Sunteți pe pagina 1din 4

Tulburări de memorie

MEMORIA – proces psihic complex cu ajutorul căruia se realizează întipărirea


(fixarea), păstrarea (conservarea) şi evocarea (reactualizarea) unor experienţe.
Există deci mai mulţi timpi ai memoriei:
1. fixarea – capacitatea de înregistrare a unei informaţii
2. păstrarea (conservarea) informaţiilor achiziţionate
3. evocarea (reactualizarea) – readucerea la suprafaţă a materialului achiziţionat.
Evocarea cuprinde două aspecte:
a). recunoaşterea – când obiectul perceput este prezent. Este utilizată la testele
grilă
b). Reproducerea – când obiectul nu este perceput. La examenele clasice unde
apare şi amprenta personală.

Memoria este de mai multe feluri:


1. M imediată – reproducerea sau recunoaşterea unui material are loc într-
o perioadă ce nu depăşeşte 10 secunde de la prezentarea lui.
2. M recentă – reproducerea sau recunoaşterea unui material are loc după
un interval ce depăşeşte 10 secunde de la prezentarea lui.
3. M evenimentelor îndepărtate – se referă la evenimente trăite de la
începutul vieţii până în prezent.

M se dezvoltă rapid şi precis până la 25 de ani, între 25-30 de ani există o fază de
platou, iar după 50-60 de ani apare un declin în care funcţionează perfect legile uitării.

UITAREA permite ştergerea materialului achiziţionat. Se manifestă ca


incapacitatea individului de a-şi aminti datele memorate sau de a recunoaşte situaţiile
trăite. Se uită aspecte neinteresante, inutile, incomode, amănunte.
Regulile uitării:
- se iută mai uşor evenimente recente dacât cele îndepărtate.
- Pierderea memoriei se face dinspre prezent înspre trecut, de la noi la vechi.

DISMNEZII

Dismnezii cantitative:
- hipomneziile
- amneziile
- hipermneziile
Dismnezii calitative (paramnezii)
- tulburări ale sintezei mnezice imediate
- tulburări ale rememorării trecutului.

1
HIPOMNEZIA
Reprezintă scăderea de diferite grade a forţei mnezice
Apare în stări de surmenaj, stări nevrotice, datorită unor deficite prosexice.
Patologic – stări de insufucientă dezvoltare cognitivă – oligofreii, stări de involuţie
Lapsusul – evocarea unui nume sau a unui cuvânt devine imposibilă.

AMNEZIA
Pierderea totală a capacităţii mnezice.
1. Amnezii anterograde – se referă la evenimentele trăite după debutul bolii, fiind
datorate scăderii capacităţii de fixare ale evenimentelor noi (amnezie de fixare).
Persoana este incapabilă să redea un eveniment trăit recent, în timp ce amintirile
anterior fixate sunt bine conservate, putând fi încă redate. Se întâlneşte în stări de
confuzie mentală, sdr. Korsakov de etiologie alcoolică, infecţioasă sau traumatică,
psihoză maniaco-depresivă, stări reactive, stări nevrotice, reacţii psihogene,
traumatisme craniocerebrale, traume psihice.
2. Amnezii retrograde (de evocare) – tulburarea memoriei se întinde progresiv
spre trecut, în sens retrograd. Ceea ce s-a întâmplat înaintea momentului
traumatizant este uitat.
3. Amnezii anteroretrograde – priveşte atât evenimentele de după deebutul bolii
cât şi cele dinaintea bolii. Apare în demenţe.
4. Amnezia lacunară – Persoana nu poate evoca ce s-a întâmplat de ex. Cu 2 ore, 1
zi înainte. Apare în stări confuzionale, TCC, stări de beţie.
5. Amnezia tardivă sau întârziată – este legată de o tulburare de conştienţă.
Lacuna mnezică asupra perioadei confuzionale nu se instalează imediat
consecutiv acesteia, ci treptat şi numai după o anumită perioadă.
6. Amnezia electivă (tematică) – evenimentele şi situaţiile respective au fost uitate;
trăirea lor a fost acompaniată de o stare afectiv negativă. Se uită situaţii neplăcute:
viol, adulter.

HIPERMNEZIA
Amintiri (fie evenimente plăcute, fie cele traumatizante) rapide, involuntare şi cu conţinut
foarte bogat.
Poate fi întâlnită în schizofrenie, în stări febrile, intoxicaţii.
Viziunea retrospectivă – este o formă supremă de hipermnezie – apare în timpul unor
stări confuzionale, psihogene, stări halucinatorii, crize de epilepsie temporală, paroxisme
anxioase, în situaţii de pericol existenţial – persoanele au impresia că revăd şi retrăiesc în
câteva momente întreaga lor viaţă.

2
DISMNEZII CALITATIVE (PARAMNEZII)
Paramnezii – amintiri deformate, false, neconcordante cu realitatea, eroarea referindu-se
la încadrarea temporală, spaţială sau la o confuzie de persoană.

Tulburări ale sintezei mnezice imediate

CRIPTOMNEZIA – nerecunoaşterea ca fiind străin a unui material literal, muzical pe


care bolnavul îl recunoaşte ca fiind al său. Apare în fazele avansate ale demenţei. Se
deosebeşte de plagiat care este o acţiune conştientă şi cu un anumit scop.

ÎNSTRĂINAREA AMINTIRILOR – este situaţia inversă în care pacientul crede că


evenimentele trăite au fost doar citite, auzite, văzute.

FALSA RECUNOAŞTERE (FALSA IDENTIFICARE) – apare în stări de surmenaj,


stări de obnubilare a conştienţei, stări maniacale, schizofrenii. Este starea premergătoare a
fenomenelor de deja vu, deja conu, deja vecu.

FALSA NERECUNOAŞTERE – pacientul are impresia de a nu fi văzut, cunoscut sau


trăit unele evenimente – jamais vu, jamais conu, jamais vecu.

PARAMNEZIILE DE REDUPLICARE – dedublarea perpetuă a obiectelor şi situaţiilor


trăite. Un exemplu este bolnavul decris de Pick care susţinea că a mai fost tratat într-o
clinică identică de un medic care semăna leit cu cel de acum.

Tulburările rememorării trecutului (allomneziile)


Reproduceri false ale unor evenimente din trecut pe care bolnavul le situează în mod fals
în prezentul trăit.

PSEUDOREMINISCENŢELE – reproducerea unor evenimente reale din trecutul


bolnavului pe care acesta le trăieşte ca evenimente prezente.

CONFABULAŢIILE (halucinaţiile de memorie). Apar o serie de producţii mnezice


compensatorii lacunelor mnezice pe care le are pacientul. Apare în demenţe, sdr.
Korsakov. Trebuie diferenţiate de minciună.
- Confabulaţii mnestice – bolnavul umple golurile unor amintiri pierdute cu
evenimente verosimile dar netrăite în realitate.
- Confabulaţii fantastice – relatează evenimente fantastice pe care le inserează
între evenimentele reale trăite.
- Confabulaţii onirice – apar sub forma unor scene asemănătoare celor din vis.

ECMNEZIA – pacientul confundă trecutul cu prezentul, întoarcerea întregii personalităţi


la perioade demult trăite de bolnav. Bolnavii senili, de mult pensionaţi trăiesc în prezent
perioade trecute din viaţa lor profesională, sau se consideră tineri, adolescenţi, femeile
dându-şi numele de fată.

3
ANECFORIA – este o stare mai uşoară de tulburare a memoriei care poate fi întâlnită în
stări de surmenaj, demenţe, stări predemnţiale. Reprezintă posibilitatea reproducerii unor
amintiri pe care pacientul le credea uitate. Reproducerea este posibilă dacă se sugerează
pacientului unul sau mai multe elemente ale acelor evenimente.

Metode de investigaţie psihologică a memoriei

1. Metoda Vieregge – persoana de investigat repetă unele cifre ce le-a pronunţat


examinatorul. Se cere repetarea cifrelor după un minut (petrecut în linişte) şi încă
o repetare după un alt minut, în care s-a încercat distragerea atenţiei. Un adult
sănătos poate repeta după primul minut 6-8 cifre şi după al doilea 5-6 cifre.
2. Proba oraşelor – se dau bolnavului 6-10 nume de oraşe şi i se atrage atenţia că
trebuie să le reţină. După ce i se distrage timp de un minut atenţia, este solicitat să
le reproducă.
3. Metoda Bernstein – cuprinde două grupuri de figuri: în primul rând sunt 9 figuri,
iar în al doilea 25 de figuri care le cuprinde şi pe primele 9. Prima grupare se
prezintă subiectului timp de 30 sec, după care i se înfăţişează a doua grupare din
care trebuie să recunoască primele 9 figuri prezentate anterior.
4. Scala Wechsler pentru memorie (WMS – Wechsler Memory Scale) este cea mai
completă şi cuprinde mai multe probe: de informaţie generală, de orientare, de
„control mental” (repetarea alfabetului, numărarea în sens invers), memorarea
unui paragraf, memorarea imediată a cifrelor, memorarea perechilor de cuvinte.