Sunteți pe pagina 1din 5

74.

Poliomielita

Poliomielita (paralizia infantilă, boala Heine- Medin) este o boală infecţioasă,


contagioasă, produsă de virusurile poliomielitice şi caracterizată clinic prin
paralizii flasce.

Etiologie
Virusurile poliomielitice sunt printre cele mai rezistente virusuri cunoscute,
ceea ce le asigură o lungă supravieţuire în mediul extern.
Clorinarea apei le distruge.

Epidemiologie
 Cazurile de poliomielită care apar la populaţia vaccinată pot să fie
produse de virusul sălbatic (rar) la persoane rămase nevaccinate sau de
virusul vaccinai (cel mai frecvent) la persoane vaccinate (cu virus atenuat)
sau la contacţii acestora.
 Rezervorul de infecţie este strict uman: bolnavii cu manifestări clinice sau
cu infecţii inaparente (în special).
 Virusul se găseşte în orofaringe (câteva zile) şi în intestin (câteva
săptămâni).
 Transmiterea este în principal fecal-orală .Transmiterea se face prin
contact direct sau indirect prin obiecte şi alimente contaminate.
 Imunitatea este specifică de tip şi de lungă durată.

Patogenie
 Poarta de intrare este orofaringele şi tractul intestinal.
 Pătrunderea şi multiplicarea virusului în neuronii motori spinali şi corticali
depind de patogenitatea tulpinii de virus şi de capacitatea de apărare a
gazdei (eforturile fizice, stresul, traumatismele etc. scad această
capacitate).

Anatomie patologica
 Este afectată doar substanţa cenuşie, de unde şi denumirea de
poliomielită.
 Histologic există distrugeri neuronale şi o inflamaţie difuză (hiperemie,
edem, infiltraţii celulare).

Clinică

Incubaţia durează 3-40 zile.


Perioada prodromală (boala minoră)
 are o durată de 1-5 zile
 febră, catar respirator superior şi/sau tulburări digestive (anorexie,
greţuri, vărsături, diaree, dureri abdominale)
 manifestări nervoase minime (iritabilitate, insomnie somnolenţă,
cefalee).

Perioada de latenţă
 cu o durată de 2-4 zile.
 Simptomatologia diminuează până la disparitei

Perioada de boală majora


 Etapa preparalitica
 Dureaza cateva ore-5 zile
 Boala reincepe brusc cu febra inalta
 hipotoniile musculare:
 cefalee, iritabilitate,
 dureri musculare (în special la membrele inferioare şi musculatura
spatelui), parestezii, hiperestezie cutanată,
 contracţii musculare fasciculare
 hipotonie segmentară a musculaturii.
 Un sindrom meningian este deseori prezent.
 Etapa paralitică
 paraliziile se instalează brusc („paralizia de dimineaţă”).
 Debutează întotdeauna la rădăcina membrelor. Sunt flasce,
asimetrice şi inegale. Mişcările active sunt imposibile, iar reflexele
osteotendinoase diminuate până la abolire.
 Muşchii anatagonişti de la nivelul membrului afectat sunt
respectaţi (paralizia cuprinde sau muşchi flexori sau muşchi
extensori).
 Paraliziile se extind în zilele următoare apariţiei, timp de 10-14 zile,
coborând distal de-a lungul membrului afectat sau afectând şi alte
regiuni anatomice.
 La sugar unele paralizii pot rămâne iniţial neobservate.
 Muşchii antagonişti celor paralizaţi pot prezenta spasme
musculare. Uneori apare şi o in coordonare psihomotorie sau
execuţii paradoxale de mişcări (invers faţă de cele comandate),
sinchinezii şi substituţii musculare.
 Tulburările neurovegetative sunt prezente şi bine exprimate:
transpiraţii, tulburări vasomotorii, extremităţi reci etc.
 Conştienţa este păstrată, cu excepţia cazurilor in care este
afectat encefalul.

 Perioada de retrocedare a paraliziilor şi de recuperare


 începe după 10-14 zile de la debutul bolii majore şi poate dura
până la 2-3 ani.

 Perioada de sechele:
 paralizii definitive
 atrofii musculare
 picior varus ecvin, picior valgus, picior plat picior balant
 , deformaţii ale coloanei vertebrale

Forme clinice

Forme neparalitice:
 Forma abortiva: prezinta simptomatologia bolii minore
 Forma meningiana:meningita acuta cu lichid clar

Forme paralitice:
 forma spinal-cervicala : afectarea muşchilor gâtului, membrelor si
muschilor respiratori
 forma toracica :afectare partiala a muschilor respiratori
 forma lombară.

Forma bulbară cu afectarea nervilor cranieni anteriori sau posteriori şi a


centrilor vitali (respirator şi circulator).

Forma encefalitică, asemănătoare unei encefalite acute.

Forme clinice după vârstă:


 la sugar poliomielita evoluează de obicei sever, cu afectarea întregului
nevrax şi letalitate mare. Bolnavii rămaşi în viaţă prezintă sechele
importante.
 La adolescenţi debutul este adesea atipic, cu absenţa perioadei
prodromale, cu o perioadă preparalitică mai lungă, dominată de
sindroamele algic şi meningian. Formele uşoare sunt numeroase.

Complicaţii
 Insuficienţa respiratorie acută prin paralizia muşchilor respiratori,
afectarea centrilor bulbari sau prin încărcare bronhopulmonară cu
secreţii
 Miocardita şi miocardopericardita
 Suprainfecţiile bacteriene, în special pulmonare, dar şi urinare, cutanate,
sunt produse deseori de germeni de spital.

Diagnostic
 datele epidemiologice (focar, contact, lipsa vaccinării),
 anamnestice (vaccinare recentă)
 clinice (prezenţa paraliziilor şi caracterele lor).

Investigaţiile de laborator confirmă (sau infirmă) diagnosticul clinic: izolarea


virusului (exsudat faringian, fecale, LCR) şi reacţii serologice (creşterea în
dinamică a titrului de anticorpi specifici de minim 4 ori)

Diagnostic diferenţial:
 formele abortive se vor distinge de enterocolitele acute şi infecţiile acute
de căi aeriene superioare, de alte etiologii.
 formele meningiene se vor deosebi de meningitele cu lichid clar de alte
etiologii.
 formele spinale vor fi diferenţiate de neurovirozele paralitice produse de
v. Coxsackie, ECHO, enterovirusul 71, poliradiculonevrita ascendentă,
polinevrite şi nevrite infecţioase sau toxice, miopatii, impotenţe
funcţionale
 la sugari, poliomielita trebuie diferenţiata de atonia musculară
congenitală, pseudoparalizia sifilitica , atrofia musculară Werdnig-
Hoffmann (amiotrofia spinală infantilă), paraliziile cerebrale infantile,
paraliziile traumatice din timpul naşterii.
 forma bulbară trebuie diferenţiată de difterie şi botulism.
 forma encefalitică va fi distinsă de alte encefalite acute virale.
Prognostic
 Vindecarea este completă în 50-55% din cazuri şi cu sechele în 35-40%
din cazuri
 Decesele survin în 5% din cazuri

Tratament
 Repausul absolut la pat se indică timp de cel puţin 10- 14 zile din
momentul apariţiei paraliziilor.
 Se recomandă medicaţie simptomatică pentru calmarea durerilor şi
anxietăţii şi împachetări calde (metode Kenny), de 3-1 ori/zi timp de mai
multe săptămâni, supravegherea funcţiilor vitale (în primul rând
respiratorie) şi susţinerea sau protezarea lor când acest lucru se impune
(insuficienţa respiratorie acută).

Profilaxie
 Vaccinarea întregii populaţii reprezintă măsura cea mai sigură de
profilaxie personală şi colectivă.
 Se foloseşte vaccinul trivalent cu virus viu atenuat de uz oral.
 Determină o imunitate de lungă durată (posibil toată viaţa) la 95% dintre
persoane.
 Vaccinarea primară se efectuează începând cu vârsta de 6 săptămâni, cu
2 doze administrate la un interval de 6-8 săptămâni.
 Revaccinarea se efectuează după 6-12 luni, iar revaccinarea II la vârsta de
9 ani.
 Profilaxia cu gamaglobuline standard este eficace dacă se administrează
în primele 2-3 zile de la contactul infectant, în cantitate de 0,3 ml/kg
corp.
 Bolnavii cu poliomielită se internează obligatoriu în spital, timp de 6
săptămâni.