Sunteți pe pagina 1din 31

■uf iSMv^i ji^k w~ g jg TT |9§| ■

7-9
ANUL XXVII 197

EDITURA M ITROPOLIEI B A N AT U L U I
P R O B L E M E P A S T O R A L E
Şl L I T U R G I C E

de: Prot. VASILE PETRICA

Munoa pastorală urmăreşte un scop înalt, în final ea constând în apropierea


credinciosului de Dumnezeu. Acest lucru, întrucât angajează credinciosul cu toate
facultăţile sale psihice, nu este simplu deoarece abisurile sufletului par uneori
insondabile, şi nici uşor pentru că cultivarea şi formarea unor deprinderi duhovniceşti
este o îndeletnicire destul de anevoioasă. De aceea se cere ca preotul să posede pe lângă o
bună pregătire teologică, o temeinică cunoaştere a psihologiei omului şi suficiente
metode pastorale, care parţial se dobândesc în şcolile teologice şi se cer desăvârşite în
activitatea din parohie. Dar, ou toată experienţa dobîndită pe parcursul activităţii, preotul
trebuie ca permanent să studieze întrucât o funcţiune importantă a activităţii sale este cea
învăţătorească, această obligaţie presupunând şi reclamând cunoştinţe vaste şi mereu
înnoite, căci aşa cum s-a mai spus ,,învăţat e omul care se Învaţă necontenit pe dînsul şi
învaţă necontenit pe alţii" 1). Un loc preferenţial îl va avea în această direcţie Teologia
pastorală care, permanent, valorifică experienţa câştigată, pu-nînd-o ân slujba slujitorilor
celor sfinte. Consemnăm în cele ce urmează câteva sugestii şi constatări, care nădăjduim
că vor contribui cu eficacitate la întregirea imaginii despre modul cum trebuie a se păşi în
parohie.

■1. SUGESTII PENTRU ALEGEREA PAROHIEI.

Fiecare absolvent de teologie, fie de seminar sau institut, în anul ultim se gândeşte
cu justificată grijă la drumul ce-1 va urma. Alegerea parohiei va fi astfel obiectivul spre
care-şi va concentra întreaga atenţie. Dar în alegerea unei parohii mai totdeauna există
cîteva elemente principale care o determină, cel mai adesea fiind : mărimea parohiei,
distanţa parohiei de domiciliul părinţilor, apropierea enoriei de centrele urbane, aşezarea
de deal, rnunte sau şes a parohiei.
Unele din aceste cauze devin determinante în formularea opţiunii, dar ne întrebăm
sînt ele şi suficiente pentru a oferi pe deplin candidatului
l
) Nicotee Ilorga, „Cugetări", Editară Tineretului, Bucureşti, 1968, p. 92.
Probleme pastorale şi liturgice 529

posi
bilit
atea
de a
se
împ
lini
în
mun
ca
sa
past
oral
ă ?
Şi,
într
ucât
cau
zele
aces
tea
devi
n
une
ori
obs
eda
nte
pent
ru
viit
orul
preo
t,
vom
înce
rca

ana-
liză
m
în
spiri
t
obie
ctiv
tem
eini
cia
uno
r
ase
men
ea
opţi
uni.
Dint
re
toat
e
aces
tea,
cea
mai
ispit
itoa
re
pare
a fi
măr
ime
a
unei
paro
hii
şi aceasta pentru că o „Cî
asemenea unitate oferă nd
mai multe satisfacţii vei
preotului deoarece fi
numărul credincioşilor che
fiind mai mare şi mat
frecvenţa la biserică este de
mai însemnată. Apoi. cine
gîndul că o parohie mai va
mare oferă o situaţie mai la
lipsită de griji este nunt
convingător. Plus, faţă ă nu
de aceasta, aşezările mai te
mari sînt mai bine aşez
dotate, în ele funcţionind a în
unităţi de primă locu
necesitate. Dar ne l cel
întrebăm, totuşi, este dinţ
potrivit şi deplin ii,
folositor pentru ca
activitatea de viitor a nu
preotului începător să cum
urmărească ocuparea va
unor asemenea parohii, să
lă-sîndu-se convins de fie
raţiuni ea cele mai sus che
înşirate ? Primul mat
argument, ce-1 vom de
aduce în rezolvarea unor el
asemenea preocupări, altul
este bazat pe o mai mai
veche şi generală de
constatare şi anume că cins
enoriaşii din parohiile te
mai mari au cerinţe care decî
pentru un începător, t
lipsit de experienţă tine.
liturgică, pastorală şi Şi
omiletieă adecvată, pot veni
deveni la un moment dat nd
jenante. în schimb, cel
credincioşii parohiilor care
mai mici sînt mai te-a
îngăduitori şi astfel preo- che
tul îşi poate cîştiga mat
experienţa necesară în pe
linişte şi pace. Cum tine
parohiile mai mici sînt şi
deseori vacante, pe
credincioşii lor aşteaptă el,
totdeauna păstorul cu îţi
mai mare bucurie şi-1 va
tratează cu mai multă zice
îngăduinţă, situaţie care : Dă
este mai corespunzătoare aces
pentru un începător. tuia
Intervine apoi şi un alt locu
aspect şi anume : l. Şi
solicitînd preotul atun
începător o parohie mai ci,
modestă, îşi exprimă cu
hotărîrea de a 'munci mai ruşi
cu sîrg, reuşind astfel ca ne,
în cursul activităţii să-şi te
dovedească seriozitatea vei
cu care a plecat în ogorul duc
Domnului. Printr-o e să
asemenea alegere, te
candidatul de preoţie îşi aşez
arată cuvenita smerenie, i pe
deoarece în multe locu
împrejurări din viaţă l cel
lipsa de modestie atrage mai
după sine situaţii pline de
de umilinţă. Faţă de pe
asemenea situaţii urm
Mîntuitorul Iisus Hristos ă.'
a dat următorul sfat : Ci,
cînd vei fi chemat,
mergînd, aşează-te în cel
din urmă loc, ca atunci,
cînd va veni cel ce te-a
chemat, el să-ţi zică :
Prietene, mută-te mai
sus. Atunci vei avea
cinstea în faţa tuturor
celor care vor şedea
împreună eu tine" 2).
Acest îndemn este
potrivit cu problema
alegerii şi solicitării
parohiilor, îndeosebi că
şi-n această direcţie
există principii legiferate
despre care se ştie că nu
pot fi aplicate totdeauna
cu stricteţe din pricina
unor situaţii cu totul
deosebite, impuse mai
ales de necesitatea
curmării unor vacanţe şi
aceasta numai la
parohiile rurale. Situaţia
aceasta nu anulează
principiul că preoţii
absolvenţi de seminar nu
sînt îndreptăţiţi la
parohii de clasa I-a. Şi
dacă, totuşi, din motive
speciale se face o
asemenea numire,
potrivit legislaţiei
bisericeşti în vigoare
după examenul de
definitivare, care se
depune după o activitate
pastorală de cinci ani, în
cadrul cursurilor de
îndrumare misionară, în
cazul că rezultatul
obţinut este inferior celui
ce-1 pretinde parohia sau
postul ce deţine
2
) Luca 14,7—10.
530 Mitropolia Banatului

„diaconul sau
preotul se transferă
din oficiu la o
parohie vacantă
corespunzătoare
noului său
calificativ, sau în
locul altui preot sau
diacon ce i-ar fi
cerut locul, pe baza
calificativului ce-i
dă dreptul la
3
aceasta" ). O
asemenea situaţie ar
fi identică cu cea
prevăzută de
Mîntuitorul Hristos
şi de aceea este
înţelept a se evita
neplăceri de acest
gen, care la
parohiile mici în
nici un caz nu se pol
ivi. Dai', chiar dacă
asemenea situaţii în
fapt nu s-au petrecut
nici chiar la
parohiile de clasa I-
a, apoi ele se
împlinesc în
apreciere şi
calificare, ceea ce
desigur că nu este
nimănui indiferent.
Alegerea unor
parohii mai
modeste, pe măsura
studiilor, referindu-
ne la absolvenţii de
seminar, cum şi pe
măsura experienţei
pastorale, vizind pe
absolvenţii de
institut, permit
tinerilor preoţi să-şi
desăvîrşească
cunoştinţele prin
lectură şi studiu
adîncit, întrucît
asemenea parohii
oferă mai mult timp
liber, care poate fi
folosit în studiu
individual.
In foarte multe
cazuri, solicitarea
unor parohii este
determinată de
faptul că acestea,
geografic, sînt
aşezate în imediata
apropiere de satul
natal, fără să mai
amintim de
perseverenţa cu care
se urmăreşte
ocuparea parohiilor
natale, această
situaţie fiind extrem
de ispititoare.
Desigur că se oferă
cîteva avantaje de
natură să creeze
satisfacţii. Ne
referim la dorinţa de
a fi apropiere dintre
împreună duhovnic şi cel
cu încredinţat lui spre
părinţii şi păstorire crează un
rudele, climat care dă
de a naştere unui
convieţui familiarism,
în ajungîndu-se la
aceeaşi minimalizarea
localitate sfatului şi
şi de a îndemnurilor,
beneficia parohul fiind privit
, în şi judecat prin
situaţia prisma anilor
de copilăriei sau a
începător familiei din care
, de descinde. Apare apoi
ajutorul şi o altă latură mai
lor. In puţin sesizată dar,
cursul tot atît de adevărată
activităţii şi- primejdioasă, şi
apare şi anume că preotul
avantajul beneficiind de o
de a cunoaştere perfectă
cunoaşte a credincioşilor săi,
perfect cunoaşterea
pe cei primind-o prin
încredinţ prisma vieţii de
aţi spre familie, care este
păstorire. confruntată cu mici
Dar, se şi, uneori, inerente
pare că rivalităţi,
aceste sedimentează în
avantaje memoria preotului
relativ anumite fapte şi
minime întîmplări cum şi
sînt aprecieri care duc
eclipsate inevitabil la nutrirea
de cîteva unor resentimente
neajunsur faţă de unii din cei
i ce le încredinţaţi lui spre
oferă păstorire,
păstorire învăluindu-i într-o
a lumină care-i
consăteni defavorizează. Şi nu
lor. Nu este exclus ca
este anumite potrivnicii
constatar faţă de familia
ea preotului să se
noastră ci îndrepte însuşi spre
este preotul şi chiar spre
observaţi misiunea sa. Ar mai
a ce a fi şi alte neajunsuri
făcut-o de amintit ele fiind
acum determinate de
aproape psihologia
două mii individului şi cea a
de ani grupului social. Mai
lisus apare şi un alt fapt
Hristos demn de reţinut şi
cînd a zis anume că preotul, ca
„Nu este fiecare alt om, simte
prooroc nevoia firească de a
dispreţuit lega o prietenie, deşi
decît în se spune că preotul
patria este prietenul
lui .. ." 4). tuturor, de a-şi
Această închega un mediu de
zicere se apropiere
bazează
pe o 3
)
psihologi
RegulLamientuil
e aparte, iperrtau nuimîarea şi
ea transferarea clerului,
constînd «rt. 13, în Legiuirile
Bise
din faptul rici Ortodoxe,
că o prea Bucureşti, 1953, p.
mare 318.
4
)

Mate
i 13,
57.
Probleme pastorale şi liturgice 531

cu
mai
mu
lte
fa
mil
ii şi
per
soa
ne,
ace
ste
a
fiin
d
deo
bie
ei
cre
din
cio
şii
mai
apr
opi
aţi
de
bis
eric
ă.
Or,
exi
stîn
d în
loc
alit
ate
păr
inţi
i şi
fa
mil
ia
pie
otu
lui,
exi
stă
pri
mej
dia
de
a se
red
uce
toat
e
rela
ţiil
e la
cer
cul
stri
mt
al
fa
mil
iei,
al
rud
elor
,
cee
a
ce
desigur că este cat
nepotrivit pentru un e
preot întrucît el aparţine con
comunităţii pentru care cre
se roagă şi priveghează, t, îi
nefiindu-i permis să vor
ignoreze avantajul ce i- adu
1 oferă apropierea de ce
enoriaşii săi şi aceasta dep
numai din lin
imposibilitatea de a e
renunţa la tentaţia ce o sati
impune familia proprie, sfa
care-1 absoarbe. Ceea cţii
ce mai voim a preciza .
aici este că unii can-
didaţi au greşit şi 2. HIROTONIA,
greşesc grav atunci cînd
P
se dedau la
R
impulsionarea con-
A
sătenilor de a-i cere, cu
C
febrilitate, ca titulari în
parohiile natale, încer- T
cîndu-se prin aceasta să I
se impună forurilor C
superioare numirea. O A
asemenea practică este
din capul locului L
necinstită deoarece ea I
pleacă în primul rînd T
din raţiuni personale, U
egoiste, determinate de R
imboldul candidatului G
de a-şi rezolva situaţia I
proprie şi nu de a sluji C
cu abgnegafcie in- Ă
teresele înseşi ale
instituţiei. Se înţelege Ş
de la sine că, atunci I
cînd autoritatea
bisericească refuză să P
facă o asemenea numire R
ea are certitudinea că nu E
există garanţii în acest Z
caz pentru o păstorire E
corespunzătoare. Dar N
aici mai apare şi un alt T
aspeiet. Potrivit unor A
necesităţi şi realităţi, R
parohul trebuie în multe E
cazuri să folosească şli A
cuvintul mai usturător,
aşa cum po-văţuia şi I
apostolul Pavel : „Pe cei N
ce păcătuiesc mustră-i
de faţă cu toţi, ca şi F
ceilalţi să aibă teamă"5).
A
In această situaţie
Ţ
parohul îşi pierde auto-
A
ritatea necesară
deoarece i se reproşează
lipsa de reculnoştinţă C
pentru ceea oe s-a făcut O
spre folosul lui. Astfel i
că susţinătorii dintru N
început ai preotului l
devin acuzatorii lui, S
oreindu-se o atmosferă I
nepotrivită pentru o O
adevărată muncă U
pastorală. L
Aceste eîteva U
constatări sînt bazate pe I
o experienţă reală,
puţind să orienteze E
candidatul de preoţie P
spre formarea unor A
convingeri care, apli- R
HIAL.

Este ştiut că
înainte de hirotonie
candidatul are grija
confecţionării primei
sale reverenzi. Şi cum la
centrul eparhial al
Arhiepiscopiei Timi-
şoarei şi Caransebeşului
există un atelier de
croitorie care
confecţionează
reverenzi pentru preoţi
şi veşminte pentru
biserici, este evident că
el va trebui să apeleze
aici spre a evita să
comande la un alt
atelier, care ne-
cunoscînd specificul
ţinutei preoţeşti, îi va
confecţiona o reverendă
necorespunzătoare. Dar
timpul înainte de
hirotonie trebuie
fructificat îndeosebi
pentru a fi mărturisit de
duhovnicul catedral,
care-i emite atestatul de
duhovnicie. întrucît însă
rîndurile de faţă vizează
aspectele practice ale
problemei, ţinem să
precizăm că este absolut
necesar pentru
candidatul de preoţie ca
înainte de ziua
hirotoniei să facă
exerciţii de mătanie
mare, cu îngenunchere,
cu aplecarea capului
pînă la părnînt, fiind
îmbrăcat în

3
) I Tiiaotei 5, 20.
532 Mitropolia Banalului

reverendă. Pentru a
deprinde corecta
desfăşurare a
liturghiei candidatul
va trebui să studieze
atent Liturghierul,
observând
prescripţiile şi
precizările ce se fac
pentru liturghisitori.
Perioada
premergătoare
primirii harului
divin întru slujirea
diaeoniei şi a
preoţiei să fie
folosită cu
stăruitoare rostiri de
rugăciuni şi de
medita-

datul este subiectul


uneia dintre cele
mai de seamă taine.
încercarea de a se
deprinde recitativul
liturgic corect nu va
fi nicidecum
neglijată, nefiind
posibil ca primele
încercări candidatul
să le facă de pe
solee.
După hirotonie
se faee obişnuita
practică liturgică,
Iknp de câteva zile,
la catedrala
mitropolitană sau
episcopală. Este
evident că acest
prilej va trebui
intens fructificat cu
observarea celor mai
mici amănunte de
serviciile religioase
ce se oficiază, atît
cele publice ctît şi
tainele. Va solicita
sfatul şi îndemnul
preoţilor catedrali,
care pot să-i
împărtăşească din
experienţa lor.
Serviciile religioase
vor fi atent
observate, noul
preot netrebuind să
fie prea încrezător în
memoria sa, nici
chiar în cea vizuală,
ci să-şi noteze
permanent, luîndu-şi
însemnări despre
modul cum se
oficiază botezul prin
afundare, oum
decurge slujba
cununiei şi celelalte
sfinte taine şi
ierurgii. Dar se va
urmări îndeosebi
săvîrşirea
proscomidiei,
înceroîndu-se dintru
început preoţi transferaţi.
ca Aici i se dau
scoaterea sfaturile şi
rniridelor îndemnurile cele
să se facă mai competente
corespun pentru viitoarea
zător şi activitate din
cit este parohia spre care va
cu pu- purcede. De aceea
tinţă se impune o mărită
estetic. atenţie pentru a fi
După reţinute toate cele ce
practica i se spun cu această
liturgică ocazie de către
de la întîistătătorul
catedrala eparhiei, episcopul-
mitropoli vicar sau alţi
tană se membrii ai Consiliu-
aşteaptă lui eparhial.
ca
preotul
să fie 3. INSTALAREA ÎN
capabil a PAROHIE ŞI
oficia PRIMELE
orice CONTACTE CU
serviciu ORGANELE
religios, PAROHIALE
avînd o ŞI CU
îndemâna CREDINCIOŞII.
re măoar
minimă, După actul
raţiune hirotoniei şi
oare a prezentarea în faţa
dus la Consiliului eparhial
formarea tî-nărul preot se va
tradiţiei îngriji să se
oa ase- înfăţişeze
menea protopopului de care
deprinder aparţine, urmând aa
i să nu se împreună să
facă în stabilească ziua
văzul şi instalării oum şi
prezenţa toate ceie ca ţin de
credincio acest eveniment.
şilor, mai De obicei
ales că la instalările se fac
început Duminica, într-un
preotul cadru sărbătoresc.
este După oficierea
privit şi liturghiei, care se
urmărit celebrează în sobor,
ou o urmează momentul
mărită instalării. Pe solee
atenţie. se aşează o masă pe
Dup care se pune
ă practica Evanghelia, crucea
liturgică, şi cheile bisericii.
preotul La început
care se protopopul se
pregăteşt adresează
e să facă credincioşilor,
primii prezen-tîndu-le pe
paşi în noul lor păstor,
parohie, dîndu-le ândemraul
este de a-1 asculta şi
invitat în urma,
faţa
Consiliul
ui
eparhial,
într-un
cadru
festiv, şi
deobicei
în grup,
alături de
alţi nou
numiţi şi
Probleme pastorale şi liturgice 533

citi
nd
apo
i
sin
ghe
lia
emi

de
Chi
riar
h.
Ap
oi,
se
adr
ese
ază
nou
lui
par
oh
dîn
du-
i
cîte
va
sfat
uri
şi
înd
em
nur
i
pen
tru
acti
vita
tea
sa
de
viit
or,
ple
cân
d
de
la
des
crie
rea
uno
r
obl
igaţ
ii
ce i
le
im
pun
e
mu
nca
pas
tor
ală
din
par
ohi
e,
în

nea

apoi preotului hir
Evanghelia, crucea şi oto
cheile bisericii într-o nit,
manieră ce a devenit pro
tradiţională. întrucât am top
amintit de această opu
practică că este lui
tradiţională, ilustrăm car
acest fapt prin e
prezentarea unui scurt 1-a
fragment dintr-o inst
povestire în care se alat
vorbeşte şi despre ,
instalarea unui preot în făcî
parohie, unde, nd
referindu-se la cîte
momentul însuşi al va
instalării, atribuie 'pro
protopopului mis
următoarele : ,,Iar cînd iun
îi puse în mină semnele i de
slujbei celei nouă, viit
Evanghelia, crucea şi or
cheile bisericii, pen
protopopul spuse tru
cuvinte de la inimă şi nou
lăcrăma". a
— îţi încredinţez sa
cartea sfîntă a mis
Evangheliei, unde-i iun
cuprinsă toată e.
învăţătura de mînbuire. I
Tăria e în carte, nu în n
frăţia-ta. Domnul, oare gen
luminează pe toţi, te va era
lumina şi pe tine, om cu l,
puţină învăţătură, căci pri
Domnul îţi va da să ma
grăieşti. Intru cele im
umilite i-a plăcut lui pre
Dumnezeu să arate sie
înţelepciunea. Deci nu
ce
întru ştiinţa mea mă voi
o
lăuda, ci întru Domnul.
Iţi încredinţez crucea, fac
arma de luptă a e
creştinătăţii şi a pre
preoţilor celor otu
evlavioşi. Iar crucea ta, l la
cu năcazurile lumii şi inst
ale păstoriei sufleteşti, ala
să o porţi ou vitejie, dar rea
mai ales ou răbdare. Că în
biruinţa din urmă în- par
delungată răbdare iaste, ohi
după cuvîntul sfântului e
Pa vel. Crucea să-ţi est
ajute ! Şi-ţi mai dau e
cheile acestei biserici, dur
cum le-a dat Domnul abi
Iisus Hristos lui Petru, lă.
să încui şi să dăscui, To
adică să legi şi să cm
dezlegi de păcate turma ai
cea cuvântătoare, de
încredinţată ţie" 6). ace
Răspunde apoi ea
parohul printr-o tre
cuvîntare adecvată în bui
oare va trebui să aducă e
mulţumiri lui fru
Dumnezeu că l-<a ctif
învrednicit de slujirea cat
preoţească, părinţilor ă
'trupeşti şi sufleteşti ace
care l-au îndrumat spre ast
această cale, ierarhului ă
care 1-a numit şi oca
zie.
Ioan Slavici, în
"nuvela sa „Popa
Tanda", descrie astfel
prima liturghie ce-a
oficiat-o preotul
Trandafir în biserica din
Sărăceni : „In cea dintîi
duminecă, părintele
Trandafir ţine o predică
înaintea oamenilor ce s-
au adunat în număr
mare ca să vadă pe popa
cel nou . . . Părintele
Trandafir se simţea
norocit într-acea zi.
Niciodată el n-a fost
ascultat cu atâta luare
aminte ca astă dată.
Părea că oamenii aceia
ascultă ceea ce ştiu, dar
nu ştiu bine, şi-i sorbeau
vorbele cu atîta sete,
încît părea că ar voi să-i
scoată sufletul, oa mai
uşor să culeagă din el
învăţătura" 7). Avîndu-se
în vedere puterea de
asimilare ce o determină
primul contact cu
preotul este de
neconceput ca un preot
tînăr să se prezinte la
instalare fără o predică
corespunzător
intoomită, şi oare s-o
prezinte protopopului
spire verificare.
6
) Ion Agîrbiceanu,
„Păscălierul", în Opere, val.
VI, Editura M'inervia,
Bucureşti,
1971, pp. 59—60.
7
) Ioan Slavici, „Popa
Tanda", în Opere, voi. II,
Editura pentru literatură,
Bucu
reşti, 1967, p. 14.
6 — Mitropolia Banatului
534 Mitropolia Banatului

La agapa ee se
oferă, în cinstea
noului paroh, se
rostesc cuvîntări, de
faţă fiind, deobieei,
membrii consiliului
parohial, cântăreţi,
epitropi, şi
reprezentanţi ai
organelor locale de
stat. în cuvîntarea ce
o va rosti cu această
ocazie parohul, este
potrivit să se
includă, şi hotărîrea
de a promova
colaborarea cu
organele parohiale şi
autorităţile locale de
stat, ur-mărindu-se
realizarea mai
binelui comun.
Urmează, apoi,
preluarea parohiei în
prezenţa
protopopului şi a
reprezentanţilor
consiliului parohial,
întoemindu-se
procesul verbal
corespunzător. Prin
acest act preotul răs-
punde de gestiunea
şi inventarul
parohiei,
descărcîndu-se de
aceste sarcini
preotul antecesor
sau suplinitor.
Studierea şi
analizarea
minuţioasă a in-
ventarului, a
bibliotecii şi arhivei
interesează în mod
deosebit, întrucât a
te încărca în
evidenţe cu anumite
obiecte şi valori,
care să lipsească sau
care nu sînt la faţa
locului, datorită unei
dezordonate
gestionări, este un
lucru destul de
primejdios.
în primele zile
parohul va trebui să-
şi stabilească
domiciliul în pa-
rohie, bine ştiind că
domicilierea în
parohie este o
obligaţie care nu
poate fi ignorată,
deoarece preotul
prin funcţia sa este
obligat a răspunde
cu mare
promptitudine la
unele nevoi
sufleteşti ale
credincioşilor săi,
cum ar fi
mărturisirea unor
credincio eşecului. Autoritatea
şi aflaţi bisericească
în sancţionează
iminenţă asemenea abateri cu
de deces, toată severitatea.
cum şi După instalare,
permane şi după organizarea
nta biroului parohial,
necesitat proaspătul paroh va
e de a-i convoca consiliul
îndruma, parohial spre a
pe discute cele ce ţin de
credincio trebuinţele
şi, momentane şi de
deoarece viitor ale enoriei.
pastoraţia Vor fi avute în
este un atenţie problemele
efort gospodăreşti întrucât
continuu este ştiut că
şi parohiile vacante
nicidecu acumulează destule
m o lipsuri. Apoi, mai
succesiun există şi o altă
e de acte eventualitate, şi
sporadice anume, ca
şi în- deservenţii, înainte
tâmplăto de pensionare să nu
are. fi intreprins
Pentru iniţiative care să
aceste angajeze parohia în
raţiuni lucrări mai
Regulam complicate şi oare să
entul de se extindă pe mai
procedur mulţi ani.
ă al Tot cu această
instanţe- ocazie, se va studia
lor viaţa religioasă a
disciplin
parohiei, preotul
are şi de
informîndu-se
judecată
ale despre unele realităţi
Bisericii care să constituie
Ortodoxe punctul de plecare al
Române activităţii sale.
prevede, Conscripţia
în întocmită pe
capitolul formulare-tip,
I, art. 2, prezintă cea mai
aliniatul clară realitate a
e, ca parohiei. Va analiza
abatere frecvenţa la biserică,
„Părăsire modul cum se achită
a contribuţia
parohiei, credincioşilor faţă
fie ca lo- de parohie,
cuinţă, problema concubini-
fie ca lor, etc. Şi nu este
serviciu . decît folositor să se
. ." programeze a se
Tocmai discuta aceste
pentru probleme în şedinţe
acest succesive, trebuind
fapt, ca parohul să aibă
dintru permanent simţul
început, realităţii, ferindu-se
preotul de exagerări şi
va trebui măsuri pripite,
să ascultînd şi cîntărind
privească fiecare opinie, spre a
această alege pe cea mai
problemă sănătoasă. La
cu toată adoptarea unei
seriozitat asemenea atitudini
ea, contribuie, evident,
deoarece şi sfatul formulat de
„navetis un teolog român
mul" este
prin următoarea
sortit
zicere : ,,
Cînd te
vei duce
preot
într-o
enorie
Probleme pastorale şi liturgice -535

şi
mai
ales
la
sat,

nu-
ţi
înch
ipui
cum
va

lum
ea
te
aşte
aptă
pe
tine
s-o
faci
cred
inci
oas
ă.
Ea
este
cred
inci
oas
ă în
felu
l ei.
Tu
ai
dato
ria

mer
gi
mai
dep
arte
, să-
i
adâ
nce
şti
şi
să-i
întă
reşti
cred
inţa
" 8).
D
iscu
tare
a cu
con
siliu
l
paro
hial
a
tutu
ror
pro
ble
mel
or ce se ivesc este o me
practică aducătoare de mbr
roade. Dar, ţinem să ii
facem precizarea că con
reuşita muncii cu siliu
consiliul parohial lui
depinde de modul cum par
parohul obişnuieşte a ohia
munci cu aceştia dintru l
început. De aceea este devi
bine ca noul paroh să nu n
admită din principiu mai
ţinerea şedinţelor cu lega
consiliul parohial în ţi de
biserică, şi după Bis
liturghie, ci să folosească e-
convocatorul, anunţînd rică,
regulamentar cu cel de
puţin 24 ore înainte de inte
ţinerea şedinţei, cu luare rese
de cunoştinţă sub le
semnătură, speeifieîndu- ei-,
se ziua şi ora ţinerii într
şedinţei, obiectul, cum şi ucît
lo'cul întrunirii de regulă văd
fiind oficiul parohial. Iar pre
pentru ţinerea şedinţei ocu
este necesară prezenţa a pări
cel puţin jumătate din le ei
numărul membrilor, gen
afară de preot, hotărîrile eral
valabile aducîndu-se ou e.
aprobarea majorităţi Se
membrilor, afară de vor
preot. Despre toate arăt
hotărîrile ce se iau, se va a
consemna proces verbal mai
în condica de şedinţe a inte
corporaţiilor parohiale resa
9
). Raţiunea pentru care ţi în
este bine a se încheia pro
proces verbal este lesne mo
de înţeles. In primul vare
rînd, oricînd poate fi a
dovedită o hotărîre ce s- uno
a adus, putîndu-se r
constata realitatea şi iniţi
temeinicia ei, cum şi ativ
realitatea faptului. Este e
bine a se şti că o muncă care
eficientă cu consiliul priv
parohial. se face doar esc
atunci când întrunirile se Bis
ţin la ofticiul parohial. Şi eric
cuim consiliul parohial a în
are în componenţa sa pe tota
cei mai buni bisericani, litat
este absolut iutii ca ea
întrunirile, ce se ţin, să ei.
aibe pe ordinea de zi şi Fiin
probleme de doctrină şi d
învăţătură bisericească, com
deoarece numai pon
preocupării» pur enţi
gospodăreşti atrag după ai
ele o evidentă foru
plictiseală. Un mare lui
interes l-ar stârni de
prezentarea şi lecturarea con
unor articole apărute în duc
revistele teologice. ere
In felul acesta al
parohiei, men-brii
consiliului parohial
trebuie să fie permanenţi
călăuziţi, pentru a li se
desăvârşi convingerile.
Conform îndrumărilor
date, întrunirile sînt
obligatorii a se ţine
lunar. Ceea ce priveşte
activitatea comitetului
parohial aceasta la fel va
fi îndrumată spre a se
desfăşura statutar,
aplicîndu-se aceleaşi
preocupări cu înscrierea
lor în contextul general
al Bisericii.
Preocuparea cea
mai intensă va trebui ca
parohul s-o arate în
direcţia cunoaşterii
credincioşilor pentru ea
în funcţie de realităţi să-
şi adapteze pastoraţia
colectivă şi individuală.
Cît de utilă este
cunoaşterea apropiată
s
) Pr. praf. Grigar<e'
Crîistescu, îndrumări
omiletice, In rev. Biserica
Ortodtecă Română, anul
LXXI, mir. 7—8, iulie
—.august, 1953, p. 704.
s
) Regulamentul
pentru funcţionarea
organelor deliberative, aut.
40 şi 41, în Legiuirile
Bisericii Ortodoxe
Rlornâne, p. 268
536 Mitropolia Banatului

a parohienilor, în
munca pastorală, o
vădeşte exemplul
folosit de un teolog
român, şi care sună
astfel : „Un alpinist
amator îi scrie unei
vestite călăuze, că ar
dori să facă o
excursie în munţi,
care să dureze patru
săptămâni. De aceea
alpinistul amator îl
roagă să-1 conducă
în această excursie şi
să-i trimită mai
înainte un plan
amănunţit al
itinerariului şi al
întregii excursii, în
care să se indice
exact orele zilnice
de marş şi locurile
de popas. La această
scrisoare călăuza îi
răspunde acestui
alpinist amator
următoarele :
„Domnule, în ceea
ce priveşte excursia
şi călăuzirea sînt de
acord. Dar, cum să
prelucrez un plan al
excursiei, dacă eu nu
te cunosc. Căci eu
nu ştiu, eşti tînăr sau
bătrân, slab sau gras,
firav sau viguros,
puternic sau pirpiriu,
cu experienţă
alpinistă sau un
simplu amator ne-
experimentat,
cunoscător al
munţilor sau un
admirator de departe
al acestora. După
aceste date trebuie
să mă orientez în
alcătuirea planului
meu. Vino, să
mărşăluim cîteva
zile împreună, să te
cunosc temeinic şi
apoi am să
alcătuiesc planul
excursiei noastre
îndrăzneţe, fiindcă,
după aceasta, am să
ştiu precis, dacă eşti
un asaltator
îndrăzneţ de piscuri
şi de stânei sau un
simplu adorator al
cabanelor, dacă
iubeşti căţăratul
peste prăpăstii, sau ţi
se opreşte inima la
privirea acestora,
dacă poţi să treci
peste gheţari şi
câmpuri de zăpadă şi
de poţi să înălţimile
mergi 13 adevărurilor
ore în creştine, înspre
continuu, piscurile credinţei
sau după adevărate, înspre
cîteva ore înălţimile eu aer tare
eşti şi cu perspective
complet clare ale desăvîrşirii
istovit. creştine ? Preotul are
Pe scurt, menirea de a călăuzi
întîi sufletele
trebuie să credincioşilor lui
te Hristos — ale
cunosc, tuturor
cit mai credincioşilor
temeinic Acestuia — spre
posibil, piscurile înalte unde
fiindcă de adie un aer ceresc
această pur şi vîntul harului
cunoaşter divin, oare le
e depinde sfinţeşte şi le
felul în purifică. Preotul este
care te călăuza sufletelor
voi credincioşilor spre
călăuzi şi piscurile unde se
tot află mîntuirea
succesul acestora. Şi, pentru
întreprind a-şi împlini această
erii misiune, cu oare 1-a
noastre" trimis Mîmtuitorul
(D. în lume, preotul
Dorwerk, trebuie să
Kindergo acomodeze planul
ttesdienst pastoraţiei după
und realitatea psihofizică
Kinderse a acestora, după
elkunde, structura sufletească
Berlin, a credincioşilor săi
1914, pp. şi după necesităţile
7—8). Şi duhovniceşti vitale
continuă ale păstoriţilor săi"
10
teologul ).
român Fără îndoială
„Ei bine, că tînărul preot se
prin poate realiza în
analogie, misiunea sa numai
putem desfăşurînd o
spune că activitate
această dezinteresată,
corespon căutând să
denţă împlinească
între obligaţiile ce-i revin
amatorul cu dăruire, bine
de ştiind că el aparţine
excursii credincioşilor săi,
în munţi care-I vor evlavios,
şi călăuză bun, învăţat şi
redă, pilduitor, iar
foarte bunurile Bisericii
intuitiv, sânt ale obştii
relaţia credincioşilor,
dintre despre care trebuie
preot şi să dea permanent
credincio socoteală,
şii săi. conlucrînd
Căci ce
este 10
) Diac. prof.
preotul Nieiolae Bailcă,
altceva Aspectul patologic
al persoanei umane
decît o şi pastoraţia
călăuză a religioasă, în Studii
credincio Teologice, seria II-
a, an. VII, nr. 7—8,
şilor săi 1955, p. 489.
spre
Probleme paslorale şi liturgice 537

cu
co
nsi
liul
par
ohi
al.
Ac
eas

rea
lita
te
nu
est
e
cev
a
spe
cifi
c
zil
elo
r
no
as-
tre,
cîn
d
pro
pri
eta
tea
est
e a
obş
tii
într
egi
, ci
din
tru
înc
ep
utu
l
cre
şti
ni
s-
mu
lui
bu
nur
ile
Bis
eri
cii
era
u
de
nu
mit
e
„pr
opr
iet
ate
a
săr
aci
lor
"
u
),
evi
-denţiindu-se astfel
aspectul comunitar.
împletind aceste
convingeri şi simţiri, cu
o dăruire permanentă,
tînă-ruî preot va avea
satisfacţia unei pastoraţii
rodnice.

") PaveJ Ales,


Krestanska charita v
prvych storociach dejin
circkvi, în Pravo-stovny
kailendar, Preşov, 1973,
p. 84.
C U P R I N S U L
pag.
* * *' Pe firul neîntrerupt all dăinuirii — . — — — ■— — — 455

JUBILEUL MI TRO P OL I E I B A N AT U L U I
t NICOLAE, Mitropolitul Banatului: Permanenţa ideii de mitiropalie
la. românii ortodocşi din Baniat— —■ —■ — — " — — — 458
f VISARION, Episcop 'ai Aradului şi Hunedoarei: Episcopia Aradului
" te 30 de ani" de: la reînfiinţarea' Mitropoliei Banatului — — 462
t Bpisoop-Viclair TIMOTEI LUGOJANUL: Scaunul mărturiei —- — 468
I. D. SUGIU: Mitropolia Badatului — — — — — — — — 473
THEODOR N. TRÂPCEA : Ddsn vîlaţa religioasă a ronjânitar din. Timi-
şoaita în timpul stăpânirii otomiane (1552—1716) — — '— — 483
COSTIN FENEŞAN: Conscripţia protopopiatelor Lugoj şi Caransebeş diin anul
1792 şi semniifiiciaţia ei .— — ..— —— ■— 486
Prot. ION-B. MUiREŞIANU: O afiBrmiaiie românească: biserica de Jia Băile
Henoulame din 1803, ctitorită de protopopul Nicoilae Stoiâa de Haţeg — —
■__,_.__•— — __ ___,'__ _ _ 494
Praf. "VASILE IONIŢĂ"r Mărturii ale numetor de tocuri — — — 505

DREAPT A ÎNV Ă Î Ă T URĂ A BISERICII


: Pr. prof. dr. NICOLAE NEAGA: Preoţia în luminla Vechiului Tes- .', temenit
■ —: —*'r" — — — — — '— — — — —'—510
ÎNDRUMĂRI OM I L E T I CE Şl C A T E H E T I CE
Pr: ION BUNEA: Riadul îndoielii — ' —. — — —'-— — — — 519 t TIMOTEI
LUGOJANUL, Epdisoop-Viaar: Simţămînltul datoriei — 522 Lector AUREL JIVI: .
Cruce şi înviere — — "— — — — — 525

PRO BL E M E P A S T O RAL Ev Şl L I T
U R G I C E
Prot. VASILE PETRICÂ: Primii paşi, în parohie — — — — — 528

C H I P URI DE ÎN A IN TAS I.
Adademiieiam CONSTANTIN C, GIURESCU: Un îndoit Simbol r
Mjofee Groza — .— .. — —. —-— —"—-"— — — ________ 538
A N I V E R S Â R I
* * '.Biruinţele noastre — — —'■■ — ~— — ■—— — — x— 542
U R M E Dl N T R E CU T
DAN SIMONESCU: Contribuţia cărţilor bisericeşti lia unitatea cultu-
-■ ! .Pală a românilor — — — — — — — _____ __ 545

DO CUM E N TAR
D. S. ION: Pagini din istoria poporului român: Cronica de la
Nuremberg— — — — — -r-" —' — — — — — — 554
Pr, GHEORGHE NAGHI: Un dociument din 1860 — — — — — 561
MITROPOLIA BANATULUI
Anul XXIX rir. 4—6 aprilie—iunie 1979

CUPRINSUL

tNICOLAE, Mitropolitul Banatului: Actualitatea Simţului Vasile cel Mare — — 249

BISERICA ŞI PROBLEMELE VREMII


* * * Pentru abordarea corectă a problemei drepturilor omului — — — — —■' 252
v
STUDII
f NiEISTDR, Mitropolitul Olteniei: Porunca muncii după Silntul Vasile cel Mare — 259 |
VASILE, Epifecppul Oraldiei: Silntul Vasile cel Mare, păstor de suflete — — — 264 Arbid. prof.
dr. CONSTANTIN VOIGU: Unitatea Bisericii In oikumene după Sf.
Vasile cel Mare — — — — — — — — •— — — — — 275
Preot dr, MIRCEA BASARAB: Sflnta Scriptură şi interpretarea ei în concepţia
Sf. Vasile cel Mare _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 286
Diacon prof. TEODOR DAMSA: Bogăţia şi sărăcia in lumina omiliilor Sf. Vasile
cel Mare — — — — — — — — — — — — — — — 301
Preot pnof. dr. TEODOR BODOGAE: Tîlcul unei scrisori părinteşti a Sfîntului
Vasile cel Mare — — — — — — — — — — — —■ — — 314

ÎNDRUMĂRI OMILETICE ŞI CATEHETICE


SF. VASILE CEL MARE: Omilie despre smerenie (trad. preot prof. D. Fecioru) 320

PROBLEME PASTORALE ŞI LITURGICE


SF. VASILE CEL MARE: Cuvlnt pentru instalarea preoţilor (trad. pr. prof.
N. Petrescu) — — — — — — — — — — — — — — — 327

CHIPURI DE ÎNAINTAŞI
EUGEN ARĂDEANUL: Contribuţii noi cu privire la viaţa şi activitatea lui Se-
bastian Tabacovici — — — — — — — — — — — — — 329
Pxat. ION B. MUREŞIIANU: Alexandru Mocioni (1841—1909) ______ 334
Dr. VICTOR LĂZĂRESCU: dr. Ştefan Petrovicî (1859—1922) _____ 343
P R O B L E M E P A S T O R A L E
Şl L I T U R G I C E

SFÎNTUL VASILE CEL MARE CUVÎNT PENTRU


INSTALAREA PREOŢILOR

Ia seama la tine însuţi, o preotule, şi fii cu luare aminte la dregătoria preoţească pe oare ai
primit-o cu scopul s-o săvîrşeşti întru frica lui Dumnezeu.
De acum încolo, gîndeşte-te bine că tu n-ai fost chemat să pui mîna pe o dregatorie
pământească, ci ai fost chemat să ţi se încredinţeze o slujire cerească. N^ai pus mîna pe o slujbă
omenească, ci ţi s-a dat o slujbă îngerească.
Sileşţe-te din toate puterile să te arăţi un lucrător oare nu este cu putinţă să se facă de ruşine,
dovedindu-te ,c# unul care drept înviată cuvîntul adevărului.
Mai ia seama iarăşi, să nu te duci să săvîrşeşti sfintele slujbe în biserică avînd o duşmănie pe
cineva, pentru ca nu cumva prin aceasta să îndepărtezi pe Mîn-gîietorul. în ziua în care oficiezi
slujbă să nu chemi la judecată pe nimeni şi, de regulă, nicidecum să nu fii iubitor de dispute şi
gîlcevuri, Roagă-te, dedicîndu-te citirii şi meditaţiei pînă în ceasul acesta al slujbei dumnezeieşti
şi numai aşa apro-pie-te de sfîntul altar, fiind adînc pătruns de duhul pocăinţei.
Cînd slujeşti, nu avea atenţia îndreptată încoace şi încolo, de jur împrejur, şi să nu dai zor la
slujbă, tăind sau prescurtînd rugăciunile.
în timp ce te rogi în biserică, nu-ţi îndrepta privirea către faţa vreunui om, ci priveşte
încordat spre Împăratul-Dumnezeu Care-ţi stă în faţă şi spre Puterile îngereşti înconjurătoare.
Nicidecum să nu te arăţi făţarnic în slujba ta şi să nu împărtăşeşti pe cineva cu Sfîntul Trup
atunci cînd nu trebuie.
Fă-te'vrednic în respectarea sfintelor canoane ale Bisericii şi oficiază sfintele slujbe aşa
precum rînduiesc ele. Fii cu luare aminte cum te apropii de sfînta masă şi la felul cum slujeşti lui
Dumnezeu şi vezi pe cine şi pentru ce îl împărtăşeşti cu Sfînta Cuminecătură şi pe cine şi pentru
ce îl opreşti de la această Sfînta Taină. Ia seama deci să nu fie uitate poruncile Domnului şi
predaniile Sfinţilor Săi Ucenici, fiindcă însuşi Domnul zice: „Nu daţi cele sfinte dinilor, nici nu
aruncaţi mărgăritarele Mele înaintea porcilor ..." (Matei 7, 6). Aşadar, bagă şi tu de seamă să nu
fii subjugat de vreun sentiment de teamă ... în ceasul acela în care tu săvîrşeşti slujba divină.
Fii cu luare aminte la aceia care voiesc să se împărtăşească cu Sfintele Daruri acasă la ei. Tu
însuţi vei vedea că Sfintele Daruri sînt dăruite — celor care se
328 Mitropolia Banatului

împărtăşesc acasă —
şi de către femei, clar
şi de către cei
nevrednici. Vezi, aşa-
dar, cum au rînduit
sfintele canoane şi
sinoadele Sfinţilor
Părinţi cu privire la
aceasta. Străduieşte-te
să faci aşa şi să nu
încredinţezi Sfintele
Daruri celor ne-
vrednici sau celor
neinstruiţi în tainele
religiei, pentru
motivul că aceştia se
întorc la credinţa
ortodoxă. Vai de
preoţii aceia care dau
Sfintele Daruri unora
ca aceştia!
Încă mai ia
seama bine ca nu
cumva să cadă insecte
în sfîntul potir sau,
din nepăsarea ta, să se
umezească sau să se
mucezească sau să .se
prăfuiască sau să
atingă de el mîinile
ereticilor.
Fii cu grijă, de
asemenea, cum pui
sfîntul potir cu
Sfintele Daruri la
locul lui în sfînta
proscomidie după
săvîrşirea Sfintei
Liturghii, ca nu
cumva, grăbin-du-te,
să cadă pe jos
Mărgăritarul sau să
rămînă în sfîntul potir
neconsumat sau, rnai
avînd lichid, să se
păteze de praf sfîntul
potir însuşi. Numai
după ce le-ai pus în
bună rînduială şi pe
unele şi pe altele,
după săvîrşirea Sfintei
Liturghii, numai
atunci mergi în pace.
Dacă vei
respecta această
predanie, o preotule,
te vei mîntui şi pe tine
şi pe aceia pe care
urmează să-i înveţi.
Roagă-te si
pentru mine cel
îndurera
t, la
Domnul
, Căruia
I se
cuvine
slava în
vecii
vecilor.'
Amin.
(Migne
P.G.
5Q&I/1
685—
1688).

Traducere de preot prof. Nicolae


Petrescu