Sunteți pe pagina 1din 7

Întrebarea nr.

1
Radioactivitatea. Tipuri de dezintegrari nucleare. Radiatii nucleare

Radioactivitatea reprezintă un fenomen rezultat din dezintegrarea radioactivă a atomilor sau, mai bine zis, a
nucleelor acestora. Este procesul prin care nucleul unui atom se transformă spontan în altă specie de nucleu
atomic, degajând energie sub formă de radiații diverse (alfa, beta, gamma). Elementul atomii căruia pot suferi
dezintegrare radioactivă se numește izotop radioactiv sau radioizotop.
La dezintegrarea radioactivă există 2 tipuri de ”radiații” emise:
 Nuclee de heliu (He2+) de mare viteză, numite și raze alfa.
 Electroni (raze beta)
 Pozitroni (raze beta+)
 Neutroni
Și Unde electromagnetice de energie înaltă (frecvență mare/lungime de undă mică), radiații gamma. Aceste
radiații au proprietatea de a ioniza mediul prin care trec, astfel făcându-l conductor electric.

Tipuri de dezintegrări:
1. Dezintegrare Alfa
2. Dezintegrare Beta (Beta+ ; Beta-)

1. Dezintegrare alfa: produce un nucleu al atomului cu numar de ordine cu 2 mai mic si numar de
masa cu 4 mai mic. Expresia relației:

Energia particulelor alfa este bine determinată. De aceea, emisia lor formează un spectru de linii, energiile
fiind cuprinse între 4 MeV și 10 MeV.

2. Dezintegrare Beta-: produce un nucleu cu număr atomic cu 1 mai mare și cu același nr. de masa.
La dezintegrarea beta are loc transformarea unui neutron într-un proton și un electron, ultimul fiind
expluzat ca particulă Beta. Expresia relației:

3. Dezintegrare Beta+ (pozitroni): se produce când nucleul are un exces de protoni în raport cu numărul
neutronilor. În urma acestei dezintegrări se produce un nucleu cu număr de ordine cu 1 mai mic și
același nr de atomi. Când Beta+ vine în contact cu electronii dintr-un mediu, se produce o reacție de
anihilare, cu eliberarea a două cuante de radiație Gamma. Expresia relației:
Radiație - Emisie de unde sonore, electromagnetice etc. sau de particule care se propagă sub formă de raze în
toate direcțiile; ansamblul particulelor emise de un corp; radiere.
Radiația se afla peste tot in natura. Ea poate fi radiatie ne-ionizanta (ex. undele radio, lumina, microundele) sau
radiație ionizantă (ex. razele X folosite in scopuri de diagnosticare medicala, razele gamma folosite in scopuri
terapeutice).
Conventional radiatiile nucleare se impart in doua grupe:
- radiatii formate din particule incarcate electric, la care apartin: protonii ¹P, electronii e , pozitronii
e si particulele α.
- radiatii formate din particule neutre, la care apartin: neutronii n, cu masa de repaus diferita de
zero si fotonii y, cu masa de repaus nula.

Întrebarea nr.2
Legea dezintegrarii radioactive. Constanta de dezintegrare. Perioada de injumatatire
Legea dezintegrarii radioactive demonstrează cum numarul nucleelor nedezintegrate ale unei substante
radioactive date descreste in timp N = N0 · 2−t/T
N .... numarul nucleelor nedezintegrate
N0 ... numarul initial de nuclee
t .... timp
T .... perioada de injumatatire

Probabilitatea de dezintegrare a unui nucleu in unitatea de timp este λ si se numeste constanta de


dezintegrare. Unitatea de masura in S.I este s-1
Se numeste „timp de injumatatire” timpul necesar pentru ca substanta initiala sa se diminueze pina la
jumatate. Timpul de injumatatire al unei substante este o caracteristica invariabila, intrinseca a acesteia.

6. Activitatea substantelor radioactive. Unitatile de masura. Fondul radioactiv.


Radiatia de fond - radiatii radioactive, care este prezenta in lume din surse naturale si antropice, in care
persoana isi are resedinta. Evitarea expunerii la radiatii nu este posibila. Radiatia de fond a Pamantului este format
din urmatoarele component :radiatiei cosmice;radiatii de la pamint in crusta lui, aer si alte obiecte de mediu ale
radionuclizilor naturali;radiatii de la artificiali

7. Detectoare de radiatii nucleare. Contorul Geiger-Muller.


Principiul de functionare a detectoarelor de radiatii nucleare
Detectorul de radiatii nucleare este un sistem care pune in evidenta particulele nucleare, permite
determinarea numarului lor,precum si a unor caracteristici, cum ar fi energia sau masa.
Dupa principiul de functionare detectoarele se impart in:
1) Detectoare care se bazeaza pe fenomenul de ionizare in gaz. La trecerea unei particule incarcate
prin gazul detectorului se produc perechi ion-electron colectate de doi electrozi, la care se aplica o
diferenta de potential.
Un astfel de detector este camera de ionizare. Diferenta de potential dintre electrozi trebuie sa fie
suficient de mare pentru a exclude recombinarea ionilor formati. Schema de principiu a unei camere
de ionizare este data in Fig. 22.2. in lungul traiectoriei particulei nucleare incarcate, care strabate
gazul camerei, se produc ioni pozitivi si electroni care sunt dirijati spre electrozi. Curentul obtinut
pe electrodul colector este amplificat si masurat. Curentul de ionizare este proportional cu numarul
total de perechi ion-electron, creati de particule in unitatea de timp. In camerele de ionizare curentul
este mic, fapt ce duce la sisteme de inregistrare complicate. De aceea mai frecvent se utilizeaza alt
detector cu gaz - contorul Geiger-Miiller. Schema acestui detector este data in Fig. 22.3. Contorul
este format dintr-un condensator cilindric inchis intr-un tub de sticla. Anodul este un fir foarte
subtire, catodul este un cilindru metalic sau o pelicula metalica, depusa pe peretele interior al
tubului. Electrozii sunt legati la o diferenta de potential de citeva sute de volti. Din cauza
constructiei sale, cimpul electric in vecinatatea anodului este foarte intens. La trecerea particulei
nucleare incarcate, in gazul din interiorul contorului, se produc perechi ion-electron. Electronii sunt
puternic accelerati in cimpul intens al firului central si produc la rindul lor ionizarisecundare. In
acest fel, se formeaza o avalansa de ioni si electroni.
In circuit apare un curent de descarcare de scurta durata. Curentul care trece prin circuit produce la
bornele rezistorului R o cadere de tensiune care este amplificata si inregistrata. Acesta este impulsul
de tensiune care se obtine la trecerea unei particule incarcate prin contor.
Particulele sunt numai numarate, detectorul nu permite determinarea altor proprietati ale
particulelor.
2) Detectoare care se bazeaza pe aparitia scintilatiilor, produse j in substanta detectorului de
catre radiatia ionizanta.
1 9
Este vorba de a acumula radiatia emisa de atomi radioactivi si de I a o transforma in semnale
electrice. Pentru realizarea acestei operatii, I se utilizeaza un cristal de iodura de sodiu Nai , activat
cu taliu TI j alipit la un fotomultiplicator (F.M.), ansamblul constituind uni scintibloc (Fig. 22.4)
Rolul cristalului este de a transforma fotonii X sau y in fotoni ai i radiatiei ultraviolete (U.V.),
pentru care fotocatodul are sensibilitate* maxima.
Fotonii U. V., actionind asupra fotocatodului dau nastere lai electroni, care in continuare sunt
accelerati si multiplicati de dinodeJ
provocind o avalansa electronica pe anodul colector. Un impuls electronic, este asfel obtinut
pentru fiecare foton captat pe cristal.
3) Detectoare care se bazeaza pe fenomenul de formare de perechi electron-gol in cristale
semiconductoare (Fig.22.5)

Fig. 22.3 Schema de principiu a unui contor Geiger-Muller.


fotocatod

Fig. 22.4XSchema de principiu a unui detector cu scintilatie.

Fig.22.5

Numarul de perechi electron-gol este proportional cu energia particulei. Purtatorii de


sarcina, colectati prin aplicarea unei diferente de potential, formeaza un impuls al carui
amplitudine este proportionala cu energia particulelor inregistrate.

40.Determinarea fondului radioactiv si a activitatii unei substante radioactive


cu instalatia de tipul B-4