Sunteți pe pagina 1din 59

Viata Sf�ntului Ierarh Glicherie Marturisitorul ���

�Din �nceput am cunoscut dintru marturiile Tale, ca �n veac le-ai �ntemeiat pe


ele.�
(Ps. 118, 152).�

Capitolul 1

Pe pitorestimeleaguri bucovinene, prin preajma voievodaleicetatia Sucevei, anume �n

satul Mihoveni, traia pe la sf�rsitul secolului al XIX-lea, familia Tanase, sotul


numindu-se Nicolae, iar femeia sa, Rahila. Erau saraci, fara o �ndestulatoare
brazda de
pam�nt si asezarea lor gospodareasca suferea de multe lipsuri.

�n ziua de 9 februarie a anului m�ntuirii 1891, familia aceasta a fost �nsa


binecuv�ntata
de Dumnezeu prin nasterea unui fecior, cel dint�i si singurul vlastar, pe care ei
l-au
botezat �ntru Hristos cu numele de Gheorghe, ocrotitorul plugarilor si al tuturor
cultivatorilor de pam�nt.

Feciorul acesta nu l-a cunoscut pe tatal sau, deoarece acesta a trecut �n viata cea

vesnica foarte cur�nd, iar de mama sa abia �si amintea, �ntruc�t si ea l-a parasit
c�nd el
avea doar 7 ani. Astfel ca Gheorghe a ramas orfan de ambii parinti la o v�rsta asa
de
frageda. Singurul ocrotitor i-a fost fratele tatalui sau, bunicul Ilarion Tanase,
�n trecut
muncitor la caile ferate, iar acum �ngrijitor la o vie boiereasca din preajma
Iasilor.
Bunicul l-a luat pe l�nga el la locuinta sa din satul Miroslava, dar nici aici
Gheorghe nu
si-a aflat m�ng�ierea materna caci bunica sa, Ana, se mutase demult la Domnul.
At�ta
doar, ca bunicul Ilarion, fiind un evlavios crestin, i-a sadit �n suflet credinta
�n
Dumnezeu, care-i va fi cea mai mare si sf�nta m�ng�iere �n viitoarea sa viata. �n
toate
duminicile si sarbatorile noastre bisericesti, �l ducea sa se roage �n casa
Domnului, �n
biserica satului vecin Comesti, cam la 10 km de locuinta lor.

Bunicul �l �ntovarasea si cu alti copii ai satului, ca sa �mplineasca si datinile


crestinesti
si stramosesti, de a merge cu colindele pe la casele satenilor. Si cum Gheorghe
avea o
fire pasnica, era copil linistit si evlavios, c�nd ei se duceau cu plugusorul,
ceilalti copii
i-au dat rolul de preot, ca un fel de prevestire despre destinul sau viitor. Odata,
cu
prilejul �nchipuirii �n joaca a unei nunti taranesti, copiii l-au ales pe el ca
mireasa. �n
alt an, Gheorghe l-a reprezentat �n colinde pe �mparatul. Lu�nd aminte la asemenea
�nt�mplari, nu este greu a ne �nchipui ca ele erau adevarate prevestiri, deoarece
t�narul
Gheorghe a ajuns mai t�rziu preot cu adevarat, sfintit cu Harul cel dumnezeiesc, si

slujind �n sf�ntul altar ortodox, �ntru slava M�ntuitorului nostru Iisus Hristos.
�n
curatenie sufleteasca si trupeasca deplina, ca o fecioara mireasa, el �si va
petrece anii
vietii puna la intrarea �n monahism unde toate dorintele sale duhovnicesti se vor
�mplini. �n fine, pentru ca a jucat si ca �mparat, �n colindele din copilarie, iata
cu Darul
lui Dumnezeu si din mila Sa cea mare, ajuns �n ceata cea �nalta a arhiereilor si
credinciosii l-au avut si-l au ca pe un mare si ales conducator duhovnicesc, ca
Mitropolit crestin-ortodox �n Patria sa.

�mplinise 19 ani si trebuia sa-si agoniseasca el �nsusi existenta, p�inea cea de


toate
zilele si �mbracamintea. S-a angajat ca muncitor la pepiniera C.F.R. din statia
Ciurea,
unde se ocupa cu floraria si planta pomi fructiferi. De aici, a trecut la fabrica
de
mezeluri din Nicolina, suburbia Iasiului.

Dupa sase ani, a mers pe dealul Cetatuia ce strajuieste Iasiul, sa se �nchine acolo
�n
biserica sf�ntului lacas pe culmea dealului. De acolo de sus, se desfasoara o
minunata
priveliste a orasului Iasi, p�na departe spre miazanoapte de-a lungul r�ului
Bahlui, ce
trece printr-o margine a orasului, iar pe partea cealalta se zaresc dealuri, paduri
si
asezari omenesti, p�na la Prut. �n manastire se adunasera �n acea vreme 30 de
cuviosi
parinti si frati, iar staret era cuviosul ieromonah Teofil, un om duhovnicesc si
iubitor
de straini. Acesta a �nteles ca t�narul Gheorghe este evlavios si ca are r�vna
pentm viata
monahala. Si astfel, l-a primit sa ram�na �n manastire, av�nd grija sa i se dea
chilie si
haine potrivite de frate �ncepator. Noul �ncepator �si �mplinea aici cu s�rguinta
ascultarile; era bl�nd, evlavios, supus catre staret si ceilalti monahi, purt�ndu-
se cu
buna cuviinta, �nc�t toti au �nteles ca fratele Gheorghe este vrednic sa ram�na �n
ceata
lor.

Dupa numai opt luni de ascultare, �n ziua de 24 decembrie 1916, deci �n ajunul
Nasterii Domnului, fratele Gheorghe este tuns �n monahism, shimb�ndu-i-se numele �n

Glicherie, nume ce-l va purta �n tot restul vietii sale, nume grecesc ce se traduce
�n
limba noastra �om dulce, om cu dulceata�. Asa este r�nduiala calugareasca, ca la
tundere sa i se dea monahului un nume nou, ca dupa un botez duhovnicesc, pentru o
viata noua si acest nume sa �nceapa tot cu litera vechiului sau nume de la nastere.
Sa
luam aminte ca si acest nou nume de Glicherie, arata ca o minunata potrivire cu
toate
calitatile sale sufletesti, caci dulce era la cuv�nt, dulce si blajin �n ale sale
purtari, si toti
cei ce se �nt�lneau cu d�nsul simteau aceasta dulceata.

C�nd fratele Gheorghe a intrat �n Manastirea Cetatuia, era �n toiul primului razboi

mondial, care a fost provocat de Austria contra Serbiei, �n urma atentatului de la


Sarajevo, �n primavara anului 1914, c�nd a fost asasinat printul mostenitor al
Austriei
si sotia sa. Deci de aproape doi ani se luptau armatele �n apus, dar cur�nd a
intrat si
Rom�nia �n acel groaznic macel, la 15 august 1916, pentru a dezrobi Transilvania de

sub jugul austro-ungar si a o readuce la patria mama. C�nd fratele Gheorghe a fost
tuns
�n monahism, Rom�nia se afla deci �n razboi, iar �n urma luptelor, armatele inamice
au
ocupat sudul tarii si Bucurestiul, locuitorii fiind constr�nsi sa se retraga din
�ntreaga
Muntenie si Dobrogea, �n Moldova. Era o situatie dificila; populatia �ndura multe
lipsuri de hrana si �mbracaminte, iar manastirile sufereau si ele, ca toti
locuitorii.

Noul calugar Glicherie, era din ce �n ce mai os�rdnic �n ascultarile ce le primea,


�mplinind totul fara c�rtire. A fost r�nduit la bucataria manastirii, sa ajute la
pregatirea
hranei pentru toata comunitatea, caci Manastirea Cetatuia avea viata de obste, toti

calugarii lu�nd masa �mpreuna la trapeza. Parintele Glicherie se trezea �n zori si


pregatea legumele, aprindea si supraveghea focul sau pleca �n oras dupa
cumparaturi.
Dar el avea grija sa asculte la biserica acatistul de dimineata si sa nu lipseasca
nici de
la celelalte slujbe de peste zi.

�n urmatorul an, 1917, razboiul s-a extins p�na la limita Moldovei, provoc�nd boli
molipsitoare (tifos exantematic si febra tifoida), care secerau multe vieti.
Aproape toti
traitorii din manastire au fost �ncercati de asemenea grele boli; dar monahul
Glicherie
a ramas cu totul neatins de ele, urm�ndu-si ascultarile �ncredintate. Se asezase si
la
Manastirea Cetatuia un spital pentru bolnavi si soldati raniti, adusi de pe front.

�ntr-o zi, parintele Glicherie a vazut �n gradina de legume un soldat, care fura
legume.
Cu glas potolit l-a dojenit, spun�ndu-i ca daca are nevoie de hrana sau altceva, sa
ceara
si i se va da. Dar soldatul, m�ndru, i-a raspuns ca nu are nevoie de aprobarea
nimanui.
A doua zi, cuviosul Glicherie l-a gasit pe soldat mort sub un gard al gradinii, cu
m�na
�nclestata pe un ardei gras. Tot astfel, un alt soldat, dupa ce a rupt castraveti,
a murit �n
salonul de bolnavi, cu furtisagul lui l�nga el, fara sa fi putut m�nca din ei. �n
acele zile,
manastirea a fost vizitata de �nsusi Mitropolitul Moldovei, Pimen, care merg�nd
printre
soldatii din spital, le-a spus sa se fereasca de a mai fura din putinele avutii ale

manastirii si sa ceara daca au nevoie de ceva; altfel, pedeapsa va veni asupra lor,
asa
cum deja se si �nt�mplase.

Staret acum, devenise protosinghelul Daniil Ciubotariu, un evlavios calugar, care


mai
t�rziu a devenit staret la marea lavra moldoveneasca, Manastirea Neamt. Si acest
staret
a luat aminte la vrednicia monahului Glicherie, la viata lui cuvioasa, propun�ndu-l

Mitropoliei pentru a fi ridicat ia o treapta mai �nalta si astfel, �n ziua de 11


ianuarie
1918, a fost hirotonit �ntru diaconie �n catedrala mitropolitana, de catre
arhiereul vicar
Antim Petrescu, care i-a daruit si doua din cartile sale, Patericul si �Pustnicul
din
Carmel�, pe l�nga duhovnicesti sfaturi si �ndemnuri catre o viata tot mai cuvioasa.

Si ca ierodiacon, Glicherie facea ascultare la bucatarie, pe


l�nga slujba la biserica, pentru ca el se deprinsese a pregati
masa de obste si parintii si fratii erau multumiti de
priceperea lui.

�n acel an, la hramul Manastirii Cetatuia, adica de Sf.


Apostoli, pe c�nd vroia sa pregateasca obisnuitul bors
calugaresc, a observat ca �n camara nu mai sunt tar�tele
trebuincioase. S-a amar�t foarte tare, pentru ca trebuia sa
coboare �n oras si masa de obste s-ar fi �nt�rziat.

C�nd se zbuciuma mai mult �n suflet, a intrat �n bucatarie


parintele eclesiarh care i-a adus un pachetel de sare de
lam�ie, adus de un crestin care l-a confundat cu un
pachetel de tam�ie si astfel a trecut ierodiaconul bucatar si
peste aceasta neasteptata �nt�mplare.

El avea o mare evlavie catre Maica Domnului si se ruga de multe ori �n genunchi �n
fata sfintei sale icoane din biserica, asa cum a avut tot restul vietii evlavie
catre
Nascatoarea de Dumnezeu. Se hotar�se atunci sa faca si el o icoana cu chipul Maicii

Domnului, pe care sa o aseze �n biserica. Dar socotindu-si banii, a vazut ca nu


erau de
ajuns. S-a dus la monahul care �ngrijea palatul mitropolitan si a batut smerita
metanie,
�n timp ce acesta trecea pe la manastire �n drum spre via Mitropoliei. L-a rugat
deci sal
ajute cu bani, dar monahul i-a raspuns ca nu dispune de o asemenea suma. Dupa ce a
plecat calugarul, parintele Glicherie s-a dus �n gradina sa culeaga legume si a
gasit un
portofel cu 500 de lei. Era portofelul monahului care plecase, care vaz�nd ca a
pierdut
portofelul cu bani, a facut cale �ntoarsa. Ierodiaconul Glicherie i-a �napoiat
portofelul
si a fost rasplatit cu 50 de lei, suma care i-a permis sa realizeze icoana dorita.

Cuviosul Glicherie a slujit ca diacon nu numai la Manastirea Cetatuia ci si �n


bisericile
Manastirii Frumoasa, Sf. Vasilie si Sf. Nicolae. �n mod special, �i placea sa-l
asculte pe
parintele Constantinescu de la Sf. Nicolae, care era slujitor convins, cu ad�nca
duhovnicie si care iubea monahii.

�n anul 1920, dupa �ncheierea razboiului, staret al Cetatuiei era cuviosul Trifon
Sturza.
Acesta i-a dat parintelui Glicherie ascultarea de eclesiarh, adica sa poarte de
grija de
biserica, de slujbele �n ea, de curatenia ei si de gospodarirea ei. Dovedind
cuviosul
Glicherie �ntelegere si buna �ndeplinire a acestei ascultari, staretul l-a propus
pentru
hirotonisire �ntru preotie, ceea ce fiind aprobat, s-a sav�rsit �n ziua de 29 iunie
1920, la
praznicul Sf. Apostoli, de catre �nsusi Mitropolitul Pimen Georgescu al Moldovei.

Cu binecuv�ntarea cuvenita, ieromonahul Glicherie a mers sa se �nchine la marea


lavra
Neamt, unde staretea protosinghelul Daniil Ciubotariu, fostul staret al Cetatuii.
Acesta
s-a bucurat foarte mult de venirea acolo a cuviosului Glicherie si l-a retinut pe
loc un
an, pun�ndu-l sa slujeasca regulat �n biserica voievodului Stefan cel Mare si �n
celelalte
paraclise, la diferite evenimente.

Capitolul 2

Prin schimbarea de staret, la Cetatuia a venit ieromonahul Ghelasie Stamati, de la


Manastirea Neamt. Cunosc�ndu-l bine pe cuviosul Glicherie si dorind sa-l aiba de
�mpreuna slujitor, acela a staruit si l-a adus din nou la Cetatuia, manastirea sa
de
metanie �n luna octombrie. Dar abia dupa patru luni, un ordin al stap�nirii l-a
adus �n
octombrie 1922 la Mitropolia din Iasi ca preot slujitor, unde a ramas un an, c�nd
la
interventia staretului de la Neamt, Daniil Ciubotaru, cuviosul Glicherie este numit
de
Mitropolie ca igumen al schitului Procrov, dependinta a marei lavre. Acest schit a
fost
�ntemeiat de un episcop al Romanului, pe o culme din lantul muntilor ce �nconjoara
Manastirea Neamt, o asezare foarte placuta. Cu o oarecare osteneala se urca de la
manastire p�na la Procrov, iar daca se coboara �n cealalta parte, se ajunge �n
drumul
Pipirigului si se ajunge aproape de cealalta mare manastire, Secu.

Pentru conducerea schitului, i s-a dat cuviosului Glicherie ca ajutor, un


ierodiacon,
David Bidascu, din Manastirea Neamt, un suflet ales de calugar, r�vnitor, sincer si

devotat Aici s-au legat am�ndoi sufleteste, ca niste adevarati frati, sa se roage
�mpreuna, sa munceasca �mpreuna, sa se bucure si sa sufere �mpreuna si niciodata sa

nu se mai desparta �n viata lor, pe acest pam�nt. Sfintita a fost aceasta fratie
�ntre ei,
caci au trecut prin ispite si grele furtuni am�ndoi nedespartiti, cu curaj si
barbatie s -au
ostenit �n ne�ncetate rugaciuni, au purtat posturi lungi si grele dar si unul si
celalalt au
crezut cu aceeasi tarie �n Pronia dumnezeiasca.

C�nd au venit am�ndoi la schitul Procrov, au aflat acolo trei calugari batr�ni si
un
frate. Peste tot b�ntuia ruina, lipsurile, iar flacara monahismului se stingea. Au
pornit
imediat la lucru: au reparat chiliile, au �ntarit gardurile gospodariei si au
re�nviat viata
bisericeasca a schitului cu sfintele si cuvenitele rugaciuni, s-au �ngrijit ca la
trapeza sa
fie hraniti toti. Clopotele au �nceput sa rasune din nou pe vaile din jur, iar
tipicul Sf.
Sava si-a reluat locul cuveni, si astfel s-a re�nviorat viata monahala.

Credinciosii din jurul Procovului s-au tot �nmultit. Orice drumet sau �nchinator,
ce
ajungea p�na la schit, �n afara de minunatele privelisti, gasea acolo si hrana si
adapost,
iar sfintele rugaciuni �l �naltau duhovniceste, pregatindu-l pentru faptele curate
si
crestinesti ale neamului nostru. Aici este potrivit sa se scrie, ca pe tot cursul
desfasurarii primului razboi mondial, parintele Glicherie a avut mai multe vedenii
despre ce avea sa se �nt�mple sau care va fi deznodam�ntul final, dar pe care el nu
le-a
�nteles atunci ci numai dupa terminarea razboiului, c�nd d�ndu-si seama de
potrivirile
dintre evenimente si visele avute, le-a povestit parintelui David si celorlalti
apropiati ai
sai. Astfel, �n ianuarie 1916, �nainte cu c�teva luni de a intra �n Manastirea
Cetatuia,
razboiul fiind �n toi, a avut o vedenie. Era �ntro zi de miercuri, �n ajunul
Bobotezei. I s a
aratat o harta mare cu tarile din centrul Europei. Fiecare tara avea c�te un
reprezentant. O parte din ei stateau �n genunchi, iar cel al Rusiei avea niste
haine rupte
si zdrentuite, ca nimeni altul. Reprezentantii Rom�niei si Serbiei, care se aflau
�n
granitele tarii lor, erau �mbracati �n haine noi, frumoase si se aratau tare
veseli.
Dupa doua zile, vineri, i s-a aratat si acest tablou: un militar �nvesm�ntat �n
haine
militare rom�nesti, pasea curajos, singur, �nainte, purt�nd �n m�ini steagul
tricolor
rom�nesc si asa se �ndrepta spre Basarabia. C�nd a ajuns militarul la malul
Prutului,
care pe atunci era linie de granita �ntre Rom�nia si Rusia, i-a iesit �nainte un
soldat rus,
purt�nd si el steagul rusesc. Acesta s-a plecat cu steagul �n fata militarului
rom�n si i-a
predat steagul Rusiei.

�n acest an, 1924, s-a �nfaptuit �n biserica rom�neasca reforma calendarului, adica
s-a
introdus �n calculul zilelor si sarbatorilor de peste an, calendarul gregorian, pe
care
statul nostru �l folosea deja, �n timp ce p�na atunci Biserica noastra �si socotea
sarbatorile anului si Sfintele Pasti dupa calendarul iulian, adica dupa stilul
vechi. �ntre
aceste doua calendare exista diferenta ca cel iulian se afla cu 13 zile �n urma
celui
gregorian si biserica si toate unitatile ei, c�nd aveau contacte oficiale cu
autoritatile de
Stat, trebuia sa scrie data dupa ambele calendare, astfel: 1/14, 15/28 etc. Ziua
hotar�ta
de Sf. Sinod pentru a �ncepe folosirea noului calendar a fost fixata la 1
octombrie, zi
care a devenit 14 octombrie, ziua de pomenire si slavire a Sfintei Preacuvioasei
Maici
Parascheva, cea sarbatorita cu multa evlavie, mai ales �n Moldova.

A ajuns acest ordinsilaschitul Procrov,respectivca ziua de 1 octombrie sa devina14,

explic�ndu-se �n ordin ca sfintii scrisi �n calendarul anului 1924 �ntre 1-14


octombrie,
sa fie pomeniti �n urmatoarele 13 zile, pe l�nga sfintii trecuti �n acele 13 zile.
A fost
ordin ca oricare altul, administrativ sau economic. Dar �n schitul Procrov nu se
mai
aflau doar trei calugari ca la �nceput, �n 1922, c�nd a fost numit staret parintele

Glicherie, ci, datorita progresului duhovnicesc al vietii de obste, se adunasera


aici si
alti cuviosi, ajung�nd numarul lor la 12 monahi. Citind ordinul sosit, acesti
monahi,
toti �ntr-un singur glas, au declarat ca reforma ar fi buna pentru astronomie, dar
nu si
pentru Biserica Ortodoxa. �ntrebarea era de ce n-au primit aceasta reforma
calendaristica si celelalte Biserici ortodoxe? Au considerat aceasta schimbare ca
pe o
sminteala a r�nduielilor noastre bisericesti. Si astfel, schitul Procrov a
continuat a sluji
tot dupa calendarul vechi, iulian, hotar�nd ca unii dintre monahi sa caute carti
lamuritoare si sa se sfatuiasca cu alte fete bisericesti, specializate �n drept
canonic si
r�nduieli bisericesti. Asa s-a desfasurat viata �n schitul Procrov din octombrie
1924
p�na �n anul 1925, c�nd a venit un nou ordin �n privinta calcularii praznuirii Sf.
Pasti,
pentru anul 1926.

�ntre timp, parintii din Procrov, au citit scrisoarea ieromonahului Arsenie Cotea
din Sf.
Munte Athos, �n care binecredinciosii crestini din Rom�nia sunt �ndemnati sa urmeze

Bisericii Rasaritului si sa se departeze, sa fuga de noua reforma calendaristica,


care nu
este canonica si duce catre catolicism. Cur�nd, acest Arsenie, a venit si �n
Rom�nia si
�ntr-o zi a vizitat si schitul Procrov, �nsotit de episcopul Visarion Puiu. El a
tiparit, aici
�n Rom�nia cartea �Boldurile�, care acuza schimbarea calendarului, iar �ntorc�ndu-
se
�n Sf. Munte a mai publicat si alte carti, tot �mpotriva schimbarii calendarului,
cum ar

fi �Tr�mbita sihastrilor� si �Biciul �mpletit�.

Dar tulburarea cea mai mare �n Biserica a avut loc dupa hotar�rea Sf. Sinod de a
praznui Sf. Pasti �n anul 1926, cu 13 zile �nainte, adica dupa stilul nou.
Consider�nd ca
acest lucru este �mpotriva canoanelor, care stabilesc �n mod precis cum trebuie sa
se
calculeze data de praznuire a Sf. Pasti �n fiecare an, �n raport cu pastele
evreilor,
ieromonahul Glicherie si ierodiaconul David, au hotar�t sa paraseasca schitul
Procrov
si sa se departeze de orice biserica �n care se vor praznui Sf. Pasi dupa
calendarul
iulian. Cuviosul Glicherie a fost chemat jos, la Manastirea Neamtului, de care
apartinea schitul Procrov si a stat de vorba cu vladica Nicodim Munteanu, fost
Arhiepiscop al Chisinaului, care era staret al lavrei. Acesta l-a �ndemnat pe
cuviosul
Glicherie sa primeasca calendarul nou, iulian si �n schimb va primi pe l�nga
Procrov si
staretia celuilalt schit din apropierea manastirii, Vovidenia.

Dupa ce s-au sfatuit, cuviosii Glicherie si David, n-au primit propunerea, cuget�nd
ca
cinstea si rangurile pam�ntesti sunt trecatoare si multi au fost �nselati astfel
prin
ademeniri cu onoruri ca sa se departeze de la dumnezeiasca �nvatatura a Domnului.
Au
mai hotar�t sa nu stea �n calea celorlalti care doresc sa serbeze Sf. Pasti pe stil
nou,
�mpiedic�ndu-i sa sav�rseasca reforma calendaristica, pe care ei o considerau
necanonica si ne�ndreptatita. Si astfel, cu durere �n suflete, au parasit am�ndoi
schitul
Procrov, pornind spre munti, pe carari necunoscute, prin desisurile padurii p�na ce
au
ajuns la R�pa lui Coroi, aproape de schitul Sihla, �n ziua de 18 noiembrie 1925.
Aici
erau departe de ochii autoritatilor si cu mare osteneala au sapat si au izbutit sa
construiasca un bordei, bine camuflat si �n el au petrecut ascunsi, toata iama.
Apoi, la
sosirea primaverii anului 1926, s-au straduit si au ridicat alt salas, mai
�ncapator, cu
trei despartituri, din care una era destinata pentru paraclis, �n care sa
sav�rseasca
slujbele bisericesti si sa-si rosteasca rugaciunile.

Dupa un timp, acolo s-au mai retras �nca trei calugari, din schitul Sihastria,
anume
ieromonahul Pamvu si doi frati ai sai, Veniamin si Galaction, tot din pricina
reformei
calendarului, si acestia si-au lucrat adaposturile necesare �n apropiere, �ntemeind
astfel

o mica comunitate calugareasca.


Se stia ca aproape 60 de monahi din chiar Manastirea Neamt, n-au primit calendarul
nou si mai ales schimbarea modului de a praznui Sf. Pasti, fiind mare fram�ntare si

acolo. Anevoioasa viata au petrecut aici �n bordeiul din padurea Sihlei cuviosii
Glicherie si David, ca si sihastrii din vechime, care se retrageau din lumea plina
de
�nselaciuni, tulburari si rautati. Nici aceia, nici acesti rom�ni n-au cugetat sa
faca rau
cuiva, ci doar sa poata trai si ei �n pacea sufletului lor, dupa convingerea ce si-
au facut,
mai ales �n ceea ce priveste sarbatoarea Sf. �nvieri. �n aceasta singuratate, ei
obisnuiau
sa-si gaseasca de lucru, socotindu-l ca pe o ascultare calugareasca. De pilda,
ieromonahul Glicherie cutreiera padurile ca sa culeaga bureti, cobora la manastirea

Neamtului din c�nd �n c�nd si primea �n taina, la schimb, p�ine c�t putea duce, pe
care

o facea pesmeti. Au aflat si izvorase de apa limpede. Cuviosul David, s-a aratat
iscusit
�n cioplirea lingurilor din lemn, foarte frumos lucrate si ornate. De rugaciune
nicidecum nu se lasau, cu toata oboseala trupeasca si sav�rseau pravila si
r�nduielile
mai cu seama �n noapte, la lumina de opait sau de lum�nare. C�t de mult le placea
sa
asculte ciripitul pasarelelor, care le dezmierda sufletele! Vedeau si erau vizitati
deseori
si de diferite fiare salbatice, dar nimic n-au patimit de la ele, asa cum citim �n
povestirile despre pustnicii si sihastrii crestini.
Se cuvine aici sa mai amintim si acestea. Cu doua luni �nainte de schimbarea
calendarului, s-a produs un fapt �nsemnat �n biserica mare a Manastirii Neamt. Era
�n
ajunul Adormirii Maicii Domnului. Parintele eclesiarh venise �n biserica sa
pregateasca cele necesare, sa aprinda lum�nari si candele pentru slujba
Miezonopticii.
Vremea era linistita cu cer senin si �mpodobit cu stele; nici urma de nor nu se
vedea.
Totusi, deodata, din �naltimea cerului s-a slobozit un fulger grozav, care a
patruns
printr-o fereastra din turla bisericii, a ajuns �n fata icoanei facatoare de minuni
a Maicii
Domnului, a lovit �ntr-o lespede din podea pe care a �ngropat-o �n pam�nt, iar din
curentul puternic ce s-a produs, sfesnicul din fata icoanei s-a miscat �ntr-o parte
odata
cu piatra �n care era fixat. C�nd au intrat parintii si fratii la rugaciune,
eclesiarhul le -a
povestit �nt�mplarea si toti privind urmarile fulgerului, au zis ca a fost un semn
dumnezeiesc.

Iata si un alt fapt. C�nd a ajuns cuviosul Glicherie la R�pa lui Coroi, �n
pustietatea
aceea, g�nduri si fram�ntari sufletesti l-au cuprins. Noaptea mai ales, dupa
�ndelungate
rugaciuni, �l chinuiau grele g�nduri. Cum se face � �si spunea el � ca �n tara
noastra,
at�t de multi preoti cu �nalta �nvatatura teologica si o multime nenumarata de
intelectuali, �si parasesc calendarul vechi bisericesc, pe care �l respecta poporul
cu
scumpatate din stramosi, asa cum l-au lasat Sf. Parinti ai Bisericii noastre
ortodoxe si
eu sa nu fac la fel ca ei, eu sa ram�n pe stil vechi? Oare nu gresesc eu �n fata
lui
Dumnezeu? T�rziu, �n noaptea aceea de referinta, a avut o minunata vedenie �n
chipul
acesta: Se facea ca de la apus s-a ridicat un nor foarte �ntunecat, ce cauta sa
acopere
lumea �ntreaga si venea cu furie spre rasarit, clocotind ca un balaur.

�n fata acestui nor se iscase o napraznica furtuna, ce purta un lant negru ca


pacura, pe
care se aratau cruci negre; lumea toata era �nfricosata. Dar privind spre rasarit,
se
vedea venind dintr-acolo, un alt nor alb ca zapada, stralucind ca aurul si �naintea
lui
era tot un lant �nsa de aur, pe care erau agatate tot cruci aurite. Privind spre
norul de la
rasarit mai mult, acolo s-a aratat un sobor de arhierei, pornind deasupra acelui
nor si
�mbracamintea lor era aurita. �ntr-un loc anume, norul de la rasarit s-a ciocnit cu
cel de
la apus si acesta s-a prabusit, iar �n locul lui s-a �ntins p mare de apa ce a
cuprins tot
pam�ntul. Peste valurile acestei mari plutea singur, cuviosul Glicherie, �nnot�nd
si
lupt�ndu-se din greu cu valurile napraznice.

Cuprins de deznadejde, cuviosul a �nceput sa pl�nga cu amar. Dar �n fata i-a aparut
un
chip de calugar, ce calca peste apele acelei mari, av�nd �nfatisarea Domnului
nostru
lisus Hristos, iar fata Lui stralucea ca soarele. C�nd s-a apropiat, cuviosul
Glichene,
care se simtea cufundat p�na la subtiori, i-a sarutat picioarele. El s-a aplecat si

apuc�ndu-l de o m�na, i-a zis: �Daca ai vazut acestea toate, mergi de spune �n lume
ca
aproape este sf�rsitul� si �ndata s-a facut nevazut si a disparut si marea.
Cuviosul s-a
desteptat, uimit de aceasta minunanta vedenie, numai dupa ce a fost scuturat
puternic
de cuviosul David, care l-a auzit pl�ng�nd. Dar cuviosul Glicherie era at�t, de
tulburat
de vedenie si de pl�ns, �nc�t n-a putut sa-i povesteasca fratelui sau duhovnicesc,
nimic
din cele ce s-au �nt�mplat. Si aceasta �nfatisare de noapte, cu zbucium, cu
pl�ngere,
dupa �ndelungata sa rugaciune a fost tot un semn ceresc.
Cuviosii Glicherie si David, au trait �n bordeiul de la R�pa lui Coroi, aproape doi
ani,
adica de la 15 noiembrie 1925, p�na la 14 noiembrie 1927. Atunci s-au sfatuit si au

hotar�t ca ar fi bine sa mearga la �nchinare �n Sf. Munte Athos. Dar n-aveau bani
trebuinciosi pentru drum. Atunci si-au mai v�ndut din haine, au cosit toata vara
f�nul
schitului Sihla, au scos pasapoartele necesare si s-au �mbarcat pe un vapor �n
portul
Constanta. Au ajuns �n Grecia la Salonic, unde au luat un alt vapor ce i-a
transportat
p�na la portul de acces �n Sf. Munte, Dafni. Au �nceput pelerinajul, �nchin�ndu-se
la
toate manastirile grecesti, rusesti, s�rbesti, bulgaresti si rom�nesti, precum si
la toate
schiturile si chiliile mai mici, intr�nd si printre pesterile marilor nevoitori si
pustnici
atoniti.

O ad�nca m�ng�iere le-a umplut sufletul, vaz�nd multa duhovnicie la parinti,


rugaciuni si sfinte slujbe nesf�rsite, ziua si noaptea. �n cele din urma, ei s-au
asezat la
schitul Bunavestire, ce apartine de marea manastire greceasca Pantocrator, pentru
ca
aici era nevoie de brate de munca. Si astfel, cuviosul David, alaturi de fratii
calugari
veniti din Manastirea Neamt si din toata Moldova, a lucrat pe mosia Manastirii
Pantocrator, iar cuviosul Glicherie era chemat sa slujeasca Sf. Liturghie la
schitul
rom�nesc Prodromu, alaturi de staretul schitului, arhimandritul Ioasaf, fiecare pe
r�nd,
c�te o saptam�na. La Prodromu, staretul Ioasaf, un batr�n foarte evlavios, era
multumit
de felul �n care vietuiau cei doi cuviosi Glicherie si David si, dupa o vreme, i-a
tuns pe
am�ndoi �n schivnicie. Au avut parte de mari bucurii duhovnicesti, cum ar fi
participarea la o Sf. Liturghie sav�rsita �n ziua de 24 iunie, de Nasterea Sf. Ioan

Botezatorul, la biserica Schitului Acoperam�ntul Maicii Domnului de pe cel mai


�nalt
v�rf al Athosului, �mpreuna cu alti cuviosi de la Prodromu. �n Sf. Munte, cei doi
cuviosi au petrecut un an, �n ad�nca liniste, rug�ndu-se ne�ncetat pentru iertarea
pacatelor si m�ntuirea sufletelor lor. Nu i-a suparat nimeni cu nimic si mai mult
dec�t
at�t, toti i-au considerat si i-au �mbratisat ca pe adevaratii frati �ntru Hristos.
Chiar si
cei straini, grecii, bulgarii, s�rbii, i-au �nconjurat cu dragoste crestineasca si
le-au venit
�n ajutor. Ca �ntr-o binecuv�ntata gradina a Maicii Domnului, ei s-au desfatat
duhovniceste. Monahii de acolo sunt feriti de multe ispite ale vietii si se simt
�nchinati
numai lui Dumnezeu. Ferice de ei! Frumoasa si binecuv�ntata viata au aflat cei doi
cuviosi si la calugarii rom�ni din Sf. Munte Athos. Vrednice pilde au fost pentru
ei,
staretul Ioasaf al Prodromului, precum si doi ieromonahi cu numele Ignatie, unul de
la
schitul rom�nesc Lacu, iar celalalt, fusese staret la manastirea greceasca
Xiropotam si
apoi se retrasese la o chilie rom�neasca. Acolo, timp de aproape 1000 de ani au
trait
mari personalitati ale vietii monahale, calugari cu �nalta pregatire teologica. Tot
�n Sf.
Munte a fost �nfiintata si prima Academie teologica, acolo a vietuit Sf. Athanasie
si alti
cuviosi carturari, care au lasat mostenire nenumarate scrieri teologice si
filozofice, �n
manuscris, de mare valoare. Din Sf. Munte s-au ridicat patriarhi si mitropoliti
vestiti,
ce au aparat Ortodoxia si viata crestineasca curata. Acolo viata e dominata de
Duhul
credintei, de nadejde si nefatarnica dragoste �n Hristos. Cine trece pe la cele 20
de mari
manastiri atonite, are prilejul sa asculte prelungite si miscatoare sfinte slujbe
si sa se
�nchine, sa �ngenuncheze si sa sarute numeroasele sfinte moaste asezate �n
splendide
racle, lucrate din diferite materiale scumpe si �mpodobite cu maiestrie. Timp de un
an
si ce doi cuviosi, Glicherie si David, s-au convins si au apreciat viata monahala
�nalta
din Athos, jertfelnicia calugarilor de acolo si au vazut cum traiesc ei �n continua
rugaciune a mintii, �n slujba ne�ncetata pentru Dumnezeu. Pilda lor le-a fost de
mare
folos si au cautat sa se asemene lor, �n tot restul vietii lor pam�ntesti.

Capitolul 3

�n ziua de 14 septembrie 1928, acesti doi cuviosi parinti, dupa ce si-au luat
cuvenita
binecuv�ntare de la staret, alti proiestosi si de la toti parintii si fratii
cunoscuti, au
parasit cu regret Sf. Munte Athos si au pornit �napoi spre patria lor, Rom�nia.
Vaporul
i-a dus pe aceeasi cale, prin Salonic, Constantinopol (Istanbul), intr�nd �n Marea
Neagra, unde i-a surprins o furtuna groaznica, cu valuri uriase care au lovit toata

noaptea catargele vaporului. Abia spre dimineata, furtuna s-a mai domolit si desi
nu
mai trageau nadejde sa scape cu viata, au reusit sa ancoreze �n portul Constanta,
unde
toti s-au mirat cum au scapat cu viata si vamesii nici nu le-au mai facut
obisnuitul
control. Multumind lui Dumnezeu ca s-a milostivit si i-a izbavit de moarte
napraznica,
cei doi cuviosi s-au �ndreptat spre muntii Neamtului, la aceeasi R�pa a lui Coroi,
la
bordeiul parasit �n urma cu un an. Acolo s-a re�nt�lnit cu ieromonahul Pamvu si
ceilalti
frati ai sai, care s-au bucurat foarte mult de revederea cuviosilor.

Mai t�rziu, spre toamna, s-a �nt�mplat ca doi ciobani ce venisera cu turmele de oi
la
pascut, sa descopere bordeiele lor. Acestia erau din comuna V�natori-Neamt si se
numeau Ioan si Mihai Urzica. Dupa ce s-au cunoscut si s-au �mprietenit, cei doi
ciobani l-au rugat pe parintele Glicherie sa coboare �n sat la ei.

Abia la 6 ianuarie 1929, la Praznicul Botezului Domnului, cei doi cuviosi s-au dus
�n
acea comuna si au slujit sfintirea apei pentru niste credinciosi. De acest lucru a
aflat
preotul locului, din V�natori, pe nume B�rliba si a anuntat jandarmii care s-au dus
siau
cautat bordeiele la R�pa lui Coroi si i-au arestat pe cei doi. Dupa ce i-au adus la

postul de jandarmi din comuna unde au fost batjocoriti cu mare rautate, apoi i-au
dus
pe jos la T�rgu Neamt si ulterior la legiunea de jandarmi din Piatra Neamt, unde li
s-au
�ntocmit actele respective si au fost trimisi �n fata tribunalului din acel oras.
Acesta a
fost �nceputul necazurilor.

La tribunal, cuviosii au fost interogati: pentru care motiv s-au ��nfundat� ei �n


padure,
cum se numeste si unde este locul �n care se ascund ei. Ei au raspuns drept si
curajos,
ca toate acestea le-au facut din cauza schimbarii calendarului, mai ales a Sf.
Pasti, pe
care ei o socotesc fara de lege, iar locul �n care s-au retras se numeste �R�pa lui
Coroi�. Procurorul, care �i ancheta, a recunoscut ca numele de Coroi este istoric
si este
chiar numele lui de familie, deci nu considera ca ar constitui o infractiune
retragerea
lor acolo. Ca urmare, tribunalul i-a pus �n libertate si astfel cuviosii s-au
�ntors la
bordeiul lor.

�n Postul Mare din acelasi an, unii locuitori din comuna V�natori-Neamt s-au suit
la
R�pa lui Coroi si l-au luat pe cuviosul Glicherie cu d�nsii, la casele lor din
comuna ca
sa le slujeasca diferite ierurgii si sa-i marturiseasca. Multi dintre acesti sateni
�l
cunosteau pe parintele Glicherie de c�nd era la Manastirea Neamt sau Pocrov. El a
ales
casa lui Ion Urzica si a sfintit o camera pe care a transformat-o �n paraclis,
devenind
loc de rugaciune. Multi credinciosi din localitate, chiar si unii calugari veneau
acolo la
rugaciune.

Preotul B�rliba, auzind acestea, s-a umplut de nestap�nita m�nie, vaz�nd ca o parte
din
enoriasii sai �l ocolesc, nu mai vin la biserica satului, vor slujbe dupa stilul
vechi si
astfel veniturile sale se �mputineaza. A mers din nou la postul de jandarmi, i-a
convins
pe acestia ca cei doi cuviosi sunt dusmanii tarii si socotind ca sunt �aparatorii
intereselor nationale�, desi tribunalul nu le gasise nici o vina, au urcat din nou
la

munte si l-au arestat pe Pr. Glicherie. Dupa ce i-au cobor�t la post, i-au arestat
si pe
fratii Urzica. Pe toti, jandarmii i-au pus �ntr-o caruta, �mpreuna cu alte obiecte
de cult
si carti confiscate din paraclis si batjo-corindu-i ne�ncetat si arunc�nd blasfemii
asupra
celor sfinte, i-au dus la Piatra Neamt.

Cuviosul David a scapat ca prin minune, deoarece �n momentul arestarii el nu era la

bordei, ci se afla �n padure dupa lemne si culeg�nd bureti pentru hrana. C�nd
jandarmii
goleau paraclisul din casa lui Urzica, protopopul locului, fiind chemat de preotul
B�rliba, s-a urcat �n picioare pe Sf. Masa, m�nca din anafora si fuma tigari,
uit�nd ca
tot ce batjocorea el, fusese sfintit de sujitori care erau purtatori ai Harului
sfintitor.

Cuviosul Glicherie a fost �nchis timp de trei luni la Piatra Neamt, p�na la proces,

deoarece preotii din V�natori au indus �n eroare pe judecatori, spun�nd ca au de a


face
cu un preot fals, care nu are hirotonie canonica. La proces, au venit c�tiva
calugari din
Manastirea Neamt, care au declarat ca parintele Glicherie este hirotonisit canonic,
are
darul preotiei, nu este fals si judecatorul l-a absolvit de orice vina, pun�ndu-l
�n
libertate si restituindu-i toate cartile si obiectele de cult confiscate abuziv.

�n cursul acestor trei luni de detentie la legiunea de jandarmi din Piatra Neamt,
p�na la
proces, cuviosul Glicherie a suferit mult, fiind persecutat si batjocorit de
jandarmi �n
toate felurile. L-au dus �ntr-un beci, unde veneau noaptea jandarmii �n stare de
ebrietate si-l bateau pe r�nd, p�na oboseau, iar ziua era obligat sa spele
pardoseala din
�ncaperi, �n timp ce jandarmii se urcau pe spatele lui sau �l bateau cu cruzime,
�nc�t
peretii erau plini de s�ngele cuviosului.

Potrivit hotar�rii tribunalului din Piatra Neamt, care l-a eliberat, cuviosul
Glicherie a
fost oprit de a se mai �ntoarce �n padure, la bordeiul sau. De aceea, el a ramas �n
Tg.
Neamt, �n casa brigadierului silvic V. G�rleanu si numai cuviosul David mai traia
�n
coliba de la R�pa lui Coroi. Pe c�nd locuia cuviosul �n T�rgu Neamt, a primit doua
carti scrise de parintele Arsenie Cotea din Sf�ntul Munte Athos, �Biciul �mpletit�
si
�Tr�mbita sihastrilor�, de care am amintit anterior. Cineva a anuntat �nsa
autoritatile,

care au facut perchezitie si gasind cartile, l-au acuzat pe parintele Glicherie de


propaganda ostila si �ntar�tarea poporului �mpotriva schimbarii calendarului,
spun�nd
ca acele carti ar fi fost tiparite chiar de el, �n tara. P�na la sosirea
jandarmilor care
trebuiau s�-l aresteze, cuviosul a reusit fuga pe o alta usa, dezbracat si descult
prin
zapada si s-a ascuns �n alta casa. Jandarmii i-au arestat atunci pe brigadierul
silvic,
Vasile G�rleanu si pe sotia sa. A doua noapte, �n urma denuntului venit de la un
calugar, jandarmii au venit din nou la casa brigadierului, dar de data aceasta era
organizata o paza si la semnalul primit, parintele Glicherie a fugit din nou.
Descinderi
de acest fel, pentru prinderea �inamicului� erau organizate nu numai �n zona T�rgu

Neamt ci si la Piatra Neamt, Iasi si Bacau, unde se presupunea ca ar activa el.

La Boboteaza, s-au cobor�t din munte �n comuna V�natori si cuviosii Pamvu si David.

Parintele Pamvu a slujit Aghiasma Mare �n casa lui Urzica, iar parintii Glicherie
si
David la Vasile G�rleanu. Abia se �ncheiase sf�nta slujba si au aparut jandarmii.
Dar la
semnalul clopotului stiut, cuviosul Glicherie s-a ascuns �n podul casei, iar gazda
a dus
Aghiasma �n alta camera. Jandarmii control�nd n-au gasit persoana cautata, dar au

vazut vasul cu aghiasma si au �ntrebat: �Ce este asta? Unde e preotul?� gazda a
raspuns foarte �ntelept: �El �nca n-a venit, noi am pregatit totul si-l asteptam!�
Aceasta
fiind situatia, jandarmii au plecat.

�n anul 1929, praznuirea Sf. Pasti dupa calendarul nou, cadea �n duminica a doua
din
Postul Mare. Din aceasta pricina s-a produs o mare tulburare sufleteasca printre
crestinii ortodocsi rom�ni. Mari scriitori si teologi chiar, cum ar fi: Nae
Ionescu,

Nichifor Crainic, Gheorghe Racoveanu, Nicolae Lupu si altii au declarat public ca


�Sf.
Sinod este schismatic�. De aceea, s-a hotar�t praznuirea Sf. Pasti dupa calendarul
nou.
Seful Partidului National taranesc, de confesiune greco-catolica (numita si �unita
cu
Papa�), a anuntat ca preotii si episcopii care n-au serbat Sf. Pasti pe stil nou,
sunt liberi
sa-l praznuiasca pe stil vechi, iar scolile, armata si functionalii de stat sa fie
liberi de
ocupatia lor �n acele zile. Deci s-a �nt�mplat ca �n foarte multe localitati
Sfintele Pasti
s-au serbat de doua ori, chiar si clericii sav�rsind aceasta greseala.

�n iarna lui 1930, �nainte de Nasterea Domnului,


jandarmii influentati tot de preotii pe stil nou, i-au
arestat din nou pe cuviosii Glicherie si David �n
T�rgu Neamt si i-au dus tot la Piatra Neamt, unde
au fost tinuti 10 zile �n arest.

Au reusit �nsa sa scape �n ajunul Bobotezei, au


venit la T�rgu Neamt si parintele Pamvu i-a ascuns
la Humulesti, �ntr-un stog de f�n, p�na a trecut
furtuna.

Au slujit Botezul Pomnului �n casa brigadierului G�rleanu, iar parintele Pamvu a


sfintit Aghiasma Mare la o f�nt�na, l�nga un p�r�ias, �n timp ce la slujba de la
biserica
satului n-au participat dec�t trei oameni si c�tiva jandarmi. L�nga f�nt�na unde se

sfintea apa, s-au tras trei focuri de arma dupa datina strabuna, apoi toti
credinciosii sau
�mprasiat si au disparut. Jandarmii, au auzit focuri de arma, au venit la fata
locului,
dar n-au mai gasit pe nimeni, observ�nd numai urme de �ncaltaminte pe zapada.
Sfintele Pasti �n acel an, 1930, cuviosii parinti le-au sarbatorit asa cum se
cuvine, dupa
r�nduiala dreptslavitoare, �ntr-o poiana din padure, alaturi de o multime mare de
credinciosi, dupa care s-au deplasat �n sat, pentru a oficia Sf�nta Liturghie.

�n toamna anului 1930, cuviosul Glicherie a plecat la Ierusalim �nsotit de c�tiva


crestini, iar cuviosul David a ramas �n V�natori sa observe evolutia evenimentelor
�n
privinta schimbarii calendarului. �n Ierusalim au ajuns �n octombrie si au stat
acolo 6
luni, p�na dupa �nvierea Domnului. S-a �nchinat la toate sfintele locului si a
slujit la
Betleem de Nasterea Domnului dupa stilul vechi, caci acolo ca si la Sf. Munte si �n

Rusia, toate slujbele se tineau dupa calendarul iulian.

Sfantul Glicherie la Ierusalim cu Patriarhul Damianos

( sfantul e al doilea de la dreapta la stanga)

La Ierusalim slujea �n fiecare s�mbata noaptea chiar pe piatra Sf. Morm�nt,


�mpreuna
cu un episcop, un preot grec si unul rus. �n celelalte zile ale saptam�nii, slujea
la
diferite biserici si manastiri. A doua zi de Sfintele Pasti, cuviosul Glicherie a
mers la
Patriarhul Damianos pentru binecuv�ntare, respect�nd un vechi obicei al locului,
care
spunea ca toti clericii si multi dintre pelerini, sa salute pe patriarh si sa
primeasca
binecuv�ntarea cu ocazia acestui mare si slavit paznic. Acolo s-au �nt�lnit cu un
preot
delegat de Patriarhia rom�na si alti doi preoti �nchinatori, care l-au invitat sa
slujeasca
�mpreuna, dar cuviosul a refuzat spun�nd ca el nu slujeste cu cei ce urmeaza
calendarul nou, gregorian.

Odata, un responsabil bisericesc, i-a cerut un document care sa-i confere dreptul
de a
sluji la Sfintele Locuri. El a raspuns ca nu poseda un astfel de document, dar ca
este
urmator fidel al vechiului calendar. A primit deci permisiunea sa slujeasca,
astfel: Luni


la biserica Sfintilor Arhangheli, marti �
la biserica Sf�ntului Ioan Botezatorul,
miercuri �
la Sf�ntului Nicolae, joi �
la Sfintilor Apostoli, vineri �
la Sf�ntul
Haralambie. La sf�rsitul saptam�nii, cuviosul slujea sau asculta Sf�nta Liturghie
la
Sf�ntul Morm�nt; s�mbata noaptea, apoi duminica dis-de-dimineata �n biserica
Patriarhiei si mai t�rziu la alta biserica.
Din Ierusalim a mers si la Manastirea Sf�ntului Sava, unde a stat o saptam�na,
amintindu-si printre altele de peisajul si clima foarte arida, care faceau ca multe
vulpi
sa vina din valea ce �nconjura manastirea sa primeasca de la calugari coji de
p�ine.

De Sf. Pasti, cuviosul Glicherie a slujit la manastirea ruseasca �mpreuna cu


episcopul
rus Anastasie, cel din urma chiriarh rus al Arhiepiscopiei Basarabiei, �n Chisinau.

Dupa aceasta a parasit Ierusalimul. Dorea sa revina �n tara, dar nu-i ajungeau
banii de
drum. A rugat-o pe o doamna ce venise la �nchinare din Bucuresti sa-i �mprumute
suma necesara, pe care urma sa i-o restituie �n tara. Doamna �nsa a spus ca nu are
destui bani. L-a ajutat atunci arhiereul care fusese duhovnicul lui �n Postul Mare,
care
i-a dat bani hrana si l-a �nsotit p�na la vapor, �n portul Jaffa.

Pe vapor a avut loc un incident �n care a fost implicata doamna din Bucuresti, care

reclama ca i se furase o mare suma de bani. Cuviosul Glicheiie a spus �nsa ca


doamna
nu avusese bani Ia Ierusalim. Cur�nd dupa aceea tot pe vapor, s-au gasit acei bani
si
mare a fost rusinea rom�ncei sa recunoasca faptul ca a avut bani dar n-a vrut sa-l
ajute
pe parintele Glicherie, la mare nevoie.

La Constantinopol au trecut prin alte necazuri, pe care le-au trecut cu ajutorul


lui
Dumnezeu si a unor autoritati sau localnici, care i-au �ntarit cuviosului Glicherie

convingerea ca de multe ori, necredinciosii fac faptele legii si sunt mai buni la
suflet
dec�t credinciosii sau cei ce se pretind a fi buni crestini. Pentru ca erau �n
tranzit, toti
calatorii care aveau bilet pentru Constanta, fara escala, trebuiau sa se transfere
pe un
vapor rom�nesc, fara a intra pe teritorul turcesc. Barcagiul care a fost angajat sa
faca
transfeml era un grec care a vrut sa-i �nsele, cer�nd o suma dubla ca pret si �n
plus
duc�ndu-i �n vama turceasca, unde nu ar fi trebuit sa ajunga pentru ca ar fi platit
taxe
vamale mari. Incidentul s-a rezolvat de catre un politist turc, care l-a pedepsit
pe
barcagiul grec si a �napoiat banii luati �n plus rom�nilor, facilit�ndu-le totodata

obtinerea vizelor de tranzit care le-au permis sa viziteze orasul �n timpul care
mai
ramasese p�na la plecarea vaporului rom�nesc.

�n oras, au vizitat marea biserica Sf�nta Sofia si alte biserici, cu ajutorul unui
arhimandrit de la biserica bulgareasca, iar la biserica Sfintilor Apostoli au fost
condusi
de un batr�n turc, care n-a vrut sa primeasca plata, spun�nd ca un adevarat crestin
ca
doreste plata cereasca si nu pam�nteasca.
Cu vaporul, cuviosul Glicherie a ajuns la Constanta, apoi cu trenul la T�rgu Neamt
si
s-a stabilit pentru o vreme �n comuna Radaseni, �n judetul Suceava, unde
credinciosii
doreau sa construiasca o biserica �n care sa se slujeasca pe stil vechi. Era �n
anul 1931.
Biserica a fost terminata si sfintita la 8 mai 1932. �n acel an 1931, s-au mai
construit
biserici noi si la Brusturi (jud. Neamt), Urecheni-Neamt, R�sca, Bogdanesti si
Draguseni (jud. Suceava) si Bals (jud. Iasi).

La sarbatoarea Sf. Apostoli, a luat parte la hramul bisericii din Radaseni. A doua
zi
dupa hram, toti credinciosii care au participat au fost dusi la Prefectura; �n
lipsa lor,
preotul satului a chemat jandarmii si s-au �nteles sa-l aresteze pe parintele
Glicherie.
Ca iscoada a fost trimis primarul, sa vada cine a mai ramas �n casa unde locuia
cuviosul, anume gospodaria lui Vasile Onofrei, pe care jandarmii au �nconjurat-o.
Simtind si vaz�nd un capitan de jandarmi care a intrat �n curte, cuviosul Glicherie
a
vrut sa fuga prin spatele casei, dar acolo erau deja jandarmii, care l-au prins pe
c�nd
vroia sa sara un gard de s�rma. Gardul �nsa era subred si n-a rezistat sub
greutatea
oamenilor si s-a dar�mat provoc�nd o busculada ce a st�rnit m�nia jandarmilor care
sau
razbunat pe cuviosul Glicherie si l-au batut crunt, cu picioarele si patul pustii.
Apoi
l-au ridicat de la pam�nt si au vrut sa-l treaca pe sub gardul de s�rma, dar �ntre
timp,
Vasile Onofrei s-a �ntors acasa. Vaz�nd pericolul, a �ncercat sa-l scape pe cuvios,
dar
un jandarm a �ndreptat arma spre el amenint�ndu-l, iar ceilalti jandarmi au tras
focuri
de avertisment �n aer, deoarece se mai apropiau de locul �nvalmaselii si niste
femei.
Vasile Onofrei a prins arma jandarmului si i-a smuls-o din m�na, iar acesta n-a
putut
sa riposteze fiind atacat de o femeie, Ana Grecu, cu o furca de fier.

Focurile de arma trase de jandarmi �n aer, au atras si pe alti sateni la locul


faptei, asa ca
jandarmul s-a multumit sa ia furca din m�na femeii si sa fuga cu ceilalti jandarmi,
care
�n graba aceea au arestat un calugar si un batr�n din sat, pe care i-au dus �n
bataie la
post, crez�nd ca unul din ei poate fi cuviosul Glicherie. Dar acolo vaz�nd ca s-au
�nselat, jandarmii s-au �ntors la casa unde credinciosii �l luasera pe cuvios,
pentru a-l
�ngriji, �n urma ranilor numeroase. Pe cale, s-au �nt�lnit cu alti jandarmi care
veneau de
acolo si au navalit cu totii la poarta casei, ca sa intre cu forta �n ograda.
Poarta fusese
�ncuiata de niste femei, iar c�nd jandarmii au vrut sa sara gardul, au fost loviti
cu pari
de lemn de catre acestea, inclusiv capitanul primind o lovitura, care le-a mai
temperat
elanul. Dupa retragerea jandarmilor, multi sateni s-au dus la Primarie sa reclame
abuzurile si ilegalitatile sav�rsite de oamenii legii. Acolo a venit si capitanul
jandarmilor, care le-a cerut sa �napoieze arma �n schimbul eliberarii calugarului,
si a
batr�nului arestati din greseala. Arma �nsa a ramas la Vasile Onofrei, �nca o
saptam�na.

Capitolul 4

�n iarna lui 1933, cuviosul Glicherie a tiparit la Suceava Psaltirea si mai multe
brosuri.
Tot atunci, s-au trimis mai multe memorii la Ministerul de Interne si la celelalte
organe
ale autoritatii centrale, pentru a protesta �mpotriva persecutiilor jandarmilor,
care
trebuiau sa �nceteze, neav�nd un suport legal. Cuviosul a mai tiparit si calendare
si s-a
zidit o casa parohiala. �mpreuna cu cuviosul David au venit de la Neamt si doi
ieromonarhi sositi din Sf. Munte, Zosima si Varuh, care slujeau zilnic cu parintele

Glicherie. Un frate al parintelui Varuh, calugar si el, �l ducea pe cuviosul


Glicherie pe
la celelalte parohii, cu caruta, pentru a supraveghea zidirea bisericilor. Cu
ajutorul lui
Dumnezeu, toate bisericile �ncepute au fost terminate �n 1933, prin truda si r�vna
poporului binecredincios, �nsufletiti de exemplul personal al parintelui lor
duhovnicesc. Tot �n acest an, s-a �nceput si zidirea bisericii din satul Draceni
(astazi
com. Slatina).
�n anul 1934, dupa sarbatorile de iarna, s-a zvonit printre oameni, ca vor veni din
nou
jandarmii sa-i aresteze pe cuviosul Glicherie si ceilalti preoti. Atunci oamenii au

�nceput sa se organizeze, astfel: unii pazeau biserica zi si noapte, altii citeau


ne�ncetat
la Psaltire. Pentru toti se pregatea m�ncare de obste, iar �n zilele de post se
m�nca o
data pe zi.
�n prima saptam�na a Postului Mare, au venit jandarmii la Radaseni si insistau sa
patrunda �n biserica. Oamenii au venit la gard, �ncerc�nd sa-i opreasca, dar
jandarmii
au reusit sa sara gardul si sa intre �n curte. Totodata, au sosit acolo procurorul
regiunii,
un delegat de la Minister �nsositi de alte persoane, care doreau sa vada biserica,
deoarece ei erau informati ca se slujea �ntr-o �poiata� si prin grajduri. Au privit
atenti
biserica la interior si au fost foarte placut surprinsi de frumusetea ei. La iesire
vorbeau
�ntre ei, d�ndu-si seama ca au fost dezinformati si ca nimic din ceea ce se zvonea
nu
era adevarat. Au vizitat si casa parohiala, dar n-au intrat �n camera unde stateau
preotii.

Delegatia a plecat la Falticeni, unde erau asteptati de preoti din zona, care se
asteptau
sa-l vada pe cuviosul Glicherie si ceilalti preoti arestati. Spre dezamagirea lor,
n-au
avut ocazia sa se bucure si sa-i huiduiasca asa cum doreau, pe slujitorii
adevarului, ci
pe doi preoti de stil nou, arestati pentru crima si viol. Tot �n noaptea aceea, la
V�natori,
jandarmii l-au cautat pe parintele Pamvu peste tot sa-l aresteze, dar nu l-au
gasit. S-au
hotar�t atunci sa ia clopotele de la biserica, dar pe c�nd se chinuiau sa le
desfaca, un
clopot a cazut de la locul lui peste un jandarm, omor�ndu-l pe loc. S-au speriat de

moarte si au luat mortul, fugind �n graba.

Pentru biserica din Radaseni trebuiau cumparate clopote. Cuviosul Glicherie i-a
sfatuit
pe oameni sa colecteze bani, iar daca nu vor ajunge sa faca un �mprumut la
Bucuresti.
Dar toti banii necesari au fost adunati numai �n ziua aceea, duminica p�na seara si
au
fost �ncredintati parintelui. A doua zi, cuviosul a plecat la Cernauti si a
cumparat 4
clopote, iar sunetul lor i-a bucurat nespus pe credinciosi, provoc�nd �nsa spaima
pentru
preotul satului, care nu se astepta la asa ceva.

�n anul 1934, a sosit �n Rom�nia si cuviosul Ghimnazie de la Sf. Munte Athos. Tot
�n
acest an, pe c�nd cuviosul Glicherie mergea sa serbeze praznicul Sf. Treimi, la
hramul
bisericii din Draceni, a primit o telegrama de la Sf. Munte, care �l informa ca si
�n
Grecia �ncepuse sa se organizeze Biserica Ortodoxa de stil vechi, prin trecerea la
calendarul iulian a trei episcopi �mpreuna cu eparhiile lor. Preotii care se
adunasera pe
l�nga parintele Glicherie, au fost repartizati de catre acesta, astfel: Zosima a
ramas la
Radaseni, Varuh si fratele sau au fost r�nduiti la R�sca, Trifon la Slatioara, iar
d�nsul
�mpreuna cu fratele sau duhovnicesc, David s-au stabilit la Brusturi. Aici s-a
cladit si o
casa parohiala pentru ei si s-a �ncropit si o mica presa de tiparit, cu ajutorul
careia au
reusit sa scoata calendare si mai multe brosuri, printre care si cea despre
�Minciunile
de la Maglavit�.

Odata, cuviosul a plecat la Moisa, cu 6 oameni sa sfinteasca un paraclis. Afl�nd


despre
aceasta, preotul satului Sacuta, a adunat mai multi sateni ce tineau sarbatorile pe
stil
nou si au venit la miezul noptii, sa-i pedepseasca pe cei ce au �ndraznit sa le
�tulbure
parohia�. S-au repezit asupra cuviosului si a �nsotitorilor lui, cu furci si
topoare, sape si
ciomege. �n fata unui astfel de pericol, ca sa nu se verse s�nge si sa nu fie
moarte de
om, care ar fi cazut tot �n vina lor, cuviosul si ai lui s-au retras, dar agresorii
au reusit
sa prinda pe unul dintre ei, pe care l-au batut groaznic, rup�ndu-i o m�na. S-au
�ndreptat spre satul Nemteni (Boroaia) si urmaritorii le-au pierdut urma.
Gheorghe Creanga, un credincios fiu duhovnicesc al cuviosului Glicherie, s-a pornit

atunci prin satele vecine sa anunte oamenii de cele �nt�mplate. Rezultatul a fost
ca �n
dimineata urmatoare, o mare multime s-a �ndreptat spre Nemteni, �n carute sau
calare,
venind mai ales de la Draguseni peste apa Moldovei, pentru a-l pedepsi pe preotul
satului. Cuviosul �nsa i-a oprit si i-a linistit, spun�ndu-le ca nu se cade sa
raspunda la
faptele rele tot cu fapte necrestinesti, ci sa dea exemplu tuturor ca sunt oameni
pasnici
si cu frica lui Dumnezeu.

Tot �n acel timp, oamenii din satul Bals, de asemenea st�rniti de preotul satului,
au
navalit la crestinul care avea cheile bisericii pe stil vechi si le-a confiscat.
Cuviosul
Glicherie pornise la hramul bisericii de acolo, nestiind ce se �nt�mplase cu
cheile. Se
adunase pentru slujba o multime de credinciosi, veniti si de departe de la
Radaseni,
Draguseni si Brusturi. C�nd au ajuns �n sat au gasit biserica �nchisa si jandarmii
prezenti. Cuviosul s-a �nteles cu satenii si au trimis o delegatie la Iasi, ca sa
ceara
interventia autoritatilor pentru deschiderea bisericii. La Tg. Frumos, delegatia s-
a
�nt�lnit cu o masina �n care se aflau superiorii jandarmilor, care veneau la fata
locului,
fiind informati gresit de preotul paroh, ca este pe cale de a produce o mare
�ncaierare

produsa de �cei pe vechi�. C�nd au aflat adevarul, ca de fapt nu este nici un


pericol si

totul a pornit de la confiscarea pe nedrept a cheilor, i-au luat pe delegati �n


masina si sau
�ntors la Bals, unde le-au restituit cheile si au permis deschiderea bisericii. Cu
mare
bucurie, cuviosul si toti crestinii prezenti au �nceput atunci slujba, spre slava
lui
Dumnezeu si a sfintilor.

Rana capatata �n timpul incidentelor de la Radaseni, c�nd a fost batut si t�r�t pe


sub
gard de jandarmi, �ncepuse sa capete amploare si pricinuia mari dureri la piciorul
afectat al cuviosului. Aceasta rana nu s-a mai vindecat niciodata si l-a chinuit
toata
viata. C�todata cuviosul era izbavit de dureri prin minune, pentru a putea sav�rsi
sfintele Taine, asa cum s-a �nt�mplat �ntr-un an la praznicul Sf�nta Cuvioasa
Parascheva, al doilea hram al bisericii din Radaseni, c�nd abia putea sa duca
icoana �n
timpul privegherii, s-a rugat cu lacrimi la Cuvioasa si durerile i-au disparut
deodata,
put�nd astfel sa slujeasca si Sf�nta Liturghie, a doua zi. Alta data, era la
Brusturi si
piciorul �l durea foarte tare. Starea �ntins pe pat, pentru ca nu putea sa atinga
piciorul
de pam�nt. A venit atunci un om, rug�ndu-l sa vina sa �mpartaseasca o batr�na care
era
pe patul de moarte. A �ncercat cuviosul sa coboare din pat, dar la prima miscare s-
a
prabusit �napoi, at�t de mare era durerea. Omul a �nteles si a plecat, dar a
revenit
cur�nd, caci starea femeii devenise foarte grava. Dar nici de data aceasta,
cuviosul n-a
putut sa mearga. Ramas singur, se g�ndea cum sa faca sa rezolve acest caz, caci nu
vroia sa lase femeia sa moara fara s-o �mpartaseasca, asa cum era crestineste. A
�ncercat din nou sa umble si ca prin minune a vazut ca durerile au �ncetat. S-a dus
�n
biserica, a luat Sfintele Taine si a plecat pe jos, ca un om sanatos, cale de doi
kilometri, p�na la casa batr�nei. A �mpartasit-o si s-a �ntors acasa, dar de cum a
pasit
pragul casei, durerile au �nceput din nou si s-a asezat pe pat. Dupa un sfert de
ora, s-au
auzit clopotele care vesteau moartea batr�nei.

�n alta zi, mergea �ntr-o caruta de la Radaseni la V�natori-Neamt, unde trebuia sa


slujeasca. Era noapte si �mpreuna cu el mergeau un calugar si un credincios. La
Brusturi, i-au oprit jandarmii si i-au �ntrebat de unde sunt. Au raspuns ca din
Radaseni
si merg la V�natori. Le-au cerut buletinele de identitate si jandarmul le-a
controlat
numai pe ale celor doi. C�nd sa-l verifice si pe al cuviosului, s-au razg�ndit si
le-au
urat drum bun.

Odata, a trecut �n Basarabia la un preot, Nicolae Climovici, mare aparator al


calendarului iulian. Si acolo, oamenii voiau sa �nceapa zidirea la o biserica noua.
Au
avut �nsa nevoie de prezenta credinciosilor din Moldova pentru ca �n urma cu c�teva

saptam�ni, avusese loc o mare tulburare care oprise acest nobil scop. �ntr-o
noapte, la
casa preotului, pe c�nd aceasta marturisea niste credinciosi, au venit jandarmii si
au
�nceput sa traga focuri de arma direct �n casa. Preoteasa si copiii, care erau �n
alta
camera, s-au ascuns sub pat de frica, iar preotul cu ceilalti din cealalta camera,
au fugit
�n spatele casei. Satenii, alarmati de focurile de arma, au alergat la fata locului
sa vada
ce se �nt�mpla. Patru dintre ei au fost �mpuscati, ceea ce a provocat m�nia
oamenilor,
care au sarit asupra jandarmilor. Pe unul l-au ranit grav cu o furca si de frica,
represaliilor, preotul cu familiia sa si alti credinciosi implicati au trecut
Prutul si au
venit �n Moldova la Draguseni. Au petrecut o vreme aici p�na s-au linistit
lucrurile si
au fost �ncurajati sa se �ntoarca sa zideasca biserica de cuviosul Glicherie si
Zosima,
care i-au si �nsotit, pentru a-i ajuta. Dupa sav�rsirea sfintirii locului, �n
liniste si pace si
�n prezenta unui numar mare de credinciosi, cuviosii si fratii din Moldova s-au
�ntors
acasa.

Oamenii din judetul Vaslui, l-au poftit pe cuviosul Glicherie sa mearga la ei


pentru
sfintirea locului unei biserici, �n satul Toporasti. Cuviosul s-a pornit �ntr-
acolo.
Trec�nd cu o masina printr-un sat din drumul lor, jandarmii i-au observat si i-au
urmarit. Masina a ajuns la un p�r�u, peste care podul fiind stricat, �ncepusera
lucrarile
de reparatie. Au fost nevoiti deci sa mearga mai departe pe jos si astfel,
jandarmii i-au
ajuns. I-au somat sa stea, pe c�nd urcau un deal abrupt. Nu s-au oprit si au
continuat
urcusul, �n ciuda faptului ca pe cuvios �l necajea rana din picior si nu mai putea
sa
mearga, fiind purtat pe brate de ceilalti. Au ajuns �n sat si au intrat la o casa.
Jandarmii
au ajuns pe alta parte si s-au apropiat amenintator.

�nsa oamenii si-au dat seama de intentiile lor si s-au str�ns �n jurul casei,
�mpiedic�ndu-i pe jandarmi sa intre �n actiune. Acestia au telefonat la legiunea
lor de
la Vaslui si au primit de acolo ordinul sa se retraga si sa lase oamenii �n pace.
Dupa o
saptam�na, au venit �n satul Toporasti preotul Mihail si c�ntaretul Alexandru
Antoniu
din Basarabia si �mpreuna cu ceilalti au slujit sfintirea locului pentru biserica.
Fiind
vreme secetoasa, la rugamintea credinciosilor s-au sav�rsit si Sf�ntul Maslu cu
rugaciunile pentru ploaie, urmate de procesiunea cu icoane �n jurul satului. S-a
milostivit Dumnezeu si a doua zi a cazut o ploaie bogata peste acele locuri.

Cuviosul, las�nd pe preot si c�ntaret �n sat, a plecat cu o caruta spre Bals. C�nd
a trecut
�nsa prin T�rgu Frumos, jandarmii s-au luat dupa caruta, dar n-au putut s-o ajunga.
La
Bals au slujit de asemenea rugaciunile de ploaie si Sf�ntul Maslu, iar la plecare
i-au
lasat �n loc pe cuviosul Arsenie si un alt calugar venit din Sf�ntul Munte Athos.
Acestia doi au mers dupa aceea sa-si vada rudele caci, erau de loc din partile
acelea,
dar au fost prinsi de jandarmi care i-au batut crunt si la scurt timp au si murit.
Peste o saptam�na, cuviosul, fiind �n Radaseni, au venit la d�nsul preotul Mihail
si
c�ntaretul Alexandru Antoniu, pe care cuviosul �i lasase sa mai faca rugaciuni �n
Toporasti dupa ploaie si i-au povestit cuviosului Glicherie acestea: Cum dupa
sfintirea
locului pentru biserica, mai multi preoti s-au dus la Legiunea din Vaslui si au
cerut sa
vina jandarmii �n Toporasti ca sa opreasca zidirea bisericii si sa aresteze
preotul. Un
capitan si mai multi jandarmi au sosit p�na la un sat vecin, unde s-au sfatuit si
cu
preotii, cum sa organizeze atacul lor. Dar afl�nd jandarmii despre ce este vorba,
nici
unul n-a vrut sa mearga acolo si s-au �ntors la Vaslui. Capitanul ramas singur a
ordonat
prin telefon la c�tiva sefi de prin satele vecine sa vina la el, le-a dat de baut
si �n starea
aceasta, au plecat spre Toporasti. La locul sfintit pentru biserica, lucrau multi
zidari cu
portile �nchise si ei nu le-au dat drumul jandarmilor sa intre. Acestia se sileau
sa sparga
portile. Au aflat si ceilalti sateni si au �nceput sa se adune cu mic cu mare
acolo.
Jandarmii s-au retras din fata portilor si de la distanta au tras cu armele �n
multime,
omor�nd trei barbati si o femeie.

C�t au stat �n Radaseni, preotul si c�ntaretul din judetul Vaslui au participat si


la
hramul bisericii din sat, Sfintii Apostoli. Dupa slujba, cuviosul cu toti preotii
adunati,
�mbrac�ndu-se �n vesminte si �nsotiti de o mare multime de oameni, care purtau
cruci
si prapori, au pornit spre orasul Falticeni, care nu-i departe, ca sa manifesteze
�mpotriva crimelor sav�rsite �n satul Toporasti. S-au oprit �n fata Prefecturii si
au
protestat ca sa auda autoritatile ce se �nt�mplase acolo.

Protopopul locului a venit si el la Prefectura; dar nu pentru pace, ci sa ceara


interventia
armatei �mpotriva coloanei de manifestanti. Dar prefectul primise deja ordin sa nu
se
atinga de nimeni, sa lase manifestatia sa se desfasoare �n voie. Asa ca,
protoiereul s-a
�ntors rusinat la casa sa. Coloana s-a �ntors pe la orele 15 �n Radaseni, unde
toata
lumea s-a asezat la masa, ca la hram, �n cinstea Sfintilor Apostoli. Este de notat,
ca �n
fata Prefecturii, preotii au facut o rugaciune pentru sanatate si pace. Dupa hram,
cuviosul a plecat la Brusturi. Aceasta a fost �n anul 1935.

�n toamna acelui an 1935, dupa sarbatoarea Sfintilor Voievozi, cuviosul Glicherie,


�nsotit de Ghimnazie a hotar�t sa plece din nou, prin Serbia, la Sf. Munte Athos.
Nu
puteau ei calatori ca altadata prin Constanta, deoarece aici se pusese paza ca sa
fie
arestati calugarii ce vor sa calatoreasca spre Orient. Cuviosul, cuget�nd la o
asemenea
masura, luase cu sine un buletin de identitate al unui satean din Brusturi, care
semana
�n fotografie cu el. Dar n-au pornit �ndata, ci au stat ascunsi �n Bucuresti, p�na
�n
februarie 1936. Au reusit deci sa ajunga �n Sf�ntul Munte, acum prin Serbia. Acolo
au
aflat ca autoritatile au anuntat ca sa fie urmariti calugarii cu stilul vechi din
Rom�nia,
mai ales cu ajutorul Manastirii Vatoped, care era singura care primise noul
calendar.
Scopul acestei calatorii a fost sa convinga un arhiereu ce slujea pe stil vechi sa
vina cu
ei �n Rom�nia, dar n-au reusit.

Si acolo �n Sf�ntul Munte, cuviosul a considerat ca este mai bine sa stea ascuns si
nu s a
aratat tot Postul Mare. Dupa Sfintele Pasti, au plecat la Atena, unde avea a se
tine un
Sinod al arhiereilor din biserica pe stil vechi. Cuviosul era �nsotit de parintele
Ghimnazie, care stia greceste si de un alt calugar din Sf�ntul Munte. Ei vroiau sa
propuna arhiereilor, sa hirotoniseasca episcop pe unul din cei doi �nsotitori, pe
Ghimnazie sau pe celalalt calugar. Dar arhiereii nu puteau face nimic fara
binecuv�ntarea �nt�istatatorului Sinodului, care plecase la Ierusalim, ca sa ia
legatura
cu patriarhul de acolo �n legatura cu problemele Sinodului. Cuviosul si �nsotitorii
lui,
au asteptat �ntoarcerea presedintelui de la Ierusalim timp de doua luni, �n Atena.
�ntre
timp, ei au aflat ca arhiepiscopul Atenei, care primise calendarul nou, a
intervenit la
autoritatile engleze sa-l retina pe arhiereul grec de stil vechi �n Palestina
(aceasta se
afla sub protectorat britanic), �mpiedic�nd sa se �ntoarca la Atena. De aceea,
cuviosul
Glicherie si parintele Ghimnazie au pornit spre Patrie, tot prin Serbia. Dar la
granita au
fost nevoiti sa stea mai multe zile, din pricina ca �n pasaportul cuviosului
Ghimnazie
se facuse o greseala. Acesta s-a �ntors �n Atena, iar cuviosul Glicherie a plecat
la
Belgrad, unde avea sa-l astepte, dupa �ntelegere.

Acum �nsa situatia personala a cuviosului Glicherie era slaba, caci banii se
terminasera. �ntr-o zi, s-a dus la biserica Sfintilor Apostoli a comunitatii
rusesti din
Belgrad, unde venise fostul Arhiepiscop al Chisinaului, Anastasie [1], pe care �l
cunostea de la Ierusalim. Cuviosul nu m�ncase nimic de doua zile si era tare slabit

dupa at�ta zbucium si lipsa de hrana. Pe c�nd asculta slujba �n biserica, �n


strana, o
femeie l-a observat ca este slabit si l-a �ntrebat ce s-a �nt�mplat. Apoi l-a luat
acasa,
unde l-a gazduit cum se cuvine. Mergea zilnic la gara cu sotul femeii, ca sa-l
astepte pe
Ghimnazie. C�nd acesta s-a �ntors, Arhiepiscopul Anastasie i-a sfatuit sa mearga la

Budapesta, �n Ungaria, unde se afla episcopul rus Serafim, care hirotonisise preoti
la
Chisinau si care dupa parerea Arhiepiscopului ar fi putut merge si �n Rom�nia sa
hirotoniseasca preotii necesari. Ajung�nd la Budapesta, cuviosii au gasit biserica
ruseasca �nchisa, iar episcopul Serafim plecase la Viena. Ce era de facut? Viena
era
destul de aproape, deci au pornit �ntr-acolo. S-au �nt�lnit cu episcopul care era
acum
fara biserica, dar care a refuzat invitatia, tem�ndu-se sa vina �n Rom�nia.

Deci dupa at�ta alergatura si multa oboseala si cheltuiala, cuviosii Glicherie si


Ghimnazie, au revenit �n Bucuresti, tot prin Serbia si s-au oprit la Brusturi. Mare
a fost
bucuria credinciosilor c�nd au aflat ca parintele lor duhovnicesc s-a �ntors �n
mijlocul
lor. A fost imediat poftit sa sfinteasca locul pentru biserica �n Braiesti, apoi la
Motca,
l�nga Pascani, �n Tibucani, la Radeni si la Raucesti. C�nd a plecat din Raucesti, a

�nt�lnit �n sat un autobuz care avea geamurile astupate cu h�rtie. Era plin cu
jandarmi
care au �ncercat sa-i tina calea, �nsa s-au oprit vaz�nd ca erau adunati acolo
peste 1000
de oameni. Cuviosul a ajuns la Brusturi si a intrat �n casa stiuta. Jandarmii au
aflat si
au venit la miezul noptii dupa el. Au lasat autobuzul la marginea satului si au
venit pe
jos p�na la biserica, unde au sarit gardul. �n curte au dat peste 3 oameni care
pazeau
biserica, dar atunci adormisera. Jandarmii i-au batut cu patul pustii si cu
bocancii si au
vrut sa intre �n biserica. Dar parintele David, fiind de veghe �n clopotnita
�mpreuna cu
fratele sau Antonie,au �nceput sa traga clopotele. Lumea s-a trezit si gasind
autobuzul
i-au spart toate geamurile. S-a produs o galagie grozava, strigate peste tot, s-au
tras
focuri de arma si pentru ca tot satul se revoltase, simtind pericolul, jandarmii s-
au
retras.

La 1 septembrie 1936, cuviosul Glicherie a plecat cu �nsotitorii sai, pentru


sfintirea
bisericii din Buhalnita (jud. Neamt); cu ei, aproape 500 de carute �n care erau
vreo
4000 de sateni. Au trecut prin Tg. Neamt si i-a prins noaptea sus pe munte �n satul
Petru-Voda, unde au �nnoptat. �n acel drum, s-a �nt�lnit cu un calugar de la
Manastirea
Secu, care primise calendarul nou si acesta i-a spus ca se facuse mare tulburare �n

biserica, deoarece s-a aflat ca Papa de la Roma a trimis �n tara noastra doua
milioane
de lei ca sa distruga stilul vechi. Au trecut prin Poiana Teiului si au ajuns la
Buhalnita
cu toata multimea de oameni si carute. A fost primit cu bucurie, localnicii
�nt�mpin�ndu-l cu flori. Au sav�rsit sfintirea bisericii cu slujbe frumoase care au
durat
p�na t�rziu. Dupa sfintire cuviosul a ramas pe loc.

A doua zi, o delegatie din partea credinciosilor din Bodesti a venit sa-l invite sa

sfinteasca si biserica de acolo. A plecat cu ei. C�nd au ajuns aproape de Piatra


Neamt,
le-a iesit �n cale un camion �ncarcat cu jandarmi, vr�nd sa-i opreasca, poate sa-i
si
aresteze, �nsa c�nd au vazut asa de multi oameni si carute nenumarate, caci oamenii

care venisera la Buhalnita mergeau acum si la Bodesti, jandarmii s-au temut si s-au

retras.

Convoiul s-a oprit la un pod, la intrarea �n Piatra Neamt de catre alti jandarmi,
care iau
�ntrebat unde merg si cu ce scop. Un crestin din Boroaia, a vrut sa treaca pe l�nga

bariera jandarmilor, caci era cu bicicleta, dar un jandarm a tras �n el un foc de


revolver
si l-a ranit la brat. Lumea s-a �nfuriat pentru purtarea criminala a jandarmilor si
a
navalit cu forta pe la margini, intr�nd �n oras. Jandarmii au tras focuri de arma
si au
folosit gaze lacrimogene. Oamenii s-au tupilat �n carute si au continuat
�naintarea.
La iesirea din oras, i-au asteptat pompierii care i-au udat cu jeturi de apa.
Totusi
carutele nu puteau fi oprite, �n ciuda faptului ca acum venise si armata care
tragea cu
mitralierele. Situatia era disperata si fiecare a fugit cum si pe unde a putut.
Cuviosul
Glicherie si parintele David au fugit printr-o gradina si s-au ascuns la �nceput
sub un
tufar, caci cuviosul nu mai putea sa mearga din cauza ranii de la picior. Au venit
din
urma alti oameni si l-au ajutat, ajung�nd astfel �n ograda unui evreu si s-au
ascuns �ntr-

o magazie. Jandarmii s-au apropiat �nsa si l-au gasit pe cuviosul David pe care l-
au
prins si l-au batut amarnic cu teava pustii �n spinare, provoc�ndu-i rani care l-au

chinuit toata viata. Evreul �n magazia caruia se ascunsese cuviosul Glicherie, l-a
denuntat jandarmilor si acestia l-au scos de acolo si au �nceput a-l bate �n cap cu

bastoanele de cauciuc. Cuviosul cauta sa-si apere capul cu m�inile, dar loviturile
continuau si a fost dobor�t la pam�nt, apoi lovit cu bocancii. L-au ridicat si l-au
dus la
arest care era plin de oameni arestati si l-au tr�ntit pe podea fara sa-l
recunoasca,
fiindca era �mbracat �n suman. Au venit alti jandarmi, care �l vazusera cu alte
ocazii si
l-au recunoscut, apoi l-au mutat �n alte camere unde podeaua si peretii erau plini
de
s�nge de la bataile ce le suferisera cei interogati mai-nainte. Acolo a ramas p�na
noaptea, c�nd l-au dus la Politie.
Aici i-au bandajat ranile care �i acopereau tot trupul si l-au fotografiat. L-au
�mbracat
�n haine militare, �n manta si cu boneta pe cap. Fata era bandajata toata si nu se
vedeau
dec�t ochii, ca sa nu fie recunoscut. Noaptea l-au urcat �ntr-un autoturism si
escortat de
maiorul Legiunii de jandarmi si seful Politiei din Piatra Neamt, au pornit �ntr-o
directie
necunoscuta. S-au oprit �ntr-o padure. Cuviosul astepta sa fie �mpuscat acolo.
Calatoria

�nsa a continuat si pe drum maiorul a �ntrebat: �Oare c�nd ajunge trenul la Roma?�.

�ntr-adevar, l-au suit �n tren, dar au ajuns dimineata la Bucuresti. Cobor�nd din
tren,

cuviosul a auzit un glas de femeie ce �ntreba: �Dumnealui este din cei de la Piatra

Neamt?� A fost dus cu masina la Ministerul de Interne. �n curte l-au asteptat mai
multi
ziaristi si fotografi, care l-au fotografiat, �nsa m�inile le-au ferit pentru ca
erau umflate
si �nnegrite.

Au venit c�tiva politisti si l-au dus �ntr-un beci. Dupa c�teva ore, a venit la el
acolo jos,
sotia generalului P�r�ianu, comandantul trupelor de jandarmi pe tara. Doamna l-a
�ntrebat ce a facut si cuviosul i-a descris toata grozavia de la Piatra Neamt.
D�nsa a
fost foarte miscata de cele auzite si a �nceput sa pl�nga. I-a spus ca atunci c�nd
au aflat
de incidentele de la Piatra Neamt, era cu sotul ei la Constanta si generalul a
plecat
direct la fata locului, iar ea a venit la Bucuresti. Dupa doua ore, doamna i-a
trimis o
servitoare care i-a adus m�ncare, struguri si un sfert de vin.

Seara, cuviosul a fost trimis la R�mnicu V�lcea, la legiunea de jandarmi. Un


sergent
de acolo i-a cumparat m�ncare din oras pe banii lui, caci cuviosul era lipsit de
orice
bunuri. Patriarhul Miron Cristea era prim-ministru. El a ordonat unui colonel sa
plece
la Piatra-Neamt sa supravegheze evenimentele, iar la schitul Iezeru, tot el a
dispus sa
se faca un arest pentru �stilisti�. A doua zi, cuviosul a fost dus cu masina p�na
�n
localitatea Cheia, unde cei ce-l escortau au cautat trei cai si calare at�t ei c�t
si
cuviosul, au ajuns la schitul Iezeru. Acolo, erau deja arestati, cuviosii Pamvu si
Evstatie. Cuviosul Glicherie a fost �nchis �ntr-o camera �ntunecata. Dupa o
saptam�na,
au fost adusi �n camera si cuviosul David si alti multi arestati. Aici cuviosul
Glicherie
a ramas sase luni. Apoi a fost mutat la R�mnicu V�lcea pentru o luna si dus �napoi
la
Iezeru. Acolo a fost anuntat ca este condamnat la detentie pentru un an. A fost dus
din
nou la Rm.V�lcea pentru trei luni, apoi la Craiova trei zile; a fost transportat cu
duba la
�nchisoarea Vacaresti din Bucuresti pentru alte trei zile si de acolo la
�nchisoarea din
Iasi unde a stat opt luni. �n cele din urma a revenit la Iezeru. A fost dus la
Piatra
Neamt, unde s-au �mplinit deja doi ani de detentie.

Capitolul 5

Trebuie mentionat faptul ca pe atunci, cuviosul Glicherie n-a fost acuzat numai de
�stilism�, ci si de vina ca ar fi c�nd legionar, c�nd comunist. Si iata de ce.
Preotul
comunei Raucesti, pentru a determina autoritatile sa urgenteze arestarea cuviosului

care facea lumina �n sufletele si mintile oamenilor si devenise deci incomod pentru
cei
ce propovaduiau minciuna, l-a reclamat ca, pe l�nga �propaganda stilista� face si
agitatie legionara si colaboreaza cu niste comunisti. Asta pentru ca parintele
Glicherie
sa primeasca pedeapsa capitala si astfel sa se stinga izvorul adevarului.

�ntr-o zi, fiind singur la Raucesti, a sosit acolo o masina. Era maiorul de la
Jandarmeria
din Piatra Neamt, �nsotit de patru jandarmi si seful Politiei din Tg. Neamt, av�nd
si
acesta cu el patru agenti de strada. A fost ridicat pe motivele enumerate mai sus
care
nu erau dec�t pretexte a fost dus mai �nt�i la Piatra Neamt, apoi la Miercurea
Ciuc, �n
lagarul pentru legionari. Aceasta s-a �nt�mplat �n anul 1939, fiind arestat timp de
noua
luni. Erau �nchisi �n lagar 80 de legionari.

�ntr-o noapte din luna noiembrie, a venit ordinul sa fie toti �mpuscati, �n serii
de c�te
40, primii la ora patru dimineata, iar ceilalti la ora sase. Cuviosul n-a fost
numit �n
prima serie, deci a ramas sa fie �mpuscat �n seria a doua. Auzise pe la ora patru
dimineata �mpuscaturi de mitraliera �n curte urmate de strigate de moarte, asa ca
era
pregatit sufleteste pentru a primi si gloantele. Toti cei 40 ramasi �n viata au
fost dusi
�ntr-o camera, rezervata pentru rugaciune. Era chiar ora 6 dimineata. Din camera
aceea
tocmai ieseau doi preoti legionari cu tigara �n gura. S-au dus si ei sa se roage,
ca pentru
sf�rsitul amar�tei lor vieti. Pe c�nd se �nchina �n genunchi si se ruga Maicii
Domnului
pentru iertarea pacatelor sale si sa-si �ncheie viata aceasta pam�nteasca �n
credinta
Atotputerniciei Dumnezeiesti, privind cu ochii plini de lacrimi la icoana, a auzit
�n
urechi un glas minunat, care-i spunea ca el si ceilalti care au ramas, de se vor
ruga, vor
scapa cu viata si vor fi liberi. Si aceasta noua minune s-a si �nt�mplat, caci �n
cursul
acelei nopti grozave, Consiliul de ministri a hotar�t sa nu-i mai �mpuste pe
legionari, sa
telefonat imediat la lagar si astfel au scapat ei cu viata si au fost pusi �n
libertate.
Deci, dupa 9 luni de lagar, cuviosul a plecat la T�rgu Neamt, au trecut alte doua
luni si
a venit la c�rma tarii guvernul legionar cu generalul Antonescu si multi preoti
care
primisera schimbarea calendarului, au intrat �n partidul legionar.

Cuviosul se astepta deci la noi masuri aspre. De aceea a plecat, �mpreuna cu


parintele
David �n judetul Neamt, �n apropiere de schitul Pocrov, �n marea lavra a Neamtului.

Acolo si-au aranjat ei un bordei, �n care au trait din luna mai p�na �n februarie.
Afl�nd
�nsa ca jandarmii tot �i cautau, s-au retras din bordei �n niste st�nci de piatra,
pe unde
nu calca picior de om si acolo au zabovit c�teva zile. Jandarmii au ajuns la bordei
�n
lipsa lor si au stricat usile, ferestrele, soba dar pe ei nu i-au gasit. �n acea
luna de iarna,
�nca grea, nu s-au mai oprit la vechiul bordei, acum stricat, ci s-au mutat �n alt
loc mai
ascuns. Acolo au construit alt bordei mai bun si au trait �n el p�na �n luna
februarie
1941, c�nd i-au descoperit niste padurari, care s-au dovedit a fi oameni rai, dupa
cum
au vorbit si s-au comportat. De teama ca vor fi denuntati, cuviosii au plecat si de
acolo,
lu�nd cu ei ce puteau duce, iar restul au ascuns �ntr-o lada mare, pe care au
�ngropat-o
bine �n padure. Din �nt�mplare au fost descoperiti de un om din satul Slatioara,
judetul
Suceava, unde este azi manastirea. Omul se numea Toader Florea si i-a ajutat sa
care
bagajul. Cuviosii l-au rugat pe acesta sa-l aduca de la Slatioara pe Neculai Ciocan
si pe
un bun prieten al acestuia, numit tot Neculai, dar mai t�nar; Toader Florea i-a
adus.

Acum ar fi bine sa se �nsemneze aici o vedenie ce a avut cuviosul Glicherie, pe


c�nd se
afla �n padure si era cautat. Era noaptea. Sa facea a fi �n fata lui o biserica
mare,
frumoasa si acolo a aparut Mitropolitul Galaction Cordun, cel ce avea sa fie primul

ierarh al Bisericii ortodoxe de Stil vechi si este �ngropat la Manastirea


Slatioara.
Vladica avea �n m�ini icoane si o cruce si �mpartea aceste icoane fiecarui crestin,
iar
cuviosului Glicherie i-a dat crucea. Alaturi, era o alta biserica si mai frumoasa.
Pe turla
ei mare era scris anul 1982. Cuviosul, privind spre turla, se �ntreba: oare ce
�nseamna
acel an? Dupa un timp, d�nsul a auzit un glas, venind de sus, care i-a spus ca acel
an
1982 este anul apropierii venirii lui Antihrist pe pam�nt.

Dupa ce s-a �nt�lnit cu Toader Florea si a luat legatura cu oamenii din Slatioara,
s-au
retras �ntr-o localitate vecina cu Slatioara, Buda, la Morosanu Nicolae, timp de 6
luni,
iar �n acest timp, oamenii din Slatioara, Ion Ciocan, Morosanu Nicolae, Nicolae
Ciocan, Petru Melinte si altii, i-au construit un bordei �n padurea R�sca, l�nga un

p�r�u, la locul numit Ghizinoaia. Acolo a stat p�na la terminarea celui de-al
doilea
razboi mondial si a fost asigurat de cele trebuincioase de crestinii mentionati mai
sus.

Printre cei ce le-au purtat de grija celor doi vietuitori �n pustie, mai trebuiesc
mentionati si monahul Chesarie, care a devenit ulterior dar pentru scurt timp,
iconom
al Manastirii Slatioara si fratele Nicolae Vacareanu (viitorul arhimandrit Neofit).
�n
afara de crestinii din Slatioara care cunosteau acest loc unde se ascundeau cei doi

cuviosi de frica jandarmilor si padurarilor, �i mai vizitau si Ion Manolache din


Radaseni (calugarit ulterior cu numele de Ioasaf si devenit al doilea iconom al
Manastirii Slatioara) si Costica Stirbu din Bradatel. Toti acestia foloseau
diferite
metode pentru a duce �n eroare pe eventualii urmaritori, asa cum povestea
arhimandritul Neofit: se �ncaltau cu ghetele invers, pentru a crea urme pe zapada
ce
indicau faptul ca ei coborau si nu urcau �n directia bordeiului. Calatoria p�na
aici era
lunga (aproximativ 20 km), anevoioasa si o faceau numai noaptea pentru a nu fi
observati.

Dupa terminarea razboiului, care-i fusese prevestita printr-un vis �n care a vazut
caderea Germaniei, a revenit �n mijlocul poporului si a re�nceput constructia de
biserici
noi sau reconstructia celor distruse �ntre anii 1935-1936.

Concomitent a �nceput si organizarea activitatii pentu �nceperea construirii


Manastirii
Slatioara, care se dorea a fi un loc de refugiu pentru toti calugarii si preotii
care
supravietuisera asprelor prigoane de p�na atunci.

Aceasta activitate a fost mult usurata de faptul ca noile autoritati au acordat


Bisericii
care se �ntemeia personalitate juridica si astfel au putut fi obtinute aprobarile
necesare
�nceperii constructiei. S-a �nfiintat si un comitet parohial de sprjin si adunarile
acestuia
pentru consfatuiri aveau loc �n casa lui Petru Melinte, unde �n prezent vietuieste
batr�nul Costica Flam�ndu.

Adeverinta care atesta prigoana religioasa suferita de Sfantul Glicherie de la


�fascisti�
deoarece era preot pe �stilul iulian�

Componenta acestui comitet era pe atunci urmatoarea: Morosanu Nicolae, Toader


Florea, Petru Melinte, Nicolae Ciocan, Ioan Nistor (cel care a donat terenul pentru

manastire), Gheorghe Maftei, Gheorghe Cojocaru, Dumitru Dochita, Gheorghe


Ciocan, Costica Flam�ndu si Nicolae Dumbraveanu.

Anul 1947 a marcat �nceperea lucrarilor de constructie la Manastirea Slatioar a si


contactarea episcopului Galaction Cordun de o delegatie ce s-a deplasat la
Bucuresti,
care i-a cerut acestuia sa devina conducatorul duhovnicesc al Bisericii Ortodoxe
Traditionale de Rasarit (denumirea oficiala de atunci). De comun acord, s-a am�nat
venirea acestuia pentru anul 1955, c�nd manastirea a fost terminata si s-a putut
oferi
un spatiu de cazare si conditii normale de desfasurare a actiunii pentru
Preasfintitul
Galaction. La �nceput s-a zidit un mic paraclis pentru sav�rsirea rugaciunilor si
slujbelor de zi si noapte. Biserica si chiliile au fost facute dupa modelul �n care
sunt
facute �n Sf. Munte Athos, adica o cladire lunga, cu hol pe mijloc; pe ambele
laturi
chiliii si la capat biserica. �n aceasta forma a aratat complexul bisericii si al
chiliilor
p�na �n anul 1978, c�nd pentru marirea bisericii, s-au stricat chiliile (deoarece
se
construise un bloc de chilii nou) si �n locul acestora s-a largit biserica, �n
forma �n care
exista si astazi.

�n anul 1950, dupa ce Partidul Comunist a capatat putere, a �nceput din nou
prigoana si
sicanele �mpotriva celor cu stilul vechi. �n principal, actiunile au capatat
amploare
acum �mpotriva Manastirii Slatioara, considerata a fi bastionul si centrul de
rezistenta
al �stilistilor�, pe care dusmanii acesteia o doreau distrusa chiar de la �nceput.
�n satul Buda, l�nga Slatioara, era o fabrica de cherestea la o distanta de
aproximativ 3
km de manastire. Directorul fabricii era un evreu, pe nume Holingher, care a
sesizat
organele de partid, cer�nd desfiintarea manastirii pe motiv ca clopotul ce suna
noaptea
pentru utrenie �i deranjeaza pe muncitori si nu se pot odihni. Cuviosul Glicherie,
vaz�ndu-se �n pericol si neav�nd nici un ajutor de la oameni, a recurs la armele
crestinului folosite �n astfel de cazuri � la post si la rugaciune. A hotar�t post
negru de
trei zile si slujbe cu priveghere la Maica Domnului pentru toata obstea. Dupa cele
trei
zile, a explodat cazanul de presiune de la fabrica si directorul a umblat doua
saptam�ni
s�-l sudeze, pentru a relua activitatea, dar n-a reusit. A decis ca fabrica sa fie
mutata pe
un nou amplasament, �n comuna R�sca, unde se afla si astazi. Cuviosul Glicherie le
povestea de multe ori ucenicilor aceasta �nt�mplare z�mbind, �ntreb�ndu-se daca
acum
mai deranja clopotul pe muncitori.

Dar luptele cu dusmanii neobositi erau departe de a se termina. �n noaptea de 1


spre 2
februarie au venit c�teva camioane cu militieni care au �nconjurat m�nastirea,
arest�ndu-i aproape pe toti vietuitorii. �n acea perioada, la manastire aveau loc
cursuri
de pregatire pentru c�ntareti bisericesti, conduse de profesorul Alexandru Antoniu,

care a fost si el arestat. Au fost arestati, pe l�nga cuviosii Glicherie si David,


si
parintele Meftodie (viitorul episcop), Nifon Marinache si parintele Teofan.Toti au
fost
dusi la canalul Dunare-Marea Neagra; aici, parintele Teofan a si murit, iar altii
au
pierit �n alte locuri.
Au fost ridicate stampilele si �nsemnele oficiale ale cultului, printr-o descindere
la
sediul din T�rgu Neamt de unde au fost arestati si presedintele cultului, d-nul
Nichifor
si secretarul acestuia, Onofrei Onofrei (devenit ulterior Mitropolitul Silvestru),
care au
primit o condamnare de doi ani la �nchisoare severa. Dupa executarea pedepsei, toti

clericii au fost eliberati si au revenit la manastire. C�nd s-a �ntors, Cuviosul


Glicherie a
�nceput demersurile pentru aducerea episcopului Galction Cordun, care promisese ca
va veni la Manastirea Slatioara, pentru a prelua functia de �nt�istatator, atunci
c�nd
biserica si chiliile vor fi gata. A trimis deci �n acest scop o delegatie la
Bucuresti,
compusa din parintele Dionisie Hugeanu, Evloghie Ota si Silvestru Onofrei.
Episcopul
Galaction i-a primit cu bucurie si au �nceput pregatirea pentru venirea lui la
Slatioara.
�n ziua de 21 mai 1955, dimineata, �n sunetul clopotelor, cel ce avea sa devina
primul
Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, Galaction Cordun, a sosit �n
Manastirea
Slatioara, fiind primit cu Evanghelia de catre Ieroschimonahul Glicherie,
Ierodiaconul
David, staretul manastirii, �mpreuna cu obstea si tot poporul. S-a sav�rsit Sf.
Liturghie,
la sf�rsitul careia cuviosul ieroschimonah Glicherie a fost ridicat la vrednicia de

arhimandrit, fiind apreciat �n cuvinte de lauda pentru stradania si luptele depuse


�n
slujba apararii adevarurilor de credinta, la predica rostita la sf�rsit de P.S.
Galaction.

Trebuie mentionat ca acesta facuse publica


intentia sa de a veni de buna voie, la cererea
poporului, la stilul vechi, printr-un act legalizat la
Notariatul de Stat din Bucuresti, la 5 aprilie 1955,
intitul�ndu-se Arhiepiscop si Mitropolit al
Bisericii Ortodoxe Traditionale de Rasarit,
document trimis at�t Patriarhiei Rom�ne, c�t si
Patriarhului Alexei I al Moscovei si Kiril al
Bulgariei, care-i fusesera colegi la Academia
teologica din Sankt Petersburg.

�n urma acestei situatii nou-create, a �nceput din


nou persecutia din partea Bisericii oficiale de stil
nou (papistasesc).

Dupa c�teva zile de sedere la Manastirea Slatioara a mitropolitului Galaction, s-a


prezentat �n numele Patriarhiei si al Departamentului Cultelor un protopop pe nume
Ioan Tiu, cu o masina neagra cu sofer si care spunea ca este trimis de parintele
Dionisie, ca �mpreuna cu Mitropolitul Galaction si Arhimandritul Glicherie, sa
mearga
la Bucuresti pentru a primi legalizarea cultului. Vaz�nd ca nu este crezut, a
�nceput a
pl�nge si a cazut �n genunchi si sarut�ndu-i m�na Mitropolitului Galaction l-a
implorat
sa creada ca cele spuse de el sunt adevarate. Aceste scene teatrale, care aminteau
mai
degraba de viclesugul lui Iuda, l-au convins pe mitropolit, care a hotar�t plecarea
la
Bucuresti. �nainte de plecarea sa, curtea manastirii s-a umplut de crestini,
barbati,
femei si copii, care-l implorau pe mitropolit sa nu se lase �nselat de protopopul
securist, care desi era �n uniforma frumoasa, cu br�u rosu, nu avea alt scop dec�t
sa-i
predea autoritatilor pe conducatorii stilului vechi. S-au asezat cu totii �naintea
masinii,
�mpiedic�nd astfel plecarea. Cu toata opozitia credinciosilor, au plecat spre
Bucuresti �
mitropolitul Galaction, arhimandritul Glicherie, protopopul Tiu si ierodiaconul
Agatanghel Butnaru. Plecarea a fost la ora 16 si au mai poposit pe drum �n diferite

locuri pentru a ajunge la destinatie �n jurul orei 9 dimineata. A fost o calatorie


lunga si
obositoare pentru cei doi batr�ni, care nu erau obisnuiti sa mearga peste 15 ore cu

masina. Ajung�nd la Ploiesti, la o intersectie au fost opriti de un locotenent de


militie.
Protopopul Tiu a cobor�t si s-a departat putin de masina, discut�nd �n soapta cu
militianul, apoi cei doi s-au urcat �n masina. Mitropolitul Galaction a �ntrebat
unde

Intampinarea IPS Galaction laSlatioara


trebuiau sa mai mearga, caci puterile lui erau pe sf�rsite. A primit raspuns ca
soferul
nu are buletinul de identitate asupra lui si trebuiau sa mearga la o sectie de
militie
pentru a telefona la Bucuresti, �n vederea confirmarii. Dar masina s-a �ndreptat
direct
spre sediul Securitatii din Ploiesti, unde a intrat �n curte, caci portile s-au
deschis de
parca ar fi fost asteptati. Nu s-a permis cobor�rea dec�t celor chemati, care au
fost
�nsotiti fiecare de c�te o persoana, �n birouri separate.

Au �nceput interogatoriile iar la sf�rsitul cercetarilor, Mitropolitul Galaction a


fost dus
la Cemica, cu domiciliul obligatoriu, p�na �n primavara anului 1956, c�nd a fost
arestat
si a executat o pedeapsa de 6 luni, iar �n toamna a fost dus din nou la Manastirea
Caldarusani, tot cu domiciliul obligatoriu. Cuviosul Glicherie a fost dus �n
Baragan, �n
comuna Rachitoasa (o fotografie de atunci), �mpreuna cu alti deportati. Aici a
locuit
�ntr-un bordei de nuiele, lipit cu lut, acoperit cu papura si stuf si care avea un
geam
mic. Soba de �ncalzit era o vatra de pam�nt negru, podul era din lemn si nuiele,
iar apa
de baut era apa de Dunare. �si facuse si o mica gradina de zarzavat, pentru hrana
de
toate zilele.

Mitropolitul Galaction putea fi contactat la Cernica si, de multe ori, sub


pretextul ca
merge la medic, venea �n Bucuresti si hirotonea preoti la Manastirea Copaceni sau
la
biserica din localitatea Moara Domneasca, ambele lacasuri fiind �n apropierea
Capitalei. �n acest mod, �n toamna anului 1956 au fost hirotoniti �ntru arhiereu
(episcop), P.S. Evloghie Ota si P.S. Meftodie Marinache. S-a hotar�t atunci de
comun
acord ca la o data fixata din timp, sa fie adus pe ascuns din lunca Dunarii si
parintele
arhimandrit Glicherie, pentru a fi hirotonit episcop. Dumnezeu a vrut ca acea
binecuv�ntata zi sa fie la data de 16/29 noiembrie 1956, iar �n noaptea de 17/30
noiembrie, c�nd se praznuieste Sf. Ierarh Grigorie al Neochesariei, a fost
hirotonit
�ntru arhiereu de catre Mitropolitul Galaction si ceilalti episcopi.

A doua zi, a fot pregatita o masina, care la


dus la Manastirea Sl�tioara, de unde n-a
mai fost arestat niciodata, ci numai
amenintat. Preasfintitul Glicherie n-a mai
parasit manastirea si trec�nd prin multe
greutati, aici si-a petrecut viata p�na c�nd
a trecut la Domnul, la data de 15/28 iunie,
�n anul 1985.

Avea un program zilnic foarte regulat si


pe care-l respecta cu strictete. Noaptea era
nelipsit de la utrenie, dimineata venea
primul la Acatistul Maicii Domnului;
asculta Ceasurile, asista la Sf. Liturghie si
de multe ori, ram�nea si la parastas ul
zilnic.

Deoarece venea primul la biserica, adesea el aprindea si candelele si lum�narile,


c�nd
paraclisierul �nt�rzia. Vara, dupa Sf. Liturghie, mergea �n gradina, unde avea
grija de

Noul hirotonit �n treapta arhiereasca, P.S.


Glicherie alaturi de Mitropolitul Galaction
Cordun, dupa hirotonie la biserica din Moara
Domneasca (17/30 noiembrie 1956)
flori sau de straturile de zarzavat, aceasta fiind o dragoste a sa din tinerete,
c�nd fusese
numit cu ascultarea aceasta la Manastirea Cetatuia. La ora doua dupa amiaza, lasa
lucrul cu sapa si mergea �n chilie, unde �mplinea pravila personala dupa r�nduiala
calugareasca, p�na la ceasul al noualea. Apoi mergea la biserica pentru vecernie si
la
sf�rsit lua Sf. Anafora si se ducea la masa de obste, la care era nelipsit. Dupa
masa se
odihnea putin, apoi daca avea ceva de lucru �nceput la gradina �l termina, dupa
care
asculta pavecernita la biserica. Dupa pavecemita mergea la chilie pentru programul
personal, p�na la utrenie.

�n anul 1960, la Manastirea Slatioara a venit �ntr-o zi �mputernicitul


Departamentului
Cultelor �nsotit de ofiteri de securitate si l-au fortat pe Vladica Glicherie sa
alunge toti
calugarii din manastire. Preasfintitul a refuzat, motiv�nd ca nu el i-a adus la
manastire
si deci nu are dreptul si nici nu poate sa-i trimita acasa cu forta. Oamenii
partidului au
adunat atunci toata obstea �ntr-o camera de l�nga clopotnita si le-a pus fiecaruia
�n
vedere sa paraseasca �n cel mai scurt timp manastirea. Toti au refuzat �nsa si
vaz�nd
hotar�rea lor, autoritatile nu i-au mai suparat. Totusi, au folosit alta metoda. De
c�te
ori prindeau un calugar �n afara manastirii, daca era �mbracat �n haine calugaresti
�l
arestau sub acuzatia de port ilegal de uniforma.

Dupa moartea Mitropolitului Galaction, conducatorul Bisericii a ramas P.S.


Glicherie
�nconjurat de ceilalti arhierei, iar �n anul 1968, la data de 18 septembrie (1
octombrie),
cu ocazia hirotoniei �ntru episcop a Arhimandritului Silvestru Onofrei (viitorul
Mitropolit Silvestru decedat �n 1992), a fost ridicat �n mod oficial la rangul de
arhiepiscop si Mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Rom�nia.
�n tot acest timp, a vegheat la bunul mers al Bisericii, dar n-a scapat de necazuri
si de
griji, pentru ca au �nceput arestarile celorlalti preoti, at�t a celor din
manastire c�t si a
celor de mir, fapt ce a determinat o lipsa acuta de personal, oblig�ndu-l pe
Mitropolitul
Glicherie sa trimita preoti din manastire pentru a suplini lipsa celorlalti de la
parohii.
Aceasta stare de fapt s-a �ncheiat �n anul 1963-1964, c�nd au fost eliberati toti
preotii
care fusesera arestati. Tot acum a fost eliberat si episcopul-Evloghie Ota care
avea
resedinta la Bucuresti. �n anul 1968, mitropolitul Glicherie l-a hirotonit pe
Arhimandritul Silvestru Onofrei �ntru arhiereu, ca vicar al sau. Dar �n anul 1977,
luna
iulie a plecat la cele vesnice Episcopul Meftodie Marinache si astfel Biserica a
ramas
tot cu trei arhierei: Mitropolitul Glicherie, episcopul Evloghie Ota si Silvestru
Onofrei.
Dupa un an, la data de 1/14 noiembrie 1978, Mitropolitul Glicherie si Episcopul
vicar
Silvestru, la �ndemnul unor persoane din afara Bisericii, l-a hirotonit �ntru
arhiereu pe
Arhimandritul Cozma Lostun. Dar peste numai trei luni, moare si P.S. Evloghie Ota,
la
Bucuresti si iarasi a ramas Biserica cu trei arhierei. Dupa o analiza bineg�ndita
si
inspiratie dumnezeiasca, Mitropolitul Glicherie se hotaraste sa mai hirotoneasca un

episcop �n persoana Arhimandritului Demosten Ionita. Hirotonia a avut loc pe 13/26


noiembrie 1981, sav�rsita de cei trei arhierei. �n felul acesta, Mitropolitul
Glicherie
putea fi linistit si cuprins de multumire, vaz�nd ca activitatea lui daduse roade
si
Biserica se �ntarise si era stabila.

Dupa alti trei ani, �n urma activitatii dubioase, marcata de nenumarate fapte
imorale si
contrare intereselor Bisericii, mai ales �n ce priveste recunoasterea cultului si
bunul
mers al manastirii, Episcopul Cozma a intrat �n conflict cu credinciosii si a fost
obligat
de furia poporului sa se retraga la casa parinteasca pe l�nga Vatra Dornei, unde se
afla
si astazi [la data editarii cartii; astazi, ep Cozma este mort]. Toate aceste
evenimente
nedorite si neplacute au culminat si cu incendiul din luna martie 1984, c�nd focul
a
mistuit c�teva cladiri de la Manastirea Slatioara si bunuri materiale si alimente.

IPS Glicherie , Mitropolit alBisericii Ortodoxe de Stil Vechi din Rom�nia siIPS
Calist

�n felul acesta, sanatatea Mitropolitului Glicherie si mai ales starea lui


sufleteasca au
fost grav afectate si au �nceput sa se deterioreze rapid. Rana de la piciorul
zdrobit de
jandarmi se ad�ncea, provoc�ndu-i dureri din ce �n ce mai mari. �n ciuda fortelor
fizice
tot mai putine, a facut un efort deosebit cu ocazia hramului Manastirii Slatioara,
la
Schimbarea la Fata �n anul 1984 si a participat la slujba, miruind si binecuv�nt�nd
tot
poporul.

�n Postul Sfintelor Pasti al anului 1985, din cauza faptului ca era lipsit de pofta
de
m�ncare, a slabit tot mai mult si a fost nevoit sa petreaca o lunga perioada �n
chilie
fiind imobilizat la pat. �n aceasta perioada, fiindca iubise asa de mult slujbele
bisericesti, s-a �nvrednicit a vedea �ngeri slujind Sf�nta Liturghie si a-l vedea
pe
Sf�ntul Gheorghe �n chip de soldat, catre care a avea multa evlavie caci purtase
numele lui din botez si citea acatistul sf�ntului �n fiecare zi. Toate acestea au
fost
observate de ucenicul lui, parintele Maxim. Cu numai trei zile �nainte de moartea
sa, a
chemat toata obstea manastirii si pe credinciosii din sat si i-a binecuv�ntat si i-
a iertat
pe toti, ca un adevarat parinte.

Tot acum, P.S. Demosten a cerut de la d�nsul binecuv�ntare si a obtinut


�ncuviintarea
sa se continue, dupa moartea lui, hirotoniile de preoti, diaconi si mai ales
arhierei,
dintre persoanele pe care le considera vrednice, care iubesc Biserica si nu produc
dezbinari. De fapt, toate aceste recomandari au fost grupate si scrise �ntr-un
testament,
pe care Mitropolitul Glicherie �l scrisese cu zece ani �n urma si l-a �ncredintat
episcopului Demosten, spre pastrare. �n prezent, acest testament se afla �n arhiva
manastirii.

Vineri, 15/28 iunie 1985, �nainte de pr�nz, vaz�ndu-l pe mitropolit slabit,


staretul de
atunci Vlasie (�n prezent mitropolit), l-a �ntrebat daca vrea sa se �mpartaseasca,
raspunsul fiind afirmativ. Dupa ce a luat Sfintele Taine, a �nceput sa respire tot
mai
greu si imediat au fost anuntati cei doi episcopi, Silvestru si Demosten, care au
venit si
au ramas la capat�iul sau p�na la ora 17 si 40 de minute, c�nd mitropolitul
Glicherie
si-a dat sf�ntul sau suflet �n m�na lui Dumnezeu.

Astfel si-a �ncheiat viata un mare marturisitor si mucenic, care n-a suferit din
partea
pag�nilor, ci din partea acelora care se numesc crestini ortodocsi �
clerici sau mireni.
Ca si Sf�ntul Ioan Gura de Aur, a avut de suferit de la fratii sa zavistnici si
iubitori de
modernism si viata libera, care este �nsa calea cea larga si duce spre pierzare. S-
au
scris aici doar o mica parte din nevointele sale si necazurile pe care le-a suferit

�mpreuna cu fratele sau duhovnicesc, timp de 40 de ani, c�nd au fost �mpreuna.

Cu acesta, ieroschimonahul David Bidascu, a mers sa se re�nt�lneasca acum �n raiul


dreptilor, dupa ce se despartisera �n timpul vietii pam�ntesti, caci parintele
David
murise cu mult �nainte, produc�ndu-i o mare durere sufleteasca de care povestea
mereu
cu lacrimi �n ochi, atunci c�nd �si amintea de bunul lui prieten. Cu el a petrecut
si �n
pustie si �n puscarie si �n Manastire. Parintele David a fost unul dintre cei mai
buni
calugari din Manastirea Neamt, fiind r�nduit ca diacon slujitor si c�ntaret la
strana,
av�nd si ascultarea de camaras. Aceasta ascultare, implica buna gospodarire a
magaziei de alimente din care se hraneau at�t calugarii manastirii c�t si ceilalti
calugari si maici din manastirile si schiturile afiliate. Nu era deloc o misiune
usoara,
dar din �mplinirea cu succes si rezultatele bune pe care toti le recunosteau,
reiese
marea valoare duhovniceasca a parintelui David, care lucra cu frica de Dumnezeu,
av�nd ca principiu moral de baza, cinstea si corectitudinea. Prietenia lor a
�nceput c�nd
mitropolitul Glicherie a venit de la Iasi �n Manastirea Neamt si a fost o adevarata

prietenie, vrednica de cei sfinti, asa cum a fost prietenia dintre Sf�ntul Vasile
si Sf�ntul
Grigorie Teologul.
Nimic n-a putut sa-i desparta, nici
temnita, nici greutatile de tot felul, p�na
c�nd Dumnezeu a poruncit sa se desparta
trupeste, pentru ca sufleteste au fost tot
timpul �mpreuna. Dupa ce s-au stabilit �n
Sl�tioara si au construit manastirea,
mitropolitul Glicherie l-a r�nduit staret. A
fost respectat de toti, pentru bunatatea lui
si modul cum reusea sa �mbine rugaciunea
cu munca si administrarea bunurilor
manastirii, fiind cinstit si respectat de toti.

Vara lucra la gradina, iar iarna facea


linguri de lemn pe care le vindea pentru
diferitele trebuinte ale obstei. Ajung�nd la
anii batr�netii, s-a �mbolnavit de prostata.

In seara de Lasatul Secului pentru postul Sfintilor Apostoli, care a cazut la data
de 21
mai 1961, la masa de obste, �n mod cu totul surprinzator, parintele David a dat
porunca
sa se aduca vin pentru al doilea pahar, fapt cu totul neobisnuit. Acest eveniment a
fost
interpretat ca un semn prevestitor al mortii. A doua zi, boala s-a agravat si l-a
imobilizat la pat. Dupa doua zile, a trecut la cele vesnice, la 23 mai 1961, �n
v�rsta de
76 de ani. A lasat �n urma lacrimi de jale si nem�ng�iata durere pentru toti
vietuitorii
din manastire, dar mai ales pentru Mitropolitul Glicherie, cu care traise �n
deplina
armonie trupeasca si sufleteasca timp de 40 ani.

Dupa moartea parintelui David, �n semn de respect fata de d�nsul, dorind sa-si
exprime
durerea fata de nemasurata pierdere suferita, Mitropolitul Glicherie n-a mai numit
alt
staret, ci a ramas el �n aceasta functie, aleg�nd totusi un administrator, care sa-
l ajute la
buna gospodarire a treburilor din manastire.

Mitropolitul Glicherie a lasat �n urma numai binecuv�ntare, a lasat Biserica


�nchegata
si de acolo de sus vegheaza la bunul mers al ei, iar noi suntem constienti ca
datorita
rugaciunilor sale sfinte, Biserica este �n plina �nflorire. Jertfa lui n-a fost
zadarnica.
Dumnezeu l-a rasplatit din plin si a binecuv�ntat ostenelele lui cu 60 de biserici
noi si
manastiri si de la 45 de preoti, s-a ajuns la 150 de preoti �n numai 13 ani de la
adormirea sa. Numarul bisericilor a crescut de la 40 la 110. �n toti acesti ani, s-
a aratat
la diferite persoane, cer�nd sa anunte conducerea Bisericii si sa purceada la
deshumarea sa, caci a fost �ngropat �n biserica Manastirii Slatioara.
Dupa o amanuntita cercetare a tuturor
informatiilor primite si dupa consultarile
avute de Sf�ntul Sinod cu arhiereii din
strainatate si �n mod special cu
Mitropolitul Kiprian de Oropos si Fili
(Grecia), care-l cunostea din timpul
vietii, recunosc�ndu-l ca pe un sf�nt, s-a
�nceput pregatirea pentru deshumarea
sfintelor sale moaste.

�n primul r�nd s-a lucrat racla din lemn


de stejar, sculptat cu migala de calugarii
din manastire, sub conducerea parintelui
Ghelasie. C�nd toate pregatirile au fost
gata, �nainte cu trei zile de ziua
pomenirii sale, s-a deschis morm�ntul.

S-au gasit osemintele lui, frumos


mirositoare si s-au spalat cu vin, dupa
r�nduiala, s-au uscat si s-au uns cu
Sf�ntul si Marele Mir, pregatite fiind
astfel pentru marea zi a canonizarii sale,
care a fost la data de 15/28 iunie 1999.