Tulburări ale instinctelor

Instinctele sunt însuţiri înnăscute care corespund trebuinţelor biologice ale

individului. Ele asigură supravieţuirea individului şi perpetuarea speciei.
Comportamentul instinctiv este modelat de voinţă şi de mediul sociocultural.

1. Tulburări ale instinctului alimentar

Tulburări cantitative
(+) creştere
- hiperfagie – bulimia sau foamea insaţiabilă (în manie, hipomanie,
depresie, bulimie nervoasă)
- potomania – ingestia unor cantităţi exagerate de lichide
- polifagie – este o lăcomie de a mânca (la oligofreni, demenţe)
- dipsomania – nevoie imperioasă de a bea alcool în cantităţi foarte mari.
Apare episodic în tulburări de personalitate sau poate fi un echivalent al
depresiei.
(-) scădere
- anorexie, inapetenţă – persoana nu mănâncă, îşi pierde apetitul
alimentar, îşi pierde senzaţia de foame precum şi dorinţa, plăcerea de a
mânca – apare în depresie, schizofrenie, anorexie nervoasă (care se
caracterizează prin faptul că apetitul alimentar este prezent, este normal
dar persoana îşi restricţionează aportul alimentar)
Tulburări cantitative
- Pica – nevoia de ingestie a unor alimente foarte condimentate sau a unor
substanţe nealimentare, necomestibile. Se întâlneşte pasager în
graviditate.
- Opsomania – dorinţa de a mânca dulciuri în exces. Este caracteristică
persoanelor anxioase care manâncă dulciuri între orele 5-6 după-amiaza.
- Coprofagia – subiectul îşi mănâncă propriile excremente. Apare în
oligofrenii severe şi în faze avansate de demenţă.

2. Tulburări ale instinctului de conservare

Există un echilibru între instinctul de viaţă şi cel de moarte. Exacerbarea
instinctului de moarte explică din punct de veder psihanalitic actele suicidare.

3. Tulburări ale instinctului matern:

Tulburări cantitative:
- (+) exacerbare – la mamele anxioase – generează o supraprotecţie care
nu totdeauna are un impact favorabil.
- (-) diminuare – la mamele alcoolice, toxicomane, schizofrenice.
Tulburări calitative:
- Abandonul
- Pruncuciderea – uciderea nou-născutului – apare în psihozele
postpartum, în schizofrenie, sarcini nedorite, stări de şoc.

1
 4. Tulburări ale instinctului sexual:
Tulburări cantitative:
- (-) scăderea, pierderea sau absenţa instinctului sexual – poate fi întâlnită
la ambele sexe. Nu implică modificări ale celorlalte aspecte ale funcţiei
sexuale (excitaţie, plăcere, orgasm), deci actul sexual este posibil.
Numai la femei absenţa apetenţei se însoţeşte şi de cea a plăcerii
(frigiditate) şi a orgasmului. Apare în depresii.
- (+) creşterea apetitului sexual, poate exista la ambele sexe: la femei –
nimfomanie, iar la bărbaţi - satiriazis.
Tulburări calitative: sunt pulsiuni anormale care sunt conştientizate ca dorinţe, fantezii ce
se referă la preferinţe pentru partener sau obiectul sexual.
Tulburări ce se referă la un partener anormal:
- subiectul însuşi – autoerotism (masturbaţia)
- o persoană de acelaşi sex – homosexualitatea, lezbianism. Homosexualii
pot avea preferinţă exclusivă pentru acelaşi sex cu aversiune pentru
sexul opus (homosexualitate adevărată) sau cu o preferinţă mai redusă
pentru sexul opus (bisexualitate).
- Incest – partenerul sexual este o persoană de sex opus dar interzisă prin
lege (rudă de gr. I)
- Persoană nepotrivită ca vârstă: pedofilie (partenerul este imatur sexual)
sau gerontofilie (partenerul este o persoană vârstnică cu o diferenţă de
cel puţin 2 generaţii).
- Cadavru – necrofilia
- Animal – Zoofilia
- Un obiect –
Tulburări care se referă la modul în care este obţinută plăcerea sexuală:
- sadism - provocare de suferinţă fizică sau psihică la partener
- masochism – provocare de suferinţă fizică sau psihică la subiect, de
către partener
- exhibiţionism – apare numai la bărbaţi – expunerea organului sexual de
obicei unei colectivităţi şcolare de fete, cu scopul de a le şoca.
- Frotteurism – atingerea „întâmplătoare” de persoane străine, în locuri
publice, aglomerate.
Tulburări ale identităţii cu genul:
- transvestitismul cu rol dual – este tendinţa de a îmbrăca hainele sexului
opus, fără tendinţa schimbării permanente a sexului.
- transsexualismul (inversiunea psiho-sexuală) – este tendinţa imperioasă
a unui individ de a-şi schimba prin intervenţii chirurgicale sexul său
biologic cu sexul pe care, psihologic este convins că îl are de fapt.