Teste de Fizica Pentru Bacalaureat 2018 Bareme de Corectare PDF

Coordonatori:
Elena-Mihaela Garabet · Cãtãlina-Valentina Stanca · Tatiana Mãrãndici
Liviu-Dãnuþ Rotaru · Victor Stoica · Corina Dobrescu

Laura-Angelica Onose · Simona Buiu · Ana Niþoiu
Aurelia Daniela Florian · Diana-Cristina Bejan · Ion Bãraru
TESTE DE FIZICÃ
PENTRU BACALAUREAT
BAREME DE CORECTARE
Această variantă electronică cu rezolvările testelor de fizică însoţeşte lucrarea
TESTE DE FIZICĂ PENTRU BACALAUREAT (ISBN: 978-606-38-0224-9)
© Editura NICULESCU, 2018

Bd. Regiei 6D, 060204 – Bucureşti, România
Telefon: 021 312 97 82; Fax: 021 312 97 83
E-mail: editura@niculescu.ro
Internet: www.niculescu.ro
Comenzi online: www.niculescu.ro

Comenzi e-mail: vanzari@niculescu.ro
Comenzi telefonice: 0724 505 385, 021 312 97 82
Redactor: Geta Vîrtic

Tehnoredactor: Carmen Birta, Şerban-Alexandru Popină
ISBN 978-606-38-0224-9
Toate drepturile rezervate. Nicio parte a acestei cãrþi nu poate fi reprodusã sau transmisã sub nicio formã ºi prin niciun mijloc, electronic sau mecanic, inclusiv prin fotocopiere,
înregistrare sau prin orice sistem de stocare ºi accesare a datelor, fãrã permisiunea Editurii NICULESCU.
Orice nerespectare a acestor prevederi conduce în mod automat la rãspunderea penalã faþã de legile naþionale ºi internaþionale privind proprietatea intelectualã.
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Editura NICULESCU este partener ºi distribuitor oficial OXFORD UNIVERSITY PRESS în România.
E-mail: oxford@niculescu.ro; Internet: www.oxford-niculescu.ro
TESTE DE NIVEL MINIMAL
Teste de fizicã pentru bacalaureat
TESTUL 1
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. b 3
3. d 3
4. c 3
5. a 3
TOTAL pentru Subiectul I 15p
Subiectul al II-lea Parţial Punctaj

Greutatea lăzii este: G = m · g 2p
G
a. Deci, masa lăzii este: m = 1p 4p
g
Rezultă: m = 2 kg. 1p
Forţa de frecare la alunecare dintre ladă şi suprafaţa orizontală se determină din relaţia: Ff = μ ⋅ N . 2p
b. Unde: N = G. 1p 4p
Rezultă: Ff = 4 N. 1p

Lada este trasă pe suprafaţă orizontală cu viteză constantă de către forţa F , deci: F - Ff = 0 2p
c. 3p
Rezultă: F = 4 N. 1p
  
Sub acţiunea forţei F1 = 2 F lada se mişcă uniform accelerat cu acceleraţia a1 . În acest caz avem relaţia: 2p
F1 − Ff =m ⋅ a1
d. 2 F - Ff F 4p
=
Obţinem: a1 = 1p
m m
Rezultă: a1 = 2 m/s2. 1p
TOTAL pentru Subiectul al II-lea 15p
Subiectul al III-lea Parţial Punctaj
Energia potenţială maximă a sistemului bilă–Pământ: Ep max = m ⋅ g ⋅ h 2p

a. 3
Rezultă: Ep max = 2 J 1p
Energia totală a bilei în momentul în care aceasta este lăsată sa cadă liber este: E1 = E p max 1p
Energia totală a bilei în momentul în care aceasta atinge solul este: E2 = Ec max 1p
b. 4
Aplicăm legea de conservare a energiei mecanice: E1 = E2 1p
Rezultă: Ec max = 2 J 1p
4
Bareme teste nivel minimal
Din condiţiile problemei EcA = E pA , deci energia totală a bilei este: E A = EcA + E pA = 2 E pA = 2m ⋅ g ⋅ hA 1p
Aplicăm legea de conservare a energiei mecanice: E1 = E A 1p

c. 4p
h 1p
Obţinem: hA =
2
Rezultă: hA = 10 m 1p
(1→ 2)
Aplicăm teorema de variaţie a energiei potenţiale: ∆E p − Lconservativ .
= 1p
Deci: 0 − m ⋅ g ⋅ h =− LG . 1p
d. 4p
Lucrul mecanic efectuat de greutatea corpului, din momentul în care bila cade liber până când aceasta atinge
1p
solul, este: LG = m ⋅ g ⋅ h .
Rezultă: LG = 2 J . 1p
TOTAL pentru Subiectul al III-lea 15p
5
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b 3
2. b 3
3. a 3
4. c 3
5. d 3
m1
Numărul de moli de azot este: ν1 = 2p
a. µ1 3p
Rezultă: ν1 ≅ 0,035 moli . 1p
N2
Numărul de moli de oxigen poate fi exprimat atât din relaţia: ν 2 = 1p
NA
m2
cât şi din relaţia: ν 2 = . 1p
b. µ2 4p
m2
Din relaţiile precedente obţinem numărul de molecule de oxigen: N=
2 ⋅ NA 1p
µ2
N 2 3,01 ⋅ 1022 .
Rezultă: = 1p
m1 R ⋅ T
Presiunea azotului este: p=
1 ⋅ . 1p
µ1 V1
Rezultă: p1 ≅ 0, 445 ⋅ 105 N m 2 . 1p

c. 4p
m2 R ⋅ T
Presiunea oxigenului este: p=
2 ⋅ . 1p
µ 2 V2
Rezultă: p2 ≅ 0,311 ⋅ 105 N m 2 . 1p
Numărul de moli din cele două baloane este: ν = ν1 + ν 2 , 1p
m1 + m2
unde: ν = . 1p
µ
d. m1 + m2 (m1 + m2 ) ⋅ µ1 ⋅ µ 2 4p
În final, obţinem:
= µ = .
m1 m2 m1 ⋅ µ 2 + m2 ⋅ µ1 1p
+
µ1 µ 2
Rezultă: µ ≅ 30,33 g mol . 1p
6
Pentru starea de echilibru termodinamic 1: T1 = 300 K

p0 831 ⋅ 103 Pa
p1 8,31=
=
1p
ν ⋅ R ⋅ T1
V1 = = 3 dm3
p1
T2 2=
Pentru starea de echilibru termodinamic 2: = T1 600 K
a. p=
2 p=
1 831 ⋅ 103 Pa 2p 5p
3
V2 =2V1 = 6 dm
Pentru starea de echilibru termodinamic 3: T=3 T=

2 600 K
p1
p=3 = 415,5 ⋅ 103 Pa 2p
2
V3 =2V2 = 12 dm3
Căldura primită de gaz în procesul 1→2 este:
7 1p
Q12 = ν ⋅ C p ⋅ (T2 − T1 ) = ν ⋅ (CV + R ) ⋅ (T2 − T1 ) = ν ⋅ R ⋅ T1
2
Căldura primită de gaz în procesul 2→3 este:
V3 1p
Q23 = ν ⋅ R ⋅ T2 ln = 2ν ⋅ R ⋅ T1 ln 2
b. V2 4p
Căldura totală primită de gaz este:
7  1p
Q = Q12 + Q23 = ν ⋅ R ⋅ T1 ⋅  + 2ln 2 
2 
Rezultă: Q ≅ 12180,8 J 1p
Variaţia energiei interne în procesul 1→2 este:

5 1p
∆U12 = ν ⋅ CV ⋅ (T2 − T1 ) = ν ⋅ R ⋅ T1
c. 2 2p
Rezultă: ∆U12 =
6232,5 J . 1p
Lucrul mecanic efectuat de gaz asupra mediului exterior în procesul 1→2 este:
L12 = ν ⋅ R ⋅ (T2 − T1 ) = ν ⋅ R ⋅ T1 1p
Lucrul mecanic efectuat de gaz asupra mediului exterior în procesul 2→3 este:
V3 1p
L23 = ν ⋅ R ⋅ T2 ln = 2ν ⋅ R ⋅ T1 ln 2
d. V2 4p
Lucrul mecanic total efectuat de gaz asupra mediului exterior este:

L = L12 + L23 = ν ⋅ R ⋅ T1 ⋅ (1 + 2ln 2) 1p
Rezultă: L ≅ 5948,3 J . 1p
7
C. PRODUCEREA ªI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. a 3
3. d 3
4. d 3
5. b 3
Rezistenţa internă a grupării celor două surse o determinăm din relaţia: rS= r1 + r2 2p
a. 3p
Rezultă: rS= 2 Ω . 1p
Tensiunea electromotoare echivalentă a grupării celor două surse este: E=

S E1 + E2 1p
b. ES 4p
Intensitatea curentului prin rezistorul R când întrerupătorul k se află în poziţia deschis este: I = 2p
R + rS
Rezultă: I = 1 A 1p
Dacă întrerupătorul k1 este deschis şi întrerupătorul k2 este închis, atunci intensitatea curentului prin rezis-
E1 2p
torul R este: I ′ =
R + r1
c. 4p
Căderea de tensiune pe rezistenţa R este: U= I ′ ⋅ R 1p
Rezultă: U ≅ 4,31 V 1p
E1
Dacă ambele întrerupătoare sunt închise, atunci: I SC = 3p
r1
d. 4p
Rezultă: I SC = 9 A 1p
8
Pentru gruparea serie a rezistoarelor, rezistenţa echivalentă RS o calculăm din relaţia: R=

S R1 + R2 1p
1 1 1
Pentru gruparea paralel a rezistoarelor, rezistenţa echivalentă RP o calculăm din relaţia: = + 1p
RP R1 R2
2 2
a.  E   E  5p
Deoarece PS = PP , avem relaţia: RS ⋅  RP ⋅ 
 =  1p
R
 S + r   RP + r 
După efectuarea calculelor obţinem:=r RS ⋅ RP 1p
Rezultă: r= 4 Ω 1p
RS
Pentru gruparea serie a rezistoarelor randamentul circuitului este: ηS = 1p
RS + r
Rezultă: ηS ≅ 71,42 % 1p
b. 4p
R
Pentru gruparea paralel a rezistoarelor randamentul circuitului este: ηP = P 1p
RP + r
Rezultă: ηP ≅ 28,57 % 1p
2
 E  1p
În acest caz, puterea P1 furnizată de sursă rezistorului R1 este: P=
1 R1 ⋅  
 R1 + r 
c. P1 3p
Deci: E = ( R1 + r ) ⋅ 1p
R1
Rezultă: E=6V 1p
E
Intensitatea curentului de scurtcircuit al sursei este: I SC = 2p
d. r 3p
Rezultă: I SC = 1,5 A 1p
9
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b 3
2. a 3
3. d 3
4. a 3
5. c 3
1
Convergenţa lentilei este: C = 2p
a. f 3p
Rezultă: C = 5 m
−1 1p
1 1 1
Din prima formulă fundamentală a lentilelor: − = 2p
x2 x1 f
b. x1 ⋅ f 4p
obţinem: x2 = 1p
x1 + f
=
Rezultă: x2 30
= cm 0,3 m 1p
x2
Mărirea liniară transversală este: β = 1p
x1
1 1p
c. Rezultă: β = − 5p
2
Imagine reală 1p
Imagine răsturnată 1p
Imagine de două ori mai mică decât obiectul 1p
Distanţa dintre obiectul luminos şi imaginea acestuia prin lentilă este: d =− x1 + x2 2p

d. 3p
=
Rezultă: d 90
= cm 0,9 m 1p
10
c
Lungimea de undă a radiaţiei monocromatice de frecvenţă ν1 este: λ1 = 2p
a. ν1 3p
Rezultă: λ1 =600 nm 1p
Pentru radiaţia de frecvenţă ν1 avem: h ⋅ ν= Lex + e ⋅ U S 1 1p

1
Pentru radiaţia de frecvenţă ν 2 avem: h ⋅ ν= Lex + e ⋅ U S 2 1p

2
b. 4p
h ⋅ (ν 2 − ν1 )
Din relaţiile precedente obţinem: e = 1p
U S 2 − U S1
e 1,6 ⋅ 10−19 C
Rezultă: = 1p
Lucrul mecanic de extracţie este: Lex = h ⋅ ν 0 1p
Dar: Lex = h ⋅ ν1 − e ⋅ U S 1 , sau Lex = h ⋅ ν 2 − e ⋅ U S 2 1p

c. 4p
e ⋅ U S1 e ⋅U S 2
Obţinem: ν 0 =ν1 − , sau ν 0 =ν 2 − 1p
h h
ν 0 4,6972 ⋅ 1014 Hz
Rezultă:= 1p
Pentru radiaţia de frecvenţă ν1 , energia cinetică a fotoelectronilor emişi de către catodul celulei fotoelectrice 1p
este: Ec1= e ⋅ U S 1
= Rezultă: Ec1 0,1249 eV = 199,84 ⋅ 10−22 J 1p

d. 4p
Pentru radiaţia de frecvenţă ν 2 , energia cinetică a fotoelectronilor emişi de către catodul celulei fotoelec- 1p
trice este: Ec 2 = e ⋅ U S 2
Rezultă: Ec 2 0,5374 eV = 859,84 ⋅ 10−22 J

= 1p
11
TESTUL 2
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. 3
a. [ L]SI = J= Nm
v0 2
2. c. v 2 = v0 2 + 2ad ⇒ d = = 270 m 3
2a
b. Din legea vitezei v =v0 + at , v =

10 + 6t
3. F 3
mv 2 2 m
= = 854 kg
= EC⇒ a == 6 ,m/s
p mv a
2
mv 2 p2
4. b. EC =
= , p mv ⇒ EC = 3
2 2m
p 22
⇒ EC = v
b. hmax = 2m0 = 20 m ⇒ h= 10 m
5. 2g 3
EC 0 = EC + E p ⇒ EC = 5 J

Reprezentăm forţele care acţionează asupra corpului şi aplicăm principiul al doilea al dinamicii la mişcarea
corpului pe planul înclinat.
Gt − Ff1 =
ma1
2p
N1 = Gn
a. 4p
a1 g (sin α − µ1 cos α)
= 1p
a1 = 2,5 m/s 2 1p
Din ecuaţia lui Galilei vv2 2=+

vv0 20 2 22aa1l1,lv, v0 0=
00 1p
=+ =
b. v1 = 2a1l 1p 3p
v1
= 10 3,16 m/s
= 1p
corpului pe planul orizontal.
1p
− Ff2 =
ma2
G = N2
c. 4p
a2 = −µ 2 g 1p
v2 =
v12 + 2a2 d ⇒ a2 =
−1 m/s 2 1p
a2
µ 2 =− =0,1 1p
g
12
corpului pe planul înclinat.
G=
t F + Ff 1 2p
N = Gn
d. 4p
=F mg (sin α − µ cos α) 1p
F =5N 1p
1p
L f1 = − Ff1 d
a. Ff1 = µN 4p
1p
N= G − Fy
Ff1 =
µ(mg − F sin α) 1p
L f1 = −7,5 J 1p
=L Fd cos α 2p
b. 3p
L = 25,5 J 1p
∆EC =L + L f 1 1p
mv 2
EC = 1p
2
c. 4p
2 EC
v= 1p
m
1p
v = 2 3  3, 4 m/s
∆EC =
Lf 2
1p
L f 2 = − Ff 2 D
Ff 2 = µN
1p
d. G=N 4p
EC
D= 1p
Ff
D=6m 1p
13
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. m
b.pV = RT
mµ 3
=p = RT 30 kPa
µV
2. b. Din teorie: L ≠ 0, Q =
0 3
3. c. L = −νCV ∆T 3
pµ
4. =
ρ = 1, 27 kg/m3 3
c. RT
3 3
b. U1 = νRT1 , U 2 = νRT2
2 2
5. U 2 = 2U1 ⇒ T2 = 2T1 3
2U
L =νR∆T =νRT1 = 1 =200 J
3
p1µV p2µV
stare: m1
Din ecuaţiile de = = , m2 1p
RT1 RT2
∆m = m1 − m2 1p
a. = µV  p1 p2  4p
∆m  −  1p
R  T1 T2 
∆mRTT
V= 1 2
µ( p1T2 − p2T1 ) 1p
3
V = 3,324 m
pV
ν1 = 1 2p
RT1
b. 3p
ν1 =0,26 kmol 1p
m2
p2V = RT2 2p
µ
c. p2µV 4p
m2 = 1p
RT2
m2 = 5,12 kg 1p
pµ
ρ1 = 1 3p
RT1
d. 4p
ρ1 =2,5 kg/m3 1p
14
Reprezentarea grafică a transformărilor în coordonate (p, V)
a. 3p 3p
V1 V2
Din legea procesului izobar: = ⇒ V2 = 3V1 1p
T1 T2
L12 p1 (V2 − V1 )
= 1p
b. 4p
L12
p1 = 1p
(V2 − V1 )
p1= 2 ⋅ 105 N/m 2 1p
Gazul cedează căldură în procesele 2→3 şi 3→1

1p
Q=
ced Q23 + Q31
Q23 =
νCV (T3 − T2 ) =
−3 p1V1 1p
c. 4p
V
Q31 =
νRT1 ln 1 =
− p1V1 ln 3 1p
V3
Qcedat  −1640 J 1p
Qabs =
νC p (T2 − T1 ) 1p
C=
p CV + R 1p
d. 4p
Qabs =5νRT1 =5 p1V1 1p
Qabsorbit = 2000 J 1p
15
Subiectul I Punctaj
1.
b. 1 Wh = 3600 J 3
6
W 720 ⋅ 10 J
=
EE I I EE R +R +r
c. I I =
2.=
= =,, ⇒2= 1 2 ⇒ R2 =8Ω 3
R1R1++r r 22 R1R1++RR
2 2++r r R1 + r
R
3. b. RAB = = 2Ω 3
3
E V
4. c. I sc= = 1 3
r Ω
c. Rbec U2
= n= 90 Ω
5. Pn 3
R=
bec R0 (1 + αt ) ⇒
= t 2000 °C
R=
e R1 + R p 1p
a. R2 R3 3p
Rp = 1p
R2 + R3
R=
e 4, 4Ω 1p
E
I1 = 1p
Re + r
b. 4p
UV = E − Ir = IRe 2p
UV = 8,8V 1p
I=
1 I 2 + I3 1p
I 2 R2 = I 3 R3 1p
c. 4p
IR
I3 = 1 2 1p
R2 + R3
I 3 = 0,8 A 1p
16
Prin schimbarea locurilor între ampermetrul ideal şi sursă, ampermetrul va măsura intensitatatea prin R1.
1p
R1R2
R=
e' R3 +
R1 + R2
d. E 4p
I' =  1,25 A 1p
Re' + r
I'= I1' + I 2'

1p
I1'R1 = I 2'R2
2 I'
I1'
= = 0,83 A 1p
3

Aplicând legile lui Kirchhoff, rezultă:
2p
a. E = Ir + U1 + I 3 R3 4p
E − Ir − U1
I3 = 1p
R3
I 3 = 1,5 A 1p
I 2 =I − I 3 =0,5 A
1p
I 2 R2 = I 3 R3
I 3 R3
b. R=
2 = 75Ω 1p 4p
I2
P2 = R2 I 22 1p
P2 = 18,75 W 1p
R=
e R1 + R p 1p
U1
R=
1 = 30Ω 1p
I
c. 4p
RR
Rp = 2 3 1p
R2 + R3
Re 48,75Ω
= 1p
P1 U1
η= = 2p
Ps E
d. 3p
η 0,5
= = 50% 1p
17
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c. 3
sin i n2 3
2. a. = ⇒ sin r = ⇒ r = 60 3
sin r n1 2
3. b. C =C1 + C2 + C3 ⇒ C3 =δ
4 3
4. c. hc = Lex + EC ⇒ EC = 0, 26 ⋅ 10 –19 J 3
λ
y x
b. β = 2 = 2 = −3
5. y1 x1 1 1 1 3
⇒ x2 =
−3 x1 =
150 cm = − ⇒ f = 37,5 cm
f x2 x1
y2 x2
β1 = = =−3 1p
y1 x1
x2 = −3x1 1p
a. 4p
4 f1
x1 = − 1p
3
x1 = −40 cm 1p
x3
β2 = = 3 1p
x1
x3 = 3x1 1p
b. 4p
x1 x3
f2 = 1p
x1 − x3
f 2 = 60 cm 1p
c. 3p 3p
18
1 1 1
= + 1p
F f1 f 2
F = 20 cm 1p
d. 4p
Fx1
x4 = 1p
F + x1
x
β3 = 4 =−1 1p
x1

Definirea efectului fotoelectric 1p
a. 4p
Enunţarea legilor efectului fotoelectric 3p
L = hν 0 1p
ν=
0 0,55 ⋅ 1015 Hz
1p
b. 4p
c
ν1= = 0,44 ⋅ 1015 Hz 1p
λ1
ν1 < ν 0 , nu se produce efect fotoelectric folosind radiaţia monocromatică cu λ1 1p
hc
ε2 = 2p
λ2
c. 3p
EC 4,95 ⋅ 10−19 J
= 1p
ε 2= Lex + EC 2p
EC
d. US = 1p 4p
e
U S = 0,79 V 1p
19
TESTUL 3
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d. 3
2. b. 3
3. a 3
4. a 3
5. d. 3

  1p
Fe + G =
0
k ·∆l1 =m1·g
a. 3p
1p
mg
∆l1 = 1
k
Rezultat final: k = 40 N/m 1p
F = Ff 1p
N =G 1p
b. 4p
F f = µN
µm2 g
Rezultat final: ∆l2 = ; ∆l2 =
1,25 cm 1p
k
   1p
Fe + Ff =
ma
F = Fe 1p
c. F − µm2 g 4p
a= 1p
m2
Rezultat final: a = 3 m/s 2 1p
k ∆l22
Ep = 2p
2
d. F 4p
∆l2 = 1p
k
-2
Rezultat final: E p = 5∙10 J 1p
20

   1p
F +G =
ma
a. F −G =
ma ⇒=
F m( a + g ) 2p 4p
1p
Rezultat final: F = 36 N
∆v
a= 1p
∆t
b. 3p
v= v0 + at ; v0 = 0 1p
Rezultat final: v = 10 m/s 1p
∆Ec =
Ltotal 2p
mv 2
c. ∆Ec = 1p 4p
2
Rezultat final: Ltotal = 150 J 1p
Conservarea energiei: E1 = E2 1p
mv 2 mv 2
E1
= + mgh; E2 = P 1p
2 2
d. a(∆t ) 2 4p
h= 1p
2
=v v 2 + 2 gh
1p
Rezultat final: vP = 10 6 m/s
21
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a. 3
2. d. 3
3. b. 3
4. a. 3
5. c. 3
N m
= 2p
NA µ
a. 4p
Rezultat final: N = 11,25∙10

23 2p
∆ρ = ρ − ρ0 1p
m m
ρ0 = ρ= 1p
V0 V
b. ; 4p
mV0
V= 1p
V0 ·∆ρ + m
Rezultat final: V = 4l 1p
∆U =νCV ∆T =νCV (T2 − T1 ) T1 = T2 2p

c. 3p
Rezultat final: ∆U =
0 1p
p0 ·V = ν ' RT 2p
pV
d. ν' = 0 4p
RT 2p
Rezultat final: ν ' =0,16 mol
Din grafic, procesul 1 → 2 este reprezentată printr-o dreaptă ce trece prin originea axelor de coordonate,
deci presiunea şi volumul sunt proporţionale. Astfel, rapoartele volumelor şi ale presiunilor sunt egale:
2p
p2 V2
= .
a. p1 V1 3p
p2
Rezultat final: =2 1p
p1
22
∆U12 =νCV ∆T12 =νCV (T2 − T1 ) 1p
p1 ⋅ V1 =νRT1; p2 ⋅ V2 =
νRT2 1p
b. 4p
T2 = 4T1 1p
9
Rezultat final: ∆U12 = νRT1 ⇒ ∆U12 =
10800 J 1p
2
Lucrul mecanic total reprezintă aria figurii formate de ciclul termodinamic reprezentat în coordonate (p,V) :
2p
L = A( p,V ).
c. p1V1 νRT1 4p
=L =
2 2 2p
Rezultat final: L = 1200J
Q=
ced Q2 − 3 + Q3−1; 1p
Q1− 2 =
νCv (T3 − T2 ); Q3−1 =
νC p (T1 − T3 ) 1p
d. 4p
T2 = 4T1; T3 = 2T1 1p
11 1p
Rezultat final: Qced =− νRT1; Qced = −13200 J
2
23
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. b 3
3. a 3
4. c 3
5. c 3

RS= R1+ R2 2p
a. 3p
Rezultat final: RS= 30 Ω 1p
UAB = R2 I 1p
E
b. I= 2p 4p
Rs + r
Rezultat final: UAB = 25 V 1p
E
I' = 3p
c. Rs + RA + r 4p
I ′≅ 1,2 A 1p
E
I'' = 3p
d. R1 + r 4p
I ′′′≅ 3,3 A 1p

Din grafic: E = 40 V 1p
ISC = 10 A 1p
a. E 4p
IISCsc == 1p
r
Rezultat final: E = 40 V; r = 4 Ω 1p
W R·I 2 ·∆t
= 2p
E
b. I= 1p 4p
R+r
Rezultat final: W = 5760 J 1p
Rechivalent
η= 2p
Rechivalent + r
c. 4p
Rechivalent = 10 Rb 1p
η  91% 1p
Puterile consumate de către doi rezistori diferiţi conectaţi pe rând la bornele unei surse electrice sunt egale,
2p
d. dacă: R1R2= r2 3p
Rezultat final: R2= 2 Ω 1p
24
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a . 3
2. b. 3
3. b. 3
4. d. 3
5. a. 3

a. Construcţia imaginii 4p 4p
1 1 1
− = 1p
x2 x1 f
b. 1 4p
f = 1p
C
Rezultate finale: x1 = −100 cm 2p
x2 y2
β= = ; 2p
c.
x1 y1 3p
Rezultat final: y2 = −2 cm 1p
x'1 =+
d x1 =−60 cm 1p
x'1 f
d. x2' = 1p 4p
x'1 + f
Rezultat final: x2' = 200 cm; =

∆x2 x2' –=
x2 100 cm 2p
Din grafic: U = −1 V 2p
a. 3p
Rezultat final: U stopare = 1 V 1p
W f = hν 2p
b. 4p
Rezultat final: W= 2p
f 4,6 ⋅ 10−19 J
Wmax = eU stopare 2p
c. 4p
Rezultat final: Wmax
= 1,6 ⋅ 10 −19
J 2p
Lextractie = W f – Wmax 2p
d. 4p
Rezultat final: Lextractie = 3 ⋅ 10 –19
J 2p
25
TESTUL 4
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. km 
5
c. c = 3 ⋅ 10
s  u.a.
 ⇒ c = 0,12 3
1u.a.  min
1 km =
1,5 ⋅ 108 
b. Pentru determinarea distanţei folosim metoda grafică. d 

vm =
∆t 
2. km 3
d = 200 m  ⇒ vm =
48
 h
∆t = 15 s 
m ⋅ v2 
c. Ec = ⇒ Ec = 75 ⋅ 105 J 
3. 2  3
 ⇒ Ec = 2,08 kW ⋅ h
1
−3
1 J = 1 W ⋅ s = 10 kW ⋅ h
3600 
c. Aplicând principiul fundamental al dinamicii sau teorema variaţiei impulsului corpului asupra căruia se exercită forţa şi
m ⋅ ( v1 + v2 )
4. proiectând relaţia vectorială pe axa mişcării,=obţinem: Fm ⇒ Fm = 7,5 N 3
   ∆t
Fm ↑↑ ∆v ⇒ Fm este orientată orizontal spre stânga.
F ∆l F ⋅ l0 
b. Scriem legea lui Hooke: = E⋅ ⇒ ∆l =
S0 l0 E ⋅ S0 

5. π⋅d2   4⋅ F  3
S 0=  ⇒ l= l0 1 +  ⇒ l= 38, 28 cm
4   π⋅d2 ⋅ E 
∆l = l − l0 
t ∈ [ 0,5] s: Rx= 10 N ⇒ Ff = 0 1p
a. Rx 4p
Rx = m ⋅ a ⇒ a = ⇒ a = 2 m ⋅ s −2 1p
m
v= v0 + a ⋅ ∆t ⇒ v= 10 m ⋅ s −1 2p
b. 3p 3p
t = 10 s: Rx = 0 N ⇒ F = Ff ⇒ Ff = 10 N
c. 3p 3p
Ff = µ max ⋅ m ⋅ g ⇒ µ max = 0,2
26
1p
t ∈ [10,20] s: Rx= 0 N ⇒ v= const
  1p
Aplicând teorema variaţiei impulsului pentru t ∈ [ 0,10] s : ∆p= R ⋅ ∆t
şi folosind interpretarea grafică,
d. 1p 5p
obţinem că din momentul t = 10 s=

, v 15 m ⋅ s −1 şi se menţine constantă.
Aplicând teorema variaţiei energiei cinetice pentru t ∈ [ 0,20] s : 2p

∆Ecif = LRif ⇒ LRif = 562,5 J .
Reprezentăm printr-un desen situaţia din problemă, punând în evidenţă poziţiile avionului la momentele t1
şi t2 . Folosind datele problemei, observăm că triunghiul care are ca vârfuri staţia radar şi poziţile avionului 2p
este dreptunghic
⇒ d = 1131,4 m .
a. 5p
2p
d
v
= ⇒ ∆t = 14 s
∆t 1p
∆t = t2 − t1 ⇒ t2 = 12 h 24 min 34 s
m ⋅ v2
= Ec m 2⋅ v 2 ⇒
2p
b.=Ec ⇒ 3p
⇒ Ec = 2 MJ
9,6
⇒ Ec =9,6 MJ 1p
1p
Aplicăm teorema variaţiei energiei cinetice între punctele A şi B: ∆Ec =LR (1).
Viteza avionului menţinându-se constantă, variaţia energiei cinetice este egală cu zero. Motorul fiind oprit,
singurele forţe care se exercită asupra avionului sunt greutatea şi forţele de rezistenţă. Înlocuind aceste 2p
c. observaţii în ecuaţia (1) şi exprimând lucrul mecanic al greutăţii avionului între A şi B, obţinem: 4p
0 = m ⋅ g ⋅ ( h1 − h2 ) + LFr ⇒
1p
⇒ LFr =
−8,79 MJ
LFr =− Fr ⋅ d ⇒ 2p
L
⇒Fr F −=
 = F7764,
r ⋅d 4
⇒N
d. r 3p
⇒ Fr =
7764, 4 N
1p
27
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c. Realizând corespondenţa celor două scări de temperatură cu scara Celsius, obţinem că:
0 °X corespund temperaturii 25 °C şi 3
0 °Y corespund temperaturii 50 °C.
a. Scriind ecuaţia termică de stare pentru gazele din cele două incinte în stările iniţială, respectiv finală, ţinând cont de
2. 3
datele problemei şi prelucrând ecuaţiile obţinute, rezultă: 3 ⋅ m1 = 2 ⋅ m2 .
b. 5 
∆U1= ν ⋅ CV ⋅ ∆T1 , cu CV= ⋅ R, ∆T= 80 K 
1 1
2
1
 ∆U1 5
3. ⇒ =
− =−1, 67 3
3 ∆U 2 3
∆U 2 = ν ⋅ CV2 ⋅ ∆T2 , cu CV2 = ⋅ R, ∆T2 = − 80 K 
2 
d.
Q23 = ∆U 23 + L23 
 ⇒ ∆U 23 = −40 J
L23 = 0 
Q31 = ∆U 31 + L31 ⇒ ∆U 31 = Q31 − L31 ⇒ ∆U 31 = −70 J

4. 3
∆U1231 =
0 
 ⇒ ∆U12 =110 J
∆U1231 = ∆U12 + ∆U 23 + ∆U 31 
Q12 =
∆U12 + L12 ⇒ L12 =
190 J ⇒ L21 =
−190 J
c. Q = ν ⋅ CV ⋅ ∆T 
 Q ⋅ NA
5. N ⇒ N = ⇒ N = 7, 2 ⋅ 1022 3
ν=  CV ⋅ ∆T
NA 
m1
= m
=2 m 1p
a. ν1 µ2 3p
= = 1, 25 2p
ν2 µ1
ν
ν = = ν
ν11 +
+ νν 22 1p
b. 2 ⋅
2⋅m m m
m + m
m ⇒ = g 4p
=
= + µ
⇒ =
µ 35,6 g
35,6
µ µ µ mol 3p
µ µ11 µ2 2 mol
m 
p ⋅ V = m ⋅ R ⋅ T 
p ⋅ V = µ ⋅ R ⋅ T  p ⋅µ
µ  = ⇒ρ p ⋅µ ⇒ 3p
m  =⇒ρ R ⋅T ⇒
c. ρ =m  R ⋅T 4p
ρ =V 
V 
kg
⇒ ρ = 1,57 kg3
⇒ ρ = 1,57 m3 1p
m
28
m
p ⋅V = m ⋅ R ⋅T ⇒ 1p
p ⋅V = m µ ⋅ R ⋅T ⇒
p ⋅V R ⋅⋅TR ⋅ T ⇒
=m ⋅ µ
= p µ ⇒
d. mµ⋅ R
⋅ V⋅⋅ T 4p
= p m⋅R T ⇒ 1p
= p ⋅V 5 ⇒
⇒p =µ
µ5⋅⋅V105 Pa
⇒p = 5 ⋅ 105 Pa
⇒p = 5 ⋅ 10 Pa 2p
a. L = ν ⋅ R ⋅ ∆T ⇒ L = 1196,6 J 3p 3p
b. Q = ∆U + L ⇒ ∆U = Q − L ⇒ ∆U = 2003,4 J 3p 3p
Q = ν ⋅ C p ⋅ ∆T 1p
Q = ν ⋅ C p ⋅ ∆T
Q
∆U= = ν ⋅νC⋅ pC⋅v∆⋅ T
∆T
∆U = ν ⋅ Cv ⋅ ∆T 1p
c. ∆U C
= pν ⋅ Cv ⋅ ∆ QT 4p
=
γ C= p Q ⇒= γ 1,6
=
γ C=vp ∆QU ⇒ =
γ 1,6
=
γ C=v ∆U ⇒ =γ 1,6 2p
Cv ∆U
Cp 
γ= ⇒ C p = γ ⋅ Cv  R 5⋅ R
Cv  ⇒ Cv= = 1p
 γ −1 3
C=
p Cv + R 
Notăm cu f fracţiunea din cantitatea totală de substanţă care o constituie heliul şi exprimăm în două moduri
energia internă a amestecului de gaze:
U= U1 + U 2 
 2p
d. ν ⋅ Cv ⋅ T = ν1 ⋅ Cv1 ⋅ T + ν 2 ⋅ Cv2 ⋅ T  ⇒ Cv = f ⋅ Cv1 + (1 − f ) ⋅ Cv2 5p

ν1= f ⋅ ν ⇒ ν 2= (1 − f ) ⋅ ν 
Cv − Cv
=f Cv − Cv22 ⇒ 1p
=f Cv1 − Cv2 ⇒
Cv1 − Cv2
5
⇒ f = 5 = 0,83 = 83%
⇒ f = 6 = 0,83 = 83% 1p
6
29
Subiectul I Punctaj
1. U ⋅S q 
a. I
= =  U ⋅ π ⋅ r 2 ⋅ ∆t
ρ⋅l ∆t  ⇒ q =
 ρ⋅l 3
S = π ⋅ r2 
q = 51, 4 nC
a. R1= R0 ⋅ (1 + α ⋅ t1 ) 
 R2 − R1
 ⇒ α =
R2= R0 ⋅ (1 + α ⋅ t2 ) 
 R1 t 2 - R2 ⋅ t1
⋅
2. α = 4 ⋅ 10−3 K −1 3
R1
R0 = ⇒ R0 =9 Ω
1 + α ⋅ t1
a. Aplicând teorema I a lui Kirchhoff pentru nodul A, intensitatea curentului prin ramura AB va fi:
3. I AB = −1,5 A deci acest curent are intensitatea I = 1,5 A şi circulă de la A la B. 3

Aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff : U AB = E + I ⋅ ( R + r ) ⇒ U AB = 25 V
b. I = P 
4. U  P ⋅ ∆t
3
q
 ⇒= ⇒ q =12800 C
q U
I= 

∆t 
U
c. Folosind seturile complete de date din tabel ((2) şi (3)): R = ⇒ R = 4, 4 Ω
U I
5. Pentru determinarea (4): I = ⇒ I = 2 A = 2000 mA 3
R
Pentru determinarea (5): U = R ⋅ I ⇒ U = 13,2 V .
La momentul iniţial cursorul fiind în A, R = 0 . 1p

a. E E 3p
Intensitatea curentului în circuit va avea expresia: I = ⇒ R1 = − r ⇒ R1 =9 Ω . 2p
R1 + r I
Din grafic, deducem că în momentul în care cursorul ajunge în B intensitatea curentului în circuit are valoa-
1p
rea I ′ = 0,71 A
E E
iar expresia ei este: I ′ = ⇒ R = − ( R1 + r ) ⇒
R + R1 + r I′ 1p
⇒
= R 18,17 Ω ≅ 18 Ω
b. 5p
Cursorul se mişcă cu viteză constantă, parcurgând în intervalul de timp ∆t =20 s 1p
l
determinat din grafic, întreaga lungime a reostatului. v = ⇒ l = v ⋅ ∆t ⇒ l = 20 cm 1p
∆t
l ρ⋅l
R =ρ⋅ ⇒ S = ⇒ S =0,5 mm 2 1p
S R
30
l R
x = ⇒ R′ = =9 Ω 1p
2 2
c. E 4p
I ′′ = 2p
R ′ +E R1 + r
I ′′ =
=I ′′ R ′ + AR1⇒
1,05 =+t1 r 11 s
=I ′′ 1,05 A ⇒ = t1 11 s 1p
I=0 1p
d. U=E 1p 3p
U = 20 V 1p
q = 2400 mA ⋅ h = 8640 C 2p
a. 4p
W = q ⋅ U ⇒ W =10368 J 2p
U
b. I= ⇒ I = 0,6 A 3p 3p
R1
q q
c. I= ⇒ ∆t= ⇒ ∆t= 14400 s = 4 h 3p 3p
∆t I
După o oră de funcţionare a circuitului de la punctul b., s-a consumat sarcina electrică q1 = I ⋅ ∆t1 ⇒ q1 = 2160 C 1p
Sarcina electrică rămasă va fi q2 =q − q1 ⇒ q2 =6480 C .
U
Noua intensitate a curentului electric prin ramura principală a circuitului devine: I ′ = ⇒ I′ = 1 A 1p
Rp
Iar durata funcţionării acestuia va fi:
d. q2 q2 1p 5p
I=′ ⇒ ∆t= 2 ⇒ ∆t=2 6480 s = 1,8 h
∆t2 I′
U
I 2 = U ⇒ I 2 = 0, 4 A 1p
I 2 = R2 ⇒ I 2 = 0, 4 A
R2
N ⋅e I ⋅ ∆t
I 2 = N ⋅ e ⇒ N = I 22 ⋅ ∆t22 ⇒ N = 1,62 ⋅ 1022
I 2 = ∆t2 ⇒ N = e ⇒ N = 1,62 ⋅ 1022 1p
∆t2 e
31
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1.
b. Din desen se observă că doar punctul 2 poate fi unit prin reflexie cu O.
2. c. 3
d. Pentru a nu produce efect fotoelectric pentru orice radiaţie din domeniul vizibil, trebuie ca, pentru materialul respectiv,
h⋅c
Lextr ≥ ε , ε fiind energia fotonului incident. ε =
λ
3. 3
Pentru domeniul vizibil λ ∈ [380,760] nm : ε ∈ [ 2,62 ; 5, 23] ⋅ 10−19 J sau ε ∈ [1,63 ; 3, 27 ] eV .
Folosind datele din tabelul cu valorile lucrului de extracţie pentru diferite materiale, se observă că doar cuprul nu produce
efect fotoelectric.
c. Prin introducerea dispozitivului în apă, fără a schimba caracteristicile geometrice ale acestuia şi folosind aceeaşi radia-
4. λ⋅D i 3
ţie, interfranja devine:
= i′ = .
2l ⋅ n n
h ⋅c h⋅c
 λ= + e ⋅U s
 λ0
5. b. Scriind ecuaţia lui Einstein pentru situaţiile descrise în problemă, obţinem:  3
= h⋅c h⋅c e ⋅U s
+
 2 ⋅ λ λ0 4
Rezolvând sistemul de ecuaţii, obţinem: λ 0 = 3 ⋅ λ
x2 
β=  x = 2 ⋅ x1 
x1  ⇒ 2  2p
a. x2 = − 4 cm  3p
β =2 
⇒ xx1 ==
⇒ −− 22 cm
cm 1p
1
1 1 1
− =
x2 x1 f 
 2p
1 
b. C= 4p
f 
⇒C
⇒ C == 2525 δδ 1p
⇒ ff ==
⇒ 44cm
cm 1p
1 1 
− = C 2
x12′ − x11′ = 
C  ⇒ x1′ =− C =−2 ⋅ f 2p
2
x ′ x′
x2′2 = −1x1′  
 ⇒ x1
′ =− =−2 ⋅ f
c. C 4p
xx2′′ == −−8x1′cm 
1
x1′ = −8 cm 1p
Lupa trebuie îndepărtată de obiect cu 6 cm. 1p
32
Imagine dreaptă ⇒ β > 0 ⇒ x1 , x2 < 0 ⇒ imaginea este virtuală. 1p
x2′′  
β=  
x1′′  ⇒ x2′′ =2 ⋅ x1′′
β =2  
d.  4p
x1′′ ==
x1′ −8 cm  ⇒ C′ =
−18,75 δ
 3p
1 1
− =C + C ′ 
x2′′ x1′′ 


C ′ < 0 ⇒ lentila este divergentă.
a. 4p 4p
k = 0 ⇒ x = 0, ( ∀ ) λ ⇒ maximul central este alb şi situat pe axa de simetrie a dispozitivului.
k =1 
 λ⋅D
λ ⋅ D  ⇒ x1 = 1p
i= 2⋅l
2⋅l 
b. Lărgimea maximului de ordinul I va fi: 4p

∆x
(λ −
= R
λV ) ⋅ D 2p
2⋅l
∆x =0,76 mm 1p
k =2 ⇒ x2 =2 ⋅ i 

c. λ⋅D  ⇒ x2 =1,92 mm 3p 3p
i= 
2⋅l 
k1 ⋅ i1 = k2 ⋅ i2 1p
λ1 ⋅ D λ ⋅D
k1 ⋅ k2 ⋅ 2
= 1p
2⋅l 2⋅l
d. 4p
500 ⋅ k1 =750 ⋅ k2 ⇒ 2 ⋅ k1 =3 ⋅ k2 1p
k = 3
Soluţia:  1 1p
k2 = 2
33
TESTUL 5
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a. 3
2. b. 3
   
a. Aplicând principiul I al dinamicii obţinem Gt + Ff + N + Gn =
0
3. Gt − Ff = 0 => mg sin α − µmg cos α = 0 3

sin α
µ= = tg α
cos α
c. L = F ⋅ d ⋅ cos α
4. 3
a = 0 ⇒ L = F ⋅d = 40 J;
c. Conform principiului II al dinamicii
5. G  a 3
N = G + m ⋅ a ⇒ N =G + a =G 1 +  =1600 N
g  g
Forţele care acţionează asupra corpurilor sunt reprezentate în figura alăturată.
a. 4p 4p
    1p

Acceleraţiile corpurilor a1 şi a2 transmise prin fir, sunt egale în modul şi de sensuri opuse a2 = −a1
T − m1 ⋅ g = m1 ⋅ a

b. proiectăm ecuaţiile pe axa verticală, Oy, ţinând cont că a= a= a , 2p 4p
T − m2 ⋅ g = − m2 ⋅ a
1 2

(m2 − m1 ) ⋅ g
=
rezolvând sistemul obţinem a = 1,11 m ⋅ s −2 1p
m1 + m2
c. T = m1(a + g) = 22,22 N 3p 3p
 măsurată
    
Forţa de dinamometru F= T + T 2p
F= T + T
d. 4m1m2 g 4m1m2 g 4p
F 2=
= T  44, 4 N F 2=
= T  44, 4 N 2p
m1 + m2 m1 + m2
34
2p
a. 3p
L =⋅F d cos α
1p
L = 5640 J
LFf =− Ff ⋅ d 1p
LFf =− Ff ⋅ d
Ff = µN;
Ff = µN; 1p
b. 4p
N =−
G F sin α 1p
LFf = −µ ( mg − F sin α ) d = −1036 J 1p
2p
Aplicăm teorema variaţiei energiei cinetice Ec f − Eci =LF + LFf
c. 4p
Ec f = 4504 J 2p
L
Pmed = L 2p
d. Pmed = t
∆ 4p
Pmed ∆t W
= 564
Pmed = 564 W 2p
35
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c. 3
2. a. 3
3. b. 3
4. a. 3
5. c. 3
pµ
ρ = pµ 2p
a. ρ = RT 3p
RT
ρ =0,96 kg/m33
ρ =0,96 kg/m 1p
N m N ⋅m
= ⇒N= a 1p
Na µ µ
Masa gazului care părăseşte butelia. m2 = f ∙ m => N2 = N ∙ f 1p
b. N p1VN a 4p
Din ecuaţia de stare p=
1V RT ⇒=
N 1p
Na RT
p1VN a
N2
= f = 1,39 ⋅ 1023molecule 1p
RT
N
p1V = RT 1p
NNa
p1V = RT
NN (1 − f )
p2V = a RT
N (1N−a f )
p2V = RT 1p
c. Na 4p
p1 1
= 1p
p2 1 − f
p2 = p1(1 – f ) = 9,6 ∙ 105 Pa 1p

Aplicăm conservarea numărului de moli ν1 + ν2 = ν TOT 1p
ν2 = reprezintă numărul de moli din prima butelie în starea finală ν1 + ν2 = mTot 1p

d. µ 4p
µ Heν1 + µ O2 ν 2
=
µ = 3,91 ⋅ 10−3 kg/mol 2p
ν1 + ν 2
36
a. Procesul 1→2 încălzire izocoră 3p 3p

Procesul 2→3 destindere izotermă
Procesul 3→1 răcire izobară
p1 p2 legea procesului izocor pe procesul 1→2 obţinem p=

Aplicând 1 p2
⇒ 2p
= ⇒ T1 T2
T1 T2
b. T2 p 2 5 4p
T2 p 2 5 = =
= = T1 p1 3 2p
T 1 p 3
1
L
=
η L ⇒ 2p
η Op ⇒
=
c. Op 4p
L
O=
p L= 9kJ
O=
p
η= 9kJ 2p
η
ΔU = νCν(T3 − T2) 2p
d. T2 = T3 1p 4p
ΔU = 0 1p
37
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. c 3
3. c 3
4. a 3
5. b 3
1 1 1
Pentru gruparea paralel a rezistoarelor, rezistenţa echivalentă RP o calculăm din relaţia: = + 1p
RP R1 R2
a. Pentru gruparea serie a rezistoarelor, rezistenţa echivalentă RS o calculăm din relaţia: Rs = R3 + R4 1p 4p
Rezistenţa circuitului exterior R = Rs + Rp 1p
R = 11 Ω 1p
Curentul care circulă prin sursa I îl putem calcula aplicând legea lui Ohm pentru un circuit simplu 1p
b. Pentru a calcula I1, I2 aplicăm legile lui Kirchhoff 2p 4p
Rezolvând sistemul de ecuaţii obţinem I1 = 1,2 A, I2 = 0,8 A şi I3 = I = 2 A 1p

E = I3r + UAB 2p
c. 3p
UAB = 22 V 1p
U1
Aplicăm legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit I1 = 1p
R1
Rezultă: U1 = I1 R1 1p
d. 4p
U2
Aplicăm legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit I2 = . Rezultă: U2 = I2 R2 1p
R2
U1 = U2 = 9,6 V 1p

Puterea la bornele becului P = Ub ∙ I 2p
a. 3p
Ub = 120 V 1p
Aplicăm legea lui Ohm pentru o porţiune de circuit (fir) I = Uf / r 2p
b. Rezultă: Uf = I ∙ r 1p 4p
Uf = 4 V 1p
Expresia puterii P = I R
2
2p
c. R=P/I 2
1p 4p
Rezultă: R = 12 Ω 1p
d. Expresia energiei debitată de o sursă în întreg circuitul W = I 2(R + r) Δt 3p
4p
W = 446,4 kJ 1p
38
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. a 3
3. d 3
4. c 3
5. c 3
c 2p
Din definiţia indicelui de refacţie n = , unde c este viteza de propagare a luminii în vid
v
a. 3p
c 1p
Rezultă v = v = 2,12 ∙10 m/s
8
n
Reprezentarea corectă a razelor de lumină 1p
Aplicăm legea refracţiei în punctul I: n sin i = naer sin r 2p
b. 5p
r = 45 0
1p
θ= 90 − r= 450 1p
În cazul în care lumina trece dintr-un mediu optic mai dens în unul mai puţin dens, unghiul de refracţie este
π
totdeauna mai mare decât unghiul de incidenţă şi de aceea el poate atinge valoarea 2 . Valoarea l a unghiu- 1p
π
lui de incidenţă pentru care r = , poartă numele de unghi limită
2
π
c. n sin l = n1 sin 1p 4p
2
n1
sin l = 1p
n2
l = 450 1p
Pentru orice valoare a unghiului de incidenţă mai mare decât unghiul limită lumina nu mai trece în mediul
d. al doilea, ci se reflectă în punctul de incidenţă, întorcându-se în primul mediu, conform legilor reflexiei, 3p 3p
suprafaţa de separare comportându-se ca o oglindă.
1
Convergenţa unei lentile C = 2p
a. f 3p
C = 5 m-1 1p
b. Realizarea corectă a desenului 4p 4p
1 1 1
− = 2p
x2 x1 f
x2 = 40 cm
1p
c. x2 > 0 imagine reală 5p
x2 y2
Expresia măririi liniare β
= = 1p
x1 y1
y2= y1=10 cm 1p
Pentru un sistem optic centrat cu cele două lentile alipite, convergenţa sistemului
2p
d. Cs = C1 + C2 3p
Rezultă: Cs=15m-1 1p
39
TESTUL 6
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. a 3
3. c 3
4. c 3
5. b 3
2p
a. 4p
2p
M ⋅ a = T − Ff 2p
m ⋅ a = G2 − T
b. a ( M + m=
Prin adunare rezultă ) mg − µN 4p
mg − µMg g (m − µM ) 1p
=a =
M +m M +m
a = 1m/s 2 1p
T =G2 − ma = mg − ma = m( g − a ) 2p
c. 3p
T = 0,9 N 1p
Precizarea noului sens de acţiune a forţei de frecare sau desenarea ei. 1p
d. F mg + µMg
= = g ( m + µM ) 2p 5p
F = 1,7 N 1p

Lucrul mecanic consumat este lucrul mecanic minim necesar ridicării corpului pe planul înclinat. 1p
a. L=
c Lu + LFf 2p 4p
Lc = 2500J 1p
40
Lu
η= 2p
Lc
b. 3p
2000
=
η = 0,8
= 80% 1p
2500
h h
LF f = − Ff ⋅ l = −µ ⋅ N ⋅ = −µmg cos α ⋅ 1p
sin α sin α
Lu L=
= G mgh 1p
c. 4p
− LF f
LF f = −µctg α ⋅ Lu ⇒ µ = 1p
Lu ctg α
1
µ= = 0, 25 1p
4
2
∆t = ⋅ 60 = 40 s 1p
3
Lu Lc
=Pu = , Pc 1p
∆t ∆t
d. 4p
2000
Pu = 50 W
=
40
2500 2p
Pc = 62,5 W
=
40
41
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. d 3
3. b 3
4. c 3
5. c 3
l l p ⋅l
pV= p1V1 ⇔ p ⋅ ⋅ S= p1 ( + d ) S ⇔ p ⋅ l= p1 (l + 2d ) ⇒ p1=
2 2 l + 2d
2p
l l p ⋅l
pV= p2V2 ⇔ p ⋅ ⋅ S= p2 ( - d ) S ⇔ p ⋅=l p2 (l - 2d ) ⇒ p=2
2 2 l - 2d
a. 4p
105 ⋅ 1 5
p1= = ⋅ 105 Pa
1,8 9
2p
105 ⋅ 1
p2 = = 5 ⋅ 105 Pa
0, 2

F trebuie să acţioneze spre compartimentul cu presiunea mai mare. 1p
b p1S + F = p2 S ⇔ F = S ( p2 − p1 ) p1S + F = p2 S ⇔ F = S ( p2 − p1 ) 1p 3p
F = 133,(3) N 1p
pV
= p1 'V1 ' ⇔ p =
⋅ l p1 '(l + 2h)
pV
= p2 'V2 ' ⇔ p=
⋅ l p2 '(l − 2h)
2p
c. mg 4p
p1′S + mg = p2′ S ⇔ p2′ = p1′ +
S
5
p1′ = 105 Pa
6
2p
6,25 5
p2′
= 10 Pa
6
p ⋅l
l + 2h =' 1p
p1
1  p ⋅l 
=
d. h  − 1 1p 4p
2  p1′ 
h = 0,1m = 10 cm 1p
Pistonul se va stabili la 40cm de capătul inferior al cilindrului. 1p

42
3p
a. Reprezentarea corectă a graficului 4p
Notarea corectă a stărilor 1p

b. ΔU = 0, pentru că procesul este ciclic 3p 3p
V2
Q12 =νRT1 ln =p1V1 ln e =
600 ⋅ 2,7 =
1620 J
V1
1p
5 5 5
Q23= νC p (T3 − T2 =
) (νRT3 − νRT2 =
) (νRT3 − νRT1=
) V1 ( p2 − p1 )
2 2 2
V1 V
p1V1 =p2V2 ⇒ p2 =p1 =3e ⋅ 105 1 =3 ⋅ 105 Pa
V2 eV1
c. 2p 5p
5
Q23 = 2 ⋅ 10−3 ⋅ 3 ⋅ 105 (1 − 2,7) =−1500 ⋅ 1,7 =−2550J
2
3 3 3
Q31 = νCV (T1 − T3 ) = (νRT1 − νRT3 ) = ( p1V1 − p2V1 ) = V1 ( p1 − p2 ) Q31 = 1530 J 1p
2 2 2
Q = 1620 − 2550 + 1530 = 600 J 1p
∆U = Q − L 1p
d. L=Q 1p 3p
L = 600J 1p
43
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. a 3
3. d 3
4. b 3
5. d 3
U1 = I1R1 ⇒ I1 = 1A
2p
U 2= I 2 R2 ⇒ I 2= 0,75A
a. 4p
 E I1 ( R1 + r )
=
= ⇒E
( R2 =
− R1 ) I1I 2
6V
 2p
 E I 2 ( R2 + r )
= I1 − I 2
 E I1 ( R1 + r )
=
 ⇒ I1 ( R1 + r=
) I 2 ( R2 + r ) 2p
 E I 2 ( R2 + r )
=
b. I 2 R2 − I1R1 U 2 − U1 4p
= r = 1p
I1 − I 2 I1 − I 2
r= 2 Ω 1p
l 15
R fir = ρ ⋅ = 0,12 ⋅ 10−6 =6Ω 2p
S 0,3 ⋅ 10−6
c. 4p
E 6
I= = = 0,75A, q = I ⋅ ∆t = 0,75 ⋅ 60 = 45C 2p
R fir + r 8
R fir
−1
R fir R fir R0 2p
R= R0 (1 + αt ) ⇒ 1 + =
αt αt
,= − 1 ⇒=t
d. fir
R0 R0 α 3p
t = 40 C 1p
Es
Is = 1p
R + rs
Es = 10 E 1p
a. 4p
rs = 10r 1p
4
I=
s = 1,33 A 1p
3
44
Ep
Ip = 1p
R + rp
r
rp = 1p
10
b. 4p
E
10
Ep =
= r E
1
1p
10
r
I p = 0,5A 1p
U= E − Isr 1p
1
U2 = I pR 1p
c. 4p
U1  1 V 1p
U 2 = 3,5V 1p
R R
η1 = , η2 = 1p
R + rs R + rp
d. 3p
7 35 2p
η1 =  25,92% , η2 =  97,22%
27 36
45
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. c 3
3. c 3
4. c 3
5. a 3
a. 4p 4p
sin i = n sin r 1p
n sin r ' = sin i ' 1p

b. 4p
r = r ', alterne interne 1p
Din relaţiile anterioare rezultă i = i′ = 60°. 1p

Deviaţia δ = BC
1p
sin i = n sin r
3 1p
sin i 2 1
c. sin
= r = = 4p
n 3 2
r= 30° 1p
AD
BC =AB ⋅ sin(i − r ) = ⋅ sin(i − r )  0,58 cm 1p
cos r
AD
AB = 2p
d. cos r 3p
AB  1,15cm 1p
46
c
hν= L + Ec max ⇔ h = L + eU stopare
λ
c
h = L + eU s1 2p
λ1
c
h = L + eU s2
λ2
a. ãderea
Prin sc celor douã ecuaþii rezultã 5p
1 1
Prin scăderea celor două ecuaţii rezultă hc( − )= e(U s2 − U s1 )
λ 2 λ1
2p
e(U s2 − U s1 )λ1λ 2
h=
c(λ1 − λ 2 )
h=6,6 ⋅ 10−34 J ⋅ s 1p
c
L h
= − eU s1 2p
λ1
b. 3p
−19
L =⋅
6,1 10 J=
3,8 eV 1p
L
hν 0 = L ⇔ ν 0 = 2p
c.
h 3p
ν 0 0,924 ⋅ 1015 Hz
= 1p
2
mvmax
eU s = 1p
2
2eU s
vmax = 1p
d. m 4p
v1=
max 0, 48 ⋅ 106 m/s 1p
v2=
max 0,66 ⋅ 106 m/s 1p
47
TESTUL 7
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b.
Reprezentăm grafic forţa F = f (x):
x= 0 m ⇒ F = 8 N
x= 4 m ⇒ F = 0 N
3
Lucrul mecanic este egal cu aria trapezului format de graficul forţei între x1 şi x2 :
(6 + 2) ⋅ 2
=L = 8J
2
kx 2 mv 2 kx 2
2. c. Aplicăm legea conservării energiei mecanice: Ei = E f ⇒ = ⇒ v= = 2 3
2 2 m
d
a. Viteza medie: vm = (1)
t
Notăm cu: v2 = v şi v1 = nv
d d d d
Avem: = v1 ⋅ t1 ⇒ = nv ⋅ t1 şi = v2 ⋅ t2 ⇒ = v ⋅ t2
2 2 2 2
d d
3. Rezultă timpii de mişcare: t1 = şi t2 = 3
2nv 2v
Iar timpul total: t= t1 + t2
d 2nv ( n + 1) v=
m
Înlocuind în (1) rezultă: v= ⇒ v= v
⇒= 36 km/ h
m
d d m
n +1 2n
+
2nv 2v
Rezultă: v=
1 2=v 72 km/ h şi v2= v= 36 km/ h
4. a 3
5. d 3

Distanţa parcursă este egală cu aria de sub graficul vitezei: d = d1 +d2
km km 1 1 2p
v1 = 20 v2 = 40 = t1 30= min h= t2 15min
= h
a. h h 2 4 4p
d1 = 10 km, d2 = 10 km 1p
Rezultă: d = 20 km 1p
d
Viteza medie: vm = 2p
t
b. 3 4p
km, t 45min
Unde: d = 20 = = h 1p
4
Rezultă: vm = 26,6 km/h 1p
t1 = 30 min, d1 = 10 km; t2 = 15 min, d2 = 10 km 2p
c. 4p
Reprezentarea graficului mişcării 2p
mv 2 mv2 2
Energiile cinetice corespunzătoare celor două viteze sunt: Ec1 = 1 Ec2 =
Ec2 v2 2 2 2 2p
Rezultă: = 2
d. Ec1 v1 3p
Ec2
=4 1p
Ec1
48

Reprezentarea corectă a forţelor. 1p
Teorema variaţiei energiei cinetice pe planul înclinat: L ⇒ ECB − Eco = LG + LF + LN

∆Ec = f1 1
a. h 4p
Lungimea planului înclinat l = iar LN1 = 0 2p
sin α
Rezultă: ECB = mgh − μmgl cos α = mgh (1 − ctg α)
ECB = 32 J 1p
LF = LF + LF =μmg(h ctg α + d ) 2p
f f1 f2
b. 3p
Rezultă: LF = − 20 J. 1p
f
Teorema variaţiei energiei cinetice pe planul orizontal:
ECC − ECB =LG + LF f + LN2 1p
2
LN2 = 0 şi LG = 0 , rezultă: E=
CC ECB − µmgd
= 20 J 1p
c. 4p
Din legea conservării energiei mecanice rezultă: ECC = mghmax 1p
E
Rezultă: h=
max =
CC
1m 1p
mg
Aplicăm legea conservării energiei cinetice între punctele C şi D: ECC + EPC = ECD + EPD 1p
EPD mgh1 5mgh1

d. dar EPC = 0 iar ECD = ECC = + mgh1 = 2p 4p
4 4 4
Rezultă: h1 = 0,8 m. 1p
49
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b 3
2. c 3
3. b 3
3 3
b. Scriem formula variaţiei energiei interne: ∆U =
νCV (T2 − T1 ) =
ν R(T2 − T1 ) =ν
( RT2 − νRT1 )
4. 2 2 3
3
∆U
Din ecuaţiile de stare: p1V1 = νRT1 şi p2V2 = νRT2 , rezultă: = ( p2V2 − p=
1V1 ) 600 J
2
5. c 3
Relaţia dintre temperaturi este: T2= T1 + fT1 ⇒ T2 = T1 (1 + f ) = 1, 2T1 = 360 K 2p
p1 p2
a. Din legea procesului izocor: = ⇒ p2 = 1,2 p1 1p 4p
T1 T2
N
p2 = 12 ⋅ 105
m2
1p
p1 p p T
Legea procesului izocor: T1
= max ⇒ Tmax = max 1
Tmax p1 2p
b. 4p
Tmax
= 2=T1 600K 2p
Relaţia dintre densitatea gazului în starea (1) şi densitatea gazului în condiţii normale:
ρ0 p1T0
ρ1= = 9,1ρ0 2p
p0T1
c. 3p
ρ1 =0,819 kg/m3 1p
m1 m2
Din ecuaţiile de stare: p1V = RT1 şi p1V = RT2 ⇒ m1RT1 =
m2 RT2 1p
µ µ
m=
2 m1 − ∆m rezultă: m1T
=1 ( m1 − ∆m)T2 1p
d. m1 4p
T2 1, 2T1 ⇒ ∆
= =m 1p
6
m1 = ρ1V = 8,19 ⋅ 10−3 kg ⇒ ∆m = 1,365 ⋅ 10−3 kg 1p

1→2 proces izoterm, 2→3 proces izobar 3→1 proces izocor 1p
a. 3p
2p
50
V
Legea procesului izoterm: p1V1 = p2V2 , dar p2 = 2 p1 ⇒ V2 = 1p
1
2
V2 V3
b. Legea procesului izobar: = , cum T2 = T1 şi V3 = V1 ⇒ T3 =
2T1 1p 4p
T2 T3
Ecuaţia de stare pentru starea iniţială: p1V1 =υRT1 ⇒ T1 =

144, 4K 1p
T2 2=
= T1 288,8K 1p
Cp R 3
∆U1→3 =
υCv (T3 − T1 ) =
γ
Cv
⇒ C=
v = R
γ −1 2
2p
c. 4p
3 3 3
∆U1→3 = υR (2T1 − T1 ) = υRT1 = p1V1 =1800 J 2p
2 2 2
| Q2 |
η = 1− 1p
Q1
Q1 ==
Q2→3 υCp(T3 − T2 )
γR 5
Cp
= = R 1p
γ −1 2
d. 4p
5
Rezultă: Q1 = υRT1 =2,5 p1V1
2
V1 3
| Q2 =| | Q1→2 + Q3→1 =| υ RT1 ln + υ Cv (T3 − T1 )= υ RT1 ln 2 + υ RT1= p1V1 (ln 2 + 1,5)= 2,193 p1V1 1p
V2 2
η =12,2% 1p
51
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. c 3
3. d 3
4. d 3
c. Avem relaţia dintre tensiuni: E = U + Ir
5. 3
Din grafic: I = 0 A, rezultă E = U = 6 V; U = 0 V, I = 4 A; rezultă r = 0,75 Ω

Din grafic: P1= 80 W, I1 = 4A 1p
P1
a. Utilizând formula P1= I12 R1 rezultă R1 = 2p 4p
I12
R1 = 5 Ω 1p
Prin legarea celor două rezistenţe în serie, rezultă rezistenţa echivalentă a circuitului exterior: Re = R1 + R2= 8 Ω 2p
E
b. Aplicând legea lui Ohm pe întregul circuit, determinăm intensitatea electrică:
= I = 2A 1p 4p
Re + r
Puterea electrică pe R2 este: P2= I2 R2 = 12 W 1p
Re
Randamentul circuitului este: η = 2p
Re + r
c. 3p
η =80% 1p
Condiţia ca sursa să debiteze o putere maximă este: Re = r′ ⇒ r′ = 8 Ω 2p
d. E 2
4p
Puterea maximă: Pmax
= = 12,5 W 2p
4r '
Reprezentarea circuitul electric echivalent

1p
a. 5p
R
RV R
Rezistenţa echivalentă a circuitului exterior este: R p= 2 = 1Ω
R
Re = + R p =3 Ω
2 2p
RV +
2
E
Intensitatea curentului electric prin ramura principală a circuitului este:
= I = 5A 1p
Re + r
Tensiunea indicată de voltmetru: UV = IRp UV = 5 V 1p
Puterea electrică pe circuitul exterior: P = I 2 Re 2p
b. 3p
P = 75 W 1p
Puterea totală a sursei: PE = EI 2p
c. 3p
PE = 100 W 1p
Re
Randamentul circuitului: η = 2p
d. Re + r 4p
η = 75% 2p
52
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c. Relaţia dintre energia cinetică maximă a electronilor emişi şi tensiunea de stopare este:
EC max = eU S ⇒
mVmax 2
= eU S ⇒ Vmax =
2eU S 3
2 m
2. b 3
3. a 3
4. c 3
a. Determinăm convergenţa lentilei subţiri biconcave ţinând cont de semnele razelor de curbură:
R1 = − R 1 1 1 1 2(n − 1)
5. ⇒C =(n − 1)( − )=(n − 1)(− − ) =− =−5m −1 3
R2 = + R R1 R2 R R R

Deoarece avem o imagine reală, rezultă că avem o lentilă convergentă. 1p
a. 3p
Realizarea corectă a mersului razelor pentru construcţia imaginii prin lentilă 2p
Mărirea liniară transversală este β = −4 1p

b. y
3p
Din β =2 ⇒ y2 =
−4 y1 ⇒ y2 =
−20cm 2p
y1
Din reprezentarea grafică observăm: d =− x1 + x2 1p
x2
Cum β = = −4 ⇒ x2 = −4 x1 ⇒ d = −5 x1 2p
c. x1 4p
d
x1 =− = −16cm
5 1p
x2 =−4 x1 =64cm
1 1 1 xx ( −16) ⋅ 64
Utilizăm formula lentilelor subţiri: − = ⇒ f = 1 2 = = 12,8 cm 2p
x2 x1 f x1 − x2 −16 − 64
1 R
d. =
Distanţa focală pentru lentila biconvexă este: f = 1 1  2(n − 1) 2p 5p
(n − 1) − (− )
 R R 
R = 2(n − 1) f = 12,8 cm 1p
53

Reprezentarea mersului razei de lumină
a. 3p 3p
π
i= − α= 30° 1p
2
b. Legea refracţiei în punctul de incidenţă (naer = 1) : sin i = n sin r 1p 3p

sin i 3
⇒ sin r =
n
sin r =
8
1p
x OI + AB
Mărimea umbrei este: = 1p
h h h
tg =
α ⇒ OI
= = = 1,038m 1p
OI tg α 3
c. 5p
AB sin r
În triunghiul IAB: tg=r ⇒ AB =H ⋅ tg r =H =0,809 m 2p
H 1 − sin 2 r
Rezultă: x = 1,847 m 1p
Reprezentarea razelor:
SI = raza incidentă
IR = raza refractată
1p
IR′ = raza reflectată
d. 4p
Deoarece raza IR′ este perpendiculară pe IR ⇒

⇒ r′ + r = 90°, dar i = r ′ ⇒ r= 90° − i 1p
Aplicând legea refracţiei (naer = 1) : sin i= n sin r ⇒ sin i= n sin (90 − i )


4 2p
sin (90° − i )= cos i ⇒ tg i= n= = 1,33
3
⇒i= 53
54
TESTUL 8
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a . 3
2. d. 3
3. a. 3
4. b. 3
5. a. 3

G 1 = m 1g 1p
a. G 2 = m 2g 1p 3p
rezultat final: G1 = 2 N; G2 = 3 N 1p
Aplicând principiile mecanicii clasice pentru cele două corpuri se obţin relaţiile: m2g − T = m2a 1p
T − m1g = m1a 1p
b. g ( m2 − m1 ) 4p
Adunând relaţiile anterioare se obţine: a = . 1p
m1 + m2
rezultat final: a = 2 m/s2 1p
Din relaţiile de la punctul anterior se poate scrie: T = m1(a + g) 1p
2m1m2 g
c. T= 2p 4p
m1 + m2
rezultat final:T = 2,4 N 1p
Fe = k ⋅ ∆l 2p
d. 2T 4p
∆l = 1p
k
rezultat final: ∆l =4,8 cm 1p
LFf = − Ff · l 1p
x
Ff = μN = μmg cos α cos α = ;=
x l 2 − h2 1p
a. l 3p
rezultat final: LF f = −µmg l 2 − h 2 ; LF f = −2700 J 1p
∆Ec =
Ltotal 1p
mv 2
∆Ec = = LG + LF LG = mgh 1p
2 ; Ltotal ; f
b. 4p
=v 2 g ( h − µl cos α ) 1p
rezultat final: v = 6 5m / s  13,4 m/s 1p
55
Lutil
η= Lutil = mgh Lconsumat= F ⋅ l 1p
Lconsumat
F = Ff + Gt = µmg cos α + mg sin α 1p

c. 4p
1 x
η= ctg α = 1p
1 + µ ctg α h
rezultat final: η =71, 4% 1p
∆Ec' =
L'total 1p
mv 2 Ltotal = LF f ' 1p
∆Ec =−
2
d. 4p
mv 2 v2
= µmgd d= 1p
2 2µg
rezultat final: d = 30m 1p
56
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. d 3
3. d 3
4. a 3
5. c 3
p1V1 = νRT1 1p
νRT1
a. V1 = 1p 3p
p1
V1  8,31 ⋅10−3 m3 1p
V1 V2
Legea procesului izobar: = 2p
T1 T 2
b. TV 4p
T2 = 1 2
1p
V1
1p
rezultat final: T2 = 360K
∆ρ = ρ2 − ρ1 1p
m m
c. ρ1 = ρ2 = 2p 4p
V1 V2
3 1p
rezultat final: ∆ρ = −0,64 kg/m
L12 =p1∆V =υR (T2 − T1 ) 1p
5
L23 = −∆U12 = −υCV (T1 − T2 ) CV = R 1p
d. 2 4p
7
Ltotal =L12 + L23 = υR (T2 − T1 ) 1p
2
rezultat final: Ltotal = 1750 J 1p
57
N
n1 = 1p
V1
a. N 3p
p1V1 = νRT1 υ= 1p
NA
p1 N A
rezultat final: n1 = n1  24 ⋅1024 m −3 1p
RT1
∆U123 =U 3 − U1 1p
U1 = νCV T1 U 3 = νCV T3 1p
b. 4p
νCV (T3 − T1 )
∆U123 = 1p
7
rezultat final: ∆U123  1, 25 ⋅10 J 1p
V4
L3-4 = νRT3 ln 1p
V3
Legea procesului izoterm: p3V3 = p4V4 1p

c. 4p
p 1p
L3-4 = νRT3 ln 3 L34 = νRT3 ln 2
p4
rezultat final: L34  0,46 ⋅107 J 1p
Qcedat = Q4-1 1p
Q4-1 =
νC p (T1 − T4 ) 1p
d. 4p
C p = CV + R = 4 R 1p
rezultat final: Qcedat 4νR(T1 − T4 )

= Qcedat  −1,7 ⋅107 J 1p
58
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. a 3
3. d 3
4. a 3
5. d 3
R0 R
Rp = 2p
R0 + R
a. 4p
Re= R + R p 1p
rezultat final: Re= 9Ω 1p
E
Intensitatea curentului electric prin acumulator este: I = 1p
Re + r
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pe un ochi de reţea se obţine: E = I ( r + R ) + I A R0 1p

b. 4p
E − I (r + R)
IA = 1p
R0
rezultat final: I A = 0,4 A 1p
UV = Re I 1p
c. u= r ⋅ I 1p 4p
2p
rezultat final: UV = 18 V ; u = 2V
E
I A' = 1p
r
d. UV' = 0 1p 3p
rezultat final: I A' = 20 A

1p
P=
1 R1 ⋅ I12 P=
2 R2 ⋅ I 2 2 1p
E E
I1 = I2 = 1p
a. R1 + r R2 + r 4p
r2
Egalând cele două puteri se obţine: R1 ⋅ R2 = 1p
rezultat final: r= 6 Ω 1p
59
E
I sc = 2p
b. r 3p
rezultat final: E = 120 V 1p
Pext Rs
=η = 2p
Ptotala Rs + r
c. 4p
R=
s R1 + R2 1p
13 1p
rezultat final: η
= = 68, 4%
19
E2
Pmax = 2p
d.
4r 4p
R=r 1p
rezultat final: Pmax = 600 W; R = 6 Ω 1p
60
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a. 3
2. d. 3
3. c. 3
4. b. 3
5. b. 3
1 1
C1 = f1 = 2p
f1 C1
a. 3p
rezultat final: f1 = 25 cm 1p
reprezentarea grafică a imaginii 2p
b. 4p
rezultat final: imaginea este reală, răsturnată şi mai mare decât obiectul 2p
1 1 1
− = 1p
x 2 x1 f1
c. y2 x2 4p
=
β = 1p
y1 x1
rezultat final: x2 = 150 cm; y2 = −10 cm 2p

1 1 1
= + 1p
fs f1 f 2
d. 1 1 1 4p
− = 1p
x '2 x1 f s
rezultat final: x2′ = −75 cm 2p
a. reprezentarea graficului 3p 3p
hν= Ec + Lext 2p
b. 4p
rezultat final: =
Lext 3,32 ⋅10−19 J 2p
Lext = hν 0 2p
c. 4p
rezultat final: ν 0 = 5 ⋅1014 Hz . 2p
Ec = e ⋅ U s 2p
d. 4p
rezultat final: Us = 0,4 V 2p
61
TESTUL 9
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
Fl0
1. a. ∆l = 3
E ⋅ s0
m
∆v 4 s m
2. c. a = ⇒ a= = 2 2 3
∆t 2 s s
F = m⋅a ⇒ F = 2 N
 
b. L= F ⋅ d
3. 3
[ L] = 1N⋅m = 1J
P
d. P = F ⋅ v ⇒ F =
v
4. 3
55 ⋅103
=F = 2750 N
20
b. Condiţia de deplasare cu viteză constantă impune:
5. µmg 3
F cos α = µ( mg − F sin α) ⇒ F =
cos α + µ sin α

x2,4 = Aria subgraficului [2,4] 1p
a. x2,4 = 3 · (4 − 2) 1p 3p
x2,4 = 6 m 1p
m
∆v (3 − 1) m
a = ∆v ⇒ a = s ⇒ 2p
(3 − 1) ss ⇒
b. a = ∆t ⇒ a = (2 − 1)
4p
∆t (2 − 1) s
m
a = 2 m2
a = 2 s2 2p
s
xtotal = x01 + x12 + x24

xtotal = x01 + x12 + x24
1p
xtotal = x01 + x12 + x24 m
xxx01 = v ⋅ ∆t ⇒ x+ =x 1 m ⋅1s = 1 m
total = x01 + x12 01
01 = v ⋅ ∆t ⇒ x01 = 1 m
24 s ⋅ 1s = 1 m
1p
x01 = v ⋅ ∆t ⇒ x01 = 1 m s ⋅1s = 1 m
xx= = v ⋅ ∆ t ⇒ x = s ⋅1s(3= +
1 x= 1)1
01 Aria trapez 01 ⇒ (3 +11)1
m
= 2m
c. x= 12
12 Aria trapez ⇒ xs12
=12 =
(3 +21)1 2m 5p
x=
xx=
Aria trapez ⇒ x=
v ⋅ ∆t trapez
⇒ x24 =⇒3x= (3 +21)1
=
⋅ 2 = 6 m2 =
2m 1p
24 = Aria
12 12
x1224 = v ⋅ ∆t ⇒ x24 = 3 ⋅122 = 6 m2 2m
x24 = v ⋅ ∆t ⇒ x24 = 3 ⋅ 2 = 6 m
total = 9 m
xx24
total= =v9⋅ ∆mt ⇒ x24 = 3 ⋅ 2 = 6 m
xtotal = 9 m 2p
xtotal = 9 m
x
vm = xtotal 2p
vm = Atotal
d. Atotal
total 3p
9 m
vm= 9= 2, 25 m
vm= 4= 2, 25 s 1p
4 s
62

Considerând nivelul 0 de energie potenţială gravitaţională la baza planului înclinat: EpA = 0 1p
2
m v
a. ⇒ E A =E p A + EcA =0 + m00 v 02 1p 3p
⇒ E A =E p A + EcA =0 + 2 0
2
E A = 0,8 J
E A = 0,8 J 1p
EAplicând Lteorema de variaţie a energiei mecanice rezultă: EB − E A =

LF f AB 1p
B − EA = F
EB − E A = LF ff AB
EB − E mv
A = L2 AB
h mv0 2
h
F
mgh − mv00 2 =f AB−µmg h ⋅ cos α mgh − = −µmg ⋅ cos α 1p
mgh − mv20 2 = −µmg sinh α ⋅ cos α 2 sin α
mgh − 2 = −µ mg sin α ⋅ cos α v0 2
v2
b. ⇒ h =2 v00 2 sin α ⇒h= 4p
⇒ h =  vµ 2 cos α   µ cos α 
2 g 1 + µ 0 cos α 2 g 1 +  1p
⇒h=   sin α 
2 g 1 + µsin cosαα 
2 g 1 + sin α  h = 0,56 m
h = 0,56 m sin α 
h = 0,56 m
h = 0,56 m 1p
E pB =
E mgh 2p
pB = mgh
c. 4p
E pB =
E 0,56 JJ
= 0,56 2p
pB
Potrivit teoremei de variaţie a energiei mecanice, L = ∆Ec, rezultă: 1p
L pF f = EB − E A 2p
d. L pF f =
AB
EB − E A 4p
L pF f AB = −0, 24 J
L pF f AB =
AB
−0, 24 J 1p
63
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c. În procese izoterme, U = const. 3
J
2. d. [C ]SI = 1 3
mol ⋅ K
V2
c. L = νRT ln
3. V1 3
L = −192,9 J
b. Ordonata p
4. 3
Abscisa V
N
5. a. ν = 3
NA
m N
m= N 2p
µ = NNA
m
µ = NA
µ NA m
a. ⇒N= NA m 4p
⇒N= NA m
µ 1p
⇒N= NA µ
N N=
= µ ⋅1023 mol−−11
6,023
N N=
= A
A 6,023 ⋅1023 mol
N N=
= A 6,023 ⋅1023 mol−1 1p
µ
m0 = µ 2p
m0 = N A
b. NA 3p
⇒ m0 = 5,31 ⋅10−−23 g
⇒ m0 = 5,31 ⋅10 23 g 1p
p1 p2 p2
p = p ⇒ T2 =T1 ⋅ p2 2p
Tp11 = Tp22 ⇒ T2 =T1 ⋅ ppp12
T11 = T22 ⇒ T2 =T1 ⋅ 1
c. TT1 = 300
T2 K p1 4p
T11 = 300 K 1p
⇒ T
T1 = 2300= 600
K K
⇒ T2 = 600 K
⇒ T2 = 600 K 1p
pV = νRT 1p
pV = νRT
pV =NνRTm
νpV
= =Nν=RTm ⇒ ν= 1 mol
ν= NNA= m µ⇒ ν= 1 mol 1p
ν= NNA= m µ ⇒ ν= 1 mol
ν= N A=νRTµ ⇒ ν= 1 mol
d. ⇒ VN= µ
A νRT 4p
⇒V = νRT
p
⇒V = νRT
p 1p
⇒ V =p 3
V = 0,16 m
p3
V = 0,16 m
V = 0,16 m33
V = 0,16 m 1p
64
p1V1 = νRT1 1p
p1V1 = νRT1
pV ν = RT
νRT
Vp11V=1 ν
= RT
1 1
V1 = ν
1 1 pν1RT
RT
1 1
1p
V1 = νRT p1 1
a. T11 =
V = 27p+ 1273 =300 K 4p
T1 =27p+ 1
1
2733=300 K
T1 =
V = 27 + 273
24,93 m3=300 K 1p
V = 24,93
T1 27 273
= + m =300 K
V1 = 24,93 m33
V1 = 24,93 m 1p
V1 V2
V1 = V2 2p
T1 = V
V T
T11 = T222
T1 T T= V
⇒ 2 T ⋅ V2
b. ⇒ T22 =T11 ⋅ VV12 4p
1p
⇒ T2 =T1 ⋅ V12
⇒ T2 = 600VK
⇒ T2 = 600 K
1
⇒ T2 = 600 K 1p
L12341 = Aria12341 1p
 p 
 p1 p11  ( 2V1 − V1 )
L12341 =− 1p
 p1 p21  ( 2V1 − V1 )
L12341 =−
c.
L12341 =−  p1 2  ( 2V1 − V1 ) 4p
p 2
= p11 ⋅ V1
L12341
L12341
= p21 ⋅ V1 1p
L12341
= 2 ⋅ V1 5
L= 12 2 , 45 ⋅10 J
L=
12341
12341 12, 45 ⋅1055 J
L=
12341 12, 45 ⋅10 J 1p
νCV (T2 − T1 )
∆U1− 2 = 2p
d. νCV (T2 − T51 )
∆U1− 2 = 3p
∆U1−=2 62,325 ⋅105 J
∆U1−=2 62,325 ⋅10 J 1p
65
Subiectul I Punctaj
1. c. Rezistenţa electrică a unui conductor este direct proporţională cu lungimea sa. 3
2. a. [ρ]S.I. = 1 Ω · m 3
3. c. q = I Δt 3
4. R0 R0 11R0 3
b. Re = R0 + + =
2 3 6
U 6
5. d. R = ⇒R= = 20 Ω 3
I 0,3
RR
R= R1 + R22 R33 2p
R=
e
R1 + R2 + R3
a. e
R2 + R3 3p
R= 11 Ω
R=
e
e 11 Ω 1p
Potrivit legilor Kirchhoff:

I = I2 + I3
1p
b. 4p
R
I2R2 = I3R 3 ⇒ I3 = I2 2 1p
R3
 R 
⇒ I = I 2 1 + 2 
R3 
1p

IR3
⇒ I2 = ⇒I = 0,4 A. 1p
R2 + R3
E
=I ⇒ 2p
r + Re
c. E 4p
r
= − Re 1p
I
⇒ r =15 − 11 =4 Ω 1p
U AB = I 2 R2 2p
U AB = I 2 R2
U AB = IIR
2 R2
I2
= IR33 ⇒= I 2 0, 4 A
I 2 R2IR
= + R ⇒= I 2 0, 4 A 1p
I 2 R2 +3R33 ⇒=
d. = I 2 0, 4 A 4p
R + R
U AB= 20, 4 ⋅ 63 ⇒ U AB= 2, 4 V
U AB= 0, 4 ⋅ 6 ⇒ U AB= 2, 4 V
U AB= 0, 4 ⋅ 6 ⇒ U AB= 2, 4 V
1p
66

Din legea Joule: W = U ⋅ I ⋅ t 1p
W = U ⋅ I ⋅t
W = U ⋅ I ⋅t W
W ⇒I =
a. ⇒ I =W U ⋅t 1p 3p
⇒I = U ⋅t
U ⋅t ⇒I = 4A
⇒I = 4A W
WI=
⇒ 4A = U ⋅ I 1 ⋅t
1p
= U ⋅ I1 ⋅ t 4
4
W W
= U ⋅ IW
1 ⋅ t ⇒ I1 =
1p
⇒ 4 I1 =4U ⋅ t 4 U ⋅t
⇒ I11 =1A W ⇒ I = 1 A
1
1p
b. 4U ⋅ t Din: I= I + I 4p
1 2
⇒ I1 = 1A 1p
Din: I= I1 + I 2 ⇒ I 2 =I − I1 ⇒ I 2 =3 A
Din: I= I1 + I 2
⇒ I =I − I ⇒ I 2 =3 A
⇒ I 2 =I − I1 ⇒ I 22 =3 A 1 1p
W = Re I 22t 2p
W = Re I t
W
⇒ =ReR= I2 2
c. W⇒ Re = eI t W
I 2 ⋅T
I 1p 4p
=R 27,5 I W⋅ T
⇒e Re = I Ω2
=Re 27,5 IΩ W⋅=T P1 ⋅ t
W=
1
P1 ⋅ t 1p
=Re 27,5 Ω 1
W
W=1 P1 ⋅ t ⇒ P1 = W1 ⇒ P1 = 110 W
W= P1 ⋅ t ⇒ P1 = t1 ⇒ P1 = 110 W 2p
1
W
⇒ P1 = W1 ⇒ W= ⋅tt W
2 P1 =P2110
d. ⇒ P1 = t 1 W ⇒= P = 110 W
2 1 P2 ⋅ t
4p
W
W= 2 P2 ⋅tt ⇒ P2 = W 2 ⇒ P2 = 330 W 2p
W= P ⋅ t t2
2 2
W ⇒ P2 = t ⇒ P2 = 330 W
⇒ P2 = W2 ⇒ P2 = 330 W
TOTAL P2 = t 2 Subiectul
⇒ pentru ⇒ P2 = 330alW III-lea 15p
t
67
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
c.  c  m
1. =  = −1
m 3
ν
  SI s ⋅ s
2. d. Nr. fotoelectronilor leneşi ~ frecvenţa 3
3. c. Negativă 3
4. d. Obiectul trebuie aşezat înaintea focarului obiect pentru a obţine imaginea reală pe ecran dmin = 4 m 3
sin i 3
5. a. n = ⇒ n= 2 = 1, 41
sin r
a. 3p 3p
1 1 1
1 −1 = 1 2p
x12 − x11 = 1ff
x2 − x1 =
x2 x x= fxf1
⇒ 2
1
fx1
b. ⇒ x2 = f fx
+ x1 1p 4p
⇒ x2 = f +1x1
20
f +⋅ (=
x−50) 100
⇒ x2 20
= ⋅ (−1 50) 100 cm
⇒ x2 20
= 20⋅ (=
−−50 3 cm
50) 100
⇒ x2
= 20 = − 50 3 cm 1p
20 − 50 3
x2 y2
Din = 2p
x y
Din 12 = 12
x12 yx122
Diny2 =
⇒ =y
x1 1 yx11
c. ⇒ y2 = y1 2 1p 4p
x2 100 10
⇒ y22 ==5y1⋅ 1 = cm
3x1⋅100
(−50) 10 3
⇒ y2 =5 ⋅ = cm
3 ⋅100
( −5 0) 10
⇒ y2 =5 ⋅ =3 cm 1p
3 ⋅ (−50) 3
1 1 1
1= 1 + 1 1p
1 = 1f1 + f12
f sistem
1 = 1f1 + f12
f sistem
f sistem
1 = 2f1 + f 2
f sistem
1 = 2f1 f 2
1 = 2f
f sistem 1p
d. 1 = 2f
f sistem 4p
f sistem = ff
sistem = ff
f sistem
f sistem = 2f
f sistem = 2f 1p
f f sistem
⇒ = 2= 10 cm
⇒sistemf 2= 10 cm
⇒ f sistem
sistem = 10 cm
⇒ f sistem = 10 cm 1p
68
c
ν 0= c ⇒ 2p
ν 0= λ 0 ⇒
a. λ0 3p
3 ⋅1088
ν=0 3 ⋅10 = 5,74 ⋅1014 Hz
ν=0 522 ⋅10−−=9
9
5,74 ⋅1014 Hz 1p
522 ⋅10
c
λ =c 2p
λ =ν
b. ν 3p
3 ⋅1088
= λ 3= ⋅10 500 nm
= λ 6= ⋅1014 500 nm 1p
6 ⋅1014
Lextr = hν 0 1p
Lextr = hν 0
Lextr = hν 0 c
LextrL= h=
⇒ ν 0h c
⇒ Lextr = h λc0 1p
⇒ Lextrextr = h λc0
c. ⇒ Lextr = h6,6
λ 0⋅10−34 ⋅ 3 ⋅108 4p
⇒ Lextr = λ 0⋅10−−34
6,6 ⋅ 3−9⋅1088
⇒ Lextr =522 6,6 ⋅10−⋅3410⋅ 3−9⋅108
⇒ Lextr = 6,6 522 34
⋅10 −⋅10 ⋅ 3 ⋅10 1p
17 −9
LextrLextr
⇒ = =522
0,0379 ⋅10−⋅10
17 J−9= 3,79 ⋅10−−19 J
Lextr = 522 ⋅ 10
0,0379 ⋅10−17 J = 3,79 ⋅10−19 J
Lextr = 0,0379 ⋅10−17 J = 3,79 ⋅10−19 J
Lextr = 0,0379 ⋅10 J = 3,79 ⋅10 19 J 1p
Din
ν ecuaţia
h= L + eU Einstein: h= ν Lextr + eU s 2p
ν Lextr
h= s
extr + eU s hν − L
h=
ν Lextrh+ ν eU
− Ls ⇒ U s = extr
⇒ Us = hν − Lextr e 1p
⇒ Us = hν −eL extr
⇒ U s = e−34extr 6,6 ⋅ 10 −34 14
−19 ⋅ 6 ⋅ 10 − 3,79 ⋅ 10
−19
d. 6,6 ⋅10e ⋅ 6 ⋅1014 14
U s− =3,79 ⋅10−19 5p
U s = 6,6 ⋅10−−34 ⋅ 6 ⋅ 10 − 3,79 ⋅ 10 −19 1,6 ⋅ 10
−19
U s = 6,6 ⋅10 34 ⋅1,66 ⋅10 14 −19
⋅10 19 3,79 ⋅ 10
−−
1p
Us = 1,6 ⋅10 ⇒ U = 0,1 V
⇒ Us = 0,1 V 1,6 ⋅10 s −19
⇒ Us = 0,1 V
⇒ Us = 0,1 V 1p
69
TESTUL 10
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. a 3
3. b 3
4. c 3
5. d 3
Pentru reprezentarea corectă a forţelor ce acţionează asupra lui m1
2p
a. 4p
Pentru reprezentarea corectă a forţelor ce acţionează asupra lui m2 2p

Aplicând principiul al doilea al dinamicii:
  
(1) G2 + T= m2 a ⇒ −G2 + T= m2 a 1p
   
(2) G + G1 + T = (m1 + m)a ⇒ G + G1 − T = (m1 + m)a
Corpul de masă ( m1 + m ) coboară accelerat, iar corpul de masă m2 urcă. Din ecuaţiile (1) şi (2) se obţine
acceleraţia:
1p
(m1 + m2 + m)a = (m2 − m= (m2 − m1 + m) g mg
b. 1 + m) g ⇒ a = 4p
m1 + m2 + m 2m1 + m
respectiv tensiunea în fir
1 (m2 − m1 + m) g 2m ( m + m) g 1p
=T (m2 − m1 − m) + (m1 + m2 + m) g ⇒ T = 1 1
2 m1 + m2 + m 2m1 + m
m
rezultat final: a = 0, 2 T = 2,5N 1p
s2
4m1 (m1 + m) g
F 2=
Forţa de apăsare asupra axului scripetelui se observă din reprezentarea grafică: = T 2p
c. 2m1 + m 3p
rezultat final: F = 5 N 1p
Scriind principiul al doilea al dinamicii pentru corpul de masă m:
  
G + N = ma ⇒ G − N = ma ⇒ mg − N = ma 2p
N m( g − a )
=
d. 4p
2m1mg
N= 1p
2m1 + m
N 9,8 ⋅10−2 N
rezultat final: = 1p
70

Se aplică principiul al doilea al dinamicii, pentru a se determina acceleraţia corpului, după care din
ecuaţia de mişcare se determină înălţimea la care ajunge corpul după 6 s.
   2p
F
G + F = ma ⇒ −G + F = ma ⇒ − mg + F = ma ⇒ a = −g
m
a. 4p
at 2  F t
2
h= =  − g = 90 m 1p
2 m 2
E p = mgh rezultat final: E p = 4500 J 1p
Se calculează spaţiul parcurs după încetarea forţei, apoi înălţimea maximă atinsă de corp aplicând
ecuaţiile de mişcare:
2
F  2
F    − g  t 2p
v  − g t
= m =
m = ⇒ h' ⇒ h ' 45 m
 2 g
b. v 2 = 2 gh '  4p
hmax =h + h ' =135 m E p max = mghmax 1p
rezultat final: E p max = 6750 J 1p
mv 2
Aplicând conservarea energiei, se obţine E p max =
Ec ⇒ mghmax = 1p
2
c. 3p
v = 2 gh max 1p
rezultat final: v = 52 m/s 1p

Din momentul încetării acţiunii forţei şi până se atinge înălţimea maximă greutatea face lucru mecanic rezis-
1p
tent, apoi, până la sol, face lucrul mecanic motor:
L2 = mghmax 1p
d. 4p
L=
−mgh '+ mghmax 1p
rezultat final: L = 4500 J 1p
71
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. a 3
3. d 3
4. c 3
5. b 3

Din ecuaţia de stare se obţine:
pV = νRT 
 N1
m N1  ⇒ pV = RT
ν= = NA 3p
µ N A 
a. 4p
N1RT
V=
pN A
=
rezultat final: V 74,79 ⋅10−3 m3 1p
Din ecuaţia de stare se obţine:

m N µN 1p
ν1= = ⇒ m= 1 1
b. µ1 N A NA 2p
rezultat final: m = 84 g 1p
Pentru fiecare gaz se scrie numărul de moli ca fiind
N N 2 N1 N 3N 3p
ν1 = 1 , ν 2 = 2 = = 2ν1 respectiv ν 3 = 3 = 1 = 3ν1 .
NA NA NA NA NA
c. mamestec µ1ν1 + µ 2ν 2 + µ3ν 3 µ1 + 2µ 2 + 3µ3 5p

Masa molară a amestecului se calculează cu relaţia µ amestec= = = . 1p
ν total ν1 + ν 2 + ν 3 6
35,33 g/mol
rezultat final: µ amestec = 1p
Numărul de moli este ν total = ν1 + ν 2 + ν 3 = 6ν1 1p
ν1RT
iar volumul recipientului este V = . 1p
p
d. 4p
ν total R (T + ∆T ) 6 p (T + ∆T )
Din ecuaţia de stare p1V = ν total R (T + ∆T ) se obţine prin
= înlocuire p1 = 1p
V T
5 2 1p
rezultat final: p1= 2 ⋅10 N/m
72
Pentru reprezentare corectă
a. 3p 3p
Căldura primită pe procesul izocor Q1− 2 =νCV ∆T =νCV (T2 − T1 ) . 1p
p1V1
Se determină din ecuaţia de stare numărul de moli p1V1 = νRT1 ⇒ ν = . 1p
RT1
b. Din ecuaţia procesului izocor, unde se cunoaşte p2 = 3 p1 , se determină temperatura T2: 4p
p1 p2 1p
= ⇒ T2 = 3T1 .
T1 T2
Q1− 2 3=
p1V1 12000J 1p
rezultat final: =
Pentru a determina lucrul mecanic pe întreg ciclul se aplică primul principiu al termodinamicii
0 . Aşadar L = Q1− 2 + Q2−3 + Q3− 4 + Q4−1 . 1p
∆U = Q − L şi se ţine cont de faptul că într-un proces ciclic ∆U =
Pentru procesul izoterm din ecuaţia procesului se determină V3:
pV 3 1p
p2V2= p3V3 ⇒ V3= 2 2 = V2
p3 2
,
după care se calculează căldura schimbată de gaz cu mediul ca fiind
V 3 1p
c. Q2−3 =νRT2 ln 3 = 3 p1V1 ln =4800 J 5p
V2 2
p4T3 3
=
Temperatura în starea 4 este T4 = T1 , iar căldura schimbată de gaz cu mediul în procesul izo-
p3 2 1p
cor este Q3− 4 =
νCV (T4 − T3 ) =
−9000 J .
În procesul 4→1 Q4−1 =

νC p (T1 − T4 ) =
−5000 J 1p
rezultat final: L = 2800 J
L L
Din relaţia de definiţie a randamentului
= η = 1p
d. Q primit Q1− 2 + Q2−3 3p
rezultat final: η =0,16 2p
73
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. b 3
3. b 3
4. c 3
5. d 3
E E
Din formula de definiţie a dacă intensităţii curentului de scurtcircuit I sc = ⇒r= 2p
r I sc
a. 3p
r 1, 2 Ω
Rezistoarele R3 şi R4 sunt legate în serie, R34= R3 + R4 . 1p
R2 ( R3 + R4 )
Gruparea este în paralel cu R2, având rezistenţa echivalentă R234 = . 1p
R2 + R3 + R4
b. 4p
Cele trei rezistoare sunt înseriate cu R1 şi R5.
R ( R + R4 ) 1p
Rezistenţa echivalentă a grupării de rezistoare este Re =
R1 + 2 3 + R5
R2 + R3 + R4
Re 8,4 Ω
E
Din legea lui Ohm se obţine curentul prin circuit I = şi tensiunea la bornele grupării de rezistoare 1p
Re + r
U = IRe .
Rezistoarele R1 şi R5 sunt străbătute de acelaşi curent I, dar au tensiuni diferite la borne U1 respectiv U5. Ten-
siunea la bornele rezistorului R2 este egală cu tensiunea la bornele grupării de rezistoare R3 şi R4, curenţii pe 1p
c. ramuri fiind însă diferiţi, suma lor fiind I '+ I '' =
I 4p
U 2 I=
= ' R2 I ''( R3 + R4 ) 1p
U = U1 + U 2 + U 5 = I ( R1 + R5 ) + I ' R2
I ( Re − R1 − R5 )
I'= rezultat final: I ' = 0,75 A 1p
R2
Curentul pe ramura ce conţine rezistorul R3 este I ''= I − I ' 1p
d. iar tensiunea la bornele lui va fi U 3 = I '' R3 2p

4p
rezultat final: U 3 = 1 V 1p
74
Căldurile disipate pe cei doi rezistori sunt W1 = UI1t respectiv W2 = UI 2t .

Cum energia totală reprezintă suma dintre energiile disipate pe cele două rezistoare şi se cunoaşte raportul 2p
W
acestor energii se poate scrie W = W1 + W2 = 3W1 ⇒ W1 = .
a. 3 4p
W1 W W2 2W
Prin înlocuire se obţine =
I1 = I2 =
şi =
Ut 3Ut Ut 3Ut 2p
rezultat final: I1 = 0,67 A şi I 2 = 1,33 A
U U
U R=
Din legea lui Ohm= 1 I1
şi R1
R2 I 2 se determină valorile rezistenţelor= , R2
 18Ω=  9Ω . 2p
I1 I2
b. R1R2 4p
Cele două rezistoare fiind legate în paralel, rezistenţa echivalentă se calculează cu relaţia R p = 1p
R1 + R2
rezultat final: R p= 6 Ω 1p
W1 W2
P1 R=
Puterile consumate în circuitul exterior vor fi = 1 I1
2
P1 R=
= 2
2I2
2p
c. t t 4p
rezultat final: P1 = 8 W şi P1 = 16 W 2p
Rp Putil Rp E
Randamentul circuitului se poate calcula fie cu relaţia η = , fie=
cu η = 2p
d. Rp + r Pconsumat EI 3p
75
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. c 3
3. a 3
4. d 3
5. a 3
y2 x2 x
Imaginea fiind micşorată şi reală β = = < 0 ⇒ 2 = −4 ⇒ x2 = −4 x1
y1 x1 x1 2p
a. Distanţa obiect –ecran este d =− x1 + x2 . 4p
2p
rezultat final: x1 = −25 cm şi x2 = 100 cm
Convergenţa sistemului se determină ca suma convergenţelor celor două lentile.
1 1 1 1p
Pentru determinarea convergenţei lentilei L1 se scrie legea lentilelor, C1 = = − =δ 5
f1 x2 x1
b. 3p
1p
Convergenţa sistemului format de cele două lentile este C= C1 + C2 .
rezultat final: C = 2δ 1p
1
Dacă lentilele sunt alipite lentila echivalentă are distanţa focală F= = 50 cm . 1p
C
1
Utilizând formula lentilelor = 1 1
− 1p
c. F x ''2 x1 4p
Fx1
se obţine poziţia imaginii finale date de sistem x ''2 = . 1p
F + x1
rezultat final: Imaginea finală este reală. x ''2 = 16,6 cm 1p
1
Dacă a doua lentilă va avea convergenţa C '2 = 3δ , atunci distanţa focală a sistemului devine F=' = 12,5 cm 1p
C'
F ' x1
d. =
iar imaginea se va forma la distanţa X2 = 25 cm . 1p 4p
F '+ x1
D X 2 − x ''2 .
Deci imaginea finală se depărtează de sistemul de lentile cu = 1p
rezultat final: D = 8,4 cm. 1p
hc
Pentru: ε = hν = 1p
λ
ε
a. rezultat final: ν= = 8,3 ⋅1014 Hz 1p 3p
h
hc
λ
= = 360 ⋅10−9 m 1p
ε
76
Legea conservării energiei h=

ν Lext + Ec 1p
mv 2
ε Lext +
se scrie în condiţiile date sub forma = , 1p
b. 2 4p
2 ( ε − Lext )
de unde se determină viteza fotoelectronilor emişi v = v 7,1 ⋅105 m s
. Rezultat final: = 2p
m
ε Lext + eU s
Legea conservării energiei = 1p
c. ε − Lext 3p
de unde se obţine U s = 1p
e
1p
rezultat final: U s = 1,44 V
ε Lext + Ec se obţine energie cinetică a fotoelectronilor emişi în condiţiile
Din legea conservării energiei =
1p
date iniţial Ec = ε − Lext .
Dacă lungimea de undă a radiaţiei incidente devine un sfert din lungimea de undă de prag se poate scrie
λ 1p
λ1 = 0 (1).
4
hc hc
Din lucru mecanic de extracţie Lext = hν 0 = se determină lungimea de undă de prag ca fiind λ 0 = (2).
d. λ0 Lext 5p
1p
hc
Din (1) şi (2) se obţine λ1 = .
4 Lext
hc
= Lext + Ec1 ⇒ 4 Lext = Lext + Ec1 ⇒ Ec1 = 3Lext
λ1 1p
Variaţia de energie cinetică a fotoelectronilor emişi va fi ∆E=
c Ec1 − E=
c 4 Lext − ε
−19 1p
rezultat final: ∆Ec= 7,29 ⋅10 J
77
TESTUL 11
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
m ⋅ v2 m2
1. b. =1kg ⋅ = kg ⋅ m 2 ⋅ s −2 3
2 SI
s2
2. b. 3
( B + b) ⋅ h
3. c. L=t L1 + L2 Adrept = L ⋅ l = 120 J Atrapez = = −60 J ; Lt = 60 J 3
2
m
4. b. Ec − Ec0 =Gt ⋅ l ; =
v 2 ⋅ g ⋅ sin α ⋅ =
h 10 3
s
L m⋅ g ⋅h
5. b. a = 0 Ft = G P
= = = 10 KW 3
∆t ∆t
Pentru reprezentarea corectă şi completă a forţelor
1p
a. 4p
Pentru fiecare corp în parte putem scrie:

m1: T − µm1g = m1a
m2: m2g − T = m2a 2p
m2 ⋅ g − µ ⋅ m1 ⋅ g g ⋅ (m2 − µ ⋅ m1 )
Adunând relaţiile
= obţinem : a =
m1 + m2 m1 + m2
Rezultă: a = 6 m/s2. 1p
Din expresia scrisă pentru m2 T = m2 ⋅ ( g − a ) 2p
b. 3p
Rezultă: T = 1,6 N 1p
Sistemul se deplaseaza cu viteză constantă, deci:
2p
v = ct a = 0 T1 − Ff1 =
0 −T1 + G2 =

0

G2 = Ff1
c. m2 − µ ⋅ m1 4p
Se obţine expresia masei suplimentare: m2 ⋅ g =µ(m + m1 ) ⋅ g m= 1p
µ
Rezultă: m = 1,8 kg 1p
Noua tensiune în fir va fi: T ' − F =

0 T ' = m2 ⋅ g = 4 N
1p
d. 4p
F'
Forţa din scripete se calculează cu relaţia: =
2 2 2
T ' + T ' + 2 ⋅ T ' ⋅ cos90
=° T' 2 2p
' 1p
Rezultă: F = 5,64 N
78
Energia totală a schiorului: Et A = EcA + E pA = m ⋅ g ⋅ h 2p

a. 3p
Rezultă: Et A = 42500 J 1p
Aplicând teorema de variaţie a energiei cinetice, ∆Ec =

Lt 1p
m ⋅ vB 2 m ⋅ v A 2
− LG LF f
=+
2 2 1p
b. 4p
m ⋅ vB 2
LF f
Obţinem: = − m⋅ g ⋅h 1p
2
Rezultă: LF f = −15937,5 J 1p
Din expresia lucrului mecanic al forţei de frecare: LF f = − Ff ⋅ d = −µ ⋅ m ⋅ g ⋅ cos α ⋅ d 1p
h
Conform desenului, distanţa parcursă se exprimă: d = 1p
sin α
c. 4p
LF f
Obţinem: µ = 1p
− m ⋅ g ⋅ h ⋅ ctg α
Rezultă: µ =0, 216 1p

Aplicăm teorema de conservare a energiei totale:
2p
E=
tA E=
tC EtB E=
tA EPC + ECC EPC = ECC Et A = 2 ⋅ EPC
d. Et A 4p
Obţinem: h1 = s 1p
2⋅m⋅ g
Rezultă: h1 = 25 m 1p
79
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. Q J
d c= ⇒ c = J ⋅ kg −1 ⋅ K −1
= 3
m ⋅ ∆T SI
kg ⋅ K
m ρ ⋅ R ⋅T p ⋅µ kg
2. c p ⋅V = ⋅ R ⋅ Ts p = µ =ρ = 8 3 3
µ R ⋅T m
3. b V  T pentru p = ct 3
3 3
4. c Qv= ν ⋅ Cv ⋅ ∆T = ⋅ ν ⋅ R ⋅ (T2 − T1 )= ⋅ ( p2 ⋅ v2 − p1 ⋅ v1 )= 1,5 p1 ⋅ v1 3
2 2
5. b 3
m0 N
Pentru o moleculă de oxigen: N = 1 = 2p
µ NA
a. µ 4p
Rezultă: m0 = 1p
NA
m0 5,33 ⋅10−26 kg
Obţinem: = 1p
Pentru starea iniţială putem scrie: p1 ⋅ V1 = ν ⋅ R ⋅ T1 rezultă: T1 = p1 ⋅ V1 2p

b. ν⋅R 3p
Obţinem: T1 = 200 K 1p
Temperatura în starea 2 va fi: p2 ⋅ V2 = ν ⋅ R ⋅ T2 p2 =2 ⋅ p1 ⇒ T2 =2 ⋅ T1 1p
p ⋅µ p3 ⋅ µ
Densităţile corespunzătoare stărilor 2 şi 3 sunt: ρ2 = 2 ρ3 = 1p
R ⋅ T2 R ⋅ T3
c. 4p
ρ2 T2 2 ⋅ T1
Raportul densităţilor va fi : = = 1p
ρ3 T1 T1
ρ2
Rezultă: =2 1p
ρ3
N
Pentru starea finală putem scrie: p3 ⋅ V3= ⋅ R ⋅ T3 1p
NA
N 1p
Obţinem: 2 ⋅ p1V= ⋅ R ⋅ 4 ⋅ T1
NA
d. 4p
2 ⋅ p1 ⋅ N A
În final, obţinem: n = 1p
4 ⋅ R ⋅ T1
mol
Rezultă:=n 0,36 ⋅1026 1p
m3
80
Pentru procesul izoterm 2→3: p3 ⋅ V3 = p2 ⋅ V2 1p
2 ⋅ ν ⋅ R ⋅T
a. Rezultă: V3 =2 ⋅ V1 = 2p 4p
p1
−3
Obţinem: V3 ≈ 50 ⋅10 m
3 1p
Lucrul mecanic total efectuat de sistem asupra mediului exterior este:

V 2p
L
=t L12 + L23 L12 = 0 L23 = ν ⋅ R ⋅ T2 ⋅ ln 3
V2
b. 4p
Obţinem: L23 = 2 ⋅ ν ⋅ R ⋅ T1 ⋅ ln 2 1p
Rezultă: Lt = 6980,4 J 1p
2p
Căldura schimbată de sistem în procesul 1→2 Q12 = ν ⋅ Cv ⋅ (T2 − T1 ) = 3 ⋅ ν ⋅ R ⋅ T1
c. 3p
Rezultă: Q12 = 14958 J 1p
3 1p
Pentru starea 2, energia internă corespunzătoare este: U 2= ⋅ ν ⋅ R ⋅ T2
2
d. 2p 4p
Din procesul izocor 1→2 obţinem : T2 = 2T1 U 2 = 3 ⋅ ν ⋅ R ⋅ T1
Rezultă: U 2 = 14958 J 1p
81
Subiectul I Punctaj
1.
2
d W = R ⋅ I ⋅ ∆t R SI
J A −2 ⋅ s −1
=⋅ 3
c. R U U U ⋅ ∆t
2. = = = = 100 Ω 3
I Q Q
∆t
2 ⋅ R ⋅ R 2 ⋅ R= E 3⋅ E
3. =
b Re = I = 3
3⋅ R 3 Re + r 2 ⋅ R + 3⋅ r
4. d 3
W 1
5. c. W = R ⋅ I ⋅ ∆=
2
t I = I = 50 mA 3
R ⋅ ∆t 20
Rezistenţa internă a grupării celor două surse o determinăm din relaţia: rS= r1 + r2 rS= 2 Ω
1p
Tensiunea electromotoare echivalentă a grupării celor două surse este: Ee =2 ⋅ E =40V
a. 2R 1p 4p
Pentru întreg circuitul Re =R + = 5R / 3
3
Ee 1p
Rezultă: U1= I1 ⋅ R1 unde I1 = = 5A
Re + re
1p
Obţinem: U1 = 15 V
Scriem legile lui Kirchhoff 2p

RI=
2 2R ⋅ I3 I=1 I 2 + I 3
b. 4p
Obţinem: I1 = 3 ⋅ I 3 1p
Rezultă: I 3 = 1,66 A 1p
ρ ⋅ l1 π⋅d2 R1 ⋅ S R1 ⋅ π ⋅ d 2
Din expresia rezistenţei obţinem: R1 = S= =l1 = 2p
c.
S 4 ρ 4 ⋅ρ 3p
Rezultă: l1 = 15 m 1p
2p
Dacă între punctele A şi B se leagă un fir de rezistenţă neglijabilă Re =
R1 ⇒ Re scade ⇒ I creste
d. 4p
2⋅ E
Justificare:
= I = 6,66A ⇒ I creste 2p
R1 + rte
82
2p
= Rb ⋅ I b 2
În condiţii normale de funcţionare: P
P
a. Rezultă: Rb = 1p 4p
Ib2
1p
Obţinem: R=
b 15 Ω
1p
Din desen U
= Ub + U R
b. Pb 4p
Rezultă: U R= U − s 1p
Ib
UR
U R= R ⋅ I R= 1p
Ib
Obţinem: R= 35 Ω 1p
W= U b ⋅ I b ⋅ ∆t 1p
b
c. 2p 4p
Deci: U b ⋅ I b =
Pb Wb= Pb ⋅ ∆t
1p
Rezultă: Wb = 108 kJ
PR= R ⋅ I b 2 2p
d. 3p
1p
Rezultă: PR = 140 W
83
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
2 hν hc
1. c E = mc ⇒ mc = ⇒ p= 3
c λ
2. d 3
3
sin i n2 sin i 2
3. c = ⇒ n2 =n1 =n1 ⋅ = 3n1 3
sin r n1 sin r 1
2
1 1 1
4. c C= ⇒ f = = = 0,2 m = 20 cm 3
f C 5
5. b 3
1 1
Convergenţa lentilei este: C= = 2p
a. f 25 ⋅10−2 m 3p
Rezultă: C = 4δ 1p
1 1 1 1 1 1 fx1
Din prima formulă fundamentală a lentilelor: − = ⇒ = + ⇒ x2 =
x2 x1 f x2 f x1 f + x1 2p
y1 = y2 ⇒ β = −1 ⇒ x1 = − x2
b. 4p
− fx2
x2
obţinem: = x2 2 f
⇒= 1p
f − x2
Rezultă: x2 = 50 cm 1p
c. Desen corect şi complet. 4p 4p
Convergenţa sistemului de lentile: C= C1 + C2 1p
d. 1 1 100 100 4p
Rezultă: C = + = − 2p
f1 f 2 25 20
Obţinem: C = −1 dioptrie 1p
c 2p
Energia fotonului incident este: ε = hν = h
λ
a. 6,6 ⋅10−25 ⋅ 3 ⋅108 19,9 4p
Rezultă:=ε = ⋅10−19 1p
450 ⋅10−9 4
Obţinem: ε  5 ⋅10−19 J 1p
84
hc
Lucrul mecanic de extracţie: L0 = hν 0 = 2p
b. λ0 3p
1p
L0 4,4 ⋅10−19 J
Rezultă: =
eU = ε − L0 1p
ε − L0 1p
Tensiunea de stopare va fi : U =
e
c. 4p
(4,9 − 4, 4) ⋅10−19
Obţinem: U = 1P
1,6 ⋅10−19
Rezultă: U = 0,31 V 1p
Energia cinetică a fotoelectronilor emişi de către catodul celulei fotoelectrice este:

mν 2 1p
E
= c eU
=
2
d. 2eU 2(ε − L0 ) 4p
=
Rezultă: ν = 2p
m m
Obţinem: v = 0,33 . 106 m/s 1p
85
TESTUL 12
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b. 3
2. c. 3
3. b. 3
4. a. 3
5. a. 3
Pentru punctul de pe fir în care acţionează forţa: F1 − T =

0 2p
a. 3p
Rezultă: T= F= 10 N 1p
1
Considerând rezultatul
F1 − µmg = ma . de mai sus, se poate scrie: F1 − µmg = ma. 2p
b. F1 m F1 m 4p
a= − µg= 3 2 . a= − µg= 3 2 . 2p
m s m s
Pentru un sistem de axe, cu axa Ox orizontală, se poate scrie: F2 cos α − Ff =0

N 2 + F2 sin α − mg =0 2p
c. Ff = µN 2 4p
µmg
Rezultă: F
= = 3,3 N 2p
cos α + µ sin α
2p
Pentru ansamblul celor două corpuri aflate în mişcare uniformă scriem: F − µ ( m + ∆m ) g = 0
d. 4p
F
Rezultă: ∆m= = 3 kg. 2p
µg
Mv 2
Energia se conservă: Mgh = 2p
a. 2 4p
Rezultă:
= v 2 gh 10 m/s
= 2p
b. p Mv
= = 50 Ns 3P 3P
mv 2
Se aplică teorema de variaţie a energiei cinetice: ∆Ec =L;0 − µmgd cos180°
= 2p
2
c. 4p
h
Rezultă: d= = 25 m 2p
µ
2
m  v  mv 2 2p
Utilizând teorema de variaţie a energiei cinetice se scrie:   − µmg (d − x)cos180°
=
2 2 2
d. 4p
h
Rezultă: =
x = 6, 25 m. 2p
4µ
86
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c. 3
2. c. 3
3. a. 3
4. d. 3
5. b. 3
m
Din ecuaţia de stare: pV = RT 1p
µ
3p
µpV 2p
m = 0,128 kg
rezultă:=
RT
Din: pV = νRT 2p
b. 3p
pV
rezultă:=
ν = 44mol
moli 1p
RT
Se schimbă energia internă şi presiunea U1 = νCV T1 U 2 = νCV T2 U=

2 U1 − fU1 2p
U −U2 T 287 scade cu f

f =1 =−
1 2 =−
1 =0,04(3) =4,(3)% 1p
U1 T1 300
c. p1V = νRT1 p2 =p1 − kp1 =p1 (1 − k ).

νRT1 p1V = 5p
1p
νRT2
p1 − p2 p2 V =− T
k= 1
=− 1
=− 1 2 =4,(3)% scade cu k 1p
p1 p1 ν RT1 T1
V
În butelie rămâne oxigen la presiunea atmosferei de afară, într-o primă instanţă 2p
d. m1 µp0V 4p
p0V
= RT=
. m1 = 13, 4 g 2p
µ RT
87
p2 T2 p 8atm
Procesul 1 → 2 este izocor = ;T2 = T1 2 = 300K = 1200 K ; t2 = 1200 − 273 = 927 °C
p1 T1 p1 2atm 1p
Procesul 2→3 este izoterm, deci t3= t2= 927 °C 1p
a. 4p
2p
Graficul
p1V1 = νRT1; 1p
b. p1V1 3p
ν= 1P
RT1
v ≅ 0,12 moli 1p
V3
L23 = νRT2 ln 1p
V2
Pentru starea 2: νRT2 =

p2V1 1P
c. 4p
V3 p2
p2V2 p=
Pentru procesul 2→3:= 3V3 ; p3 p=
1 ; p2V2 p=
1V3 ; 1p
V2 p1
p2
=L23 p=
2 V1 ln 1108,8 J 1P
p1
L Q − Qced Q
η= = abs = 1 − ced 1p
Qabs Qabs Qabs
p2
Qabs = Q12 + Q23 = νCV (T2 − T1 ) + νRT2 ln 1p
d. p1 4p
Qced =
νC p (T3 − T1 ); T3 =
T2 1P
η ≅ 0,25 = 25% 1p
88
Subiectul I Punctaj
1. b. 3
E 2E 3E
a. Pentru cele trei situaţii, curenţii au intensităţile:
= = I1
; I2 = ; I3 .
R+r R + 2r R + 3r
2E E 2E 2E
2. Rezolvând, se obţin pentru rezistenţe valorile: r = − , R = − , iar pentru intensitatea curentului cerut: 3
I 2 I1 I1 I2
3E 3I1I 2
= I3 = = 2,727 A
R + 3r 4 I1 − I 2
3. d. 3
R
d. Pentru circuitul cu linia de alimentare randamentul este: η1 = (unde Rl este rezistenţa liniei, r este rezis-
R + Rl + r
R
4. tenţa internă a sursei), iar cu fire de alimentare scurte (cu rezistenţa de linie neglijabilă) randamentul este: η2 = . 3
R+r
R R
Rezolvând rezultă: Rl = − =4 Ω .
η1 η1
c. Pentru o rezistenţă externă oarecare impunem condiţia din problemă: RE 2 8 8 E2 .

= Pm= ⋅
( R + r )2 9 9 4r
 2r
5. 5r ± 3r  3
=
Din această relaţie rezultă expresia rezistenţei R în funcţie de rezistenţa internă a sursei: R
= r .
4  2
r
Se vede că aceeaşi putere se obţine şi pentru rezistenţa externă pentru R = 2r dar şi pentru R = .
2

E
=I1 = 1A
RR 1p
r + R1 + 2 3
R2 + R
R2 R3
= U BA I=1 2 V; 1p
a. R2 +R 4p
U BA 2
I2 =
= A 1p
R2 3
U BA 1
I3
= = A 1p
R3 3
q2
I 2= ; q2= I 2 ⋅ ∆t 2p
∆t
b. 4p
2
q2 = A ⋅ 30 s = 20 C 2p
3
Între A şi B se creează un scurtcircuit, echivalent cu scoaterea celor două rezistenţe din montajul iniţial. 1p
E
Noul curent prin sursă va fi: I sc = 1p
c. R1 + r 3p
4
Numeric: I sc= = 1,(3) A 1p
3
E
I= 1p
Rp + r
1 1 1 1
d. = + + ⇒ R p = 1, 42Ω 1p 4p
R p R1 R2 R3
U = IRp 1p
U ≅ 4,7 V 1p
89
U U
În cele două cazuri intensitatea curentului electric se scrie: I = . 2p
RL + R RL + 2 R
2
a. De aici rezultă: RL = 2 R , iar pentru un singur fir conductor: R1= R= 200 Ω 1p 4p
RI 2 1
Randamentul este: η= = = 0,5= 50% 1p
( R + RL ) I 2 2
U 2t
W I 2=
Energia consumată este: = Rt = 290 400 J 2p
3R
Deoarece 1 kWh= 36 ⋅105 J
b. 290400 4p
energia se poate scrie sub forma:
= W ≅ 0,03 kWh 1p
36 ⋅105
lei
Costul este: C = 0,03 kWh ⋅ 2,5 = 0,075 lei = 7,5 bani! 1p
kWh
Rezistenţa electrică a unei porţiuni de linie de lungime x

este:
x iar a unei linii simple întregi este:
rx = ρ
S
l
R= ρ . 1p
S Rx
Din cele două relaţii se obţine: rx = .
l
U
Intensitatea curentului prin dispozitiv este: I =
2x
R(1 + )
l
U2
Puterea debitată de dispozitiv va fi: P = 1p
2x
R (1 + )
l
Pentru limitele extreme ale liniei avem:
c. U2 4p
x 0; Pmax
- La capătul unde se află sursa:= = = 60,5W
R 1p
U2
x l ; Pmin
- La capătul opus:= = ≅ 20,16W
3R
1p
Graficul este un segment de hiperbolă

Rezistenţa electrică a unui bec este: r = u/i → r = 2/0,025 = 80 Ω
La conectarea a n becuri în serie, intensitatea curentului prin fiecare este: i = U/nr → n = U/ri = U/u = 55 2p
d. 3p
Puterea consumată de becuri este: P = nri2 = 55 · 80 · 625 · 10-6 =2,75W 1p
90
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. d 3
3. c 3
4. d 3
5. c 3
n2 n1
Lama cu feţe plane şi paralele constituie un ansamblu de doi dioptri plani, pentru care este valabilă relaţia:
= .
x2 x1
Dacă −x1 este coordonata unui obiect faţă de primul dioptru, aplicând succesiv relaţia se obţine coordonata x2 2p
a. e 3p
a imaginii obiectului faţă de al doilea dioptru, în condiţiile problemei: x=
2 x1 − .
n
n −1
=
Distanţa cu care se apropie imaginea de observator este δ e = 12,5 cm. 1p
n
1 1 1
Folosim prima formulă fundamentală a lentilelor: − =
x2 x1 f 2p
b. 4p
x1 ⋅ f
obţinem: x2 = . Aici avem -x1 = 87,5 cm. 1p
x1 + f
=
Rezultă: x2 25,92 cm ≅ 0,26 m 1p
x2 y2
Mărirea liniară transversală este: β
= = 1p
x1 y1
x2 1p
Rezultă: y2 = y1
x1
c. f 5p
Rezultă: y2 = y1 1p
x1 + f
Rezultă: y2 = −1,77 cm. 1p
Imagine răsturnată 1p
Din relaţia care arată cu cât se apropie imaginea de observator se vede că nu intervine coordonata obiectului 1,5p
d. 3p
Poziţia imaginii în lentilă nu se modifică. 1,5p
kDλ 2p
Coordonatele pentru maxime de interferenţă sunt: xk ,max =
a. 2l 3p
Rezultă: x5,max ≅ 6,88 mm. 1p
(2k + 1) Dλ 2p
b. Coordonatele pentru minime de interferenţă sunt: xk ,min = 4p
4l
Rezultă: x3,min ≅ 4,81 mm. 2p
91
Interfranja se calculează ca diferenţă a coordonatelor a două franje succesive de acelaşi tip, maxime sau mini-
1p
me:=i xk +1 − xk
c. Dλ 4p
Se obţine: i = 2p
2l
Rezultă: i = 1,375 mm 1p
∆i i , − i 1p
Variaţia relativă a grosimii interfrajei este: =
ε =
i i
D − δD 1p
d. =
Rezultă: ε −1 4p
D
δD 1p
Rezultă: ε = −
D
Se obţine: ε = −40% 1p
92
TESTE DE NIVEL MEDIU
TESTUL 1
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. c 3
3. b 3
4. c 3
5. a 3

Deoarece: N = Gn, 1p
a. unde: Gn = m · g · cos α, 1p 3
rezultă: N = 8,65 N. 1p
v − v0
Acceleraţia cutiei o exprimăm din relaţia: a = 2p
t − t0
b. 4
La momentul t0 = 0, cutia are viteza v0 = 0, iar la momentul t, cutia are viteza v = 2t. 1p
Rezultă: a = 2 m/s2 1p
Pe direcţia mişcării cutiei avem: Gt − Ff = m · a, 1p
unde: Gt = m · g · sin α. 1p
c. 4
Deci: Ff = m · (g · sin α − a). 1p
Rezultă: Ff = 3N. 1p
La urcarea uniformă a cutiei pe planul înclinat, pe direcţia mişcării cutiei avem: F − Ff − Gt = 0. 2p
d. Deci: F = m · g · sin α + Ff.. 1p 4
Rezultă: F = 8 N. 1p

Puterea sistemului autoturism–remorcă este maximă dacă a = 0 şi viteza lui este vmax, deci: pmax = Fr · vmax 2p
unde: Fr = f · m· g 1p
a. P 5
Impulsul maxim al sistemului autoturism–remorcă este: pmax =m ⋅ vmax = 1p
f ⋅g
Rezultă: pmax = 55200 kg · m/s 1p
2 2
m⋅v p 2p
Ec max
Energia cinetică maximă a sistemului autoturism–remorcă este:= = max max
b. 2 2m 3p
Rezultă: Ec max = 1 015 680 J 1p
Aplicăm teorema de variaţie a energiei cinetice: Ecf − Eci =,

LFr 1p
c. unde: Ecf = 0, Eci = Ec max 1p 3p
Rezultă: LFr = −1015680 J 1p
Deoarece: LFr =− Fr ⋅ d , 2p
LFr
d. obţinem: d = − 1p 4
Fr
Rezultă: d = 677,12 m 1p
94
Bareme teste nivel mediu
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. c 3
3. b 3
4. d 3
5. a 3
Din ecuaţia termică de stare: p0 ⋅ V = ν ⋅ R ⋅ T0 , 1p
unde: V= L ⋅ S , 1p
a. 4
p0 ⋅ L ⋅ S
obţinem: ν = 1p
R ⋅ T0
Rezultă: ν ≅ 2 ⋅ 10−2 moli 1p
m1 m2
Deoarece ν1 =ν 2 , obţinem: = 1p
µ1 µ 2
m + m2 m1 m2
Dar: ν = ν1 + ν 2 , sau: 1 = + 1p
µ µ1 µ 2
b. 4
µ1 + µ 2
Deci: µ = 2
1p
Rezultă: µ =36 g/mol 1p
Densitatea amestecului este: ρ= m= m

V m ⋅ R ⋅ T0 1p
µ p0
c. p0 ⋅ µ 3p
Deci: ρ = 1p
R ⋅ T0
Rezultă: ρ ≅ 1,59 kg/m3 1p
În acest caz: p ⋅ V = ν ⋅ R ⋅ Tmax 2p
p ⋅ T0
d. Deci: Tmax = 1p 4
p0
Rezultă: Tmax = 1365 K 1p
95

5
Pentru starea de echilibru termodinamic 1: p1= 2 ⋅ 10 Pa
V1 = 4 dm3
1p
p1 ⋅ V1
=T1 ≅ 96, 27 K
ν⋅R

V2 = 4 dm3 1p
p2 ⋅ V2
=T2 ≅ 192,54 K
ν⋅R
a. 4
5
V3 = 8 dm3 1p
p3 ⋅ V3
=T3 ≅ 385,08 K
ν⋅R

V4 = 8 dm3 1p
p4 ⋅ V4
=T4 ≅ 192,54 K
ν⋅R
Căldura cedată de gaz mediului exterior în decursul unui ciclu este: Qcedat
= Q34 + Q41 , 1p
5
unde: Q34 = ν ⋅ CV ⋅ (T4 − T3 ) = ν ⋅ R ⋅ (T4 − T3 ) 1p
2
b. 4
7
şi: Q41 = ν ⋅ CP ⋅ (T1 − T4 ) = ν ⋅ (CV + R ) ⋅ (T1 − T4 ) = ν ⋅ R ⋅ (T1 − T4 ) 1p
2
Rezultă: Qcedat = −6800 J 1p
Lucrul mecanic schimbat de gaz cu mediul exterior în decursul unui ciclu este:
2p
L12341 = ( p2 − p1 ) ⋅ (V3 − V2 )
c. 3p
Rezultă: L12341 = 800 J 1p
L12341
Randamentul ciclului termodinamic este: η = , 1p
Qprimit
unde: L= Qprimit − Qcedat 1p

12341
d. 4
L12341
Deci: η = 1p
L12341 + Qcedat
Rezultă: η ≅ 10,53 % 1p
96

Subiectul I Punctaj
1. b 3
2. a 3
3. d 3
4. c 3
5. a 3

1 1 1
Rezistenţa internă a grupării celor două surse o determinăm din relaţia: = + 1p
rP r1 r2
a. r1 ⋅ r2 3p
Obţinem: rP = 1p
r1 + r2
rP 0,5 Ω
Rezultă: = 1p
E1 ⋅ r2 + E2 ⋅ r1
Tensiunea electromotoare echivalentă a grupării celor două surse este: EP = 1p
r1 + r2
Intensitatea curentului prin rezistorul R1 când întrerupătorul k se află în poziţia deschis este:
EP 1p
b. I= 4
RS + rP
Unde: R= R1 + R2 1p
S
Rezultă: I = 0,5 A 1p
Intensitatea curentului prin rezistorul R1 , când întrerupătorul k se află în poziţia ÎNCHIS, este:
EP 3p
I′ =
c. R2 + rP 4
Rezultă: I ′ ≅ 0,64 A 1p
Aplicăm legea a doua a lui Kirchhoff: E2 = I 2 ⋅ r2 + I ′ ⋅ R2 2p
E2 − I ′ ⋅ R2
d. Deci: I 2 = 1p 4
r2
Rezultă: I 2 ≅ 0,64 A 1p
Tensiunea electromotoare a sursei echivalente cu bateria dată este: ES= N ⋅ E 1p
Rezultă: ES = 15 V 1p
a. 4
Rezistenţa internă a sursei echivalente cu bateria dată: rS= N ⋅ r 1p
rS 2,5 Ω
Rezultă: = 1p
97
Puterea dezvoltată de rezistorul de rezistenţă R poate fi scrisă sub forma: P= R ⋅ I 2 , 1p
ES
unde: I = 1p
R + rS
b. 4
ES2 − 2 P ⋅ rS ± E ES2 − 4 P ⋅ rS 1p
După efectuarea calculelor obţinem: R =
2P
Rezultă: =
R 2,5 Ω 1p
R
Randamentul circuitului electric este: η = 2p
c. R + rS 3p
Rezultă: η =50 % 1p
R 1p
Rezistenţa echivalentă a grupării de rezistori este: RP =
2
ES
În acest caz intensitatea curentului prin circuit este: I ′ = 1p
RP + r
d. 4
= ES ⋅ I ′
Puterea totală furnizată de baterie pentru gruparea paralel a rezistorilor este: Ptotală 1p
Rezultă: Ptotală = 60 W 1p
98
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b 3
2. a 3
3. d 3
4. c 3
5. c 3

1 1 1
Din prima formulă fundamentală a lentilelor subţiri: − = 2p
x2 x1 f1
a. x1 ⋅ x2 4
Obţinem: f1 = 1p
x1 − x2
Rezultă:=f1 8=
cm 0,08 m 1p
1
Convergenţa primei lentile este: C1 = 2p
b. f1 3p
Rezultă: C1 = 12,5 m
−1 1p
1 1 1
Din prima formulă fundamentală a lentilelor subţiri pentru sistemul de lentile: − =, 1p
x2′ x1 f
1 1 1
cu: + =, 1p
f1 f 2 f
c. 4
f ⋅ f1 x ⋅ x′
obţinem: f 2 = ,sau: f 2 = 2 2 1p
f1 − f x2 − x2′
Rezultă: f 2 ≅ −10,9 cm = −0,109 m 1p
y2′ x2′
Pentru sistemul de lentile mărirea transversală este: =
β = 1p
y1 x1
y2 x2
Pentru prima lentilă mărirea transversală este: β1= = 1p
y1 x1
d. 4
y2′ x2′
Deci: = 1p
y2 x2
y2′
Rezultă: = 12 1p
y2
99
Deoarece: x= N ⋅ i 1p
x
a. Obţinem: i = 1p 3
N
Rezultă:=i 500 µm 1p
λ⋅D
Din expresia interfranjei: i = 2p
2l
b. 2l ⋅ i 4
Obţinem: λ = 1p
D
Rezultă: λ =500 nm 1p
2λ ⋅ D 1p
Maximul de ordinul al II-lea se află faţă de franja centrală la distanţa: x2 =
2l
4λ ⋅ D 1p
Maximul de ordinul al IV-lea se află faţă de franja centrală la distanţa: x4 =
c. 2l 4
Distanţa dintre maximul de ordinul al IV-lea şi maximul de ordinul al II-lea aflate de aceeaşi parte a figurii de
2λ ⋅ D 1p
interferenţă este: ∆x = x4 − x2 =
2l
Rezultă: ∆x =1 mm 1p
În acest caz, interfranja este dată de relaţia: i1 = λ1 ⋅ D , 1p

2l
1 c λ
unde: λ1 = ⋅ = 1p
n ν n
d. 4
λ⋅D i
=
Deci: n = 1p
2l ⋅ i1 i1
Rezultă: n ≅ 1,33 1p
100
TESTUL 2
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
gt 2 2∆h
1. c. Spaţiul parcurs de corp este ∆h =15 m ∆h= t
⇒= = 3s 3p
2 g

 ∆ p  
2. b. F = ⇒ F ∆t =∆ p 3p
∆t
c. Se ridică graficul F = F(x) şi se calculează lucrul mecanic ca arie a suprafeţei

evidenţiate.
3. 3p
L = 22 J
a. Din legea spaţiului x = 2t2 + 6t + 8 (m), obţinem a = 4 m/s2;

4. 3p
F = ma = 4000 N
mg
5. a. N = 0, Fy = G F sin =
α mg ⇒ F
= = 60 N 3p
sin α

a. Ridicarea graficului a = a (Δm) 3p 3p
Studiem mişcarea fiecărui corp separat. Reprezentăm forţele care acţionează asupra
fiecărui corp şi aplicăm principiul al doilea al dinamicii.
Considerăm cazul în care m2 > m1
2p
b. 3p
G2 − T =
m2 a g ∆m
⇒a= 2p
T − G1 =
m1a m1 + m2
Pentru prima pereche de valori a = 1,25 m/s2 şi Δm = 0,1 kg. Din expresia acceleraţiei deducem masa totală a
g ∆m 1p
sistemului m1 + m2= = 0,8 kg
a
c. Cu ajutorul ecuaţiilor m1 + m2 =
0,8 kg 4p
2p
m2 − m1 =
0,1 kg
=
Rezultă: m1 0,35
= kg, m2 0, 45 kg 1p
Se calculează viteza sistemului după h = 1 m =v 2ah

= 2,5 m/s
2p
d. 4p
p =(m1 + m2 )v =1, 26 kg ⋅ m/s 2p
101
Reprezentăm forţele care acţionează asupra corpului şi aplicăm principiul al 2p

a. doilea al dinamicii. 3p
Gt − Ff =m ⋅ a
⇒
= = 2 m/s 2
a g (sin α − 0,3) 1p
L=
G mg ∆h 1p
at 2 1p
∆h =∆x sin α , unde Δx = spaţiul parcurs în secunda a doua x=
b. 2 4p
pentru t1 = 1 s, x1 = 1 m ; pentru t2 = 2 s, x2 = 4 m x 3 m ⇒ ∆=
∆= h 1,5 m 1p
;
LG = 45 J 1p
Dacă mişcarea corpului pe planul înclinat durează 2 s, lungimea planului este x2 = 4 m.

1p
∆Ec1 = Lt ⇒ ∆Ec1 = LG1 + L f1
h x
Ec1 mg
= − Ff 2 1p
2 2
c. 4p
mgx2
=Ec1 (sin α − 0,3) 1p
2
Ec1 = 12 J 1p
p2 p Ec 2
Ec = ⇒ 2 = 1p
2m p1 Ec1
∆Ec 2= Lt ⇒ ∆Ec 2= LG2 + L f 2 1p

d. 4p
= Ec 2 mgx2 (sin α − 0,3)
1p
Ec 2 = 24 J
p2
= 2 1p
p1
102
B. ELEMENTE DE TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. Ecuaţia calorică de stare b. 3p
2. m1 + m2 3p
µ=
ν1 + ν 2
N1µ1 N 2µ 2
=m1 = , m2
NA NA
N1 = N 2
µ1 + µ 2 b.
µ=
2
3. 3p
L = −νCV (T f − Ti )
γ −1
γ −1 γ −1
V 
TV
i i= T f V f T f Ti  i
⇒= 
 Vf
 
 V 
γ −1

L = −νCV Ti  i  − 1 , γ 2 > γ1 , Cv 2 > Cv1 ⇒ L2 > L1 c.
 V f  
 
4. p1V1γ = p2V2 γ 3p
1 3 b.
V2 V
= 3 γ ⇒ 2 = 35
V1 V1
5. Q2 3p
T2
η = 1− = 1− b.
Q1 T1
T2
⇒ = 0,65 ⇒ T2= 260 K
T1

m
= m1 + m2
µ 3p
= m ( p1V1 + p2V2 )
a. RT 4p
m 46, 4 ⋅ 10−3 kg
= 1p
Din ecuaţia ν1 + ν 2 = ν f 1p
p1V1 + p2V2
b. Rezultă p = 2p
4p
V1 + V2
8
p= ⋅ 105 N/m 2 1p
3
m
pV = RT 2p
µ
c. m pV1µ pV2µ 4p
= 1 = , m2 1p
RT RT
15, 4 ⋅ 10−3 kg, m2 =

m1 = 31 ⋅ 10−3 kg 1p
103
m2 RT2
p2' = 2p
µV2
d. 3p
5 2
p2' 2, 41 ⋅ 10 N/m
= 1p

reprezentarea grafică
a. 3p 3p
m mRT1
V1= = 2 ⋅ 10−3 m3 , =
p1 = 18,6 ⋅ 105 N/m 2 1p
ρ1 µV1
ρ1
ρ2 = ⇒ V2 = 2V1 = 4 ⋅ 10−3 m3 1p
2
b. p1V1 4p
p=
2 = 9,3 ⋅ 105 N/m 2 1p
V2
T2 = T1
m V 1p
=L12 = RT1 ln 2 2591,5 J
µ V1
T1
T=
3 = 450 K 1p
2
1
 T  γ −1
V3 V2  2 = 22, 4 ⋅ 10−3 m3
= 1p
 T3 
c. mRT3 5p
p3
= = 0,83 ⋅ 105 N/m 2 1p
µV3
V4 = 2 ⋅ 10−3 m3 , p4 =
V1 = 0,83 ⋅ 105 N/m 2
p3 = 1p
p4V4µ
=T4 = 40 K 1p
mR
Tmin
ηC = 1 − 1p
Tmax
d. T4 3p
ηC = 1 − 1p
T1
ηC =95% 1p
104
Subiectul I Punctaj
1. Formula corectă b 3
E
I= ⇒ RA =2 Ω
r + RA
2. 3
E
= I1 = 1A
R + RA + r
a.
R
3. Rp = ⇒ R = 12Ω 3
4 c.
E
R =r ⇒ I =
2r
4. 3
E2
P
= = 2, 25 W
4r c.
U
Ra = RV (n − 1), n = ⇒ Ra = 10 kΩ
5. UV 3
Ra = 10 kΩ, în serie cu voltmetrul c.
U Rs =R3 + R4 =15Ω
I= 1p
Re
R1Rs
a. Rp = = 5Ω 1p 4p
R1 + Rs
Re =R p + R2 =10Ω 1p
I = 1A 1p
E
I= 2p
Re + r
b. 4p
E
r = − Re =Ω
2 1p
I
R2 R3
R=
p = 2,5Ω 1p
R2 + R3
Rs = R p + R1 =10Ω 1p
c. Rs R4 4p
Re'= = 5Ω 1p
Rs + R4
E 12
=I' = A U' I'R
= = e' 8,57 V 1p
Re' + r 7
105
Aplicăm legile lui Kirchhoff
1p
d. 4p
I'= I1' + I 2' I=
2' I 3' + I 4'
I 2'Rs = I1'R4 I 3'R2 = I 4'R3
1p
6 6
⇒ I1' = I 2' = A ⇒ I 3' = I 4' = A
7 14
I=
A I1' + I 4' 1p
9
IA = A 1p
7

Pmax ⇒ r = R1 + R2 1p
P1 = P3 ⇒ r = R1 ( R1 + R2 + R3 ) 1p
a. 4p
( R1 + R2 )=
2
R1 ( R1 + R2 + R3 ) 1p
rezolvarea ecuaţiei rezultă R2 = 6 Ω 1p
E2
Pmax= , r= 8 Ω 1p
4r
b. Pmax = 450 W 1p 3p
R1 + R2
=η = 0,5 1p
R1 + R2 + r
Pn
In
= = 2A 1p
Un
E= I ( R1 + r ) + U n ⇒ I= 6 A 1p
c. 4p
I = IR + In ⇒ IR = 4 A 1p
Un
R=
4 = 15 Ω 1p
IR
P = UI 1p
d. U = E − Ir = 72 V 2p 4p
P = 432 W 1p
106
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
y2 x2
β= = ⇒ y2 = y1β
y1 x1
fx1 5
1. =x2 = f 3
f + x1 3
2 f
⇒ β = − ⇒ y2 =
3 3 b.
2π
2. ∆ϕ = δ = 5π c. 3
λ
λ
3. λa= = 375 nm b. 3
na
hc hc
4. = Lex + eU ⇒ =
λ = 206 nm a. 3
λ Lex + eU
hc
5. = Lex ⇒ λ=
0 295 nm c. 3
λ0

Din grafic se observă că C = 4δ şi R = 0,25 m 1p
2
C= (n − 1) pentru lentila biconvexă 1p
R
a. 4
CR
⇒ (n − 1) = 1p
2
n = 1,5 1p
1 1 1 1 1
− = ⇔ − =C 1p
x2 x1 f x2 x1
x1
b.=x2 = 1,5 m cu x1 = −0,3 m 1p 3p
Cx1 + 1
x2
β= = −5 1p
x1
C 2
Convergenţa lentilei divergente C1 =− =− δ 1p
6 3
n 2
C
=1 ( − 1) 1p
nl R
c. 4
n
nl =
C1R 1p
+1
2
nl = 1,63 1p
107
Construcţia corectă a imaginii 1p

1 1 1 1 1
− = ⇔ − = C1 1p
x3 x1 f1 x3 x1
d. x1 4p
x3 = = −0, 25 m 1p
C1 x1 + 1
x3
β= = 0,83 1p
x1

x xmax − xmin
∆= 1p
Distanţa de la o franjă luminoasă de ordin k la franja luminoasă centrală este xk max =ki ⇒ xmax =8i 1p
a. 4p
(2k − 1)i
Distanţa de la o franjă întunecoasă de ordin k la franja luminoasă centrală este xk=
min ⇒ x=
min 3,5i 1p
2
x 4,5i ⇒=
∆= i 2 mm 1p
λD
i= 1p
2l
b. 2li 3p
D= 1p
λ
D = 1, 42 m 1p
Prin aşezarea unei lame de sticlă de grosime e şi indice de refracţie n în dreptul fantei superioare, se introduce
δ e(n − 1)
1p
în calea razei care provine de la această fantă un drum optic suplimentar =
2lxk
δ= − e(n − 1) = k λ
D
1p
2lxk
c. Pentru maximul central=
δ − e(n −=
1) 0 4p
D
3λ
Pentru xk = 3i ⇒ e = 1p
n −1
e 4, 2 µm
= 1p
δ = k1λ r = k2λ v 1p
d. k2 = 2k1 1p 4p
k1 1,=
= k2 2 1p
108
TESTUL 3
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d . 3
2. c. 3
3. b. 3
4. c. 3
5. d. 3
AI d
tg=
α = 1 1p
IB d 2
a. at 2 2p 4p
d1 = v0t ; d 2 =
2
2v
Rezultat final: t = ; t = 15s 1p
a ⋅ tg α
v2 = v0 + at = at 1p
m1v12
Ec1
= = 135 kJ 1p
b. 2 3p
m2v2 2
Ec2
= = 90 kJ 1p
2
LF f =
∆Ec1 =
− Ec1 2p
c. 3p
Rezultat final: LF f = −135 kJ 1p
− Ff − Gt =
ma 1p
Ff = µN=
; Gt mg sin α; N
= G=
n mg cos α 2p
d. 5p
a = − g (sin α + µ cos α) 1p
2
Rezultat final: a ≅ −6,7 m/s 1p

    1p
T + F +G =
0
T cos α =mg
1p
a. T sin α =F 4p
sin α 3
Rezultat final: F = mg = ; F N ≅ 0,9 N 2p
cos α 2
mg
T= 2p
b. cos α 3p
Rezultat final: T = 1 N 1p
109
Conservarea energiei mecanice: E A = EB 1p
mv 2
E A = mgh; EB = 1p
c. 2 3p
h =l (1 − cos α) 1p
1p
Rezultat final: =
v 2 gl (1 − cos=
α); v 2 m/s 1, 4 m/s
=
  1p
Conservarea impulsului pentru sistemul de bile ce se ciocnesc plastic: pinitial = pfinal
  1p
p = mv
d. 4
mv = 2mvfinal 1p
v
Rezultat final: vfinal= = 0,7 m/s 1p
2
110
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. c 3
3. d 3
4. b 3
5. a 3
pV = νRT 1p
m
ν = ; ρ =m 1p
µ V
a. 4p
pµ = ρRT 1p
3
Rezultat final: ρ3 =0, 24 kg/m 1p
p (V1 + V2 + V3 ) = (ν1 + ν 2 + ν 3 ) RT 1p
p1V1 + p2V2 + p3V3

p= 1p
V1 + V2 + V3
b. 4p
7p
p= 1 1p
3
p 2,3 ⋅ 105 Pa
Rezultat final: = 1p
5 5 5 1p
∆U1 = U1 '− U1; U1 = ν1RT = p1V1; U1 =' ν1 ' RT
2 2 2
5 5
pV1 =
νpV
1 ' RT
1 =;νU
1 ' 1RT
'=; UpV
1' =
1 pV1 1p
2 2
c. 4p
5 10
∆U
= 1 V1 ( p − p=
1) p1V1 1p
2 3
Rezultat final: ∆U1 =

333,3 J 1p
µ1ν1 + µ 2ν 2 + µ3ν 3
µ= p
ν1 + ν 2 + ν 3
d. µ1 + 4µ 2 + 9µ3 3p
µ= 1p
14
Rezultat final: µ =11,6 g/mol 1p

111

L=
( p2 − p1 )(3V1 − V1 ) 1p
=p=
2V1 p2V
p=
1 3V1p
;=pV2 1; 3p2p1 3 p1
13 1p
a. L = 2 p1 2V1 = 4 p1V1 = 4νRT1 4p

L 1p
ν=
4 RT1
Rezultat final: v = 12 moli 1p

∆U12 =νCV ∆T12 =νCV (T2 − T1 ) 1p
3
∆U12 =
ν R ⋅ 2T1 =
3νRT1 1p
2
b. 4p
L 1p
∆U12 =
3
4
Rezultat final: ∆U12 =

75 kJ
Q23 =
νCP (T3 − T2 ) 1p
5
Q23 =
ν R ⋅ 6T1 =
15νRT1 1p
c. 2 3p
15
Rezultat final: Q23 = ⋅ L = 375 kJ 1p
4
L
η= 1p
QP
Q p Q1− 2 + Q2 − 3
= 1p
d. 4p
3L 9
Q1− 2 =
νCv (T2 − T1 ) =
∆U1− 2 = ; QP = L 1p
4 2
2
Rezultat final: η= = 22, 2% 1p
9
112

Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. b 3
3. c 3
4. c 3
5. d 3

Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pentru un ochi de reţea se obţine relaţia: E
= U1 + U 2 2p
a. 3p
Rezultat final: E = 200 V 1p
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pentru alt ochi de reţea se obţine relaţia:=E I1 ( R1 + R2 ) 2p
b. 3p
Rezultat final: I1 = 0,04 A 1p
K deschis: U1= r1 ⋅ I ; U1 r1 2
U 2= r2 ⋅ I ; = = 1p
U 2 r2 3
c. r1R1 r2 R2 U1' 5p
K închis: R p1 = ; Rp 2 = ; R=
p1 R=
p2 2p
r1 + R1 r2 + R2 I'
r1 2 kΩ; r=
Rezultat final: = 3 kΩ 2p
2
U1'
IG = 2p
R p1
d. r1R1 4p
R p1
= = 1, 2 kΩ 1p
r1 + R1
Rezultat final: I G = 83,3 mA 1p

U2
P= 2p
a. Rb 3p
Rezultat final: Rb = 6 Ω 1p
nE = Ib(nr + Rb + Ra) 1p
P
I=
b = 2A 1p
U
b. n = min dacă Ra = 0 1p 5p
U
=
rezultă: n = 3, 42 1p
E − Ibr
Rezultat final: nmin = 4 1p
4 E= I b (4r + Rb + Ra ) 2p
c. 3p
Rezultat final: Ra = 1 Ω 1p
E2 2p
Pmax = ; când R = r
d. 4r 4p
Rezultat final: Pmax = 8,3 W şi=

R 0,75 Ω 2p
113
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b . 3
2. a. 3
3. c. 3
4. d. 3
5. b. 3

1 1 1
− = 2p
b. x2 x1 f1 3p
Rezultat final: x2 = 30 cm 1p
x1' = x2 − f1 = 10 cm; x2' =x1 − f 2 =

−80 cm 2p
1 1 1
c. − = 1p 4p
x2' x1' f 2
Rezultat final: f 2 = −8,9 cm 1p
Imaginea formată de lentila convergentă se formează pe oglindă. Astfel, oglinda va reflecta lumina ce va
1p
trece din nou prin lentila convergentă.
Noul obiect pentru lentilă se află pe oglindă la distanţa: x1'' = – x2 1p
d. 4p
x1'' f1
x2'' = 1p
x1'' + f1
Rezultat final: x2'' = 60 cm 1p


λD
Distanţa dintre două maxime sau două minime succesive este i = 2p
2l
a. 3p
Rezultat final: D = 2 m 1p
Distanţa de la maximul central la al doilea maxim de interferenţă este 2i 1p
b. d = 2i + 2i = 4i 2p 4p
Rezultat final: d = 2, 4 mm 1p
Intensitatea luminoasă într-un punct P aflat pe ecran este: I= 2 I + 2 I cos ∆ϕ 1p

P
2π∆r y ⋅ 2l λ
∆ϕ = ∆r
;= =
λ D 3 1p
2π
Rezultă ∆ϕ = , astfel se obţine: I P = I
c. 3 4p
Intensitatea este maximă dacă cos ∆ϕ = 1, deci I max = 4 I
I max
Rezultat final: =4 1p
IP
114
Lentila formează imagini reale ale fantelor dispozitivului Young aflate la o distanţă x2 faţă de lentilă:
x1 f
= x2 = 15 cm, unde x1 = −30 cm
x1 + f
2p
Figura de interferenţă aflată pe ecran se datorează imaginilor formate de lentilă. Astfel, distanţa de la noile
2l ⋅ x2
d. surse la ecran este: D ' = D − d − x2 , iar distanţa dintre aceste surse este: 2l' = 4p
− x1
λD'
Noua interfranjă este: i' = 1p
2l'
Rezultat final: i' = 0,93 mm 1p

115
TESTUL 4
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
b.
m
c= 3 ⋅ 108
s

1. d  3
c = ⇒ d = 1 a.l. = 63,1 ⋅ 103 u.a.
∆t 
∆t =1 an 


2. d. 3
a.

∆v
Fm = m ⋅ am = m ⋅
∆t
3. 3
 m
∆v = v = 5
s
F = 25 N
c.
  
=R N + Ff
4. R= N 2 + Ff2 = N ⋅ 1 + µ2 = m ⋅ g ⋅ 1 + µ2 3
 Ff
Notând cu θ unghiul pe care R îl face cu verticala, tg θ = = µ.
N
c.
Aplicând teorema de variaţie a energiei cinetice în cele două situaţii, obţinem ecuaţiile:
m ⋅ v2 
5. = F ⋅d  3
2
 ⇒ v′ =v ⋅ 2
2 ⋅ m ⋅ v′ 2
=4 ⋅ F ⋅ d 
2 

d1 0 + v
a = const ⇒ vm = = 2p
∆t1 2
a. 4p
2 ⋅ d1
v
= v 100 m ⋅ s −1
⇒= 2p
∆t1
d2
v
= ∆t2 50 s
⇒= 2p
∆t2
b. 4p
∆t = ∆t1 + ∆t2 ⇒ ∆t = 110 s 2p
c. h= d 2 ⋅ sin α ⇒ h = 500 m 3p 3p
d1 + d 2
d. vm
= vm 72,7 m ⋅ s −1
⇒= 4p 4p
∆t
116
a. LG =− m ⋅ g ⋅ h ⇒ LG =−20 J 3p 3p
Aplicând teorema variaţiei energiei cinetice între stările iniţială şi cea corespunzătoare înălţimii h:
m ⋅ v2 m ⋅ v2 2p
∆Ec = LR ⇒ m ⋅ v 2 − m ⋅ v02 = −m ⋅ g ⋅ h 2p
∆Ec = LR ⇒ m 2⋅ v 2 − m 2⋅ v002 =
−m ⋅ g ⋅ h 2p
b.=∆Ec = LR2 ⇒ 2 − 2 = −m ⋅ g ⋅ h 2p 4p
v v02 - 2 ⋅ 2g ⋅ h 2 1p
= v v02 - 2 ⋅ g−1⋅ h 1p 1p
= v = 2 ⋅ v15
0 -m2⋅⋅=sg−1⋅ h 7,75 m ⋅ s −1
−1
1p1p
v = 2 ⋅ 15 m ⋅= s −1 7,75 m ⋅ s −1 1p
v = 2 ⋅ 15 m ⋅= s 7,75 m ⋅ s 1p 1p
Notăm cu d1 distanţa parcursă de corp pe planul înclinat până la înălţimea h şi cu d 2 distanţa parcursă în
continuare pe porţiunea cu frecare, până la oprirea pe planul înclinat. 1p
h
d=
1 ⇒ d=1 2,31 m
sin α
Aplicăm teorema variaţiei energiei cinetice între punctele A – aflat la înălţimea h şi B – în care corpul se
opreşte:
c. 4p
m ⋅ v2
∆Ec AB =LRAB ⇒ 0 − =− m ⋅ g ⋅ d 2 ⋅ sin α - µ ⋅ m ⋅ g ⋅ d 2 ⋅ cos α ⇒
2 2p
v2
=⇒ d2 = ⇒ d 2 2,37 m
2 ⋅ g ⋅ ( sin α + µ ⋅ cos α )
D = L + d1 + d 2 ⇒ D =8,68 m 1p
H= h + d 2 ⋅ sin α ⇒ H = 4,05 m ≅ 4,1 m 1p
Energia potenţială gravitaţională a corpului aflat la înălţimea H este E p = m ⋅ g ⋅ H ⇒ E p = 40,5 J 1p
d. 4p
k ⋅ x 22 2 ⋅ Ep
E=p k ⋅ x ⇒= x 2 ⋅ Ep 1p 1p
E=p
2 ⇒= x k 1p
x = 0,92m k 1p
x = 0,9 m 1p 1p
117
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a. Scriind expresia cantităţii de substanţă pentru cele două gaze:
 m N1
= ν1
µ
=
N
 1 A N1 µ 1 3
 ⇒ = 2 =
= m N2 N2 µ1 8
ν =
 2 µ2 NA
d.
Q= ∆U + L 
 ⇒ L = − ∆U = − ν ⋅ CV ⋅ ∆T
Q=0 
2. 3
ν = 1 mol, CV = 1,5 ⋅ R, ∆T = −100 K
L = 1246,5 J
c.
 R 
C =CV + =3 ⋅ R
1→ 2:  2 ⇒ Q12 = 3 ⋅ ν ⋅ R ⋅ ∆T12 


3. Q12 = ν ⋅ C ⋅ ∆T12  3

5 Q 6
1 → 3 : Q13 = ν ⋅ CV ⋅ ∆T13 = ⋅ R ⋅ ∆T13 = −80 K  ⇒ 12 = = 1,20
2  Q13 5

∆T12 = ∆T13 
4. d. Exprimăm variaţia energiei interne a gazului în fiecare situaţie: ∆U = ν ⋅ Cv ⋅ ∆T şi comparăm valorile acesteia, 3
ţinând cont de relaţia dintre temperaturi, determinată din grafic.
c. Scriem expresiile randamentului unui motor termic, respectiv randamentul ciclului Carnot pentru situaţiile descrise în
problemă:
L
η=
5. Qp 3
T
ηC = 1 − 2
T1
şi rezolvăm sistemul de ecuaţii obţinut.
118

m
a. ν= ⇒m=ν ⋅µ ⇒ m =
32 g 3p 3p
µ
ν ⋅ R ⋅ T1
b. p1 ⋅ V =
ν ⋅ R ⋅ T1 ⇒ p1 = 1,5 ⋅ 105 Pa
⇒ p1 = 3p 3p
V
N1= f ⋅ N molecule disociază ⇒ 2 ⋅ f ⋅ N particule ⇒ ν1= 2 ⋅ f ⋅ ν - cantitatea de substanţă monoato-

mică. N 2 =(1 − f ) ⋅ N molecule rămân nedisociate ⇒ (1 − f ) ⋅ N particule ⇒ ν 2= (1 − f ) ⋅ ν - cantitatea 1p
de substanţă biatomică.
În urma disocierii, noua cantitate de substanţă din sistem devine: ν′ = ν1 + ν 2 = ν ⋅ (1 + f ) 1p
Q=0 

V = const. ⇒ L = 0  ⇒ ∆U = 0 ⇒ U i = U f 1p 1p
Q= ∆U + L 

5 
U i = ν ⋅ Cv ⋅ T1 , Cv = 5 ⋅ R 
U i = ν ⋅ Cv ⋅ T1 , Cv = 2 ⋅ R 
2
(( ))
c. U f = ν′ ⋅ Cv′ ⋅ T2 = 2 ⋅ f ⋅ ν ⋅ Cv + ν ⋅ (1 − f ) ⋅ Cv ⋅ T2  ⇒
U f = ν′ ⋅ Cv′ ⋅ T2 = 2 ⋅ f ⋅ ν ⋅ Cv111 + ν ⋅ (1 − f ) ⋅ Cv222 ⋅ T2  ⇒
1p
1p
1p 5p
3 5 
Cv11 = 3 ⋅ R, Cv22 =5⋅R 
Cv1 = 2 ⋅ R, Cv2 = 2⋅R 
2 2 
5  3 5 
⇒ ν ⋅ 5 ⋅ R ⋅ T=  2 ⋅ f ⋅ ν ⋅ 3 ⋅ R + ν ⋅ ( ) 5  ⋅ T2 ⇒
1 − f ⋅ ⋅ R
⇒ ν ⋅ 2 ⋅ R ⋅ T=  2 ⋅ f ⋅ ν ⋅ 2 ⋅ R + ν ⋅ (1 − f ) ⋅ 2 ⋅ R  ⋅ T2 ⇒
1
1
2  2 2 
5 ⋅ T1 = ( 5 + f ) ⋅ T2 ⇒ 1p
5 ⋅ T1 = ( 5 + f ) ⋅ T2 ⇒
5
= T2 5 ⋅ T1 1p
= T2 5 + f ⋅ T1 1p
5 + f
T2 = 283 K 1p
T2 = 283 K 1p 1p
p2 ⋅ V =ν′ ⋅ R ⋅ T2  p2 ν′ T2
p V ==ν ′ ⇒ pp2 ⇒ νν′ ⋅ T 2p 2p
p12 ⋅⋅V ν ⋅ ⋅RR⋅ ⋅TT1 2 

⇒ 1 ⇒ ⋅ T12 2p
p12 ⋅⋅V
V ==ν ′
ν ⋅ ⋅RR⋅ ⋅TT1 2 
 p12 νν′ T12
T2  ⇒ ⇒ ⋅ 2p
d.
p
p12 ⋅=V (1= +ν ⋅f R) ⋅⋅ T1 ⋅p1 p1 ν T1 1p
4p
p2 = (1 + f ) ⋅ T12 ⋅ p1 1p 1p
T12
p2 =1,84
= (1 + ⋅f10) ⋅55 Pa ⋅ p1 11p
p
p2 1,84 ⋅ 10 TPa
= 1 1p
p2 1,84 ⋅ 105 Pa
= 1p 1p
p1 ⋅ V = ν ⋅ R ⋅ T1  p2 T2 T
⇒ = ⇒ p2 = p1 ⋅ 2 1p
p2 ⋅ V = ν ⋅ R ⋅ T2  p1 T1 T1
5
p2= 2 ⋅ 10 Pa
γ
Pentru procesul 2→3: p2 ⋅ V1 = p1 ⋅ V3
γ
1p
γ
1

a. p2  V3  V3  p2  γ  4p
=   ⇒ =    3
p1  V1  V1  p1   ⇒ V3 =
2 5 = 5 8 = 1,5 1p
Cp 5  V1
=
γ = 
Cv 3 
ν ⋅ R ⋅ T1
V3 = 1,5 ⋅ V1 = 1,5 ⋅ ⇒ V3 = 37, 4 l 1p
p1
119
2p
b. 4p
Q12 = ν ⋅ CV ⋅ (T2 − T1 )
2p
Q12 = 3739,5 J
L1231 = L12 + L23 + L31 1p 1p

L12 = 0
p1 ⋅ V = ν ⋅ R ⋅ T1  p2 T2 T
⇒ = ⇒ p2 = p1 ⋅ 2
p2 ⋅ V = ν ⋅ R ⋅ T2  p1 T1 T1
p2= 2 ⋅ 105 Pa
1p
L23 = −∆U 23 = −ν ⋅ Cv ⋅ (T3 − T2 )
c. 4p
3 3
L23 = − ⋅ ν ⋅ R ⋅ (1,5 ⋅ T1 − 2 ⋅ T1 ) = ⋅ ν ⋅ R ⋅ T1
2 4
L23 = 1869,75 J 1p
1p
L31 = ν ⋅ R ⋅ (T1 − T3 ) = −0,5 ⋅ ν ⋅ R ⋅ T1
L31 = −1246,5 J 1p 1p
L1231 = 623, 25 J
2→A→3 - proces izoterm urmat de unul izocor

2→B→3 - proces izoterm urmat de unul izobar
Q=
2 A3 Q2 A + QA3
Q=
2B3 Q2 B + QB 3
V3
Q2 A = ν ⋅ R ⋅ T2 ⋅ ln
V2
QA3 = ν ⋅ Cv ⋅ (T3 − T2 )
V3 V
Q2 B = ν ⋅ R ⋅ T2 ⋅ ln + ν ⋅ R ⋅ T2 ⋅ ln B
V2 V3
d. QB 3 = ν ⋅ C p ⋅ (T3 − T2 ) 3p 3p
Q2 B 3 > Q2 A3
Q2 B 3 − Q2 A3 > 0 (1)
Înlocuind expresiile de mai sus în relaţia (1) şi efectuând calculele folosind datele din problemă, obţinem:
V
ν ⋅ R ⋅ T2 ⋅ ln B − ν ⋅ R ⋅ (T3 − T2 ) > 0 p2V2 = p1VB ⇒ VB = 2V2 = 2V1
V3
VB  4 
ν ⋅ R ⋅ T2 ⋅ ln − ν ⋅ R ⋅ (T3 − T2 ) = ν ⋅ R ⋅  T2 ⋅ ln − T3 + T2  =
V3  3 
 4 
= ν ⋅ R ⋅ T1 ⋅  2 ⋅ ln − 1,5 + 2  > 0 ⇒
 3 
⇒ Q2 B 3 > Q2 A3
120

Subiectul I Punctaj
b.
l
R1 = ρ ⋅
l⋅L
1. L 3
R2 = ρ ⋅
l ⋅l
2
R1 l
= =
  156
R2 L
a.
U= R⋅I
l 
R = ρ⋅ 
S m
 ⇒ R = ρ⋅
2. m m  d ⋅ S2 3
d= l
⇒ =
l⋅S d ⋅ S 
m
U = ρ⋅ ⋅I
d ⋅ S2
U =3V
d.
W= R ⋅ I 2 ⋅ ∆t
3. W 3
R =
I 2 ⋅ ∆t
R= 1Ω
b.
Alegând un ochi convenabil şi aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff:
4. 3
E1 + E2 − E3 − E4 =I ⋅ R
I = 0, 2 A
b.
E p2
Pmax =
4 ⋅ rp
r1 ⋅ r2 6
rp= ⇒ rp= Ω= 1, 2 Ω
5. r1 + r2 5 3
Ep E1 E2
= + ⇒ E p = 26 V
rp r1 r2
Pmax = 140,83 W

E1
=I = Þ I 0,75 A 1p
R3 + R1 + r1
a. qR 3p
I = qR11 1p 1p
I = ∆t 1p
∆t
qR1 = 45 C 1p
qR1 = 45 C 1p 1p
E2
=I′ = ⇒ I′ 0,6 A 2p
R3 + R2 + r2
b. U = E2 − I ′ ⋅ r2 1p 1p 4p
U = E2 − I ′ ⋅ r2 1p
U = 8, 4 V 1p
U = 8, 4 V 1p 1p
121
Ambele întrerupătoare fiind închise, sistemul celor două surse poate fi redus la o singură sursă de tensiune
având polaritatea sursei 1 şi caracteristicile:
rp =
( R1 + r1 ) ⋅ ( R2 + r2 ) ⇒ r = 90 Ω 1p
( R1 + r1 + R2 + r2 ) p 19
Ep E1 E2 18
= − Ep
⇒= V 1p
c. rp R1 + r1 R2 + r2 19 4p
Ep
I R3 = E p 1p 1p
I R3 = R3 + rp 1p
R3 + rp
3
I R3
= 3 A 0,09 A
= 1p
I R3 34
= = A 0,09 A 1p 1p
34
Considerând că pe ramurile pe care se află cele două surse curentul electric circulă în sensul impus de către
acestea, iar prin R3 curentul circulă în sensul impus de sursa echivalentă cu cele două surse şi, aplicând
teoremele lui Kirchhoff, obţinem: I R3 + I 2 = I1
E1 =I1 ⋅ ( R1 + r1 ) + I R3 2p
d. I1 = 1,15 A 4p
I 2 = 1,06 A
U AB = − I1 ⋅ R1 − I 2 ⋅ R2 1p 1p
U AB = − I1 ⋅ R1 − I 2 ⋅ R2 1p
U AB = − 18,83 V 1p
U AB = − 18,83 V 1p 1p

K în poziţia 1
E1 − E2
=a. I = ⇒ I 0,85 A 3p 3p
R1 + R2 + r1 + r2
K în poziţia 2
E2 1p
= I′ = ⇒ I′ 2 A 1p
R3 + R2 + r2
b. 3p
∆I = I ′ − I ⇒ ∆I = 1,15 A 1p 1p
iar curentul îşi schimbă sensul. 1p
122
t ∈ [ 0,15] min: U AB = E1 − I ⋅ ( R1 + r1 )
1p
U AB = 6,85 V
t ∈ [15, 45] min: U =E ⇒ U = 1p

AB 1 AB 10 V
t ∈ [ 45,60] min:
Notăm cu I ′′ intensitatea curentului electric prin rezistorul cu rezistenţa R3.
Cele două surse sunt legate în paralel şi sunt echivalente cu o singură sursă având caracteristicile:
rp=
( R1 + r1 ) ⋅ ( R2 + r2 ) ⇒ r = 0,79 Ω
( R1 + r1 + R2 + r2 ) p 1p
Ep E1 E2
= + Ep 7 V
⇒=
c. rp R1 + r1 R2 + r2 6p
Ep
=I ′′ ⇒
= I ′′ 2,5 A 1p
R3 + rp
U AB = I ′′ ⋅ R3 ⇒ U AB = 5 V 1p 1p
2p
2p
R33 ⋅⋅ II ′′2 ⋅⋅ ∆ R33 ⋅⋅ II ′′′′2 ⋅⋅ ∆
2 2
W
WRR33=
= R ∆tt22 +
+ R ∆tt33 2p
2 p
d. 3p
W
W3 = = 25650
25650 JJ 1p
1p
R
R3 1p
123
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
b.
i= 90° − α= 37°
n0 ⋅ sin i =⋅
n1 sin r1 =
n2 ⋅ sin r2
1. n0 ⋅ sin i 3
sin r2 =
n2
sin r2 = 0, 4
r2
Folosind datele din table:= 23,7°
c.
notând cu g factorul care ţine de geometria lentilei şi care nu se modifică prin introducerea lentilei în apă:
1  nl 
=  − 1 ⋅ g
f1  n0 
1  nl 
2. =  − 1 ⋅ g 3
f 2  na 
Raportând cele două relaţii, vom obţine:
f 2 na ⋅ ( nl − 1)
= = 4
f1 ( nl − na )
f=
2 4 ⋅ f1
3. c. 3
d.
m ⋅ v12
Scriind ecuaţia lui Einstein pentru cele două situaţii: ε=
1 Lextr +
2
4. m ⋅ v22 3
ε=
2 Lextr +
2
şi prelucrând ecuaţiile, obţinem: v1= 2 ⋅ v2
c.
λ1 ⋅ D
x12 k = 2 ⋅ k ⋅
2⋅l
λ2 ⋅ D
x2k= k⋅
5. 2⋅l 3
d
= x2k − x12 k
k⋅D
d
= ⋅ ( 2 ⋅ λ1 - =
λ2 ) 0
2⋅l

n0 ⋅ sin i = n ⋅ sin r
a. 3p 3p
Înlocuind, obţinem: r = 30°
n0 ⋅ sin 90° = n ⋅ sin l 1p
Înlocuind, obţinem: l = 45° 1p
În condiţiile punctului a., raza de lumină cade sub un unghi i′ = 60° pe suprafaţa cilindrică laterală a fibrei
optice. Deoarece acest unghi este mai mare decât unghiul limită la trecerea luminii din fibra optică în aer,
lumina se reflectă total, rămânând în interiorul fibrei optice.
b. d 1p 4p
Raza fibrei optice: r=
0 = 1 cm .
r0 r0 2
sin r = ⇒ d1 = ⇒ d1 = 2 cm
d1 sin r
d 0 = ( 2 ⋅ N + 1) ⋅ d1 ⇒ d 0 = 82 cm 1p
124
d 
v = d 0 
v = ∆0t 
∆δt 
c = δ  ⇒ δ = n ⋅ d 0 3p 3p
c. c = ∆t  ⇒ δ = n ⋅ d 0 3p 4p
∆c t 
n=c 
n = v 
v
δ= 82 ⋅ 2 cm = 115,96 cm 1p
δ= 82 ⋅ 2 cm = 115,96 cm 1p 1p
α= 60° ⇒ i = 30° 1p
n0 ⋅ sin i =
n ⋅ sin r 1p
(1)
d. r + l= 90° ⇒ l= 90° − r 4p
1p
n0 ⋅ sin 90° = n ⋅ sin l ⇒ n0= n ⋅ cos r (2)
5 1p
=
Ridicând la pătrat relaţiile (1) şi (2) şi adunându-le, obţinem: n = 1,12
2

λ1 ⋅ D
Poziţia maximului de ordinul 3 pentru radiaţia 1 este dată de : x3λ1 = 3 ⋅ i1 = 3 ⋅ 2p
a. 2⋅l 3p
x3 = 3,6 mm 1p
λ1
x4 = 3,6 mm 1p
λ2
x4 =i2 1p
λ2
3 ⋅ i1= 4 ⋅ i2 ⇒ 3 ⋅ λ1= 4 ⋅ λ2 1p
b. 4p
3 ⋅ λ1
λ2 =
4 1p
λ 2 =450 nm 1p
λ3 ⋅ D 
x4λ= 4⋅
3
2⋅l 

λ ⋅D 
x3λ = 3 ⋅ 1  ⇒ λ3 = 360 nm 3p
c. 1
2⋅l  4p
x4λ = x3λ 
3 1


λ3 nu aparţine domeniului vizibil. 1p
λ1 ⋅ D
d. x4′ λ =4 ⋅ ⇒ x4′ λ =6 mm 4p 4p
1
0,8 ⋅ 2 ⋅ l 1
125
TESTUL 5
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. d 3
3. c 3
4. d 3
5. c 3

Corpul coboară uniform pe plan – aplicăm principiul II al mecanicii newtoniene
    1p
N + Gn + Gt + Ff = 0
a. Făcând proiecţia pe axe obţinem 4p
= N mg cos α 2p
mg sin α − µmg cos α = 0 ⇒ tgα = µ
1p
Aplicăm principiul II al mecanicii newtoniene
     
Pentru corpul A G t A + N A + T + Ff + G nA = mA ⋅ a 1p
  
Pentru corpul B GB + T = mB ⋅ a
b. 4p
Făcând proiecţia pe axe obţinem T − GB =
mB a Gt A − Ff − T =
mAa 2p
g
Rezolvând sistemul obţinem a=  2 ( sin α − µ cos α ) − 1= 0,53 m 2 1p
3 s
Forţa de apăsare pe axul scripetelui este egală ca mărime şi de sens opus cu rezultanta celor două tensiuni
   1p
N= T + T
T= mB ( a + g =
) 30,6 N 1p
c. 4p
N
= 2T (1 + cos ( 90 − α ) )
2 2
1p
N = 59,11N 1p
Aplicăm teorema de variaţie a energiei cinetice pentru corpul B: ∆Ec= L
1p
Unde L reprezintă lucru mecanic efectuat de rezultanta forţelor ce acţionează asupra punctului material.
mB vB 2
d. − mB gh + mB ( a + g ) h
= 1p 3p
2
vB  0,72 m s 1p
126

LFf = −Ff ∙ d 1p
a. Conform legilor a frecării: Ff = μN 1p 3p
LFf = −μmgd = −4 J 1p
Aplicăm legea conservării energiei mecanice pentru sistemul dat: E A = EB 1p
Energia mecanică în punctul A: E A = Ep A + Ec A = mgh 1p

b. 4p
mvB 2 1p
Energia mecanică în punctul B: EB = EpB + EcB =
2
Rezultă: vB = 6,32 m/s 1p
mvc 2 2p
=
Conform definiţiei: Ec = ; p mvc
2
mvC 2 mvB 2
c. Pentru a calcula viteza în punctul C aplicăm teorema variaţiei energiei cinetice − LFf
= 1p 4p
2 2
Rezultă:
vC = 6 m s pC = 12 m s EcC = 36 J 1p
mvC 2 kx 2 max
Aplicând teorema energiei cinetice obţinem = 2p
2 2
Variaţia energiei cinetice este egală cu lucru mecanic efectuat de forţa elastică.
d. 4p
m
xmax = vc 1p
k
Rezultă: xmax= 0,6 m. 1p
127
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. c 3
3. b 3
4. a 3
5. a 3

µ He
Conform definiţiei: mHe = 2p
a. Na 3p
Rezultă: mHe = 0,66 · 10-26 kg 1p
Ecuaţia de stare pentru incinta 1: p1V1 = ν1RT1 1p
Ecuaţia de stare pentru incinta 2: p2V2 = ν2RT2 1p
b. 4p
Rezultă: ν1 = 0,4 mol 1p
Rezultă: ν2 = 1,2 mol 1p
Gazul va trece din incinta (2) în incinta (1) (p2 > p1) până când se va ajunge la aceeaşi presiune p’ în ambele
incinte şi aplicând conservarea numărului de moli. 1p
ν 1 + ν2 = ν1′ + ν2′
Ecuaţia de stare pentru incinta 1 finală p′V1 = ν1′RT1 1p
Ecuaţia de stare pentru incinta 2 finală
c. 1p 4p
p′V2 = ν2′RT2
 V1 ν1'T1
 = '
Obţinem V2 ν 2 T2 =>νν11′' ==0,47
⇒ mol; νν22'′ =
0, 47moli, =1,13
1,13mol
moli, 1p
ν + ν = ν ' + ν '
 1 2 1 2
Variaţia energiei interne: ΔU = ΔU1 + ΔU2 1p

d. ΔU = T1Cv(ν1’ – ν 1) + Cv (ν2’ T2 – ν2T1) 2p 4p
ΔU = −705 J 1p

p1 p2
Pentru procesul izocor 1→2: = 1p
T1 T2
p2 p1
Pentru procesul izocor 3→4: = 1p
a. T3 T4 4p
Din cele două relaţii şi ţinând cont de faptul că T2 = T4 1p
T2 = T4 = T1T3 = 360 K 1p
LTOT = L12 + L23 + L34 + L41 1p

b. LTOT = νR(T1 + T3 – 2T2) 2p 3p
LTOT = 99,7 J 1p
128
LTOT
η= 1p
Qp
c. Qp = Q12+Q23 1p 4p
Qp=νCv(T2 − T1 ) + νCp(T3 − T2) 1p
Rezultă: Qp = 2214 J
1p
η = 4,5%
Tmin
η = 1− 1p
Tmax
d. T1 3p
η = 1− 1p
T3
η =30% 1p
129
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. a 3
3. b 3
4. b 3
5. b 3

Cele 3 surse legate în paralel pot fi înlocuite cu o sursă echivalentă de tensiunea electromotoare, Ep şi rezis-
tenţa internă rp
E1 E2 E3
+ + 1p
r1 r2 r3
= Ep = 36 V
1 1 1
+ +
r1 r2 r3
a. 3p
1 1 1 1
=+ + = > rp =
1Ω 1p
rp r1 r2 r3
Ep
Aplicând legea lui Ohm pentru un circuit simplu
= I = 1,89 A 1p
R + rp
 I=' I1 + I 2

Aplicam legile lui Kirchhoff  E1 = I1 ⋅ r1 + I ⋅ R 2p
E = I ⋅ r + I ⋅ R
 2 2 2
b. 5p
E1 ⋅ r2 + ( E1 − E2 ) ⋅ R E r + ( E2 − E1 ) R
Rezolvând sistemul obţinem: I1 = I2 = 2 1 2p
r1 ⋅ R + r2 ⋅ R + r1 ⋅ r2 r1R + r2 R + r1r2
Înlocuind valorile numerice, rezultă I1 = 4 A, I2 = −2A (I2 este negativă, deci sensul curentului prin latură
1p
este invers decât cel considerat)
Deoarece
U AB= I '⋅ R 1p
I=' I1 + I 2
c. E1 E2 4p
+
r1 r2
U AB = 2p
1 1 1
+ +
r1 r2 r3
UAB = 40 V 1p
E1 E2
+
r r2
În relaţia U AB = 1 1p
1 1 1
+ +
r1 r2 R
d. 3p
1
Impunem condiţia Rv → ∞ sau →0 1p
Rv
Rezultă: U AB = 40 V 1p
130

Conform legii I a lui Kirchhoff: I = I1 + I2 1p
Din datele problemei
f ⋅Q
Q1 = f ⋅ Q = U ⋅ I 1 ⋅ t ⇒ I 2 =
U ⋅t 2p
a. (1 − f ) ⋅ Q 4p
Q2 = (1 – f ) Q = U · I2 · t ⇒ I 2 =
U ⋅t
Q
=I = 5A 1p
U ⋅t
Q = I2 Rp ∙ t 2p
b. Q 4p
Rezultă: R p = 1p
I 2t
Rp = 22 Ω 1p
E=U+I·r 2p
c. 3p
E = 120 V 1p
Pentru ca puterea debitată de sursă în circuitul exterior să fie maximă, trebuie ca rezistenţa circuitului exte-
rior să fie egală cu rezistenţa internă a sursei.
Rex= r
Acest lucru este posibil dacă legăm rezistorul în paralel cu cele două rezistenţe 2p
Rx R p
=r
d. Rx + R p 4p
Rp r
Rx = 1p
Rp − r
R s = 2,2 Ω 1p
131
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. b 3
3. a 3
4. d 3
5. b 3

Aplicăm ecuaţia lui Einstein şi ţinem cont de relaţia dintre energia cinetică maximă a fotoelectronilor emişi
mv 2 1p
şi tensiunea de stopare = e ⋅U s
2
 c
a. h= eU S 1 + Lex 4p
 λ1
 2p
h=c
eU S 2 + Lex
 λ 2
Rezolvând sistemul obţinem h = 6,4 ⋅1034 Js 1p

Aplicăm ecuaţia lui Einstein
c 2p
h= eU S 1 + Lex
λ1
b. 4p
hc
L=
ex − eU S1 1p
λ1
Rezultă: Lex = 2,89 · 10-19 J 1p
Conform legii a treia a efectului fotoelectric extern h υ0 =L ex 2p
L
c. υ0 = ex 1p 4p
h
υ=
0 0, 45 ⋅ 1015 s −1 1p
c
W = Nhυ2 = Nh 2p
d. λ2 3p
Rezultă: N = 2,6 · 1015 cuante 1p

1
f =
 ne  1 1  2p
a.  − 1 −  3p
n
 m R
 1 R2 
Rezultă: f = 40 cm 1p
Aplicăm formula punctelor conjugate, ţinând cont de expresia distanţei dintre obiect şi imagine
1 11 11 1 −1x 2− x 2 − x12 2p
d= d− x=+dxx1=
1− ;−xx21;+−x2 ;=− =−; d==; d= ;1d= 1
2+
x2 x2x1 xx21f xf1 x1f +x1f + fx1 + f
b. 4p
Distanţa d este minimă pentru acea valoare a lui x1 pentru care derivata lui d în raport cu x1 este egală cu 0
1p
d′(x) = 0 ⇒ x1 = 2f
− x1 = 80 cm 1p
132
Aplicăm formula punctelor conjugate, ţinând cont de expresia distanţei dintre obiect şi imagine
1 1 11 1 1 1p
d =− x1 d+ x=; x1 +− x2 ; =− =
2−
x2 x1 x2 f x1 f
c. 4p
y2 x2
Expresia măririi liniar transversale: β = = = −1 2p
y1 − x 1
Rezolvând sistemul, obţinem: x1 =

−80cm; x2 =
80cm 1p
Sistem optic centrat cu distanţa focală F:

1 1 1
= +
 F f1 f 2
 − x2 2p
d. =β = 2 4p
 − x1
1 1 1
 − =
 x2 x1 F
Rezultă: f2= −53,3 cm. 2p

133
TESTUL 6
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. a 3
3. c 3
4. b 3
5. c 3

1
tg ϕ = µ = 2p
a. 3 3p
ϕ =30 
1p
Gt − Ff
a= 1p
m
mg sin α − µmg cos α

a= 1p
b. m 4p
a = g(sin α − μcos α) 1p
3
a = 10 =5,77m/s 2 1p
3
  1p
Notăm forța suplimentară cu F . Sensul ei este opus lui Gt .
G= Ff + F 1p
t
c. 4p
F = Gt − Ff = ma 1p
3
F =10 3 ⋅ 10 =100 N 1p
3
  1p
Notăm forța suplimentară cu F ' . Sensul ei este opus lui Gt .
Gt + Ff =
F' 1p
d. 4p
Gt mg sin α
= 1p
3 1 1
F ' 100 3 ⋅
= + ⋅ 100 3 =
⋅ 200 N 1p
2 3 2
134

h
p= = sin α= 5%
l
1p
1000 m
v 54 ⋅
= =15m/s
3600s
sinαα
sin
La coborâre tgtgαα==µÛÛ
µ⇒ =µ
=µ 1p
cos
cos αα
a. 5p
La urcare P = Ft v
1p
Ft = Gt + Ff , pentru că v este constant
=Ft mg (sin α + µ cos

= α) mg (sin α + sin
= α) 2mg sin α 1p
5
P = 2mgv sin α = 2 ⋅ 104 ⋅ 15 ⋅ = 15 ⋅ 103 W=15kW 1p
100
P=' Ft ' ⋅ v , Ft ' = Ff' = µmg 2p
sin α
b. P' =
µmgv = mgv 1p 4p
cos α
P '  7500 W=7,5kW 1p

 
Pgravit . = G ⋅ v = G ⋅ v ⋅ cos(90 − α) = G ⋅ v ⋅ sin α 2p
c. 3p
Pgravit . = 7500 W = 7,5kW 1p
∆E =∆E p =mgh =mgl sin α 2p

d. 3p
∆E =∆E p =25kJ 1p
135
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. b 3
3. d 3
4. d 3
5. a 3
pV1
ν1 RT1 V1 T2 V1 T2 2 540 2 54 4 2p
= = ⋅ = ⋅ = ⋅ = ⋅ = =0,8
ν 2 pV2 T1 V2 V2 T1 3 450 3 45 5
a. RT2 3p
ν1 4
= = 0,8 1p
ν2 5
p 'V1'
ν1 RT V1'
= = 2p
ν2 p 'V2' V2'
b. RT 3p
V1'
= 0,8 1p
V2'
pV1 = ν1RT1 
 ⇒ p (V1 + V2 )= R (ν1T1 + ν 2T2 ) 1p
pV2 = ν 2 RT2 
p 'V1' = ν1RT   ' '

 ⇒ p '(V1 + V=
2) RT (ν1 + ν 2 ) 1p
c. p 'V2' = ν 2 RT 
 5p
p ν T + ν 2T2 5 0,8ν 2 ⋅ 450 + ν 2 ⋅ 540

= 11 = ⇔ 2p
p ' T (ν1 + ν 2 ) 3 T ⋅ 1,8ν 2
T 300 K ⇒
= = t 27 o C 1p
V1 = 3,6l
V1 2 3 ⋅ 3,6 1p
= ⇒ V2 = =3 ⋅ 1,8 =5, 4l
V2 3 2
d. V1 + V2 = V1' + V2' = 9l 4p
V '
2p
1
= 0,8 ⇒ V1' = 0,8V2'
'
V2
0,8V2' + V2' =9 ⇔ 1,8V2' =9 ⇔ V2' =5l ⇒ V1' =4l 1p
136
a. 4p 4p
V
Q12 =
νRT1 ln 2 > 0
V1
2p
b. 5R 4p
Q41 =
νCV (T1 - T4 ) =
ν (T1 − T4 ) > 0
2
Q primit = Q12 + Q41 = 22935,6 J 2p
5R
Q23 =
νCV (T4 − T1 ) =
ν (T4 − T1 ) =<0
2
2p
V
c. Q34 =
νRT4 ln 1 = <0 4p
V2
Qcedat =
Q23 + Q34 =
−15955, 2 J 2p
Qcedat
η = 1− 2p
Q primit
d. 3p
η =30, 43% 1p
137
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. b 3
3. a 3
4. b 3
5. d 3
P= R ⋅ I A2 2p
a. 3p
P = 2,5 W 1p

=I I0 + I A

 x
 I 0 R0 = I A R 3p
b.  l 5p
 l−x
=E I AR + I R0
 l
x = 0,5 m 2p
E E
I= ⇒ Re = 1p
Re I
I I0 + I A
=
c. R ⋅l 2p 4p
= I 0 I=
A 0,5A
x ⋅ R0
15
I= 1A, R=
e = 15 Ω 1p
1
W= U ⋅ I ⋅ ∆t= E ⋅ I ⋅ ∆t 2p
d. 3p
= W 2250
= Wh 2, 25 kWh 1p
138

Ptotal = 2 ⋅ 40 + 2 ⋅ 60 = 200 W 2p
a. 3p
Ptotal 200
Ptotal = U ⋅ I ⇒ I = = = 4A 1p
U 50
Legând un voltmetru ideal ( RV → ∞) între A şi B putem aplica legea a II-a Kirchhoff pentru ochiul CABC,
1p
0 = I1R1 + U AB − I 2 R2
I
Dar I=
1 I=
2 , datorită simetriei celor două ramuri CAD şi CBD.
2
1p
I
U AB
= ( R2 − R1 )
2
b. 2 5p
I P 40
P1 =   R1 ⇒ R1 = 1 2 = = 10 Ω
2 I
  4
 
2
2
2p
I P 60
P2 =   R2 ⇒ R2 = 2 2 = =15 Ω
2 I 4
 
2
U AB = 10 V 1p
Wtotal
= Ptotal ⋅ ∆t 2p
c. 3p
Wtotal = 4
72 ⋅ 10 J =720 kJ 1p
R1
−1
R1 R0 9 2p
= 1 + αt1 ⇒ t1 = = = 1800 C
R0 α 5 ⋅ 10−3
d. 4p
R2
−1
R2 R0 11,5 2p
= 1 + αt 2 =
Þ t21 =
= = = 2300 C
R0 α 5 ⋅ 10-3
139
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. b 3
3. a 3
4. c 3
5. d 3
1 1 1 
(n − 1)  −  ⇒ f aer =
= −8 cm
f aer  R1 R2  2p
a. 4p
1  n  1 1 
=
 − 1  −  ⇒ f apa =
−32cm 2p
f apa n  R R
 apa  1 2 
1 1 1
= + 1p
x2 x1 f aer
24
x2 =
− cm =
−4,8cm 1p
b. 5 4p
x2
β= 1p
x1
β =0, 4 1p
1 1 1
= + 1p
x2' x1' f apa
96
x2' =
− cm =
−19, 2cm 1p
c. 5 4p
'
x
β' = 2
' 1p
x 1
β ' =0, 4 1p
2p
d. 3p
Imaginea este: virtuală, dreaptă și micșorată. 1p

140

λD
i= = 12 ⋅ 10−4 m =
1, 2 mm 2p
a. 2l 3p
x0 = 0 ⋅ i = 0 mm 1p
λ
λλap
ãapă =
1p
n
b. i 1, 2 3p
iiap ⋅ 3 = 0,9 mm 1p
ãapă = =
n 4
xapă= 0 ∙ iapă = 0 mm 1p
Introducerea unui strat subţire (lamă, film, peliculă) în calea unuia din fasciculele luminoase care interferă
conduce la deplasarea figurii de interferenţă spre acel fascicul.
De exemplu, dacă se introduce o lamă transparentă cu grosimea e şi indicele de refracţie n, în calea fascicu-
2p
lului 1, atunci noua diferenţă de drum optic între razele care interferă este:
∆r = r2 − (r1 − e + ne) = r2 − r1 − e(n − 1)
c. Deci, în centrul ecranului, unde diferenţa r2-r1 este nulă, apare o diferenţă de drum suplimentară e(n-1). 5p
Punând condiţia de maxim găsim noul ordin al maximului plasat în centrul ecranului,
e(n − 1) 2p
e(n −=1) knou ⋅ λ ⇒ knou
=
λ
knou = 10 1p
Figura de interferenţă are aceeaşi interfranjă ca şi în cazul a), deci i =1,2 mm. 2p
d. Figura de interferenţă este deplasată în sensul fasciculului acoperit, deci noul maxim central va avea abscisa 4p
x0 nou =∆x =knou ⋅ i =10 ⋅ 1, 2 =12 mm 2p

141
TESTUL 7
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. a 3
d d
Viteza medie este: vm= =
t t1 + t2
3. d d d d d 6v 3
Cum:=
t1 = şi=
t2 = ⇒ vm =
d d
=
4
= 1,5v
2v1 6v 2v2 2v +
6v 2v
a
∆v
Calculăm acceleraţia din reprezentarea grafică: a = = −8 m/s 2
∆t
   
Calculăm acceleraţia la urcare pe planul înclinat: G + Ff + N =
ma
OX: −Gt − Ff =
ma
4. OY: N − Gn =0 ⇒ N =mg cos α 3
Cum Ff =µN ⇒ Ff =µmg cos α
⇒ − mg sin α − µmg cos α = ma ⇒ a = − g (sin α + µ cos α)
3
Înlocuind ⇒ µ =
5
c
mv12
Aplicăm legea conservării energiei mecanice: mgh= ⇒ v=
1 2 gh
2
5. Cum v2 = kv1 ⇒ v2 = k 2 gh Variaţia impulsului este: 3

∆p
∆p= p2 − p1= mv2 − (− mv1 )= m(k + 1) 2 gh= 1,6 Ns; Fm= = 800 N
∆t
b
a. 3p 3p
Reprezentarea forţelor care acţionează în sistem

Lucrul mecanic util: Lu = mgh 1p
Lucrul mecanic consumat: Lc = T · l T = 2F ⇒ Lc = 2Fl 1p
Lu mgh 1p
b. Randamentul este: =
η = 4p
Lc 2 Fl
mgh 1p
Rezultă forţa de tracţiune:=
F = 500 N
2ηl
142
 
Aplicăm principiul fundamental al dinamicii, ţinând cont că v = ct ⇒ a = 0
   
G + T + N + Ff =
0 2p
pe Ox: T − Ff − mg sin α =
0 ⇒ Ff =
T − mg sin α
c. 5p
h
T 2=
= T1 2 F iar sin α =
l
2p
h
Rezultă F=
f 2 F − mg
l
Ff = 600 N 1p
Ff
Ff = µN ⇒ Ff = µmg cos α ⇒ µ = 2p
mg cos α
d. 3p
⇒ µ =0,65 1p

Reprezentarea forţele care acţionează asupra corpului pe porţiunea orizontală şi aplicarea teorema variaţiei
energiei cinetice: 1p
∆Ec =
L
Lucrul mecanic total: L = LG + LN + LF 1p
f
a. dar LG = 0, LN = 0, iar LF = −Ff d 4p

f
Ff = μN = μmg
2 2 2p
Rezultă: mv − mv0 = −µmgd ⇒ v = v0 2 − 2µgd = 21 m/s = 4,58m/s
2 2
Pe porţiunea MN mişcarea având loc fără frecare, aplicăm conservarea energiei mecanice:
EM =EN ⇒ ECM + EPM =ECN + EPN
1p
Considerăm M nivel de referinţă, EPM = 0
b. 2
mv12 4p
Notăm cu v1 viteza corpului în punctul N, rezultă: mv
= + mgR
1p
2 2
v1
Viteza în N este:= v 2 − 2 gR 1p
=v1 11 m/s 3,31m/s

= 1p
Pentru înălţimea maximă la care ar putea să ajungă corpul faţă de punctul M aplicăm legea conservării
mv 2 v2 2p
energiei mecanice: = mghmax ⇒ hmax=
c. 2 2g 3p
hmax = 1,05m/s 1p
v2
Relaţia dintre cele două înălţimi este:=h fh
= max f= 0,81 m 1p
2g
Notăm cu v2 viteza corpului la înălţimea h şi aplicăm legea conservării energiei mecanice faţă de punctul M
d. 2p 4p
( nivel de referinţă). Ţinând cont că EPM = 0 , rezultă:
2 2
mv mv
= + mgh ⇒ v2 =
2
v 2 − 2 gh
2 2
v2 = 2, 04m / s 1p
143
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b 3
2. b 3
3. c 3
Calculăm lucrul mecanic pe cele două transformări prin metoda grafică.
4. ( p1 + p2 )(V2 − V1 ) L 3
L1→ 2= = 150 J; L2 →3= p2 (V3 − V2 )= 200 J; 1→ 2 = 0,75
2 L2 → 3 c
Tmin
Randamentul ciclului Carnot: ηC = 1 −
Tmax
L T L
5. Utilizând formula randamentului termic: η= ⇒ 1 − min= 3
Q1 Tmax Q1
3Tmax
Din: Q1 =
L + 0,6 L =
1,6 L Tmin
rezultă: = = 150 K
8
d

V1 V1' V2 V2 '
Scriem legea transformării izobare pentru fiecare gaz: = şi = 1p
T0 T1 T0 T2
dar
V 2V V
V şi V2 = 2V1 ⇒ V1 =
V1 + V2 = şi V2 = , iar V='
V= '
1p
a. 4p
1 2
3 32
3T0 3T0
Înlocuind, rezultă: T1 = şi T2 = 1p
2 4
Rezultă: T1 = 409,5K şi T2 = 204,75K 1p
Scriem legea transformării izoterme pentru fiecare =

gaz: p0V1' p= '' '
p2V2 '' 1p
1V1 , p0V2
l l l ' l '' l
V=
1
'
S , V=
1
''
( + x) S V=
1
''
( + x) S şi , respectiv, V=
2 S , V=
2 ( − x) S 1p
2 2 2 2 2
l l p0l 2 p0 N
b. Obţinem: p0 S = p1 ( + x) S ⇒ p1 = = = 0,66 ⋅105 2
4p
2 2 l + 2x 3 m
1p
l l pl N
p0 S =p2 ( − x) S ⇒ p2 = 0 =2 p0 =2 ⋅105 2
2 2 l − 2x m
N
p1 0,66 ⋅ 105
=
m2
N
1p
p2= 2 ⋅ 105
m2
F ( p2 − p1 ) S
= 2p
c. 3p
F = 536 N 1p
m1 m2 V2 m2 T2
Scriem ecuaţiile de stare sub forma: p0V1 = RT1 şi p0=
V2
µ
RT2 ⇒ =
V1 m1 T1
2p
µ
3T 3T0 V 2V
Dar
= T1 =
0
, T2 şi =V1 =, V2 1p
2 4 3 3
d. 5p
m2 V
⇒ 2 2
= 1p
m1 V1
m2
⇒ 2
= 1p
m1
144

Identificăm transformările:
1 → 2 şi 3 → 4 sunt transformări izobare 1p
2 → 3 şi 4 → 1 sunt trandformări izocore
Reprezentările ciclului în coordonate (p, V) şi (V, T):
a. 3p
2p
V1 V2 V 3V
Aplicăm legea transformării izobare pe 1→ 2 : = ⇒ 1 = 1 ⇒ T2 = 3T1 1p
T1 T2 T1 T2
Aplicăm legea transformării izocore pe 2 → 3 : p2 p3

b. =
T2 T3 2p 4p
p p p
Cum T3 = T1 (din reprezentarea grafică) ⇒ 1 = 3 ⇒ p3 = 1
3T1 T1 3
p3 = 105 N/m 2 1p
Energia internă: ∆U1→ 2 =

υCv (T2 − T1 ) =
2υCvT1 1p
3
⇒ ∆U = 2υ RT1 = 3υRT1 1p
c. 2 4p
p1V1 = υRT1 ⇒ ∆U1→ 2 = 3 p1V1 1p
∆U1→ 2 =
2700J 1p
L
η=
Q1
p1 4 p1V1 1p
Lucrul mecanic total schimbat de sistem este: L=
( p1 − p4 )(V2 − V1 ) dar p=
4 p=
3 şi V2 = 3V1 ⇒ L =
3 3
Căldura primită este: Q1 = Q1→ 2 + Q4 →1 = υC p (T2 − T1 ) + υCv (T1 − T4 )

d. 5 p p p p T 4p
C p = Cv + R = R şi aplicând legea transformării izocore pe 4 → 1 : 4 = 1 ⇔ 3 = 1 ⇒ T4 = 1 2p
2 T4 T1 T4 T1 3
Rezultă: Q1 =υ
5 RT1 + υRT1 =υ
6 RT1 =6 p1V1
4 p1V1 2
Randamentul este: η= = = 0, 22 ⇒ η = 22% 1p
18 p1V1 9
145
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. b 3
3. b 3
1 1 1 2R 2 R 5R
Rs1 = 2 R = + ⇒ Rp = Rs 2 =R + =
Rp R 2R 3 3 3
4. 3
1 1 2R 5R
= + ⇒ RAB = =1, 25 Ω
RAB R 3 8 b
5. a 3

R1 = R + R = 2 R 1p
1 1 1 3 2R
= + = ⇒ R2 = 1p
R2 R1 R 2 R 3
2R 5R
a. R3 = R2 + R = +R= 1p 4p
3 3
1 1 1 3 1 8
= + = + =
RAB R3 R 5 R R 5 R
1p
5R
R=
AB = 6, 25 Ω
8
U
Tensiunea la bornele sursei: U= IRAB ⇒ I= = 3, 2A 2p
RAB
b. Aplicăm legea lui Ohm pe întregul circuit: 4p
E 2p
I
= E I ( RAB + =
⇒= r ) 26, 4V
RAB + r
10 R
′ rezistenţa echivalentă a circuitului în condiţiile în care R ' = 2 R ⇒ R′AB = 8 = 12,5Ω
RAB 1p
E
Calculăm intensitatea I ' aplicând legea lui Ohm pe întregul circuit:
= I' = 1,8A 1p
c. R '+r AB
4p
Tensiunea la bornele sursei devine:=
U ' I=
'
RAB ' 22,5 V 1p
U ' −U
Relaţia dintre cele două tensiuni este: U ' = U + fU ⇒ f = = 0,125 ⇒ f = 12,5% creşterea de tensiune. 1p
U
E2
Pmax = 2p
d. 4r 3p
Pmax = 87,12W 1p
146
Reprezentăm intensităţile curenţilor pe ramuri şi ale-

gem sensurile de parcurs.
Aplicăm legea I a lui Kirchhoff pentru nodurile N şi 2p
B:
− I 2 + I 4 − I1 =
0
a. I3 − I 4 − I5 =
0 6p
Aplicăm legea a II-a a lui Kirchhoff pentru ochiurile de reţea:
E1 − E3= I1 ( R1 + R3 + r1 ) − I 2 R2
E2 =I 3 r2 + I 4 R4 + I 2 R2 3p
E2 I 3 r2 + I 5 R5
=
Rezultă:
= I1 1,5=
A I 2 0,5=
A I 3 5=
A I 4 2=
A I5 3 A 1p
U MN =
− I1 ( R1 + R3 ) − E3 3p
b. 4p
U MN = −19V 1p
P4 = I 4 2 R4 2p
c. 3p
P4 = 8W 1p
W1 = I12 R1t 2p
d. 3p
=W1 10800
= J 10,8 kJ 1p
147
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. λ
λa = ⇒ λ = na λ a = 680 nm d 3
na
2. c 3
Notăm cu P poziţia ochiului. Din construcţia imaginii, aplicăm legile reflexiei, se observă că PO = OO ' , imaginea şi
obiectul sunt simetrice ⇒ PO ' =
2 PO
' '
Din asemănarea triunghiurilor: PMO şi PA′O′ rezultă : MO
' '
=
PO
'
⇒ MO =
AO ON
=
PO
⇒ ON =
O' B'
AO PO ' '
2 '
OB PO 2
Înălţimea oglinzii:
3. 3
' '
AB H
h =MO + ON = = ⇒ h = 0,9 m
2 2
k λD
Maximul luminos de ordinul k se formează la distanţa: xk =
2l
4. Pentru primele două franje luminoase, avem: k =1 ⇒ x1 =λD =1 mm 3
c 2l
2λD
k =2 ⇒ x2 = =2 mm
2l
1 1 1 xx
Aplicăm formula lentilelor subţiri: − = ⇒ f = 1 2
x2 x1 f x1 − x2
5. Din formula mărimii transversale: β = x2 ⇒ x2 = βx1 ⇒ f=

βx1
=
x1
3
x1 1− β 1 −1
1 −20 β
Din grafic: =−1 x1 = f
−20 cm ⇒ = = 10 cm
b β −1 − 1

Avem o lentilă plan convexă R1 → ∞, R2 = −R 1p
Formula convergenţei:
a. 1 1 n −1 n −1 2p 4p
C = (n − 1)( − ) = ⇒R=
R1 R2 R C
R = 10 cm 1p
1 1
Din C = cm
⇒ f = = 20cm 1p
f C
1 1 1 fx1
b. Aplicăm formula lentilelor subţiri: − = ⇒ x2 = 2p 5p
x2 x1 f f + x1
20(−40)
Aplicăm formula lentilelor subţiri:
= x2 = 40 cm 2p
20 − 40
148
2p
c. 3p
d =− x1 + x2
d = −(−40) + 40 = 80cm 1p
y2 x2
Mărirea liniară transversală este: =
β = 1p
y1 x1
d. x2 3p
y2 = y1 1p
x1
y2 = −2 cm Imaginea este reală, răsturnată, egală cu obiectul. 1p


Scriem ecuaţia lui Einstein pentru cele două radiaţii:
 c  c
h λ = L + eU1 h λ − L = eU1
 1  1 2p
 ( =) 
h c = L + eU h c − L = eU (1 − f )
 λ 2 2
 λ 2 1
a. c 5p
h −L
λ1 eU1 λ1 − 0,8λ 2
= ⇒L=
hc 2p
c
h − L 0,8eU1 0, 2λ1λ 2
λ2
L=
L=
66 66−⋅2110
⋅ 10 21
E−= E
0, 41
= eV41eV
0, 1p
L
Lucrul mecanic de extracţie: L = h ⋅ ν 0 ⇒ ν 0 = 2p
b. h 3p
L = 1014 Hz 1p
c
Energia unui foton corespunzător radiaţiei λ1: ε1 = hν1 = h 2p
c. λ1 3p
−19
ε=
1 0,11 ⋅ 10 =
J 0,06eV 1p
Relaţia dintre energia cinetică maximă şi tensiunea de stopare

mev12
= eU1
2 2p
mev2 2
= eU 2
2
d. 4p
v1 U1 U1
= = 1p
v2 U2 0,8U1
v1 5
⇒ = 1p
v2 4
149
TESTUL 8
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b . 3
2. b. 3
3. d. 3
4. a. 3
5. b. 3
Condiţia de întâlnire : x1 = x2 ; 1p
at 2
a. x1 = ; x2 = v0t 2p 4p
2
2v0 1p
=
rezultat final : t = ; t 8s
a
v= v0 + at 2p
b. 3p
v = 16m/s 1p
0 = v + a frânaret frânare 2p
c. 3p
-v
rezultat final: a frânare = -4m / s2 2
a frânare = −4m/s 1p
t frânare
d = d1 + d 2 2p
d1 = v0t 64mm
d1 = x1 = x2 = 64 2p
d. 5p
−v 2
d 2 = d oprire v2 2
= v + 2a franare d oprire d2 = d 2 = 32m
oprire 2a frânare 1p
rezultat final: d = 96m

E = mgh 2p
a. 3p
rezultat final: E = 4500 J 1p
∆Ec =
Ltotal 1p
mv 2
∆Ec = Ltotal = LG + LFf 1p
2
b. 4p
h 1p
LG = mgh LF f = − Ff ∙ l = −µmg cos α∙
sin α
=
rezultat final: v 2 gh(1 − µ ·ctgα) v ≅ 13 m/s 1p
150
∆Ec' =
L'total 1p
c. ∆Ec' =
0 LG = mgh = LG + Ltotal
L'total Ff 2p 4p
1p
rezultat final: Ltotal total
F f = -mgh ; LF f = -4500 J
Lãtotal orizontal
F f = LF f + LF f 1p
FfA + FfB
Lorizontal
ã
Ff = − d oprire 1p
2
d. 4p
F =A
µ A mg =
f 0;F =
0,1x A mg = µ B mg =
0,1∙ xB mg = B
0,1∙d oprire mg
f
1p
2h
rezultat final: d oprire
= (1- µ·ctg α ) ; doprire  13m 1p
0,1
151
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b 3
2. a 3
3. b 3
4. d 3
5. d 3

pV = νRT 1p
p1 ν1 m1 µ 2
= = ⋅ 2p
a. p2 ν 2 m2 µ1 4p
p1 7
p2 4
m1 + m2
µ amestec =
m1 m2 2p
+
b. µ1 µ 2 3p
12,7 g / mol
µ amestec = 1p
p0 p0V f = νRT final

V = νRT 1p
2
c. Vf = 2 V 1p 4p
rezultat final: T f = 4T ; T f = 1200 K 2p
În decursul transformării gazul parcurge o încălzire izocoră până când presiunea devine p0, apoi se dilată
izobar până la volumul 2V.
d. 4p 4p
L = p0 ·∆V = p0 ·V =2νRT
rezultat final: L = 19,6kJ
p1V1
p1V1 = νRT1 ⇒ ν = 2p
a. RT1 3p
rezultat final: v = 1,2 moli 1p

ΔU12 = vCVΔT12 = vCV(T2 − T1) 1p
p1 p2
V =ct ⇒ =
T1 T2 ⇒ ∆U12 = νCV 3T1 2p
b. 4p
T2 = 4T1
9 1p
rezultat final: ∆U12= p1V1 ⇒ ∆U12= 18kJ
2
152
Tmin
η = 1− 1p
Tmax
Tmin = T1 1p
c. 4p
Tmax = T2 = 4T1 1p
3 1p
rezultat final: η= = 75%
4
L
η= 1p
QP
Q
= Q1-2 + Q2-3 ; Q1-2 = V
νCv (T2 − T1 ); Q2 − 3 = νRT2 ln 3
p
V1 1p
d. 4p
1p
V3
L = L1-2 + L2-3 + L3-1 ; L1-2 = 0 ; L2-3 = νRT2 ln ; L3-1 =
νR (T1 − T3 )
V1
8ln 2 − 3 1p
rezultat final: η = ; η  25%
8ln 2 + 4,5
153

Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. d 3
3. c 3
4. a 3
5. b 3

Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pentru un ochi de reţea se obţine relaţia:
2p
E1 I1 ( R1 + R3 ) , de unde I1 = 3A
=
a. 4p
Tensiunea electrică UAM = R1I1 1p
rezultat final: UAM = 3 V 1p
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pentru alt ochi de reţea se obţine relaţia:
E1 = I2(R2 + R4), de unde I2 = 4 A 2p
b. 4p
Energia electrică consumată de rezistori: W = ( R1 + R3 ) I 12 ⋅ ∆t + ( R2 + R4 ) I 22 ⋅ ∆t 1p
rezultat final: W = 302,4 · 103 J 1p
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pentru al III-a ochi de reţea se obţine:
E2 = I1R3 − I2R4 2p
c. 4p
rezultat final: E2 = 5 V 2p
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff pentru ochiul format de sursa a doua şi voltmetrul ideal, se obţine:
E2 = Uvoltmetru 2p
d. 3p
Tensiunea indicată de voltmetrul ideal este egală cu tensiunea electromotoare a sursei: U = 5V 1p


Puterea electrică consumată de cele două becuri se poate scrie: P1 + P2 = U · I, unde U este tensiunea la
1p
bornele becurilor, iar I este intensitatea curentului electric prin sursă.
a. 4p
Pentru circuit se aplică teorema a doua a lui Kirchhoff: E = I (R + r) + U. 1p
Se obţine ecuaţia: I 2 − 10I + 25 = 0, care are soluţia I = 5 A 2p
P1 + P2 = Rp · I 2
2p
b. 3p
rezultat final: R=
p 2, 4Ω 1p
Rechivalent
η= 2p
Rechivalent + r
c. 4p
Rechivalent = R + R p 1p
rezultat final: η ≅ 89% 1p

'
Pbaterie = E· I 1p
Prin conectarea ampermetrului ideal la bornele becurilor, curentul electric nu va mai trece prin
1p
becuri(scurtcircuit) , astfel:
d. 4p
E
I' = 1p
R+r
rezultat final: Pbaterie = 240W 1p
154
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c . 3
2. b. 3
3. b. 3
4. a. 3
5. d. 3

1 1 1
− = 1p
x2 x1 f
b. x2 4p
β= 1p
x1
rezultate finale: x2 = 60 cm; β = −2 2p
C sistem = C1 + C 2 1p
C sistem = 2,5dioptrii 1p
c. 4p
1 1
− Csistem
= 1p
x ' 2 x '1
'
rezultat final: x 2 = −120cm
cm 1p
2p
x1'' = d - x2
x1'' f 2
d. x2'' = '' 1p 4p
x + f2
1
rezultat final: x2 '' = -20cm

cm 1p

Distanţa dintre două maxime sau două minime succesive este i1 1p
y1
a. i1 = 1p 3p
10
rezultat final: i1 = 0,6 mm 1p
i1 1p
Distanţa de la maximul central la primul minim de interferenţă este
2
b. i 4p
=d 2 1 + 2i1 ⇒ d = 3i1 2p
2
rezultat final: d = 1,8 mm 1p
155
i2 2 y2
y=
2 + 9i2=
; i2 = 0,72 mm 1p
2 19
λ1D λ D
Pentru acelaşi dispozitiv Young: i1 = ; i2 = 2
2l 2l
c. 4p
λi
λ2 = 1 2 1p
i1
rezultat final: λ 2 =720 nm 1p
i1
'
Pentru dispozitivul Young introdus într-un mediu optic interfranja devine: i1 = 2p
n
d. i1 - i1' 1p 4p
Dar interfranja scade cu 25%, deci: 0, 25 =
i1
4
rezultat final: n =  1,33 1p
3
156
TESTUL 9
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b. 3
2. b. 3
3. a. 3
4. b. 3
m1v1 m2v2 2
=
2 2
5. 3
m1 m
= v2 v=
1 ; v2 11,56
m2 s
a. 3p 3p
    
m1 : N + G1 + T + Ff  = m1 ⋅ a
   
m1 : N + G1 + T + Ff = m1 ⋅ a 1p
m11 : N 1+−GG111+=
Oy T0+⇒FfN1= = mm
1
1 1
⋅ a⋅ g
Oy : N1 − G1 =0 ⇒ N1 =m1 ⋅ g
Oy ::TN−11 −
Ox FfG11=
m01a⇒ N11 =m11 ⋅ g
=
Ox : T  − Ff = ma
Ox
m2 :G
: T2−+Ff m2111a⋅ a
T == 1p
 
m2 : G2 + T = m2 ⋅ a
b. m :G +T = m ⋅a m − µm 4p
Oy22 : G222 − T= m222a ⇒ m2 g − T= m2 a ⇒ a= g m2 − µm1
Oy : G2 − T= m2 a ⇒ m2 g − T= m2 a ⇒ a= g m m2 + µ mm1
Oy : G22 − T= m22 a ⇒ m22 g − T= m22 a ⇒ a= g m221 −+ m2 11 1p
m m111 + m222
a=2 m 2
a = 2 sm2
a = 2 s 22 1p
s
T
T m
=
= m22 gg −
−mm22 aa 2p
c. 3p
T
T== 0,8
0,8 N N 1p
157
   
m1 + m0 : N1 '+ (m1 + m0 ) g + T '+ Ff ' =
0
Oy : N1 '− (m1 + m0 ) g =
0 1p
N=
1' (m1 + m0 ) g
Ox: T ′ − Ff ′ = 0
T ′ = μ(m1 + m0) g 1p
 
m2 : G2 + T ' = 0
d. 5p
Oy : G2 − T ' =
0 1p
m2 g = T '
m2 g =
µ(m1 + m0 ) g
m2 − µm1 1p
m0 =
µ
m0 = 0,3 kg 1p

EA = m1gh 2p
a. 3p
EA = 1 J 1p
EB – E A = LF f AB
2p
E=
B E A + LF f AB
h
b. EB m1 gh − µm1 g h ⋅ cos α
= 1p 4p
EB m1 gh − µm1 g
= sin α ⋅ cos α
EB m1 gh(1 − µ ctgsin
= α)α
E
= m1 gh(1J− µ ctg α)
EB = 0,654
B 1p
EB = 0,654 J
 
Din legea conservării
 impulsului rezultă: m1=
v1 ( m1 + m2 ) v1 1p
m=
1v1 ( m1 + m2 ) v1
m=
1v1 ( m1 + m2 ) v
m1v1 1p
v=
m1 + m2
c. 4p
m
unde: v1 = 2,5 1p
s
0,1 ⋅ 2,55 m
=v = 0,85 1p
0,3 s
Lungimea resortului fiind foarte mică în comparaţie cu lungimea planului înclinat, se poate neglija valoarea
lucrului mecanic efectuat de către forţa de frecare în timpul comprimării resortului, precum şi variaţia ener-
giei potenţiale gravitaţionale. 2p
kx 22 ( m1 + m2 ) v 2
2
kx = ( m1 + m2 ) v
kx222 = ( m1 +22m2 ) v
2
d. = 4p
m +m
x2= v m11 + m 22
x = v m +k m2 1p
xx = v 1m k 2
= 0,147 k
x = 0,147 m
x = 0,147 m 1p
158
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. 3
∆U = VCV ∆T b.
2. ∆U =
0 în procese ciclicice d. 3
pµ kg
3. ρ= [ρ] = 3
RT ; Si m3 c.
L = 3 p1V1 a.
4. 3 L 3
U
∆= p1V1 ⇒ = 2
2 ∆U
m N N a.
5. = ⇒m= ⋅ µ ⇒ m = 3,6 g 3
µ NA NA

m
ν =m 2p
ν =µ
a. µ 3p
ν =1,5 mol
ν =1,5 mol 1p
pµ
ρ = p22µ 2p
p2 µ
ρ =RT
ρ = RT 2
RT
p1 µ2
2
p
ρ= 1 µ
b. ρ=p µ 1p 4p
ρ =TT111 RR
T1 RKg
ρ =2, 24 Kg
ρ =2, 24 m Kg
3
ρ =2, 24 m33 1p
m
p1 p2
p1 p2
= 1p
Tp11 =
Tp22
T1 =
T2
T1 T2 T
⇒ p2 = p1 ⋅ T22 ⇒
c. ⇒ p2 = p1 ⋅ T2 ⇒ 1p 3p
⇒ p2 = p1 ⋅ T2 ⇒
8 TN2 N
p2 = 8 ⋅ 1055 N2 =⋅2,67 1055 N2
p2 = 83 ⋅ 105 m 2,67 105 m
N2 =⋅ N
p2 = 3 ⋅ 10 m 2 =⋅2,67 10 m 22 1p
3 m m
m
p2V = m RT2
p2V= m µ= RT
p2V= m µ=− ∆RT
2
1p
µ m2
p32V== m=− ∆RT m2RT3
p32V== m µ=−µ∆RT m RT3
p3V = µ µ 2RT3
m −µ∆m
pp3V =( m − ∆m )RT T3 3
pp333V==( m −µ∆m )RT T3 1p
p2 = m −mT µ 2 3
p
p23 = ( mT2 T3
∆ m )
d. pp3 − p( 2m −mT
(∆mm−) T∆3m ) T3 − mT2 5p
p32 −= p2 = ( m2 − ∆m ) T3 − mT2
p2 p2 =mT2 mTT2 − mT
p3 p− p2 ( m − ∆m mT) 23 2
1p
p3 p− p2 = ( (mm−−∆∆m m) )TT3 3−−mT
2
mT mT2 2
⇒ ∆2p ==p2 ( m − ∆m )2T3 − mT2
⇒ p∆2p = p2 m − ∆mT mT2T2 − mT
⇒ ∆p = p2 ( m − ∆
( mmT) 23 2
5 Nm ) T3 − mT2 1p
∆ p =
⇒ ∆p = p2− 1,14 ⋅ 10 N 2 mT
∆p =−1,14 ⋅ 105 m 22mT2
N
5 m
∆p =−1,14 ⋅ 10 N2
5 m
∆p =−1,14 ⋅ 10 2 1p
m
159

L1231=Aria1231 1p
1
a. L =1 ( p2 − p1 )(V2 − V1 ) 1p 3p
L =2 ( p2 − p1 )(V2 − V1 )
2
⇒ L =3 ⋅ 1044 J
⇒ L =3 ⋅ 10 J 1p
Q
=
Q12
=12 VCvv ((T
VC T22 − −T T11 ))
v 1( ( 2p2 −
( p2 −T11 pp)) 11 ))
Q12 VCV
= T − T 1p
Q12
=
Q = VC
12 = Cv V
C v 1( T2 −
Q12
=12 VC
vV v 1( T
( 2p−2RR−T1 p) 1 )
Q12
= = VCCv V ( 2p−2R55 −JT1 p) 1 )
v 1( T
v V1 ⋅(10 J p1 )
=
Q
Q
=12 = C
12
0,75
0,75 ⋅ 10 p2 −
Q12 = Cv V1 ( p2R 5− p )
Q12
=
=
Q
Q
=
=
12
Q12
23 = 0,75
VC
C (⋅
v pp (⋅T
VC
0,75
10
T
10
R−5 T2 )
3 JT2 )
3 −
J 1 1p
23
0,75pp(⋅T10 R
((3VV−−533 JJTT−−2VV))22 ))
12 5
Q12
=
= VC
p (⋅2T
=
Q
=
23
23 = VC0,75
C p210
Q
b. = = VCp pp(2T(3V−R
C T)
3 −2V2 )
5p
12
23 p 3 2
23
23
Q23 = VC
= C p pp(2T(3V − R T )) 1p
5 3 2V −
2 (V3J − V2 )
Q
Q=
23 = C
2,8 ⋅ 10
p ⋅p10
5 R J 2
Q=
23 = C 2,8
p p2 (V 5 −V )
R
Q
Q=
23
==C 2,8Q⋅1210+ Q R3J 2
= pQ⋅1210+55 Q
23
Q=
primit
23
primit
23 2,8 R J2323
1p
Q
Q==
primit Q⋅1210+⋅ 10
=2,83,55 QJ2355 J
Q=
Q =
23
primit
primit Q⋅1210+5⋅ 10
=2,83,55 QJ23 J
Qprimit
23
= = 3,55
primit
Q12 +⋅ 10 Q235 J 0,5p
Qprimit
= = 3,55 Q12 +⋅ 10 Q235 J
= 3,55 ⋅ 1055 J
Qprimit
Qprimit
= 3,55 ⋅ 10 J 0,5p
∆U1− 2 = νCV (T2 − T1 ) 1p

∆U1− 2 = νCV (T2 − T1 )
∆U1− 2 = νCVV(T( 2p− −T1 p) )
∆U1− 2 = CV V11 ( p22 − p11 )
c. ∆U1− 2 = CV V1 ( p2R− p1 ) 1p 3p
∆U1− 2 = CV R
∆U1− 2 = 0,75 ⋅ 1055RJ
∆U1− 2 = 0,75 ⋅ 105 J
∆U1− 2 = 0,75 ⋅ 10 J 1p
p1V1
Tmin= T= 1p
1 pvR 1V1
Tmin= T= pvR 1V1
1
Tmin= T= p
pVR 2V3
T = T= 1V1
1
Tmax
= T=3 pvR 2V3
Tmax
min
= T=
1
VR
pvR 1p
2V3
3
d. Tmax= T= pVR 4p
2V3
3
Tmax= T=3
T VR
ηC = 1 − Tmin 1p
T
ηC = 1 − max
min
ηC = 91% Tmax
ηC = 91% 1p
160

Subiectul I Punctaj
1. E
R =0⇒ I = ⇒U = E d. 3
ν
2. = RI 2 ∆t
W b. 3
V
3. [ R ]SI = 1 = 11 N ⋅ m ⋅ A −2 ⋅ s −1 a. 3
A
= Q Aria
= trapez
(b + B ) ⋅ h
4. 2 3
Q=
( 200 + 300 ) ⋅ 2
= 500 ⇒ Q = 500 mC a.
2
R R0 (1 + αt )
=
U2
R= ⇒ R = 288 Ω
5. P 3
R − R0
t
= ⇒=t 2110 °C
αR0
(Valoarea de 2110 °C a fost obţinută considerând că R0 = 28 Ω, în loc de R0 = 15,2 Ω)

R1R4 = R2 R3 conectat între A şi B are indicaţia de curent nul dacă: R1R4 = R2R3
Ampermetrul 1p
R1R4 = R2 R3
R2 R3
⇒ R4 = R2 R3 1p
a. ⇒ R4 = R1 3p
R
⇒ R4 = 4,51 Ω
⇒ R4 = 4,5 Ω 1p
R12 =R1 + R2 ⇒ R12 =5 Ω 1p

R12 =R1 + R2 ⇒ R12 =5 Ω
R12R=R=
⇒ R3R+2 ⇒
1 + R4 ⇒ R12 R=5=Ω Ω5
⇒
R R=34 = R3R+ ⇒
34 R1 + R4 ⇒ R R=345 Ω5
34 =Ω
1p
⇒ R34 =
12
RR123 +⋅ RR344 ⇒ R34 =Ω
2 12 5
⇒
⇒= RRe34 = RR123 +⋅ RR344 ⇒⇒R 134 =Ω5
b. ⇒= Re RR ⋅
12+ R34 R ⇒ 1 4p
⇒= Re RR12 12 +⋅ R R34
34
⇒1 1p
⇒
R
== R2,5 R Ω1212 + R3434 ⇒ 1
Ree e2,5 R
= Ω
R 2,5 Ω12 + R34
= e
Re 2,5 Ω
= 1p
Ee
PotrivitEelegii Ohm: I = 2p
I = Ee re + Re
I = r +R
ree + Ree 2E
c. 2E I= 4p
I = 2E 2r + Re 1p
I = 2r + R
2r + Ree I = 0,88 A
I = 0,88 A
I = 0,88 A 1p
161
1p
d. Potrivit legilor Kirchhoff: 4p

I I 2 +I=I 4 I 2 + I 4
=
I I +II ( R + R )= I ( R + R )
= 1p
i2 ( R12+ R224) =1 i4 (2 R3 +4 R43) 4
i2 ( R1 + R
⇒ )I 2= =iI44( R3 + R4 )
⇒ I2 = I 42
⇒ I2 = I4
I
⇒ I4 = I 1p
⇒ I4 = 2
⇒ I4 = 2
0, 44 A
⇒ I4 = 0, 44 A 1p

E1 E2
+
r1 r2
I=
1 1 1 3p
R + + 
a.  R r1 r2  4p
I = 0,7 A
E1 = 2 E r1 = 2r
1p
E2 = E r2 = r
U=R·I 3p
b. 4p
U=7V 1p
P = RI2 3p
c. 4p
P = 4,9 W 1p
R
η= R 2p
d. η = R + re 3p
R+r
η =88% e
η =88% 1p
162
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
2
mv  2eU S  m 2
1. = eU s ⇒   = 2 d. 3
2  me  SI s
sin i n2
2. = a. 3
sin r n1
3. Lentila divergentă aflată în aer are focare virtuale c. 3
hc hc
4. Lext= ⇒ λ=
0 ⇒ λ=
0 275 nm b. 3
λ0 Lext
Interferenţa localizată la infinit a luminii se poate obţine pe lame transparente cu feţe plane şi paralele, prin reflexie sau
5. prin transmisie. c. 3

1
f = 1 2p
f =C
a. C 3p
1
f
= 1= 0,1 m
f 10
= = 0,1 m 1p
10
1 1 1 
1= ( n − 1)  1 − 1 , R1 → ∞ 1p
f11== ((nn −−11))  R111 −− R112 ,,RR1 → ∞
f = ( n − 1)  R1 − R2  , R1 → ∞
f  R1 R2  1 → ∞
1f 1 R1 R2 
1= ( n − 1) 1
b. f11= ((nn −−11)) R11 1p 4p
f= R
f R (= n −n1−) 1R ⋅ f
=
⇒ R = ( n − 1R)) ⋅ f
(
⇒ f
⇒ R = ( n − 1) ⋅ f 1p
R = 0, 4(⋅ 0,1 = ) 0,04 m ⇒ R = 4 cm
R
⇒= R0,= 4 ⋅n0,1 − 1= ⋅0,04 f m ⇒ R = 4 cm
R = 0, 4 ⋅ 0,1 = 0,04 m ⇒ R = 4 cm
R = 0, 4 ⋅ 0,1 = 0,04 m ⇒ R = 4 cm 1p
x
β = x2 1p
β = x12
x1
x =x2 fx1
β2= x2 fx1
βx2== x1f + x1
x1f + x1 1p
f
c. ⇒ β = fx
x2 = fx11 f 4p
⇒x2 =
β= f + x1 x1
f +
f +f x+1 x1
10
f 10
⇒ β =
⇒ β = 10 f = 10 = −2 1p
⇒β= = f +− x15
10 = −5 = −2
f +− x15
10 1
1 −5
10 10
⇒ β = 10 = 10 = −2
⇒ β = 10 − 15 = −5 = −2 1p
10 − 15 −5
fx1 10 ( −15 ) 2p
x2
= fx1 ⇒ = x2 10 ( −15= )) 30 cm
x2 f fx
= 1x ⇒ x
= 10 ( −
−15= 30 cm
x2 f +
= + x11 ⇒ = x22 10 15
10 − 15= 30 cm
d. x2 − xf1′ =⇒
+ dx1 x′ = −510cm− 15 1p 4p
x2 − x1′ =⇒ d x11′ =−5 cm
x2 − x1′ fx
=⇒ ′d x1′ = 5 cm
−10 ( −5)) 10 cm
x2′
= fx11′ ⇒ = x2′ 10 ( −5=
x2′ f fx
= + ′
1x1′ ⇒ =
x2′ f + x1′ ⇒ =
x2′ 10 10
x2′ 10 −
( −5=
5) 10 cm 1p
= −= 5 10 cm
f + x1′ 10 − 5
163

Din grafic:
1p
ν 01 = 1,5 ⋅ 1015 Hz
a. ν 01 = 1,5 ⋅ 1015 Hz 2p
ν 02 = 3 ⋅ 1015 Hz
ν 02 = 3 ⋅ 1015 Hz 1p
Din
Din c
Din
λ 1p
0 =c
λ 0 =c0
ν
Din
λ 0 =ν 0 c
Dinλ νc0=
⇒
λ0 λ =01 c
⇒ ν
01c0= λc01 1p
λ0 λ
⇒ =01 =
λ 018
3 ⋅λ10
λ 01 ν 03 ⋅=
= c01815 200 nm
⇒
λ 01λ 011.5
= == ⋅10
c10 8 200 nm
b. =
⇒ 3 ⋅λ10 5p
λ 01λ 011.5
== ⋅ 10
c01 15
200 nm 1p
⇒ λ 021.5 = λ
3 ⋅⋅10 10 815
λ c01
=
λ 01λ 02 ==
⇒ 3 ⋅λ ⋅10c02815 200 nm
λ 01λ 021.5
⇒
= 3=⋅ 10
= 108
02 200 nm
λ 02 1.5
= λ
⋅ 10
= c02
8
15
100 nm 1p
⇒ 3 ⋅ 10
λ 02λ 0233=
15
= ⋅ 10= 100 nm
⇒ λc02
10
⋅⋅10
8
λ 02λ 023=
15
= = 100 nm
33⋅⋅10 λ
1002
15
8
=
λ 02 = 100 nm
3 ⋅ 10158 1p
λ 02 3 ⋅ 10
= = 100 nm
3 ⋅ 1015
Din ecuaţia Einstein: hν = L + Ec unde Ec = eUs 1p
⇒ hν1 = hν 01 + eU s1 1p
hν1 = hν 01 + eU s1
hν1 = hν 01 +heU
⇒ U s1 h= ( ν (−νvs−101v)01 )
c. ⇒ U s1 = h ( ν − ve01 ) 1p 4p
⇒ U s1 = e −34
−e34 1015
6,66,6
⋅ 10⋅ 10 ⋅ 1,5⋅ 1,5
⋅ 10⋅15
=
= U sU s1 =
6,6
=
⋅ 10 −34
⋅ 1,5 ⋅
− 10
19 15 6,18
6,18 VV
1,61,6⋅ 10⋅ 10
1 −19
= U s1 = 6,18 V 1p
1,6 ⋅ 10−19
hν= 2 hv02 + Ec max 2 1p

hν= hv + Ec max 2
E hv202 +hE( v2 −2v02 )
2
⇒
hν= 2 c max
=
⇒
hν= E hv202 =h ( cvmax
2 −−19v02 )
02 + Ec max 1p
d. ⇒ 2 c max
Ec max
= =2h (⋅ 10
Ec2max 213, J)
v2 −−192v02 4p
Ec max
⇒ = =2h (⋅ 10
Ec2max 213, J)
v2 −−19v02
E
Ecc max
=
max 2 = 8, 25 eV
13, 2 ⋅ 10−19 J 1p
E
Ecc max
=
max
2
2 = 8, 25 eV
13, 2 ⋅ 10 J
Ec max 22 = 8, 25 eV
Ec max 2 = 8, 25 eV 1p
164
TESTUL 10
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. a 3
3. c 3
4. c 3
5. b 3

Înălţimea la care urcă ascensorul se determină ca suma spaţiilor parcurse în fiecare etapă: d1- spaţiul parcurs
uniform accelerat timp de 3s, d2=36m spaţiul parcurs în mişcare uniformă şi d3 spaţiul parcurs în ultimele 4s.
d2
În prima etapă, ascensorul porneşte din repaus atingând viteza = v1 = 7 m/s cu o acceleraţie, conform 1p
t2
v1 2
legii vitezei, v1 = a1t1 ⇒ a1 = = 2 m/s
t1
Spaţiul parcurs se calculează aplicând legea lui Galilei
v2
v12 = 2a1d1 ⇒ d1 = 1 = 9 m
2a1
În a treia etapă, din legea vitezei se determină acceleraţia, iar din legea lui Galilei se determină spaţiul parcurs
v 2final= v12 + 2a3d 3 
a.  v 2 = −2a3d 3 4p
v final = v1 + a3t3  ⇒  1
 v1 = − a3t3 1p
v final = 0 
 v
a3 =− 1 = −1,5m/s 2
 t 3
 2
d = v
− 1 = 12 m
 3
2a3
Înălţimea H la care urcă ascensorul H = d1 + d 2 + d 3 1p
rezultat final: H = 57 m p
Viteza cu o secundă înainte de oprire se determină din legea vitezei, acceleraţia fiind a3, mişcarea uni-
form încetinită având loc de 3 s:
v4= v1 + a3t4 
 v1 t 3 −t 4 3p
b. v  ⇒ v4 = v1 − t4 = v1 4p
a3 = − 1  t t3
t3 
3
rezultat final: v4 = 1,5m/s 1p

Se scrie principiul al doilea al dinamicii pentru fiecare din cele trei etape:
   1p
G + T1 = ma1 ⇒ T1 − G = ma1 ⇒ T1 = m(a1 + g )
 
G + T2 =0 ⇒ T2 − G =0 ⇒ T2 =mg 1p
c. 4p
  
G +=
T3 ma3 ⇒ −T3 +=
G ma3 ⇒ =
T3 m( g − a3 ) 1p
rezultat final: T1 = 3000 N T2 = 2500 N T1 = 2125 N 1p
165
Se scrie principiul al doilea al dinamicii pentru corpul de masă m, pentru fiecare etapă:
  1p
G + N 2 =0 ⇒ N 2 =G
  
d. G+N = 1 ma1 ⇒ −G + N
= ma1 ⇒ N
= m(a1 + g ) 2p 4p
1 1
rezultat final: N1 = 960 N N 2 = 800N N1 = 680N 1p

Din legea de mişcare se determină spaţiul parcurs de corp în primele 3s, iar din legea lui Galilei se determină
viteza după primele 3s, punând condiţia ca viteza iniţială să fie zero:
gt 2
∆h= = 45 m 2p
2
v 2 = v02 + 2 g ∆h ⇒ v = 2 g ∆h
a. 4p
2
mv
E=
c = mg ∆h 1p
2
rezultat final: Ec = 450 J 1p
Energia cinetică a corpului, după cele trei secunde, se calculează cu formula de la punctul a.
După primele 3s corpul se va afla, faţă de sol, la o înălţime egală cu h '= h − ∆h
Ec mg ∆h ∆h 2p
= =
b. E p mg ( h − ∆h ) h − ∆h 3p
Ec
rezultat final: = 0,16 1p
Ep
Până la adâncimea d = 0,2 m, corpul pierde întreaga sa energie datorită forţei de rezistenţă din partea solului.
Aplicând teorema de variaţie a energiei cinetice:
L= ∆Ec = Fd
mv 2 2p
∆Ec =
2
c. v = 2 gh 4p
mv 2 mgh
F
= = 1p
2d 2
rezultat final: F = 16 kN 1p
Forţa de rezistenţă din parte aerului făcând un lucru mecanic rezistent, se aplică teorema de variaţie a ener-
giei:

∆E = E f − Ei = L 
 2p
E=i mgh  ⇒ E f − E=
i fmgh − mgh= mgh( f − 1)

mv 2
d. Ef
= = fmgh  4p
2 
=L mgh( f − 1)
1p
L = Fh = mgh( f − 1) ⇒ F = mg ( f − 1)
rezultat final: F = −9N 1p

166
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. d 3
3. a 3
4. b 3
5. b 3
pV = νRT 
 m
Din ecuaţia de stare şi formula de definiţie a densităţii se obţine m  ⇒ pV = RT
2p
ν=  µ
pV µ µ
a. m=  3p
RT
m 0,96 ⋅ 10−2 kg
rezultat final:= 1p
N N A pV
Din ecuaţia de stare se obţine: pV
= RT ⇒=
N 2p
b. NA RT 3p
21
N 1, 44 ⋅ 10 molecule
rezultat final:= 1p
µp1V µp V
Din ecuaţia de stare se exprimă masa de heliu pentru cele două stări: m1 = respectiv m2 = 2 2p
RT1 RT2
c. µV  p2 p1  4p
Masa ce trebuie adăugată se calculează ca diferenţă: ∆m = m2 − m1 =  −  1p
R  T2 T1 
rezultat final: ∆m = 9 ⋅ 10−3 kg 1p
După adăugarea masei suplimentare parametrii corespunzători stării (2) sunt ( p2 ,V , T2 ) , iar în starea finală 2p
(3) volumul creşte la V3 = V (1 + f1 ) = 1,6V
presiunea scade la p3 = p2 (1 − f 2 ) = 0,6 p2 1p
d. 5p
pV pV pVT 1p
Din ecuaţia Clapeyron Mendeleev 2 = 3 3 ⇒ T3 = 3 3 2 = (1 − f 2 )(1 + f1 )T2
T2 T3 p2V
rezultat final: T3 = 297,6 K 1p
Lciclu Q
Din formula de definiţie a randamentului ciclului η = = 1 − cedat 2p
Q primit Q primit
a. L 4p
se obţine Qcedat
= Q primit (1 − =
η) (1 − η) 1p
η
rezultat final: Qcedat = 3600 J 1p
T2 ∆T ∆T
Scriind randamentul ciclului funcţie de temperaturile extreme η = 1 − = T1 = 1p
T1 T1 η
∆T
T2
= (1 − η) 1p
b. η 4p
rezultat final: T1 = 500 K 1p
T2 = 300 K p
167
m m RT2
Din ecuaţia de stare p=
2V RT2 ⇒=
V 2p
c. µ µ p2 3p
rezultat final:=
V 6, 23 ⋅ 10−3 m3 1p
Cantitatea de căldură degajată la se răcirea izocoră este QV =νCV ∆T =νCV (T2 − T3 ) 1p
p2 p3 p
Din ecuaţia transformării izocore = ⇒ T3 = 3 T2 . 1p
T2 T3 p2
d. 4p
m  p 
Prin înlocuire se obţine
= QV CV T2 1 − 3  1p
µ  p2 
rezultat final: QV = 2337,18 J 1p

168
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. b 3
3. b 3
4. d 3
5. a 3

ρl
Se calculează rezistenţa R3 aplicând formula R3= = 4Ω. 1p
S
R2 R3
Rezistorii R2 şi R3 sunt în paralel, rezistenţa echivalentă fiind R23 = 1p
a. R2 + R3 4p
R2 R3
Rezistenţa echivalentă a grupării de rezistoare va fi R =R1 + R23 =R1 + 1p
R2 + R3
R 8, 4 Ω
Tensiunea electromotoare echivalentă a grupării de acumulatoare în serie este E

= s nE
= 9V .
1p
r= nr
= 0,6 Ω
Rezistenţa internă a grupării serie de acumulatoare este s
Es
b. =
Curentul pe ramura principală este dat de legea lui Ohm I = 1A 1p 4p
R + rs
Tensiunea între bornele a şi b în circuit închis va fi U ab = IR 1p
rezultat final: U ab = 8, 4 V 1p
Legile lui Kirchhoff pentru nodul de reţea, respectiv pentru ochiul format de cele două rezistoare, se vor scrie:
I I 2 + I3
= 2p
R2 I 2 = R3 I 3
c. 3p
Din rezolvarea sistemului se obţine intensitatea curentului prin rezistorul R3 rezultat final:
I 3 = 0,6 A 1p
.
Prin înlocuirea rezistorului R2 cu un voltmetru ideal se va modifica rezistenţa echivalentă a grupării de re-
zistoare 1p
R=' R1 + R3
Es
=
şi implicit valoarea curentului I = 0,93A 1p
d. R1 + R2 + re 4p
Tensiunea indicată de un voltmetru ideal montat în locul rezistorului R2 va reprezenta tensiunea la bornele
rezistorului R3 1p
U 3 = R3 I
.
rezultat final: U 3 = 2,79 V 1p
169

Din parametrii nominali se obţin valorile curenţilor pentru funcţionare normală:
P
P1 = U1I1 ⇒ I1 = 1 = 1, 25 A
U1 2p
P
P3 = U 3 I 3 ⇒ I 3 = 3 = 0,5 A
U3
a. Deci prin rezistenţa R trebuie să circule un curent de 0,5A, la borne având aplicată o tensiune 5p
U R = (U1 + U 2 ) − U 3 = 4 V 1p
.
UR
Din legea lui Ohm R = . 1p
IR
rezultat final: R= 8 Ω 1p
Intensitatea curentului prin baterie este I = I1 + I 3 = 1,75 A 1p
E −U
b. Tensiunea electromotoare a bateriei este E = U + u = U + Ir ⇒ r = . 1p 3p
I
rezultat final:=r 3, 42 Ω 1p
= RI 2 ∆t
Energia disipată pe R în ∆t =15min este W 2p
c. 3p
rezultat final: W = 1800 J 1p
Puterea consumată reprezintă puterea consumată de becuri şi de rezistor
Pconsumat = Pbecuri + PR = ( P1 + P2 + P3 ) + RI 2 = 42 W 2p
d. Pbecuri 4p
=
Puterea utilă este reprezentată de puterea consumată de becuri. Deci randamentul va fi η = 0,95 1p
Pconsumat
170
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b 3
2. d 3
3. c 3
4. b 3
5. d 3

1
f1
Distanţa focală a lentilei L1 este = = 20 cm .
C1 1p
f1 x1
la x2
Lentila L1 formează o imagine reală situată = = 30 cm faţă de lentilă.
f1 + x1
Cum distanţa dintre lentile este de 40cm, faţă de lentila L2, imaginea este situată la distanţa
a. 1 4p
f 2 = 25 cm . Aşadar, lentila L2 se comportă ca
x1 ' = D − x2 = 10 cm . Distanţa focală a lentilei L2 este =
C2 1p
f x'
o lupă, formând o imagine finală virtuală, situată la distanţa x '2 = 2 1 faţă de lentila L2
f 2 + x '1
rezultat final: x '2 = −16,6 cm 2p

Imaginea se formează între cele două lentile şi este o imagine virtuală
Convergenţa sistemului format prin alipirea celor două lentile este C =C1 + C2 =δ
9 1p
1
b. Lentila echivalentă are distanţa focală F = . 1p 3p
C
rezultat final: F = 0,11 m 1p
Fx1
x2 ''
Prin alipirea celor două poziţia imaginii finale va fi= = 13, 46 cm 1p
F + x1
y ' x2 ''
Mărirea liniară transversală a sistemului este β= = . 1p
c. y x1 4p
x2 ''
Înălţimea imaginii finale va fi y ' = y 1p
x1
rezultat final: y′= 1,57 cm 1p
x2
Dacă imaginea reală formată este de patru ori mai mare decât obiectul β = = −4 . 1p
x1
1 1 1
Utilizând formula lentilelor = − 1p
d. F x2 x1 4p
5F
unde înlocuind x2 = −4 x1 se obţine poziţia imaginii finale prin sistem x1 = − . 1p
4
rezultat final: x1 = 13,88m 1p
171
ν Lext + Ec se scrie în condiţiile date sub forma hc

Legea conservării energiei h= = Lext + eU s1 (1), 1p
λ1
hc
respectiv = Lext + eU s 2 (2) 1p
a. λ2 4p
1 1  e (U s1 − U s 2 ) λ1λ 2 1p
Din (1) şi (2) se obţine, scăzând cele două relaţii, hc  − =  e (U s1 − U s 2 ) ⇒=
h
λ
 1 λ 2  c ( λ1 − λ 2 )
rezultat final:= −34
h 6,62 ⋅ 10 Js 1p
hc
Din legea conservării energiei = Lext + Ec max , considerând Ec max = eU s 1p
λ1
şi relaţia pentru lucru mecanic de extracţie Lext = hν 0 1p

b. 4p
c eU s1 1p
se obţine ν 0 = −
λ1 h
rezultat final: ν=
0 4,58 ⋅ 1014 Hz 1p
mv12 1p
Pentru a determina raportul vitezelor maxime ale fotoelectronilor emişi se consideră Ec1=
max = eU s1
2
mv22 1p
Respectiv Ec 2=
max = eU s 2
2
c. 4p
Se obţine v1 = U s1 1p
v2 U s2
v1
rezultat final: = 0,73 1p
v2
Legea conservării energiei se scrie pentru cele două radiaţii
hc hc
= Lext + eU s1 (1) respectiv = Lext + eU s 3 (2). 1p
λ1 λ3
Variaţia tensiunii de stopare a fotoelectronilor emişi ∆U s = U s 3 − U s 3
d. 3p
hc  1 1
∆U
= s  −  1p
e  λ 3 λ1 
rezultat final: ∆U s =
0,86 V 1p
172
TESTUL 11
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. m
kg ⋅ 2 ⋅ s 2
N ⋅ s2 s 3
c = = adimensional
kg ⋅ m kg ⋅ m
2. c 3
b Din grafic rezultă: h = 0 Ec = 25 J
3. h = 5 Ec = 0 3
2
m ⋅ v0 m 2 ⋅ Ec
= m⋅ g ⋅h v0 = 2 ⋅ g ⋅ h = 10 =m = 0,5 kg
2 s vo 2

4. c 3
( B + b) ⋅ h
5. Pm A=
d= trapez = 60 kW 3
2

Reprezentarea corectă a forţelor care acţionează asupra sistemului.
a. 3p 3p
Ft − Ff1 − Ff 2 Ft − µ ⋅ g ⋅ (m + M )
=
Pentru expresia acceleraţiei a = 3p
M +m M +m
b. 4p
m
Rezultă: a = 7,5 2 1p
s
F ⋅ l0
Din legea deformărilor elastice se obţine: S =
E ⋅ ∆l 3p
c. π⋅d2 4p
Expresia secţiunii firului: S =
4
d 3, 46 ⋅10−3 m
Rezultă:= 1p
Pentru viteza constantă P= Ft ⋅ v Ft − Ff1 − Ff 2 =

0 2p
d. Rezultă: P = ( Ff1 + Ff 2 ) ⋅ v = µ ⋅ g ⋅ ( M + m) ⋅ v 1p 4p
= 75 ⋅103 W
Obţinem: P 1p
173

Din conservarea energiei se obţine energia potenţială maximă a corpului:
Eti = Etf m ⋅ v0 2
= Ecf + E pf
2 2p
a. m ⋅ v0 2 3p
E pf E=
= p max
2
Rezultă:
Ep = 36 J 1p
max
Energia totală a bilei între cele două stari

Eci + E pi = Ec1 + E p1 1p
b. 1
2p 4p
Rezultă: Eci = ⋅ E p1 + E p1 din condiţiile problemei
4
Obţinem: h = 1, 44 m 1p
Din condiţiile problemei EcA = E pA , deci energia totală a bilei este:

E p max = m ⋅ g ⋅ hmax hmax = 1,8 m
1p
1
Înălţimea va fi : h =⋅ hmax =0, 45 m
4
Impulsul la înălţimea h se obţine din:
c. m ⋅ v0 2 m ⋅ v 2 4p
= + m⋅ g ⋅h 2p
2 2
v
= v0 2 − 2 ⋅ g ⋅ h p = mv
m
Rezultă:
= p 10,38 kg ⋅ 1p
s
Lucrul mecanic efectuat de greutatea corpului, din momentul lansării până la atingerea solului, este
1p
L=
G LGu + LGc
d. 2p 4p
Deci: LG =− m ⋅ g ⋅ hmax + m ⋅ g ⋅ hmax
Rezultă: LG = 0 1p
174
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. N kg
⋅
m 2 mol = N 1
d = = m −3 3
J m 2
⋅ N ⋅ m m 3
kg ⋅ ⋅k
mol ⋅ k
R R
2. c c=
p cv + c p − cv = 3
µ µ
c Q=0 V T2
T ⋅ V γ−1 =ct V2 = 1 = 8γ−1
3. cp 5 2 2 8 T 3
=γ = T2 1
cv 3 =8 3 =(23 ) 3 =4 ⇒ T2 =4 ⋅ T1
T1
4. b 3
5 7
5. d 0 = ∆U12 + ∆U 23 + ∆U 31 ; ∆U12 = ν ⋅ Cv ⋅ ∆T = ⋅ p ⋅ V ; ∆U 31 = ν ⋅ C p ⋅ ∆T = − ⋅ p ⋅ V ; ∆U 23 = 0 − ∆U12 − ∆U 31 = p ⋅ V 3
2 2

m ⋅ R ⋅ T1 m ⋅ R ⋅ T1
Din ecuaţia termică de stare: p1 ⋅ V1 = m ⋅ R ⋅ T1 =
V1 V1
= 0, 25 ⋅10−3 m3= = 0, 25 ⋅10−3 m3 1p
µ p1 ⋅ µ p1 ⋅ µ
a. m ⋅ R ⋅ T1 3p
V1
Se obţine:= = 0, 25 ⋅10−3 m3 1p
p1 ⋅ µ
Rezultă:=
V1 0, 25 ⋅10−3 m3 1p
N
Numărul de moli poate fi exprimat atât din relaţia: ν = 1p
NA
m
cât şi din relaţia: ν = 1p
b. µ 4p
µ
Din relaţiile precedente obţinem pentru o moleculă de aer: N = 1 m0 = 1p
NA
Rezultă: m=
0 4,8 ⋅10−26 kg 1p
N
Pentru starea iniţială: p1 ⋅ V1= ⋅ R ⋅ T1 1p
NA
N
Concentraţia se defineşte: n = 1p
V
c. 4p
p ⋅N
Se obţine: n = 1 A 1p
R ⋅ T1
Rezultă:=n 0, 24 ⋅1026 molec 1p

m3
175
m ⋅ R ⋅ T1 (m − m1 ) ⋅ R ⋅ T2
Pistonul rămâne în poziţia iniţială dacă: p1 = p2 V1 = V2 =
m ⋅ R ⋅ T1 (m − m1 ) ⋅ R ⋅ T2 µ ⋅ V1 µ ⋅ V2
m1 = 0,19 kg V1 = V2 = 2p
µ ⋅ V1 µ ⋅ V2
m1 = 0,19 kg
m ⋅ R ⋅ T1
unde: p1 = pentru starea 1
d. µ ⋅ V1 4p
1p
(m − m1 ) ⋅ R ⋅ T2
p2 = pentru starea 2
µ ⋅ V2
m ⋅ R ⋅ T1 (m − m1 ) ⋅ R ⋅ T2
În final, obţinem: =
µ ⋅ V1 µ ⋅ V2
Rezultă: m1 = 0,19 kg 1p

Pentru întregul proces ciclic : Lt = L12 + L23 + L34 + L41
1p
Lt = 2 pV + 4 pV ln 2 − 3 pV = 2,8 pV − pV = 1,8 pV
Pentru fiecare stare se obţine: 1 → 2 V =ct. ⇒ L12 =0

L23= p3 (V3 − V2 =
) 2 p (2V − V =
) 2 pV
a. 5p
V4 4V1 2p
=L34 vRT
= 3 ln p3=
V3 ln p 2V ln 2 4 pV ln 2
2=
V3 2V1
L41 =
p1 (V1 − V4 ) =
p (V − 4V ) =
−3 pV
Obţinem: Lt = 1,8 pV 1p
7 1p
Căldura cedată de gaz într-un ciclu de funcţionare este: Qc = Q41 = vC p (T1 − T4 ) = (vRT1 − vRT4 )
2
7 1p
Din ecuaţia termică de stare : Q
=c Q=
41 ( p1V1 − p4V4 )
b. 2 4p
7
Obţinem: Q
=c Q=
41 ( pV − 4 pV ) 1p
2
Rezultă: Qc = Q41 = −10,5 pV 1p
Tmin
Randamentul unui Ciclu Carnot este: η = 1 − 1p
Tmax
p1V1 p3V3
Tmin= T=
1 Tmax= T=
3 1p
c. vR vR 4p
p1V1 pV
Obţinem: η = 1 − = 1− 1p
p3V3 2 p 2V
Rezultă η =75% 1p
d. 3p 3p
Trasarea corectă a graficului

176
Subiectul I Punctaj
1. V
= R W 3
c W = R ⋅ I 2 ⋅ ∆t R =2 ⇒ R =J ⋅ A −2 ⋅ s −1
A SI
I ⋅ ∆t SI
ρ⋅l ρ⋅l R1 1
2. d R1 = R2 = = 3
S1 S2 R2 4
3. b 3
4. d 3
5. c W = P ⋅ t = 72 ⋅105 J W = 2 kWh 3
Stabilirea corectă a sensului curenţilor

1p
a. 4p
Legile lui Kirchhoff

I : I1 ⋅ ( R1 + r1 ) + I 3 ⋅ R3 =
E1 II : I 2 ⋅ ( R2 + r2 ) − I 3 ⋅ R3 =
E2 A : I= I 2 + I3 3p
1
Din ochiul I se obţine U AB = E1 − I1 ⋅ ( R1 + r1 ) = 7,8 V 2p

b. 3p
Rezultă: U AB = 7,8 V 1p
Pentru nodul A I 2= I1 − I 3 = U AB I 2 = 2,4 A

I3 = 1,3 A 2p
R3
c. 4p
Indicaţia voltmetrului se obţine din E2= U MN + I 2 ⋅ r2 1p
Rezultă: U MN = 15,2 V 1p
Daca se înlocuieşte R3 cu un voltmetru ideal, pe ramura respectivă nu mai trece curent, deci putem scrie:
3p
d. I ⋅ ( R1 + R2 + r1 + r2 ) = E1 + E2 4p
Pmax E2
Pe circuitul exterior Pext = R⋅I2 = 1p
4 16 ⋅ r
2
 E 
a.
2
Se înlocuieşte I =   1p 4p
 RP + r 
2
Pentru R = r obţinem relaţia: R − 28 ⋅ R + 4 =0 ∆ =768 1p
Rezultă: R1,2 = 27,84 Ω / 0,16 Ω 1p
177
Pentru puterea maxima: R= r= 2 Ω 1p
E
Intensitatea va fi: =I = 5 A
b. 2⋅r 4p
Energia disipata de rezistorul R este: W = R ⋅ I 2 ⋅ ∆t 1p
Rezultă: W = 15 kJ
I SC
I1
În acest caz,valoarea intensitatii va fi: = = 2 A 1p
5
c. 3p
Deci: P= U ⋅ I1 unde U = E − r ⋅ I1 = 16 V 1p
Rezultă: P = 32 W 1p
Intensitatea curentului de scurtcircuit al sursei este:
E − r ⋅ I1 R 2p
E = R1 ⋅ I1 + r ⋅ I1 ⇒ R1 = = 8Ω η= 1
d. I1 R1 + r 3p
Rezultă: η =80% 1p
178
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. m 1 m
a < c ⋅ ν > si= 1 ⋅ = 1 2= m ⋅ s −2 3
s s s
2. c 3
sin i 1 3sin r 3
d = ⇒ sin i = =
3. sin r 4 4 8 3
3
c
λ
c = ν ν1 5 ⋅1015
4. 2
=2
= = 25 3
λ1 c ν 2 2 ⋅1014
ν1
5. λD 600 ⋅10−9 ⋅ 2 3
c i= = 6 ⋅10−4 =
= 0,6 mm
2l 2 ⋅10−3

1 1 1
x2 x1 f
a. fx1 20 ⋅ (−30) 4
=
Rezultă: x2 = 2p
f + x1 20 − 30
Obţinem: x2 = 60 cm 1p
1  n2  1 1 
Distanţa focală=  − 1 −  unde n1 = 1
f  n1  R1 R2 
2p
1  1 1 
( n 1)  −
=− 
f  R − R 
b. 4p
1 2 ( n − 1) R 1p
=
obţinem: n −1
⇒=
f R 2f
20 1p
n
Rezultă:= + 1 1,5
=
2 ⋅ 20
Realizarea corectă a desenului
c. 3p 3p
Convergenţa pentru cele două medii C=' 1 n 2

=  − 1
f '  n'  R
2p
2
C= (n − 1)
R
d. C n − 1 1,5 − 1 4p
Prin împărţire obţinem:=' =
n 1,5 1p
C −1 −1
n' 1, 2
C
Rezultă: =2 1p
C'
179
c 3 ⋅108
Frecvenţa radiaţiei monocromatice de frecvenţă ν1 este: ν1= = 2p
a. λ1 600 ⋅10−9 3p
15
Rezultă: ν1= 0,5 ⋅10 Hz 1p
Pentru radiaţia de frecvenţă ν1 avem: h ⋅ ν= 1 Lex + e ⋅ U S 1 hν1 = hν 0 + eU1

c 3 ⋅108 1 1p
ν2 = = = ⋅1016 = 0,55 ⋅1015 Hz
λ 2 54 ⋅10−9 18
Pentru radiaţia de frecvenţă ν 2 avem: hν 2 = hν 0 + e(U1 + ∆U ) 1p

b. 4p
h(ν 2 − ν1 ) = e∆U
c 1p
Din relaţiile precedente obţinem prin adunarea lor: ∆U =h(ν 2 − ν1 ) unde ν 2= = 0,55 ⋅1015 Hz
λ2
e
Rezultă: ∆U =
0, 2V 1p
c
Lucrul mecanic de extracţie este: L0 = hν 0 = h 1p
λ0
Obţinem:=
L0 0,044 ⋅10−17 J 1p
c. 4p
0,044 ⋅10−17
Dar: 1eV = 1,6 ⋅10−19 J ⇒ L0 = 1p
1,6 ⋅10−19
Rezultă: L0 = 2,75eV 1p
Pentru radiaţia de frecvenţă ν1 , energia cinetică a fotoelectronilor emişi de către catodul celulei fotoelectrice
1p
este: hν1 = hν 0 + Ec1
Pentru radiaţia de frecvenţă ν 2 , energia cinetică a fotoelectronilor emişi de către catodul celulei fotoelectrice 1p
d. este: hv=
2 hv0 + ( Ec1 + ∆Ec ) 4p
Variaţia energiei cinetice a fotoelectronilor emişi de către catodul celulei fotoelectrice se obţine scăzând
1p
relaţiile: h(v2 − v1 ) =
∆Ec
Rezultă: ∆Ec= 0,33 ⋅ 10−19 J 1p
180
TESTUL 12
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. d 3
3. b 3
4. d 3
5. c 3

Pentru corpul cu masa m1 se scrie: F −T =
m1a
N1 − m1 g =
0 2p
Ff 1 = µN1
Pentru corpul cu masa m2: T − Ff 2 =

m2 a
a. 5p
N 2 − m2 g =
0 2p
Ff 2 = µN 2
F − g (m µ + m µ ) m
=
Din sistemul de mai sus se deduce acceleraţia sistemului: a =
1 1 2 2
1, 25 1p
m1 + m2 s2
b. Tensiunea va fi: =
T m2 (a + µ=
2g) 6,75 N 3p 3p
Putem presupune că în urma acţiunii forţei F sistemul a ajuns la o anumită viteză. Dacă forţa încetează, corpu-
rile se vor mişca uniform încetinit, acceleraţiile lor fiind:
m m
2p
c. a1 = −µ1 g = −2 respectiv a2 = −µ 2 g = −1 2 . 4p
s2 s
Deoarece acceleraţia de frânare a primului corp este mai mare, rezultă că firul de legătura se detensionează,
2p
deci tensiunea va fi nulă.
Putem raţiona astfel: deoarece forţa exterioară sistemului nu se schimbă, acceleraţia sistemului nu se schimbă.
d. 3p 3p
Vom obţine deci: =T ' m1 (a + µ=
1g ) 2, 25 N

mv12 mv 2 3p
Aplicăm teorema de variaţie a energiei cinetice: − µmgd cos180°.
=
2 2
a. 5p
v 2 − v12
=
Rezultă: µ = 0, 48 2p
2 gd
La sfârşitul perioadei de frânare impulsul vagonului este: p = mv1 2p

b. 3p
p = 8000 Ns 1p
În timpul opririi vagonului în urma ciocnirii celor patru tampoane energia cinetică a vagonului se transformă
în energie potenţială elastică a tampoanelor. Un singur tampon va înmagazina energia:
2p
1 Mv12
c. W1 = 3p
2 2
W1 = 8000 J 1p
1 Mv12 kx 2 2p
Energia mecanică se conservă; pentru un resort scriem: =
4 2 2
d. 4p
Mv12 kN
Rezultă:=k = 320 2p
4x2 m
181
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b 3
2. b 3
3. c 3
4. c 3
5. a 3

m1 m2
=
Scriem ecuaţie de stare pentru cele două baloane: p1V = RT ; p2V RT 1p
µ1 µ2
a. m
µ1 p1V µ2 p2V
= 1 = ; m2 1p 3p
RT RT
m1 µ1 p1
= = 3,5 1p
m2 µ 2 p2
Prin deschiderea robinetului gazele se amestecă iar cantităţile de substanţă se adună:
m m 1p
p ⋅ (2V ) =( 1 + 2 ) RT
µ1 µ 2
m m
( 1 + 2 ) RT
µ1 µ 2 m2 RT 1p
=p = ;V
2V µ 2 p2
b. m1 1 1 4p
m2 ( ⋅ + )
m2 µ1 µ 2 µ p 1 µp 1 1 1p
Forţăm factor comun m2 p=
m2 RT
= 2 2 ( ⋅ 1 1 + ) = (p1 + p 2 )
:
2 2 µ1 µ 2 p 2 µ 2 2
µ 2 p2
1
p= (1atm + 2atm) = 1,5atm
2 1p
Observaţie: dacă se scrie rezultatul final direct, nu se ia în consideraţie!
masa amestecului m1 + m2
=
Masa molară medie (aparentă) a amestecului este: µ = 2p
suma molilor m1 m2
+
µ1 µ 2
m1
m2 (
+ 1)
c. m2 4p
Se forţează factor comun m2: µ = 1p
m 1 1
m2 ( 1 ⋅ + )
m2 µ1 µ 2
µ1 p1 + µ 2 p2 kg
şi se înlocuieşte raportul maselor de la punctul a). Se=
obţine: µ = 12 1p
p1 + p2 kmol
mr 1p
p0 2V = RT
µ

d. 2µ p0V 1p 4p
mr =
RT
mr 2µ p0 2 p0 2 2p
= = = = 0,(6)
m1m2 µ1 p1 + µ 2 p2 p1 + p2 3
182
1p
a. 3p
T1 =(273 + 27)K =300 K

p1 p1
Pentru transformarea 1→2: 2 = T2 2=
;= T1 600 K 1p
T2 T1
V3 V1 p3 p1
Pentru transformarea 2→3: = ; pentru transformarea 3→1: =
T3 T2 V3 V1 1p
Rezultă: =
T3 4=
T1 1200 K
Pentru transformarea 1 → 3 aplicăm primul principiu al termodinamicii:

1 1p
Q13 =∆U13 + L13 , sau : νC ∆T =νCV ∆T + ( p3 + p1 )(V3 − V1 )
2
Ţinând cont de ecuaţia de stare pentru 1 şi 3 şi de ecuaţia dreptei 1 → 3 lucrul mecanic se scrie:
1 1 1p
L13= ( p3V3 − p3V1 + p1V3 − p1V1=
) (νRT3 − νRT1 )
b. 2 2 4p
1
Rezultă: νC ∆T =νCV ∆T + R∆T 1p
2
R J
Rezultat final: C = CV + = 2 R = 16.620 1p
2 kmol ⋅ K
L123
= L12 + L23
2p
L12 = 0, L23 = p2 (V3 − V1 ) = p2V3 − p2V1
c. 4p
p 2 V3 =
νRT3 =
4νRT1 , p2V1 =
νRT1 1p
L123 =
3νRT1 =
3 p1V1 =
300 J 1p
Qced
η = 1− 1p
Qabs
R
Qced =
Q31 =
ν(CV + )(T3 − T1 ) 1p
2
d. 4p
Qabs = Q12 + Q23 = νCV (T2 − T1 ) + νC p (T3 − T2 ) 1p
ν ⋅ 2 R (4T1 − T1 ) 1
η = 1− = 7,7%
ν⋅
3R
(2T1 − T1 ) + ν ⋅
5R
(4T1 − 2T1 ) 13 1p
2 2
183

Subiectul I Punctaj
1. d 3
b
E
Intensitatea curentului prin circuit este: I = Rx
r+
R+x
2. E 2 Rx( R + x) 3
Puterea debitată este: P = Rechivalentă, exterioară I2 =
( Rx + rR + rx) 2
dP
Funcţia P ( R ) are un extrem (în acest caz un maxim) dacă derivata de ordin I se anulează: =0
dx
Rr
Rezultă: x =
R−r
c
dQ
Prin definiţie intensitatea curentului electric este: I = .
dt
Considerăm o porţiune de conductor electric cu aria secţiunii transversale S, de lungime dx, în care se află purtători de
sarcină cu concentraţia n, care se deplasează relativ uniform cu viteza v şi având sarcina q. Este valabilă următoarea
3. 3
succesiune de relaţii:
 dQ dN ⋅ q n ⋅ dV ⋅ q n ⋅ q ⋅ S ⋅ dx
 I dt
= =
dt
=
dt
=
dt
= nqSv

 = dQ dN dx
q = ;n =; dV Sdx
= ; v .
 dN dV dt
c
2E
Pentru circuitul serie avem: I1 = R + 2r
4. E 3
Pentru circuitul cu sursele dispuse în paralel se scrie: I 2 =
r r
2R + 2R +
I1 2E 2 = 21 2
Raportul curenţilor este: = ⋅
I 2 R + 2r E 7
d
Ca să lumineze normal, trebuie ca becurile să aibă aceeaşi rezistenţă nominală când sunt parcurse de acelaşi curent nomi-
5. E E1 3
7
=
nal: In = . Rezultă: E1 = E
Rn + r 2 Rn + r 4

Indiferent de poziţia extremă a cursorului, acesta scurtcircuitează punctele A şi B. 2p
a. E 4p
Prin urmare intensitatea curentului din circuit este, în aceste cazuri:
= I ≅ 1,71A 2p
r + R1
O reprezentare mai accesibilă a circuitului arată astfel:
Rezistenţa furnizată de potenţiometrul special este reprezentată alăturat.

2p
Rezistenţa echivalentă a potenţiometrului este:
2 x( R − x) 2
RAB
= = 2x − x2
R R
b. 4p
2p
2 x( R − x) 2
RAB
= = 2x − x2
R R
adică este o funcţie de gradul al doilea cu argumentul x.
Graficul acestei funcţii este o parabolă, cu valorile importante prezen-
tate în figura alăturată
184
Curentul indicat de ampermetru este minim când rezistenţa totală din circuitul exterior este maximă. Acest
aspect este realizat când rezistenţa potenţiometrului este maximă, conform graficului această valoare este:
R 2p
RAB ,max =
2
c. E 4p
Rezultă: I min = R
r + R1 +
1p
2
Rezultă: I min = 1A 1p
E
I sc = 2p
d. r 3p
I sc = 12 A 1p

E
Intensitatea curentului electric într-un circuit simplu este: I = 1p
R+r
RE 2
Puterea debitată pe rezistenţa externă este:=
P RI
= 2
1p
( R + r )2
Se vede că puterea este o funcţie de R. Aceasta are un extrem dacă derivata de ordin I are valoarea zero, adică:
a. 4p
d  RE  2 2
( R + r ) − 2 R( R + r ) 1p
  =0 ⇒ =0 ⇒ R =r
dR  ( R + r ) 2  ( R + r )4
E2 E2
Înlocuind valoarea aflată a lui R în expresia puterii se obţine: Pm = . De aici: r = = 1Ω 1p
4r 4 Pm
Rezistenţa echivalentă a circuitului exterior se poate deduce urmând curbele închise de la cea mai mică la cea
mai mare:
Pentru curba din interior rezistenţa echivalentă este R;
Pentru curba mai mare rezistenţa echivalentă este 3R;
În final se obţine valoarea rezistenţei exterioare echivalente: Re = 2 R 2p
b. 3p
r
Deoarece aceasta trebuie să fie egală cu rezistenţa internă a sursei se obţine în final: 2 R =r ⇒ R = =0,5Ω 1p
2
Condiţia impusă se scrie: P = fPm . Adică: R0 E 2 E2

2
= f 2p
( R0 + r ) 4r
c. E 2 2 − f ± 4(1 − f )
4p
Rezolvând se obţine: =
R0 ⋅
4 Pm f 2p
Rezultă două valori: R
=01 0,18Ω R02 5,82 Ω .
şi =
185
2R
η1 =
2R + r
2R 2p
η2 =
r
2R +
2
d. 1 4p
η1 =
2
1p
2
η2 =
3
η2 4
= 1p
η1 3
186
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. d 3
3. a 3
4. d 3
5. c 3

Considerăm o lentilă cu grosimea a, iar imaginea intermediară a obiectului aflat la –x1 faţă de primul diop-
tru se formează la distanţa x în interiorul lentilei. Aceasta constituie obiect pentru al doilea dioptru, faţă de 1p
care se află la x + (− x1, ) =a
n2 n1 n2 − n1
− = 1p
x x1 R1
a. 5p
n3 n n3 − n2
− 2 = 1p
x2 x − a R2
Se rezolvă şi se impune condiţia ca a să tindă spre zero (lentilă subţire) şi se obţine:

n3 n1 n2 − n1 n3 − n2 2p
−= +
x2 x1 R1 R2
y1, n1 x
Pentru primul dioptru: = 1p
y1 n2 x1
y2 n2 x2
Pentru al doilea dioptru: = 1p
y1, n3 x1,
b. 4p
, 1p
Pentru lentila subţire: x1 = x − a ≅ x
n1 x2 y2
Rezultă mărirea liniară transversală:=
β = 1p
n3 x1 y1
n3
Pentru focarul imagine: x1 → −∞, f im = n − n n − n
2 1
+ 3 2 1,5p
R1 R2
c. 3p
−n1
Pentru focarul obiect: x2 → ∞, f ob =
n2 − n1 n3 − n2 1,5p
+
R1 R2
Indicii de refracţie ai mediilor din lateral devin ambii de valoare 1, iar razele vor fi identice în modul. Se
1p
obţine o lentilă simetrică situată în aer.
d. 3p
R y2 x2 1 1 1
Rezultă: f = ;=
β = ; − = 2p
2(n2 − 1) y1 x1 x2 x1 f
187
1p
Unda cu parcurs mai mare: δ=
2 (a + l ) 2 + b 2 + r2
a. 1p 3p
Unda cu parcurs mai mic: δ=
1 (a − l ) 2 + b 2 + r1
1p
Rezultă: δ = (a + l ) 2 + b 2 + r2 − (a − l ) 2 + b 2 − r1
xk ∆r
Putem scrie: ≈ ; pentru maxime de interferenţă diferenţa de drum optic trebuie să fie multiplu par de
D 2l 1p
semilungimi de undă, iar pentru minime, multiplu impar.
D λ 
Pentru maxime rezultă: x= 2k − ( a + l ) 2 + b 2 + ( a − l ) 2 + b 2  1p
2l  2
k ,max
b.  4p
D λ 
Pentru minime rezultă: xk =
,min  (2k + 1) − (a + l ) 2 + b 2 + (a − l ) 2 + b 2  1p
2l  2 
D
Pentru maximul central se obţine: x0,max = − (a + l )2 + b 2 + (a − l )2 + b 2  1p
2l  
Interfranja luminoasă se calculează ca diferenţa dintre maximul luminos de ordinul k + 1 şi acela de ordinul
1p
k.
Dλ
Rezultă: il = 1p
2l
c. 4p
Interfranja întunecoasă se calculează ca diferenţa dintre minimul luminos de ordinul k + 1 şi acela de ordi-
1p
nul k.
Dλ 1p
Rezultă: iî =
2l
Dλ Dλ f
=
Interfranja va creşte: ∆i =− i 2p
2l (1 − f ) 2l 1 − f
d. 4p
D(1 + g )λ Dλ
=
Şi în acest caz interfranja va creşte: ∆i =− gi 2p
2l 2l
188
TESTE DE NIVEL AVANSAT
TESTUL 1
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. b 3
3. c 3
4. d 3
5. c 3

Pe direcţia mişcării sistemului sanie–sportiv avem: Gt − Ff = (m1 + m2 ) ⋅ a, 1p
H 1p
unde: Gt = (m1 + m2 ) ⋅ g ⋅ sin α= (m1 + m2 ) ⋅ g ⋅
L
a. 4p
 H  1p
Deci: Ff = (m1 + m2 ) ⋅  g ⋅ − a 
 L 
Rezultă: Ff = 60 N 1p
Pentru sistemul sanie–sportiv, pe o direcţie perpendiculară cu direcţia mişcării avem: N − Gn =

0, 1p
L2 − H 2
unde: Gn= (m1 + m2 ) ⋅ g ⋅ cos α= (m1 + m2 ) ⋅ g ⋅ 1p
L
b. Dar: Ff = µ ⋅ N 1p 5p
Ff ⋅ L
După efectuarea calculelor obţinem: µ = 1p
(m1 + m2 ) ⋅ g ⋅ L2 − H 2
Rezultă: µ =0,125 1p
Pe direcţia mişcării saniei avem: Gt 2 − Ff 2 =m2 ⋅ a′, 1p
H
unde: Gt 2 = m2 ⋅ g ⋅ sin α = m2 ⋅ g ⋅ ,
L 1p
L2 − H 2
Ff 2 = µ ⋅ N 2 = µ ⋅ Gn 2 = µ ⋅ m2 ⋅ g ⋅ cos α = µ ⋅ m2 ⋅ g ⋅
c. L 4p
H − µ ⋅ L2 − H 2
Obţinem: a′= g ⋅ 1p
L
Rezultă: a′ = 5 m/s .
2 1p
Pe direcţia mişcării saniei avem: F − Gt 2 − Ff 2 =

0 1p
d. H + µ ⋅ L2 − H 2 1p 3p
Deci: F = Gt 2 + Ff 2 = m2 ⋅ g ⋅
L
Rezultă: F = 28 N 1p
190
Bareme teste nivel avansat

Aplicăm legea de conservare a energiei mecanice: EM = EN 1p
m ⋅ vM2 m ⋅ vM2
Unde: EM= EcM + E pM= + 0= ,
1p
2 2
a. EN = EcN + E pN = 0 + m ⋅ g ⋅ hmax = m ⋅ g ⋅ hmax 4p
2
v 1p
Obţinem: hmax = M
2g
Rezultă: hmax = 5 m 1p
La coborâre, în punctul P în care energia cinetică a pietrei este o pătrime din energia potenţială a sistemului
5m ⋅ vQ2 1p
piatră–pământ, avem: EQ = EcQ + E pQ = EcQ + 4 EcQ = 5 EcQ =
2
Dar: EM = EQ 1p
b. 4p
5 1p
După efectuarea calculelor obţinem: vQ = vM
5
Rezultă: vQ ≅ 4, 47 m/s 1p
Aplicăm teorema de variaţie a energiei mecanice: ER − EM =

Lneconservativ 1p
Unde: ER =EcR + E pR =0 + (−m ⋅ g ⋅ d ) =−m ⋅ g ⋅ d , Lneconservativ =− Fr ⋅ d 1p

c. 4p
m ⋅ vM2
Deci: Fr = m ⋅ g + 1p
2d
Rezultă: Fr = 5010 N 1p
Lucrul mecanic efectuat de forţa de greutate din punctul de înălţime maximă a pietrei şi până la oprirea
2p
d. acesteia în sol este: LG = m ⋅ g ⋅ (hmax + d ) 3p
Rezultă: LG = 50,1 J 1p
191
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b 3
2. a 3
3. a 3
4. d 3
5. c 3

Pentru primul compartiment, din ecuaţia termică de stare: p1 ⋅ V1 =ν1 ⋅ R ⋅ T1 1p
p ⋅V
a. Obţinem: ν1 = 1 1 1p 3p
R ⋅ T1
Rezultă: ν1 =1 mol 1p
Pentru al doilea compartiment, din ecuaţia termică de stare: p2 ⋅ V2 =ν 2 ⋅ R ⋅ T2 1p
p2 ⋅ V2 N 2
Obţinem:=
ν2 = 1p
R ⋅ T2 N A
b. 4p
N 1p
Dar: ν 2 = 2
NA
N 2 3,01 ⋅1023
Rezultă: = 1p
În acest caz: Q1 = Q2 1p
Unde: Q1 =ν1 ⋅ CV ⋅ (T − T1 ) , Q2 =ν 2 ⋅ CV ⋅ (T − T2 ) 1p
c. ν1 ⋅ T1 + ν 2 ⋅ T2 4p
După efectuarea calculelor obţinem: T = 1p
ν1 + ν 2
Rezultă: T ≅ 333,3 K 1p
Pentru primul compartiment: p1′ ⋅ V1′ =ν1 ⋅ R ⋅ T 1p
Pentru al doilea compartiment: p2′ ⋅ V2′ =ν 2 ⋅ R ⋅ T 1p

d. Dar: p1′ = p2′ 1p 4p
V2′ ν 2
Rezultă: = = 0,5 1p
V1′ ν1
192
Variaţia energiei interne într-un ciclu este: ∆U12341 = ∆U12 + ∆U 23 + ∆U 34 + ∆U 41 1p
Deci: ∆U12 = ∆U 23 + ∆U 34 + ∆U 41 − ∆U1234 1p

a. 4p
Dar: ∆U12341 =
0 1p
Rezultă: ∆U12 =
800 J 1p
Căldura cedată de gaz mediului exterior pentru parcurgerea a N = 10 cicluri termodinamice este:
1p
Qcedat N= N ⋅ Qcedat12341
Unde: Qcedat12341
= Q34 + Q41 1p
b. 4p
Şi: Q34 =∆U 34 + L34 =(−1100 J) + 0 J = −1100 J,
1p
Q41 =∆U 41 + L41 =(−450 J) + (−100 J) =−550 J
Rezultă: Qcedat-N = −16500 J 1p
Lucrul mecanic total schimbat de gaz cu mediului exterior într-un ciclu este:
1p
L12341 = L12 + L23 + L34 + L41 ,
c. 3p
unde: L12 = 0 J, L=
23 Q23 − ∆U=
23 J 400 J, L34 = 0 J, L41 = −100 J
1150 J − 750= 1p
Rezultă: L12341 = 300 J 1p
=
Pentru un ciclu termodinamic: L12341 Qprimit 12341 − Qcedat 12341 1p
Căldura primită de gaz pentru parcurgerea a N = 10 cicluri termodinamice este:

Qprimit N= N ⋅ Qprimit 12341 1p
d. 4p
N ⋅ ( L12341 + Qcedat 12341 )

Deci: Qprimit N = 1p
Rezultă: Qprimit N = 19500 J 1p

193
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. c 3
3. c 3
4. b 3
5. d 3

Rezistenţa echivalentă a grupării de rezistoare poate fi exprimată din relaţia:
1 1 1 1 1 1p
= + + +
RP R R R R
a. 3p
Obţinem: R= 4 ⋅ RP 1p
R 400 Ω
Rezultă:= 1p
Tensiunea electromotoare a acumulatorului este: ES= N ⋅ E 1p
ES
Intensitatea curentului prin circuit este: I = 1p
b. RP + rS 4p
Unde: rS= N ⋅ r 1p
Rezultă: I = 0, 2 A 1p
Tensiunea internă dintr-un element de acumulator este: u0 = I ⋅ r 1p
Rezultă: u0 = 0, 2 V 1p
c. 4p
Tensiunea internă din baterie este: u= N ⋅ u0 1p
Rezultă: u = 4 V 1p
ES
Intensitatea curentului în cazul bateriei scurtcircuitate este: I SC = 2p
rS
d. E 4p
Obţinem: I SC = 1p
r
Rezultă: I 2 = 1, 2 A 1p
194

E
Intensitatea curentului prin sursă este: I = 1p
RBD + r
R12 ⋅ R34
a. Unde: RBD = 1p 4p
R12 + R34
Iar: R12= R1 + R2 , R34= R3 + R4 1p
Rezultă: I = 1 A 1p
Tensiunea măsurată de voltmetru între punctele A şi C este: U AC = I ′′ ⋅ R4 − I ′ ⋅ R1 1p
Dar: I1= I ′ + I ′′ 1p
b. Şi: I ′ ⋅ R12 =I ′′ ⋅ R34 1p 5p
I
Deci: I=′ I=
′′ 1p
2
Rezultă: U AC = 1,35 V 1p
Energia electrică consumată de circuitul exterior în ∆t =1 min este: W

= RBD ⋅ I 2 ⋅ ∆t 2p
c. 3p
Rezultă: W = 525 J 1p
E
Intensitatea curentului în cazul scurtcircuitării sursei este: I SC = 2p
d. r 3p
Rezultă: I SC = 36 A 1p
195
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. d 3
3. a 3
4. b 3
5. a 3

Convergenţa sistemului optic format de cele două lentile subţiri este: C
= C 1 + C2 2p
a. 1 4p
Distanţa focală a sistemului optic format de cele două lentile subţiri este: f = 1p
C
Rezultă: f = 20 cm = 0,2 m 1p
1 1 1
x2 x1 f
b. 3p
x1 ⋅ f
Obţinem: x2 = 1p
x1 + f
Rezultă: x2 = −20 cm 1p
1 1 1
x2′ x1′ f
x2′ 1
Din a doua formulă fundamentală a lentilelor: β′ = =− 1p
c. x1′ 2 4p
1− β
Obţinem: x1=′ f ⋅ 1p
β
Rezultă: x1′ =
−60 cm =
−0,6 m 1p
1 1 1
x2′′ x1′′ f
x′′
Din a doua formulă fundamentală a lentilelor: β′′ = 2 1p
d. x1′′ 4p
f
Obţinem: β′′ = 1p
x1′′ + f
Rezultă: β′′ =−2 1p


λ⋅D
Din expresia interfranjei: i = 1p
2l
a. 2l ⋅ i 3p
Obţinem: λ = 1p
D
Rezultă: λ =500 nm 1p
196
De o parte şi de alta a franjei centrale se află maximele de ordinul al II-lea, iar distanţa dintre aceste maxime
1p
este: ∆x2 =2 x2
Fiecare maxim de ordinul al II-lea se află faţă de franja centrală de pe ecran la distanţa: x2 = 2i 1p
b. Deschiderea unghiulară α, măsurată din centrul paravanului cu fante până la maximele de ordinul al II-lea 4p
∆x2 4i 1p
obţinute pe ecran se exprimă din relaţia: tg=
α =
D D
−3
Rezultă: α = 2 ⋅10 rad 1p
λ ⋅ D1 i 1p
=
Interfranja este dată de relaţia: i1 =
2l 2
D 1p
Deci: D1 =
c. 2 4p
D 1p
În acest caz ecranul se apropie pe distanţa: d =D − D1 =
2
Rezultă: d = 1 m 1p
λ 2 ⋅ D1
În acest caz interfranja este dată de relaţia: i2 = 1p
2l
1 c λ
Unde: λ 2 = ⋅ = 1p
d. n ν n 4p
λ ⋅ D1 i 1p
=
Deci: i2 =
2l ⋅ n 2n
Rezultă: i2 ≅ 0,33 mm 1p
197
TESTUL 2
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. ∆p
b. kg ⋅ ms −2
F = ⇒ [ F ]SI = 3
∆t
2. c. T = G + Fi =1,5 mg 3
3. v0 2 3
d 2hmax
a. = = 2 = r 0
10 m, ∆=
2g
at5 2 at4 2
b. ∆x = x5 − x4 = − = 4,5a
2 2
=t4 4=
s, t5 5 s
4. ⇒a=2 m/s 2 3
2 2
at10 at
∆x' = x10 − x9 =− 9 ⇒ ∆x' = 19 m
2 2
=t9 9=
s, t10 10 s
c. S
e realizează graficul F = F(t) şi se calculează Δp ca arie a suprafeţei evidenţiate
⇒
= ∆p 180 kg ⋅ m/s=
⇒ v 36 m/s
5. 3

Studiem mişcarea fiecărui corp separat. Reprezentăm forţele
care acţionează asupra fiecărui corp şi aplicăm principiul al
doilea al dinamicii. 2p
F1 − T − Ff 1 =
0
a. T − Ff 2 =
0 4p
F1 =
µ1 (m1 + m2 ) g 1p
m2 = 2 kg 1p
Deoarece doar m1 începe să se mişte
F2 = Ff 1 1p
b. F2 = µ 2 m1 g 3p
1p
µ 2 =0, 25 1p
198
Studiem mişcarea fiecărui corp separat, în condiţiile unei mişcări uniforme a sistemului. Reprezentăm forţele
care acţionează asupra fiecărui corp şi aplicăm principiul al doilea al dinamicii.
2p
F3 − Fe − Ff 1 =
0
c. 4p
Fe − Ff 2 =
0
F3 =
µ 2 (m1 + m2 ) g 1p
F3 = 15 N 1p
Analizăm mişcarea fiecărui corp separat, în condiţiile unei mişcări accelerate a sistemului. Reprezentăm forţe-
le care acţionează asupra fiecărui corp şi aplicăm principiul al doilea al dinamicii.
F4 − Fe − Ff 1 =
m1a 1p
Fe − Ff 2 =
m2 a
F4 − µ 2 (m1 + m2 ) g
=d. a = 7,5 m/s 2 1p 4p
m1 + m2
Fe = k ∆l 1p
m2 (a + µ 2 g )
=k = 133,3 N/m 1p
∆l

p0
v0
= = 50 m/s 1p
m
a. v0 3p
tu = 1p
g
tu = 5 s 1p
Conservăm energia între punctele O şi A
E= EcA + E pA 1p
c0
E pA 3E pA
EcA = ⇒ Ec 0 = 1p
2 2
b. 4p
2
v0
h= 1p
3g
h = 83,3 m 1p
Ec 0 = 3EcA 1p
v
⇒ v =0 1p
c. 3 4p
v = 29 m/s 1p
p mv
= = 29 kg ⋅ m/s 1p
2
v0
hmax
= = 125 m 1p
2g
∆Ec = L ⇒ ∆Ec = LG + L f 1p
d. Ec 0 4p
= h = 104 m 1p
mg + Ff
hmax
= 1, 2 1p
h
199
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d. QV =νCV ∆T1 , Q p =νC p ∆T2
∆T1 3
⇒ =
γ
∆T2
1
γ −1 γ −1
T  γ −1
c. TV
i i= Tf V f ⇒V
= f Vi  i
 Tf 
2.   3
V
V f = i ⇒ ρ f = 4ρi
4
V1 p1
b. Din V = ap rezultă =
V2 p2
V1 p2 T1
3. Din ecuaţia de stare rezultă = 3
V2 p1 T2
p1 T1
Din cele două ecuaţii rezultă = = 3
p2 T2
1
1
V  p γ
c. γ γ
p1V1 = p2V2 ⇒ 1=  2  = 0,3 γ
V2  p1 
4. 3
N n V
n= ⇒ 2 = 1
V n1 V2
Q2 T2
b. η = 1 − = 1−
Q1 T1
5. 3
T2
⇒ Q2 = Q1 = 1, 2 kJ
T1

m1 + m2
µ= 1p
ν1 + ν 2
pV µ1 pV µ 2
= m1 = , m2 1p
RT1 RT2
a. 4p
µ1T2 + µ 2T1
µ= 1p
T1 + T2
µ =16,5 g/mol 1p
U
= i Uf ⇒
2p
ν1CV 1T1 + ν 2CV 2T2= T (ν1CV 1 + ν 2CV 2 )
b. 8T1T2 4p
T= 1p
3T2 + 5T1
T = 284, 4 K 1p
pµ
ρ= 2p
c. RT 3p
ρ =0,699 kg/m3 1p
200
2 p p 2 pf
ν1 + ν 2 = ν ⇒ + =
T1 T2 T
2p
U
= i Uf ⇒
ν1CV 1T1 + ν 2CV 2T2= T (ν1CV 1 + ν 2CV 2 )
d. 4p
11T1T2
T= 1p
6T2 + 5T1
11 p (2T2 + T1 )
pf
= = 1,53 ⋅ 105 N/m 2 1p
2(6T2 + 5T1 )

T2 = T3 1p
γ −1
γ −1 γ −1 V 
TV
1 1 = T2V2 T2 T1  1 
⇒= 1p
 V2 
a. 4p
p1V1
T1 =  300 K 1p
νR
T2 4=
= T1 1200 K 1p
V3
L23 = νRT2 ln 1p
V2
V3 p2
Din legea transformării izoterme: = 1p
b. V2 p3 4p
νRT2
p2
= = 32 p1 1p
V2
L23 = 2441 J 1p
Q31
= L31 + ∆U 31 1p
( p1 + p3 )(V1 − V3 ) 8
L31 = cu V3 = V1 1p
2 3
c. 4p
∆U 31 =
νCV (T1 − T3 ) 1p
Q31 = −1314 J 1p
Tmin
ηC = 1 − 1p
Tmax
d. T1 3p
ηC = 1 − 1p
T2
ηC =75% 1p
201
Subiectul I Punctaj
1. b. [ρ]S.I. = Ω · m = J · m · A s −1 −1
3
2. b. U AB =− E1 + E2 + I ( R + r1 + r2 ) =3V 3
3. c. U = U bec + U fire = 170 V 3
4. = ( E1 + E2 ) 2 3
a. Pmax = 4W
4(r1 + r2 )
U U I0
5. c.=I0 = ,I = = 90 mA 3
R0 R0 (1 + αt ) (1 + αt )

Ee
Se lucrează în condiţiile lui K deschis I = 1p
Re + re
Ee =+
E1 E3 , re =
r1 + r3 1p
a. 4p
RR
R=
e R1 + 2 3 1p
R2 + R3
I =1 A 1p
U1 = I1R1 1p
Ee
b. I1 = 1p 3p
R1 + re
U1 = 15, 4 V 1p
UV = I 2 R p ' 1p
Ee
I2 = 1p
R1 + R p ' + re
c. 4p
1 1 1 1
= + + 1p
R p ' R2 R3 RV
UV = 11 V 1p
Se lucrează în condiţiile lui K închis, păstrându-se caracteristicile circuitului de la punctul (a)
Ee' 1p
I' =
Re + r'e
r1r2
Ee = E p + E3 , re = rp + r3 = + r3 1p
r1 + r2
d. 4p
E1 E2
−
r1 r2 8
=Ep = V 1p
1 1 3
+
r1 r2
I' = 0,61 A 1p
202

P2
R2 = 2p
I 22
a. 3p
R=
2 10 Ω 1p
P = P' ⇒ re = Re1Re 2 1p
R1R2
=Re1 + R3 pentru K deschis 1p
R1 + R2
b. R1R2 5p
Re 2 = pentru K închis 1p
R1 + R2
re= r1 + r2 1p
r2  4,5 Ω 1p
P2 int = r2 I 2 1p
I= I1 + I 2 1p
c. 4p
I1R1 = I 2 R2 1p
I 2=
= I2 6 A P2 int = 162 W 1p
Re 2
η= 2p
d. Re 2 + re 3p
η =0,37 = 37% 1p
203
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. f2
b. β= 3
f1
x2 n2 x 1
2. a. = ⇒ 2 = ⇒ x2 = 45 cm 3
x1 n1 x1 na
i
3. c. ia
= = 1,5 mm 3
na
Prin introducerea lentilei în lichid, distanţa focală devine
c. 1
=
4. fl = , n nl ⇒ f l → ∞ 3
n  1 1 
 − 1  − 
 nl   R1 R2 
a. =
ε Lex1 + E=
c1 Lex 2 + Ec 2
5. 3
⇒ Lex 2 =6,1 ⋅ 10−19 J
2p
a. 3p
La trecerea printr-o lentilă convergentă, un fascicul paralel de lumină converge în focarul imagine al acesteia,
1p
deci f1 = 30 cm
2p
b. 4p
Din desen se observă că d= f1 + f 2 1p

f 2 = 25 cm 1p
1 1 1 fx
− = ⇒ x2 = 1 1 = 75 cm 1p
x2 x1 f1 f1 + x1
d1 =x2 + x3 ⇒ x3 =35 cm 1p
c. 4p
1 1 1
− = 1p
x4 x3 f 2
x4 = 87,5 cm 1p
204
y3
β= 1p
y1
β = β1β2 1p
d. 4p
x2 x
β1 = =−1,5 β2 = 4 =−2,5 1p
x1 x3
y3 =βy1 =56, 25 cm 1p

W= N ε 1p
hc
ε= 1p
λ
a. 4p
W = Pt 1p
Pt ë
N
= = 43, 4 ⋅ 1017 fotoni 1p
hc
ε Lex + Ec
= 1p
Ec = eU s 1p
b. hc 4p
L=
ex − eU s 1p
λ
L=
ex 1, 4 ⋅ 10−19 J 1p
N1e
Is = 2p
t
c. 3p
I st
N
=1 = 0,75 ⋅1018 fotoni 1p
e
1p
d. 4p
1, 4 10−19 J =
Lex =⋅ 0,875 eV 3p
205
TESTUL 3
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d . 3
2. b. 3
3. b. 3
4. a. 3
5. b. 3

   
G + F2 y + N = 0 1p
a. N=
G − F2 sin θ 1p 3p
Rezultat final: N = 51,35 N 1p

   
F1x + F2 x + Ff =0, la limita alunecării 1p
F1 + F2 cos θ = µ m N 1p
b. F + F2 cos θ 4p
µm = 1 1p
mg − F2 sin θ
Rezultat final: µ m = 0,68 1p

   
F1 + F2 x + Ff ' =
ma 1p
F1 + F2 cos θ − µN = ma 1p
c. 4p
F1 + F2 cos θ − µ( − F2 sin θ + mg )
a= 1p
m
a  4,12 m/s 2 1p
=Pm F2vm cos θ 1p
v
vm = 1p
v= v0 + at , v = at , 2
d. 4p
at
=Pm F2 cos θ 1p
2
Pm  1854 W 1p
206
kx 2
EP = 2p
a. 2 3p
Rezultat final: EP = 0,5 J 1p
legea conservării energiei pentru sistem: Ei = E f 1p
kx 2
b. Ei
= = E p , E f = Ec1 + Ec 2 = Ecsistem 2p 4p
2
Rezultat final: Ec sistem = 0,5 J 1p
m1v12 m2v2 2 kx 2
Ec sistem = + = 1p
2 2 2
 
legea conservării impulsului pi = p f ⇔ 0 = m1v1 − m2v2 1p
c. 4p
km2 km1
v1 = x ; v2 = x 1p
m1 (m1 + m2 ) m2 (m1 + m2 )
Rezultat final: v1 = 2,82 m/s; v2 = 0,71 m/s 1p
∆Ec =
LF f 1p
m1v12
= µm1 gd 1p
2
d. 4p
2
v
d= 1
1p
2µg
Rezultat final: d = 2 m 1p
207
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d. 3
2. d. 3
3. b. 3
4. d. 3
5. c. 3

l
p=
1 p0 + ρg 2p
2
a. 3p
5
p1 = 1,5 atm  1,5∙10 Pa 1p
p1V1 = p2V2 1p
l l
p= p0 + ρg ; V1 = S ; 1p
2 p2 + ρgx = p0 ; V
= S (l − x)
1
2 2
b. 4p
p0l
ρgx 2 − x( p0 + ρgl ) + =0 1p
4
x  10 cm 1p
p1V1 = νRT 1p
p1Sh
c. ν= 1p 4p
RT
ν  2, 2∙10 –3 mol 2p
i
U= νRT 1p
2
U aer = U N 2 + U O2 + U Ar 1p
d. 4p
5 5 3
U N2
= 0,78νRT , U
= O2 0, 2νRT ,=
U Ar 0,02νRT 1p
2 2 2
U aer  1,38 J 1p

a. reprezentare corectă 3p 3p
ν1CV 1 + ν 2CV 2
CV amestec = 2p
ν1 + ν 2
b. i 3 5 4p
CV = R, CV 1 = R, CV 2 = R 1p
2 2 2
CV amestec 3R  24,93 J/mol ⋅ K

= 1p
208
Tmin
ηC =1– 1p
Tmax
c. Tmin = T1 , Tmax = 4T1 1p 3p
3
Rezultat final: ηC = = 75% 1p
4
Qcedat
η =1 – 1p
Qprimit
Qprimit = Q1– 2 ; Q1– 2 =

νC p (T2 – T1 ) =
νC p 3T1 1p
d. V 5p
Q=
cedat Q2 –3 + Q3–1; Q2 –3 = – νCV 3T1 , Q3–1 =
νCV (T3 – T2 ) = νRT1 ln 1 =
–2νRT1 ln 2 1p
V3
C=
p CV + R 1p
3C + 2 R ln 2 3 – 2ln 2
=η 1=
– V . Rezultat final: η = 21,5% 1p
3C p 12
209
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. b 3
3. a 3
4. c 3
5. a 3

R2 RV
Re = RA + R1 + 2p
a. R2 + RV 3p
Rezultat final: Re = 312 Ω 1p
Teoremele lui Kirchhoff :
E= I1 ( RA + R1 + r ) + I 2 R2
 2p
 I 2 R2 = I 3 RV 11 5 1
 I= I + I I1 = A; I2 = A; I3 = A
b. 1 2 3 16 8 16 4p
I A = I1 UV = RV I 3 1p
I A  0,69 A; UV  68,75 V 1p
E
I A' = ; UV' = 0 2p
c. RA + r + R1 4p
Rezultat final: I A' = 1 A; UV' = 0 2p
r' = Re' 2p
d. R=
e' RA + R1 1p 4p
Rezultat final: r′ = 212 Ω 1p


E
Din grafic: Pmax = 20 W; = 10 V; 2p
2
a. E2 4p
Pmax = 1p
4r
Rezultat final: E = 20 V; r= 5 Ω 1p
P = R·I 2
2p
E
b. I= 1p 4p
R+r
Rezultat final: P = 8,75 W 1p
Pext Rp
=η = 2p
Ptotala R p + r
c. R 4p
Rp = 1p
2
η 0,5
Rezultat final: = = 50% 1p
210
ρl
R= 1p
S
d. πd 2 3p
S= 1p
4
Rezultat final: ρ = 6 ⋅ 10−8 Ωm 1p
211
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d. 3
2. d. 3
3. c. 3
4. b. 3
5. a. 3

1 1 1 y x
− =; β2= 2 = 2 2p
x2 x1 f 2 y1 x1
a. 4p
reprezentarea grafică a imaginii 1p
Rezultat final: x2 = −20 cm; y2 = 5 cm 1p
1 1 1 y2' x2'
– = ; =
β = ; 2p
x2' x1' f1 y1 x1'
b. 4p
reprezentare grafică 1p
Rezultat final: x2' = 240 cm; y2' = –30 cm 1p
1 1 1
− =; x2 = 120 cm; 1p
x2 x1 f1
x '1 =d − x2 =0 1p
c. 4p
1 1 1
– = ; 1p
x2' x1' f 2
Rezultat final: x2' = 0. 1p
1 1
C
= + 2p
d. f1 f 2 3p
Rezultat final: C = –0,83 dioptrii 1p


λ1D λ D
i1 = ; i= 2 2p
2l 2l
a. c 2i λ ν 4p
λ1= ⇒ d1 = 1 2 1 1p
ν1 c
Rezultat final: d=
1 24 ⋅ 10−4 m 1p
k=
1i1 k2i2 ⇒ k1λ1 = k2λ 2 2p
⇒ 5k1 =
6k2 ⇒ k1= 6; k2= 5
b. 1p 4p
y = 6i1
Rezultat final: y = 6 mm 1p
212
(δ)= n2e − n1e 2p

c. 3p
−4
Rezultat final: (δ) = 3 ⋅ 10 mm. 1p
2l ⋅ y
Pentru dispozitivul Young în aer, diferenţa de drum este: δ0 = 2p
D
λ
d. Condiţia de maxim central:=δ 2k= 0 1p 4p
2
e(n1 – 1)i1ν1
=
Rezultat final: y0 = 3,6 mm 1p
c
213
TESTUL 4
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b.

p1 ∆v
m = ⇒ m = 0,1 kg Fm = m ⋅ am = m ⋅
v1 ∆t 3
 m F = 2N
∆v = v ⋅ 2 = 2 ⋅ 2
s
a.
   
N + F + G =
0
0 x : F ⋅ cos α − m ⋅ g ⋅ sin α = 0 (1)
2. 0 y : N − F ⋅ sin α − m ⋅ g ⋅ cos α = 0 (2) 3
Din (1) şi (2) rezultă:
m⋅ g
N =
cos α
c. P
entru a nu aluneca niciunul dintre corpuri de pe pupitru, acesta trebuie înclinat cu un unghi maxim egal cu unghiul de frecare cel
3. mai mic din tabelul de date.
tg θ = µ = 0,3 ⇒ sin θ = 0, 29 ⇒ θ = 17°
  
v12= v1 − v2
b.
4. km
v=
12 v2 − v1 v12 = 216
h
în sens contrar mişcării avionului.
b. Lanţul alunecă de pe masă din momentul în care greutatea porţiunii care atârnă devine puţin mai mare decât forţa de frecare dintre
porţiunea de lanţ rămasă pe masă şi masă.
5. 1 3 1
⋅m⋅ g ≥ ⋅µ ⋅m⋅ g ⇒ µ =
4 4 3

Folosind metoda grafică de determinare a distanţei parcurse de cutie pe plan,
obţinem d = 4,5 m .
a. 3p 3p
Din grafic, viteza cu care se întoarce cutia la baza planului este egală ca mărime cu viteza cu care este lansat
b. corpul în sus de la baza planului. Aplicând teorema de variaţie a energiei cinetice a cutiei între stările iniţială şi 3p 3p
cea de la momentul t = 3 s , obţinem µ =0 .
214
Pentru a putea reprezenta grafic variaţia vitezei cutiei în funcţie de timp, în cazul în care mişcarea pe plan se
realizează cu frecare, trebuie determinată distanţa parcursă de cutie pe plan în urcare d1 şi timpul de urcare Δtu,
respectiv timpul de coborâre Δtc al cutiei pe plan.
m ⋅ v02 
La urcare: Aplicăm teorema de variaţie a energiei 0 − cinetice =− ma⋅ cutiei
g ⋅ h1 −între
µ ⋅ mstările
⋅ g ⋅ d1 ⋅iniţială
cos α  şi cea corespunzătoare
opririi cutiei pe plan. ∆Ec = LR 2 
h = d ⋅ sin α 
m ⋅ v02
 1 1  2p
0− =− m ⋅ g ⋅ h1 − µ ⋅ m ⋅ g ⋅ d1 ⋅ cos α 
2  ⇒ v0
2
= 2 ⋅ g ⋅ d1 ⋅ ( sin α + µ ⋅ cos α )
h1 = d1 ⋅ sin α 

⇒ 2
h1 veste
0= 2 ⋅ g ⋅ d1 ⋅ ( sin α + µ ⋅ cos α ) v02
înălţimea până la care urcă cutia= pe plan.Obţinem: d1 = ⇒ d1 3,07 m .
2 ⋅ g ⋅ ( sin α + µ ⋅ cos α )
În timpul urcării pe plan, acceleraţia cutiei se menţine constantă. În aceste condiţii, viteza medie a cutiei în
d1 v0 + 0
timpul urcării poate fi scrisă: vm= = ⇒ ∆= tu 1,02 s . 1p
u
∆tu 2
La coborâre: Distanţa parcursă pe plan este aceeaşi, d1 .
m ⋅ v22
− 0 = m ⋅ g ⋅ h1 − µ ⋅ m ⋅ g ⋅ d1 ⋅ cos α ⇒
Aplicăm teorema de variaţie a energiei cinetice a
m ⋅ v22 cutiei între stările: cea în care cutia
2 este în repaus la
înălţimea h1 şi cea în care cutia ajunge la baza planului. − 0 = ∆mE⋅c g=⋅ hL1 − µ ⋅ m ⋅ g ⋅ d1 ⋅ cos
⇒ αv22=⇒ 2 ⋅ g ⋅ d1 ⋅ ( sin α - µ ⋅ cos α )
2 R
m ⋅ v22
− 0 = m ⋅ g ⋅ h1 − µ ⋅ m ⋅ g ⋅ d1 ⋅ cos α ⇒ ⇒ v22= 2 ⋅ g ⋅ d1 ⋅ ( sin α - µ ⋅ cos α = ) v2 4,5 m ⋅ s −1
c. 2 5p
v2 acesteia −1
4,5 mse⋅ smenţine 1p
În
⇒timpul ⋅ g ⋅ d1 ⋅ ( sin
v22= 2coborârii cutiei
α -peµ plan, ) =
⋅ cos αacceleraţia constantă. În aceste condiţii, viteza medie a
= v2 4,5
cutiei m ⋅ s −1 coborârii poate fi scrisă: vm= d=
în timpul
1 v2 + 0
⇒ ∆= tc 1,37 s
c
∆tc 2
Durata totală a mişcării cutiei pe plan este ∆t =∆tu + ∆tc ⇒ ∆t ≅ 2, 4 s .
După intrarea pe planului înclinat, viteza cutiei rămâne constantă, v2 .
În reprezentarea grafică, semnul negativ al vitezei corespunde
schimbării sensului mişcării cutiei.
1p
 
Notăm cu R forţa cu care corpul acţionează asupra planului înclinat şi cu R′ forţa cu care planul acţionează 1p
 
asupra corpului, R = − R′, R = R′ .
  
R=′ N + Ff , R′=
2
N 22 + F 22= N 22 ⋅ (1 + µ 22 ) ⇒
N ⋅ (1 + µ ) ⇒
f
d. R= ′ N + Ff , R′= 2
N + F= f 2p 4p
⇒ R= N ⋅ 1 + µ 22 = m ⋅ g ⋅ cos α ⋅ 1 + µ 22 ⇒
⇒ R= N ⋅ 1 + µ = m ⋅ g ⋅ cos α ⋅ 1 + µ ⇒
R 2
⇒R = cos α ⋅ 1 + µ= 0,87
= 87%
⇒G = cos α ⋅ 1 + µ= 2
0,87
= 87% 1p
G
a. Ep = m1 ⋅ g ⋅ h = m1 ⋅ g ⋅ l ⋅ (1 − cos α ) ⇒ E p = 0,5J 3p 3p
Aplicând legea conservării energiei mecanice, între stările iniţială şi cea corespunzătoare poziţiei verticale a
firului, obţinem:
m1 ⋅ v02 3p
b. m1 ⋅ g ⋅ h = ⇒ v0= 2⋅ g ⋅h = 2 ⋅ g ⋅ l ⋅ (1 − cos α ) 4p
m12⋅ v02
m ⋅ g ⋅h= ⇒ v0= 2⋅ g ⋅h = 2 ⋅ g ⋅ l ⋅ (1 − cos α )
⇒1 v= 0 3,16 m2⋅ s −1
1p
⇒ v=
0 3,16 m ⋅ s −1
215
Pentru a răspunde la cerinţele subpunctelor c. şi d.:

Notăm cu d1 porţiunea pe care coeficientul de frecare variază uniform cu distanţa şi aplicăm teorema variaţiei
energiei cinetice a bilei pe această porţiune. Datorită variaţiei uniforme cu distanţa, forţa de frecare medie care
µ1 + µ 2m ⋅ v 2 m ⋅ v 2 µ + µ2
acţionează asupra bilei poate fi scrisă Ff medie =µ mediu ⋅ m1 ⋅∆gE = LR ⇒ ⋅ 1m1 ⋅1 g− 1 0 =− 1 ⋅ m1 ⋅ g ⋅ d1 ⇒
c = 2 2 2 2 2p
m ⋅ v 2
m ⋅ v 2
( mµ +
+ m
µ ) ⋅ v′ 2
k ⋅ x 2
= v02 − ( µ1 + µ 2 ) ⋅ g ⋅ d1 (1)
1 2
∆Ec =LR ⇒ 1 1 − 1 0 =− 1 2
=⋅ m1 ⋅ g ⋅ d1 ⇒ v12⇒
c. 2 2 22 2 4p
2
v(1m
=+m
1
2
v0 − ( µ′21 + µ 2 k) ⋅⋅gx 2⋅ d1
2)⋅v
(1v′)= x ⋅ k
= ⇒ m1 + m2
2 2
Impulsul k
v′= x ⋅ sistemului de corpuri va fi:
p′ = ( m1 + m2m
m 1 + ) ⋅2v′ = x ⋅ k ⋅ ( m1 + m2 ) ⇒ p′ = 0,14 N ⋅ s 2p
m1 ⋅ v=
Scriem ( m1 +conservării
1 legea m2 ) ⋅ v′ ⇒impulsului sistemului de bile în ciocirea lor plastică: m1 ⋅ v=
1 ( m1 + m2 ) ⋅ v′ ⇒ 1p
p′ p′
⇒ m1 ⋅ v1 = p′ ⇒ v1 = ⇒ v1 = 1, 4 m ⋅ s −1 ⇒ m1 ⋅ v1 = p′ ⇒ v1 = 1, 4 m ⋅ s −1
⇒ v1 =1p
m1 m1
d. 4p
v2 − v2
(1)=
⇒ d1 0
v2 − v2
1
⇒ 1p
(1)=
⇒ d1 ( µ1 0+ µ 2 1) ⋅ g ⇒
( µ1 + µ 2 ) ⋅ g
⇒ d1 =
0,8 m
⇒ d1 =
0,8 m 1p
216
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c.
g
µ CO2 = µ C + µ O2 =44
mol
m ⋅ R ⋅T 3
p ⋅V = ν ⋅ R ⋅ T ⇒ p = ⇒
µ ⋅V
⇒ p= 2,9 ⋅105 Pa = 2,9 atm
a.
R 
Q12 = ν ⋅ C ⋅ ∆T , cu C = CV + = 2 ⋅ R
2
2.  3
Q13 = ν ⋅ C p ⋅ ∆T , cu C p =
5
⋅R  ⇒ Q12 = − C = 0,8
2  Q Cp
 13
∆T12 = ∆T13 = ∆T 
d.
T1 ⋅ V1γ -1 =T2 ⋅ V2γ -1
V=
1 S1 ⋅ h1
V2 = S2 ⋅ h2 = 2 ⋅ S1 ⋅ h2
3. Cp i + 2 7 3
=
γ = =
Cv i 5
γ−1
V 
T2= T1 ⋅  1 
 V2 
T2 121,3 K ⇒
Înlocuind numeric:= = t2 -151,7 °C
b.
V2 > V1 ⇒ Li1 < 0, Li 2 < 0, Li 3 < 0, Li 4 =
0
4. 3
Folosind interpretarea grafică a lucrului mecanic, obţinem:
Li3 < Li2 < Li1 < Li4
5. c. 3

ν ⋅ R ⋅T
a. p ⋅ V =ν ⋅ R ⋅ T ⇒ p = ⇒ p =5,3 ⋅105 Pa 3p 3p
V
γ−1
T1 ⋅ V1γ−1 =T2 ⋅ V2γ−1 T = T ⋅  V1  1p
2 1 (1)
 V2 
C
γ= p
Cv
Folosind expresia energiei interne a amestecului de gaze, obţinem:
ν ⋅ Cv = ν1 ⋅ Cv1 + ν 2 ⋅ Cv2 + ν 3 ⋅ Cv3
Cv = c1 ⋅ Cv1 + c2 ⋅ Cv2 + c3 ⋅ Cv3 2p
b. 5p
C=
v 2, 49 ⋅ R ≅ 2,5 ⋅ R
C p = Cv + R ⇒ C p ≅ 3,5 ⋅ R
Observăm că datorită cantităţii mici de gaz monoatomic, valorile căldurilor molare izocoră şi izobară ale ames-
tecului de gaze sunt foarte apropiate de cele ale gazului biatomic.
7 1p
Exponentul adiabatic va avea valoarea: γ= = 1, 4 .
5
Înlocuind în expresia (1) obţinem: T2 =240 K ⇒ t2 =−33 °C . 1p
217
ν1= c1 ⋅ ν 

c. m  ⇒ m1 =
13, 44 g 3p 3p
ν1 = 1 
µ1 
ν 2=c2 ⋅ ν 

m  ⇒ m2 =
43,68 g 1p
ν2 = 2 
µ2 
ν 3=c3 ⋅ ν 

d. m  ⇒ m3 =
0,8 g 1p 4p
ν3 = 3 
µ3 
m = m1 + m2 + m3 ⇒ m = 57,92 g 1p
m kg
=
ρ ⇒=
ρ 2,9 1p
V2 m3

m m
ν= ⇒ µ= 1p
µ ν
m = m1 + m2 + m3 + m4
a. 1p 3p
ν = ν1 + ν 2 + ν 3 + ν 4
g
Calculând valorile maselor gazelor din amestec şi înlocuind numeric, obţinem: µ =9, 2 1p
mol
b. 4p 4p
Qced = Q12 = ν ⋅ C p ⋅ (T2 − T1 ) 1p
ν ⋅ Cv = ν1 ⋅ Cv1 + ν 2 ⋅ Cv2 + ν 3 ⋅ Cv3 + ν 4 ⋅ Cv4

ν1 ⋅ Cv1 + ν 2 ⋅ Cv2 + ν 3 ⋅ Cv3 + ν 4 ⋅ Cv4 1p
Cv =
ν
Înlocuind valorile date în textul problemei, obţinem:
Cv = 2,1 ⋅ R ⇒ C p = 3,1 ⋅ R 1p
c. 5p
p1 ⋅ V1 = ν ⋅ R ⋅ T1 
 T1 T
V1 ⇒ 2= ⇒ T2 = 1 1p
p1 ⋅ = ν ⋅ R ⋅ T2  T2 2
2 
T 
Qced= Q12
= 3,1 ⋅ ν ⋅ R ⋅  1 − T1=

 2 
1p
= - 1,55 ⋅ ν ⋅ R= ⋅ T1 - 1,55 ⋅ p1 ⋅ V1
Qced =− 1,55 ⋅ 105 J
218
Q primit
= Q23 + Q31
V1 T V ⋅ 2 p ⋅V 1p
Q23 = ν ⋅ R ⋅ T2 ⋅ ln = ν ⋅ R ⋅ 1 ⋅ ln 1 = 1 1 ⋅ ln 2
V2 2 V1 2
Q23 0,35 ⋅105 J

=
d. 3p
 T 1p
Q31 = ν ⋅ Cv ⋅ (T1 − T2 ) = 2,1 ⋅ ν ⋅ R ⋅  T1 − 1  = 1,05 ⋅ p1 ⋅ V1
 2
Q
=31 1,05 ⋅105 J
1p
= 1, 4 ⋅105 J
Q primit
219

Subiectul I Punctaj
1. a.
U1 ⋅ S1 U 2 ⋅ S2 U 3 ⋅ S3 
=I = =  U1 U2 U3
ρ1 ⋅ l1 ρ 2 ⋅ l2 ρ3 ⋅ l3  ⇒ = =
 ρ ⋅ l ρ ⋅ l ρ 3 ⋅ l3
S1= S=
2 S=
3 S 
1 1 2 2
3
Din grafic,
= U1 1= V, U 2 = 2 V,U 3 1,5 V
Înlocuind numeric, obţinem:
= ρ1 27,75 nΩ ⋅ m
ρ2 222 nΩ ⋅ m
=
b.
U 
I1 =  U
R1  ⇒ I1 = (1)
R= R0 ⋅ (1 + α ⋅ θ1 ) 
R0 ⋅ (1 + α ⋅ θ1 )
1
2. 3
U
Analog, I2 = (2)
R0 ⋅ (1 + α ⋅ θ2 )
Raportând relaţiile (1) şi (2) şi înlocuind numeric, obţinem:
θ2 1280 °C
=
b.
3. Alegând convenabil un ochi şi aplicând teorema a II-a a lui Kirchhoff : 3
E1 + E2 + E3 = I ⋅ R1 ⇒ I = 1,5 A
b.
Cei trei rezistori din circuitul exterior sunt grupaţi în paralel.
1 1 1 1 . 20
= + + Înlocuind numeric, = Rp Ω
4. Rp R1 R2 R3 7 3
E = I ⋅ Rp ⇒ I = 7 A
P = E ⋅ I ⇒ P = 140 W
a.
U2 ⋅N ⋅S
5. W
= ⋅ ∆t 3
ρ⋅l
Înlocuind numeric: W = 10 mW ⋅ h

K →1
E
I1 = 2p
2⋅ R E E
= 2 ⋅3R + 2 ⋅ R + r
II11 =
2⋅ R + 2⋅ R + r
a. 33 3 + E2 ⋅ R + r 4p
⇒ R = ⋅ − r 
R 338⋅ EEI1  1p
⇒
⇒ R = 8 ⋅  I −
= − rr 
⇒ R =83 Ω  I11 
⇒ R =
⇒ R =3 Ω 3 Ω 1p
K →2
E 1p
I2 =
2⋅ R + r
⇒ I2 = 1,54 A
b. E 4p
I2 =
2⋅ R + r 1p
⇒ I2 = 1,54 A
∆I = I 2 − I1 ⇒ ∆I = 0,34 A 2p
220
2⋅ R
c. Re = ⇒ Re =2 Ω 3p 3p
3
E
=I3 = ⇒ I 3 3,6 A
2⋅ R 2p
+ r
d. 3 4p
Intensitatea curentului între punctele 2 şi B este egală cu I 2 B= I=

3 3,6 A 2p

K → deschis
Pb = U b ⋅ I b ⇒ I b = 0,75 A
2p
Ub 400
Rb = ⇒ Rb = Ω
Ib 3
a. 4p
E
Ib = 1p
Rb + Rc + r
485
Rc
⇒ = =
Ω 161,6 Ω 1p
3
b. W
=ext ( Rb + Rc ) ⋅ I 2 ⋅ ∆t ⇒ Wext = 99562,5 J 3p 3p
P
K → închis η = b
Pt
Cursorul împarte reostatul în două părţi, având rezistenţele electrice R1 şi R2. Circuitul exterior sursei conţine
rezistorul R1 în serie cu rezistorii R2 şi Rb legaţi în paralel.
Becul funcţionează normal, deci U =
R2 U=
b 100 V .
R1 + R2 =R 2p
c. E =I ⋅ ( R1 + r ) + U b 4p
I I b + I R2
=
U=
b I R2 ⋅ R2
Rezolvând sistemul de ecuaţii şi ţinând cont de valoarea lui R, obţinem: I ≅ 1 A 1p
75
Înlocuind, obţinem=
η = 33,3% 1p
225
Pentru ca sursa să transfere putere maximă circuitului exterior, rezistenţa acestuia trebuie să fie egală cu rezis-
tenţa interioară a generatorului: Re = r . 1p
Notăm cu R′ rezistenţa rezistorului conectat în paralel cu reostatul şi cu Rs rezistenţa porţiunii de circuit pe care
se află becul şi reostatul, cursorul fiind la mijlocul acestuia.
1 1 1 1p
= +
Re R′ Rs E = I ⋅ r + I s ⋅ Rs
E R
Intensitatea curentului prin ramura principală a circuitului va fi: I= ⇒ I= 22,5 ⋅R
R A .2 b
2⋅r R = + ⇒ Rs =337 Ω
d. E =ochiului
I ⋅ r + I scare
s
R
⋅ Rs conţine sursa de tensiune şi 2porţiunea 4p
Aplicând teorema a doua a lui Kirchhoff + Rdeb rezistenţă Rs:
R 2
⋅ Rb E − I ⋅r
R
E = I ⋅ r + I s ⋅ Rs Rs = + 2 ⇒ Rs =337 Ω = Is ⇒= I s 0,33 A
2 R + R Rs 2p
R 2
b
⋅ Rb
R 2 E−I⋅ r
Rs = + R ⇒ R =337 Ω
, UI bs′ fiind tensiunea
E = I 2⋅ r +RI s ⋅ + U b′ ⇒s U b′ =29 V = ⇒
= I s electrică
0,33 Ala bornele becului în aceste condiţii.
+ 2Rb 2 Rs
2 U
Puterea consumată de bec va fi: Pb = b
⇒ Pb = 6,32 W .
E−I⋅ r Rb
=Is ⇒
= I s 0,33 A
TOTAL pentru Rs Subiectul al III-lea 15p
221
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c.
1
(
d max = 2 ⋅ a 2 + ( 2 ⋅ a ) )
2 2
= 2⋅ 5 ⋅a
3
2. a. 3
a.
1  f = 50 cm
C
= ⇒  1
f  f 2 = 80 cm
Observăm că D= f1 + f 2 , deci sistemul celor două lentile este afocal.
Notând cu h1 înălţimea obiectului şi cu h2 înălţimea imaginii acestuia, din asemănarea

3. triunghiurilor haşurate se obţine 3
h1 h2
= ⇒
f1 f 2
h1 ⋅ f 2
=h2 ⇒
f1
h2 = 16 cm
c.
4. ε − Lextr 3
ε = Lextr + e ⋅ U s ⇒ U s = ⇒ U s = 3,9 V 2⋅i 
e tg θ =
D  −3 −3
 ⇒ tg θ= 20 ⋅10 ⇒ θ= 20 ⋅10 rad ⇒
a. λ⋅D 
i=
2⋅i  2 ⋅ l 
tg θ =
5. D  −3 −3 3,6 7, 2 3
 ⇒ tg θ= 20 ⋅10 ⇒ θ= 20 ⋅10 rad ⇒
⇒θ= ⇒ θ′ = θ = = 2,3 °
λ⋅D  π π
i=
2 ⋅ l 
TOTAL 3,6Subiectul I7, 2
⇒pentru
θ= ⇒ θ′ = θ = = 2,3 ° 15p
π π
a. 3p 3p
α= 60° ⇒ r= 30° 1p
b. n0 ⋅ sin i =na ⋅ sin r 1p 4p

2 2
Înlocuind, obţinem: sin i = ⇒ i = arcsin   2p
3 3
2 5 2
sin r = ⇒ cos r = ⇒ tg r = 2p
3 3 5
c. x  4p
tg i = , h1 = 50 cm 
h1  tg i H
 ⇒ = ⇒ H = 77,5 cm 2p
x  tg r h1
tg r =
H 
222
2p
d. 4p
n0 ⋅ sin 90°= na ⋅ sin l

n0 ⋅ sin 90°= na ⋅ sin l 1p
3
⇒ sin l = 0,75 ⇒ tg l =3
⇒ sin l = 0,75 ⇒ tg l = 7
7
r
tg l = r
tg l = h2
h 1p
⇒ D =22 ⋅ r = 90,7 cm
⇒ D =2 ⋅ r = 90,7 cm

h⋅c h⋅c
ε min= = ⇒ ε min= 2,62 ⋅10−19 J = 1,63 eV 2p
λ max λR
a. ε max = 2 ⋅ ε min = 5,22 ⋅10−19 J = 3,26 eV 1p 4p
Pentru ca celula să funcţioneze în vizibil, trebui ca Lextr < ε max = εV , astfel încât pot fi folosite: Li, Ba, Cs, 1p
K.
h⋅c
=ε ⇒=ε 3,98 ⋅10−19 J = 2,49 eV 2p
λ
b. 4p
Ec = max 
 ⇒ Lextr= min im ⇒ trebuie folosit ca material Cs. 2p
=
ε Lextr + Ec 
c. =ε Lextr Cs + e ⋅ U s ⇒=
Us 0,49 V 3p 3p
v
= max ⇒=
ε max, L=
extr min ⇒ folosim Cs şi radiaţie cu λ = 380 nm. 1p
d. 4p
m ⋅ v2 2 ⋅ Ec m 3p
Ec
= ⇒=v ⇒ v = 6,6 ⋅105
2 m s
223
TESTUL 5
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b. 3
2. a. 3
3. c. 3
4. a. 3
5. d. 3

    
Aplicăm principiul I al dinamicii F + N + Gn + Gt + Ff =
0 1p
Făcând proiecţia pe axe obţinem Gn – N = F – Gt – Ff = 0 1p
a. 4p
Rezolvând sistemul obţinem: F = mg(sin q + m cos q) 1p
Rezultă: F = 20 N 1p
     
Aplicăm principiul II al dinamicii Ft + N + Gn + Gt + Ff = m ⋅ a 1p
Făcând proiecţia pe axe obţinem Gn – N = 0
1p
b. Ft – Gt – Ff = m · a 4p
Rezolvând sistemul obţinem: Ft = m (a + g sin θ + μg cos θ) 1p
Rezultă: Ft = 20,4 N 1p
Aplicăm legea mişcării d = v · t 2p
c. 3p
Rezultă: t = 0,5 s 1p
Corpul începe să alunece pe cărucior atunci când: F ≥ Ff, unde F este forţa aplicată corpului, iar Ff este forţa
2p
de frecare care apare la suprafaţa de contact dintre corp şi cărucior
d. 4p
F ≥ μN, F ≥ μmg 1p
μ ≤ 0,1 1p
mv 2 mv0 2 2p
Aplicăm teorema de variaţie a energiei cinetice − − Fr ⋅ D
=
2 2
a. G 2g 4p
Fr = ⇒ v 2 = v0 2 − ⋅d 1p
f f
V = 9 m/s 1p
Aplicăm legea conservării impulsului (în timpul ciocnirii rezultanta forţelor exterioare este 0)
   2p
m1v1 + m2v2 =(m1 + m2 )v′
Pentru ciocnirea unidimensională şi frontală şi ţinând cont de faptul că v2 = 0, obţinem:

 1p
b. v1 (m1 + m2 )v′
m1= 4p
m1v1
Rezultă:
= v′ = 3 m/s 1p
m1 + v1
224
Scriem teorema variaţiei energiei cinetice: ΔEc = L, unde L reprezintă lucru mecanic efectuat de rezultanta
1p
forţelor exterioare ce acţionează asupra sistemului
(m1 + m2 ) g
0− Fr ⋅ D
= 1p
f
c. 4p
(m1 + m2 ) g
Fr = 1p
f
Rezultă: d = 45 m 1p
Ecs (m1 + m2 )v′2

x
= = , unde x reprezintă fracţiunea din energia cinetică pe care o posedă primul vagon ime- 2p
Ecl m1v12
d. diat înainte de ciocnire 3p
10
Deci: x = v′ 1p
3
225
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b 3
2. b 3
3. a 3
4. d 3
5. d 3

m
ν1 = µO2
1p
ν1 1
a. = 1p 3p
ν 2 16
m
ν2 = 1p
µH2
Scriem ecuaţia de stare în cele două compartimente si punem condiţia de echilibru mecanic pe piston:
p1= p2 = p 1p
ν
p
2
= ν1RT1
b. 2p 4p
ν
p = ν2RT2
2
T1 ν 2
Rezultă: = = 16 1p
T2 ν1
Deoarece T2 = 16T1 prin încălzire hidrogenul îşi măreşte volumul de la V2 la V2′ iar O2 va avea volumul V1′.
pV1′= ν1RT1 1p
pV2′= ν2RT1
V1' ν1
=
V2 ' ν 2
c. 1p 4p
V1′ + V2′ = V
Unde V = L · S;
L  L  1p
V1′=  − x  S V2′=  + x  S
2  2 
x = 0,88 m; x > 0 ⇒ pistonul se deplasează către compartimentul care conţine O2 1p
Numărul de moli din cele două baloane este: ν = ν1 + ν 2 , 1p
m m 2m
+ = 1p
µ1 µ 2 µ
d. 4p
2µ µ
Obţinem: µ = 1 2 1p
µ1 + µ 2
2µ1µ 2
Rezultă: µ = 3,76 g/mol 1p
µ1 + µ 2
226

Reprezentarea grafică în coordonate P-V
1→2 (comprimare izotermă)
a. 4p 4p
2→3 (încălzire izobară)
3→1 (răcire izocoră)
Gazul cedează căldură pe procesele 1→2 şi 3→1
1p
Qc = Q12+ Q31
Ţinând cont de expresiile căldurilor în procesele respective, obţinem:
V2 1p
Qc = νRT1 ln + νCv(T1 − T3)
V1
b. Pentru a calcula temperatura T3, scriem ecuaţia de stare în stările I şi III obţinem: 4p
PV
1 1 = νRT1
4 PV
1 1 = νRT3 1p
1 T1
= ⇒ T3 = 4T1
4 T3
Rezultă: Qc =
Q12 + Q31 =
−29347,5 J 1p
| Qc |
Expresia randamentului unei transformări ciclice biterme: η = 1 − 1p
Qp
c. Sistemul primeşte căldură pe procesul 2→3 4p

Qp = O23 = νCp(T3 – T1) = 37395 J 2p
η = 21,5% 1p
Tmin , unde T = T şi T = T
1−
ηCarnot = min 1 max 3 2p
Tmax
d. 3p
3
ηCarnot = =75% 1p
4
227

Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. c 3
3. b 3
4. d 3
5. a 3

ERv
Când la bornele generatorului avem un singur voltmetru de rezistenţă RV; (1)U1 = I1Rv= 1p
RV + r
a. Rv Rv ERv 4p
Când sunt montate cele două voltmetre în paralel, rezistenţa lor echivalenta va fi
2
; (2)=
U2 I=
2
2 R v +2r
2p
Rezolvând sistemul format din relaţiile (1), (2) obţinem E = 12 V 1p

E
Aplicând legea lui Ohm pentru un circuit simplu când avem un singur ampermetru I1 = 1p
RA + r
b. E 4p
Când cele două ampermetre sunt legate în serie: I 2 = 2p
2 RA + r
Rezolvând sistemul obţinem r = 2 Ω. 1p

r
RV =
 1 1  1p
E − 
 U 2 U1 
c. 4p
1 1
RA E  − 
= 2p
 I 2 I1 
Obţinem: RV= 4 Ω, RA= 2 Ω. 1p

RV → ∞ 1p
ERV E
UV
= = = E
d. RV + r 1 + r 1p 3p
RV
Uv = 12 V 1p

Când k este deschis rezistenţele R1, R3 sunt legate în serie; R2, R4 serie 1p
RS=
1 R1 + R3
RS= R2 + R4
1p
2
a. 1 1 1 ( R1 + R3 )( R2 + R4 ) 4p
=+ > Rtot =
= 1p
Rtot RS 1 RS 2 R1 + R2 + R3 + R4
E  ( R1 + R3 )( R2 + R4 ) 
Din legea lui Ohm pentru un circuit simplu obţinem: = r +  ⇒ R4 =4 Ω 1p
I'  R1 + R2 + R3 + R4 
W = (E − rI ′)I ′t 2p
b. 3p
W = 504 J 1p
228
Când k este închis, R1, R2 legate în paralel, R3, R4 legate în paralel Rtot= Rp + Rp 1p
1 2
E
I=
c. R1R2 RR 2p 4p
r+ + 3 4
R1 + R2 R3 + R4
Rtot
Când k este deschis
= η1 = 80,7% 2p
Rtot + r
d. 4p
Rtot
Când k este deschis=
η2 = 80% 2p
Rtot + r
229
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. a 3
3. a 3
4. a 3
5. d 3

1
Pentru expresia distanţei focale a unei lentile subţiri f = 1 1  2p
(n − 1)  − 
R
 1 R2 
a. R1 → ∞ 4p
1p
R2 < 0
R = 15 cm 1p
1 2 1
= + , unde f2 reprezintă distanţa focală a lentilei biconcavă formată prin introducerea lichidului; f2 = −20 cm 2p
f' f f2
1
f2 = ;
b.  1 1  1p 4p
(nl − 1)  − 
 R1 R2 
|R1| = |R2| = 15 cm
1p
Rezultă nl=1,37
y2 x2
β= = = −1 1p
y1 x1
c. 1 1 1 3p
− = 1p
x2 x1 f
Rezultă: x1 = −120 cm 1p
Vom arăta că pentru un sistem afocal d = f1 + | f2 | mărirea liniară a sistemului nu depinde de poziţia obiectului
şi a imaginii. Considerăm obiectul luminos aflat la distanţa x1 de prima lentilă.
x 1 1 1 1p
β1 = 2 ; − =
x1 x2 x1 f1
Imaginea obţinută în prima lentilă devine obiect pentru cea de-a doua lentilă.
1 1 1 x '
− = β2 = 2
x2 ' x1 f 2 x1 '
Unde x1′ = x2 − d; d = f1 + | f2 | 1p
f1 x2
x1 '
= − f1 − f 2
d. f1 + x1 4p
f1 f2
Mărimea dată de sistem β = β1 ⋅β2 = ⋅
f1 + x1 − f12 1p
f1 + x1
f2
β=−
f1
1p
d = f1 + | f2 |
Rezultă: d = 60 cm
230

k λD
Scriem formula poziţiei maximului de ordin k: xk = 2p
a. k=5 2l 3p
Rezultă: xk=10 mm 1p
lD
Formula interfranjei: i = 2p
b. 2l 3p
Rezultă: I = 2 mm 1p
Introducând o lamă de sticlă în dreptul fantei S1, drumul optic parcurs de unda provenită de la S1 creşte cu
(n – 1) · e: 1p
r1′ = r1 + e(n – 1)
Diferenţa de drum optic:
2p
δ′ = r2 – r1′ = r2 – r1 – e (n – 1) = k ∙ λ
c. 5p
Pentru maximul central k = 0 sistemul de franje se deplasează pe ecran cu
n −1
xk = eD 1p
2l
xk = 0,4 m
Sistemul de franje se deplasează spre fanta acoperită de lamă. 1p
Condiţia de suprapunere a maximelor de interferenţă: xk = xk 1p
1 2
k1λ1D k2λ 2
Din formula poziţiei maximului de ordin k, = 1p
d. 2l 2l 4p
Obţinem k1 = 13 şi k2 = 10 1p
Rezultă: xcomun = 26 mm 1p
231
TESTUL 6
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. d 3
2. b 3
3. a 3
4. d 3
5. d 3

2
mv
LG + L=
Ff EcB − EcA ⇔ mgh − µNl
= B
2p
2
a. 4p
vB2 2 gh(1 − µ)
= 1p
vB = 4 m/s 1p
∆Ec =
0 1p
b. ∆E p = mgh = 20 J 3p
2p
∆E =
20 J
mvB2
L'F f = 0 − EcB ⇔ −µmgd = − 2p
2
c. vB2 vB2 4p
µgd = ⇒d = 1p
2 2µg
d = 4m 1p
L(de readucere) + L"G + L"F f =Ec final − Ec initial =0 − 0 1p
L − mgh − µmgd − µmgl cos α = 0 1p

d. 4p
h
L mgh + µmgd + µmg cos α
= = mg ( h + µd + µh) 1p
sin α
L = 40 J 1p
232
 1p

F1 ⋅ ∆t = ∆p1
   
a. F1 ⋅ ∆t = − mv − mv = −2mv 1p 4p
2mv
F1 = 1p
∆t
F1 = 2 kN 1p
1p
' 
Triunghiul impulsurilor fiind echilateral se poate scrie v= v= v
b. 4p
 
∆p2 = p = mv
 
F2 ⋅ ∆t = ∆p2
 2p
∆p2 mv
F2 =
=
∆t ∆t
F2 = 1 kN 1p
 
H= F ⋅ ∆t
1p
H= F ⋅ ∆t
c. 3p
H1= F1 ⋅ ∆t= 2 N ⋅ s
2p
H=
2 F2 ⋅ ∆=
t 1 N ⋅s
2p
d. 4p

∆p3= p 2= mv 2= 2N ⋅ s 2p
233
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. c 3
3. b 3
4. a 3
5. d 3
a. 4p 4p
∆U A =
∆U B =
∆U 1p
b. 5 5 4p
∆U = νCV (T2 − T1 ) = (νRT2 − νRT1 ) = ( p2V2 − p1V1 ) 2p
2 2
∆U =
250 J 1p
5 7
QA = Q13 + Q32 = νCV (T3 − T1 ) + νC p (T2 − T3 ) = (νRT3 − νRT1 ) + (νRT2 − νRT3 ) 1p
2 2
5 7 5 7
Q=
A ( p2V1 − p1V1 ) + ( p2V2 − p2V=
1) V1 ( p2 − p1 ) + p2 (V2 − V1 ) 1p
2 2 2 2
c. 5p
QA = −650 J 1p
7 5
QB = Q14 + Q42 = p1 (V2 − V1 ) + V2 ( p2 − p1 ) 1p
2 2
QB = −50 J 1p
LA =
QA - ∆U A =
−650 − 250 =
−900 J 1p
d. 2p
LB =
QB - ∆U B =−50 − 250 =−300 J 1p

Q=
12 Q=
34 0
5 5 5 5 V 2p
Q23 = νCV (T3 − T2 ) = (νRT3 − νRT2 ) = ( p3V2 − p2V2 ) = V2 ( p3 − p2 ) = ⋅ 1 ( p3 − p2 )
2 2 2 2 ε
a. γ
1 → 2 : p1V1= p2V2γ ⇒ p2= p1 ⋅ ε γ 5p
γ γ γ
3 → 4 : p V = p V ⇒ p=
4 1 3 2
3 p4 ⋅ ε
3p
5 V1 γ 5
Q primit = Q23 = ε ( p4 − p1 )= ( p4 − p1 )ε γ -1 ⋅ V1
2 ε 2
234
5
Qcedat= Q41= (νRT1 − νRT4 ) 2p
2
b. 4p
5 5
Qcedat = ( p1V1 − p4V1 )= ( p1 − p4 ) ⋅ V1 2p
2 2
Qcedat
η = 1− 1p
Q primit
c. 5 3p
( p4 − p1 ) ⋅ V1
1
η = 1− 2 = 1 − γ−1 2p
5 γ -1 ε
( p4 − p1 )ε ⋅ V1
2
L = η⋅ Q p = 1p
d. 3p
1 5 5
L =(1 − ) ( p4 − p1 )ε γ -1 ⋅ V1 =(ε γ -1 − 1) ( p4 − p1 ) ⋅ V1 2p
ε γ -1 2 2
235
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. c 3
3. b 3
4. d 3
5. a 3

1 1 2 1 1 2 1
= + = + = = , R p1 = 4Ω 1p
R p1 8 16 8 8 8 4
Rs1 =4 + 20 =24 Ω 1p
1 1 1 3 1
a. = + = = , R p 2 =6 Ω 1p 5p
R p 2 9 18 18 6
Rs 2 = 6 + 6 = 12 Ω 1p
1 1 1 3 1
= + = = , RAB =8 Ω 1p
RAB 24 12 24 8
U=
AB I1R1 + IR3
I1R1= 0,5 ⋅ 8= 4 V
2p
b. 4p
I1R1 4 1
I1R1 = I 2 R2 ⇒ I 2 = = = = 0, 25 A
R2 16 4
2p
I =I1 + 2 I 2 =1A
U AB = 4 + 1 ⋅ 20 = 4 + 20 = 24 V
U AB
Ie = 2p
RAB
c. 3p
I e = 3A 1p
E − U AB
E= U AB + I e Re ⇒ r= 2p
Ie
d. 3p
r = 1Ω 1p
236
3p
E = I (R + r) + Ub
P1 + P2
E = I (R + r) +
a. I 5p
60
24 2, 4 I +
=
I
2p
2 I 2 − 20 I + 50 =
0
I = 5A
E E
E = I (r + Re ) ⇒ Re + r = ⇒ Re = −r 2p
I I
b. 3p
Re 4,3 Ω
= 1p
U b = E − I ( R + r ) = 24 − 5 ⋅ 2, 4 = 24 − 12 = 12 V 2p
P1 24
c. I1
= = = 2A 4p
U b 12
2p
P2 36
I1
= = = 3A
U b 12
U b 12
R1= = = 6Ω
I1 2
2p
d. U b 12 3p
R2 = = = 4Ω
I2 3
Wext= I 2 ⋅ Re ⋅ ∆=
t 25 ⋅ 4,3 ⋅ 3600= 387 kJ 1p
237
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. a 3
2. d 3
3. a 3
4. a 3
5. c 3

1 1 1 1 f +x fx
= + ⇔ = 1 1 ⇔ x2 = 1 1 2p
a. x2 x1 f1 x2 f1 x1 f1 + x1 3p
x2 = 15cm , poziţia imaginii dată de prima lentilă. 1p
x1' =
−(d − x2 ) =−(20 − 15) =
−5cm , poziţia imaginii dată de prima lentilă în raport cu a doua lentilă, pentru 1p
care joacă rolul de obiect.
b. 1 1 1 1 f + x' f x' 4p
'
= ' + ⇔ ' = 2 ' 1 ⇔ x2' = 2 1 ' , poziţia imaginii finale, în raport cu a doua lentilă. 2p
x2 x1 f 2 x2 f 2 x1 f 2 + x1
x2' = −2,5cm , poziţia imaginii finale, în raport cu a doua lentilă. 1p
x2 x2'
β sistem = β1 ⋅β2 = ⋅ 2p
x1 x1'
c. 3p
1
β sistem =−2 ⋅ =−1 1p
2
d. 5p 5p
238

Introducerea unui strat subţire (lamă, film, peliculă) în calea unuia din fasciculele luminoase care interferă
2p
a. conduce la deplasarea figurii de interferenţă spre acel fascicul, dar nu modifică interfranja. 3p
Aşadar raportul cerut este 1. 1p
În cazul acoperirii cu acelaşi film a ambelor fante figura de interferenţă rămâne aceeaşi ca şi în cazul absenţei
filmului, atât ca poziţie cât şi ca interfranjă, întrucât fiecare fantă acoperită introduce acelaşi drum optic supli- 2p
b. mentar, deci diferenţa de drum optic între razele care interferă nu se schimbă. 3p
Aşadar şi în acest caz raportul cerut este 1. 1p
În acest caz, analizând distribuţia maximelor şi minimelor din figura de interferenţă, reiese că deplasarea figurii
λD 2p
de interferenţă este ∆x= 4,5 ⋅ i , unde i este interfranja, i = .
2l
c. Între deplasarea figurii de interferenţă ∆x şi diferenţa de drum optic suplimentară δ, introdusă de film există 5p
∆x δ ∆x e(n − 1) 4,5i e(n − 1) 4,5 λD e(n − 1) 4,5λ 2p
relaţia = , care devine = ⇔ = ⇔ = , de unde rezultă e =
D 2l D 2l D 2l D 2l 2l n −1
522 ⋅10−8 m =
e= 5, 22 µm 1p
e' (n −=
1) knou ⋅ λ 2p
d. knou λ 4p
e' = 1p
(n − 1)
e′ = 232 · 10−8 m = 2,32 ηm 1p

239
TESTUL 7
A. MECANICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. b 3
d. Din grafic E p = 16 J şi h=4m.
Ep
3. Expresia energiei potenţíale este: E p = mgh ⇒ m = = 0, 4kg
3
gh
2
2E p
Aplicând legea conservării energiei mecanice: Eco + E po = Ec + E p ⇒ mvo = E p ⇒ vo = = 8,92 m/s
2 m
4. c 3
d
   
F + N + G + Ff =
0
Ox : N − Fx =0 ⇒ N =F ⋅ sin α
5. Oy : Ff + Fy − G = 0 ⇒ Ff = mg − F ⋅ cos α 3
Ff mg − F ⋅ cos α 20 − 10 3
Ff = µ ⋅ N ⇒ µ = = = = 0, 27
N F ⋅ sin α 10

a. Reprezentarea corectă a forţelor care acţionează asupra corpurilor. 4p 4p
Pentru corpul (1) avem: Fe= m1 g ⇒ k ∆l=1 m1 g
1
1p
Pentru corpul (2) avem: Fe=
2
m2 g + Fe1 ⇒ k ∆l=
2 g (m1 + m2 ) 1p
∆l1 m1
b. = 1p 4p
∆l2 m1 + m2
∆l1 2
=
∆l2 5 1p
Pentru corpul (3) avem: N=

3 G3 + Fe 2
1p
Fe2 m2 g + m1 g
= G3 = m3 g 1p
c. 4p
N 3= m3 g + m1 g + m2 g ⇒ N 3= g ( m1 + m2 + m3 )= 9 N 2p
Din condiţia de echilibru rezultă:
m1 g 2p
m1 g = kx ⇒ k =
x
d. 3p
N
k = 100 1p
m
240

Forţele ce acţionează asupra corpurilor
2p
a. 4p
N1 − m1 g =0 ⇒ N1 =m1 g 1p
N 2 − N1 − G2 = 0 ⇒ N 2 = (m1 + m2 ) g
N 2 = 80 N
1p
    

Pentru corpul (1): T1 + Ff + G1 + N1 =
1
m1 a
Ox: T1 − Ff =
m1a 1
1p
Oy: N1 − m1 g =0 ⇒ N1 =m1 g
Ff = µ1 N1 ⇒ Ff1 = µ1m1 g ⇒ T1 − µ1m1 g = m1a
       

Pentru corpul (2): T1 + T2 + Ff1 + Ff 2 + N1 + N 2 + G2 =
m2 a
Ox : T2 − T1 − Ff1 − Ff 2 =
m2 a
Oy : N 2 − N1 − G2 = 0 ⇒ N 2 = (m1 + m2 ) g 1p
Ff2 =
µ2 N 2 ⇒ Ff2 =
µ 2 (m1 + m2 ) g
b. 5p
⇒ T2 − T1 − µ1m1 g − µ 2 (m1 + m2 ) g = m2 a
    
Pentru corpul (3): G3 + T2 + Ff + N 3 =
m3 a
3
Ox : m3 g sin α − Ff3 − T2 =m3a

Oy : N 3 − m3 g cos α = 0 ⇒ N 3 = m3 g cos α 2p
F f3 =
µ 2 N 3 ⇒ F f3 =
µ 2 m3 g cos α
m3 g sin α − µ 2 m3 g cos α − T2 = m3a
Rezultă: m3 g (sin α − µ 2 cos α) − 2µ1m1 g − µ 2 (m1 + m2=

) g a(m1 + m2 + m3 )
m3 (sin α − µ 2 cos α) − 2µ1m1 − µ 2 (m1 + m2 ) m 1p
a g= 3, 42 2
m1 + m2 + m3 s
T1 m1 (a + µ1 g )
= T1 16, 26 N
= 1p
c. =
T2 a (m1 + m2 ) + 2µ1m1 g + µ 2 (m1 + m2 ) g 3p
2p
T2 = 47,36 N
R = 2T1
2p
=R 2m1 (a + µ1 g )
d. 3p
R = 32,52 N 1p
241
B. TERMODINAMICÃ
Subiectul I Punctaj
1. c 3
2. c 3
3. d 3
c Aplicăm primul principiu al termodinamicii: Q1→2 =
∆U1→2 + L1→2
( p1 + p2 )(V2 − V1 ) 3
υC ∆T =υCv ∆T + ∆T = T2 − T1 , Cv = R
2 2
3 p V − p1V1 + p2V2 − p2V1
υC (T2 − T1 ) =
υ R (T2 − T1 ) + 1 2
2 2
4. Cum procesul 1→2 este de forma : p = aV, rezultă:
 p1 = aV1 
  ⇒
p1 V1
= ⇒ p1V2 = p2V1 3
 p2 = aV2  p2 V2
3 p V − p1V1
Obţinem: υC (T2 − T1 ) =
υ R (T2 − T1 ) + 2 2
2 2
Din ecuaţia de stare; obţinem: p1V1 = υRT1
p2V2 = υRT2
Rezultă: 2υC ∆T = 3υR∆T + υR∆T ⇒ C = 2 R

c Aplicăm legile celor două procese:
p1
izoterm: p1V1 = p2V2 dar V2 = 2V1 ⇒ p2 =
5. 2 3
p1 p2
adiabat: p1V1γ= p2V2 γ ⇒ p2=' Rezultă raportul: = 2 γ−1
2γ p2 '

Legea conservării numărului de moli: ν = ν1 + ν 2 1p
Ecuaţiile de stare pentru heliu şi azot în starea iniţială şi pentru amestecul de gaze în starea finală.
p1V1
p1V1 = ν1RT ⇒ ν1 =
RT
pV
p2V2 = ν 2 RT ⇒ ν 2 = 2 2 1p
a. RT 4p
p (V1 + V2 )
p (V1 + V2 ) = νRT ⇒ ν =
RT
p (V1 + V2 ) − p1V1 N
Rezultă: p (V1 + V2 ) = p1V1 + p2V2 ⇒ p2 = = 2,5 ⋅105 2 2p
V2 m
ν1 p2V2
Raportul dintre numerele de moli de gaz este: = 2p
ν2 p1V1
b. 3p
ν1
=5 1p
ν2
m m1 m2
Din legea conservării numărului de moli, rezultă: = + 1p
µ µ1 µ 2
m1 = m2
c. 2µ1µ 2 2p 4p
m= m1 + m2 ⇒ µ=
µ1 + µ 2
µ =7 g/mol 1p
Variaţia energiei interne este: ∆U =νCV ∆T
2p
CV este căldura molară la volum constant a amestecului
Energia internă a amestecului este: U= U1 + U 2

m m m
⇒ νCV T =ν1CV1T + ν 2CV2 T ⇒ CV = 1 CV1 + 2 CV2 ⇒
µ µ1 µ2 1p
d. 2CV CV1 CV2 (CV1 µ 2 + CV2 µ1 )µ 4p
= + ⇒ CV =
µ µ1 µ 2 2µ1µ 2
CV1 µ 2 + CV2 µ1 13
=CV = R
µ1 + µ 2 4
m
1p
∆U
= CV ∆T
= 7,716 KJ
µ
242
Reprezentarea în coordonate V şi T este:
a. 3p 3p
1→2 este un proces izocor ⇒ V2 =

V1 2→3 este un proces izobar ⇒ p2 = p3
1p
1→3 este un proces de forma p = aV Procesul 3→4 este un proces izoterm
 p1 = aV1  p1V3
  ⇒ p3 = = 3 p1 ⇒ p2 = 3 p1 1p
 p3 = aV3  V1
b. 4p
Parametrii stării 2 sunt: V2 = V1 şi p2 = 3 p1 1p
Parametrii stării 3 sunt: V3 = 3V1 şi p3 = 3 p1
p3V3 = p4V4 p4 = p1 ⇒ 9 p1V1 =
p1V4
1p
⇒ V4 = 9V1 = 45l
pV
Din ecuaţia termică de stare, determinăm temperatura pentru cele 4 stări: p1V1 =υRT1 ⇒ T1 =1 1
υR
3pV
p2V2 =
υRT2 ⇒ 3 p1V1 =
υRT2 ⇒ T2 =1 1 =
3T1
υR
2p
9pV
p3V3 =
υRT3 ⇒ 3 p1 3V1 =
υRT3 ⇒ T3 =1 1 =
9T1
υR
c. 5p
T=
4 T=
3 9T1
3 3 8pV
Cv = R ⇒ ∆U1→3 =
υCv (T3 − T1 ) =
υ R 1 1=
12 p1V1 2p
2 2 υR
∆U1→3 =
6000 J = 6 kJ 1p
Tmin T
ηc = 1 − ⇒ ηc = 1 − 1 2p
Tmax T3
d. 3p
ηc =88% 1p
243
Subiectul I Punctaj
1. b. 3
2. c. 3
U
a. Din grafic avem U = 20 V şi I = 5 A ⇒ R = =4 Ω
I
3. E 3
Intensitatea de scurtcircuit: I sc =
⇒ r = 2Ω
r
R
Randamentul circuitului este:=
η = 0,66 ⇒=η 66%
R+r
b. Calculăm parametrii sursei echivalente:
Ek E 2 E 3E
∑ + + 1 1 6r
4. = rk r 2r = 3r 18 E =re = = 3
Ee = 1 1 1 1 11
1 1 1 1 11 ∑ + +
∑ + + rk r 2r 3r
rk r 2r 3r
E2
d. Puterea maximă: Pmax = Din relaţia: P =0,5 ⋅ Pmax ⇒ Pmax =2 P
4r
E2 2E 2 R
= ⇒ R 2 − 6 Rr =
+ r2 0
5. 4r ( R + r ) 2 3
Rezolvând ecuaţia de gradul doi, găsim valorile rezistenţei R: R1,2= 3r ± 2 2r
R1 5,82
= = r 29,1 Ω R2 0,18
= = r 0,9 Ω

1 1 1 2R
K1, K2 deschise, rezistenţa echivalentă este: = + ⇒ Re1 =
Re1 2 R R 3 1p
=U1 8V
= I1 2A U1= I1 ⋅ Re1 1p
a. 4p
2R 3U
U1 = I1 ⋅ ⇒R= 1 1p
3 2 I1
R= 6 Ω 1p
1 1 1 R
K1 este închis, iar K2 deschis, rezistenţa echivalentă: = + ⇒ Re2 = =3Ω 1p
Re2 R R 2
U1 =
E − I1r E=
U1 + I1r
U2 =
E − I 2r E=
U 2 + I 2r
1p
b. 5p
⇒ U1 + I1r = U 2 + I 2 r 1p
U1 − U 2
r= = 1Ω 2p
I 2 − I1 E = 10 V
E
I sc = 2p
r
c. 3p
I sc = 10 A 1p
E2
Pmax = 2p
d. 4r 3p
⇒ Pmax =
25 W 1p
244
R'
1 şi R2' rezistenţele electrice ale celor două porţiuni de fir MC şi CN, de lungimi l1 şi l2
' l
R =ρ 1 R2' = ρ
l2 1p
1
S S
a. 1p 3p
Prin R3 nu trece curent electric, rezultă o punte Wheastone echilibrată:

ρl1 ρl
R1 ⋅ R2' = R2 ⋅ R1' ⇒ R1 = R2 2 ⇒ R1l1 = R2l2
S S
l = l1 + l2 ⇒ l2 = 2l1 l1 = 20 cm şi l2 = 40 cm
1p
1 1 1 (R + R ) ⋅ R
Rezistenţa echivalentă a circuitului exterior este:=
Re R1 + R2 R
Re
+ ⇒= 1 2
R1 + R2 + R 3p
b. 4p
Re = 5 Ω 1p
legea lui Ohm pe întregul circuit:
nE 3E 2p
=I = = 4,5A
c. Re + nr Re + 3r 4p
Tensiunea la borne este: U IR

= =e 22,5 V 2p
Parametrii generatorului echivalent sunt:=
Ee 3=
E , re 3r 2p
d. Intensitatea de scurtcircuit este: Ee 4p
I= = 12 A
sc
re 2p
245
D.OPTICÃ
Subiectul I Punctaj
1. b. 3
a.
hν1 = L + eU1 eU = hν1 − L
2. Scriem ecuaţia lui Einstein pentru cele două frecvenţe:  ⇒ 1
hν 2 = L + eU 2 eU 2 = hν 2 − L
undeU 2 =
6, 2V ;U1 =
4V
3
L
L= h ⋅ ν0 ⇒ ν0 = = 1,18 ⋅1014 Hz U 2 hν 2 − L U h(1,55ν1 − ν 2 )
h = dar 2= 1,55 ⇒ L=
U1 hν1 − L U1 0,55
b.
3
Aplicăm legea refracţiei ( naer = 1) : sin i = n sin r ⇒ sin r =
8
În triunghiul IPB:
PB sin r
3. tg r = ⇒ PB = h tg r = h 3
h 1 − sin 2 r
În triunghiul AP ' I : =
α 90o −=
i 60o
x sin r
tg =
α x PB tg=
⇒= α h 3 = 0,7m
PB 1 − sin 2 r
d.
Formula interfranjei este: i = λD ⇒ ir = λ r = 1,3
4. 2l iv λv 3
i
Relaţia dintre cele două interfranje este: ir = iv + fiv = iv (1 + f ) ⇒ f = r − 1 = 0,3
iv
f = 30%
c.
1 3
Unghiul limită este: l
sin = =
5. r
n 4 3
tg l =
⇒ r = h tg l
h
sin l sin l
=r h= h = 1,15m
cos l 1 − sin 2 l

Lentila plan concavă este o lentilă divergentă cu R1 = − R şi R2 → ∞
1 R
Distanţa focală a lentilei este: f =
1 1
=
− =−20 cm 1p
(n − 1)( − ) n −1
R1 R2
a. Formula lentilelor subţiri:

1 1 1 fx
− = ⇒ x2 = 1 =
(−20)(−30)
=
−12cm 2p 4p
x2 x1 f f + x1 −20 − 30
Mărirea liniară transversală este: β= x=

2 y2
⇒ y=
x2 y1 (−12) ⋅ 2
= = 0,8 cm
2
x1 y1 x1 −30 1p
Imaginea este virtuală, dreaptă, mai mică decât obiectul.
Dacă introducem lentila în apă ( R1 = − R, R2 → ∞) :
1 − na R
=f' = 2p
n 1 1
b. ( − 1)( − ) n − na 3p
na R1 R2
f ' = −80 cm 1p
246
Bareme teste nivel a

Teste de Fizica Pentru Bacalaureat 2018 Bareme de Corectare PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste de Fizica Pentru Bacalaureat 2018 Bareme de Corectare PDF

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Coordonatori:

Elena-Mihaela Garabet · Cãtãlina-Valentina Stanca · Tatiana Mãrãndici

Liviu-Dãnuþ Rotaru · Victor Stoica · Corina Dobrescu

© Editura NICULESCU, 2018

Comenzi online: www.niculescu.ro

Redactor: Geta Vîrtic

Subiectul al II-lea Parţial Punctaj

TOTAL pentru Subiectul al II-lea 15p

Subiectul al III-lea Parţial Punctaj

Energia potenţială maximă a sistemului bilă–Pământ: Ep max = m ⋅ g ⋅ h 2p

Aplicăm legea de conservare a energiei mecanice: E1 = E A 1p

TOTAL pentru Subiectul al III-lea 15p

Subiectul al II-lea Parţial Punctaj

Rezultă: ν1 ≅ 0,035 moli . 1p

Rezultă: p1 ≅ 0, 445 ⋅ 105 N m 2 . 1p

Rezultă: p2 ≅ 0,311 ⋅ 105 N m 2 . 1p

Numărul de moli din cele două baloane este: ν = ν1 + ν 2 , 1p

Rezultă: µ ≅ 30,33 g mol . 1p

TOTAL pentru Subiectul al II-lea 15p

Subiectul al III-lea Parţial Punctaj

Pentru starea de echilibru termodinamic 1: T1 = 300 K

Pentru starea de echilibru termodinamic 3: T=3 T=

Variaţia energiei interne în procesul 1→2 este:

Lucrul mecanic total efectuat de gaz asupra mediului exterior este:

TOTAL pentru Subiectul al III-lea 15p

C. PRODUCEREA ªI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul al II-lea Parţial Punctaj

Tensiunea electromotoare echivalentă a grupării celor două surse este: E=

TOTAL pentru Subiectul al II-lea 15p

Subiectul al III-lea Parţial Punctaj

Pentru gruparea serie a rezistoarelor, rezistenţa echivalentă RS o calculăm din relaţia: R=

După efectuarea calculelor obţinem:=r RS ⋅ RP 1p

TOTAL pentru Subiectul al III-lea 15p

Subiectul al II-lea Parţial Punctaj

Distanţa dintre obiectul luminos şi imaginea acestuia prin lentilă este: d =− x1 + x2 2p

TOTAL pentru Subiectul al II-lea 15p

Subiectul al III-lea Parţial Punctaj

Pentru radiaţia de frecvenţă ν1 avem: h ⋅ ν= Lex + e ⋅ U S 1 1p

Pentru radiaţia de frecvenţă ν 2 avem: h ⋅ ν= Lex + e ⋅ U S 2 1p

Lucrul mecanic de extracţie este: Lex = h ⋅ ν 0 1p

Dar: Lex = h ⋅ ν1 − e ⋅ U S 1 , sau Lex = h ⋅ ν 2 − e ⋅ U S 2 1p

= Rezultă: Ec1 0,1249 eV = 199,84 ⋅ 10−22 J 1p

Rezultă: Ec 2 0,5374 eV = 859,84 ⋅ 10−22 J

TOTAL pentru Subiectul al III-lea 15p

b. Din legea vitezei v =v0 + at , v =

TOTAL pentru Subiectul I 15p

Subiectul al II-lea Parţial Punctaj

Din ecuaţia lui Galilei vv2 2=+

TOTAL pentru Subiectul al II-lea 15p

Subiectul al III-lea Parţial Punctaj

Subiectul al II-lea Parţial Punctaj

TOTAL pentru Subiectul al II-lea 15p

Subiectul al III-lea Parţial Punctaj

Reprezentarea grafică a transformărilor în coordonate (p, V)

p1= 2 ⋅ 105 N/m 2 1p

Gazul cedează căldură în procesele 2→3 şi 3→1

TOTAL pentru Subiectul al III-lea 15p

C. PRODUCEREA ªI UTILIZAREA CURENTULUI CONTINUU

Subiectul al II-lea Parţial Punctaj

I'= I1' + I 2'

TOTAL pentru Subiectul al II-lea 15p

Subiectul al III-lea Parţial Punctaj