Enigma Otiliei

George Calinescu
-roman realist de facture balzaciana-
Roman interbelic

Romanul este o specie a genului epic în proză, cu acţiune compleză şi de mare

întindere, desfăşurată pe mai multe planuri, cu personaje numeroase şi intrigă
complicată.

Romanul “Enigma Otiliei”apare in 1938 ca fiind ultimul roman al perioadei

interbelice.

Geneza romanului sta in biografia autorului : in jurnalul sau autorul aminteste despre o
scena din copilarie , la decesul unor vecini , casa le este invadata militareste de rude
pentru a nu pierde nimic din mostenire.

Imaginea Otiliei din roman este a unei rude din copilarie devenita proectia ideala
a feminitatii si a misterului feminin.

S-au realizat conexiuni intre imaginea autorului in adolescenta si personajul

principal Felix Sima.

Ca teoretician al romanului romanesc , G. Calinescu respinge proustianismul si

pledeaza pentru realismul clasic , ilustrat prin romanul obiectiv de tip balzacian.

Titlul initial al romanului a fost “Parintii Otiliei” schimbat ulterior de catre editor
in “Enigma Otiliei”.Primul titlu se justifica prin motivul balzacian al paternitatii sau al
relatiei dintre parinti si copii iar al doilea titlu se justifica prin comportamentul absurd al
eroinei care ii deruteaza pe cei din jur.

Tot de la Balzac autorul preia si tema mostenirii , motivul orfanului , motivul

casatoriei.(“Mos Goriot” , “Eugenie Grandiet”)
Tema romanului este descrierea societatii bucurestene de la inceputul secolului
al XX – lea , intentia autorului fiind de a realize o fresca a societatii romanesti

Tema – istoria unei mosteniri – e inprumutata de la Balzac .Ca si la Balzac in

expozitiune sunt fixate cu exactitate coordonatele spatio-temporate iar descrierile
minutioase ale arhitecturii ,strazilor , interioarelor si fizionomiei personajelor ilustreaza
trasaturi morale.

Elementele clasice se concretizeaza in crearea unor caractere sau personaje

tipologice(prototipuri):tipul avarului (mos Costache , Aglae Tulea) , tipul arivistului
(Stanica Ratiu) , tipul intelectualului ( Felix Sima) , tipul rafinatului (Leonida Pascalopol),
tipul cochetei (Otilia) , tipul fetei batrane ( Aurica), tipul senilului (Simion Tulea) , tipul
retardatului (Titi).

Elementele romantice prezente in roman le reprezinta paginile lirice ale iubirii

adolescentine dintre Felix si Otilia.

Un alt element romantic:descrierea Baraganui proiectat in dimensiuni fantastice

Elementele moderne se caracterizeaza in crearea unor psihologii ambigui , de

exemplu Mos Costache nu este avarul absolut , este un avar umanizat de iubire paterna
pentru Otilia.
Perspectiva narativa este obiectiva ,impartiala,naratorul este omniscient si
omniprezent , naratiunea este la persoana a III-a , se pastreaza principiul cronologic
,actiunea fiind lineara ,tehnica este inlatuirea evenimentelor .

Contructia romanului este simetrica , circulara .

In incipit sunt fixate cu exactitate ca si la Balzac,timpul si spatiul actiunii.

Descrierile strazilor si caselor sunt realizate prin ochii lui Felix.In final acelasi personaj
contempla casa darapanata a lui mos Costache , cadru temporal fiind altul (dupa 10 ani).

Actiunea este structurata pe 20 de capitole fara titluri , pe doua planuri narative:

unul urmareste destinul lui Felix Sima care inainte de a-si face o cariera in plan
profesional parcurge o experinta erotica;celalalt plan urmareste istoria mostenirii lui
Costache Giurgiuveanu

Conflictul se organizeaza in jurul relatiilor dintre doua familii vecine si inrudite ,

care sugereaza universul social.

O familie este formata din Costache Giurgiuveanu , batran avar , care o creste pe
fica sa vitrega Otilia Marculescu cu intentia de a o infia.
 A doua familie deste formata din Aglae Tulea , sora lui mos Costache , sotul
subordonat al acesteia , Simion Tulea si cei trei copii :Olimpia, Aurica si Titi.

In universul celor doua familii intra trei personaje aduse de interese diferite.

In familia lui mos Costache intra Felix Sima , avand ipostaza de intrus care ramas
orfan vine in casa tutorelui sau cu intentia de a urma facultatea de medicina.

Al doilea personaj care vine tot in casa lui mos Costache este Leonida Pascalopol
care, in lipsa unei familii , cauta sa-si umple singuratatea si poarta Otiliei o afectiune
paterna asociata cu senzualitatea.

In familia Tulea intra Stanica Rotiu , tipul arivistului sotul Olimpiei , care
urmareste averea lui mos Costache si zestrea datorata de socrii.

Conflictul erotic priveste rivalitatea adolescentului Felix si a maturului Pascalopol

pentru mana otiliei

Actiunea incepe intr-o seara de vara (iulie 1909), cand tanarul Felix Sima soseste
in Bucuresti, la ruda sa prin alianta, Costache Giurgiuveanu.

Absolvent al Liceului Internat din Iasi, Felix (care ramasese orfan dupa ce-i murise si
tatal), venise la tutorele sau necunoscut, intentionand sa urmeze Facultatea de
Medicina.
Primit in batrana casa din strada Antim, tanarul se integreaza vietii putin ciudate
din acest spatiu, cunoscand intreaga familie si modul sau de viata. .
Rentier bogat, Costache intentioneaza sa-i faca o situatie Otiliei, infiind-o, dar
teama de Aglae si propria avaritie il impiedica.
De familia lui Costache s-a atasat si Leonida Pascalopol,. mosier bogat si fin,
indragostit de Otilia;
In aceasta lume a rautatii si a mizeriei sufletesti, infloreste iubirea dintre cei doi
inocenti (Felix si Otilia). Studenti amandoi (el la Medicina, iar ea, la Conservator), tinerii
traiesc o dragoste pura, umbrita doar de intrigile lui Stanica si de temerile Iui Felix.
Din pacate, in curand, cuplul adamic va fi izgonit din Paradis: lovit din nou de
dambla, Costache este vizitat de Stanica Ratiu, care-i fura banii ascunsi sub saltea,
provocand moartea batranului.
Dupa o noapte petrecuta in camera lui Felix, Otilia (a carei infiere nu fusese
legalizata) pleaca impreuna cu Pascalopol.
Din epilog aflam ca Felix a devenit un renumit profesor universitar si ca s-a
casatorit in chip stralucit. Dupa razboi, revazandu-l pe Pascalopol, Felix este informat ca
acesta se despartise de Otilia (din delicatete sufleteasca), dar ca ea ramasese o mare
enigma.

Otilia Marculescu reprezinta drama feminitatii dar in acelasi timp este si cel mai
modern personaj al romanului atat prin tehnicile de realizare cat si prin problematica sa
existentiala fiind definita prin felul de a fi, adica prin fapte, actiuni, gesturi, vorbe si
ganduri.

Pe langa faptul ca este fascinanta si imprevizibila, Otilia are un portret fizic ce

sugereaza trasaturile comportamentului sau. Este deliata, tanara, are farmec, este
cocheta,inocenta dar in acelasi timp matura

Otilia este un presonaj cu un comportament derutant, fiind capabila de emotii

puternice, apoi trecand brusc de la o stare la alta, imprastiata si visatoare, deseori
dovedind in mod surprinzator luciditate si tact. Este un amestec ciudat de atitudine
copilaroasa si matura in acelasi timp: alearga desculta prin iarba din curte, sta ca un copil
pe genunchi lui Pascalopol dar este lucida si matura atunci cand ii explica lui Felix
motivele pentru care cei doi nu se pot casatori.

In fata lui Felix are gesturi familiare, tandre, ce ilustreaza deseori o grija materna
pentru el. Finalul romanului este decis in privinta destinului ce-l va avea Otilia,
modernismul personajului cansta si in faptulca nimeni nu poate dezlega misterul ce se
tese in jurul ei, Felix impreuna cu Pascalopol, ajungand in finalul romanului la concluzia
ca dupa atatia ani, pentru ei, Otilia nu „a ramas decat o enogma”.

Mos Costache o iubeste pe „Otilica”, pe fe-fetita mea”, el fiind papa care primeste
de la ea un strop de tinerete, lumina .

Otilia traieste drama singuratatii, toata viata fiind in cautarea fericrii dar pana in
final singura admite ca „nu suntem fericiti decat cinci – sase ani”.

Felix Sima este definit de Calinescu ca fiind „martor si actor”, este cel care ne
introduce in atmosfera capitalei din acea vreme, autorul descriind foarte bine snobismul,
zgarcenia si dorinta de parvenire.

Romanul pune in centrul narativ al actinunii formarea personalitatii lui Felix, din
acest motiv putem considera romanul „Enigma Otiliei” un bildungsroman.
 Comportamentul, gesturile, atitudinea si faptele contureaza inca de la inceput o
fire rationala, lucida, cu o mare nevoie de certitudini, cu un spirit de observatie foarte
dezvoltat. Inca de la inceput simte pentru Otilia o simpatie aproape sponta care se
transforma in iubire, fiind chinuit de lupta ce se dadea in adancul sufeltului sau intre a
crede barfele clanului Tulea si a pastra o dragoste pura pentru fata. Il descumpaneste
comportamentul derutant al Otiliei, nu-si poate explica schimbarile bruste de atitudine
ale fetei, trecerea ei de la o stare la alta. O data cu plecarea Otiliei la Paris ramane
deznadajduit insa nu renunta la cariei, dimpotriva, esecul in dragoste il maturizeaza,
pastrand in suflet o iubire inocenta. Este foarte lucid si realist, intelegend ca intr-o
societate degradata moral dragostea nu mai poate fi un sentiment pur, casatoria fiind o
afacere pentru avere, deci pentru supravieturire, el insusi „se casatoreste intr-un chip
care se cheama stralucit si intra, prin sotie, intr-un cerc de persoane influente”.

In relatiile cu celelalte personaje, Felix apare ca un intelectual superior, situandu-

se deasupra superficialitatii si meschinariei lumii burgheze.

Este ambitios, invata sa faca eforturi pentru a se remarca pe plan profesional,

esteb ferm si tenace, muncind cu multa perseverenta pentru a deveni un nume in
medicina, publicand un studiu de specialitate intr-o revista franceza.

Desi are parte de o dezamagire in ceea ce priveste dragostea, Felix este

„rasplatit” profesional, reusidn sa se afirme, devenind o autoritate medicala,
casatorindu-se potrivit ambitiei sale, cu fata unei personalitati politice a vremii, care-i
asigura un statut social superior.

Cartea trebuia sa se numeasca „Parintii Otiliei”, autorul schimbandu-i titlul la

sugestia editorului. Tema paternitati (tema principala a romanului) – balzaciana – este
privita din mai multe unghiuri: pentru Simion este obsesiva, pentru Stanica –
generatoare de delir verbal si sentimentalism iar pntru Pascalopol devine unul din cele
doua moduri de a o iubi pe Otilia. Criticul Ov. Crahmalniceanu observa ca toate
personajele romanului, inclusiv Stanica, pot fi parintii Otiliei, in sensul ca ii influenteaza
viitorul.

In concluzie “Enigma Otiliei” este un roman realist clasic cu elemente de

modernitate de factura balzaciana , care incheia seria romanelor obiective din perioada
interbelica.