zăresc vâslind cocori.
PRIMĂVARA
De V. Carianopol În oraş, unde se-nalţă
Şiruri lungi de blocuri noi,
Iarna a plecat departe Rândunica cea voioasă
După ce ne-a viscolit. Se întoarce înapoi.
Fluturele, rândunica,
Iar pe plaiuri ne-au sosit. Primăvară, primăvară,
Roagă tu o rândunea
Pomii de-abia aşteaptă Ca să vină să-şi clădească
Să-nflorească, un popas, Cuib lângă fereastra mea.
Soarele-a pornit pe câmpuri
Să dea primăverii glas.
PRIMĂVARA Când cucul cântă-n dumbrăvioară
Şi cornul este-n floare iară,
Privighetoarea-şi ia arcuşul Când larmă mare e-n lăstar
Ce îl uitase într-o floare, E primăvară iar!
Un greier mic începe-urcuşul
Pe o floare-n sărbătoare.
PRIMĂVARA
Şi-un licurici, în grabă mare,
Ca o rachetă a pornit, Sunt MARTIE, luna care
Să anunţe fiecare floare Scoate ghiocei la soare,
Că primăvara a sosit. Toporaşi şi lăcrimioară.
Bun venit iar primăvară!

PRIMĂVARA Eu, APRILIE mă numesc,


Corcoduşii înfloresc,
Primăvara vine iar! Umplu cerul tot de soare
Mare meşter grădinar, Şi-n poiene scot mioare.
În livezile în şir
Şi cu suflet de zefir, MAI sunt,mi se spune şi Florar!
Scoate iarba din pământ. Peri şi meri în floare-s iar,
Ca în toamnă când intraţi
Are fluturi pe veşmânt Fructe bune să mâncaţi!
Şi un sac cu ghiocei.
Vine MARTIE cu ei
Şi îi cerne picături SOSEŞTE PRIMĂVARA
De lumină în păduri.
Soseşte primăvara
În APRILIE şi MAI, Cu muguri şi cu flori,
Trece mândră în alai Cu şiruri lungi de berze
De albine şi furnici, Şi cârduri de cocori.
De flori şi de rândunici.
Pomi şi arbori se trezesc Soseşte primăvara
Şi de drag, ei înfloresc. Şi-aduce-n poala ei
Atâtea viorele
Şi-atâţia ghiocei!
PRIMĂVARA

Când martie-n ţară a sosit PRIMĂVARA


Şi toată neaua a topit,
Când ghioceii-n grădiniţă au albit De prin viscol şi ninsori,
Un vânt de primăvară a pornit. Îmbrăcată numai flori,
A sosit acum iar,
Când colţul ierbii a răsărit Mult dorita primăvară.
Şi-o rază blândă ne-a încălzit Cântă cucul sus pe coastă,
Atunci ştim bine că afară Mare-i bucuria noastră!
E zvon de primăvară.
Violete pentru fete,
VINE PRIMĂVARA Narcise şi clopoţei
Pentru băieţei.
Pic, pic, pic,
Câte-un pic,
Streşinile plâng în soare. VINE PRIMAVARA

Jos, sub blana de ninsoare, Ger, zăpadă, tot s-a dus!


Ghioceii albi şi mici Verde-i jos, senin e sus,
Tremură, că-s în cipici. Primăvara vine, vine!
Peste tot frumos şi bine.
- Primăvară, unde eşti, Crângu-i plin de floricele,
Ghioceii să-ncălzeşti? Vin cocori şi rândunele.

Primăvara a sosit,
PRIMĂVARA Florile au înflorit
Pomii toţi au înverzit,
Astăzi omul de zăpadă, Lunca s-a înveselit.
Are fruntea-ngândurată.

Că o rază aurie E PRIMĂVARĂ IAR..


I-a ciupit din pălărie,
Şi la câţiva paşi de el, Muguraşi pe crengi
S-a trezit un ghiocel. răsar.
Pe margini de alei,
Râd gingaşii ghiocei.
PRIMĂVARA
Pe sus se joacă zeci de
Primăvara a sosit fluturi,
Cu alai de flori albastre În zborul lor argintiu,
Şi cu cerul însorit, Chemând cu noi salutul
Pe meleagurile noastre. Soarelui zglobiu.
Hai copile, pe câmpii
Să fugim, să prindem fluturi,
Galbenelor păpădii, LUNA MAI
Pălăria s-o scuturi.
O, vino mai cu soare,
Cu verzile câmpii
PRIMĂVARA Şi susur de izvoare,
Cu floricele mii.
Mi-aţi văzut cumva
fetiţa? O, cât aş vrea să văd iar
E ca gărgăriţa ...
Se numeşte Primăvara Frumoşii ghiocei,
Şi e sora şi cu Vara ... Pe lunca împodobită,
Drăguţii mieluşei.
Are ghiocei în plete,
Să vină vremea bună
Sub cerul însorit Singur în ogradă.
Şi firea să ne spună Toţi vecinii au venit
Că totul s-a înnoit. Lângă gard să-l vadă.

Să cânte păsărele Azi am fost din nou să-l


Şi-n crâng privighetori, văd
Şi cucul să ne îngâne Tiiiii, ce bucurie!
Voios de mii de ori. Pomişorul meu plăpând
Are flori? O mie!

JOC DE SALBE
COPĂCELUL
Uite, ninge cu petale!
Pomii-s îmbrăcaţi în zale În grădină, la doi paşi
De flori roz si de flori albe: De balcon, e-un copăcel.
Mii şi mii de fluturaşi
Primăvară, joc de salbe S-au îngrămădit în el!
Argintii şi parfumate
Prin văzduh învolburate, Parcă-ar fi nişte steluţe
Fată mică, ce-ai în palmă, Cu petale de zăpadă
Ce ascunzi în pumnu-închis? Agăţate de crenguţe.
Ţi-e şi frică să nu cadă.
E cumva vreo nestemată
Sau e-o floare străvezie, Îmbrăcat în aripioare,
Parfumată de cais? Alb, în razele-i fierbinţi,
Copăcelul râde-n soare,
Fluturaşii dorm cuminţi.
MERIŞORUL
- Nu sunt fluturaşi, sunt flori,
În grădină, printre flori, Mi-a spus mama, n-ai ghicit?
Am sădit un merişor. Copăcelul tău în zori
Îl udăm, îl îngrijim, S-a trezit din somn uimit:
De omizi noi îl ferim.
„Tare mult am mai dormit!”
Pomişorul a crescut. S-a întins din crengi alene
Cât de mândru s-a făcut! Şi clipind din muguri-gene,
Este mai înalt ca noi Într-o clipă a-nflorit.
Şi-i dă muguri, şi-i dă flori.

Şi-o să fie mai voinic FIRUL DE IARBĂ


Fiindcă-l îngrijim de mic,
Iar când mare o să crească, A scos capul din zăpadă
Mere-o să ne dăruiască. Şi când colo ce să vadă?
Încă-i iarnă în livadă!
Iar când s-a întors în pat
POMIŞORUL MEU S-a pornit pe strănutat.

Am sădit un pomişor
RÂNDUNICA
De V. Carianopol Iar de vreţi să faceţi cuib
Şi loc nu-i, şi n-o să fie,
A plecat bătrâna iarnă, Eu, fereastra casei mele,
Soarele acum e gata. Ridicată peste gene,
Cine-i pasărea cea suplă, V-o ofer cu bucurie.
Zboară tocmai ca săgeata?

N-o cunoşti? E rândunica GHIOCELUL


Ce-a venit din zări albastre.
I-a fost dor de noi, copile, Înflorita-i ghiocel,
Şi de plaiurile noastre. Tu gingaş şi mititel,
Cu petale albe mici,
Acum, luptă şi aleargă Cu codiţa lungă, verde,
Să-şi aşeze cuib… Ce vrei? Ca un clopoţel cu coada lungă.
Ca să aibă unde şadă
Şi să-şi crească puii ei. O floare de primăvară tu eşti,
O floare gingaşă şi mititică,
Cară raze de la soare O floare deosebită şi alintată.
Şi le-aşază-ncet în el. Aşa ca tine nu este alta.
Iat-o-a şi-nceput să-şi facă
Sus, sub streaşină, castel.
GHIOCELUL

MĂRUL De sub omătul alb, pufos,


De Mălina Cajal A ieşit un ghiocel.
Este atât de frumos,
Parcă n-ar fi cel de ieri… Dar un pic cam somnoros.
Mărul din grădina mea
Stă golaş, ca şi alţi meri, El stă mândru-ntre nămeţi,
Supărat pe iarna grea. Şi primăvara o vesteşte.
Însă, azi a înflorit Aşteptam să vină primăvara
Auzind un ciripit. Pe care o iubim cu toţii,
Cu flori, cu soare şi
verdeaţă,
CÂNTEC DE COPIL Totul să revină la viaţă.

Bun sosit la noi, aici,


Rândunici cu ciocuri mici! GHIOCELUL
Ne-aţi adus din depărtare
Pe-ale voastre aripioare, Sunt ghiocelul,
Primăvara cu mult soare. Mică şi plăpândă floare
Şi chem razele de soare.
Vă e foame, nu-i aşa?
Veniţi la fereastra mea Văd copiii la joacă acum,
Unde eu v-am presărat C-a venit la noi în ţară
Miez de pâine şi păsat. Prea vestita PRIMAVARĂ!
GHIOCELUL GHIOCELUL

Spre sfârşit de iarnă grea, Alb, în platoşa-i de zale,


De sub pătura de nea, Un voinic îşi face cale
S-a ivit un ghiocel Cu o spadă, in zăpadă!
Aninat ca un cercel - Bună dimineaţa, soare!
Într-un vârf de firicel, Vezi, eu sunt voinicul Floare
Ghiocelul, clopoţelul. Şi vestesc o primăvară
Minunată peste ţară!
El a dat de veste, el,
Că dorita primăvară
A venit din nou în ţară GHIOCELUL
Cu căldură şi cu soare De V. Carianopol
Pentru fiecare floare.
Vestitorul primăverii
A sosit. De sub zăpadă
GHIOCELUL S-a săltat dând la o parte
Neaua căutând să vadă.
Ghiocel, ghiocel
Mic, firav şi subţirel, În pădure-i plin pământul,
Scoate capul din zăpadă Este alb de ghiocei.
Soarele ca să te vadă. Stau sfioşi, miraţi cu floarea,
Parcă-s nişte clopoţei.
Şi mă iartă că-ţi ating
Clopoţelul de argint. Codru-a prins curaj şi dânsul
Şi mă iartă că te rup Văzând micul ghiocel,
Mamei mele să te duc. A dat drumul, fără teamă,
Sevelor să urce-n el.

GHIOCELUL
GHIOCELUL
Ce se vede sub zăpadă
La bunicul în ogradă? Ghiocel mititel,
Mulţi viteji cu fruntea albă, Alb şi frumuşel,
De ziceam că e o salbă. Ce scoţi capul din zăpadă
Primăvara să te vadă,
Printre fulgii albi i moi Soarele să te-ncălzească,
Au încins un dans vioi Zăpada să se topească?
Şi s-au ridicat îndată Tu, aşa micuţ cum eşti,
De-au umplut grădina toată. Pe copii-i-înveseleşti.

Cine sunt aceşti eroi


Albi şi calzi, gingaşi şi moi? GHIOCELUL
Ghiocei să fie oare,
Cei ce strălucesc în soare? De sub un bulgăre-ngheţat,
Cu căciuliţă albă, de zăpadă, Gheaţa s-a topit de milă,
Un ghiocel sfios şi speriat Vântul s-a-nmuiat,
Îşi scoate capu-n vânt, să vadă. Cânta-n albia-i de argilă
Râul dezgheţat.
Ce minunată-i dimineaţa-n crâng
Şi ce călduţ şi bine e afară! Şi în juru-i vin îndată
De ce-ar întârzia-n pământ, Cete de copii.
Când are strai nouţ, de - Vestitor al primăverii,
primăvară? Te-aşteptam să vii!

Mândru înspre brad


GHIOCELUL priveşte
De atunci mereu,ghiocelul.
Ridicându-se în coate Îi şopteşte:
Pe omătul subţirel, - Vezi cine sunt eu?!!!
În pădure, astă noapte,
S-a ivit un ghiocel.
GHIOCELUL
Bate vânt de nu ştiu unde:
- Nu te temi c-ai să îngheţi? Alb de parcă-i scris cu cretă,
Ghiocelul îi răspunde: Ca o rază subţirel,
- Nu mă tem! Sunt îndrăzneţ! Cu zăpadă pe beretă,
A ieşit un ghiocel.

GHIOCELUL Şi-n luminile poienei,


Pe sub cerul azuriu,
Lângă plopul din poiană Se tot freacă pe la gene:
S-a ivit un ghiocel, E devreme? E târziu?
Cu scufiţa pe-o
sprânceană,
Mic, ca vai de el. AU RĂSĂRIT GHIOCEI…
Ce-i cu tine? a ţipat
Bradu-ncremenit: Au răsărit ghiocei
Tu nu vezi ce vânturi bat Gingaşi ,delicaţi, mititei.
Şi că-i ger cumplit? Se clatină-n vântul călduţ,
Primăverii îi sunt ANUNŢ !
Aruncând priviri distante
I-a răspuns pe loc: Stratul de zăpadă-l topesc ,
- Eu am treburi Soarelui îi zâmbesc
importante, Împânzesc pădurea,
Ce, crezi că mă joc? Înveselesc natura,
Au răsărit ghiocei!
Soarele, zărind căpşorul
Din zăpada sură, Aduc primăvara cu ei,
Şi-a deschis radiatorul Albi şi plăpânzi ghiocei,
Ca să-i dea căldură. Înalţă spre cerul senin,
Căpşorul lor cristalin !
Raze blânde de lumină
Pe cer nu mai e nici un nor, Soarele-ndrepta spre el.
Pădurea are un alt decor,
Spun „ Bună dimineaţa!” O roşcată buburuză,
Şi alungă gheaţa, L-a privit, l-a tot privit
Mult iubiţii ghiocei ! Şi, c-un zâmbet cald pe buze,
Lângă el a adormit.
Copii ai pădurii sunt ei ,
Drăguţii, firavi ghiocei Când să plece mai departe,
Aduc al primăverii dor, Buburuza, ce-a văzut?
Sensibil, delicat mărţişor! Punctele, vai, de pe spate,
Câte unul, au căzut!

VINE PLOAIA Nu vă fie de mirare,


(fragment) Că, având doar un picior,
de G. Coşbuc Ghiocelu-n grabă mare,
I-a sărit în ajutor.
Vine ploaia, bine-mi pare!
În grădină am o floare, Zâna Primăverii vine,
Ploaia o va creşte mare, Bucuroasă, lângă ei,
Vine ploaia, bine-mi pare! “V-ajutaţi? E foarte bine!
Bravo! Bravo, dragii mei."
Vine ploaia, bine face!
Spicul plin acum se coace,
Spicului răcoarea-i place,
Vine ploaia, bine face!

RÂNDUNICA
FLORILE ÎMI SUNT SURORI
De Mălina Cajal Caisul nostru a-nflorit
Şi-n ramul lui a poposit
Florile îmi sunt surori Venind din depărtare
Şi le sunt de ajutor: O rândunică ce acum
Pentru fiecare floare, E obosită tare!
Apa torn din stropitoare.
Ea a bătut din aripioare,
Roz, albastre, roşii, toate A început să cânte-n soare
Mă aşteaptă însetate. Şi-apoi cu-n ciripit ne-a salutat
După ce le răcoresc, Şi-n cuibul de sub streşini a
Frumuseţe-mi dăruiesc. zburat.

BUBURUZA ŞI GHIOCELUL SOSIREA RÂNDUNICII


De G. Coşbuc
Dimineaţa, în gradină, Rândunica a sosit,
A ieşit un ghiocel, Primăvara vine.
Iată, mugurii-nverzesc,
Grădiniţele-nfloresc,
Tot e viu şi-ntinerit, Cu sfială-n ochi şi-n paşi,
Căci e cald şi bine. A sosit un iepuraş
Îmbrăcat în haină nouă
Ger, zăpadă, tot s-a dus. Şi în braţe-un coş cu ouă.
Primăvara vine.
Răsărit-au mândre flori Câte unul încetişor
Şi prin zări se văd cocori. Le aşează binişor,
Verde-i jos, senin e sus, Printre firele de iarbă,
Căci e cald şi bine. Dar încet, să nu se spargă.

RÂNDUNICA IEPURAŞUL

Uite, uite, vezi aici Lungi urechi, codiţă mică,


Cuibul unei rândunici? Un năsuc, botic, mustăţi,
Iar în cuib, cinci ouă Ţopăie ziua întreagă
mici. Şi e tare şugubăţ.
Vor ieşi cinci pui voinici,
Are o blăniţă moale,
Şi-n curând vom auzi Şi e tare frumuşel.
Cip-cirip în zori de zi. O dată pe an el vine
Cu desaga după el.

CEAPA Şi aduce-n tolba sa,


De Nina Cassian La copiii cuminţei,
Dulciuri multe, fructe, jocuri
Toţi copiii din cămin Şi tot ce îşi doresc ei.
La un loc s-au adunat.
De seminţe pumnu-i plin; Nici de ouă el nu uită
Azi e zi de-nsămânţat. Şi, de cum soseşte-n tindă,
Lasă câte-un ouşor,
În pământ scobim culcuşul Să ciocnească toţi de zor.
-
Cald seminţelor să ţină, Aţi ghicit cine o fi ?
Până vom vedea urcuşul Iată, de nu veţi ghici,
Plantei noastre spre Răspunsul vi-l dau pe loc:
lumină. Este iepuraşul ŢOP !

Oana ţine-n mâna ei


Bulbi rotunzi şi mititei. ÎN ZIUA DE PAŞTI
Îi sădeşte-apoi cu rândul,
Udă harnică pământul, Toţi copiii azi se îmbracă
Până va zări cu ochii Cu ce au ei mai frumos
Ceapa grea cu şapte rochii. Şi părinţi lor le cântă
Învierea lui Cristos.

IEPURAŞUL DE PAŞTE
Şi la masă ciocnesc astăzi, - Eu, de m-ar fi dat la cloşcă,
Toţi copiii cei cuminţi, Aş fi scos un pui albastru.
Ouă roşii şi pestriţe, - Şi eu unul violet.
Cu iubiţii lor părinţi.
- Eu, mai bine-ar fi să tac:
Toţi copiii azi sunt darnici, Aşa galben sunt, că-mi vine
Căci ei ştiu că lui Cristos, Să-mi închipui că pe mine
Îi sunt dragi numai copiii M-a ouat un cozonac!.
Cei cu sufletul milos.

Şi copiii buni la suflet,


Azi cu bucurie dau,
Cozonaci şi ouă roşii
La copiii care n-au.

LA PAŞTI
De George Topârceanu

Astăzi în sufragerie,
Dormitau pe-o farfurie,
Necăjite şi mânjite,
Zece ouă înroşite.

Un ou alb, abia ouat,


Cu mirare le-a-ntrebat:
- Ce vă este, frăţioare,
Ce vă doare?
Nu vă ninge, nu vă plouă,
Staţi gătite-n haină nouă,
Parcă, Dumnezeu mă ierte,
N-aţi fi ouă.

- Suntem fierte!
Zise-un ou rotund ăi frez
Lângă pasca cu orez.
Şi schimbându-şi brusc alura,
Toate-au început cu gura:

- Pân-la urmă tot nu scap!


- Ne găteşte de paradă.
- Ne ciocneşte cap în cap
Şi ne zvârle coaja-n stradă.

- Ce ruşine!
- Ce dezastru!
- Preferam să fiu omlet’.