Sunteți pe pagina 1din 5

Fertilizarea in vitro

Chira Nicoleta
Cls I B
Despre fertilizarea in vitro
Termenul a intrat in prezent in limbajul cotidian, insa nu cu mult timp in urma fertilizarea
in vitro era privita drept o procedura misterioasa; primul copil conceput cu ajutorul sau este
Louise Brown (nascuta in 1978).
Spre deosebire de procedura mai simpla a inseminarii artificiale in care sperma este introdusa in
uter si conceptia are loc relativ natural, fertilizarea in vitro presupune combinarea ovulelor si a
spermei in afara corpului, in cadrul unui laborator. Odata ce embrionul/embrionii se formeaza,
acestia sunt introdusi in uter. Din punct de vedere statistic, doar 5% din cuplurile infertile
apeleaza la ea, determinand nasterea a mai mult de 200 000 copii numai in SUA, desi este in
mod concret cea mai eficienta forma de tehnica de reproducere asistata.

Cauze ale infertilitatii care pot fi conduce la optarea pentru FIV:


Cand vine vorba de infertilitate, procedura poate fi o solutie pentru: endometrioza grava, numar
mic de spermatozoizi (oligospermie), rezerva ovariana redusa, probleme cu uterul sau cu
trompele uterine (insuficienta ovariana prematura, fibroame uterine, lipsa trompelor uterine),
probleme cu ovulatia, probleme cu anticorpii care dauneaza spermei sau ovulelor, inabilitatea
spermei de a penetra sau de a supravietui in mucusul cervical, inversarea vasectomiei/ligaturarea
trompelor, varsta materna avansata (peste 38 ani), probleme inexplicabile de fertilitate, 2-4
cicluri de stimulare ovariana cu inseminare intrauterina esuate, boli genetice ereditare, pastrarea
fertilitatii dupa cancer sau alte afectiuni.
Trebuie subliniat faptul ca fertilizarea in vitro nu reprezinta niciodata primul pas in tratarea
infertilitatii. In schimb, este destinata situatiilor in care alte metode cum sunt medicamentele
pentru fertilitate, interventia chirurgicala si inseminarea artificiala nu au functionat.

Procedura de fertilizare in vitro


Etapa 1 – stimularea superovulatiei
Presupune administrarea de medicamente pentru a imbunatati productia de ovule (maturarea lor,
prevenirea ovulatiei premature, pregatirea mucoasei uterine). In mod normal, o femeie produce
un ovul pe luna. Medicamentele de fertilitate transmit ovarelor sa produca mai multe ovule.
Femeia va efectua in mod regulat ecografii transvaginale pentru a fi verificate ovarele si teste de
sange pentru a verifica nivelele hormonale (daca corpul e pregatit pentru prelevare- etapa
urmatoare).
Etapa 2 – recoltarea ovulelor
Presupune o interventie chirurgicala minora (in cabinetul medicului cu medicatie analgezica) cu
durata 30 minute-1 ora, denumita aspiratie foliculara, pentru a indeparta ovulele din corpul
femeii (momentul potrivit este cheia in aceasta etapa). Ea se realizeaza cu 34-36 ore dupa ultima
injectie cu hormoni si inainte de ovulatie. Se apeleaza la tehnica imagistica (si eventual la teste
de sange in prealabil) pentru orientarea unui ac subtire prin vagin, in ovare si saci foliculari
(foliculi) care contin ovulele. Acul este conectat la un dispozitiv de suctiune care extrage ovulele
si lichidul din fiecare folicul, cate unul pe rand; procedeul se repeta pentru fiecare ovar. In
situatii rare, laparoscopia pelviana se poate impune pentru indepartarea ovulelor. Daca o femeie
nu produce/nu poate produce ovule, pot fi folosite ovocite donate.

Etapa 3 – fertilizarea ovocitelor


Presupune combinarea spermei de cea mai buna calitate donata in aceeasi zi cu ovulele
(amestecul celor doua poarte denumirea de fertilizare) si are loc imediat dupa prelevare.
Amestecul este apoi depozitat intr-un mediu controlat, sperma fertilizand adesea ovulul in decurs
de cateva ore. In cazul in care medicul considera ca sansa de fertilizare este redusa (numarul de
spermatozoizi este extrem de mic), sperma (prelevata uneori chiar din testicule) poate fi direct
injectata in ovul (injectie intracitoplasmatica cu sperma), procedura realizata ca rutina de unele
clinici.
Etapa 4- cultura embrionarea
Cand ovulul fertilizat se divide devine un embrion (poate dura pana la 5 zile pentru ca embrionul
sa ajunga in stadiul de blastocist). Personalul de laborator va verifica embrionul in mod regulat
pentru a se asigura ca se dezvolta corespunzator. In decurs de aproximativ 5 zile embrionul
normal contine mai multe celule care se vor divide in mod activ. Cuplurile cu risc mare de boli
ereditare pot lua in considerare un diagnostic genetic preimplantare, procedura realizata cu 3-4
zile dupa fertilizare. Presupune indepartarea unei singure celule de pe fiecare embrion si testarea
materialului pentru anumite boli genetice.
Etapa 5- transferul embrionar
Presupune amplasarea embrionilor in uterul femeii la 3-5 zile dupa recoltarea ovulelor si
fertilizare. Procedura are loc in cabinetul medical, nefiind necesara sedarea. Medicul insereaza
un tub subtire (cateter) ce contine embrionii in vagin prin cervix si apoi in uter. Daca un embrion
se lipeste (implanteaza) in mucoasa uterina si creste, apare sarcina (poate fi vorba de mai multi in
acelasi timp-pentru sanse de reusita sporite- ce determina sarcini multiple in procent de 20%).
Dupa procedura, trebuie sa ramaneti in pat timp de mai multe ore (pana la 6 ore); vi se va
administra un test de sarcina in decurs de 10 zile- 2 saptamani. Embrionii nefolositi pot fi
congelati si implantati/donati in functie de necesitate.

Rate de succes pentru fertilizarea in vitro


Ratele de succes ale fertilizarii in vitro depind de o serie de factori, inclusiv de cauza infertilitatii,
locul unde are loc procedura si varsta meterna. Conform Societatii de Tehnologii Reproductive
Asistate, sansa aproximativa de a da nastere unui bebelus viu dupa fertilizare in vitro este dupa
cum urmeaza:
-41 – 43% pentru femeile cu varsta sub 35 ani
– 33 – 36% pentru femeile cu varsta 35 – 37 ani
– 23 – 27% pentru femeile cu varsta 38 – 40 ani
– 13 – 18% pentru femeile de varsta 41 ani si peste
Un raport tot din SUA, anul 2009, atesta urmatoarele: sarcina a fost obtinuta in medie in 29,4%
din cazuri in toate ciclurile, procentul de cicluri care au determinat nasteri vii fiind in medie de
22,4%.

Ce se intampla dupa procedura


Dupa ce are loc transferul embrionar, femeia este sfatuita sa se odihneasca in restul zilei (in cazul
in care exista sindromul de hiperstimulare ovariena se impune repaus complet la pat), iar
activitatile obisnuite pot fi reluate chiar de a doua zi. Este necesara de asemenea urmarea unui
tratament cu administrare orala sau intravenoasa ce contine progesteron (8-10 saptamani dupa
transfer) care ajuta la ingrosarea mucoasei uterine (embrionul se implanteaza mai rapid); in cazul
in care progesteronul are un nivel prea mic poate aparea pierderea sarcinii. Apoi, la un interval
de 12-14 zile dupa ultima etapa a fertilizarii in vitro se efectueaza la clinica de fertilitate un test
de sarcina. Este indicat sa comunicati medicului daca: temperatura corporala este mai mare de 38
grade, apare sangerare vaginala masiva, sange in urina.

Aspecte pro fertilizarea in vitro


– Este cea mai veche procedura de tehnologie de reproducere asistata si nu au fost identificate
probleme medicale asociate ei
– Nu cauzeaza cancer ca urmare a tratamentului de inducere a ovulatiei
– Modul in care se realizeaza se perfectioneaza constant (crioprezervarea a condus la rate de
sarcina identice cu cele asociate embrionilor proaspeti)

Aspecte contra fertilizarea in vitro


– Este costisitoare si necesita alocarea de timp si energie (vizite la cabinetul medical, testari etc.).
Multe cupluri se pot confrunta cu stres si chiar depresie
– Deoarece mai mult de un embrion este introdus in uter, sansa de a naste gemeni sau mai multi
copii este de 20%. Sarcinile multiple au asociate riscuri de avort spontan sau nastere prematura si
alte complicatii
– Risc de sarcina ectopica- embrionul se implanteaza intr-o trompa uterina sau in cavitatea
abdominala (poate provoca leziuni grave mamei)
– Risc de sindrom de hiperstimulare ovariana ca urmare a modului in care raspunde corpul la
medicamente de fertilitate (un procent de 10-20% observa crestere in greutate rapida – 4,5 kg in
3-5 zile, senzatie de balonare, urinare redusa si in unele cazuri scurtarea respiratiei, ameteala,
durere pelviana, greata si varsaturi), ovarele marindu-se de cateva ori fata de normal (de obicei
se impune doar odihna, insa in cazuri grave trebuie extras lichidul din ele). Mai apar uneori si
simptome ca: schimbari de dispozitie, dureri de cap si chiar echimoze la locul injectiei
– Recoltarea ovocitelor are si ea riscuri asociate cum sunt reactii la anestezic, sangerare, infectie
si lezarea structurilor adiacente ovarelor (intestine si vezica urinara)
– Complicatii potentiale pentru bebelus cum sunt nastere prematura, greutate mica la nastere si
risc usor crescut de defecte la nastere
– Poate sa nu functioneze – un procent de 20% din ciclurile FIV sunt anulate inainte de recoltare
deoarece nu se dezvolta suficienti foliculi sau ca urmare a riscului de sindrom de hiperstimulare
ovariana.

De retinut
Embrionii care nu sunt folositi in primul ciclu de FIV pot fi congelati pentru o data ulterioara (se
reduc proportional si cheltuielile), dar pot fi si donati. In cazul in care doriti sa-i distrugeti/donati,
ambii parteneri trebuie sa consimta. Varsta femeii joaca un rol esential in succesul procedurii; o
femeie sub 35 ani are sanse de 39,6% de a deveni mama, in timp ce una peste 40 ani are numai
11,5% sanse. Rata de succes creste constant pe masura ce procedura este perfectionata si
specialistii dobandesc experienta.
Bibliografie:
www.wikipedia.ro
www.nastenatural.ro