Pagina 1

FINALITĂILE EDUCAȚIEI PREȘCOLARE. SISTEMUL

FINALITĂTILOR IN ÎNVĂMÂNTULUI PRIMAR

Cadrul definirii finalităților educației preșcolare

“Modelarea personalității, pregătirea omului pentru integrarea social – în mod conștient,
sistematic, organizat – se realizează în instituțiile de învățământ” (Tomșa Gh., coord., 2005, pag.
56).
Prima instituție de învățământ cu care copiii intră în contact este grădinița – instituția menită să
ocrotească și să facă educația copiilor aflați la vârsta copilăriei mijlocii (3-6/7 ani).
Finalitățile educației reprezintă un concept integrator ce sintetizează și sistematizează nivelurile
și categoriile de scopuri, sugerând și responsabilitatea factorilor care le formulează. Ele cuprind:
▪ nivelul finalităților, la decizia factorilor politici, însemnând opțiunile și orientările naționale
fundamentale în materie de educație (și depinzând de dezvoltarea economică, socială, culturală);
▪ nivelul scopurilor, care angajează responsabilitatea administratorilor învățământului și a
specialiștilor, privind gestionarea educației (organizare, curriculum, rețea școlară, mijloace);
▪ nivelul obiectivelor, ce angajează responsabilitatea managerilor, profesorilor, învățătorilor,
institutorilor, educatoarelor la convergența dintre ce este necesar și posibil de realizat.
Finalitățile educației desemnează totalitatea idealurilor, scopurilor și obiectivelor educaționale de
diferite niveluri și categorii, care configurează proiectul de personalitate în baza căruia sunt
orientate și organizate sistemele educaționale.
Idealul educațional este modelul de personalitate spre care tinde o societate și la realizarea căruia
contribuie procesul de învățământ și alte infuențe exercitate asupra tinerei generații. El cuprinde
valori împărtășite de societate dintr-o perioadă istorică, dintr-o națiune. El este „întemeiat pe
tradițiile umaniste, pe valorile democratice și pe aspirațiile societății și contribuie la păstrarea
identității naționale” și constă în „dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității
umane, în formarea personalității autonome și creative” (Legea învățământului 84/1995).
Scopurile educației traduc idealul educativ pe vârste și pe etape ale procesului de învățământ. În
timp ce idealul este o aspirație, o intenție, o perfecțiune greu de atins, scopurile cuprind implicit
sau explicit și direcțiile de acțiune pentru realizarea lor. În timp ce idealul este un
model global de personalitate, scopurile prezintă o abordare analitică, din perspectivă temporală
și structurală, prin descrierea componentelor (cognitivă, socio-afectivă și psiho-motorie,
motivațională și atitudinală) și a interacțiunilor dintre acestea, ele vizează laturile și
componentele educației, nu doar ansamblul proiectului personalității.
Obiectivele educaționale sunt subordonate scopurilor (și evident idealului), constituind expresia
operațională pragmatică a finalităților, deosebindu-se prin câteva trăsături definitorii de celelalte
finalități:
▪ sunt formulate în termeni operaționali, empirici, cu condiții și termene ( pot fi evidențiate,
observate, măsurate nemijlocit în comportamentul celor educați după învățare) și constituie
puncte de reper în evaluare și proiectare;
▪ sunt finalități centrate pe cel educat (comportamente, performanțe ce rezultă din activitatea lor
de învățare);
▪ sunt centrate pe rezultate (nu pe activitate), cuprind parametri ce descriu „produsul”,
comportamentele așteptate de la elevi și preșcolari la finele activității;
▪ sunt nu doar expresia unor necesități (ca și scopurile), ci și a unorposibilități de realizare
concretă, o sinteză între necesar și posibil de atins la un moment dat, în condiții concrete.
Curriculum pentru învățământul preșcolar are în vedere atingerea următoarelor finalități ale
educației timpurii:
Pagina 2
▪ dezvoltarea liberă, integrată și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu
și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia;
▪ dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul pentru a dobândi
cunoștințe, deprinderi, atitudini și conduite noi. Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor
și experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;
▪ descoperirea de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei
imagini de sine pozitive;
▪ sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare
acestuia la intrarea în școala și pe tot parcursul vieții.
Întrucât finalitățile educației în perioada timpurie (de la naștere la 6/7 ani) vizează dezvoltarea
globală a copilului, obiectivele cadru și de referință ale curriculumului sunt formulate pe domenii
experiențiale, ținându-se cont de reperele stabilite de domeniile de dezvoltare. În acest sens,
domeniile experiențiale devin instrumente de atingere a unor obiective si, în același timp,
instrumente de măsură pentru dezvoltarea copilului, în contextul în care ele indică deprinderi,
capacități, abilități, conținuturi specifice domeniilor de dezvoltare.
Domeniile experiențiale sunt:
1. Domeniul estetic și creativ
2. Domeniul om și societate
3. Domeniul limbă și comunicare
4. Domeniul științe
5. Domeniul psiho-motric.
Domeniile de dezvoltare sunt:
1. Domeniul Dezvoltarea fizică, sănătate și igienă personală
2. Domeniul Dezvoltarea socio-emoțională
3. Domeniul Dezvoltarea limbajului și a comunicării
4. Domeniul Dezvoltarea cognitivă
5. Domeniul Capacități și atitudini în învățare

Reforma învățământului este definită ca „o schimbare amplă în orientare, structură și conținut”

(Dicționar de pedagogie, 1979, pag. 338). Coordonatele pedagogice ale acestei definiții
delimitează astfel atât elementele componente ale reformei, cât și ierarhia schimbărilor care
susțin și validează practic realizarea efectivă a oricarei reforme din învățământ:
▪ scimbarea finalităților care determină orientarea valorică a sistemului și a procesului de
învățământ;
▪ schimbarea structurii de bază și de conducere a sistemului de învățământ pe niveluri, trepte,
cicluri etc. în vederea îmbunătățirii tuturor activităților organizate în cadrul procesului de
învățământ;
▪ schimbarea conținutului instruirii, proiectat în sens curricular, în funcție de obiectivele generale
și specifice elaborate la nivel de politică a educației, determinate prin calitatea planului de
învățământ, a programelor și manualelor școlare.
Reforma învățământului preșcolar – numit în ultima vreme șiînvățământ preprimar – devine o
parte componentă a reformei generale a educației/învățământului care își propune, în mod
prioritar schimbarea finalităților, în vederea operării, în consecință, a unor transformări
substanțiale la nivelul structurii de organizare a gradiniței, pe grupe de copii, și în domeniul
programei activităților instructiv-educative, urmată, în logica proiectării curriculare, „de unele
recomandări metodologice” necesare fiecarei educatoare pentru realizarea eficientă și evaluarea
continuă, formativă, a conținuturilor propuse.
În ceea ce privește finalitățile – prima coordonată pedagigică a reformei învățământului
preșcolar – gradinița de copii urmărește pe tot parcursul ariilor și al ciclurilor sale curriculare,
Pagina 3
atingerea următoarelor două obiective de maximă generalitate, derivate din structura idealului
educației („formarea personalității autonome și creative”), deschise, în același timp, în direcția
elaborării și aplicării unor strategii optime de specificare și de concretizare, productive în plan
psihologic și social:
a) Dezvoltarea psihică și fizică normală a copiilor, în conformitate cu ritmul propriu de
dezvoltare a acestora, dar și cu trebuințele, activitate specifică vârstei preșcolare, situată între 3-
6/7 ani;
b) Socializarea copilului preșcolar și pregătirea acestuia pentru debutul școlarității – la nivel
intelectual, afectiv-motivațional și psihomotor.
Trebuie remarcate coordonatele pedagogice de natură axiologică și normativă care stau la baza
acestor finalități ce anticipează un tip de schimbări educaționale care orientează și conduc
procesul de instruire realizabil pe parcursul învățământului preșcolar. Asupra acestor aspecte de
ordin tehnic și metodologic insistă și Programa activităților instructiv-educative în grădinița de
copii, care evidențiază reperele unor transformări urmarite cu consecvență de reforma
învățământului preșcolar:
▪ „o libertate mai mare oferită copilului, capacităților sale de expresie”;
▪o eliberare a copilului și a educatoarei de orice tendință sau practică de formalism, ceea ce are
drept consecință perfecționarea continuă a corelației pedagogice subiect-obiect;
▪ o restructurare curriculară a raporturilor dintre educație și instruire; ca atare învățământul
preșcolar, plecând de la obiectivele sale generale și specifice, este„conceput ca o instruire
realizată prin educație și nu ca o educație dobândită prin instruire”;
▪ o viziune didactică, de tip curricular, bazată pe valorificarea deplină a trebuințelor de dezvoltare
ale copilului, dincolo de orice „tipar prestabilit de o didactică suverană” (de tip tradiționalist).
În contextul finalităților educației preșcolare, instruirea susține„structura de bază” a educației
preșcolarului în plan intelectual, dar și moral-afectiv, psihofizic, dar și estetic. În această direcție
este angajată întreaga activitate proiectată pe termen mediu și lung în vederea formării „imaginii
de sine”, a „conștiinței identității”, care presupune „capacitatea de a cântării alternativele în mod
sistematic”, în cadrul unor viitoare aptitudini sau abilități realizabile, după cum preciza Jean
Piaget, la începutul adolescenței.
A doua coordonată majoră a reformei învățământului preșcolar o constituie noua structură de
organizare a grădiniței de copii, ca instituție autonomă și integrată, în același timp ca treaptă a
școlii primare.
În sistemul românesc de învățământ grădinițele sunt organizate, în general, pe patru grupe:
® grupa mică (copii între 3 și 4 ani);
® grupa mijlocie (copii între 4 și 5 ani);
® grupa mare (copii între 5 și 6 ani);
® grupa pregatitoare (copii între 6 și 7 ani).
Conform legii învățământului obligativitate are doar grupa pregatitoare, din această cauza nu toți
copiii frecventează cele patru grupe, unii limitându-se doar la grupa pregatitoare. Acest lucreu
face ca obiectivele generale ale acestui nivel de vârstă să se modifice trebuind ca într-un an să fie
refăcut, în cele mai multe cazuri handicapul de instrucție (și chiar de educație) acumulat în anii
anteriori.
A treia coordonată majoră a reformei învățământului preșcolar o constituie schimbarea
conținutului instruirii. În principiu această problemă, esențială pentru validarea sau invalidarea în
practică a valorilor și structurilor reformei, adaptate la nivel de politică a educației, presupune
asumarea unor opțiuni și priorități fundamentale.

<DIMENSIUNILE FUNDAMENTALE ALE EDUCAŢIEI >

Pagina 4
specifică activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii.
Conţinuturile generale ale activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii sut cele care
vizează:educaţia morală-reflectă valorile pedagogice ale binelui moral; educaţia intelectuală-
reflectă valorile pedagogice ale adevărului ştiinţific; educaţia tehnologică-reflectă valorile
pedagogice ale adevărului ştiinţific aplicat; educaţia estetică-reflectă valorile pedagogice ale
frumosului din artă,natură,societate; educaţia fizică-reflectă valorile pedagogice ale
sportului,sănătăţii corporale,fizice.

Conţinuturile şi formele generale ale educaţiei,conferă substanţa şi expresivitatea

Educaţia intelectuală a preşcolarului - presupune achiziţionarea primelor noţiuni ale muncii
intelectuale în vederea cunoaşterii realităţii şi a pregătirii în timp pentru învăţarea şcolară.Acest
tip de educaţie conţine atât o latură instructivă a procesului educaţional,care constă în informarea
copiilor,achiziţionând anumite deprinderi,cum ar fi:hrănirea,îmbrăcarea,somnul,elemente ale
citit-scrisului şi calcului matematic,informaţii despre mediul înconjurător,cât şi latura formativă a
procesului educaţional care presupune:dezvoltarea principalelor procese psihice ale
învăţării:memoria,atenţia,gândirea.
La vârsta preşcolară,gândirea copilului se află în stadiul preoperatoriu,cu următoarele
secvenţe:prima secvenţă se formează până la 4 ani,când gândirea este preconceptual-
simbolică,iar a doua secvenţă se formează între 4-7/8 ani,când gândirea este intuitivă deoarece se
formează sub influenţa investigaţiilor practice ale copilului.
Educaţia intelectuală în grădiniţă presupune deschiderea cunoştiinţelor spre lume.
Educaţia morală - scopul fundamental al educaţiei morale în grădiniţă constă în formarea
individului ca subiect moral,care gândeşte şi acţionează în spiritul cerinţelor şi exigenţelor
moralei sociale,al valorilor,normelor şi regulilor pe care acesta le incumbă.
Educarea caracterului copiilor preşcolari presupune realizarea a trei sarcini fundamentale:
educarea trăsăturilor pozitive de character (dragostea pentru adevăr, sinceritate, curaj, modestia,
încrederea în forţele proprii, generozitatea, politeţea, prietenia, hărnicia, sentimentul datoriei,
puritatea morală), educarea însuşirilor voliţionale şi înlăturarea defectelor de voinţă şi de
caracter, lupta împotriva lor.

Educaţia estetică a preşcolarilor - trebuie să înceapă cu sensibilizarea acestora faţă de frumos,cu

formarea simţului şi-a gustului estetic,ca mijloc de a discerne frumosul de urât.Ei vor fi iniţiaţi în
acest scop să sesizeze frumosul din natură,din societate,din artă,să înţeleagă mesajul unei opere
de artă,să observe şi să interpreteze un tablou de pictură.
Educaţia estetică se realizează la preşcolari şi prin intermediul educaţiei plastice.Este locul ideal
unde copilul într-un mod deosebit de plăcut primeşte o educaţie estetică şi îşi dezvoltă gustul
estetic.
Educaţia estetică a preşcolarilor trebuie să aibă în vedere,pentru realizarea sa,particularităţile
vârstei preşcolare.
Toate activităţile organizate în grădiniţă au valenţe estetice dar un rol deosebit revine activităţilor
de educaţie muzicală.
Muzica impresionează de timpuriu pe copii.Ea le produce emoţii plăcute şi puternice.

Educaţia fizică - este mijlocul de dezvoltare a personalităţii preşcolarilor,a dezvoltării

armonioase a unui corp sănătos.
Toate tipurile de jocuri desfăşurate au drept scop,pe lângă călirea organismului şi întărirea
sănătăţii, dezvoltarea armonioasă a tuturor grupelor musculare,creşterea unei bune dispoziţii.
Corelaţia este ilustrată de vechiul dicton:"mens sana in corpore sano"="minte sănătoasă în corp
sănătos".Jocul este necesar în toate activităţile de educaţie fizică la preşcolari.
Pagina 5

Educaţia tehnologică la preşcolari - presupune formarea unor capacităţi,priceperi,deprinderi

practice în vederea desfăşurării unei activităţi productive.La vârsta preşcolarilor jocul este
activitatea fundamentală dar şi-n cadrul deferitelor jocuri pot fi introduse elemente de muncă.
Prin educaţia tehnologică,copilul preşcolar îşi achiziţionează informaţii de bază privind lumea
tehnicii,îşi cultivează creativitatea în activităţile practice din grădiniţă şi îşi dezvoltă
manualitatea, capacitatea de coordonare a mişcărilor generale.

Finalitatile instruirii exprima:

· aspiratii,intentii pe termen lung.
· orienteaza obligatoriu activitatea pedagogica catre anumite rezultate asteptate, anticipate de
catre factorii implicate: societate, institutii specializate, indivizi.
· urmaresc realizarea in trepte,progresiva, dinamica a instruirii, dar de la actiuni simple,
concrete, operationale, intuitive, catre finalitatea cu gradul cel mai mare de generalitate( idealul
educatiei), prin intermediul altora, cu o sfera mai restransa( obiective)
· adaptarea, in timp, a continutului finalitatilor la modificarea valorilor promovate, conturate
in dezvoltarea complexa a societatii
· dependenta calitatii schimbarilor in invatamant( continut, structura, strategii, resurse)
· modalitati variate de definire a complexitatii finalitatilor , dupa gradul de trecere de la
particular la general, de la nivelul ideal la cel practic, real, imediat.

IDEALUL PEDAGOGIC

Idealul pedagogic defineste ,, un model’’ determinat, in mod obiectiv, de tendintele de evolutie

ascendente a societatii, proiectate si realizate in plan cultural, politic, economic. El include astfel
tinta suprema sau modul perfect catre care tinde educatia si fiecare individ in educatia sa.
Dimensiunile complementare ale idealulul pedagogic:
· Dimeniunea sociala vizeaza tendinta generala de dezvoltare a societatii pe termen mediu si
lung; fundamentele filosofice si politice ale evolutiei sociale; valorile culturale si economice
angajate in diferite prospecte sociale; deschiderile institutiilor sociale spre (auto)perfectionare.
· Dimensiunea psihologica se refera la tipul de personalitate care corespunde tendintei
generale de evolutie a societatii; tipul de invatare sociala, bazat pe cunostinte fundamentale, cu
grad de aplicabilitate si adaptabilitate maxima; substratul motivational al (auto)realizarii umane.
· Dimensiunea pedagogica se refera la posibilitatile de care dispune sau cu care va trebui
investita actiunea educationala pentru a putea pune in practica acest ideal.
Rolul idealului educational:
· Realizeaza jonctiunea intre ceea ce este si ceea ce trebuie sa devina omul in procesul
educatiei.Daca cerintele idealului sunt in contradictie cu aspiratiile generale ale societatii sau
depasesc posibilitatile de realizare ale educatiei, atunci acel ideal are un caracter utopic, iar daca
cerintele si exigentele sale se afla sub acest nivel, idealul inceteaza de a exercita un rol stimulator
asupra educatiei. Valoarea pedagogica a oricarui ideal educativ depinde de echilibrul pe care
reuseste sa-l stabileasca intre realitate si posibilitate.
· Din perspectiva teleologica, idealul pedagogic reprezinta o sinteza intre idealul social, care
vizeaza tipul de societate proiectat pe termen lung, si idealul psihologic, care vizeaza tipul de
calitate superioara a personalitatii umane, corespunzator proiectului social elaborate pe termen
lung.
· Din perspectiva axiologicala, idealul pedagogic reprezinta un reper managerial prioritar,
fundamental pentru (re)proiectarea,(re)organizarea,(re)implementarea activitatii de educatie la
toate nivelurile sistemului si procesului de invatamant.
Pagina 6

SCOPUL

Scopul este un obiectiv fundamental, cu grade diferite de generalizare, care desemneaza

schimbari observabile si masurabile la nivelul sistemului si al procesului de invatamant.
Scopurile actiunii instructiv-educative pun in evidenta:
Orientarile strategice ale procesului de invatamant, prin realizarea finalitatilor educative, pe
nivele de formare, scolarizare, sub forma unor rezultate asteptate de ideal
Deciziile luate pentru realizarea idealului, prin curricula scolara
Arata directia actiunii, strategia generala, proiectarea actiunilor
Fata de ideal, scopurile stabilesc intentii, aspiratii pe termen mediu, cu un grad de generalitate, in
actiuni determinate, anticipand etape si operatii, echilibrand aspectele informative-educative ale
procesului de invatamant
Modul de planificare, organizarea instructiei si educatiei scolare cu precizarea rezultatelor pe
etape( cicluri scolare), cu prevederea continuturilor, cu indicarea resurselor necesare.

OBIECTIVELE PROCESULUI DE INVATAMANT

Obiectivele procesului de invatamant continua drumul de concretizare, detaliere , specificare a

scopurilor in plan actional bine delimitat, pe termene variate( scolaritate, ciclu curricular, an
scolar, predarea-invatarea unei discipline, a unei teme, capitol, lectii, secvente).
Obiectivele didactice sunt enunturi care dau expresie intentiei de a determina o schimbare in
personalitatea elevului ca urmare a implicarii sale in activitatea de predare –invatare. Acestea
desemneza schimbari generale sau particulare proiectate in mod intentionat, observabile si
masurabile si au grade diferite de generalitate.
Functiile pe care le indeplinesc obiectivele:
Functia de orientare valorica a procesului didactic
Functia de reglare a procesului de invatamant
Functia de anticipare a rezultatelor scolare
Functia evaluativa
Obiectivele pedagogice implica o structura ierarhica care include trei trepte de organizare,
specifice finalitatilor educationale microstructurale:
Obiectivele generale ale procesului de invatamant vizeaza ,, scopurile’’ sau ,,telurile’’ care
orienteaza activitatea tuturor cadrelor didactice pe toata perioada scolaritatii, integrand diferite
produse partiale sau specifice realizate in timp si spatiu, la nivelul instruirii formale, nonformale,
informale.
Obiective de generalitate medie vizeaza ,, scopurile’’ sau ,, telurile’’ unor niveluri, forme,
discipline specifice de instruire care pot fi ,, semioperationalizate’’ prin actiuni ale tuturor
cadrelor didactice din domeniul respective, care angajeaza: anumite parti ale materiei de
invatat( capitole, subcapitole) si anumite posibilitati de evaluare sumativa-cumulativa a
cunostintelor, deprinderilor, strategiilor assimilate la diferite intervale de timp.
Obiectivele operationale vizeaza ,,telurile’’ sau ,, tintele ‘’ concrete ale fiecarei activitati didactice
realizate de elevi sub conducerea manageriala a cadrului didactic, pe secvente de timp exacte
care valorifica resursele interne si externe ale invatarii disponibile in situatia respective

CLASIFICAREA OBIECTIVELOR SI A NIVELELOR DE ANALIZA A ACESTORA

A )Dupa gradul de generalitate:
1.Obiectivele pedagogice generale
2.Obiectivele pedagogice specifice
Pagina 7
3.Obiectivele cadru.
4.Obiectivele de referinta
5.Obiectivele operatioanele( performative)
B) Dupa continutul psihologic
1.Obiective cognitive
2.Obiective afective.
3.Obiective psiho-motorii
C) Dupa tipul de comportament asteptat:
1.Obiectivele pedagogice de competenta
2.Obiective pedagogice de performanta
D) Dupa durata de realizare:
1.Obiective pe termen lung
2.Obiective pe termen mediu
3.Obiective pe termen scurt
Educatia scolara este ghidata de finalitati, scopuri si obiective..Obiectivele educationale sunt
enunturi‚cu caracter finalist care dau expresie intentiei elevului ca urmare a implicarii acestuia
într-o activitate de predare-învatare.A operaţionaliza un obiectiv pedagogic înseamnă a transpune
rezultatele aşteptate de elevi în urma unei instruiri, în termeni de operaţii şi acţiuni, sau alte
manifestări observabile şi măsurabile, adică specificarea în mod concret a ceea ce trebuie să
cunoască şi ce vor fi capabili elevii să facă la încheierea unui proces de predare învăţare.A
operaţionaliza înseamnă a efectua două operaţii indispensabile:
Derivarea din obiective generale a unor obiective concrete, specifice;
Traducerea efectivă a acestora în planul acţiunii şi aplicaţiei directe, adică în comportamente
observabile.
Ca urmare, fiecare obiectiv stabilit de profesor va trebui să desemneze un rezultat aşteptat al
instruirii în termeni de operaţii sau acţiuni pe care le aşteaptă din partea elevilor.
O activitate de operationalizare eficienta ia in considerare urmatoarele functii specifice
obiectivului:
-functia de anticipare a rezultatelor invatarii
-functia de orientare valorica
-functia de reglare si autoreglare

Conditii ale operationalizarii:

Activitatea de operationalizare presupune utilizarea unui verb cuantificabil,operational care
indice o modificare la nivel comportamental.Este indicat a nu se utiliza verbe intelectuale si a nu
se utiliza doua verbe intr-un obiectiv.
Enuntarea conditiilor,a situatilor care determina modificarea asteptata.Obiectivul se refera la
activitatea elevului si nu a profesorului si nu se recomanada a se formula mai mult de cinci
obiective intr-o activitate didactica.
Enuntarea nivelului de reusita a elevilor deci profesorul trebuie sa cunoasca performanta minima
a clasei/elevilor.

Prin operationalizarea obiectivelor se reuseste:

- o orientare mai buna în instruire în alegerea metodelor,a experientelor de învatare;
- eliminarea interpretarilor subiective;
- garantie pentru respectarea finalitatilor educationale asumate;
- o optima evaluare;
- o sporire a responsabilitatii profesionale a cadrului didactic.
Pagina 8
Desi cea mai mare parte a obiectivelor poate fi operationalizata, totusi exista si obiective ce
raman în afara acestui proces de masurare si observare:
- creativitatea;
- independenta gandirii;
- sensibilitatea artistica;
- convingerile.

-CONCLUZII-

In ceea ce priveste strict analiza si definirea conceptelor,finalitatea educationala desemneaza

mutatii ,ameliorari si perfectionari in formarea omului ca personalitate.Aceasta finalitate
educationala se fragmenteaza in idealuri,scopuri si obiective educationale,care la randul lor sunt
in amanunt dezbatute in carti si tratate de pedagogie si psihologie.
Discutand insa la un mod mai concret de analiza a acestora ,nu doar din perspectiva teoretica,imi
permit sa trag unele concluzii rezultate tocmai din contactul cu cei mici,zi de zi. Este mult mai
greu sa aplicam in practica curenta toate aceste cunostinte teoretice de care dispunem.Formarea
imaginii de sine a copilului se face prin raportarea permanenta la lumea din jur iar copiii au
nevoie de modele pozitive sau negative cu care sa se identifice sau sa se compare. Scopul suprem
al educatiei ,idealul educational al societatii contemporane, il reprezinta formarea
integrala,autonoma si creativa a personalitatii.Cadrul didactic,prin munca si strategiile utilizate la
clasa este responsabil de formarea si dezvoltarea capacitatiilor si competentelor, fie acestea de
integrare, functionale, de relationare, de reflectie etc.
Dezvoltarea gandirii narative a copilului este esentiala in dezvoltarea personalitatii lui,de aceea
putem spune ca identitatea fiecarei persoane este o suma de naratiuni.Astfel,pierderea brusca a
“lumii de poveste a copilariei”duce la pierderea startului formarii omului ca personalitate
individuala.Scopurile si obiectivele trebuie corect formulate,respectand o serie de conditii (ex.sa
fie centrate pe continutul esential,sa desemneze o schimbare asteptata a comportamentului ,sa fie
formulate intr-o succesiune logica etc.).Ele exprima anticipat rezultatele asteptate in urma
procesului de instruire si formare a personalitatii elevilor,cu rolul de a orienta si dirija procesul
de predare-invatare-evaluare. Intotdeauna parintii au fost responsabili de cei sapte ani de
acasa .Mai nou insa educatia din familie trebuie completata cu cea din cadrul formal inca de la
varste fragede (2-3 ani)pentru ca educatia data in acest timp trebuie sa serveasca ca baza morala
pentru tot restul vietii.Evident simplu de spus,greu de facut. Cresterea unui copil cu valori
morale puternice este o provocare datorita societatii in care traim.Datorita mass-media copiii
nostrii primesc informatii pe care in mod normal ar trebui sa le afle la o varsta mai tarzie.Mai
este oare posibil sa crestem copiii cu acele valori morale puternice pe care am vrea sa le aiba de-
a lungul vietii?Raspunsul este DA!Acestea sunt valorile pe care parintii si educatorii nostri ne-au
invatat atunci cand eram mici.Acest lucru inseamna sa ne ghidam dupa valorile inspirate de catre
ei;pentru a le descoperi insa este nevoie de cinci lucruri de care sa fim constienti:
· Mai intai trebuie sa ne cunoastem pe noi insine ,pentru ca mai apoi sa putem invata pe altii ce
credem ca este important in viata.Punandu-ne intrebari precum:”Ce este mai important pentru
mine:satisfactia la locul de munca sau banii?”sau”Cat de importanta este educatia pentru
mine?”si incercand sa le gasim raspuns ne indreptam spre aflarea valorilor pe care noi le pretuim
cel mai mult.
· Trebuie sa avem intotdeauna grija la ce spunem deoarece vorbele noastre au o putere foarte
mare asupra copiilor,doar prin intermediul cuvintelor putand sa-I determinam sa actioneze si sa
se comporte conform cerintelor noastre.Copilul este tentat sa imite adultul si din aceasta cauza
trebuie sa fim pentru ei niste modele de conduita si un sprijin permanent.
Pagina 9
· Alaturi de vorbe trebuie de asemenea sa ne controlam si actiunile.A fi educator echivaleaza
intr-o anumita masura cu responsabilitatea de a fi parinte(chiar si unul spiritual)iar acest lucru
este o meserie cu norma intreaga.
· A disciplina nu inseamna a le trage o palma la fund sau nu atunci cand sunt
neascultatori.Inseamna sa le punem anumite limite si sa nu ne lasam intimidati de ei.Toata lumea
invata din greseli si din aceasta cauza trebuie sa ne dea de gandit comportamentul lor inadecvat
pentru a ne da seama unde am gresit si sa ne putem corecta.
· Nu in ultimul rand trebuie sa ne stabilim prioritatile si sa le reinnoim de fiecare data cand este
nevoie,pentru ca a fi deschisi la nou inseamna posibilitatea de a ne imbogati orizonturile de
cunoastere.
Finalitatile educatiei reprezinta de fapt asteptarile pe care le avem de la cei mici intr-o anumita
secventa de invatare.Idealurile sunt generale,mai abstracte,reprezentand asteptarile supreme,pe
termen lung,la care noi tintim sa se indeplineasca.Insa pentru ca o activitate sa fie una de success
si pentru ca o comunicare didactica sa fie cat mai eficienta depinde doar de cadrul didactic si de
modul lui de actiune cu cei mici. Eficienta unei secvente de invatare incepe cu o buna planificare
a ei si anume cu stabilirea clara a scopurilor si a obiectivelor .Daca noi nu suntem constienti de
lucrurile ce ni le propunem sip e care urmarim sa le atingem atunci cum vom putea face o
evaluare a produsului muncii noastre?Tocmai prin feed-back-ul primit de la receptor,in cazul
nostru de la copii,putem stabili daca am transmis cu success cunostintele noi si mai
important:daca acestea au fost filtrate prin intermediul personalitatii fiecaruia pentru a putea sa si
le insuseasca si la nevoie sa le reactualizeze. Fiecare copil este diferit iar acest lucru este exact
ce il face sa fie special.Insa toti au nevoie de dragoste,de securitate,hrana buna si de
exercitiu,adica de cunoastere.Toti copiii cresc si se dezvolta dupa acelasi model.Ceea ce difera
este ritmul personal al fiecaruia.”Mai repede” nu inseamna neaparat “mai bine.”De aceea cand
stabilim scopurile si obiectivele unei activitati trebuie sa tinem cont de nivelul de dezvoltare
fizica si intelectuala al clasei la care lucram pentru ca asteptarile noastre sa fie realiste.Nu este de
ajuns sa schitam pe hartie expectantele pe care le avem de la cei mici ci sa fim constienti de
nivelul de pregatire fizica si intelectuala pe care acestia il pot atinge.Un copil poate parea mai
avansat intr-un plan si mai putin in altul. Adesea uitam ca un copil este o persoana integral si
cand vorbim de maturizarea lui se iau in consideratie numai achizitiile intelectuale.Trebuie
amintit insa ca in acesti ani timpurii dezvoltarea sociala si emotional a copilului este la fel de
importanta ca si cea fizica si intelectuala. Copiii mici sunt extreme de impresionabili.Felul in
care sunt tratati determina modul in care ei se vor comporta.Ca educatoare reprezint persoana in
grija careia este lasat copilul,avand o mare influenta asupra lui si ajutand la modelarea viitorului
acestuia.Copiii au nevoie de un mediu stimulator si plin de bucurie.Pentru aceasta,cadrul
didactic trebuie sa cunoasca fiecare copil,familia sa si mediul din care provine.In caz
contrar,expectantele pe care le avem de la ei s-ar putea sa depaseasca nivelul lor de trai.