*

.:*
le. t

':
f.$
.F
q*
. ]E
t
4
.s:
Lr'
ta
,}

5
g
'+L
!.

Capitolul 7
lN CASA SESEMANN
E ZARVA MUTTA
In dimineala zilei urmitoare, dupi ce-i des-
chise uga domnului preceptor gi mai apuc6
sd-l conduci in sala de studii. Sebastian auzi
din nou zbirniitul soneriei, de data asta ins6
atit de tare, incit valetul o rupse la goani pe
sciri, inchipuindu-gi ci domnul Sesemann,
stdpinul casei, s-a intors din c6l6torie. fir6
sa-l mal anunte...
Sebastian veni sd anunle ci a venit cineva
cu un co$ pentru domnigoara Clara.
Pentru mine?! intrebi mirati fnicuta in-
-
firmi. Adu-l repede si vid ce e in et.
Sebastian aduse cogul 9i pleci.
Sper ci n-ai de gind si-l deschizi inainte
-
de terminarea lectiei, spuse guvernanta cu se-
veritate.
Neinfelegind cine ar putea si-i trimiti un
asemenea cog, micuta Clara stitea tot timpul
cu ochii afintiti asupra lui.
36
Domnule preceptor, intreba ea h un
-
moment dat, in mijlocul unei decliniri; n_ag
putea si vid ce e in el?
Nu gtiu ce si spun. De fapt, n-ar trebui
-
si vi las, dar, din picate, nu mai sinteli
atenti decit la obiectul acesta...
$,r nina si ispr6veasc6 preceptorul, fetila a
qi deschis cogul 9i citeva pisicule
figniri gionl
din el, rispindindu-se prin toati inciperea.
Sireau pe pantofii preceptorului gi-l apucau
de pantaloni, se agdgau cu ghearele de ioitria
domnigoarei Rdttenmeier, se citirau pe Heidi'
gi pe Clara, mieunau gi-i zgiriau pe toti, deo_
potrivi.
Clara era in culmea fericirii gi striga in-
truna:
Heidi, Heidi, uite ce driguli e asta! $i
-
ce frumos gtie si sari. Uite, asta...9i 9i asta...
Una mai driguli ca alta...
Heidi zburda dupi ele prin toati odaia, iar
preceptorul silta mereu cite un picior, ca si
scape de zgirieturi.
Domnigoara Rottenmeier rimase increme-
niti in fotoliul ei; nu indrdznea si se ridice,
de teami ci toate animalele aveau si se ni-
pusteasci asupra ei.
- Sebastian! Tinette! Eipd, ea, ca din guri
de garpe.
Auzind chemarea ei deznddltjdui6, servito-
rii veniri in grabi gi, dupi multe peripelii, iz-
butiri si vire pisiculele inapoi in cosul tor.
La pufin timp dupi aceea, se aflau la adi-
post, impreuni cu tovarigele lor din ajun.
Seara, cind igi mai veni putin in fire dupi
atitea emofii, domnigoara Rottenmeier. ii
chemi la ea pe Sebastian gi pe Tinette, spre a
le cere limuriri in legiturd cu aceasti intim-
plare ciudat6. Se minie la culme aflind ci tot
necazul se trdgea de la Heidi.
Le spuse servitorilor si plece gi le ceru s-o
trimiti la ea pe vinovati.
Nu cunosc decit o singuri pedeapsi
-
care ar putea si te invete curn si te porfi.
Egti o mici silbaticd gi, de aceea, o si porun-
cesc si fii inchisd in pivnili, si stai in intune-
ric printre qopirle gi gobolani, 9i o si vezi pe
urmi ce repede o si te imblinzesti. Sint si_
 1'
:-'

ffits.,_l ,
" ,1'll-
!

M'
rts
It'

\--o* 1]
 gurl ca dupd aceastd pedeapsa n-o sa-1i mai bitrina era nevoitl s-o manince er indemna sl
ardd de asemenea glume. renunte.
Heidi ascultd cu multi atenfie hotdrirea gu- Dupd mesele de prinz, in timp ce Clari
vernantei. Nu vizuse niciodati qopirle gi gtt_ dormea, Heidi iqi petrecea dou6 ore nesfir5it,
bolani, iar la cabana lor din munfi pivnila in camera ei. Nu putea sd iasd aga cum fdcel
era o incipere pldcutd, in care bunicul pdstra la munte, iar domnigoara Rottenmeier nu_
brinza 9i laptele. mai dddea voie si se duc6 s6 stea de vorba cl
Clara se impotrivi cu indirjire acestei hot6- Sebastian, in sufragerie.
riri.
Nu 9i nu! ii spuse ea domnigoarei Rot- A doua zi, cind sosi perceptorul,
-
tenmeier. Si agteptim s6 vin6 tata $i, dupi
guver_
nanta ii ficusemn, pe ascuns, sd vind mai in-
ce-i vom povesti ce s-a intimplat, SA hotd- tii in sufragerie, gi-i spuse, cu sufletul la gura.
rasci el ce-i de fdcut. prin ce spaimi trecea. Dupd pdrerea ei, Heidi
Guvernanta n-avu incotro Si trebui s6-i dea suferea cu siguranfi de tulburiri mintale. da_
ascultare. toritd noului ei mod de via1i.
Bine, rdspunse ea tdios. Dar voi avea
li povesti pc
- larg despre incercarea ei de fugd gi despre lu_
grijd sd stau gi eu de vorb6 cu domnul Sese-- crurile ciudate pe care le aflase de la ea. pre_
mann. $i fird si mai spun6 buni seara, pd- ceptorul o linigti, spunindu-i c6, degi sivirgea
rdsi inciperea trintind uga in urma ei... anumite fapte nesdbuite, fetila avea totugi L,
mare putere de infelegere qi, fErd indoiala.
Zilele treceau gi supirarea ei tot nu se mal intr-o zi, lucrurile se vor indepta. Mai ciudat
potolea. Era incredinlat6 c6 Heidi stricase rot i se pirea faptul c6 nu izbutea sd invele alfa_
rostul casei gi cit timp va rf,mine ea aici, totul betul gi cd descrierile lui trezeau in mintea ei
va merge anapoda. tot felul de idei ndstrugnice. Dar 9i asta va
C\ara, in schimb, era din ce in ce mai bine trece cu timpul. Cuvintele preceptorulur
dispus6. Nu se mai plictisea in timpul lectrii- avuri darul sd mai domoleascd nelinisteir
lor, cdci colega ei se linea mereu de tot felul domnigoarei Rottenmeier.
de qotii. Se incurca in literele alfabetului qi Dupi-masi, igi aduse aminte de imbrdca-
ori de cite ori preceptorul incerca s-o ajute cu mintea bizard a fetei in timp ce incerca sA
exemple din via[6, asemdnind, de pild6, o li- fugi gi hotdri s6-i dea citeva rochitre de-ale
teri cu un corn de animal, iar alta cu un cioc Clarei. Micufa infirmi incuviinld numaidecit
de pasire, ea se grdbea sd rdspundd: asta e o aceastl propunere.
capr6., iar 6sta un uliu. Nu trecu mult gi domnigoara Rottenmeier
Dupd-amiezile, inainte de cind. povestea veni inapoi in sufragerie, cu o falcd ln cer gi
Clarei despre viala ei frumoas6 din impdrdfia alta in pimint.
munlll0r $1, cle tlecare dat[, i$i incheia poves- Ce-am descoperit, Adelheid? strisi ea
tea, spunind: -
ingrozitd. O multime de chifle uscate in gifo_
Miine plec, md a$teaptA bunica. nier. Unde s-a mai pomenit una ca asta! piine
-Clara cduta insd intotdeauna s-o linig- in gifonier! !! repeta ea intruna, neputind sI se
teascd, rugind-o si agtepte pind se va intoarce mai stdpineasca.
tatil ei, care, desigur, va lua o hot6rire... O lu6 cu ea pe Heidi qi pe Tinette qi-i prr-
Heidi se mai linigtea pi ta gindul c6 bunica runci cameristei si scoatd. din gifonier tclare
se va bucura nespus de mult cind va primi chiflclc li pdldria clc pai.
piinilele pe care, in fiecare dimineafd gi sea16, N u. nul lipd llcicli, pdldria vreau s-()
le lua din fatra farfuriei ei, 9i apoi le ascundea -
pdstrez, gi piinilele vreau s6 le pdstrez. sinr
in fundul gifonierului. Nici nu se atingea c1e pentru bunica!
clc, cdci numai amintirea piinii negre pe care Se repezi s-0 impiedice pe Tinette, dar

38
domnigoara Rottenmeier se impotrivi categtr-
ric .
Necljiti, Heidi se duse in camera Clarei 9i.
aruncindu-se la picioarele miculei infirme, in-
cepu sd plingd cu lacrimi amare:
Acum bunica n-o si mai aibl piinile,
-
le-au aruncat pe toate, ingiimi ea printre sus-
pine, gi suspinele ei erau atit de sfigietoare,
incit ai fi zis ci i se fringe inima.
Nu mai plinge, fetila mea' o mingiie
-
Clara. O si-ti dau eu altele, mai multe 9i mai
proaspete. Ale tale s-ar fi ficut, oricum' prea
tari pind s6 ajungl [a bunica.
Cuvintele bolnavei o mai linigtiri un pic,
dar aceasta trebui s1-i mai figiduiasci de ci-
teva ori ci la plecare va avea atitea piinifc
cite strinsese Pini atunci.
La cin6, Heidi avea ochii ro$ii de plins ;i
suspina adinc vlzind piinila din fala ei, dar
se stipini, ltiind ci la masi trebuia sA stea
cuminte.
in timp ce intra cu platourile in sufragerie'
Sebastian ii fdcea mereu nigte semne cludate'
Se uita la ea lli clipea din ochi, ca 9i cum at
fi vrut sl-i spun6: ,,Fii linigtiti, micuti dom-
nigoard, am vizut tot.'."
Cind se urci itl camera ei, Heidi gist pe
pat piliria de pai. O strinse la piept fericiti
qi, dup[ ce o inf69ur6 intr-o basma, o ascuns(
in fundul gifonierului. O pusese acolo bunu
gi curajosul Sebastian, care auzise tot ce s(
intimplase gi, cind Tinette trecuse pe lingi e
.u petetiu in brafe, i-o inglbcase zicind: "Las
c-o duc eu!" Era tare bucuros ci izbutise sl
i-o inapoieze li de aceea ii tr-rt fdcuse el semn'
in timpul mesei.

Capitolul 8
srApiNur, CASEI
AFLA NI$TE LUCRURI
NEMAIPOMENITE
La citeva zile dupi aceste intimpliri, in
:asa Sesemann era agitalie mare. Stipinul ca_
;ei se intorsese din indelungata sa cilitorie gi,
ca de obicei, adusese cu el o mulfime de pa-
chete pe care Sebastian gi Tinette trebuiau sd
le aducd de la magind in apartament. Domnul
Sesemann se repezi mai intii sd-gi vadi fiica,
in sala de studii. Era tocmai intr-un moment
cind cele doui colege igi petreceau timpul li_
ber impreuni. O gdsi pe Heidi ling6 fetiJa lui.
Clara ii urd bun venit, intimpinindu-l cu
mult5 celdurd,, iar tatdl, la rindul siu, o im-
brdfigi cu toati dragostea pirinteasci.
Se intoarse apoi cu mina intinsd spre
__
Heidi, care se diduse la o parte, gi-i spuse:
- A! Micufa noastri elveliani. ilai, vino
incoace, sd-1i string mina. Aga! Ia spune, voi
doud sinteli prietene bune? Nu vi certali din
cind in cind, ca pe urmi si plingeti ti s6 vi
impicafi, pentru ca a doua zi s-o luali de la
capLt?
Nu, nu, Clara e intotdeauna buni cu
-
mine, rispunse Heidi.
- Iar Heidi nu se cearti niciodati cu
mlne, se gribi sd adauge Clara.
Foarte bine, foarte bine, md bucur si
-
aud asta. Acum vi las, m6 duc
s6 mdninc
ceva, ci n-am mincat inci nimic de azi-dimi-
neald... Pe urm[, vd arlt ce lucruri frumoase
r--am adus...
Se asezi pe scaun lingi Clara, ii lu6 miinile
40
in miinile lui, apoi ii spuse lui Heidi, care ln-
tre timp se ridicase in picioare:
Stai pufin, micuJo, adu-mi... adu_mi (nu
- exact ce si-i ceard, dorinla
gtia lui era sd ri-
mind singur cu Clara), adu-mi, te rog, un pa-
har cu api.
Rece? intrebe Heidi.
- Da, da, foarte rece, rispunse
-Heidi iegi, inchizind u;a in el.
urma ei.
Ei, gi acum, scumpa mea Clara, incepu
-
domnul Sesemann, lipindu-se de copilul lli,
am si te rog si rispunzi cit se poate de lim_
pede la tot ce te voi intreba. tntii: ce fel de
animale a adus in casi prietena ta, incit s_o
faci pe domnigoara Rottenmeier si creadi ci
nu_e in toate mintile? Ai putea tu si_mi spui?
Clara ii povesti despre toate intimplirile
petrecute in casi, de la venirea lui Heidi, des_
pre spaima domnigoarei Rottenmeier la vede_
rea pisiculelor gi despre saltul ei caraghios.
Domnul Sesemann rise cu poftd, apoi o in_
trebi:
Agadar, tu nu vrei s-o trimitem inapoi?
-
Cum s-ar zice, nu te-ai plictisit de ea?
Nu, titicule, si n-o trimi;il Nici nu gtii
-
ce repede imi trece timpul de cind e ea aici !
In fiecare zi se petrece ceva vesel in casd gi
Heidi imi poveste$te mereu despre tot felul de
lucruri frumoase! ...
Bine, bine, am infeles. Dar, ia te uiti,
-
micufa ta prieteni a gi venit cu apa rece,
spuse domnul Sesemann, luind paharul din
mina fetilei.
- Da, api rece de la fintin6, finu si subli_
nieze Heidi.
Doar n-ai alergat pin[ la fintinl! spuse
-
Clara mirati.
Ba da, rispunse Heidi, 9i a trebuit sd
-
md duc departe, fiindci la prima fintini era
prea multi lume. Dar am luat-o pe alti
stradi gi, cum gi acolo era inghesuiali in jurul
fintinii, m-am dus mai departe, gi abia acolo
am umplut paharul. Un domn cu pirul alb
m-a rugat si vd urez sinitate, domnule Sese_
mann.
Cum vid, ai ficut o adevdrati excursie!
-
$i cine era, md rog, acel domn?
 IIEIDI. FIITITA
Nu qtiu, s-a apropiat de fintind, s-a ui-
tat- la mine 9i mi-a spus: ,,D6-mi qi mie s5
beau, dacl tot ai venit cu paharul". Dupd ce
a biut, m-a intrebat: ,,Cui ii duci apir?"
.,Domnului Sesemann", i-am rdspuns eu.
Cind a auzit asta, a ris cu poftd gi m-a rugat
sd vi urez multi sinitate 9i si vd priascd
apa...
Cine si-mi faci mie o urare atit de fru-
-
moas6? se intrebi domnul Sesemann. Cum
aratd acest domn? N-ai putea s6 mi-l descrii?
E un domn foarte vesel gi poarti un
- gros de aur, de care atirni ceva tot de
lanJ
aur, iar bastonul lui are un cap de cal, in-
cercd sd-i explice Heidi.
Domnul doctor! Da, bunul gi bdtrinul
- doctor! strigari, intr-un glas, Clara 9i
nostru
Iatal ei.
Domnul Sesemann rise cu poft6, inchipuin-
du-qi ce trebuie si-i fi trecut prin rninte bdtri-
nului sdu prieten, cind a vizut noua sa me-
todd de a-gi procura apd rece.
In aceeagi sear6, in timp ce discuta cu
domniqoara Rottenmeier despre treburile ca-
sei, domnul Sesemann ii spuse guvernantei ci
lVITJNTII,OR
micuta elveliand va r6mine la ei, aceasta fiind
dorinta Clarei, care a indrdgit-o foarte mult qi
pentru nimic in lume nu voia 35 se despartd
de ea.
De altfel, fetila e perfect sindtoasl 9i nu
- nici un motiv si fie
existi indepdrtata,
addugi el, apisind pe fiecare cuvint; de aceea.
aq dori si fie tratati intotdeauna cu blindele
9i gingigie, iar felul ei de a fi si nu fie socotit
o comportare anormali. Curind, o sd aveli gi
un ajutor. Soseqte mama mea, care urmeazA
sa ramlna arcl mal multa vreme $1, precum
;tifi, ea se intelege bine cu toatd lumea.
Desigur, domnule Sesemann, murmurA
-
guvernanta, dar pe fap ei nu se citea cd ar ii
prea incintatl de aceasti vizitit.
Dupd paisprezece zile de odihni, stlpinul
casei se pregitea si plece iar la Paris, unde il
a$teptau numeroase treburi. Pe micula Clara.
care nu era in stare si priceapd de ce trebuie
s-o piriseasci atit de repede, o linigti anun-
finou-i bucuria cd foarte curind va veni bu-
nica si stea cu ea.
$i, intr-adevdr, dupd plecarea lui drn
Frankfurt, doamna Sesemann igi anunld pen-
tru a doua zi sosirea, cerind s-o agtepte tra-
sura Ia gar5.

Capitolul 9
O BUNICA
Judecind dupi preg[tirile din seara aceea qi
din ziua urmdtoare, oricine ar fi putut s6-gi
dea seama ci bunica era a$teptate cu toate
cinstea cuvenitd. gi ci ea va avea un cuvint
-qreu de spus !n aceastd cas6. Tinette igi
puse
numaidecit o bonelicd albd ca laptele, iar Se-
bastian avu grijd sd fie peste tot cit mai multe
scaune, aga fel incit doamna Sesemann si se
poati ageza oriunde i-ar face plicere.
Domnigoara Rottenmeier controld. camerd
dup[ cameri, si vadd dacd totul era in or-
dine, avind griji in acest timp s[ stea cit mai
feapini, spre a-i face pe toJi sl infeleagd ci
daci in casi venea o stipini noui, domnia ei
nua-s-a incheiat.
In sfirpit, se auzi uruitul rofilor 9i, in clipa
urmdtoare, trisura se opri in fata casei. Se-
bastian gi Tinette coborird iute sd ia bagajele.
Domnigoara Rottenmeier ii urmi tanfog6, cu
pas domol, s-o primeasci pe doamna Sese-
mann,
Heidi primise porunci sd agtepte in camera
ei, pini va fi chematl,, cd,ci, fdri indoiali,
doamna Sesemann va dori mai intii si rd-
mini citeva clipe singuri, cu nepoata ei.
Heidi se aSezd pe marginea patului 9i se
apuc6 sd repete in gind cum sd-i vorbeasci
bunicii. Dar iati ci nu-i fu dat si aptepte
prea mult pi in pragul trgii apiru Tinette, ca-
rc-i spusc cu vocea ei uricioasd:
Coborifi in sala de studii.
-
42
Bunica o intimpini cu glas prietenos:
Vino mai aproape, copila mea, s6 te p.'r
-
vedea mai bine.
Bund ziua, stimati doamn6, ii spus,
- respectuoasd.
Heidi
Nu, nu, fetiJo, mie si nu-mi spui aga
- s6-mi spui simplu: bunico. Pentru copii
mie
mel vreau sd rimin intotdeauna aceeasi bu
n lca.
Heidi se uitd cu admiralie la bunica asti
atit de blajin6, care o fdcu sd se simti numai
decit in largul ei. Nu se mai sdtura privindu-
chipul frumos, impodobit de un pir alb, mi
nunat, ce se revirsa de sub pilirioara de md
tase neagrd.
Cum te cheam6? o intrebi ea.
- Heidi, rdspunse copila, dar trebuie si
-
md cheme 9i Adelheid qi si am mereu grijd si
rispund la acest nume.
Se simfea putrin vinovat6, uitind uneori ci
de fapt acesta era numele ei adevirat gi astfe
se intimpla si nu rdspundi pe loc la chemd
rile dom nigoarei Rottenmeier.
Aceasta tocmai intra pe ug6 gi, auzind des
pre ce-i vorba, ii spuse doamnei Sesemann
- A trebuit s6-i d[m un nume care, d,
bine de riu, si poatd fi rostit de fa15 cu toati
lumea. chiar daci ar fi fost vorba numai d,
servitori.. .
Dacd un copil are un nume al siu, nr
vld- nici un motiv sI i se dea un altul. o in
trerupse bitrina.
Domnigoara Rottenmeier se ardti foartr
mihniti, auzind-o pe bunicd cum ii spune fe
titei pe numele de risfit qi cum ii permite s-i
numeascd, simplu, ,,bunic6". Bitrina insi
avea pirerile ei gi nimeni n-ar fi fost in star,
s-o facd si li le schimbe. in ciuda virstei, en
vioaie gi avea o minte foarte ageri, astfel ci
nimic nu-i scipd din ceea ce se petrecea ir
casd. Se simlea aici de parc6. ar fi triit ir
aceasti casd de cind lumea. A dclua zi dimi
neaf6, se duse mai intii in dormitorul Clarer
Fetifa tocmai afipise din nou; se agezi un pi,
pe marginea patului gi iqi privi nepoata inde
lung, apoi se ridici 9i porni spre sufrageric
Negdsind acolo pe nimeni, ciocini la usi
domnigoarei Rottenmeier, care se ardtd foarte
mirati de aceastd vizitd neagteptati...
Heidi intr6 in camera bunicii si duod cc
aceasta ii ariti ci4ile, se apuc6 si le ris-
foiascd cu infrigurare. Era mut6 de admiralie
in fatra unor poze atit de frumoase; deodat6,
insd ochii i se umezird de lacrimi qi picurr
fierbinli incepuri sd i se prelingd pe obraji.
VSzuse o pozb cu un cimp veTl qi frumos, pe
care pdgtea o turm[ de vite. In mijlocul tur-
mei se afla pistorul, sprijinit in toiag. Totul
in jur era scildat intr-o lumini aurie, cici
soarele tocmai se l6sa in asfintit. Bunica o lud
de mlna cu glnga$le $r-l spuse:
Hai, nu mai plinge. fetila mea. Poza
-
asta ii-a amintit, desigur, ceva ce te face si
suferi, nu-i aqa? Uite, vezi, sub ea e scrisd tr
poveste frumoasi. Dacd vrei, !i-o povestesc.
$i mai sint gi altele in cartea asta, gi tot atit
de frumoase. Hai, $terge-ti lacrimile gi nu mai
plinge. Ala, qi acum sintem din nou vesele.
Peste putrin, timp, nelol lnceta sa mal
plin96.
Spune-mi, te rog, o intreb6 apoi bunica;
-
cum stai tu cu inviidtura? Ai invdtat sd ci-
tegti'?
Oh, ou, rdspunse Heidi suspinind; qi
-
$tiu prea bine cd cu nici nu sint in stare si in-
v61...
- Dar de ce, fetilo?
Pentru c6 e tare greu. Cititul nu se
poate invdla, aSa mi-a spus Peter; el incearci
mereu, dar degeaba...
Me rog, rdspunse bunica; s-ar putea ca
-
Peter sd nu fie in stare sd invete, dar tu, tu
e$ti o fetile cuminte gi trebuie s5 fii atentd la
tot
t o ce spune domnul preceptor. Numai a$a ai
Sa inve[i...
Niciodatd, spuse Heidi, oftind.
- Ascultd, Heidi, o linigti bunica, pin6. azr
-
n-ai invllat si citeqti fiindci l-ai crezut pe Pe-
IL'r, acum lnsa te r0g Sa mA Crezr pe mlne $l
.ri sd vezi ce repede ai sl invegi sd citegti prr-
,,cgtile astea minunate. Numai in felul [sta ai
riltr'l \i at'li ce s-a intinrplat cu pdstorul 5i cu
lurma lui. Nu crezi cL am dreptate, feti;o?
Ba da, rbspunse Heidi. Aq vrea sd inval
si- crtesc...
Foarte bine, copila mea; cu putine
voinlaosd meargi totul. Aga, qi acum sA
luim c6rtile qi sd mergem la Clara.
Din ziua in care domni$oara Rottenmeier tr
impiedicase si fugd, in sufletul copilei s-a
schimbat ceva. Din clipa aceea, Heidi gi-a dat
seama cd va trebui sd rimini mai multA
vreme la Frankfurt gi nu va putea sd se in-
toarcd acasi oricind., aqa cum ii flgdduise
Dete. A infeles cd domnul Sesemann s-ar ne-
cdji de plecarea ei qi ar spune despre ea cA r
o fetili rea gi nerecunoscdtoare, ata cum 1'a-
cuse, inainte, domnig.rara Rottenmeier. Se
speria numai la gindul ci bunica asta noua.
atit de bund 9i de prietenoasi, ar putea fi 1.,
fel de r[utdcioasi ca domnigoara Rottenmer;r
dacd i-ar spune cd vrea sd-i pirdseasca.
$i totugi, dorul de-acasd cregtea mere u l::
inima ei. Nici poft6 de mincare nu mai ar.-.,
qi, din zr in zi, era tot mai palida.
Adeseori, seara, nu putea s6 adoarma d-.ir
foarte.' foarte tirziu, cdci, de indatA ce :r'
culca, pe dinaintea ochilor incepeau sA r .-'
perinde munlii poleili de revdrsatul zrrriltrr :r
pdqunile smdlluite de flori multicolore: cind.
in sfirgit, izbutea sd adoarmd, ii apdreau in
vis creasta muntelui Falkniss gi ghelarul
aprins de fldcdrile purpurii ale amurgului. Dr-
mineatra se trezea gata sd dea luga in faga ca-
banei, dar mare ii era dezamigirea cind i>i
dddea seama cd se afld in patul ei alb din
Frankfurt. Atunci isi ascundea capul sub
pern6,, cuprinsd de un plins sfigietor.
Bunica o simli numaidecit cit estc de abi-
tut6. Ldsd si treacd doue-trei zile, dar. vdzind
fafa vegnic plinsi a copilei, rr chema intr-rr cji-
mineafd in camcra ei gi tr intrebd, r, 6u1.r5ie.
de ce e nccijitd. Heidi nu vtria sd pard tr t'i-
in(i nerecur.)r)scetr)are in ochii acestei bunrcr
atit de bla.jinc pi de cumsecade. de aceea ir
rispunsc cu tristele in glas:
Nu ptrt sd vd spun...
- Dar Clarei ai outea sd-i soui'l intrebA
-
batrina cu blirrcielc.
 Nici ei, mdrturisi Heidi fdrd govlire.
Bunica igi didu seama cit e de nefericiti si
r se fdcu mil6 de ea.
La o siptimind dupi aceea, preceptorul
ceru sd fie primit de doamna Sesemann.
Aceasta il pofti si ia loc 9i, dupi obignuitele
cuvinte de bun venit, il intrebS:
Ce s-a intimplat?!? Sper ci nu aveii
- proaste sau vreo plingere de fdcut??
veqti
Dimpotrivd, rdspunse bucuros precepto-
- s-a petrecut un lucru la care nu md mai
rul;
agteptam gi, dacd tinem seama de ce a fost
inainte, a$ putea spune ci e... un adevdrat
miracol.
- Nu cumva Heidi a invitat si citeasci?
spuse bltrina intr-o doa16.
intocmai, distinsi doamni. intocmai!
-
izbucni preceptorul cu insuflelire. Vizind ci
nu-i in stare sd tini minte semnele, m-am gin-
dit s-o invdtr alfabetul cu mijloacele cele mai
simple 9i iatd cd, intr-un timp foarte scurt, a$
putea spune peste noapte, acest copil a invi-
tat si citeascd cum n-a izbutit niciodatd sd ci-
44
teasci un incepitor. Dar partea cea mai inte-
resanti este cb dumneavoastri v-ati dat
seama numaidecit de acest lucru care, cinstit
vorbind, pirea cu neputintd de infiptuit.
In viali se petrec multe lucruri nemai-
-
pomenite, spuse zimbind doamna Sesemann.
De pildi, acum, ne putem bucura de doui in-
timplSri fericite: dorinla de invS(itu16, care la
rindul ei a dus la o nou6. 9i mai bund metodd
de predare. $i una gi cealaltd sint la fel de
liudabile, iar noud nu ne rdmine decit sd ne
bucurim de aceste progrese 9i s5 ni le dorim
in+,continuare.
ll insoti apoi pe preceptor in sala de studii,
^
pentru a se incredinta personal de adevirul
acestei veqti imbucurdtoare. Heidi stitea ald-
turi de Clara gi, pe mdsurd ce pitrundea in
miezul povestirii, citea cu tot mai multd infl1-
cirare.. .
Cind se asezard,la masa de seri, Heidi ziri
in fap ei cartea care-i plicuse atit de mult,
cu o copertd nespus de frumos ilustratS. ii
aruncd bunicii o privire intrebdtoare si
aceasta se grebi s6-i spuni., clitinind din cap:
Da, fetifo, e a ta.
- De tot? intrebi Heidi, rogie in obraji de
-
bucurie. $i-o sl pot s-o iau cu mine cind o sd
plec?
Da, incuviinfi bunica, iar de miine in-
-
cepem s-o citim amindoui.
- Tu insi n-ai si pleci, nu-i aga? se ames-
teci in vorbi Clara. Dupi plecarea bunicii,
rimii cu mine gi ai si vezi ce bine are si fie.
Pini la culbare, cele doui fetige nu se mai
siturari risfoind cartea si admirind fiecare
pozi in parte.
Seari de seari, dupi cini, bunica o ruga pe
Heidi si-i citeasci o poveste. Fetiga nu mai
putea de fericire. Citea repede gi cu multi
ugurinti povegti de o neasemuiti frumusele,
pe care acum le intelegea gi mai bine, cdci, in
acest timp, bunica avea grijd sd-i dea mereu
tot felul de ldmuriri...
Heidi se uita intotdeauna cu incintare la
poza ciobinagului care, sprijinit in toiagul lui.
pizea bucuros turma de oi gi capre a tatilui
-+ In altd pozir, insd, el apirea slab gi
sdu.
zdrenfiros. Pirisise casa pirinteascl qi ple-
case intr-o Jari striini, unde pierduse banir
cipdtali de la tatil siu li acum era nevoit s6
pdzeascl o turmi de porci, cu care impd4ea
o hranl ingrozitoare. in poza asta, cerul era
mai pulin luminos, iar pajigtea era cenugie gi
acoperiti de brumi. Urma apoi a treia poz6,
in care bltrinul tatd alerga cu bralele deschise
in intimpinarea fiului siu, fericit cd poate sd-l
ierte. Dintre toate povegtile, pe asta o indrA-
gise Heidi cel mai mult. O citea acleseori, as-
cultind intotdeauna, cu incintare, explicaliile
pe care i le didea bunica. Mai erau multe po-
vestiri frumoase in aceasti carte pi Heidi le
citea pe toate cu interes gi cu nesal; zilele tre-
ceau $l ele cu repezrclune $l lata ca sosl tl
clipa cind bunica incepu si vorbeascd de
apropiata sa plecare.

Capitolul 10
HEIDI CISTIGA $r PIERDE
Dupi-amiezile, in timp ce Clara gi domni-
goara Rottenmeier se odihneau, bunica o
chema pe Heidi in camera ei gi stitea cu ea
de vorbi, despre tot felul de lucruri.
Bunica avea intotdeauna la indemini nigte
resturi de stof6 gi citeva pipugi drigitaSe ti o
invila pe Heidi si le faci rochile, gortulefe gi
alte haine de toati frumusetea. lncet, incet,
frri s6-gi dea seama, Heidi inviti sd coas6.
Dar cel mai mult ii plicea s-o asculte pe bu-
nica citindu-i povestirile ei indrigite. in tul-
burarea ei nemirginitl, trdia alituri de eroii
acestor povestiri toate bucuriile gi suferinfele
lor qi, in inchipuirea ei de copil, personajele
cipitau infiligiri apropiate de fiinfele pe care
ea le cunogtea in realitate.
De la o vreme. Heidi nu mai era atit de ve-
sel6. Clipele de fericire ce ficeau si i se lumi-
neze ochii erau din ce in ce mai putine. Bu-
nica simti gi aceasti schimbare in sufletul co-
pilului.
Intr-o dimineall, in timp ce Clara mai dor-
mea, o chemi pe Heidi in camera ei. Heidi
46
veni, finind la subsuoari cartea de care nu se
mai putea despirli, 9i se agezi cuminte lingi
buna ei prieteni.
Ce-i cu tine,
ne, copila mea, de nq mai egti
atit de veseli? intrebi cu griji bunica. Ce te
frimint6? Vechile necazuri?
Da, mirturisi Heidi, dind din cap.
Te rogi lui dumnezeu si te ajute si te
Iacl mai buni 9i si-fi indeplineasci dorintele?
Nu, raspunse Ieula, acum nu ma mat
rog.
De ce?
- Fiindci nu ajuti la nimic. Degeaba
-
m-am rugat, cb dumnezeu tot nu m-a auzit.
- De unde gtii? intrebi bunica.
Fiindci m-am rugat s[ptimini in gir $r
nu- m-a ascultat niciodati, rispunse Heidr cu
amitdciune, dupi o clipi de ticere.
Fetila mea, spuse bunica, tu trebuie s6
-
ai incredere in tot ceea ce este bun gi frumos
pe aceasti lume. Chiar daci nu ne putem da
seama intotdeauna ce este mai bun pentru
noi, nu trebuie si ne pierdem niciodati incre-
derea... Ai inteles, fetila mea?
Da, rispunse Heidi. de data asta firi
-
goviire.
Foarte bine, fetila mea, egti o copili cu-
- gi toate o si gi se implineascl in viafl...
minte
$i rostind aceste cuvinte, bunica ii mingiie
obrajii, cu duioqie...
ln sfirgit, sosi $i ziua despirtirii. Dar bu-
nica avu grijd si potriveasci lucrurile in aga
fel, incit si nu fie o zi tristd ci, dimpotrivi, o
zi plinb, de veselie, pini in ultima clipi, cind
vizitiul trase trisura la scari.
Dupd plecarea bunicii, copiii simlird un gol
mare in sufletul lor. Clara era mute gi poso-
moriti. Heidi 9i Clara stiteau ticute gi, in
gind, igi puneau intreb'area cum vor putea trii
fEri bunica. A doua zi. la ara la care bunica
obignuia s[-i citeasci, Heidi aduse cartea ei
indrigiti gi-i spuse Clarei:
Hai s6-fi citesc o poveste, vrei?
-Clara se ardtd foarte incintati de propune-
rea prietenei sale 9i Heidi se apuci si ci-
teasci. De abia citise citeva rinduri dintr-o
povestein care era vorba despre o buntcd
moarti, 9i izbucni intr-un plins sfigietor:
Acum bunica de la munte a murit gi eu
- si mi mai pot intoarce la ea, ca s6-i
n-am
dau piinile proaspete, bolborosi ea, printre
sughiluri.
Clara incerci s-o linigteascd, spunindu-i cd
nu bunica de la munte murise, ci in povestire
era vorba despre o alti bunic6. Heidi credea
insi atit de mult in ceea ce citea, incit Clarei
ii fu tare greu s-o facd sd i,nteleagd deosebirea
dintre o poveste gi viala de toate zilele. In
cele din urm6 izbuti, dar gindul ci bunica pu-
tea sd moari in lipsa ei continua s-o frimintc
mereu pe micuta Heidi.
Domnigoara Rottenmeier intri in camerd
;i, vdzind cit de mult se striduiegte Clara s-o
Iinigteasci pe aceasti zvdpbiatd cu ochii ine-
cali in lacrimi, se apropie de ea li-i spuse cu
toata aspnmea:
Adelheid, vdicirelile tale sint necugetatc
-
;i fdri temei qi dac6 nu te astimperi qi te mat
prind plingind, i1i iau cartea gi nu 1i-o mai
ciau niciodatb, ai intreles?!?
Cuvintele ristite ale guvernantei avurd da-
rul s-o sperie pe Heidi, care, de fricd, se f6cu
.rlba ca varul. Cici, in afard de Clara, cartea
asta era pentru ea lucrul cel mai de prel in
aceasti casi.
De aceea, incetd pe loc si mai plingd gi.
qtergindu-qi la iuteald lacrimile, se ciznea din
risputeri si n-o mai podideasci plinsul. De
atunci, marea ei griji era s6 nu mai verse la-
crimi de fatri cu domnipoara Rottenmeier qi
nu o dati Clara o intreba:
Ce-i cu tine, Heidi, de ce te strimbi in
- ista? Niciodati nu te-am vizut aqa...
halul
Dar strimbiturile ei aveau rostul de a nu
trezi atenlia guvernantei, cici in felul [sta ili
indbugea plinsul. Curind, Heidi iti pierdu de
tot pofta de mincare. Sllbea mereu gi era din
ce in ce mai palidS. Bunul Sebastian nu putea
si mai indure vizind-o cum se stinge gi nu ..,
datd, cind Heidi nu voia si minince, ii spu-
nea cu o voce pirinteascd:
Luafi, micuf1 domnigoari, de ce numai
-
rr lingurd'l luagi doud, nici nu $titi ce gustoasi
e...
Dar blindelea lui era zadarnicd.
Seara, cind se culca, Heidi zirea mereu ir.
tafa ei munfii 9i pajigtile inverzite gi tristele;
care o cuprindea era atit de mare, incit igi a.-
cundea capul sub pernd ca s6 nu i se audA
plinsul. Vremea trecea qi Heidi nu mai gtia
dacd e vard sau iarnd, c6.ci zidurile din lurul
casei erau vegnic cenuqii. De iegit, iegeau
foarte rar, cbci Clara nu era in stare sd faci tr
plimbare mai lun96...

Capitolul 11
SEARA DE VARA LA MUNTE
Domnul Sesemann urci sprinten scara gi
bitu la uga domnigoarei Rottenmeier. Trezitd"
din somn la o ori atit de neagteptati, guver-
nanta siri in sus, scofind un gipit de spaimi.
In aceeagi clipi auzi vocea stipinului ei:
Ve rog sd coboriti cit mai repede in su-
-
fragerie, si facem pregitirile de drum...
ErA ora patru gi jumitate. Niciodati nu se
mai sculase domnigoara Rottenmeier atit de
devreme. Buimaci de somn 9i speriati de
graba stipinului, nu mai gtia ce face. Trigea
pe ea rochie dupi rochie, le scotea gi le
arunca de colo pini colo, ca apoi si le caute
din nou prin toati inciperea.
In acest timp, domnul Sesemann apisa de
zor pe butoanele soneriei, alarmindu-i pe toli
servitorii.
Coboriri, pe rind, in sufragerie. Domnul
Sesemann avea o mind atit de odihnitl 9i pi-
rea atit de vesel, incit era limpede ci nu vi-
zuse nici urmi de stafie. ii porunci lui Jo-
hann si pregiteasci trisura, iar Tinettei ii
ceru s-o trezeasci pe Heidi si s-o imbrace de
48
drum. 1l trimise apoi pe Sebastian s-o caut
pe Dete, care lucra undeva prin apropiere. i,
sfirgit, cobori li domnigoara Rottenmeiel
care, de bine de riu, izbutise pini la urmi s
se imbrace 9i sise aranjeze un pic. De emoti
igi pusese piliria de-a-ndoaselea, lisind im
presia ci merge cu spatele inainte. Era bo
sumflati Si avea un aer foarte misterios
Domnul Sesemann puse toate astea pe seaml
zdplcelii stirnite dr de$teptarea atit de mati
nali. O lisi citeva clipe si se dezmeticeasc6
apoi ii spuse si pregiteasci repede geamanta
nul micufei elvefiene gi si puni in el cit ma
multe din imbricimintea Clarei.
Guvernanta rim5.sese incremeniti, negtiinr
ce si mai cread[. Se agteptase si aud6 de li
stipinul ei o descriere nemaipomeniti in legi
turi cu aparigia strigoilor in timpul nopfii gi
cind colo, primea nigte porunci care nu-i fi
ceau nici o pl6cere. Stitea neclintiti, agtep
tind o explicafie din partea domnului Sese
mann. Acesta ins[ nici nu se gindea si-i ma
dea gi alte aminunte; pirisi sufrageria, li
sind-o pe guvernanti cu gura ciscati de ui
mire, 9i se duse in camera fiicei lui. Mirati dt
zarva din cas6, Clara trdgea cu urechea, in,
cercind si afle ce se intimplase. Pirintele st
agezi lingi patul ei pi-i povesti, pe larg, ade.
virul despre fantoma ce-gi fbcea aparilie
noapte de noapte, gi-i spuse c6, dupi pireree
doctorului, Heidi era foarte bolnavd gi, daci
nu vor fi luate imediat misurile cuvenite. ar
putea se umble mai departe, nopti in gir, pe
acoperigul casei, ceea ce, fh.ri indoiali. ar fr
foarte primejdios pentru ea. De aceea, a lual
hotirirea s-o trimiti cit mai grabnic inapoi, la
bunicul ei, socotind cd nu-gi poate asuma ris.
punderea de a o mai refine la Frankfurt. ln.
cheie ardtindu-gi convingerea ci fiica lui va
infelege situalia gi va fi de aceeagi pirere cu
tatil ei, aceasta fiind, dealtfel, singura gi cea
mai bunl misuri ce putea fi luatd.
in primele clipe, Claia se impotrivi, invo-
cind tot felul de motive. Tatil ei era de nein-
duplecat. Ca s-o linigteasci, ii figidui ci la
anul^vor face, impreuni, o cilitorie in Elve-
tia. In cele din urmi, neavind incotro, Clara
se supuse hotiririi tatdlui siu, cerind in
schimb sd i se inglduie sd pund in geamanta-
nul lui Heidi tot ce qtia cd i-ar face mai
multi plecere. Domnul Sesemann nu avu nl-
mic impotrivi, 9i astfel Clara ii pregdti priete-
nei sale un trusou de toatd frumuse{ea.
in sfirgit' sosi qi Dete. Agtepta ingrijoratd
in anticamerd, spunindu-gi in sinea ei cd, de
bund seami, s-a petrecut ceva cu totul neo-
bignuit, de vreme ce era chematd cu noaptea
in cap. Domnul Sesemann ii explicd despre
ce-i vorba qi o rugd s-o duci pe Heidi, chiar
azi, la bunicul ei. Mdtuga Dete se sperie au-
zind aceastd veste, cici atunci.' la despdrfire,
Unchiul din muntri le spusese cu toati hotdri-
rea cd nu vrea si le mai vadd niciodatd in
ochii lui. Socotind ci n-ar fi deloc nimerit
sd-i duci inapoi copilul, dupd ce i-l incredin-
fase gi apoi il luase dupi doi ani' incepu s6
turuie verzi qi uscate, spunind cd azi nu
poate, ci e tare ocupat6, cd miine e cu nepu-
tinld sd-qi pirdseasci lucrul, iar in zilele ur-
mitoare, cu atit mai pu1in. Domnul Sesemann
igi dddu numaidecit seama cum stau lucrurile
;i o l6si sd. plece, fbrd s[-i mai spund nimic.
.Apoi il chemi la el pe Sebastian qi il anunld
cd va trebui s-o ducd pe Heidi acasd. la buni-
cul ei.
Dupd-amiaz6, ve\i ajunge la Basel, spuse
el,- unde vefi rdmine peste noapte, iar miine
dimineatd vi continuatri drumul spre Dorfli.
Iat6 adresa unui hotel bun din Basel si ai
grili sd alegi, pentru copil, camera cea mai
bund. Dupd ce se culcd, sd inchizi ferestrele gi
sa incui u$a cu cheia, cdci fetila e somnam-
buld qi ar fi foarte primejdios dacd s-ar duce
la miezui noptii sd deschidi uga de la inrrare,
intr-o casi strdini.
- Aaal ficu Sebastian, uluit, dindu-gi
seama de adevdrul cu strigoii ce bintuiau
casa.
Da, aga e, il asiguri incd o datd st6pi-
nul- sdu. Acum ai infeles, sper c6 sintetri amin-
dor. 9r tu gi Johann, nigte fricogi fdrd pereche.
Si rostind aceste cuvinte, se agezd la birou si
lncepu sd-r scrie o scrisoare luned Unchiului
11n rnrrnti
In timp ce stipinul scria, Sebastian sta pro-
lapit in rnijlocul oddii qi repeta mereu:
Ce bine era dacd nu mi ldsam impins
-
de Johann inapoi in salon gi fugeam dupA
ardtarea a lbd ! .. .
Acum avea curaj, cdci incdperea era l-umr-
natd $i se puteau vedea toate ungherele. Intre
timp, Tinette o trezise pe Heidi 9i o imbrA-
case la iuteald cu rochia ei de duminici, {brA
insi si-i spuni vreun cuvint.
Domnul Sesemann se inapoie in sufragerie.
unde era pregdtit micul dejun.
De ce n-a venit cooilul? intrebd el.
-Heidi sosi curind qi-i dddu bunir dimineala.
Ce-ai zice, micufo, o intimpind el cu
- blindefea, dacd azi te-ai intoarce la tine
toatd
acasd'l
Acasd?!'? repeti Heidi, pilind. La auzul
-
acestei ve$ti atit de neagteptate, nu mai era in
stare sd sufle nici o vorbI.
Nu vrei'/ o intrebd domnul Sesemann.
- Ba da, izbuti sd murmure Heidi. \'reau.
- sd nu vreau!...
cum
Atunci si mincdm gi pe urm6. in rri-
-
suri !
Heidi era atit de tulburatd, incit nu purea
si inghitd nici o imbucdturd qi nu-;i dddea
seama daca e lreaz6, sau dacd viseazd gi se in-
treba mereu dacd nu va pdtri ca in noaptea
trecutd, cind s-a trezil, f6,rd, voia ei, in pragul
porf ii, in cimaqd de noapte.
Nu trebuie sd ne prindd mirarea cd mi-
-
cuta nu mdninc6. E un lucru cit se poate de
firesc, spuse domnul Sesemann gi-i porunci
domniqoarei Rottenmeier sd-i dea lui Heidi
merinde Dentru drum.
Heidi pdrdsi sufrageria gi se duse se stea cu
Clara. In mijlocul camerei se afla un geaman-
tan mare, neinchis.
Vino s5, vezi qi tu ce-am pus in el, ir
-
spuse Clara, qi s[-mi spui, te rog, daca i1i
place... $i numaidecit ingird in fap ei o mul-
time de lucruri: rochitre, batiste, galuri de tor
felul. Apoi, cu un aer triumfator, ii ardtd un
cogulel in care se aflau doudsprezece piinicele
albe, proaspete. La vederea lor. Heidi nu s.-
mai putu stdpini qi incepu sa sari in sus de
bucurie. Cele doua prietene erau atit de ve-
:ele, incit nimdnui nu i-ar fi dat prin minte
peste citeva clipe aveau sd se despartd. De
altfel, nici nu avurd timp sd se intristeze, cdci
rru duri mult li-l auzir6. pe Sebatian strigind:
-'Trdsura
vi aqteapti!
Heidi didu fuga in camera ei 9i,trigind de
sub perni cartea capatatd de t^ bunica, oe
t<7,
care nu se desplrfea niciodat6, o viri iute ln
coqulet, sub piinitre. Apoi deschise repede du-
lapul 9i scoase din el o bucatd de pinzd ro9ie,
in care era impachetati pildria ei de paie. i;;i
puse la iuleald pdldria de sdrbdtoare, iar bu-
cata de pinz5. o impituri frumos gi o aqezd cu
grijd in cogulef, pe urmd se repezi din nou in
odaia Clarei, ca s6-gi imbr6figeze cu dragoste
prietena gi, in sfirgit, se apropie de domnul
Sesemann, care o lud de mina si o conduse
oini la trisu16.
Domnigoara Rottenmeier agtepta jos, in
capul scirii, ca sd-qi ia r[mas bun de la ml-
c uta elvef iand.
Adelheid, strigi ea indignatd, zdrind bu-
cata de pinzd rogie. Doar n-ai de gind sd pleci
din casa noastrd cu aceastd cirpd, care nu i1i
t'olosegte la nimic. $i, in culmea indigndrii,
smulse pinza din coguletr 9i o arunci pe Jos.
Heidi nu indrdznea s-o ridice. Se uita la
domnul Sesemann cu o privire atit de trista,
de parci in clipa aceea i-ar fi luat cineva co-
moara cea mai de pre1.
Domnigoard Rottenmeier, spuse in cele
- urm[ stdpinul casei, induiogat de chipul
din
abdtut al copilului. Vi rog s-o ldsali sd ia de
aici tot ce vrea, chiar gi pisici sau broagte 1es-
toase, dacd ii face pl5cere acest lucru.
Auzindu-I, Heidi prinse curaj ;i se aplecd
s6-qi ia pachetul. Cind ajunse in faJa trdsurii,
domnul Sesemann igi lui rdmas bun de la ea
cu toatd cildura. Ii spuse ci atit el, cit mar
ales fiica lui se vor gindi adeseori la ea cu dor
gi drag, apoi ii urd drum bun li multd sdn[-
tate. La rindul ei, Heidi ii mullumi din inimd
pentru bundtatea pe care i-o aritase gi il rugi
s6-i transmiti gi doctorului mullumirile ei gi
cele mai bune urdri. igi aminti ci, in ajun.
doctorul ii spusese cd totul se va sfirgi cu
50
bine pentru ea 9i era incredin;atA ci batrinu
doctor nu era strain de fericirea ei Domnu,
Sesemann ii faeddui sa-i indeolineasca acea:ri
dorinlS 9i, dupa ce-i mai urd o dati drunr
bun, trisura porni...
La scurt timp dupd aceea, Heidi se afla in
tren, finind co;uletrul in brafe, cu toatd stra;-
nicia. Nu voia sd-l lase nici o cliod oe miini
strdine. Citeva ore rdmase cit se poate de li-
niqtiti. Apoi, deodatd, iqi dddu seama cd era
in drum spre casd gi pe dinaintea ochilor irr-
cepurd sd ise perinde liguri cuntrscute: buni-
cul, Peter, bunica... Gindul ei se opri la bu-
nica gi, dupd un timp, il intrebi pe Sebastran:
Sinteti sigur cd bunica mea din munli
-
n-a murit?
Eu cred ci e in viatrd, rispunse Sebas-
-
tian liniqtit.
Heidi se uit6 de citeva ori, indelung, la pii-
nicile albe din coqulel 9i nu mai putea de bu-
curie, gindindu-se la clipa in care avea sd le
inSire pe masa bunicii.
Dupa un timp. intrebd din nou:
_ Lreoell. lnlr-aoevar. ca bunica mai
-
trdieg
riegte?
trdiasci? bolborosi Sebas-
-Decesdnu
lla n, pe.lumltate adormit.
Curind adormi qi Heidi, istovitd de ()
noapte atit de agitati. Nu se trezi decit in
momentul in care Sebastian o apucd de minA
gi., scuturind-o u;or, ii spuse incet la ureche:
Gata, micutd domnigoari, am ajuns la
-
Basel.
A doua zr mai avurd de mers citeva ceasurl
cu trenul. In acest timo Heidi nu ldsi nici o
clipd coguleiul din bra1e. Stitea cuminte, firi
sd scoatd o vorbi, qi privea mereu pe fereas-
trd, cuprinsi de emofia apropierii de locurile
ei natale. Cind se a$tepta mai pufin, se auz,i
strigdtul conducitorului:,,Mayenfeld". Sbrrra
amindoi de pe scaun, Sebastian inqfdcd la iu-
teal6 geamantanul ii coboriri din vagon' in
mare grabd. Nici n-apucard si pund bine pi-
ciorul pe peron gi trenul porni din nou lu
vale. Sebastian se uite in urma lui. cu perere
de rdu, c[ci i-ar fi fdcut mai multi pldcerc sa
cdldtoreascd mai departe decit sd bati. pe 1rrs,
un drum necunr)scut. la capdtul caruia il a5-
tepta un urcu$ anevoios. Nu mai p6[ise nicio-
datd aga ceva, iar drumurile in tara asta
striini i se pdreau nespus de primejdioase. Se
uitd bine in jurul lui, ciutind sigeata ce ln-
dica drumul spre Dorfli. Nu departe de gari
zd.rt o ciruld incdrcati cu doi saci, trasi de
un cal costeliv, inaintea cdruia p6:gea domol
un bdrbat inalt qi spitos. Se apropie de el qi il
intrebi:
Dacd nu vd supdLratri, care e drumul cel
- sigur spre Dorfli?
mai
Aici toate drumurile sint sigure, ii ras-
- omul binevoitor.
punse
Atunci Sebastian il intrebd. din nou. care e
drumul cel mai putin primejdios qi cum ar
putea si ajungd mai ugor:, cu geamantanul,
pini sus.
Cdrulagul il mdsurd din ochi ;i,, dupd un
iimp de gindire, ii spuse ci i-l duce el, cu
condilia si nu fie prea greu. $i tot aga, din
r orbd in vorb6, se invoird pind la urmd s-o ta
;i pe Heidi, pini la Dorfli.
De acolo' adiugd cdrufaqul' gisegte ea
- cineva s-o insoteasci pini sus, la bunicul
.'i
.
Nu e nevoie, spuse Heidi, care ascultase
-
cu atentie convorbirea dintre cei doi bdrbali.
De acolo md duc sinsurd. cdci cunosc foarte
bine drumul.
Sebastian era fericit cd scdpase de povara
grea a urcugului. O chemi pe Heidi lingi el
;i. cu un aer foarte misterios, ii inmind un
pachet greu 5i o scrisoare. ii lamuri ca e
\ orba de un dar din partea domnului Sese-
mann, pe care trebuia si-l pund bine in cogu-
re1. iar scrisoarea sd i-o dea bunicului. Dupd
rceea, ii mai atrase de citeva ori atenJia sd nu
:iardd nimic.
Nici o gn1i, ll asleura t_letol. nu vol
-
:ierde nimic...
il
ajutd pe Sebatian sd salte gea-
Cdrutaqul
nantanul in cdrutd. dpoi, o aqezi pe Heidi
:r caprd qi Sebastian ii strinse mina, de rd-
ras bun. O mai sfitui inci o datd si fie cu
:lir in patru 9i si nu lase nici o clipd cogule-
:-.. din mind, cdci, potrivit poruncii stdpinului
sdu, ar fi trebuit sd meargd cu Heidi pind sus.
ca sd fie sigur ci a ajuns cu bine la bunicul
'""
In sfir;;it, ciruta porni la deal. Sebastian o
urmdri un timp, apoi se agezi pe o banc6, in
micufa gari, agteptind cu neribdare s5 so-
seascd un tren.
Cdrutagul nu era nimeni altul decit bruta-
rul din Dorfli., care venise la Mayenfeld dupd
fiind. N-o vdzuse niciodatd pe Heidi, in
schimb ii cunoscuse bine pe plrinlii ei $i, ca
tofi oamenii din sat, qtia cd locuise doi ani la
Unchiul din munti. iti dddu numaidecit
seama cd fetitra era nepoata morocinosulur
bdtrin gi era curios sd afle de ce se intorcea
de la Frankfurt, dupd un timp atit de scurt.
Frdmintat de acest gind, nu mai avu ribdarc
si, la un moment dat, deschise vorba:
Spune-mi, tu egti copilul care, pind nu
de- mult, a stat la Unchiul din mun;i?
Da, eu sint, rdspunse Heidi, cu mindne
ln-gras.
- Pei, atunci, inseamni cd nu te-ai simgit
prea bine la Frankfurt, de vreme ce te intorci
atit de repede?
Nu, nu-i aga. Domnul Sesemann qi fiica
lui- s-au purtat cu mine cum nu se poate mal
frumos. il contrazise Heidi.
- $i-atunci de ce n-ai rdmas la ei, daca
te-ai simlit acolo atit de bine?
Fiindci domnul Sesemann mi-a dat
-
voie sd vin inapoi, acas6...
- Bine, bine, fi-a dat voie, dar eu tot nu
infeleg de ce te-ai intors, daca te simtreai la ei
atit de bine...
Cum, de ce'J Fiindci la bunicul mi-e de
-
o mie de ori mai bine decit oriunde pe lume.
Me rog, asta eu nu am de unde sd gttu.
-
mormii neincrezdtor brutarul. Dar s-ar putea
ca, mai tirziu, sd gindegti altfel...
Apoi murmurd pentru sine: ,,Ce ciudat, sd
vind inapoi, de la bogitria orapului la sdricia
din munte". Dupd care, incepu sd fluiere in
surdind gi tot drumul nu mai scoase o vorbd.
Heidi se uita mereu in jurul ei. Pe mdsurd cc
se apropiau de Dorfli. era din ce in ce mai
emofionatd. Recunogtea pind 9i copacri de pe
marginea drumului. Deodata. la o cotitura,
ziri piscurile inalte ale stincilor Falkniss. Pd-
reau ce o salutd. gi-i ureazd bun venit, iar ne-
ribdarea ei nu mai cunoitea margini. Era ga-
ta-gata se sare din cdrutri gi s-o rupd la fuga,
pina in sat. Cind ajunseri in Dorfli, ceasul
din turnul bisericii bdtea ora cinci. in jurul
cdrutrei se adund pe loc o droaie de femei gi
de copii. Geamantanul fetilei le atrdsese aten-
1ia gi toli erau curiogi si afle de la ea cit mai
multe. Brutarul o ajutd si coboare de pe ca-
pr6, iar Heidi, dupd ce ii mulgumi frumos gi-i
spuse ci geamantanul o sI vind sd-l ia bunr-
cul a doua zi, porni la deal, cu coguleful in
bra1e. Zadarnicd-i era insd graba cdci, la tot
pasul, oamenii o opreau gi n-o mai sldbeau
cu intrebirile. in cele din urm[. fata ei neca-
jitn ii ficu pe toti s-o lase sd treac6. Sdtenii
prlveau supirarea ei ca un semn al fricrr, qr
astfel aveau un nou prilej sd spuni ci, de un
an incoace, Unchiul din mun(i se inrS.ise qi
mai mult gi nu incape indoiali cd dacd Heidi
ar avea un alt loc pe aceastd lume, nu s-ar
duce acum in cuibul lui de balaur. in toiul
aprinselor disculii,, sosi in mijlocul lor 9i bru-
tarul satului. Acesta le vorbi despre domnul
care o adusese pe Heidi pini la Mayenfeld 9i
care, dupi ce-i plitise transportul cu virf gi
indesat, igi luase rdmas bun de la Heidr, ca
un adevdrat pirinte. Apoi, pe drum, fetifa ii
povestise cd nimeni n-a silit-c sd pirdseascd
Frankfurtul gi i-a mdrturisit ci, nunrai la do-
rinla ei a fost ldsatd si se intoarcd. la Unchiul
din munfi.
Surprinzdtoarea veste se rdspindi ca fulge-
rul in tot satul, iar seara, in toate casele se
vorbea despre fetitra care renuntase la viala
tihniti ti plind de bucurii a oraqului
Frankfurt, pentru a se intoarce in sdric6-
cioasa caband a bunicului ei.
In acest timp, Heidi urca mereu, alergind
+
cit o lineau picioarele. Din cind in cind se
mal oprea si-gi mai tragd un pic sufletul, cici
povirnigul era abrupt, iar cogulelul nu era de-
loc ugor. Pe mdsurd ce inainta, in minte r se
cuibiri din nou gindul ci bunica ar fi putut
sd moard in lipsa ei. Deodati, insi, zdrt ca-
52
bana bunicii gi inima incepu sa-i batd cu pu
tere. Spori pasul gi, de atita tulburare. inint;
ei o lu5. razna, mai-mai s1-i spargi pieptul
nu alta.
in sfirgit, ajunse gi, de emotie, abia izbur
si deschidd uga. Tremurind din tot corpui
intri in casd gi se opri in mijlocul incaperrr
Dumnezeule, se auzi deodatd dintr-ur
-
colf al oddii, numai Heidi deschide aga u5ile
ce bine ar fi s-o mai simt o datd aga, lingr
mine, inainte de a muri! Dar cine gtie dacd s
va mai intoarce vreodatd ! .. .
- Aici sint, bunicufo, aici sint, srrisi
Heidi', lisindu-gi capul pe genunchii bdtrinei
Bunica e atit de emolionat5, incit nu mai ,
in stare sd scoatd o vorbd. Mingiie un timp
cu blindete, capul copilei, apoi, cu vocea su
grumatd, rosteste in goapti:
Da, e p[rul ei, pdrul ei cirliontat gr vt,
-
cea ei! Mullumesc lui Dumnezeu ci mi-a fos
dat sd mai t16iesc aceasti fericirel
Lacrimile de bucurie din ochii oarbei s,
preling pe bratrele fetitei.
Eqti tu, cu adevdrat'l intrebe de citer a
-
ori bdtrina, tremurind de emotie.
Da, eu sint, bunico, gi te rog frumos, nu
-
mai plinge; o si vin si te vdd in fiecare z;
9i-1i fdgdduiesc s5 nu mai plec de aici nicio-
datd. Iar tu, tu n-ai sd mai mininci niciodata
plrne neagra. uscata.
$i rostind aceste cuvinte, Heidi scoase iutt
din coqulej cele douisprezece piinile albe qi ie
inlird in poalele bunicii.
Ah, copila mea, asta e o adevdratd bi'
-
necuvintare, murmuri bdtrina, frdmintind in.
tre degete piinea buni gi proaspdtd. Dar cea
mai mare bucurie pentru mine egti tu, fetil;
mea, adeugd ea, petrecindu-gi mina zbirciti
pe obrajii aprinqi ai copilei. Hai, mai spunr
ceva s5-1i aud glasul...
$i Heidi incepu s6-i povesteascd despre ne
linigtea ei la gindul cd, intre timp, bunica ar
fi putut sd moard qi n-ar mai fi apucat sd md
nince piinilele aduse de ea.
In acest timp, intrd in odaie Brigitte, mam;
lui Peter.
Nu. nu se Doate! izbucni ea de bucurie
-
Heidi, Heidi
i.
a noastrd!...
li strinse mina. apoi se invirti in jurul ei.
^
ca
s-o admire din toate pdrf ile.
Nici nu gtii, mamd, ce rochili frumoasi
-
are Heidi, dacd ai vedea-o nici n-ai recunoas-
te-o. .. $1 pdl6noara cu pene, de pe masi, e tot
a ta? ai, pune-o, te rog, sd v[d cum ifi
vlne...
Nu, rispunse Heidi, cit timp o mai am
-
pe a mea, pe asta nu am de gind s-o port ni-
ciodat6; dar dacd tie ili place atit de mult,
potl s-o pistrezi. Apoi, scoase din coguletr pd-
Laria ei de pai, mototolitd in timpul cdldtoriei
;i, punindu-;i-o pe cap., i;i aminti c6 bunrcu-
iui nu-i pldceau deloc pdliriile cu pene. De
altfel, acesta era singurul motiv pentru care
rdstrase, cu atita sfinlenie, vechea ei pild-
:ioari. Brigitte era atit de incintati de pdld-
rioara cu pene, incit ii spuse ci dac6, intr-a-

{xFl

,!, i t'
devdr, nu avea de -eind sd o poarte. ar fi pu-
tut si o vindd, pe bani buni, fiicei invdgitoru-
lui din Ddrfli. Heidi se dezbrdcd la iuteala de
rochia cea frumoas[ 9i, dupd ce igi trase pe ea
vechea ei rochie de lina rogie, lui miinile bu-
nicii intr-ale ei qi-i spuse:
Acum trebuie sl md duc la bunicul, dar
-
miine am sd vin sa te vid. Noapte bund, bu-
nlco...
Noapte bund, copila mea, spuse bunica,
-
imbrdtriqind-o cu duioqie. $i vino, vino miine,,
te a$tept...
O stringea atit de tare la pieptul ei de parca
n-ar mai fi vrut s-o lase si plece.
- De ce ti-ai scos rochia asta atit de fru-
moas6? o intrebd Brigitte cu mirare.
Pentru cd e mai bine sd ajung la caband
-
imbricati a$a cum sint acum. Altfel, s-ar pu-
tea ca bunicul sd nu md recunoasci. Dealtfel,
gi tu ai spus ci era cit pe ce sd nu mi recu-
no$tl.
Puteai sd rdmii cu ea, ii spuse Brigitte,
-
in timp ce o conducea spre ug6. Bunicul te-ar
fi recunoscut oricum; dar vezi, fii atentd, Pe-
ter mi-a spus ci bitrinul e din ce in ce mai
uricios qi nu mai schimbi cu nimeni o vorbd.
i9i luari rimas bun qi Heidi porni grdbitd
spre cabana bunicului. Soarele tocmai se l6sa
spre asfin(it qi lumina amurgului se a;ternea
aurie pe verdele povirniqului muntos. Heidi se
oprea la tot pasul, uimitd de frumusefea nea-
semuiti a crestelor ce pdreau cI inleapd cerul
cu ascufiqul 1or. Deodatd, o raz6, de lumind
rogieticd se intinse la picioarele ei. Era refle-
xul stincilor Falkniss. Ghe[arul, invdluit in
fldcdri, impurpura zdrenfele de nori ce alune-
cau u$or pe fondul albastru al cerului, lisind
sa se strecoare printre ele o lumind portoca-
lie. ce scdlda intreaga pajigte.
Niciodatd, murmuri Heidi coplegitd de
-
aceste splendori, nici micar in visele cele mar
frumoase de la Frankfurt, nu mi-a fost dat s[
vid o asemenea minundtrie.
Rimase un timp nemiqcatd', plingind de
atita incintare pi de bucurie. Era atit de feri-
citi, incit nici nu gisea cuvinte potrivite sd
preamireascd aceste meleaguri binecuvintate.
54
Deodati incepu sA se lase inserarea gi Herdi ,
rupse din nou la fugd. Curind, zdri virfuril
brazilor inilfindu-se peste acoperigul cabaner
apoi intreaga caband gi, in sfirgit, il vazu p
bunicul ei, agezat pe bancu[6,, cu pipa in gura
Zbur\ spre el ca o sdgeatd gi pind sd apuc
s6-gi dea seama bdtrinul cine gonea spre el cl
o vijelie, Heidi azvirli co;ul cit colo 9i s
agdfd de gitul ursuzului unchiag din singurata
tea munfilor. Era atit de coplegitd, incit nr
izbutea sa spuni nimic altceva decit sd repet
intruna:
Bunicule, bunicule, buniculel
-Bdtrinul tdcea. nefiind in stare si rosteascl
o vorbd. in schimb, ochii lui, care de mull
ani nu mai gtiau ce-i plinsul, erau acum in
carcafi de lacrimi. O mingiie un timp p
Heidi, cu toatl duioqia, apoi, desprinzindu-s
din inlinluirea bralelor ei, igi agezd nepoatr
pe genunchi qi o cerceti indelung, cu o privir
induiogatd:'
Cum se face cd: te-ai intors? spuse e
-
intr-un tirziu. Sper cd nu te-au gonit...
Oh, nu, bunicule, se gribi s6-i rdspundr
- nici nu te gindi la aqa ceva! Toti ar
Heidi,
fost buni cu mine, dar, gtii, mi-era atit de do
de tine, de Peter gi de caprele noastre, incit
uneori, simteam cd mi sufoc. Mi-era insi ru
qine si le spun, de teamd si nu-qi inchipuie cr
sint o fetitri nerecunoscdtoare. Cred cd docto
rul, prietenul domnului Sesemann, m-a ajuta
cel mai mult si mi intorc acasd. Despre toat
astea s-ar putea sd scrie in scrisoarea pe car
fi-am adus-o.
Sdri de pe genunchii bunicului 9i, scotin<
repede din coqulef plicul qi pachetul rotun(
ldsate de Sebastian, le agezd in fala bdtrinu
tul.
Asta e pentru tine, spuse bunicul, pu
-
nind pachetul pe bancd 9i, dupd ce citi scri
soarea., o impituri gi o viri in buzunar.
Hai nu vrei sd bei un pic de lapte cr
-
mine? o intreba el pe fetili. Ia-ti pachetul 5
sd intrdmin cas6... Acum o s6 ai cu ce si-1
cumperi un pat bun ;i imbriciminte pe to
anul.
N-am nevoie de nimic. rispunse Heicir
-
Pat am, iar haine am cdpitat de la Clara atit
de multe, incit nu gtiu ce sd mai fac cu ele.
Nu-i nimic, spuse bunicul, o sd folosegti
-
banii alti datd.
Urcard impreund in podul de fin. Deodat6,
Heidi se opri inmdrmuriti:
Ce s-a intimplat cu patul meu, buni-
-
cule? !?
L-am desfdcut... Stii, nu credeam cd ai
-
sd te mai intorci, dar fii liniqtiti, i1i pregitesc
un altul, mai frumos, rispunse bunicul. Mai
intii, insi, sd mergem si bem laptele.
Heidi se agezd pe locul ei obignuit. Iqi biu
laptele cu poftd, dintr-o risuflare, apoi lisd
cana pe masi qi spuse, suspinind de pldcere:
Ah, ce lapte minunat, nu cred ci: existi
- mai bun pe lumel ...
altul
Deodati, de afar6, se auzi un fluierat pre-
lung. Heidi ieqi iute in fafa cabanei, de unde
zdri intreaga turmd de capre alergind la vale,
cu Peter in mijlocul lor. Cind o vizu pe
Heidi, ciobdnagul se opri, uluit.
Buni seara, Peter, strigd Heidi 9i, in
-
aceeagi clipi, se repezi intr-acolo, chemind
fiecare capri pe numele ei. Acestea, de buni
seam6, ii recunoscuserd vocea, cdci, pe neag-
teptate., se strinseri toate in jurul ei. Ciocirlia
9i Turcoaica o imbrincird un pic pe grdsana
CertSreafi, care igi ridicase bdrbufa, ca sd fie
vazutd. Heidi nu mai putea de bucurie.
Zburda, sdLrind de colo pind colo, fericiti cd
se gisea din nou aldturi de micufele ei prie-
tene. Le imbrdtiga pe toate, una cite una, gi,
de bucurie, caprele topdiau zglobii 9i o im-
pungeau u$or cu cornilele lor. $i tot jucin-
du-se aga, Heidi se trezi deodatb fatrd in fald
cu ciobinagul Peter.
Te-ai intors, spuse el gi-i strinse mina cu
-
duiolie. Miine mergem impreund cu turma la
piscut, nu-i aqa?
Nu, miine nu, rdspunse Heidi, miine mi
- la bunica, dar poimiine mergem sigur.
duc
Imi pare bine ci te-ai intors, mai spuse
?
- qi fala i se lumind de bucurie.
Peter
Nu-i fu deloc ugor sd pund din nou in mt5-
care zvdpdiatele capre, care nici in ruptul ca-
pului nu mai voiau sd porneasci la vale.
Dac6, Heidi nu s-ar fi inchis in staul cu
Fulg-de-nea qi cu Pestrita, turma nu s-ar mal
fi urnit din loc niciodati. Cind, in sfir;it.
reintrd in caban6, patul ii era ficut 9i Heidi
nu se mai situra trigind in piept mirosul de
fin proaspdt. Bunicul a$ternuse patul cu cear-
qafuri albe ca zA,pada 9i Heidi, neribdatoare.
se culcd qi dormi cum nu mai dormise de
multi vreme.
in timpul nopfii, bunicul se duse de nenu-
mirate ori s6 vadd cum doarme nepoata :l
cercetd cu griji gura lucarnei pe care er astu-
pase cu fin, aga fel incit mci o razd de lunA sd
nu pdtrund[ in podul cabanei. Heidi insi
dormea, cufundatd intr-un somn adinc. gi nrci
prin gind nu-i mai trecea sd iasi la plimbare
in toiul nopfii. Dorinfa ei cea mai arzitoare ir
fusese implinitd. Revdzuse frumusetea soare-
lui in asfintrit, ghelarul qi stincile incinse dc
rogeata amurgului, ascultase freamdtul brazr'
lor in bitaia ugoard a vintului qi respira din
nou, la ea acasd, aerul de munte, curat gi sa-
nitos.

Capitolul 12
CIND TOATE CLOPOTELE BAT
Heidi il agtepta pe bunic ca si meargl im-
preuni la Dorfli. Bdtrinul se ducea ca si-i ia
geamantanul de la megterul brutar gi, in tim-
pul 6sta, ea avea si rimind la bunica. Ardea
de neribdare s-o vadi gi s-o intrebe daci i-au
plicut piinilele de la Frankfurt. Stitea feri-
citd la umbra brazilor, trigind in piept, cu
nesa!, aerul curat de munte, imbibat de mi-
resmele pajigtii inflorite. Sufla o adiere ugoari
ce se strecura, parc6, fremitind, printre cren-
gile bdtrinilor copaci.
In sfirgit, se ardti gi bunicul care, dupi ce
mar aruncd o privire cercetitoare in jurul ca-
banei, spuse:
Gata, acum putem merge.
-Era simbiti dupi-amiazi gi, in aceast6" zi,
bltrinul ficea ordine gi curilenie generali..
Totul in casd 9i in preajmd lucea de curile-
nie. Se apucase de treabi dis-de-dimineafd, ca
s[ aibd timp si coboare cu Heidi in Dorf1i.
Porniri impreuni, finindu-se de mini, gi
cind ajunseri in dreptul cabanei lui Peter se
despirtird, vizindu-gi fiecare de drumul lui.
Heidi intri repede in odaia bunicii gi aceasta
ii recunoscu numaidecit pagii. Cind copila se
apropie de ea, bitrina ii cuprinse miinile cu
duio$ie qi nu se mai indura si i le lase din
strinsoare, de teami, parcd,, si nu i-o fure ci-
neva. ii mullumi din inimi pentru piinile,
56
spunindu-i c6, mul;umiti lor, a prins din nou
putere. Dupi ce le-a mincat, s-a simfit ca o
nou-niscuti. Brigitte se gribi s-o dea de gol,
mirturisind ci, de fapt, bunica nu mincase
decit o singuri piinila, ca s6-i rimind celelalte
pe mai multe zile, fiind incredintad ce in fe-
lul acesta se va insinitoSi Si va fi iar dornici
si triiascd allturi de cei dragi
Heidi stitu citeva clipe pe ginduri, apoi, ca
pi cind ar fi rezolvat o problemi grea, strigd
bucuroasd:
Gata, am gdsit! ii voi scrie Clarei gi sint
- cd, ea o sd mi ajute. De altfel, mi-a f6-
sigurd
giduit ci-mi va da atitea piinile cite am avut
in dulap, pini mi le-a luat domnigoara Rot-
tenmeier, guvernanta. Clara e o prieteni mi-
nunatl gi se va fine de cuvint.
Grozavd idee, ii curmd vorba Brigitte.
- ci piinigele astea, pini si ajungi la
Numai
Ddrfli, vor fi tari ca piatra $i cine sd le mai
minince... Ei, dacl ag avea qi eu din cind in
cind cite un binut in plus, i-ag cumpira piine
de la brutarul nostru, care le face la fel de
bune; din picate, ins6, cu greu imi pot ing6-
dui si cumpir 9i piinea neagri...
Bani?!? Bani am eu! strigi Heidi 9i chi-
- i se lumini de fericire. incepind de azi,
pirl
bunica va avea in fiecare zi cite o piinili
albi 9i proaspiti, iar duminica, doui. Peter
se va duce si le ia de la brutarul din sat gi
eu.,.
Nu, nu, o intrerupse bunica. Tu n-ai
-
primit acegti bani ca sl-mi cumperi mie
de-ale gurii. Nu, nu!... Banii 59tia trebuie s6-i
dai bunicului tiu, el o s5 gtie mai bine ce si
faci cu ei.
Vorbele bitrinei n-avuri insi darul s6-i
strice bucuria copilei.
in fiecare zr o si ai piinita ta, relui ea.
-
Si vezi ce bine o si-1i prindi gi ce zdravdni o
si te faci. Pe urr46, dupi ce mai capefi pu-
fini putere, sint siguri ci o si-ti recapefi 9i
vederea.
In dorinta ei de a nu tulbura bucuria ini-
moasei fetile, bitrina ticu.
Deodat6, Heidi ziri pe o policioard, cartea
de cintece a bunicii 9i se grdbi sd spun6:
 $tii, bunic6, eu am invitrat sd citesc.
- sd-tri citesc ceva? Un imn, de pildd.
Vrei
Adevdrat, scumpa mea copild? Ai putea
- faci qi aceasti bucurie?l? exclamd b6-
s6-mi
trina, in culmea f,ericirii.
Heidi nu agtepti si fie rugati de doud ort
gi, urcindu-se pe un scaun, lui de pe poli-
cioard carrea gi o scuturi de praf, cdci, aga
cum era qi firesc, nimeni n-o mai deschisese
de ani de zile. Dupi ce o mai $terse cu o
cirp6, se aqezd din nou gi intrebi pe b6,trind
ce imn sd-i citeasci.
Bunica impinse intr-o parte roata de tors qi
spuse:
Care vrei tu, copila mea.
-gi Heidi incepu s6-i citeascd, plin6 de insu-
flefire, un imn nespus de frumos li induioli-
tor. Era un imn pe care bunica il cintase in
tinerefe gi cuvintele lui ii mergeau drept la
inimf,. Il ascultS, ticuti, cu bratele incruci-
gate la piept gi, pe mdsurd ce Heidi citea, chi-
pul brdzdat de cute al bdtrinei se inviora,
oglindind o fericire ce izvora din adincul su-
fletului ei chinuit. Niciodatd n-o mai vizuse
Heidi atit de fericiti 9i, cind termind de citit,
bdtrina o rugl si mai citeasci o dati. Apor ir
mullumi, spunindu-i:
Datoritd tie, scumpa mea copil6, mi s-a
-
inseninat inima. Acum sint fericitd...
Heidi strdlucea toatd de bucurie. Bltrina
nu mai avea fala tulbure gi obositl, iar ochii
ei parcd vrjdeau din nou frumuseJea de odi-
nioar6. Deodat6, se auzi un ciocdr it in fe-
reastra. Bunicul se intorsese din vale qi ficea
semn nepoatei sd ias6. Heidi iqi lui in grabi
rAmas bun, fdgdduindu-i bitrinei si vini iar
la ea, a doua zi. Deqi i-ar fi ficut mare pli-
cere sd urce cu Peter pe crestele inalte ale
muntrilor, prefera totugi s[ coboare, ca si-i ci-
teascd nefericitei oarbe ceva care sd-i meargd
la inimi 9i, in felul acesta, s6-i vadi din nou
chipul strdlucind de o tainicd bucurie.
Cind sd plece, mama lui Peter ii intinse ro-
chila 9i pdliria pe care le lisase aici, in ajun.
Heidi lud rochitra, gindindu-se cd bunicului
:rea s5-i facd pldcere, in schimb se impotrivi
:u invergunare si ia 9i pdldria.
Phstreaz-o, e a ta; spuse ea cu toatd ho-
-
Ianrea.
Era atit de fericiti, incit pe drum ii po\estr
bunicului totul: c6-i poate cumpira butrtctr
piinile proaspete de la brutarul din Dorfli. cA
i-a citit bdtrinei din cartea ei de cintece )r ce
bucuroasi qi veseld a fost ea in timp ce-i cr-
tea. tn cele .din urmi, il intrebd pe Unchiui
din muntri:
Spune, bunicule, nu-i aqa ci o s6-mi dar
- sd-i cumpdr in fiecare zi
voie cite o piinila.
chiar daci ea s-ar impotrivi?
- $i cu patul tiu ce facem? rdspunse bu-
nicul.
Heidi nu se dddu insd bdtuti 9i stirut. spu-
nindu-i c5, in ceea ce o privegte, ea doarme
mult mai bine in patul ei de fin decit in cel
mai frumos pat din Frankfurt.
- La urma urmei, sint banii tdi, se inr..t
bunicul. Foloseqte-i cum crezi tu ci e mal
bine. Cu banii igtia poli s6-i cumperr pirnrle
mulli ani de acum incolo.
Heidi era incintati. Sirea in sus de bucurte
9i striga intruna:
Bunica n-o sd mai mdnince nrciodatd
piine neagrb. qi uscatd!...
lar strigitul ei se asemuia cu cintecul pAsA-
rl lor, in amurg.
Deodati lnsa se polou $l lncepu:
Ce bine imi pare cf, rugdmintea mea nu
-
a fost zadarnicd. qi bunul Dumnezeu mi-a im-
plinit dorinta. Nu-i aqa, bunicule, ci o sa ne
rugdm amindoi. in liecare zi. a5a cum m-a in-
vitat pe mine bunica de la Frankfurt. ca
Dumnezeu sd nu ne uite?
Ei, mai uiti el, cu rugiciune cu tol.
-
mormii pe sub nas omul munlilor. Dacd n.ri.
oamenii, nu ne ajutdm singuri, nimeni nu ne
ajut6.
Heidi nu-i rispunse. lviergea ticutd, stradu-
indu-se s6 lini pasul cu bunicul ei, care acum
pdrea cd se grdbegte sd ajungd cit mai repede
acasa.
Cind intrard in cabani, Heidi fugr repede
in odaia ei. Bunicril lf,sd los coqul pe care-l
purtase in spinare. ?p, l re duse sA se a)czc pi
bdncuta lui. Nepoata veni numaidecit. cu ..
 carte mare sub bra!. gi se aqezd gi ea iinga bu-
nicul ei. Deschise cu ugurinfa cartea la pagina
dorita, cdci, vorba ceea, o citise de atitea orr,
iar povestirea indrdgitd o gtia aproape pe
dinafard. Se lipi de bdtrin qi incepu sd-i recite
povestea fiului plecat de-acas6:
,,A fost odatd un gospodar care avea un
ilu. Fiul acesta se ducea cu vitele la p6scut,
pe o pajigte nespus de frumoasd, li tritia
foarte bine acasd, la pdrintrii lui. intr-o bun6
zi, i se ndz6.ri sd-gi pdrdseascd pimintul natal
9i sd plece intr-o farb striina. ii ceru tat6lui
sdu partea de bani ce i se cuvenea pentru
munca lui gi se duse. Banii insd se isprdvird
curind gi, ca sd-gi agoniseascd traiul, se vizu
nevort sa se angajeze ca paznic de porci, prin-
tre strdini. Umbla zdrenfdros gi nu o datd se
intimpla sd nu aibi ce minca. Uneori, trebuia
si se mulfumeascd cu pufinul ce rdminea din
hrana porcilor. A$a stind lucrurile, intr-o
buni zi se hotdri se se intoarci acasi. $i aga
fdcu. Iar cind ajunse in fala pdnntelui siu' ii
spuse: ,,Iartd-md tatd, am gregit fatrd de tine qr
fald de consitenii mei. Tu qi toti cei din jur
afi fost buni 9i drepfi cu mine, iar eu, in loc
de recunogtinfS, v-am pirdsit. Primegte-mi
inapoi qi, in schimb, itri voi fi cel mai ascultd.-
tor dintre servitori..."
Deodati, Heidi se intrerupse gi-i spuse bu-
nicului, uitindu-se steruitor in ochii lui:
lfl inchlpul poate cd tatdl siu, care, de
-
bund seami, mai era incd supirat pe el, a in-
ceput sa-l dojeneasc6? Nu, dimpotrivd, gi-a
primit fiul cu bratrele deschise, i-a dat harne
noi, l-a hrdnit bine gi l-a socotit iar ca pe
unul din fiii sai buni...
Se agternurd citeva clipe de tdcere, dupd
care Heidi relu6:
E o poveste tare frumoasd, nu-i a5a, bu-
-
nicule?
Ar fi dorit ca bunicul sd se arate incintat
de aceastd poveste gi sd zimbeascd fericit, dar,
in loc si se bucure, bitrinul cA.zu pe ginduri
gi ramase neclintit pe banca lui. Abia dupl
un timp mai indelungat rosti incet, cu toate
seriozitatea:
Da, intr-adevdr, e o Doveste frumrlasd.
-
58
Heidi ridica un pic carrea spre ochii buni.
cului gi-i aritd bdtrinului poza in care fiul cel
nesdbuit se intoarce acasd la tat6l s[u. rar
acesta il stringe cu putere la pieptul tui. Buni-
cul privi poza indelung, apoi ii spuse nepoatet
si pund masa gi, dupi ce mincari pe sdtu-
rate, se duserd amindoi la culcare.
La citeva ceasuri dupi aceea, in timp ce
Heidi dormea cufundatd intr-un somn adinc.
bunicul se trezi gi, luind cu el un scdunel.
urca in pod 9i se agezd ling6 patul de fin al
nepoatei. O razd, de lund se strecura prin crd-
pitura lucarnei, luminind chipul frumos al
copilei. Pe fap ei fericitd se citea bucuria qi
increderea in viald. Bdtrinul stitu muita
vreme aga, la cdpdtiiul nepoatei iubite, pina
cind, rdpus 9i el de somn, cobori 5i se intinse
pe patul lui. Adormi numaidecit gi nu se mai
trezi decit odati cu revirsatul zorilor, cind
ieqi grdbit in fatra cabanei 9i privi multd vreme
imprejurimile aprinse de primele raze ale soa-
relui. In ochii lui scdpdrau scinteile bucuriei.
Era duminicd, pe cer nu se zd.rea nici o
zdreanfd de nor, iar munfii sclipeau in aerul
proaspit gi curat al diminelii. in coroanele
brazilor din spatele cabanei, pdsdrelele se in-
treceau in cintecele lor de veselie. La un mo-
ment dat, bunicul intrd in casd gi strigi cu
voce tare:
Heidi, copila mea, scoald-te qi vino re-
-
pede afard; soarele s-a gi sdltat peste crestele
munfilor qi abia a;teapte sd te vadd. pune-fi
rochitra cea frumoasd gi si mergem impreuna
jos, in sat', la serbare.
Heidi nu se l6si mult agteptati. peste ci-
teva minute se gi afla in fatra cabanei gi, vd-
zindu-l pe bunicul ei, rimase mut6 de uimire:
Vai! izbucni ea in cele din urmd.. Ce
- ifi std in hainele tale de sirbitoare. Ni-
bine
ciodatd nu te-am vizut cu tunica asta cu nas-
turii de argint!... Nici nu gtii ce frumos esti,
bunicule!...
Bunicul i9i privi nepoara ;i se gr6bi sd-i
rispundd cu fata numai zimbet:
$i tu egti frumoasd in rochi{a asta de
-
sarbd.toare, copila mea.
Apoi, luind-o de mind, porniri amindoi pe
potece, la vale. Pe mdsuri ce se apropiau de
sat se avzea, tot mai puternic^, dangdtul clo-
potelor din turlele bisericilor. Incintatd de at-
mosfera sirb[toreasci, Heidi sdrea in sus de
bucurie qi striga, la tot Pasul:
Auzi, bunicule, auzi ce frumos bat clo-
-
potele? Azi o s6 fie serbare cum n-a mai fost
niciodatd...
Cind intrare, linindu-se de mini, in piala
satului, fanfara tocmai intona un mar$ caden-
{at. Numeroqi siteni se gi adunaseri in mijlo-
cul pielii ii aliii veneau mereu sa le lngroa;e
rindurile. Unul din multrime il zdri deodatl pe
Unchiul din munti ii, numaidecit, ii ficu
semn cu cotul vecinului siu:
Ai vdzuI, spuse el, ai vbzul cine a venit?
-
Morocinosul din virful munfilor a coborit
printre noi.
$i, numaidecit, incepurd toti s6-9i dea cu
cotul. Vestea se rdspindi prin mullime cu iu-
leala fulgerului, iar femeile intorceau capul sd
vadd minunea minunilor.
Bunicul qi Heidi se a;ezara pe o bancd la
marginea pietrii, qi de acolo priveau forfota
din jurul fanfarei. Deodatd, aceasta amuti qi
toli sdtenii se uitau acum la cei doi, ne$tiind
ce sd mai cread6. La un moment dat, din
mullime se desprinse un birbat inalt, cu ochii
strdlucind de bucurie. Era pastorul, prietenul
de altd dati al bunicului. Se apropie de b6-
trin gi, stringindu-i mina cu toati cdldura, ii
spuse:
Bine ai venit in mijlocul nostru, vecine.
- fericit ci nu ne-ai dat uiterii gi nu te-at
Sint
sfiit si te intorci printre acei din rindurile cd-
rora ai plecat, cu sau fdrd voia dumitale.
Deci, incd o datd, fii binevenit printre noi...
Oamenii din jur cdscau gura la ei, uluili.
Vedeti, spuse unul, bitrinul nu e chiar
atll de rdu pe cit pare...
E de ajuns si te uili cu citi gingdgie i;i
nepoata de mind ca s6-ti dai seama de
ace st lucru., se gribi sd adauge un altul.
Eu am spus asta intotdeauna, spuse un
al treilea. Daca n-ar fi asa, ce-ar ciuta acum
cu fetila, la serbarea noastr6?...
in t<''iul acestor disculii, sosi gi brutarul sa-
tului, care incuviin!i intru totul pdrerile tri
menilor.
La urma urmei,, unde s-a mal ptrlll!'ll:
-
un copil, care se bucurd la orag de toatc pii
cerile vie;ii, sd se intoarcd la un bunic pt'.a
gi singuratic, dacd acesta ar fi, intr-adeta
spalma lmprejurtmllor.
Cele oovestite mai de mult de butrlca ll
Peter, de Peter gi de mama acestula erau ri
petate acum de mai toli sdtenii 9i, curind. ir
lreaga suflare adunati in piatd era de p.irte
bunicului gi, in cele din urmd, tot silttli
primi cu braiele deschise, ca pe un vecl.tt 1'r':,
ten reintors in rindurile obltei.
Bitrinul, coplegit de emofie, nu era it.t ::.ri
si scoatd nici un cuvint. Ca s6-l itlcurelez
pastorul ii spuse:
U$a casei mele iti va fi vegnic deschrsr
Nu - qovii qi vino, sd mai stdm un Prc L
vorbi, sd mai punem fara la cale, ca in tin,
refe.
_sd cI am sA r.in. raspunsc. itt.llr.t
$tll
bunicul. $i lin sa-ti spun de pe acurr:
m-am gindit bine la sfatul dumitale de J
t6-iarn6, cind ai fost la mine sus, 9i creu .
am gregit cd nu te-am ascultat. De ?Cc'c'r.
rog si md ierti pentru nechibzuinl? nlel. r.
atunci... Dumneata ai avut dreptate. litl
trebuie datd la scoali...
in culmea fericirii, pastorul o mlnglla
Heidi., cu blindefe, pe obra.li 9i $r spuse:
Egti o fatd isteald 9i sint sigur ca o 'A'
- si
placi invef i, nu-i aqa?
Cum si nul Dealtfel, sd 9ti1i ca anr t
- sd citesc 9i sd scrru...
vilat
Bravo, bravo! se bucura pastttrul. \pr
-
luindu-li rdmas bun, addugd: Acum ra i:
trebuie sd md duc' c[ mai am o mulltnl: ,
treburi de fdcut...
Bunicul gi Heidi pornird sa strabata ptal
linindu-se mereu de mina. La tttt pasui. erl
intimpinali cu cdldura 5i bdtrinul rlu nral )1
incotro sd se uitc ntai intii.
Sintem l'ericilr ci te alli tar pritltrc r-,,
-
strisau unii.
De mult n-am mai stat de \orba intc
ul l.l. Unchiulel strigau algri.
 lnduiogat, bunicul le rispundea: La auzul acestei vegti neagteptate, Brigitte
Ve mullumesc din inim6 pentru fru- siri in sus de bucurie. Zburda prin odaie ca
- voastri primire sint fericit ci voi
moasa un copil 9i striga:
$i
trii iar in mijlocul vostru. La iarnd mi intorc Nici nu gtii, Unchiule, ce fericiti sint!
in sat, printre vechii mei prieteni. - asta meriti pe pulin zece franci. Ca
Piliria
Sitenii ii insotird un timp pe potecS, in sus, si vezi citi bucurie a putut s6 ne aduci de [a
iar la despdrtire il rugari pe bunic si nu uite Frankfurt aceast6. fetifi minunati. Ce bine ar
ci uga lor ii va fi deschisi oricind. ft s6-l pulem trimite acolo gi pe peter al nos-
Bitrinul om al munfilor ii urmiri un timp tru, intr-o buni zi! ...
cum coboard cdrarea, gi pe chipul lui senin se Bunicul incuviinfd aceastd idee... dar clipi
citea acum mullumirea 9i linigtea sufleteasci. din ochi $treng1re$te, dindu-i Brigittei a inle-
Migcatd de fericirea bunicului, Heidi exclamd
cu lnsulletrre:
Ce zi frumoasi! Iar tu egti azi mai fru-
- ca oricind. bunicule!
mos
Da, rispunse bitrinul, cu fatra luminatd
de- zimbetul bucuriei, azi toate sint mai fru-
moase ca oricind, iar eu sint fericit c[ m-am
impicat cu fralii mei oamenii. Nu m6 ag-
-
teptam la o asemenea primire din partea lor...
Cind ajunser[ in dreptul casei lui peter, bu-
nicul impinse chiar el upa 9i strigd:
Buni ziua, bunico! Peste citeva zile o si
-
venim iar s6-fi reparim cocioaba.
Nu, nu se poate, strigi bitrina cuprinsi
de- emotie, nu se poate! Ce surprizi!... Nici
nu gtiu cum si-1i mullumesc pentru tot ceea
ce ai ficut pentru mine! Hai, vino mai
aproape, si-fi string mina... $i te rog, te rog
din suflet si m[ ierfi dacl te-am necijit vreo-
dati 9i sd nu md pedepsegti, l6sind-o pe Heidi
si plece iar la orag inainte de a mi duce eu la
odihna vegnic6. Nici nu gtii ce izvor de bucu-
rie este pentru mine acest copil...
- Nu{i fie teami, bunico, nici prin gind
nu-mi trece si te pedepsesc... Dealtfel, nici nu
vid.de ce ar trebui si te pedepsesc. De-acum
inainte vom trii in pace ca. si ne putem bu-
cura de viati.
Deodati, mama lui Peter il trase pe bitrin
intr-un coll al odiii qi, aritindu-i frumoasa
pllirie cu pene, ii spuse-n goaptd c6 nu poate
primi de la Heidi un dar atit de prefios. Bu-
nicul se uitd cu coada ochiului la nepoata lui,
apoi spuse cu mullumire in glas:
La urma urmei, pdlhia e a ei. Dac6 fi-a
-
dat-o, pistreaz-o sin6toas6.

60
HF]IDI, I]ETITA MUNTILOR
iege ca va trebui sa mai a$tepte un timp pind
:A se iveasci un asemenea prilej. Tocmar
atunci. didu buzna in cas6, ca o vijelie, pis-
3-
tr)rul Peter. ln graba lui, se izbise cu fruntea
dc- usi gi acum avea un cucui in lege deasupra
Lrchiului. Cu sufletul la gurd, scoase din buzu-
nar o scnsoare pentru Heidi, spunind ci i-o
daduserd cei de la pogta din Dorfli, pe unde
trecuse intimpldtor. Era o scrisoare de la
Clara. Heidi o deschise cu neribdare, dupd ce
:e agez?rd cu totii, gi incepu sd citeasci, firi
si se incurce, vegtile primite de la buna ei
; :tena, care ii merturisea tristelea ce se cui-
banse in casa qi in sufle^tul ei dupi plecarea
irepreluitei sale prietene. In dorinta de a o re-
redea cit mai curind pe Heidi, l-a rugat stiru-
itor pe tatdl ei si vind, impreund cu bunrca,
la Bdile Ragaz, aflate nu departe de Dorfli.
Cum era gi firesc, pind Ja urmd domnul Sese-
:lann .i-a dat consimfimintul gi astfel, la
i,.rilmna, vor veni tofi trei s-o vadi pe Heidi
)1. cu acest prilej, vor merge s-o viziteze gi pe
62
bunica oarbd gi, bineinfeles, pe bunicul din
munfi.
Scrisoarea Clarei le pricinui tuturor o marc
bucurie, 9i atitea intreberi avu de pus fiecare.
incit bunicul nici nu-gi didu seama cd, intre
timp, incepuse sd se lase inserarea.
- Pentru mine, izbucni bunica in toiul ve-
seliei, pentru mine cea mai mare bucurie e to-
tugi aceea de a reglsi un vechi prieten, care a
venit s6-mi string6 mina, qi n6d6jduiesc cd de
acum incolo o si dea mai des pe la noi,
lmpreuna cu nepoata lui.
Bunicul ii fdgddui si n-o mai ocoleascd ni-
ciodati gi, dupd ce le strinse mina tuturoi, cu
toate celdura, porni cu Heidi pe cirare, ln
SUS,
Aceleagi clopote, care ii imbiaserd de dimi-
neap se coboare in sat, ii insofeau acum, cu
dangdtul lor pagnic, in drum spre cabana sin-
guratici. Aceasta se ariti curind, poleitd de
ultimele raze ale amurgului, in mijlocul unei
naturi incintdtoare...
 HEIDI. FETITA MUNTILOR

nu ne-am vdzut? intrebi el urcind scirile, in-

solit de Sebastian.
Dar pini si apuce valetul s6-i rispundi, fu
intimpinat de stipinul casei, care-l agtepta in
capul scirii.
Ce bine imi pare ci ai venitl Voiam si
-
ne mai sfituim o dat6 in lee6tur6 cu cilltoria
noastr[ in Elve]ia.
$i, dupi ce-l inviti in salon gi-l pofti s6 se
ageze intr-un fotoliu, se gribi s6 adauge:
inainte de toate, te-a$ ruga si-mi spur
-
dacd n-ai putea s6-[i schimbi hotirirea in pri-
vin!a CIarei...
Dragul meu, ii rispunse doctorul, pe un
ton- blajin, cum vid, cu tine n-o scot la capitl
Cel mai bine ar fi s-o chemi pe mama ta si
asiste la disculia noastri. Cu ea, sint sigur ci
Capitolul 13
totul s-ar lamuri intr-o clipiti 9i n-am mai sta
PREGATIRI DE CAT-,ATONTE si despicdm firul in patru. E pentru a treia
oari cind md silegti sl repet acelagi lucru.
Bunul gi blajinul doctor, la sfatul cdruia fu- Da, ai dreptate, imi dau seama cd sint
- cicilitor, dar trebuie si mi intelegi,
sese luati hotirirea ca micuta Heidi sd fie tri- foarte
misi inapoi in munfii ei, strSbdtea in dimi- prietene...
neala aceea largul bulevard ce ducea spre $i rostind aceste cuvinte, domnul Sesemann
casa domnului Sesemann. Era o zi frumoasi igi l6si miinile pe umerii doctorului, incercind
de septembrie, soarele mingiia cu razele sale sd-l induplece:
blinde fetele trecitorilor 9i pe chipul lor se ci- inlelege c5 mi-e tare greu s6-i spun co-
tea bucuria qi incintarea. Nu acelagi lucru se
- c6 nu md pot tine de figiduiala fEcuti
pilului
putea spune insi despre doctorul nostru, care cu luni in urm6. De atunci, zi 9i noapte vi-
pigea incet gi ingindurat, privind in jos spre seaz6 sd se implineascl aceast1 dorinfd 9i
pietrele trotuarului, de parciL albastrul cerului daci in ultima vreme a indurat totul cu atita
nici n-ar fi existat. Avea ochii tri$ti, lucru ne- curaj, asta se datoreazi numai speranfei in
obignuit pentru el, iar pdrul siu negru, ca td- apropiata ei c6l6torie in Elvetia, unde i s-ar
ciunele, la inceputul primdverii, strilucea oferi prilejul s-o viziteze 9i pe micuta ei prie-
acum ca argintul. Avusese o fiicd pe care o ten6 Heidi. Nu mi lasi inima si-i rdpesc
iubea nespus gi, de la moartea sotiei lui, locu- aceasti bucurie.
iseri impreuni in cea mai desdvirgiti armo- - Trebuie, dragul meu Sesemann, spuse
nie. Dar iatd cd moartea nemiloasi venise doctorul, firi lovdire. Trebuie! Apoi, vlzin-
sd-i ripeasci fiica adorat[, in floarea virstei du-gi prietenul intristat, continue: Gindegte-te
gi, de atunci, veselia a prins si se gteargi de bine. De mult Clara nu s-a mai simtrit atit de
pe chipul siu vegnic surizitor... prost ca in vara asta, gi o cdlitorie indelun-
Sebastian ii deschise uga foarte respectuos, gatd ar putea sd aibd pentru ea urmiri foarte
cdci musafirul nu era pentru el doar cel mai grave. Ca si nu mai vorbim de faptul cd sin-
bun prieten al casei Sesemann, ci, prin bun6- tem in septembrie $i, la munte, timpul s-ar
tatea $i felul sdu de a se purta, doctorul igi putea si se riceasci. Asta pe de-o parte. Pe
cigtigase gi pretuirea personalului de serviciu. de alta, ziua e acum din ce in ce mai scurti 9i
S-a mai schimbat ceva pe aici de cind Clara nu poate si rdmini peste noapte un-
-
 deva in creierii munlilor. Ar fi o singura solu_
1ie: s-o ducem de fiecare datd pind ius la ca_
band gi inapoi, la bdile Ragaz, in scaunul ei
cu rotile. in felul acesta, insi, drumul ar dura
crreva ore $l pentru ea ar fi mult Drea obosi_
tor... Nu, hici vorbd nu poate fi de asa ceva.
Eu unul sint categoric impotriva acestei ple_
cari. Am sd-i explic Clarei cum vid eu lucru_
rile gi sint sigur cd ea o sd md inleleagd. Dar,
deocamdati, asculti planul meu; la anul, in
luna mai, va face mai intii un tratament la
bdile Ragaz gi pe urmi., cind vremea va in_
cepe s6 se incilzeascd, o vom putea duce mai
ugor pin6 sus la caband. in felul dsta, se va
intoarce acas[ fortificata 9i calitoria ii va fi
mai de folos decit acum. Nu crezi? Gindeg_
te-te bine^la propunerea mea, scumpul meu
pneten... In clipa de fap, ce_i drept, srarea
sindtdfii ei s-a imbunatdfit. gi atunci, te in_
treb: n-ar fi oare pdcat s6-i intrerupem
dintr-o datd un tratament care ii priegte gi, in
loc s-o ferim de orice oboseali, s-o supunem
unui efort fard rost care i-ar putea spulbera
sperantra unei amelioriri?
Domnul Sesemann il ascultd fdr6 sd i se
impotriveascd, apoi, ridicindu-se brusc de oe
scaun. il intrebe cu ingrijorare in glas:
Te rog sd-mi spui, dar, te rog, cu toate
-
sinceritatea, bunul meu prieten. Existd vreo
speranfd in restabilirea totald a sdn6t6trii fiicei
mele?
O speranfd exist6, dar foarte slabd, ris_
-
punse doctorul cu jumdtate de gurd. Apoi, cu
voce tare contrnui. Tu, ins6, dragul meu prie_
ten, ai cel pufin un copil pe care_l adori gi
care, la rindul sdu, i1i poartd mereu dorul qi e
in culmea fericirii ori de cite ori te intorci
acasi din cdlStoriile tale indelungate. Tu nu
rntri niciodat6,, ca mine, intr-o casd pustie gi
niciodatd nu te agezi la masd de unul sinsur.
E drept ci fiica ta, prin infirmitatea ei, e-lip_
sitd de multe din bucuriile altor cooii. in
schimb, are alre bucurii pe care multri copii
nu le au. Crede-md, dragul meu, nu sintetri de
pllns nlcl tu, nlcl ea...
Stdpinul casei incepu sd umble prin odaie
cu pagi mari gi apdsali. aga cum obisnuia sd
64
facd intotdeauna cind era pus
in fala une
probleme greu de rezolvat. in cele din urmA
se opri in fafa prietenului sdu qi, bdtindu_t cL
palma pe umdr, izbucni:
Doctore, mi-a venit o idee grozavdl..
-
Asculti: ce-ar fi si pleci ru singur J-o vizitezr
pe m^icula Heidi, in numele nostru, al tutu_
ror? In felul dsta, mai schimbi 9i tu pufrn ae-
rul 9i o sd-!i prindd bine. Cici, ziu. mr se
stringe inima cind te vdd atit de posomoritl
Ei, ce zici'!
Surprins de propunerea prietenului, docto_
rul nu gtia ce sd rdspundi, dar stipinul casei
nu-i didu rd.gaz sd se mai gindeasid si, luin_
du-l de bra{, il conduse in odaia fiicei sale.
Pentru Clara, prezenla doctorului era intot_
deauna un prilej de mare bucurie. Se purta cu
ea prieteneqte gi intotdeauna ii p()vest;a cite e)
snoavd plind de haz. Acum insi, Clara Stia ca
bunului ei prieten nu-i prta ardea de glume.
Domnul Sesemann $i doctorul se a-sezara
lingd ea gi, din vorbd in vorbd, incepura sa
discute despre cdlitoria lor in Elvefia. Ca sd_i
crufe lacrimile, doctorul ii spuse fd16 ocoli_
guri pdrerea lui, iar tat6l ei se gr6bi si._i ex_
plice cit de binefdcdtoare ar fi o asemen ea ca_
ldtorie pentru bunul lor prieten. Ochii Clarei
se umplurd totugi de lacrimi la auzul acestei
vegti; dar, gtiind ci tatdl ei se intristeazd cind
o vede licrimind, se sdpini din rdsputeri sa
nu plingd; dealtfel, era incredintatd cd ar fi
l6sat-o si plece, dacd bunul ei prieten n_ar fi
fost de pdrere cd oboseala drumului ar fi fost
de naturd si-i gubrezeascd sinitatea. Se in_
toarse spre doctor gi, apucindu-l de miini. ii
spuse cu gingdgie in glas:
Da, domnule doctor, duce(i-v6, duce_
-
1i-vi s-o vedeti pe Heidi pi, la inroarcere.
sd-mi povestili dumneavoastrd despre frumu_
setrile acelor meleaguri, despre caie prietena
mea mi-a vorbit de atitea ori. Si-i vedefi ne
toti. $i pe ciobdnapuf p.i.r-.u ."prA."nli."u
pe bunicul, pe tofi, cdci eu pe toti ii qtiu din
cele povestite de Heidi. gi am s6 vd mai rog
sd luatri 9i darurile pe care vreau sd i le trimit
prietenei mele gi bunicii. De mult le am pre-
gitite, gindindu-md la plecarea mea. Acum
insi, vd rog mult de tot sd le duceli dumnea-
voastrd gi in schimb vi promit cd am si rau
citi unturi de peqte o sd spuneti.
Nu se gtie dacd promisiunea aceasta a avut
darul si-l induplece pe doctor, dar se pare ca
da, de vreme ce,, intr-o clipiti, fala lui moho-
rit[ se lumini de un zimbet blajin.
Bine, scumpa mea, dacd a$a stau lucru-
-
rile, atunci s6 qtii c[ md duc, spuse el. Iar tu,
in schimb, ai si iei unturi de pegte qi ai si te
ingragi ca si prinzi puteri, aga cum doresc pi
eu, gi tatdl tdu. Dar, ia spune, cind ai vrea tu
sd plec?
Dacd s-ar putea miine, ag fi fericitd, se
-
gribi si rdspundi Clara. Miine, dis-de-dimi-
neaf6...
Da, fetifa noastrd. are dreptate, inter-
-
veni tatdl ei. Vremea e atit de frumoasd gi ar
fi pdcat sd pierzi aici o zi insoritd 9i senin[, in
loc si f i-o petreci la munte... printre...
Bine, bine, il intrerupse doctorul suri-
-
zind. Aga o sd fac. Nu de alta' dar mi-e
teamd c6,, dacd nu o sd mi supun, o si-mi
scof i ochii toatd viata...
$i rostind aceste cuvinte., se ridicd de pe
scaun, cu gindul sd iasd. Clara insd il apucd
de braf qi-l mai rugi o dati sd transmiti din
partea ei cele mai bune ginduri bunicului,
ciobdnaqului Peter si bunicii.
Vreau sd aflu cit mai multe despre tt'r1i
-
gi, mai cu seam6, despre buna mea Heidi. Pa-
chetul pentru Heidi vi-l trimit incd azi. gti1i,
domnigoarq Rottenmeier, care trebuia sa-l
pregateasca, lipsegte acum de acas[, dar n-a-
vefi nici o grijl, pind deseard il vefi primi.
$i in timp ce valetul Sebastian il conducea
pe doctor spre iegire, Clara o chemi pe Ti-
nette la ea gi-i spuse, aritindu-i ct cutie mare
5i frumoas6:
Ia, te rog, cutia asta qi umple-o cu prd-
-
lituri fragede,, din acelea pe care le-am avut
astdzi la micul dejun.
Meritd osteneala? intrebi Tinette. cu
-
ue$nicul ei zimbet dispreluitor, ori de cite ori
pomenea cineva de micufa Heidi. Dar pind sa
apuce Clara sd-i rdspundd, camerista ieSi
elont din odaie.
Tocmai atunci Sebastian ii deschise usa
doctorului 9i, fdcindu-i o pleciciune adinci, i
se adresd:
V-ali supdra, domnule doctor, dacd v-ag
- s-o salutafi gi din partea mea pe micula
ruga
domnisoa16'l
Dar de unde gtii ci
- drrcttrrul,, cu mirare. ma duc la ea'? in-
treba
Hm... cum sd vi spun... gtili, eram in su-
-
fragerie 9i... aga... intimplitor, am auzlt vor-
bindu-se despre micufa domnigoard 9i qti1i..
mi-a venit 9i mie ideea cd...
Da., ai dreptate, zimbi docto.ul., s61)tin-
-
du-l astfel pe Sebastian din incurciturd. Ai
dreptate, cu cit are omul mai multe idei, cu
atit intelege mai bine ce se petrece in jurul
lui... Nici o grij6, Sebastian, voi transmite cu
plicere saiutdrile dumitale...
Cind sd treacd pragul, se trezi fatr6 in faga
cu un obstacol greu de dep6git. Domnigt,ara
Rottenmeier, pe care vintul ce se stirnise din
senin o impiedicase sd-gi ispraveasca treburile
prin orag, se intoarse grabnic acasd gi iat-,.,
acum tdindu-i calea doctorului, care se pregA-
tea tocmai sd iasd. Vintul. din ce in ce mar
tare, umfla qalul guvernantei, fdcind-rr sa se-
mene cu o ambarcatiune cu pinzele intrnse.
Doct,rrul. curtenittrr. fdcu un pas inap..'i. irr
dorinta de a o lasa sa treacd, dar domnig.rar:r
Rottenmeier, la fel de respectuoasd, ficu ace-
lagi lucru. $i iatd-i acum invitindu-se unul pe
altul care sa treaci mai intii. Deodatd. o ra-
fald puternici de vint o impinse pe guver-
nant6, cu pinzele intinse, in vestibul. Dr.)ctt'r-
rul izbuti sd se retrag[ la timp ;i in l'elul
acesta si evite ciocnirea cu domniSo?r& Rt)t-
tenineier, care, la rindul ei, strcoti cu cale sa
se dea din nou inapoi,, spre a-l asa
^saluta,
cum se cuvine,, pe prietenul casei. Intimplarea
avu darul s-o necdjeascd pu1in., dar doctorul
ii vorbi cu atita insuflelire despre apropiara
sa cd16tiirie in Elve[ia, incit guvernanta igi re-
cdpdtd numaidecit buna dispozilie.
La despirlire o rugi. stiruitor, cll vocea sa
blajini, si impacheteze cit mai bine darurile
pe care Clara le pregitise pentru Heidi. Apoi
igi luard rdmas bun si fiecare igi vizu hnigtit
de drumul siu.
Clara se a$tepta si fie dojeniti pentru su-
ntedenia de daruri pe care avea de gind s6 i lc
trimiti bunei sale prietene, dar, intimplitor,
dr)mni$oara Rottenmeier era intr-o dispozilie
de zile mari gi, fird si mai ziboveasci, se
apuci si facd pachetul, sub privirile inflici-
rate ale miculei infirme.
De toti avusese grijd Clara: un paltonag
gros de lin6, cu un capigon de toatd
t'rumusefea, pentru Heidi. Asta, firegte, in do-
rinfa ca buna sa prieteni si poati cobori la
bunica ei oarbd chiar gi pe gerul cel mai as-
pru, firi si mai fie insogiti de bunicul ei. Un
66
;;al cilduros pentru betrine, ca sd-i [ind dr
cald gi, tot pentru ea, cutia cu prdjituri fra
gede. Un salam mare, de fapt pentru Peter
dar gtiindu-I, din cele povestite de Heidi, citr
de lacom, i-l trimitea Brigiitei, cu rugdminrci
s6-l imparti cum va silcoti ea mai bine. Ur
pachet cu tutun de pipd pentru bunicul dir
munfi 9i, in sfirqit, o multime de cutiuge 9i dr
pachetele misterioase, la care Clara se uita cr
nespusi bucurie. O gi vedca pe Heidi sirinc
in sus de fericire, atunci cind le va deschide..
Cind pachetul fu gata, domni$oara Rotten
rrrcier il chemd pe Sebastian gi-i spuse s6 i-
ducd doctorului acasd.