Ion Luca Caragiale

D’ale carnavalului

CRĂCĂNEL
Actul I / Scena XI

CRĂCĂNEL (intrând prin fund, furios, cu pălăria stricată şi tăvălită): A! Asta nu, asta nu
poate să rămâie jos!... Ai mai pomenit d-ta una ca asta, dle? Dle, adineaori ştii că am plecat
de aici. N-apuc s-ajung în colţ, şi auz pe urmele mele: „Pst! Pst! Bibicule!” Pe mine mă
cheamă Telemac, Mache, nu mă cheamă Bibicul. Îmi văz de drum... Iar „Pst! Pst! Bibicule!”
Eu merg înainte... Când mă pomenesc că m-apucă cineva de la spate de guler. Mă întorc.
Zice: „Te faci că n-auzi, Bibicule, ai?” Eu zic: „Nu mă cheamă Bibicul, dle, mă cheamă
Telemac, Mache”. – „Bibicule – zice el – deodată; eşti un mizerabil! Ai făcut un abuz mare; ai
înşelat o femeie, dar ai a face acuma cu un bărbat. De mult te caut. Avem să ne răfuim
amândoi. Acu nu-i vreme, dar până una alta, ca să ştii cu cine ai a face, poftim o arvună!”...
N-apuc să răspunz, domnule, şi şart! Part! Trosc! Pleosc! Patru palme: îmi turteşte pălăria şi
mi-o aruncă cât colo. Până să mă aplec s-o ridic, infamul se suie într-o trăsură şi pleacă...
Chem sergentul... nimini!... A! Dar trebuie să ştiu cine este dobitocul ăsta smintit... Trebuie
să ştiu! Cum îl cheamă? Este mizerabilul care era adineaori aici cu d-ta, când am venit eu.
Trebuie să ştii, trebuie să-mi spui: nu plec de aicea până nu aflu; chem poliţia, fac scandal!...
(Se plimbă făcând gesturi exasperate.) Dle, înţelege odată şi spune-mi... Domnule! Un
dobitoc, un infam, care era adineaori aici, m-a insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept
Bibicul... Domnule, n-am vreme de stat. Spuneţi-mi cum îl cheamă... (înaintând un pas,
fâcându-şi inimă şi voind să-i dea fiori): Domnule! Mă cunoşti d-ta pe mine? (scăpând şi
ocolind pe după mobile): A! Ajutor! Poliţie! Vardist! (vrea să iasă prin dreapta): E nebun!
Ajutor! Poliţie! Vardişti! (Iese în fuga mare prin fund.)

www.artactorului.ro / www.breaslaactorilor.ro
© 2015 Copyright artactorului.ro. All Rights reserved.