Cardul – instrument modern de plata

1.Istoricul aparitiei cardurilor

Initial cardul a avut forma unor bonuri valorice in schimbul carora se

puteau face achizitii de la comerciamtii care au acceptat sa participe la acest
plan de creditare. Comerciantii care vindeau marfuri, de rugula de valori mici,
in schimbul acestor bonuri valorice, le depuneau periodic la banca, iar banca
factura cumparatorilor contravaloarea acestora.

Primul card a fost creat in anul 1950 ti a fost un card de credit pentru
plati in restaurante, avand marca DINERS CLUB CARD.

La sfarsitul anului 1950 existau deja 20.000 de posesori ai acestor carti

de credit. Dupa inca un an cartea era acceptata in aproape toate marile orase
ale Americii iar valoarea platilor era de 325.000 USD, cu un profit net afferent
de 60.000 USD. La inceputul deceniului sase, Diners Club trece oceanul si
infiinteaza prima reprezentanta in Marea Britanie.

Diners Club devine prima carte de credit acceptata international de

oamenii de afaceri din Marea Britanie, Canada, Cuba si Mexic. Hotelurile si
restaurantele din tari cu traditie turistica incep sa accepte cartile de credit.

In anul 1957, dupa numai cinci ani de la infiintare, Diners Club avea deja
200.000 de posesori de carduri.

Anul 1958 a fost remarcabil pentru dezvoltarea cardurilor universale. In

acest an a fost creat cardul Carte 515b11f Blanche care initial, a fost un card
particular al corporatiei hoteliere Hilton.

Pe 1 octombrie a fost emis primul card American Express, iar peste un

an aceasta companie detinea 32 de mii de intreprinderi si peste 475 de
detinatori de carduri.

In anii ’50 peste 100 de banci americane au demarat propriile programe

privind cardurile de credit. Cu toate acestea, perioada noua in dezvoltarea
businessului cu carduri a inceput atunci cand au intrat pe piata bancile
americane: Bank of America si Chase Manhattan Bank.

Bank of America a lansat cardul BankAmericard.

Pe masura cresterii programelor de card majoritatea bancilor s-au

confruntat cu primul obstacol- caracterul local al deservirii cardurilor sale. In
1966 Bank of America a inceput sa ofere licente de emitere a cardurilor
BankAmericard altor banci.

Ca raspuns la aceasta, cateva banci mari concurente ale Bank of America

au creat propria Asociatie interbancara de carduri- ICA (Interbank Card
Association). In 1969 aceasta asociatie a procurat drepturile asupra cardului
Master Charge.

La randul lor, bancile ce emiteau Bank Americard au insistat ca

programul de carduri sa fie scos de sub controlul Bank of America, astfel in
iulie 1970 a fost creata NBI (National BankAmericard Incorporated).

La inceputul anilor ’70 im SUA s-au creat doi concurenti de baza pe piata
cardurilor universale: NBI si ICA. Bancile care incepusera emiterea cardurilor
s-au alaturat fie la NBI fie la ICA.

Bank of America si Chase Manhattan, in octombrie 1976 au depus cerere

pentru a deveni membri in Asociatia interbancara de carduri pentru emiterea
cardurilor Master Charge.

Paralel cu dezvoltarea pietiii americane avea loc si internationalizarea

operatiilor cu carduri. Ea a inceput inca din 1951, cand Diners Club a eliberat
prima licenta pentru utilizarea numelui si sistemului sau in Marea Britanie.

Concurenta asociatiilor de carduri a continuat si in Europa. In 1974 ICA

a facut un pas insemnat in lupta de concurenta cu BnakAmericard facand o
intelegere cu sistemul britanic Access Card care intra in Asociatia Eurocard si
astfel incepe colaborarea dintre Eurocard si Asociatia intrebancara de carduri
americane ce emitea Master Charge.

Aceasta a fost una din cauzele care au dus la faptul ca in 1976 NBI a
schimbat denumirea cardului BankAmericard in cunoscuta VISA. La fel a
procedat in 1980 si ICA redenumind cardul in MasterCard.

Eurocard de asemenea nu a stationat. Largind colaborarea cu

Mastercard, aceasta asociatie, pe masura aparitiei noilor tehnologii, a incheiat
intelegeri cu companiile Cirrus si Maestro, ceea ce a permis sa extinda spectrul
serviciilor oferite clientilor datorita cardurilor pentru ridicarea numerarului de
la bancomate. La sfarsitul anului 1992 a avut loc unirea Eurocard
Interbational cu sitemul de plati Eurocheck. Organizatia noua a fost numita
Europay International.

Primele carduri erau din carton, pe care datele erau fie scrise, fie
presate. Au inceput apoi sa foloseasca plastine metalice, pe care datele se
embosau si au aparut cardurile plastice.

Initial informatia despre client pe card era numai in forma de date

embosate. Pe masura dezvoltarii ideilor stiintifice, cardul a capatat o banda
magnetica. Pe care se pastreaza informatia de baza despre client. Aparitia
benzii magnetice a permis emiterea cardurilor fara a embosa informatia pe
suprafata ei. Aceste carduri pot fi utilizate numai in utilaj electronic, ce permite
obtinerea infotmatiei de pe banda magnetica.

Primele au aparut cardurile de credit, care nu erau nici bancare si nici de

plastic. Destinatia lor consta in confirmarea credibilitatii detinatorului in afara
bancii. Ele au aparut in SUA, unde creditul de consum al persoanelor fizice se
dezvolta vertiginos inca la sfarsitul secolului XIX. Deja in anul 1914 unele
magazine au inceput sa elibereze clientilor sai cei mai bogati si permanenti
carduri speciale pentru a-i pastra drept clienti. In anul 1928 compania
Farrington Manufacturing din Boston a emis primele placi de metal pe care se
scria in relief adresa si care se eliberau clientilor de incredere. Vanzatorul
introducea placa intr-o masina speciala numita imprinter si informatia de pe
placa se imprimau pe cec. In anii urmatori au fost inventate categorii ale
schemei creditar-financiare, ca rata minima lunara de rambursare a creditului,
perioada aminarii, adica creditarea fara dobanda, si multe altele.

2. Caracteristici conceptuale si tehnologice ale cardului

2.1. Definirea cardului

Cardul reprezinta un instrument de decontare prin intermediul caruia

posesorul autorizat poate achizitiona bunuri sau servicii fara prezenta efectiva
a numerarului. Cardul faciliteaza legatura financiara intre comercianti si
consumatori, fiind o simpla cheie de acces la un cont bancar: acela al
detinatorului de card.

Avand caracteristicile universale ale unui instrument de plata, cardul

asigura si posibilitatea obtinerii neconditionate de numerar fie de la
automatele de bani (ATM) fie de la ghiseele bancii (in cazul sumelor mari),
inlaturandu-se astfel orice bariera functionala de utilizare. Datorita acestor
caracteristici, cardul este un instrument de plata universal aplicabil si global
acceptabil.

Conform Regulamentului numarul 6 din 14 noiembrie 1995, capitolul l ,

articolul 2, cartela de plata, care va fi denumita, conform practicii
internationale, cardul, este definit ca fiind „ un suport de informatie
standardizat, securizat si individualizat, care semnaleaza ca detinatorul sau ar
putea avea succes la dreptul de a-l folosi pentru plata, conferit de emitent; un
card este acceptabil de catre comerciant ca mijloc de plata, de catre detinator,
a obligatiilor asumate de catre utilizator la procurarea de marfuri, consumul
de servicii sau obtinerea de avansuri in numerar de la comerciant, in
termenele si in conditiile legii, a obligatiilor reciproce si a altor reglementari
aplicabile .'Un card va fi acceptat ca mijloc pentru plata conform conditiilor in
care a fost emis, stipulate prin obligatii reciproce”. Cardul are caracteristicile
universale ale unui instrument de plata, dar detine si o caracteristica proprie,
si anume aceea de a permite obtinerea neconditionata de numerar.

Cardul este o inovatie revolutionara care a putut fi aplicata datorita

introducerii pe scara larga a innoirilor tehnologice desfasurate in ansamblul
tehnicilor informatice, electronice, telematice, in masura sa faciliteze schimbul
de fonduri fara support de hartie si implicand o relatie principala tripartita intre
banci, comercianti si consumatori.

Experimental, cardul a putut fi conceput si aplicat pe masura evolutiei

cercetarilor stiintifice in domeniu. In fapt, cardul a intrat definitive in familia
instrumentelor de plata, atunci cand aplicarea tuturor inovatiilor componente
ce putea fi dirijata la dimensiuni de masa s-a dovedit eficienta, respectiv cand
s-a produs o scadere semnificativa a preturilor productiei de masa a
tehnologiei echipamentelor si retelelor care sa fie convenabila, atat la nivelul
bancilor, la nivelul comerciantilor si a altor factori implicati, cat si la nivelul
utilizatorilor, persoane fizice, primordial.

2.2. Conceptul general al cardului

Caracteristica primordiala a cardului este data de natura sa tehnologica.

Cardul este un ansamblu de tehnologii privind :

- Receptia, prelucrarea si stocarea informatiilor in conditii de

operativitate si rapiditate maxima;

- Transmiterea la distanta a informatiilor in conditii de

operativitate, oportunitate si siguranta, in masura sa permita un transfer de
fonduri in mod efficient;

- Reflectarea operativa in situatia contului beneficiarului a

transferurilor efectuate, astfel incat sa permita acestuia accesul accelerat la
resursele transferate.

Cardul este operational prin existenta unei retele specifice cu multiple

ramificatii:

- Care leaga comunitatea detinatorilor de carduri de propriile

banci;

- Care leaga comunitatea comerciantilor abilitati sa primeasca

fonduri prin intermediul cardurilor, cu bancile lor;

- Care leaga bancile detinatorilor de carduri cu bancile

comerciantilor, beneficiarii de plati prin card si cu administratorii retelelor, cu
relatii functionale impilicte.

De fapt, functionarea intensa a relatiei implica existenta unor multiple

circuite in masura sa asigure fluenta si corectitudinea operatiilor.

Cardul este, prin natura sa, un instrument de plata specific cu

caracteristici noi, radical deosebite de lumea veche a instrumentelor de plata.

Prin card, instrumental de plata a incetat sa aiba support de hartie si s-

a eliberat de limitele sale in aceasta calitate.

Caracteristicile materiale de structura ale cardului imprima utilizarii

cardului aceste coordinate noi.

Principala caracteristica este constructia sa specifica.

 Cardul este, in speta, un dreptunghi de plastic de o anumita dimensiune
si conformatie, care permite pozitionarea sa in locasele special construite si
continute de aparatajul pozitionat la punctele de vanzare sau la automatele
bancare.

Cardurile sunt diferite din punct de vedere al functiilor pe care le

indeplinesc, insa au o serie de trasaturi comune in ceea ce priveste constructia
lor, trasaturi care dau posibilitate cardurilor de a se deosebi de celelalte
instrumente de plata.Trasaturile comune sunt:

a) ca suport fizic, cardul bancar este realizat din material plastic,

comparabil ca forma si dimensiune cu o carte de vizita.Are forma
dreptunghiulara si dimensiuni standard ( 86 mm K r>4 mm 0.54 mm grosime
) si comporta diferite mentiuni pe recto ( fata ) si verso(spate).

b) pe fata cardului sunt mentionate: numele bancii emitente, numarul

de cardformat din 16 sau 13 cifre, numele detinatorului de card, data
expirariicardului, sigla organizatiei internationale sub egida careia este emis
cardul, holograma specifica, numarul de control tiparit deasupra numarului de
card (este format din 4 cifre identice cu cele ale numarului de card).

c) pe verso-ul cardului se gasesc: o banda magnetica pe care sunt codate

datele standard referitoare la detinatorul de card si anume: numar de cont,
numar de cont confidential, fonduri disponibile, nulitatea titlului un spatiu
destinat semnaturii autorizate a detinatorului de card. Substanta si structura
cardului prezinta caracteristici semnificative.

Prin aceasta, cardul poate fi pus in pozitia de intercomunicare cu reteaua

emitentului de card si devine apt sa faca cunoscute deciziile detinatorului
privind utilizarea sa ca instrument de plata.

Cardul este purtator activ de informatii, ceea ce permite posesorului

cardului sa-si exercite deciziile de plata in cadrul retelei cu care are contact.

De regula, in carcasa cardului se afla imprimat un microprocesor care

actioneaza:

- Ca deposit de informatii privind detinatorul de card si factorii

implicati in retea;

- Ca purtator de informatii accesibile (in conditii bine stabilite si cu

reguli precise de accesare);

- Ca receptor de informatii, in principal privind mesajele de plata

decise de detinator si inregistrate ca atare in retea, potrivit consimtamantului
expres al titularului de card.
 Cu ajutorul cardului detinatorul poate procesa in sistem, decizie de plata
dupa decizie de plata, toate aspectele caracteristice fiecarei plati fiind
inregistrate ca atare in retea si pe card.

In aceste conditii cardul devine baza de date privind platile procesate;

fiecare plata este inregistrata in dimensiunile si caracteristicile sale,
inregistrarea aflata pe card are, in conditiile date, valoarea unei dovezi
materiale care poate fi exprimata, cu privire la elementele esentiale ale
mesajului de plata, procesat ca atare de catre titularul cardului.

Astfel, in temeiul cardului si al deciziilor formulate de titular si retinute

electronic in memoria calculatorului, prin intermediul diferitelor retele
informatice implicite, se consemneaza electronic decizia privind efectuarea
platii cu toate elementele caracteristice privind identitatea partenerilor, suma
de referinta etc. care sunt transmise prin canalele specifice pentru a fi luate
in considerare pentru inregistrarile implicite in conturile bancare.

Specificul cardului este, expresia unei calitati noi, si anume aceea ca

transmiterea mesajului privind dispozitia de plata are loc prin fluxul de
informatii, directionat prin retele specifice si nu prin transmiterea
documentelor suport-hartie.

Pe de alta parte, cardul actioneaza ca un instrument de plata multiplu,

cu utilizarea succesiva si permanenta asigurand inalte facilitati utilizatorilor
platitori, precum si beneficiarilor platilor, cu care utilizatorii se afla in raporturi
contractuale.

Pe aceasta baza, dispunerea platilor devine mai operativa, mai

accelerata, aspect favorabil pentru toti participantii. Sub alt aspect,
mecanismul platii pe card implica, intr-o mare masura, exercitarea deciziei de
plata in fieful beneficiarului platii.

Exercitarea deciziei de plata de catre detinatorul cardului inseamna,

implicit, inregistrarea sumei in contul bancar al beneficiarului de suma si
producerea pe moment a cresterii disponibilitatilor din contul acestuia.
Aceasta poate insemna, mai departe, posibilitatea de a dispune imediat de
aceste incasari, si implicit, dirijarea disponibilitatilor spre satisfacerea nevoilor
curente ale beneficiarului de suma.

Se manifesta astfel, o alta calitate deosebita a cardului, accelerarea la

maximum a platii in favoarea beneficiarului de suma, de asa maniera incat
schimbul intre parteneri ajunge efectiv la solutia: marfa contra bani.

Derularea platilor prin card implica o siguranta sporita pentru toti

participantii, dar in special pentru beneficiarii de sume.

Desfasurarea relatiilor de plati prin retele bine organizate, potrivit

normelor stavilote de catre fiecare din aceste retele, in cardul carora
actioneaza multiple forme de control, inseamna verificari de conformitate care
asigura corectitudinea tuturor operatiunilor in cadrul filierei.
 Pe ansamblu, derularea operatiunilor de plata prin card, prin intermediul
retelelor, asigura un climat de siguranta specific, conditie a regularitatii si
accelerarii procesului de plati.

2.3. Caracteristicile tehnologice ale cardurilor. Tipuri

Pentru clasificarea cardurilor se utilizeaza mai multe criterii, dupa cum

urmeaza:

1)Dupa modul de stocare al informatiei:

 Carduri cu banda magnetica;

 Carduri cu microprocesor;

Cardurile cu banda magnetica contin toate informatiile esentiale

despre detinatorul de card.Acestea sunt emise de banci, comercianti, prezinta
caracteristici comune pentru toate sistemele nationale de plata, si anume:

- sunt confectionate din material plastic si au aceleasi dimensiuni

tipizate si standardizate de ISO;

- prezinta pe recto denumirea si simbolul emitentului si o

holograma tridimensionala vizibila la lumina ultravioletelor, numarul cardului,
data expirarii, numele posesorului autorizat;

- pe verso-ul cardului prezinta o banda magnetica si un panel de

semnatura.

Culorile de fundal si desenul hologramei se aleg de fiecare emitent. In

afara numelui posesorului imprimat in relief, apar cuvinte marca pentru
identificarea tipului cardului si simboluri ce indica tipul de posesor.

Cartile cu microprocesor

In ultima perioada (cu incepere din anul 1992) a aparut o generatie de

carduri care contin incorporate un microprocesor si o componenta de memorie
(chip). Acestea se numesc chip-carduri si prezinta un grad de securitate
ridicat, fiind promovate pe scara larga de societatile emitente: VISA
International si MASTER CARD.

Cartile au fost dotate progresiv cu microprocesoare incorporate („chips'

). Aceste instrumente, standardizate pe plan international, integreaza date
informatice susceptibile unei lecturi optice in cadrul aparatelor de distribuit
bilete, facilitandu-se astfel evidenta si verificarea ordinelor primite de la
clienti. De asemenea, se economisesc hartia si timpul pentru verificarea
autenticitatii semnaturilor (spre deosebire de cec). Cardurile cu microprocesor
se mai numesc si SMART CARDURI. SMART-CARD-urile au o serie de
caracteristici, printre care se numara:

- sunt rezistente la incercarile de spargere si protejeaza

informatia personala;

- izoleaza calculele sensibile, legate de securitate (mai ales cele

legate de autentificare sau semnaturi digitale), de alte parti ale sistemului care
„nu trebuie sa stie';

- asigura portabilitatea informatiilor incluse intre calculatoare si

sisteme, independent de arhitectura de baza ale acestor sisteme.

2)Dupa functiile indeplinite (respectiv modul de acoperire a cheltuielilor),

cardurile se impart in:

 carduri de credit;

 carduri de debit;

 card multifunctional.[1]

Cardul de credit: ca instrument de plata da dreptul posesorului de a

utiliza o linie de credit pe o anumita perioada de timp, egala de regula cu
termenul de valabilitate al cardului. Pe baza acestei linii de credit titularul
poate face plati si retrageri de numerar pana la un plafon prestabilit. Banca
poate sa modifice acest plafon in functie de solvabilitatea clientului. Plafonul
de creditare constituie o imputernicire data de banca emitenta centrului de
autorizare pentru a autoriza orice operatie in limita acestuia in cazul lipsei
disponibilului.

Cardul de debit: asigura utilizatorului posibilitatea achizitionarii de

bunuri sau servicii, sau retragere de numerar in limita soldului disponibil in
contul aferent cardului. Conditia esentiala de functionare a acestui tip de card
o reprezinta existenta disponibilului in contul dedicat cardului. Aceste carduri
pot fi emise sub restrictia unei utilizari doar in mediul electronic, caz in care
va aparea mentiunea „Use only electronic” iar elementele de identificare nu
sunt realizate in relief. Tot aici se incadreaza si cardurile pentru retragere de
numerar care permit detinatorului sa retraga numerar prin
automatele bancare de distribuire a numerarului sau sa depuna numerar,
precum si consultarea soldului contului.

Card multifunctional: este un debit card care poate indeplini si alte

functii: retrageri de numerar de la ATM-uri, garantarea unor cecuri emise de
detinatorul cardului.

3)Dupa calitatea emitentului, se realizeaza distinctia intre:

 cardurile emise de banci;

  cardurile emise de societatile nebancare.

Cardurile emise de banci se incadreaza in domeniul preocuparilor

multiple ale bancilor de a identifica si de a lansa pe piata instrumente de plata
attractive, utile, facil de obtinut, sigure si profitabile. Sistemul bancar
american a reusit lansarea cardurilor pe piata mondiala a instrumentelor de
plata cu incepere din anul 1960, cand Bank of America a lansat un instrument
de plata, denumit Bank Americard (in prezent VISA International). La inceput
cardul a fost utilizat de foarte putini consumatori, pentru ca numai dupa 10
ani statisticile sa indice prelucrarea a peste 170 milioane de bonuri de vanzari
(realizate pe baza acestui tip de card).

In 1966 un grup de 17 bancheri din diferite institutii financiare si-au

creat propria retea prin care sa-si accepte reciproc cardurile locale. Astfel s-a
creat Asociatia Interbancara de Carduri, care se ocupa de producerile de
autorizare, clearing si decontare. In anul 1979, ca urmare a dezvoltarii pe plan
international a acestei organizatii, numele s-a schimbat in Mastercard, care a
inregistrat o dezvoltare rapida, ca si Visa International, existand, in 1990
peste 90 milioane de Mastercard in circulatie.

Carduri emise de societati nonbancare

Urmand exemplul cardurilor bancare, societatile nonbancare, lanturile

de magazine si cluburi private au lansat propriile carduri. Acestea asigurau
posibilitatea efectuarii de cheltuieli in timp real, fara a se mai pune problema
dimensionarii la un moment dat a disponibilitatilor proprii.

In aceasta categorie se incadreaza cardul de comerciant, care poate fi

utilizat numai la punctele de vanzare controlate de catre emitentul de card
(magazine, benzinarii).

4)Dupa momentul in care se utilizeaza tranzactia:

 Carduri cu plata inainte (prealimentate) – carduri care au o reala

putere de cumparare, intrucat utilizatorul a realizat o plata in
avans. Cele mai frecvente carduri prealimentate sunt cardurile
telefonice.

 Cu plata acum (carduri de debit);

 Cu plata mai tarziu (carduri de credit);

 Carduri de comerciant (retaiter card);

 Carduri de cheltuieli (charge card) – cunoscute sub denumirea de

carduri de calatorie si petrecere a timpului liber (travel card).

3. Procesarea bancara a cardurilor

3.1. Emiterea cardurilor bancare

 La cererea solicitantilor de carduri, care pot fi persoane fizice sau
juridice, dupa semnarea contractelor de emitere a cardurilor, banca deschide
acestora conturile aferente operatiunilor cu carduri.

Emiterea cardurilor solicitantilor presupune parcurgerea urmatoarelor

etape:

 Completarea cererii de emitere a cardului si depunerea

documentelor necesare aprobarii acestei cereri;

 Verificarea de catre banca a cererilor de emitere de card si, dupa

caz, a celei de deschidere de cont;

 Determinarea de catre banca a elementelor de personalizare,

necesare emiterii cardului si codificarea datelor personale;

 Eliberarea cardurilor se face numai dupa depunerea sumelor

reprezentand faza de emitere, taxa anuala de utilizare a cardului,
precum si suma minima necesara a fi depusa lunar in conmt;

 Dupa caz, solicitantul poate beneficia de o linie de credit, pusa la

dispozitie de catre banca, dupa efectuarea analizei de creditare.

Deschiderea conturilor personale are loc dupa semnarea contractului de

emitere a cardului. Titularii de cont, posesori ai cardurilor, trebuie sa efectueze
cu regularitate depuneri in cont la termene stabilite de comun accord cu
banca, astfel incat sa fie asigurate cu anticipatie disponibilitatile necesare
operatiunilor, nu mai putin decat valoarea unui plafon minim detreminat de
emitent, in functie, de exemplu, de veniturile lunare nete ale titularului.
Titularii pot efectua operatiuni de plati in limita disponibilitatilor existente in
cont sau pot fi creditati pentru o perioada si cu o suma stabilita prin contractul
de emitere al cardului, in care se specifica si conditiile de rambursare.
Inchiderea conturilor se face la cererea posesorului de card sau din initiativa
bancii, in caz de nerespectare a clauzelor prevazute in contractul de emitere.

Deschiderea conturilor persoanelor juridice se face la cererea acestora

dupa ce au semnat contractul de acceptare a cardurilor. Operatiunile de
incasari si plati, in si din contul comerciantilor acceptanti de carduri, se fac de
catre banca cu consimtamantul prealabil al clientilor si potrivit cu clauzele
contractuale.

Banca crediteaza contul comerciantului cu contravaloarea tuturor

documentelor de vanzare-cumparare primate spre decontare, dupa deducerea
comisioanelor si spezelor bancare. Comerciantii pot efectua, de asemenea,
plati in favoarea unor terti din contul pentru operatiuni cu carduri, dar numai
in limita disponibilitatilor existente. Inchiderea conturilor se face la cererea
titularului sau a lichidatorilor si pentru incalcarea prevederilor contractuale.
 3.2. Acceptarea cardurilor bancare

Pentru a putea detine calitatea de acceptanti, comerciantii incheie cu

banca contracte de acceptare la plata a cardurilor. Contractele cuprind clauze
referitoare la conditiile de acceptare, termenii de acceptare, drepturile si
obligatiile partilor contractante. Clauza de acceptare este obligatorie si
neconditionata.

Bancile emitente pun la dispozitia comerciantilor acceptanti: citiroare de

carduri (magnetice sau electronice); formulare de documente de vanzare ( de
exemplu, chitante de vanzare); centralizatoare; liste cu carduri interzise la
acceptare. In schimb, bancile pretend comisionul pentru operatiunea de
acceptare, stabilit pe categorii de comercianti si de comun accord cu ei. De
asemenea, fiecarui comerciant i se atribuie un cod unic, care contine si codul
bancii emitente, precum si o limita de autorizare, reprezentand valoarea
maxima a unei operatiuni pentru care nu este necesara obtinerea aprobarii
afectuarii ei de la centrul de autorizare al bancii.

Emitentii, respectiv bancile, trebuie sa asigure servicii de autorizare a

efectuarii de operatiuni cu carduri pentru comerciantii acceptanti. Autorizarea
consta in atestarea validitatii operatiunii intre un posesor autorizat si un
comerciant acceptant si se face de Centrul de autorizare, organizat in cadrul
biroului specializat al fiecarei banci. In functie de nivelul limitei de autorizare
sunt evidentiate urmatoarele categorii de operasiuni:

a) Operatiuni cu o valoare mai mica decat limita de autorizare;

b) Operatiuni cu o valoare mai mare decat limita de autorizare;

c) Operatiuni pentru care limita de autorizare este zero.

In toate aceste trei cazuri, comerciantul acceptant verifica atat

identitatea posesorului cardului si caracteristicile de securitate ale acesteia,
cat si ultima lista a cardurilor interzise la acceptare si care-i sunt furmizate de
banca emitenta. Dincolo de aceste caracteristici commune, el procedeaza
diferit de la un caz la altul.

In primul caz comerciantul accepta cardul si completeza documentele

de vinzare-cumparare aferente intrucat nu are nevoie de autorizare.

In al doilea caz transmite bancii o cerere de autorizare a operatiunii.

Centrul de autorizare verifica disponibilitatile existente in contul posesorului
cardului si aproba sau respinge cererea. In cazul aprobarii, comerciantul
primeste un cod ed autorizare al operatiunii, pe care-l inscrie pe documentele
de decontare, dupa care procedeaza la realizarea efectiva a operatiunii.

In ultimul caz pentru toate operatiunile privind eliberarea de numerar,

limita de autorizare atribuita unitatilor bancii este zero. Drept urmare, ele
trebuie sa solicite autorizarea pentru toate operatiunile cu carduri pentru
retrageri de numerar, dupa care inscriu codul de autorizare pe chitantele tip
de eliberare de numerar.

Bancile emitente au dreptul de a refuza la plata contravaloarea

documentelor de decontare. Refuzul se face:

o Fie prin initiativa proprie, in cazul in care se constata

nerespectarea cerintelor procedurii de acceptare a
acrdurilor, acelei de autorizare a operatiunilor sau a modului
de completare a documentelor;

o Fie din initiativa posesorului, pe baza unei notificari in scris

prin care se contesta valabilitatea documentelor.

In functie de motivele prezentate, refuzurile se pot clasifica astfel:

a) Refuzuri de plata datorate nevalabilitatii operatiunilor din

urmatoarele motive: bunurile, serviciile sau numerarul care constituie
obiectul operatiunii nu au fost primate de posesorul cardului dupa ce acesta
a semnat documentele (chitantele tip); operatiunea de vanzare-cumparare
nu a fost finalizata efectiv, iar chitanta tip aferanta operatiunii nu a fost
anulata sau nu s- a intocmit o chitanta de stornare; comerciantii au modificat
suma contarvalorii operatiunii fara acordul posesorului de card;

b) Refuzuri de plata datorate nerespectarii procedurii de autorizare

a operatiunilor din urmatoarele motive: cardul era inscris pe lista celor
interzise la acceptare; cardul a fost utilizat pentru efectuarea mai multor
operatiuni de vanzare la aceeasi unitate a comerciantului si la aceeasi data
im scopul evitarii solicitarii de autorizare atribuita comerciantului etc;

c) Refuzuri de plata datorate erorilor de completare sau de

procesare a chitantelor tip;

d) Refuzuri de plata datorate acceptarii unui card expirat,

contrafacut sau a unor operatiuni frauduloase.

4. Activitatea bancara cu carduri in Romania

In Romania utilizarea cardurilor a inceput in anul 1970, cand persoanele

straine nerezidente, care vizitau tara puteau folosi la anumite hoteluri,
restaurante, magazine ca mijloc de plata, cardul . Dar, abia dupa decembrie
1989 s-a putut discuta despre emiterea propriilor carduri de catre bancile
comerciale din Romania.

In 1992, cinci societati bancare (Banca Comerciala Romina, Banca

Agricola, Banca Romana pentru Dezvoltare, Banca Romana de Comert
Exterior-BANCOREX, Banca Ion Tiriac) au pus bazele unei societati comerciale
numita ROMCARD si au emis carduri proprii pe piata romaneasca.
 Aceasta societate comuna, numita Romcard, cu un capital social de
aproximativ 350 milioane lei, are drept scop principal mijlocirea tranzactiilor
cu carduri.

Primul card in lei a fost emis in Romania de catre BRD in decembrie

1995. El se numea PRIMA si avea o serie de caracteristici care nu au mai fost
prezente la nici un card landat pe piata in anii care au urmat. Astfel Prima era
un card cu functii duale respectiv debit/credit pentru persoane fizice si debit
pentru persoane juridice. Dar principala particularitate era ca prima era un
card proprietar, el nefiind emis sub licenta AMERICANM EXPRESS, DINERS
CLUB, EUROPAY sau VISA. Aceasta experienta nu a mai fost repetata, toate
cardurile emise ulterior de sistemul bancar romin fiind lansate sub o marca
internationala.

Astazi exista in circulatie peste 53 de tipuri diferite de carduri active,

dintre care 26 au licenta VISA, 21 sub EUROPAY si 6 sub AMERICAN EXPRESS.

Cu exceptia cardurilor BRD Visa Clasic ( lei), BCR Eurocard/Mastercard

(lei si USD) si RIB Eurocard/ Mastercard (lai si USD), toate celelalte carduri
puse in circulatie sunt de debit, iar statisticile bancilor arata ca gradul de
utilizare a acestora este in proportie de peste 97% numai la ATM-uri pentru
eliberarea de numerar.

Pe piata romaneasca exista, in present, 12 emitenti de carduri:

 Banca Comerciala Romana;

 BRD-GSG;

 Banc Post;

 Banca Agricola-Reifeissen;

 Banca Transilvania;

 BCIT;

 Citybank;

 Alpha Bank;

 ABN AMRO Bank;

 ING Bank.

Cultura cardurilor in Romania este inca in dezvoltare. Tot mai multi

romani se conving ca a cumpara cu plata prin card bancar este mai sigur si
mai convenabil decat a cumpara cu numerar, semn ca piata este foarte activa
si ca oamenii inteleg necesitatea diminuarii platilor cash. Potrivit studiului
realizat de GIK ROMANIA referitor la piata de carduri, 64 % dintre romani au
declarat ca nu cunosc nici un nume de card bancar si numai 11 % poseda un
astfel de instrument financiar.

Statisticile bancilor arata ca 95 % dintre detinatorii de carduri le folosesc

pentru retragerea numerarului din bancomate si numai 5 % efectueaza plati
in magazine. In momentul de fata, cea mai frecventa utilizare pe care romanii
o dau cardurilor bancare este aceea de retragere de numerar de la bancomat.
In anul 2002 s-a produs o crestere fara precedent a numarului
utilizatorilor de carduri, ca urmare a punerii in practica a prevederilor
referitoare la obligativitatea ca toate institutiile, regiile autonome, agentii
economici cu capital partial sau majoritar de stat sa-si plateasca salariatii prin
carduri (cardurile emise pentru plata salariilor reprezinta 80 % din total). In
contextul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana este foarte importanta
evolutia in procesarea, utilizarea si reasezarea structurala a instrumentelor de
plata fara numerar electronice pentru a satisface clientela in corelatie cu
cerintele viitorului. S-au facut si se fac eforturi concertate pentru a avansa in
acest domeniu fiind implicate in acest demers Guvernul, Banca Nationala a
Romaniei, Ministerul Comunicatiei si Tehnologiei Informatiilor, bancile,
comerciantii, organizatiile care pun la dispozitie carduri si tehnologia necesara,
firmele de IT & C.

In tara noastra numai un sfert dintre comercianti pot accepta plata prin
card (din cei 7.000 de comercianti acceptanti sunt activi numai 3.000), fata
de Polonia unde sunt 70.000 sau Ungaria unde sunt 65.000 de astfel de
comercianti. Cardul este folosit ca instrument de plata mai mult la restaurante
si hoteluri. Sondajele de piata din ultima vreme demonstreaza ca numai 5-6
% dintre romani isi fac cumparaturi pe card. Se fac eforturi ca, pana la sfarsitul
anului, sa se instaleze circa 6.000 de POS-uri la comercianti, sediile
sucursalelor bancare fiind deja acoperite. In aceasta operatiune se mizeaza
pe faptul ca in tara exista peste 20.000 de locatii comerciale care accepta
tichete de masa, deci conditii ar exista. Legea nr. 250/2003 stabileste ca de
la 01.07.2003 toti comerciantii cu amanuntul, care au o cifra de afaceri mai
mare decat echivalentul in lei al sumei de 100.000 euro, trebuie sa accepte
carduri de plata. Legea nu prevede, insa, sanctiuni clare pentru cei care nu se
incadreaza in acest termen. De altfel nici comerciantii nu se grabesc sa
respecte aceasta lege, deoarece considera prea mare comisionul de 2 %
aplicat la valoarea vanzarilor achitate prin intermediul cardului. Pe viitor, in
momentul in care acest sistem se va generaliza, bancile promit sa mai reduca
acest comision pe masura cresterii volumului de vanzari achitate cu card.
Romania este, asadar, inca o tara de numerar. Explicatiile situatiei
mentionate ar fi:

 romanii nu au inca o cultura a cardului, adica “situatia” si

“obisnuinta” de a-l folosi;

 veniturile romanilor nu au permis expansiunea pietei cardurilor;

 bancomatele sunt prea putine si se blocheaza relativ frecvent;

  comerciantii nu accepta carduri la plata invocand comisioanele
mari pe operatiune;

 slaba extindere teritoriala a emitentilor de carduri;

 accesul greu al oamenilor din orasele mici si din zonele rurale la

structurile bancare.

In Romania sunt la ora actuala 19 banci emitente de carduri, ceea ce

inseamna aproape jumatate din sistem. B.C.R., Banc Post si B.R.D. Groupe
Societe Generale detin 82 % din piata. Alte trei banci au un cuvant de spus:
Raiffeisen Bank, Banca Tiriac si Banca Transilvania. Recent au intrat pe piata
Carpatica, Romexterra, Unicredit Romania si Finansbank. Bancile romanesti,
la ora actuala, ofera clientilor o mare varietate de carduri in lei si in valuta sub
sigla celor doua mari organizatii emitente respectiv MasterCard si Visa
International. Accent se pune din ce in ce mai mult pe emiterea cardurilor
utilizate exclusiv pentru cumparaturi si plati pe Internet. B.C.R si Banca
Romaneasca au lansat in acest an carduri virtuale de debit, in USD, destinate
numai platii marfurilor si serviciilor pe Internet.

La finele anului 2003 in Romania 5 milioane de persoane detineau un

card valid. Cu aceasta cifra Romania este inca departe de a atinge masa critica
necesara, apreciata de specialisti la 7-8 milioane. Nedezvoltarea cardurilor in
Romania comparativ cu tarile dezvoltate este determinata pe de o parte de
decalajul de peste patru decenii, iar pe de alta parte de costul mare al
aparaturii in acest domeniu de activitate, aparatura pe care tara noastra o
importa in totalitate (1 ATM costa intre 15.000-45.000 USD, iar soft-ul 2.000
USD la care se adauga cheltuieli de instalare, service, inchirierea liniilor de
comunicatii). Romania se afla insa si in urma tarilor vecine. Acest decalaj se
datoreaza faptului ca organizarea activitatilor si cadrul legislativ au demarat
cu intarziere, iar managementul bancar romanesc a fost
necorespunzator orientandu-se spre acordarea creditelor de valoare mare si
uitand retail banking-ul din care fac parte emiterea si circulatia cardurilor.

Bancile fac eforturi sustinute pentru cresterea numarului de carduri de

credit deoarece acestea detin numai 7 % din totalul cardurilor emise. Pe piata
romaneasca exista numai 5 credit-carduri emise de patru banci: Banc Post,
cardul Briliant; B.R.D.-G.S.G., cardul Visa Classic; B.C.R., cardul
Eurocard/Mastercard si R.I.B., cardurile Eurocard/Mastercard Classic si Gold.
Valoarea creditului pe card este diferentiata in functie de veniturile lunare nete
si de capacitatea de rambursare; de regula creditul maxim este dublul
salariului net.

In general, bancile iau in considerare doar venitul solicitantului, doar

B.R.D.-G.S.G. ia in calcul venitul net al familiei. B.C.R. si B.R.D.-G.S.G. nu
solicita garantii speciale la acordarea creditului pe card. R.I.B. solicita drept
garantie un depozit colateral, purtator de dobanda, din care titularul nu va
putea retrage bani pe perioada valabilitatii creditului. Banc Post lasa la
alegerea clientului modul de garantare oferindu-I urmatoarele variante:
veniturile nete lunare ale unuia sau doi giranti; depozit colateral; polita de risc
de neplata sau polita de asigurare de viata cesionata in favoarea bancii
emitente a cardului. Pentru un credit pe card vechimea minima la locul de
munca este de 3 luni fata de 6 luni cat se solicita pentru acordarea unui credit
de nevoi personale. In acelasi timp creditele pe card au o valoare mai redusa
decat alte tipuri de credite si trebuie rambursate in timp mai scurt. Dobanda
la creditele pe card este mai mare decat la creditele traditionale (Banc Post –
29 %; B.R.D.-G.S.G. – 32 %, R.I.B. – 27 %), B.C.R. fiind singura banca unde
se practica aceeasi dobanda: 23 %. B.C.R. a mai lansat, in luna martie 2003,
si un card de credit destinat I.M.M.-urilor, care poate fi utilizat atat in tara cat
si in strainatate pentru plata marfurilor si serviciilor in mediu electronic.
Plafonul de creditate este de maximum 800 milioane de lei, iar dobanda este
de 27 %.

In zona numai Romania si Bulgaria nu au inca programe pentru smart

carduri. Europa este cea mai avansata din punct de vedere al cardurilor
“inteligente”. Posta Romana si Banc Post se preocupa sa lanseze un program
pilot de plata a pensiilor prin smart carduri, care le va da posibilitatea
detinatorilor sa achite la ATM-uri facturile de telefon, curent electric, gaz, apa
si taxele locale.

Derularea afacerilor on-line si efectuarea transferurilor electronice de

fonduri impun in mod stringent asigurarea unei depline securitati a
tranzactiilor, autentificarea corecta a participantilor la tranzactii, precum si
posibilitatea repudierii tranzactiilor initiate. Expertii in securitatea retelelor
definesc trei metode de baza pentru autentificarea identitatii persoanelor ce
acceseaza o retea: ceva ce se cunoaste – in general o parola, ceva ce se detine
– o cheie, un transmitator de semnale sau un smart card care detine o cheie
de identificare unica, ceva ce este persoana respectiva – dispozitiv de
identificare a vocii pentru calculatoare sau, in cazul cardurilor, imaginea
irisului. Cateva solutii de securitate asociate platilor electronice ar fi:

 sistemul SSL (Secure Socket Layer) – in care datele transmise

sunt criptate astfel incat ele nu pot fi citite sau modificate in timpul
transmisiei. Transferul fondurilor se realizeaza fara autentificarea
clientului, ceea ce reprezinta un inconvenient pentru comerciant
avand in vedere ca transferul fondurilor de la banca clientului nu
este garantat

 sistemul SET (Secure Electronic Transaction) – care asigura

confidentialitatea informatiei prin impiedicarea interceptarii
numerelor de cont. SET foloseste perechi de chei RSA pentru a
crea semnaturi digitale: cheia privata este folosita pentru criptare
(semnare), iar cea publica este folosita pentru decriptare
(verificarea semnaturii). Cel mai adesea, transmisia securizata a
cheilor se realizeaza prin intermediul unui tert, numit autoritate de
certificare (AC). Se garanteaza astfel ca nu este posibila alterarea
continutului mesajelor (datele trimise de cumparator catre
vanzator, date de identificare, instructiuni de plata) in timpul
transmisiei acestora prin retea. In cadrul acestui sistem platile
 sunt garantate de catre banca, dar sunt necesare investitii
suplimentare atat ale bancilor cat si ale comerciantilor.

 camuflajul criptografic – care ofera acelasi sistem de securitate ca

si un smart card dar este mai putin costisitor. Utilizatorii sunt
autentificati foarte solid prin utilizarea unui ATM unde PIN-ul
utilizatorului nu este niciodata stocat si este cunoscut doar de
detinatorul sau.

Pentru urmatorii doi trei ani se va inregistra o crestere semnificativa a

cardurilor de debit, insa o rata mai mare de crestere vor cunoaste cardurile
de credit. Pentru aceasta se impune un sprijin real din partea statului, asa
cum s-a intamplat in Ungaria, unde POS-urile au fost subventionate inca din
anul 1997, si in Coreea de Sud, unde, intre altele, au fost reduse taxele cu
pana 20 % pentru familiile care au cheltuit pe card mai mult de 10 % din
venitul anual. Banca cu cea mai buna pozitie pentru cardurile de credit este in
momentul actual BRD Societe Generale, care considera ca neperformanta
creditelor acordate pe card este inferioara celei generale.

Este absolut necesara instalarea mai multor ATM-uri, in localitati din

intreaga tara, nu numai la sucursale si agentii bancare, ci in special acolo unde
romanii locuiesc.

Trebuie facute eforturi pentru cresterea retelei de comercianti

acceptanti, care in Romania ar trebui sa fie in jur de 50.000. Comerciantii
trebuie convinsi de faptul ca acel comision de 2 % din valoarea unei tranzactii,
pe care trebuie sa-l plateasca bancii, nu reprezinta o pierdere, ci aduce si un
beneficiu: mai multi clienti si mai multa marfa vanduta.

Pana in anul 2006 , conform mandatului Visa, toate bancile Europei

Centrale si de Est vor migra catre emiterea si acceptarea smart cardurilor.
Pentru Uniunea Europeana mandatul este pana in 2005.

In concluzie, in viitor, se are in vedere trecerea de la o crestere

cantitativa la una calitativa, de la debit si overdraft la credit, de la carduri de
salarii la carduri cu pachete de servicii, de la retrageri de numerar la tranzactii
la comercianti.

5. Tendinte noi in tehnologia cardurilor

Pana in present, in activitatea de transfer electronic al fondurilor a aparut

o serie de alternative la cardurile deja existente pe baza de banda magnetica
sau microprocessor. Acestea sunt rezultatul introducerii unor tehnologii
electronice deosebit de inalte ale unor firme specializate in domeniu. Au luat
nastere ca urmare a dorintei continue de perfectionare, precum si datorita
dorintei de stopare a fraudelor . deoarece costurile lor sunt ridicate, se
utilizeaza experimental pe scara relative restrinsa.

CRYPT CARD se bazeaza pe sistem electronic computerizat care asigura

prelucrarea foarte rapida a datelor. Acest tip de card este complet independent
de un calculator, avand incorporat un procesor si un ceas. Are la baza un
procedeu de codificare ce se poate efectua la intamplare fara a i se micsora
performantele. De asemenea, se asigura o viteza de prelucrare a datelor
deosebit de ridicata (15 Mb/secunda), mai mare decat cea a sistemelor
obisnuite. Ceasul cu afisaj electronic asigura si posibilitatea de codificare,
utilizand caractere ce nu pot fi falsificate. Protectia este realizata prin
intermediul unui dispozitiv electronic deosebit de sofisticat ce are la baza o
tehnologie speciala de cifrare. Cifrarea se realizeaza prin intermediul unui
computer, avand forme imposibil de descifrat, ceea ce-i confera utilizatorului
o siguranta ridicata. Numai cand computerul cifrului arata ca cifrul cardului
este valabil, iar cand cardul recunoaste raspunsul computerului, se va permite
accesul la informatii. Aceste doua cai de autentificare stopeaza atat utilizarea
defectuoasa a dispozitivului electronic, cat si a cardului ce poate fi pierdut sau
furat.

Daca o companie are mai multe probleme de rezolvat, utilizand acest

sistem, cardul poate fi programat sa aiba acces la mai multe dispozitive
electronice.

LASER CARD, sub forma nonmagnetica, cu o mare densitate a

inregistrarilor, are o inalta capacitate de memorie. Este realizat dintr-un
material special, de dimensiuni reduse care permite o conmcentrare foarte
mare de informatii. Capacitatea de socare a LASER CARD este cuprinsa intre
4 si 6.6 Mega Byti, fiind de 500 de ori mai mare decat a cardurilor cu
microprocessor si de 20.000 de ori mai mare decat a celor cu banda
magnetica, si poate cuprinde cateva sute de mii de caractere.

DIGITAL CREDIT este noul sitem de plati introdus de VISA

INTERNATIONAL. Acest nou sistem electronic permite codificari care sunt deja
programate la nivelul benzii magnetice, ceea ce a dus la reducerea pierderilor,
ca urmare a fraudelor. Este compatibil la sistemul PS 2000 (PAYEMENT
SERVICE), care consta in faptul ca pentru fiecare tranzactie, efectuata cu
oricare comerciant, de oriunde, se atribuie un numar unic. Astfel, identificarea
se poate face direct prin aflarea terminalului POS de la care s-a initiat
operatiunea.

CARDURILE BANCARE CU FOTOGRAFIA posesorului presupun o

tehnologie de imprimare cu ajutorul laserului. Tehnologia este cunoscuta sub
numele de difuzia culorii bazandu-se pe transferal de caldura.

Prin intermediul acestei tehnici a fost creata posibilitatea imprimarii pe

fata sau pe spatele cartilor de plata a fotografiei, semnaturii detinatorului, fapt
ce va contribui active la reducerea fenomenului infractional.

CARDUL OPTIC este una din cele mai recente afirmari, poate fructifica
multe din inovatiile propuse pentru perfectionarea cardului, fiind bazat pe un
alt varf al tehnologiei-fibra optica.

Cardul optic presupune includerea in structura cardului a unei benzi

optice utilizate in sistemul CD-ROM care coexista cu o banda magnetica.
 Prin aceasta, pe de o parte, se majoreaza memoria pana la 4.1. mega
byti, iar pe de alta parte, se abiliteaza cardul cu calitati superioare privind
siguranta informatiilor intrucat banda optica si informatiile inregistrate nu pot
fi alterate.

Cardul optic va putea folosi posibilitati de indentificare si recunoastere

multiple; fotografiere, fisier de informatii privind datele personale, imagini ale
amprentei sau ale irisului posesorului inlaturand definitive pericolul falsurilor
si, in general, al furturilor de identiatate.