Sunteți pe pagina 1din 7

Poruncile morale

din Catehismul Ilustrat


achizitionare: 12.10.2003; sursa: Editura Galaxia Gutenberg

PORUNCILE LUI DUMNEZEU ÎN GENERAL

1. Pentru a fi mântuit, nu este suficient să crezi adevărurile pe care Dumnezeu le-a revelat, ci trebuie să şi respecţi
poruncile Sale şi cele ale Bisericii.

2. Sunt zece porunci ale lui Dumnezeu: ele sunt ceea ce numim Decalogul.

3. Dumnezeu a dat oamenilor cele zece porunci pe muntele Sinai, prin intermediul lui Moise, la cincizeci de zile după ce
israeliţii ieşiseră din Egipt.

4. Iată cele zece porunci, aşa cum Dumnezeu le-a dat poporului Său:

I. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine; să nu-ţi faci chip cioplit ca să te
închini lui.
II. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
III. Adu-ţi aminte să sfinţeşti ziua Domnului.
IV. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să trăieşti mult şi bine pe pământ.
V. Să nu ucizi.
VI. Să nu fii desfrânat.
VII. Să nu furi.
VIII. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.
IX. Să nu pofteşti femeia aproapelui tău.
X. Să nu pofteşti la bunurile aproapelui tău.

5. Dumnezeu a înscris Decalogul pe două table de piatră. Pe prima erau primele trei porunci, care se referă la Dumnezeu;
a doua conţinea ultimele şapte porunci, care se referă la aproapele nostru.

6. Primele trei porunci se referă la Dumnezeu. Prima ne cere să-L adorăm pe Dumnezeu, a doua să respectăm numele
Său, a treia să respectăm ziua consacrată cinstirii Sale.

7. Ultimele şapte porunci se referă la aproapele nostru. A patra ne cere să-i cinstim pe tatăl şi pe mama noastră, iar
ultimele şase ne interzic să facem rău aproapelui nostru în persoana sa, în bunurile sale sau în onoarea sa.

8. Decalogul a fost înscris încă de la începuturi în inima omului. Dumnezeu l-a făcut din nou cunoscut pe muntele Sinai,
pentru că ignoranţa şi pasiunile, urmări ale păcatului originar, îl şterseseră aproape în întregime din conştiinţa umană.

9. Decalogul îi obligă atât pe creştini, cât şi pe israeliţi. Isus Hristos a mărturisit aceasta astfel: Dacă vreţi să ajungeţi la
viaţa veşnică, respectaţi poruncile.

10. El spune aceasta şi în pilda următoare:

Iată însă că un învăţător al legii se ridică şi, ca să-L pună la încercare, zise: Învăţătorule, ce trebuie să fac pentru
ca să am parte de viaţă veşnică? El îi zise: În lege ce stă scris? Cum citeşti? Acesta răspunse: Să-l iubeşti pe
Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. El îi zise:
Drept ai răspuns; fă-o şi vei trăi. Dar el, vrând să se îndreptăţească, îi zise lui Isus: Şi cine este aproapele meu?
Atunci Isus răspunse: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon şi căzu pe mâna unor tâlhari, care îl despuiară, îl
rupseseră în bătaie şi plecară, lăsându-l pe jumătate mort. Din întâmplare un preot cobora pe acelaşi drum; când
îl văzu, dădu pe ocolite mai departe. Tot aşa şi un levit, când ajunse acolo şi văzu, trecu pe de lături. Dar unui
drumeţ Samaritean, care ajunse la el şi-l văzu, i se făcu milă. Se apropie de el şi îi legă rănile, turnând ulei şi vin
pe ele; îl urcă pe animalul său, îl duse la un han şi-i purtă de grijă. Ziua următoare scoase doi dinari, îi dădu
hangiului şi zise: Poartă-i de grijă şi tot ce vei fi cheltuit îţi voi înapoia la întoarcerea mea. După părerea ta, care
din aceştia trei s-a dovedit aproapele celui ce căzuse pe mâna tâlharilor? El răspunse: Cel ce a avut milă de el.
Atunci Isus îi zise: Du-te şi fă şi tu la fel. (Lc 10, 25-37)
11. Noi suntem obligaţi să respectăm poruncile lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Stăpânul nostru Atotputernic,
pentru că El are dreptul la ascultarea noastră şi pentru că, prin mijlocirea harului Său, ele sunt uşor de respectat.

Explicaţia Tabloului

12. Acest tablou ni-l înfăţişează pe Moise primind de la Dumnezeu cele două table ale Legii. În timp ce Dumnezeu îi
dădea lui Moise poruncile Sale, un nor gros acoperea muntele Sinai; norodul văzu sclipind fulgere şi auzi bubuitul
tunetului şi zgomotul răsunător al trompetelor. Prin această teribilă apariţie, Dumnezeu a vrut să inspire, poporului Său, o
teamă salvatoare, care să-l îndemne să respecte Legea Sa.

Cele zece porunci


De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pagina „Decalogul” trimite aici. Pentru serialul de televiziune polonez vedeți Decalogul (film)

Cele zece porunci, pictură de Lucas Cranach (I).

Cele zece porunci sau Decalogul (din cuvintele grecești δεκα deka zece și λoγoς logos cuvânt), sunt zece reguli
religioase care au o semnificație de bază în creștinism și iudaism.

Cuprins
[ascunde]

• 1 Încadrare
o 1.1 În contextul Vechiului Testament
o 1.2 Influențe. Alte seturi de reguli similare
• 2 Cele zece porunci
• 3 Legături externe

• 4 Note

[modifică] Încadrare
Moise cu cele 10 porunci. Pictură de Rembrandt

[modifică] În contextul Vechiului Testament

Cele zece porunci sunt prezente de două ori în Vechiul Testament (Exod 20:2-17; Deuteronom 5:6-21), fiind
dictate conform Bibliei de către Dumnezeu lui Moise. Diferențele între aceste două versiuni sunt minore, dar
există. Însă, există și o a treia versiune în Exod 34:12-26, care prezintă diferențe majore față de celelalte
versiuni[1].

[modifică] Influențe. Alte seturi de reguli similare

Istoricii apreciază că aspectele de morală civică conținute de Cele zece porunci iudaice au fost preluate de evrei
în perioada dinaintea Exodului de la mai veche religie, anume aceea a Egiptului. Astfel, „Papirusul lui Ani”
redă în capitolul 125 o serie de condiții pe care cel mort trebuie să le îndeplinească pentru a putea accede la
Lumea cealaltă, condiții cu valoare morală similară.

Însa cerințele morale exprimate în Decalog apar în codurile de conduită ale multor alte religii, actuale sau
dispărute. De exemplu, budismul, prin „Cele cinci precepte” (există însa și variante cuprinzând opt sau zece
asemenea „Precepte”) impune un cod minimal de comportament în colectivitate foarte apropiat de cel al
Decalogului. Aceste aspecte morale universal valabile corespund, de altfel, prevederilor celor mai multe
legislații civice.

[modifică] Cele zece porunci


Învățătura
Învățătura Augustino-
Învățătura Iudaică Învățătura Ortodoxă Catolică și
Luterană
Luterană
Introducere Atunci Dumnezeu a rostit Atunci Dumnezeu a rostit Atunci Dumnezeu a Atunci Dumnezeu a
toate aceste cuvinte și a toate aceste cuvinte și a rostit toate aceste rostit toate aceste
zis zis "Eu sunt Domnul, cuvinte și a zis "Eu sunt cuvinte și a zis:
Dumnezeul tău." Domnul, Dumnezeul
tău."
"Să nu ai alți dumnezei
afară de mine. Să nu-ți
"Eu sunt Domnul
faci chip cioplit, nici vreo
Dumnezeul tău: să
înfățișare a lucrurilor care
nu ai alți dumnezei
Prima "Eu sunt Domnul, sunt sus în ceruri, sau jos "Să nu ai alți dumnezei
afară de mine, să
Poruncă Dumnezeul tău." pe pământ, sau în apele afară de mine. "
nu-ți faci chip
mai de jos decât
cioplit ca să te
pământul. Să nu te închini
închini lui."
înaintea lor și să nu le
slujești."
"Să nu ai alți dumnezei
" Să nu-ți faci chip
afară de mine. Să nu-ți
"Să nu iei în deșert cioplit, nici vreo
faci chip cioplit, nici vreo
Numele Domnului, înfățișare a lucrurilor
înfățișare a lucrurilor care "Să nu spui numele
Dumnezeului tău; căci care sunt sus în ceruri,
Porunca a sunt sus în ceruri, sau jos Domnului
Domnul nu va lăsa sau jos pe pământ, sau
II-a pe pământ, sau în apele Dumnezeului tău în
nepedepsit pe cel ce va în apele mai de jos
mai de jos decât zadar."
lua în deșert Numele decât pământul. Să nu
pământul. Să nu te închini
Lui." te închini înaintea lor și
înaintea lor și să nu le
să nu le slujești."
slujești."
"Să nu iei în deșert "Să nu iei în deșert
Numele Domnului, Numele Domnului,
Dumnezeului tău; căci Dumnezeului tău; căci "Adu-ți aminte să
Porunca a "Adu-ți aminte de ziua de
Domnul nu va lăsa Domnul nu va lăsa sfințești ziua
III-a odihnă, ca s-o sfințești."
nepedepsit pe cel ce va nepedepsit pe cel ce va Domnului."
lua în deșert Numele lua în deșert Numele
Lui." Lui."
"Cinstește pe tatăl tău și
"Cinstește pe tatăl
pe mama ta, pentru ca să
"Adu-ți aminte de ziua tău și pe mama ta,
Porunca a "Adu-ți aminte de ziua de ți se lungească zilele în
de odihnă, ca s-o ca să-ți fie bine și să
IV-a odihnă, ca s-o sfințești." țara, pe care ți-o dă
sfințești." trăiești mult pe
Domnul, Dumnezeul
pământ."
tău."
"Cinstește pe tatăl tău și
"Cinstește pe tatăl tău și
pe mama ta, pentru ca
pe mama ta, pentru ca să
să ți se lungească zilele
ți se lungească zilele în
porunca a în țara, pe care ți-o dă
țara, pe care ți-o dă "Să nu ucizi." "Să nu ucizi."
V-a Domnul, Dumnezeul
Domnul, Dumnezeul tău.
tău.
"
"
Porunca a "Să nu faci fapte
"Să nu ucizi." "Să nu preacurvești. ." "Să nu ucizi."
VI-a necurate."
Porunca a
"Să nu preacurvești. " "Să nu furi." "Să nu preacurvești. " "Să nu furi."
VII-a
porunca a "Să nu furi." "Să nu mărturisești "Să nu furi." "Să nu mărturisești
VIII-a strâmb împotriva strâmb împotriva
aproapelui tău." aproapelui tău."
"Să nu mărturisești "Să nu mărturisești "Să nu poftești
Porunca a "Să nu poftești casa
strâmb împotriva strâmb împotriva femeia aproapelui
IX-a aproapelui tău. "
aproapelui tău." aproapelui tău." tău."
"Să nu poftești casa
"Să nu poftești casa
aproapelui tău; să nu
aproapelui tău; să nu "Să nu poftești nevasta
poftești nevasta
poftești nevasta aproapelui tău, nici robul "Să nu poftești casa
aproapelui tău, nici
porunca a aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici aproapelui tău și
robul lui, nici roaba lui,
X-a lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici un lucru ce este
nici boul lui, nici
boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru, care al lui."
măgarul lui, nici vreun
nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău."
alt lucru care este al
este al aproapelui tău."
aproapelui tău."

Poruncile dumnezeiesti, medicamente


pentru viata vesnica

Mareste imaginea.

Poruncile dumnezeiesti, medicamente pentru viata vesnica

Un parinte aghiorit contemporan scria ucenicilor sai sa considere poruncile dumnezeiesti ca pe niste
medicamente, iar implinirea lor ca pe o terapie.

Aceasta afirmatie poate sa para la inceput o simpla figura de stil. Ea este insa foarte adanca si in cel mai autentic
duh al Evangheliei Mantuitorului Hristos. Mai mult decat atat, perspectiva pe care ne-o ofera asupra poruncilor
dumnezeiesti ne ajuta sa ne corectam o intelegere nu tocmai evanghelica cu care operam in general.

Sensul pe care il dam noi cuvantului "porunca" este unul care trezeste in orice om o reactie de respingere,
manifestata in diferite feluri. Porunca, de la oricine ar veni, implica o relatie ierarhica intre cel care porunceste
si cel caruia i se porunceste, presupune dreptul cuiva de a porunci si obligatia cuiva de a implini porunca.

De cele mai multe ori, in uzul comun al cuvantului, porunca vizeaza interesul sau beneficiul poruncitorului.
Perceputa astfel, porunca este ceva apasator, constrangator, ceva care afecteaza mult ravnita libertate a omului.
Oricum, de la bun inceput, trebuie sa observam ca nu poate fi asociata poruncilor dumnezeiesti o astfel de
intelegere sau percepere. Nu putem in nici un fel sa atribuim lui Dumnezeu interese sau beneficii, nu putem
gandi ca.implinirea poruncilor dumnezeiesti de catre om ar fi in interesul sau beneficiul lui Dumnezeu. Acest
lucru nu mai trebuie in nici un. fel demonstrat.

Este exclusa de simplul bun-simt si eventualitatea functiei poruncilor de a mentine in om constiinta supuseniei,
a identitatii de sclav prin raportarea la un stapan, din moment ce Dumnezeu insusi il cheama pe om la o relatie
de iubire: "Dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una" (Ioan 17, 21).

Apoi caracterul de obligativitate, de constrangere, al poruncii ar fi in totala contradictie cu libertatea de care se


bucura omul din partea lui Dumnezeu, libertate care merge pana la posibilitatea pieirii. Ar fi in neconcordanta
cu discretia prezentei lui Dumnezeu, care are in vedere tot nestirbirea libertatii miscarilor, deciziilor si actelor
omului, lucru care s-ar produce prin presiunea evidentei prezentei Sale, discretie a prezentei care la unii dintre
semenii nostri trece drept absenta a lui Dumnezeu.

Perceperea poruncilor dumnezeiesti ca medicamente respecta intru totul cele de mai sus. Iin plus, sugereaza
foarte clar un lucru esential si anume, ca poruncile dumnezeiesti si implinirea lor sunt in interesul si spre
beneficiul omului, spre binele lui.

Ajuns la o astfel de intelegere a poruncilor dumnezeiesti, omul va reusi sa-si biruie indaratnicia ce-l opreste de
cele mai multe ori sa se angajeze la implinirea poruncilor, indaratnicie alimentata de refuzul constient sau
inconstient al statutului de supus.

Vom afla astfel ca poruncile lui Dumnezeu sunt mijloace spre atingerea unui scop, iar terapia prin aceste
medicamente este calea prin care se recupereaza starea de sanatate, de normalitate.
Se evita astfel sentimentul sau constiinta suficientei de sine in urma implinirii unei porunci si mandria ce se
instaleaza imediat prin comparatie cu cei care nu implinesc poruncile. Or, a percepe poruncile ca medicamente
pentru o stare a ta de nesanatate, de cadere de la normalitate, te poate ajuta sa eviti hranirea sentimentului de
mandrie.

A folosi medicamente nu poate, in nici o situatie, sa echivaleze cu vreo performanta si nici cu vreun merit.
Nimeni nu se poate mandri ca ia medicamente. Dimpotriva, faptul ca urmeaza o terapie il smereste pe om prin
evidenta si recunoasterea bolii si a slabiciunii. Si cu cat este mai clara si mai constientizata starea si gravitatea
bolii, cu atat medicamentele sunt mai pretuite. La fel si cel care ni le furnizeaza.

Numai ca percerea poruncilor ca medicamente si, in consecinta, decizia de a le implini spre vindecare
presupune neaparat recunoasterea bolii, a starii de cadere, de slabiciune, de neputinta. Asa se si explica de ce,
inainte de a incepe propovaduirea Evangheliei Sale, inainte de a da orice porunca, Mantuitorul face apel la
pocainta.
Mantuitorul Hristos isi incepe activitatea Sa publica prin cuvintele: "Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia
cenirilor." (Matei 4, 17), intelegand prin "pocaiti-va" tocmai aceasta constientizare a starii de cadere, a starii de
nenormalitate, a starii de nesanatate. Numai in aceasta situatie omul alearga la Hristos, la Cel care este socotit
"Doctorul" prin excelenta "al sufletelor si al trupurilor noastre".

Daca am ramane totusi aici, am nedreptati viziunea si intelegerea evanghelica a lucrurilor, care merge mult mai
departe. Dupa Sfintele Evanghelii, poruncile dumnezeiesti nu sunt medicamente numai - sau in special - pentru
vindecarea sufletelor si a trupurilor, ci ele sunt medicamente pentru viata vesnica, pentru biruinta mortii "Si stiu
- spune Mantuitorul Hristos - ca porunca Lui Dumnezeu este viata vesnica." (Ioan 12, 50).

Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu - poruncile Mele - vezi versetul 21 - si Tatal Meu il va iubi si
vom veni la el si vom face locas la el."(Ioan 14, 23).

Este clar ca singura motivatie corecta a implinirii poruncilor si singura mobilizatoare ar fi setea, dorul nostru
dupa vesnicie, dupa Dumnezeu. Daca vom fi biruiti de dorinta, de nevoia de Dumnezeu, aturtci vom cauta si
vom primi fara rezerva, cu bucurie chiar, calea care duce la Dumnezeu si medicamentele vietii vesnice, in plus,
vom multumi si vom da slava Celui care ni le-a oferit o data pentru totdeauna.