Ministerul Educaţiei şi Tineretului Republicii Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Catedra „Finanţe şi Bănci”

Teza de licenţă
„Tehnici moderne de finanţare a activităţii economico-financiare a
întreprinderii”
(în baza datelor SRL „AUTOFRAHT-TRANS”)

Tolmaci Carolina
Gr. FB701

Coordonator ştiinţific
Pîslaruc Daniela
lector superior

Chişinău, 2010
 CUPRINS
Annotation......................................................................................
Introducere………………………………………………………………………...
Capitolul I. Aspectele teoretice ale tehnicilor moderne de finanţare................…
1.1. Esenţa şi conţinutul tehnicilor moderne de finanţare………………………
1.2. Principalele forme ale tehnicilor moderne de finanţare………………....
1.3. Rolul tehnicilor moderne de finanţare în cadrul agenţilor economici.......
Capitolul II. Particularităţile dezvoltării tehnicilor moderne pe plan naţional şi
internaţional..............................................................…………………………..
2.1. Analiza cadrului normativ şi legislativ a tehnicilor moderne de finanţare în
Republica Moldova....................................................................................……..
2.2. Practica internaţională privind dezvoltarea tehnicilor moderne pe plan
intern………………………………………………......................................
2.3. Particularităţile dezvoltării finanţării moderne în Republica Moldova………
Capitolul III. Probleme şi perspective de dezvoltare a finanţării moderne în
Republica Moldova.................................……………….……………………
Încheiere………………………………………………………………………….
Bibliografia………………………………………………………………………
Anexe……………………………………………………………………………..

2
 Annotation

Leasing, as a financing concept, is an arrangement between two parties, the leasing

company or lessor and the user or lessee. In a finance lease the lessor transfer all the risk and
rewards incidental to the ownership of the asset to the lessee, whether or not the title is
eventually transferred. It is more useful for long term financing needs, e.g. for acquisition of
equipment or machinery ships, aircrafts, railway, wagons, lands, buildings and so on requiring
large sum of cash outlay. Under leasing such can be acquired without having to make a large
one-time cash outlay. Usually a leasing company will purchase and lease to a company in need
against monthly rental fee.

Factoring is a technique of financing by which uninsured, not-matured claims are bought-

off and a discount is calculated. The claims are identified on the basis of commercial documents.
The Bank as the factor retains the right of refund from the seller of the claims, if the main debtor
fails to pay upon maturity. The target-users of the product of factoring are exclusively the clients
of the Bank, particularly those running business with the renowned foreign companies.
In factoring business, the bank, i.e. the factor, buys-off from the exporter his claims from
abroad at a certain interest rate increased by the lower amount of the risk premium and by the
amount of fee for other probable services of the factor and it furthermore bears a risk of
collection of the subject claims. In this manner, claims maturing within 180 days are bought-off
through factoring.

Forfeiting is a technique of financing by which insured claims are bought-off before the
date of maturity. Insurance instruments acceptable for forfeiting are documentary and
guarantees. The claims are identified on the basis of commercial documents. If a guarantee is a
subject of forfeiting, it must be transferable (a transferable guarantee is very rarely used as an
insurance instrument for forfeiting due to a possibility of complications in documents transfer).
The target-users of the product of forfeiting are exclusively the clients of the Bank, primarily
those running business with the renowned foreign companies. The final decision on claims buy-
off is made on the basis of assessment of the financial standing of the bank.

3
Introducere

4
Capitolul I. Aspectele teoretice ale tehnicilor moderne de finanţare.

1.1 Esenţa şi conţinutul tehnicilor moderne de finanţare.

Una dintre priorităţile economiei naţionale o constituie dezvoltarea sistemului de finanţare,
urmărind oferirea metodelor alternative de finantare, altele decât creditul bancar.Tehnicile
moderne de finanţare oferă mai multă flexibilitate mobilizării şi alocării resurselor de capital. De
regulă aceste tehnici vizează un orizont mediu şi lung de timp şi presupun implicarea unor
intermediari specializaţi care preiau o parte din riscurile acestei finanţări. Cele mai importante
tehnici moderne de finanţare sunt:
 Leasingul;
 Factoringul:
 Forfetarea.
În prezent, în literatura economică, există o multitudine de tratări a naturii economice a
leasingului. Complexitatea esenţei acestei categorii economice se explică prin faptul că leasingul
este o categorie integră care încorporează arenda, creditul comercial şi vânzarea-cumpărarea.
Cuvintul "Leasing" vine din limba engleza, de la substantivul "leasing" şi verbul "to lease"
care s-ar traduce, într-o prima accepţiune, prin "a închiria". Dezvoltarea din ultimele decenii a
acestui produs a confirmat însă o formă specifică de finanţare, a cărei denumire s-a depărtat de
înţelegerea iniţială, reprezentata astazi mai bine de verbele "to rent" sau "to hire". Ca şi în cazul
chiriei, în prim planul operaţiei economice stă utilizarea obiectelor închiriate (echipamente
industriale, vehicule, cladiri, etc.) şi nu proprietatea asupra acestora, astfel încât Utilizatorul (cel
care "primeşte" finanţarea în leasing) dobândeşte dreptul de folosinţă asupra obiectelor care
rămân însă în proprietatea Locatorului (cel care "oferă" finanţarea în leasing).
Termenul operaţiunii de leasing, utilizat pe scara mondială, a apărut în vocabularul
economic în Occident, în anul 1879. Atunci compania amercană „Telephone company-Bell”,
producătoare de aparate telefonice, a avut iniţiativa ca aparatele produse de ea să fie nu numai
vîndute, ci şi date în chirie clienţilor. Faptul a stimulat dezvoltarea rapidă a telecomunicaţiilor.
Aceste operaţiuni capătă o mare amploare şi, jumătate de secol mai tîrziu, Henri Ford foloseşte
leasingul pentru extinderea pieţei de desfacere a automobilelor.
În anii 1950, în SUA, iar peste un timp în Europa Occidentală, în leasing au început să fie
antrenate activ mijloacele de producţie, maşinile şi alte echipamente, operaţiuni ce au provocat o
adevărată revoluţie în relaţiile respective. Prima companie specializată de leasing a fost
înfiinţată în anul 1952, în SUA. Companiile de leasing au fost numite societăţile financiare de
leasing. În Europa, societăţile financiare de leasing au apărut la sfîrşitul anilor 1950-începutul
anilor 1960 ai secolului trecut. O creştere semnificativă a numărului şi a volumului operaţiunilor

5
de leasing a început după prima aprobare a statutului contractelor de leasing, care a avut loc în
1980. Cele mai multe „investiţii de leasing” în Europa Occidentală efectuează:
 Irlanda- 46%
 Marea Britanie- 35,8%
 Cehia-25,8%
Actualmente, 25-30% de investiţii în ţările dezvoltate sunt realizate sub formă de leasing şi
aproximativ 80% de tipuri noi de producţie sunt fabricate cu utilaje închiriate.
Piaţa mondială modernă a serviciilor de leasing este concentrată în SUA, Europa
Occidentală şi Japonia. Piaţa internaţională a serviciilor de leasing este considerată una dintre
cele mai dinamice. În etapa actuală de dezvoltare a leasingului are loc crearea societăţilor
internaţionale de leasing. De exemplu, este înfiinţată Asociaţia Societăţilor de Leasing Europene,
care uneşte societăţile şi uniunile de leasing din 17 ţări europene. Din perspectiva teoreticienilor
economişti leasingul este o noţiune divers interpretabilă.
Considerăm că esenţa relaţiilor de leasing este cel mai bine redată în expunerea
economistului Goremîchin V.A.: „leasingul are o triplă bază complicată şi păstrează în sine
concomitent particularităţile afacerii de credit, activităţii investiţionale şi de arendă, care se
combină şi se interferează reciproc, formând o formă nouă organizaţional-juridică de afaceri”.
Sistemul relaţiilor de leasing include conţinutul, subiectul, obiectul, procedurile,
reglementarea juridică şi plăţile de leasing. Ca în oricare alt proces economic, pornind de la
interacţiunea dialectică a conţinutului şi faptelor, în activitatea leasingului, e necesară
evidenţierea importanţei şi formelor ei organizatorice pentru a fi implementate în practica
diferitelor structuri economice.
Contractul de leasing este contractul în baza căruia o parte (locator) se obligă la cererea
unei alte părţi (locatar) să-i asigure posesiunea şi folosinţa temporară a unui bun, achiziţionat sau
produs de locator, contra unei plăţi periodice (rata de leasing), iar la expirarea contractului să
respecte dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing
ori de a face să înceteze raporturile contractuale. Valoare de intrare este valoarea la care a fost
achizitionat sau produs bunul de către locator, taxele vamale şi alte impozite prevăzute de
legislaţia în vigoare (cu exceptia impozitelor care urmează a fi restituite agentului economic de
către organele fiscale), precum şi, după caz, orice alte cheltuieli aferente achiziţionării, livrării şi
punerii în funcţiune a bunului în corespundere cu contractul de leasing.
Valoare totală este valoarea ratelor de leasing la care se adaugă valoarea reziduală, iar
valoarea reziduală este acea valoare la care, la expirarea contractului de leasing financiar, se face
transferul către locatar al dreptului de proprietate asupra bunului. Rata de leasing reprezinta plata
periodică, efectuată de locatar către locator, care reprezinta: a) cota-parte din valoarea de intrare
6
a bunului si dobînda de leasing, în cazul leasingului financiar; b) cota de amortizare calculata în
conformitate cu actele normative în vigoare şi un beneficiu stabilit de părţile contractante, în
cazul leasingului operaţional.
Figura.1: „Subiecţii activităţii de leasing şi conţinutul operaţiunilor interpersonale”

1
Beneficiar Societate de leasing
2
3
6 5
4
Producător Societate de asigurări

1. Încheierea contractului de leasing;

2. Alegerea bunului de echipament;
3. Cumpărarea bunului de către societatea de leasing;
4. Emiterea facturii;
5. Asigurarea bunului de echipament;
6. Livrarea/montarea bunului de echipament;
7. Plata ratelor aferente contractului de leasing.

„Pentru unii, gestiunea creanţelor este cel mai mare secret privind managementul fluxului
banesc” Donald Jaz Korn, Zour Company Magazine
O altă formă alternativă de finanţare a întreprinderilor micului business este considerat
factoringul.
Termenul factoring provine din limba latină de la cuvîntul factor, ce semnifică o persoană,
care activează în numele şi pentru altă persoană. Fiind pentru prima dată aplicat de către băncile
americane în anii 1960, la ora actuală în majoritatea statelor dezvoltate, factoringul capătă o
amploare din ce în ce mai mare, fiind una dintre cele mai eficiente tehnici de finanţare a
activităţii unui agent economic. În principiu factoringul este un produs financiar complex care
combină creditarea, asumarea riscului de neîncasare a creanţelor, servicii de urmărire şi încasare
a creanţelor precum şi evidenţa contabilă a creanţelor.
Factoringul reprezintă posibilitatea exportatorilor de a ceda o parte din creanţe sau a le
ceda în totalitatea lor unei sau unor instituţii specializate în opraţiuni de acest gen pe baza unui

7
contract de factoring în schimbul cedării unui comision.. Factoringul este nu doar o tehnică de
finanţare în faza de postlivrare ci si una de transformare în lichidităţi a creanţelor rezultate în
urma livrării bunurilor sau prestării serviciilor.
Factoringul este considerat un contract încheiat între furnizorul de mărfuri sau
prestatorul de servicii (numit aderent în cazul acestui contract) şi factor (care poate fi o instituţie
bancara sau altă instituţie financiară specializată) prin care creanţele aderentului din vînzări de
bunuri sau prestări de servcii sînt preluate de factor spre a fi mai apoi încasate de către acesta de
la debitor.
Finanţarea prin utilizarea tehnicii de factoring reprezintă un proces destul de complex
care presupune următoareele proceduri:
1. între exportator (în calitate de vînzător) şi importator (în calitate de cumpărător)
se încheie un contract comercial internaţional.
2. vînzătorul completează şi depune formularul standard de cerere de finanţare prin
factoring lşa factorul de export.
3. cererea de factoring este transmisă de la factorul de export către cel de import prin
sistemul EDIFactoring şi se solicită un plafon pentru operaţiunea respectivă de
către factorul de import.
4. factroul de import colectează date în vederea efectuării analizei economico-
financiare şi a analizei bonităţii debitorului.
5. dacă analiza efectuată de factorul de import este favorabilă, acesta va transmite
către factorul de import plafonul preliminar, condiţiile şi costurile operaţiunii de
factoring.
6. factorul de export va transmite exportatorului condiţiile şi costurile totale ale
operaţiunii (condiţiile şi costurile factrorului de export şi a celui de import).
7. vînzătorul acceptă condiţiile şi costurile celor doi factori.
8. între vînzătorul –exportator (în calitate de aderent) şi societatea de factoring sau
banca comercială care oferă servicii de factoring (în calitate de factor de export)
se va încheia contractul de factoring internaţional.
9. în baza acordului cadru interfactori şi a contractului de factoring se închie între
cei doi factroi (factorul de export şi factorul import) un acord individual pe
respectivul contract comercial. Factorul de exportva finanţa activitatea
aderentului, va administra facturile şi va acoperi riscul de credit (pentru restul de
plată), factorul de import fiind cel care va administra facturile pentru debitorii din
ţara sa, va colecta creanţele şi va acoperi riscul de credit.

8
 10. aderentul îşi notifică debitorii despre existenţa contractului de factoring şi despre
faptul că plăţile se vor face în contul şi în favoarea factorul de export. Între
factorul de import şi importator nu există o relaţie legală de tip creditor-debitor,
născută din cedarea drepturilor de creanţă de la exportator de la factorul de export
şi de la aceasta către factorul de import.
11. debitorul îşi dă sau nu acceptul, în cazul în care refuză, facturile vor fi recesionate
factorului de export şi nu mai are loc operaţiunea de factoring.
Figura.2 „Relaţiile interpersonale care se formează în cadrul finanţării prin factoring”

1
Aderent (beneficiar) Debitor

2
3 4 5
6
Factor Banca debitorului

1. Încheierea unui contract comercial (de export);

2. Livrarea mărfurilor;
3. Cedarea facturilor către factor;
4. Plata contravalorii creanţelor cedate mai puţin dobînda şi comisionul;
5. Plata la scadenţă a datoriei debitorului.

Printre aceste tehnici moderne, netradiţionale de finanţare se enumeră şi forfetarea, concept

puţin cunoscut în cadrul sistemului economic contemporan. Forfeitingul este o operaţiune
similară factoringului, care capătă o răspîndire esenţială la sfărşitul anilor 50 începutul anilor 60,
ai sec.XX ca rezultat al dezvoltării intense a comerţului internaţional ce determina majorarea
scadenţei creditului comercial. Printre primele bănci care au efectuat operaţiuni de forfetare a
fost „Credit Suisse”, iar pînă în prezent cel mai mare centru bancar forfetar a ramas Elveţia. Pe
lîngă băncile comerciale aceste operaţiuni pot fi efectuate şi de către instituţiile de credit
specializate.
Forfeitingul – reprezintă cumpărarea cambiilor, biletelor la ordin şi a altor creanţe pe
termen lung de la exportator, în legatură cu care are loc creditarea acestuia.
Conform Asociaţiei Internaţionale de Forfeting, creată în 1999 şi care reuneşte cele mai
importante instituţii financiare angajate activ în operaţiunile de forfetare pe piaţa internaţională,
forfetarea reprezintă cumpărarea (fără recurs faţă de orice deţinător anterior al instrumentelor)

9
de instrumente de debit scadenţe la o dată viitoare care provin din vînzarea de bunuri şi servicii.
Potrivit aceleiaşi organizaţii, forfetarea este o formă de finanţare a exportului care presupune
cumpărarea creanţelor provenite din activitatea comercială, scadenţe la o dată viitoare, fără
recurs asupra exportatorului sau girantului.
În prezent forfetarea mai este cunoscută şi sub denumirea de „finanţare prin scontare fără
recurs” sau ca o formă de „finanţare structurată”.
Din punct de vedere juridic, forfetarea ar putea fi definită ca reprezentînd contractul prin
care o parte numită forfetaire cumpăra de la exportator cambiile sau biletele la ordin trase,
respectiv emise, în favoarea sa de către importator şi în prealabil garantate de către banca
importatorului.
În esenţă tehica forfetării constă în acordarea unei facilităţi de creditare prin acceptarea de
către creditor de titluri de credit emise de debitor şi care urmează a fi vîndute către o terţă parte –
forfaiterul. După unele analize forfetarea este utilizată în ţările cu economie în tranziţie sau în
curs de dezvoltare, unde nu există servicii financiare suficient de bine dezvoltate care să poată
asigura finanţarea importurilor într-o monedă forte pe termen mediu şi lung la rate ale dobînzilor
comepetitive. Iniţial tehnica de forfetare includea perioade de creditare pe un termen de la unu la
cinci ani. În prezent, pe pieţele financiare internaţionale se operează cu tiluri cu scadenţe de la 30
de zile la 10 ani.
În operaţiunile comerciale internaţionale în care finanţarea se obţine prin forfetare,
exportatorul vinde creanţele pe care le deţine din exporturi, la valoarea nominală, către un
forfaiter. Obligaţia de plată a cumpărătorului extern este în mod normal garantată de către banca
importatorului, dar poate fi totodată garantată şi de către guvernul ţării acestuia.
Forfaiter-ul cumpără de la exportatori creanţele care, de regulă, sînt materializate în
titlurile de credit -cambii şi bilete la ordin pe termen mediu – renunţînd la dreptul de recurs
asupra acestora, ceea ce înseamnă că exportatorul nu poartă nici o răspundere în situaţia în care
debitorul extern nu îşi achită datoria la scadenţă.
Vînzarea sau cumpărarea acestor obligaţii care provin din livrarea la export, de bunuri
sau servicii, scadente la o dată viitoare, fără recurs asupra nici unui deţinător precedent se face la
o dobîndă reţinută iniţial- taxă de forfetare, şi calculată de la data cumpărării pînă la scadenţă.
În mod normal, forfaiter-ul cumpără doar creanţele libere de orice obligaţie care ar putea proveni
din contractul de export iniţial.
Responsabilitatea exportatorului constă în a se asigura că aceste creanţe sunt libere de
obligaţiunile contractuale iniţiale şi sunt exigibile la data scadenţei. Altfel spus, în cadrul unei
operaţiuni de forfetare, unica responsabilitate a exportatorului este aceea de a confirma şi a
asigura validitatea şi exigibilitatea creanţei vîndute către forfaiter. Condiţia esenţială pe care

10
forfaiter-ul o solicită îndeplinită pentru a acorda finanţarea este aceea că obligatul să se angajeze
irevocabil şi necondiţionat să plătească o anumită sumă de bani la o anumită dată în viitor. De
aceea instrumentul care atestă datoria trebuie să fie irevocabil, necondiţionat, transferabil şi
trebuie să permită proprietarului beneficiar să încaseze întreaga sumă fără nici o întîrziere. În
acelaşi timp nu trebuie să existe nici o legătură între garanţia asupra mărfurilor exportate şi data
de executare a obligaţiilor financiare.
Mecanismul derulării operaţiunii de forfetare este unul destul de simplu. Un importator şi
exportator încheie o operaţiune comercială prin semnarea unui contract de vînzare- cumpărare
de bunuri de capital, instalaţii, uzine la cheie cu plata la data viitoare.

Figura. 3 „Subiecţii operaţiunii de forfetare şi conţinutul relaţiilor dintre aceştia”

2
Exportator 4 Importator

5
1 7 6
3 9

8
Forfaiter Banca

1. Angajamentul forfaiter-ului de a cumpăra titlurile de credit prin indicarea cotaţiei de

dobăndă oferite
2. Încheierea contractului de vînzare-cumpărare între exportator şi importator
3. Garnatarea titlurilor de credit
4. Livrarea mărfurilor
5. Remiterea titluirlor de credit
6. Vînzarea tirlutilor de credit
7. Cumpărarea cu taxă de forfetare a titlurilor de credit
8. Preznetarea de încasare a titlurilor de credit
9. Plata la scadenţă a titlurilor de credit
Pe parcursul executării contractului există posibilitatea ca exportatorul să aibă îndoieli cu
privire la bonitatea imporatorului sau cu privire la termenii şi condiţiile de plată a bunurilor care
urmează a fi exportate.pentru a reduce riscul de credit, exportatorul poate solicita garanţii
irevocabile şi necondiţionate din partea băncii importatorului cu condiţia prezentării
documentelor care să dovedească livrarea mărfii. Pentru a se acoperi în totalitate de expunerea la
riscul de neplată şi pentru a dispune, mai repede decît numai la scadenţă, de suma aferentă

11
mărfurilor exportate – care de regulă, poate varia de la o lună pînă la 5-7 ani de la data livrării
mărfurilor – exportatorul va vinde unui forfaiter, creanţel de încasat contra unei taxe de forfetare
faţă de valoarea lor nominală sau faţă de valoarea netă actualizată. Forfaiter-ul acceptă să
cumpere de la exportator fără recurs asupra acestuia din urmă creanţele de încasat.

1.2 Principalele forme ale tehnicilor moderne de finanţare.

În practică, există mai multe criterii de clasificare a leasingului, în conformitate cu Legea cu
privire la leasing, leasingul poate avea urmatoarele forme:
a) leasingul financiar, operaţiune care trebuie să îndeplinească cel putin una din
urmatoarele conditii:
- riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului obiect al
leasingului sa fie transferate locatarului la momentul încheierii contractului de leasing;
- suma ratelor de leasing sa reprezinte cel putin 90% din valoarea de intrare a bunului dat
în leasing;
- contractul de leasing sa prevada expres transferul dreptului de proprietate asupra
bunului obiect al leasingului catre locatar la expirarea contractului;
- perioada de leasing sa depaseasca 75% din durata de functionare utila a bunului obiect
al leasingului;
În Republica Moldova băncile comerciale pot efectua numai operaţiuni de leasing
financiar.
b) leasingul operaţional, operaţiune care nu îndeplineste nici una din conditiile contractului
de leasing financiar;
c) leasingul barter, operaţiune în cadrul careia locatarul achita valoarea ratelor de leasing
prin bunuri al caror proprietar este;
d) leasingul compensational, operatiune în cadrul căreia locatorul primeste în contul ratelor
de leasing marfa produsa cu utilajul obiect al leasingului;
e) lease-back, operatiune în cadrul careia o parte transmite unei alte părţi proprietatea unui
bun în scopul de a-l lua ulterior în leasing;
f) leasingul de consum, operatiune de leasing în cadrul careia locatarul are calitatea de
consumator, definita în legislatia privind protectia consumatorului;
g) leasingul direct, operatiune de leasing în cadrul careia locatorul întruneste concomitent
si calitatea de furnizor al bunului;
h) leasingul intern, operatiune de leasing în cadrul careia toate subiectele sînt rezidenti ai
Republicii Moldova;

12
 i) leasingul international, operatiune de leasing în cadrul careia locatorul sau locatarul nu
este rezident al Republicii Moldova.
Obiect al leasingului pot fi orice bunuri mobile sau imobile, cu excepţia:
a) bunurilor scoase din circuitul civil sau a căror circulaţie este limitată prin lege;
b) terenurilor agricole;
c) bunurilor consumptibile;
d) obiectelor proprietatii intelectuale care nu pot fi cesionate.
Subiecte ale raporturilor de leasing sunt:
a) locatorul, persoana fizică sau juridică ce practică activitate de antreprenoriat şi transmite,
în condiţiile contractului de leasing, locatarului, la solicitarea acestuia, pentru o anumită
perioadă, dreptul de posesiune si de folosinta asupra unui bun al cărui proprietar este, cu sau fără
transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului;
b) locatarul, persoana fizică sau juridică ce primeşte, în condiţiile contractului de leasing, în
posesiune şi folosinţă bunul specificat în contract pentru o anumita perioada în schimbul achitarii
ratelor de leasing. În cazul în care locatarul este persoana fizica ce nu practica activitate de
întreprinzator, operatiunea de leasing cade sub incidenta legislatiei cu privire la protectia
consumatorului;
c) vânzătorul (furnizorul), persoana fizică sau juridică ce vinde locatorului, în conditiile
contractului de vînzare-cumparare încheiat cu locatorul sau ale contractului complex încheiat cu
locatorul si cu locatarul, bunul solicitat de locatar.
Multitudinea de raporturi de leasing poate fi divizată în mai multe grupe. În funcţie de
termenele de utilizare a obiectelor de leasing şi modalităţile de amortizare există următoarele
tipuri de leasing:
• Leasing cu recuperare totală şi, respectiv, cu amortizarea totală a valorii obiectelor de
leasing, cînd termenul de contract este egal cu termenul normativ de exploatare a
obiectului şi se efectuează achitarea completă a costului
• Leasing cu recuperare parţială şi, respectiv, cu amortizate parţială a valorii obiectelor de
leasing, cînd termenul de contract este mai mic decît termenul normativ de exploatare a
obiectului şi pe parcursul funcţionării lui se recuperează doar o parte din costul
obiectului de leasing.
Termenul contractului şi gradul de recuperare al obiectelor de leasing sunt principalele
criterii de divizare a leasingului în financiar şi operaţional.
După esenţa economică raporturile de leasing se divizează în:
• Leasing financiar, care se caracterizează printr-un termen lung al contractului şi prin
amortizarea totală sau aproape totală a valorii obiectului de leasing.

13
 Leasingul financiar poate fi asociat cu creditarea procurării pe termen lung. La expirarea
termenului leasingului financiar locatarul poate returna obiectul de leasing, poete reînnoi
contractul şi poate procura obiectul de leasing la valoarea reziduală.
• Leasing operaţional, care presupune transmiterea multiplă a obiectului de leasing pe un
termen mai mic decît termenul lui de exploatare. Se caracterizează printr-un termen redus al
contractului de leasing şi prin amortizarea incompletă a obiectului de leasing.
Leasingul financiar este cel mai răspîndit tip de tranzacţii de leasing. El prevede livrarea în
leasing a obiectelor pe termen lung cu recuperarea totală a costului lor în perioada de utilizare.
Leasingul financiar este de fapt un credit pe termen lung sub formă de capital activ. Realizarea
tranzacţiei de leasing financiar se efectuează conform unei scheme, care prevede: alegerea de
către potenţialul beneficiar de leasing (locatar) a utilajului necesar; coordonarea preţurilor şi a
termenelor de livrare cu furnizorul (producătorul); achitarea utilajului de către locatar (companie
de leasing).
Principalele criterii ce caracterizează leasingul financiar:
• Locatorul procură utilaje nu pentru uz personal, dar special pentru a le transmite în
leasing
• Dreptul de alegere a utilajelor şi a furnizorului aparţine locatarului
• Furnizorul este conştient că utilajele sunt procurate special pentru a fi transmise în
leasing, utilajele sunt furnizate direct în adresa locatarului şi sunt recepţionate de el spre
utilizare
• Reclamaţiile referitoare la calitatea utilajelor, integritatea livrării, înlăturarea defectelor
în perioada de garanţie se transmit nemijlocit furnizorului
• Riscul pierderii sau al deteriorării accidentale a utilajelor este transmis locatarului după
semnarea actului de primire-predare a utilajelor puse în exploatare.
Leasingul financiar are cîteva varietăţi care au scheme distinse de derulare. Leasingul
financiar clasic se caracterizează prin caracterul trilateral al raporturilor de leasing şi prin
recuperarea completă a costului bunurilor. La solicitarea locatarului locatorul procură de la
furnizor utilajele necesare şi le transmite în leasing locatarului, recuperîndu-şi costurile
financiare şi obţinînd venit din încasarea plăţilor de leasing.
Leasingul operaţional se utilizează în cazul unor termene de închiriere limitate, cînd
termenul de folosinţă al utilajelor depăşeşte substanţial termenul de leasing stabilit de contract.
În cadrul leasingului operaţional utilajul nu se amortizează complet pe parcursul leasingului şi
poate fi închiriat din nou sau returnat locatorului. Acest tip de leasing prevede o responsabilitate
mai mare a locatarului pentru obiectul de leasing. Locatarul îşi asumă obligaţia de a încheia
contracte direct cu furnizorul pentru reparaţia şi deservirea tehnică a utilajelor.

14
 Deci, conform contractului de leasing operaţional (o variantă de alternativă a definiţiei -
leasing cu amortizare parţială) utilajele sunt transmise locatarului pe un termen cu mult mai mic
decît termenul normativ de funcţionare, ceea ce permite locatorului să transmită aceste bunuri în
leasing de mai multe ori. Termenul de derulare a contractului de leasing operaţional poate fi
stabilit de către părţi de la cîteva zile pînă la trei ani. Din aceste considerente drept obiecte de
leasing din cadrul tranzacţiilor operaţionale servesc bunurile (automobile, avioane şi altă tehnică)
necesare locatarului pentru efectuarea unor afaceri de scurtă durată, unice sau sezoniere, sau cu
uzură morală rapidă. În cazul leasingului operaţional dreptul de alegere a bunurilor de asemenea
îl deţine locatarul, însă alegerea este limitată de sortimentul obiectelor de leasing existente la
dispoziţia locatorului.
Principalele criterii ce caracterizează leasingul operaţional sunt următoarele:
- Termenul de derulare a contractului de leasing este cu mult mai mic decît
termenul normativ de exploatare a obiectelor de leasing. Ca urmare, locatorul nu recuperează
costul bunurilor din contul plăţilor obţinute dintr-un singur contract; bunurile sunt transmise în
leasing de mai multe ori. În tranzacţiile de leasing operaţional se transmit bunuri, nu special
procurate la solicitarea locatarului, dar cele din posesia curentă a companiei de leasing. Cu alte
cuvinte, compania de leasing, procurînd bunuri, nu cunoaşte cerinţele locatarului concret. Deci,
companiile de leasing, specializate în derularea contractelor de leasing operaţional, trebuie să
cunoască foarte bine conjunctura pieţei obiectelor de leasing, atît a celor noi, cît şi a celor uzate.
- Obligaţiile privind deservirea tehnică, reparaţia, asigurarea sunt asumate de
compania leasing,
- Utilizatorul leasingului poate rezilia contractul dacă bunurile, din cauza unor
circumstanţe neprevăzute, sunt într-o stare ce pune în imposibilitate folosirea lor,
- Riscul pierderii întîmplătoare sau al deteriorării bunurilor este asumat de locator,
- Mărimea plăţilor leasing în cazul celui operaţional sunt mai mari decît în
leasingul financiar, deoarece locatorul trebuie să ţină cont de riscurile suplimentare, legate, de
exemplu, de lipsa clienţilor pentru închirierea repetată a bunurilor, de deteriorarea sau
distrugerea bunurilor,
- La expirarea termenului de valabilitate a contractului de leasing, de regulă,
bunurile sunt returnate locatorului.
La dorinţă, utilizatorul de leasing poate prelungi contractul în condiţii noi sau chiar să
obţină obiectul în proprietate. Dacă leasingul financiar, după esenţa sa economică, poate fi
comparat cu finanţarea de lungă durată a investiţiilor capitale, în cazul leasingului operaţional
plăţile de chirie pot fi comparate cu cheltuielile curente operative.

15
 Dezvoltarea şi formarea acestui tip de leasing devine posibilă cu apariţia pieţei secundare a
utilajelor de leasing, deoarece în faţa locatorului apare problema comercializării bunurilor la
expirarea termenului de leasing. Această problemă generează necesitatea îmbunătăţirii
administrării bunurilor şi comercializarea repetată a bunurilor, returnate locatorului.
Locatorul este nevoit să transmită în folosinţă temporară obiectul de leasing de mai multe
ori şi acest fapt duce la creşterea riscului recuperării costului rezidual al obiectului în cazul lipsei
de cerere. Riscul legat de administrarea bunurilor, nu se limitează la incertitudinea soartei
bunurilor la expirarea termenului leasingului. În caz de închiriere operaţională, termenul de
valabilitate a contractului de leasing foarte rar poate fi măsurat cu ciclul de viaţă a bunurilor.
Dezvoltarea pieţei de închiriere operaţională se datorează faptului că locatorii caută noi
posibilităţi în extinderea activităţii, protecţiei contra riscurilor legate de costul rezidual şi de
diminuarea plăţilor periodice. Sub presiunea concurenţei locatorii sunt nevoiţi să calculeze
volumul de plăţi pe baza profitului rămas după impozitare şi să transmită facilităţile fiscale
privind folosirea bunurilor utilizatorului prin diminuarea plăţilor leasing.
Bunurile transmise în leasing operaţional, sunt foarte variate: de la automobile (anume
acest tip de bunuri dictează în primul rînd crearea pieţei «secundare») pînă la computere de care
este legat riscul învechirii tehnologice şi uzurii morale.
În funcţie de forma, organizarea şi tehnica desfăşurării operaţiilor există următoarele tipuri
de leasing: Direct, Indirect, Returnabil, «Leveraged».
Leasing direct este o tranzacţie în care proprietarul (producătorul de utilaje) de sine
stătător, fără intermediari, oferă bunuri în leasing. În această formă tranzacţiile leasing nu şi-au
găsit o aplicare largă, deoarece la creşterea numărului de operaţii leasing producătorul, de regulă,
constituie o nouă companie de leasing.
Pentru efectuarea operaţiilor leasing, producătorul de bunuri creează în structura sa
subdiviziuni speciale de serviciu marketing. Activitatea fără intermediari nu numai că simplifică
mecanismul tranzacţiei şi diminuează cheltuielile pentru realizarea ei, dar şi permite
producătorului să beneficieze de profitul din leasingul producţiei sale şi să o utilizeze pentru
extinderea şi renovarea tehnică a procesului de producţie. Diversificarea activităţii de marketing
extinde pieţele de desfacere a producţiei şi contribuie la stabilitatea financiară a producţiei
principale.
Leasing indirect prevede transmiterea bunurilor în leasing cu implicarea mai multor părţi.
La baza majorităţii tranzacţiilor de leasing se află procedura leasingului indirect, care în multe
privinţe se aseamănă cu vînzarea în rate. Intermediarul, fiind în acelaşi timp şi locator, de la
început finanţează bunurile producătorului şi le transmite Utilizatorului de leasing, iar apoi

16
obţine de la el plăţile leasing. În leasingul indirect participă minimum trei persoane: furnizorul
(producătorul), locatorul şi locatarul, dar poate include şi un număr mai mare de participanţi.
Leasing returnabil („Lease-back”) reprezintă o tranzacţie bilaterală. Particularitatea
specifică a cestei tranzacţii este faptul că, locatarul şi furnizorul (producătorul) este una şi aceiaşi
persoană: Locatarul (furnizorul) vinde companiei de leasing utilajele sale sau întreaga
întreprindere şi, concomitent, le ia în leasing, păstrîndu-şi dreptul de proprietate şi de utilizare.
Banii, obţinuţi din bunurile vîndute companiei de leasing, locatarul îi poate folosi în orice
scopuri productive sau pentru investiţii, iar conform contractului de leasing va achita plăţile
leasing în modul stabilit.
Tranzacţia are loc în următoarea consecutivitate:
• Se semnează contractul dintre compania de leasing şi furnizorul de utilaje (locatar)
• Compania de leasing cumpără utilajul de la furnizor (locatar)
• Locatarul achită plăţile de leasing în conformitate cu graficul de plăţi cu dreptul de
răscumpărare la expirarea contractului de leasing
Leasingul returnabil permite utilizatorului să atragă surse financiare suplimentare obţinute
din vănzarea utilajului şi concomitent să-l folosească în procesul de producere cu drept de locatar
în cadrul tranzacţiei de leasing. De regulă, leasingul returnabil prezintă un interes deosebit pentru
întreprinderile producătoare de utilaje şi care nu posedă mijloace circulante în volumul suficient
pentru extinderea afacerii sale. Prin leasing returnabil locatorul parcă acordă locatarului un
împrumut cerînd drept gaj utilajele fabricate. Dar putem identifica în totalitate leasingul
returnabil cu obţinerea mijloacelor circulante prin depunere de gaj, deoarece contractul de gaj nu
se perfectează - coincide doar forma externă. Întreprinzătorii trebuie să ţină cont de faptul că în
cazul leasingului returnabil are loc pentru locatar (furnizor) pierderea temporară a dreptului
proprietăţii asupra utilajelor .
Avantajele unei asemenea tranzacţii pentru locatar sunt următoarele:
• Se poate apela la serviciile unei companii de leasing deja după procurarea utilajelor, cînd
constată că eliminarea mijloacelor financiare din circuit pentru procurarea acestor utilaje a adus
sau poate duce la înrăutăţirea situaţiei lui financiare,
• Se obţine de la compania de leasing costul total al utilajelor, îşi întoarce mijloacele
cheltuite pentru procurarea lor, obţinînd dreptul de posesie şi de utilizare al acestor utilaje,
• Se poate negocia cu compania de leasing (uneori aceste negocieri pot dura destul de
mult), avînd deja utilajul necesar şi utilizîndu-l în procesul de producere,
• Plăţile de leasing le deduce venit pînă la impozitare întreprinderii şi le contabilizează ca
cheltuieli curente,

17
 • De la locatar ce cere prezentarea unei garanţii suplimentare pentru asigurarea tranzacţiei
(acţiuni, obligaţii, garanţii bancare sau alte forme de garanţii), însă mai mici decît în cazul
solicitării unui credit bancar.
Leveraged leasing (de creditare, de participare, separat) este una din cele mai complicate
forme de leasing, deoarece este legat de finanţarea multiplă şi se utilizează, de regulă, la
realizarea proiectelor costisitoare.
În funcţie de metoda de finanţare există:
• Leasing finanţat din sursele proprii ale locatorului
• Leasing finanţat din sursele atrase de la investitori
• Leasing finanţat mixt, parţial din sursele locatarului.
După volumul serviciilor de deservire şi menţinere a bunurilor transmise în leasing există:
• «Net» leasing
• «Wet» leasing.
«Net» leasingul reprezintă asemenea relaţii, care prevăd că locatorul îşi asumă toate
obligaţiile de deservire a bunurilor. În acest caz toate cheltuielile referitoare la deservirea
utilajelor nu sunt incluse în plăţile leasing. În relaţiile de net leasing participă băncile, companiile
de asigurare, fonduri de investiţii şi alte instituţii financiare, care practică businessul financiar.
«Wet» leasing prevede deservirea tehnică obligatorie a utilajelor, reparaţia, asigurarea şi
alte operaţii, care sunt în responsabilitatea locatorului. În afară de aceste servicii, la dorinţa
utilizatorului de leasing, locatorul îşi poate asuma responsabilitatea pentru instruirea personalului
calificat, marketing, furnizarea materiei prime ş.a. Dacă deservirea tehnică, reparaţia, asigurarea
ş.a. ţin de responsabilitatea locatorului, se poate vorbi de «leasing cu condiţii suplimentare» (wet
leasing). Obiectul unei asemenea tip de leasing este, de regulă, utilajul complex complicat.
«Wet» leasingul se utilizează de obicei de către producătorii acestor utilaje sau de companiile
comerciale angro de utilaje, instituţiile financiare sau bancare apelează rar la acest tip de leasing,
deoarece le lipseşte baza tehnică adecvată.
În funcţie de perioada derulării tranzacţiile de leasing există:
• Leasing de scurtă durată, pînă la 1 an
• Leasing de durată medie, de 1 an la 3 ani
• Leasing de durată lungă, peste 3 ani.
În funcţie de condiţiile de amortizare a obiectelor de leasing există:
• Leasing cu amortizarea completă
• Leasing cu amortizarea parţială.
În funcţie de caracterul raporturilor părţilor implicate există:
• Leasing clasic : (furnizor - locator - locatar)

18
 • Leasing returnabil
• Subleasing.
În funcţie de numărul de părţi există:
• Leasing direct
• Leasing indirect.
Leasingul direct presupune implicarea numai a două părţi: utilizator (locatar) şi locator,
acre este concomitent şi proprietarul obiectului de leasing. Dar majoritatea tranzacţiilor se
caracterizează prin raporturi multilaterale dintre participanţi, cînd în derularea tranzacţiei sunt
impiicaţi mai mulţi agenţi economici.
În dependenţă de apartenenţă există:
• Leasing naţional
• Leasing internaţional.
În cadrul leasingului naţional toate părţile implicate sunt indigene, rezidenţi ai uni stat.
La tranzacţii de leasing internaţional se referă acelea, în care măcar un participant nu este
rezidentul statului, unde se derulează tranzacţia, sau toţi participanţii reprezintă ţări diferite. La
astfel de tranzacţii se atribuie şi acelea, în care locatorul sau utilizatorul activează cu participarea
capitalului străin.
Lesingul internaţional se divizează în:
• Leasing internaţional de export
• Leasing internaţional de import
• Leasing internaţional de tranzit.
Leasing internaţional de export reprezintă tranzacţia în care toate operaţiile se efectuează
între participanţi din ţări diferite. Specificul leasingului de export constă în faptul, că compania
de leasing are posibilitate să obţină un credit tehnic la exportul bunurilor în ţara sa de reşedinţă,
extinzînd în asemenea mod piaţa de desfacere a bunurilor şi serviciilor indigene. Locatarul de
leasing prin prezentarea garanţiilor bancare respective asigură achitarea deplină a costului
acestor bunuri.
Diferenţa între leasingul internaţional de export şi de import este determinat de ţara de
reşedinţă a locatorului şi a utilizatorului obiectului de leasing. În cazul leasingului de import
furnizorul (producătorul) şi locatorul obiectului de leasing se află peste hotare, iar obiectul de
leasing se livrează în ţara utilizatorului în vaza contractului de import.
În practica internaţională se mai remarcă încă o varietate de leasing internaţional - leasing
de tranzit, cînd locatorul, utilizatorul şi furnizorul obiectului de leasing prezintă ţări diferite.
Leasingul de tranzit are loc în cazul, cînd locatorul dintr-o ţară ia credit sau procură obiectele de
leasing în altă ţară şi le livrează utilizatorului de leasing, ce se află în terţă ţara.

19
 După tipul obiectelor de leasing există:
• Leasingul de utilaje şi alte bunuri
• Leasingul de bunuri imobiliare, care la rîndul său se divizează în imobile în scop
productiv şi imobile în scop neproductiv.
Toate plăţile efectuate de locatar după esenţa lor economică pot fi divizate în plăţi de
leasing nemijlocit şi alte plăţi. Plăţile de leasing - plăţile efectuate de locatar în favoarea
locatorului pentru obiectele de leasing.
Plăţile de leasing pot fi clasificate în patru grupe:
După forma de achitare:
• Financiară - achitările au loc cu mijloace financiare în diferite modalităţi
• Compensatorie - achitările au loc prin livrări de mărfuri sau prestări de servicii în
favoarea locatorului
• Mixtă - achitările au loc parţial cu mijloace băneşti şi livrări de produse sau prestări de
servicii.
În dependenţă de metoda de calcul distingem următoarele plăţi de leasing:
• Investiţională
• Cu avans
• Minimală
• Flotantă.
Plăţile de leasing după metoda investiţională includ suma cotei de amortizare a obiectelor
de leasing, cheltuielile de atragere a creditelor bancare, suma comisionului locatorului pentru
gestionarea tranzacţiei de leasing şi plăţile pentru alte servicii, legare de asistenţa şi deservirea
tehnică.
În cazul plăţilor cu avans utilizatorul la momentul semnării contractului de leasing achită
locatarului un avans în mărimea stabilită, după semnarea actului de primire-predare a obiectului
de leasing pe parcursul valabilităţii contractului achită periodic plăţile conform graficului
convenit.
Plăţile minimale includ suma tuturor achitărilor pe care le efectuează locatarul pe toată
perioada derulării contractului şi suma achitată pentru valoarea reziduală a obiectului de leasing
în caz de transmitere în proprietate la expirarea termenului de leasing.
Plăţile flotante se calculează după principiile sau indicii de referinţă conveniţi la semnarea
contractului de leasing. În baza calculelor poate fi pus rata de refinanţare a Băncii Naţionale,
profitabilitatea produselor fabricate cu obiectele de leasing, rata dobînzii pentru creditele atrase
la derularea tranzacţiei de leasing sau alţi parametri economici.
După periodicitate plăţile se divizează în plăţi periodice şi simultane.

20
 Plăţile periodice (anuale, semestriale, trimestriale, lunare) se efectuează în conformitate cu
graficul convenit, care este parte componentă a contractului de leasing. Plăţile simultane
formează o combinaţie între plăţile cu avans şi cele periodice.
După modalitatea de achitare plăţile se divizează în:
• Cote egale
• Cote crescătoare
• Cote descrescătoare.
Plăţile de leasing în cote egale presupun achitarea în mărimi identice pe toată perioada de
derulare a contractului de leasing.
Plăţile de leasing în cote crescătoare sunt folosite în special de companiile de leasing cu o
situaţie financiară stabilă care le permite să acorde utilizatorilor facilităţi suplimentare. La etapa
iniţială a tranzacţiei utilizatorului îi este mai convenabil să achite plăţile în cote mai mici şi pe
parcursul dezvoltării afacerii să achite în cote mai mari.
Plăţile de leasing în cote descrescătoare (plăţi accelerate) sunt folosite, în special, de
locatarii cu o situaţie financiară stabilă, care le permite la etapa iniţială a tranzacţiei să achite
ponderea cea mai mare a plăţilor de leasing.
Ţinând cont de starea financiară şi de solvabilitatea locatarului în contractul de leasing pot
fi stabilite diverse metode de efectuare a plăţilor de leasing.
Algoritmul calculului plăţilor de leasing este dependent de complexitatea tranzacţiei. În
cazurile atragerii de credite bancare pentru procurarea obiectelor de leasing cu livrarea lor
ulterioară în adresa utilizatorului, locatorul stabileşte plăţile de leasing în dependenţă de aceste
costuri suplimentare.
Calculul poate fi efectuat în următoarea modalitate:
1. Se calculează mărimea plăţilor de leasing pentru fiecare an al perioade de valabilitate a
contractului.
2. Se calculează mărimea plăţilor de leasing pentru toată perioada contractului ca suma
plăţilor de leasing anuale.
3. Se calculează plăţile de leasing în dependenţă de periodicitatea stabilită de contract. La
tranzacţia de leasing operaţional termenul contractului poate fi mai mic de un ani şi plăţile se
calculează lunar.

21
În Fig. 4 se conţin etapele tranzacţiilor de leasing
Figura. 4

Etapa pregătitoare Etapa finală

Etapa de organizare Etapa de administrare

Facînd cunoştinţă cu literatura de specialitate o trecere în revistă a tipurilor de

factoring pot fi menţionate următoarele clasificări:
1. în funcţie de sfera de cuprindere, modalitatea de preluare şi administrare a
creanţelor deosebim:
 factoring parţial – facturile sînt supuse unui proces de selecţionare, nu toate snt acceptate
la cumpărare; obligaţia încasării facturilor îi revine aderentului, deoarece factorul nu
preia administrarea acestora;
 factoring total – toate facturile sînt preluate de la aderent şi administrate de către factor.
Factorul va încasa facturile de la debitor, finanţează operaţiunea şi acoperă riscul.
2. în funcţie de momentul efectuării plăţii creanţelor de către factor se disting:
 factoringul cu plată imediată – factorul plăteşte contravaloarea facturilor în momentul
preluării acestora;
 factoringul la scadenţă – creanţele aderentului îi sănt plătite în momentul exigibilităţii
acestora;
 factoringul mixt – factorul plăteşte o parte din valoarea facturilor în momentul
prezentării acestora sub forma de avans (pînă cel mult 80% din valoarea acestora),
diferenţa urmînd să fie plătită la o data ulterioară;
3. în funcţie de confidenţialitatea operaţiunii putem deosebi:
 factoring închis, numit şi scontare confidenţială a facturilor – permite clientului să
păstreze secret faptul că a apelat la un factor;
 factroing deschis – expportatorul/aderentul cedează factorului toate creanţele notificînd
importatorii/debitorii.

22
 4. în funcţie de dreptul de regres pe care banca îl poate exercita asupra aderentului
deosebim:
 factoring fără regres – factorul plăteşte aderentului contravaloarea acceptată a facturii
sau facturilor, de regulă 80% imediat după emitere şi 20% în termen de 180 de zile de la
data scadenţei facturii, chiar dacă nu încasează (total sau parţial) una sau mai multe
dintre facturi. În intrevalul de 180 zile de la scadenţa facturilor banca încearcă să
recupereze sumele de la debitor sau eventual, de la societatea de asigurare-reasigurare la
care s-a asigurat împotriva riscului de neîncasare. Factorul nu se îndreaptă către aderent
în vederea recuperării contravalorii facturilor neavînd drept de regres asupra acestuia.
 factoring cu regres – în caz de neplată factorul îşi va recupera sumele neîncasate de la
aderent prin exercitarea dreptului de regres, prin debitarea contului curent al aderentului
sau prin valorificarea garanţie;
5. în funcţie de participanţii la operaţiunea de factoring putem distinge:
 factoring intern – la baza acestei operaţiuni nu stă un contract comercial internaţional, se
desfăţoară pe teritoriul aceleiaşi ţări şi în cadrul ei intervine un singur factor;
 factoring internaţional – presupune existenţa unui contract comercial internaţional, în
cadrul operaţiunii intrevin doi factori, factorul de export şi cel de import. Factorul de
export cumpără creanţele exportatorului, numit şi aderent, asupra importatorului,
cedîndu-le apoi factorului de import.
Forfetarea este o tehnică de finanţare care în principal permite exportatorilor să
maximizeze şi să accelereze fluxul de numerar elminînd totodată riscul de neplată inerent în
operaţiunile de vănzare-cumpărare internaţionale. Caracteristica sa fundamentală o reprezintă
flexibilitatea cu care se adaptează la orice tip de contract de export indiferent de termenul de
scadenţă al acestuia, dînd astfel posibilitatea exportatorului să primească contravaloarea
mărfurilor sau servciiilor exportate la foarte scurt timp după livrare.
Instrumentele financiare care pot fi prezentate pentru forfetare trebuie să fie documente
abstracte, de aici porneşte şi diversificarea tipurilor finanţării prin forfetare în dependenţă de
documente comerciale:
 Cambii sub uzanţa Acreditivului
Dacă tratele sunt ţinute la Banca Iniţială de deschidere, beneficiile acreditivului sunt
cesionate agentului. Scontarea apare odată ce documentele de export au fost negociate iar
cambia a fost acceptată de banca cumpărătorului.

23
 Bilete la Ordin
Acestea pot să fie ori validate ori garantate separat de către o bancă acceptabilă sau de către
un cumpărător bine cotat. Ordinul este apoi andosat în favoarea agentului.
 Cambii
Validate, garantate sau acceptate, cambiile pot fi emise ca şi o cerinţă a unui acreditiv, sau ca
şi un singur instrument. Cambia este apoi andosată în favoarea agentului.

1.2 Rolul tehnicilor moderne de finanţare în cadrul agenţilor economici.

Operaţiunile de leasing presupun o metodă de finanţare, de creditare şi de dezvoltare a
bazei tehnico-materiale a întreprinderilor cu posibilităţi limitate de atragere a surselor de
finanţare, precum şi o metodă de investire a mijloacelor, disponibile sau împrumutate, în active
pe termen lung. Analiza aspectelor conceptuale cu privire la leasing oferă o definire mai amplă
care reflectă complexul de relaţii economice: de arendă, de credit şi investiţii, ce apar în
momentul transmiterii în proprietate temporară şi utilizarea mijloacelor obţinute în leasing.
Companiile de leasing au o formă de proprietate privată, astfel ele au scopul principal
obţinerea de profituri, respectiv el are rolul de:
 Susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii;
 Oferă accesul întreprinderilor la metode moderne de afaceri şi promovarea
tehnicilor noi în implementarea unei politici investiţionale coerente;
 Are rolul de renovare şi modernizare a potenţialului de producere;
 Achiziţionarea bunurilor şi transmiterea lor în temeiul contractului de leasing
financiar persoanelor fizice şi juridice contra plată, pe un termen limitat şi în
anumite condiţii stipulate în contract, cu drept de răscumpărare a bunului de către
utilizator.
Avantajele leasingului pentru companiile de leasing:
• Întrucît obiectul de leasing rămîne în proprietatea locatorului pe toată durata tranzacţiei de
leasing, locatorul poate folosi aceste bunuri în alte scopuri (de exemplu, în calitate de gaj pentru
creditele bancare atrase),
• Valoarea înaltă de lichidare a obiectului de leasing în cazul amortizării accelerate.
Valorificarea obiectului de leasing returnat aduce locatorului un beneficiu suplimentar.
• Asistenţa acordată de locator furnizorului obiectelor de leasing în majorarea vînzărilor. În
baza acordului de colaborare furnizorul în numele locatorului propune clienţilor finanţarea
livrărilor producţiei sale prin tranzacţii de leasing,

24
 • Investiţiile sub formă de bunuri, spre deosebire de creditele bancare, diminuează riscul
nerambursării, deoarece locatorul păstrează dreptul de proprietate asupra obiectului de leasing,
• Rolul principal în pregătirea şi derularea tranzacţiei de leasing îl deţine locatorul.
Serviciile prestate de locator reprezintă o pondere considerabilă din comisionul său,
• Posibilităţi de atragere a mijloacelor financiare suplimentare pentru extinderea activităţii,
gajînd utilajele livrate în leasing ori cesionînd creanţele pentru plăţile de leasing,
• Tranzacţiile de leasing direcţionează sursele financiare direct către furnizor, evitînd
utilizarea iraţională a creditelor atrase,
• Investiţiile în utilajul de producere prin intermediul leasingului generează venituri, din
care se achită obligaţiunile utilizatorului la plăţile de leasing.
Avantajele leasingului pentru furnizorul obiectului de leasing:
• Apariţia posibilităţilor suplimentare de comercializare a producţiei,
• Diminuarea riscului managerial al tranzacţiei pentru furnizor, deoarece locatorul îşi
asumă riscul rambursării costului obiectului de leasing prin plăţile de leasing.
Băncile participante în tranzacţiile de leasing pot avea următoarele facilităţi:
• Facilităţile fiscale acordate instituţiilor financiare pentru credite de lungă durată
diminuează costul tranzacţiei de leasing. Acest factor a contribuit la dezvoltarea leasingului în
ţările occidentale. Costul mai redus al tranzacţiei măreşte probabilitatea finalizării proiectului şi
micşorează povara rambursării creditelor pentru locatori, asigură o calitate mai bună a procesului
de creditare bancară.
• Păstrarea pentru bancă a dreptului de proprietate în procedura încasării plăţilor restante.
Posibilitatea accentuării dreptului instituţiei financiare în încasarea arieratelor contribuie la
îmbunătăţirea calitativă a creditelor acordate, măreşte viabilitatea unui număr mai mare de
proiecte investiţionale,
• Livrarea în leasing a utilajului produs peste hotare, de regulă permite atragerea unor
credite mai ieftine din sectorul bancar al ţării respective sau obţinerea unor credite tehnice din
partea guvernelor din ţările care subvenţionează exportul producţiei industriei sale,
• Asigurarea lichidităţii portofoliului de creditare la un nivel mai înalt.
Avantajele leasingului pentru ţara utilizatorului (locatarului):
• Leasingul măreşte concurenţa între sursele de finanţare,
• Leasingul măreşte volumul total al investiţiilor în economie,
• Valoarea tranzacţiilor de leasing internaţional nu se ia în considerare la contabilizarea
datoriei externe şi măreşte limita datoriei externe stabilite de FMI pentru ţară.

25
 Alături de avantajele menţionate tranzacţia de leasing conţine şi neajunsuri condiţionate de
nesoluţionarea problemelor de evidenţă contabilă şi de complexitatea afacerii în cazul implicării
mai multor participanţi.
Pentru locatar tranzacţia de leasing poate avea următoarele neajunsuri:
• În cadrul tranzacţiei de leasing financiar plăţile de leasing nu se întrerup pînă la expirarea
termenului de referinţă, chiar dacă realizările progresului tehnicoştiinţific amortizează moral
obiectul de leasing.
• Locatarul nu câştigă de la majorarea costului rezidual al obiectului
• Tranzacţiile de leasing internaţional nu exclud riscurile valutare.
Priorităţile enumerate faţă de neajunsurile leasingului sunt suficiente de a presupune că
leasingul este o formă eficace de investiţii.
În perioada actuală de dezvoltare a economiei mondiale, metoda de finanţare prin afaceri
de factoring şi-a demonstrat pe deplin importanţa:
 Este forma cea mai ieftină de finanţare pentru importator pe termen de 120-180 zile,
deoarece toate cheltuielile de finanţare sînt suportate de exportator.
 Perfecţionarea sistemelor şi instrumentelor de finanţare, în vederea accelerării ritmului de
circulaţie a mijloacelor financiare, au contribuit, prin specializarea factorilor
implicaţi, la creşterea eficienţei economice în toate sectoarele de activitate ale
acestor afaceri;
 Multe întreprinderi, îndeosebi cele din clasa mijlocie, au ajuns în situaţia de a nu putea
asigura volumul capitalului propriu la nivelul creşterii permanente a cifrei de
afaceri. Din această cauză, la aceste întreprinderi, marja de suportabilitate a
riscurilor de durată este prea mică şi lichidităţile necesare, de regulă, sunt
insuficiente pentru a desfăşura o activitate eficientă şi corespunzătoare. În general,
accesul la piaţa de capital este considerat dificil şi un anumit nivel nu va fi depăşit
din principii de autoguvernare asupra fondurilor proprii şi străine. În aceste condiţii,
sub acest aspect, finanţarea prin credite bancare este blocată într-o oarecare măsură
de un nivel de îndatorare convenţional şi întreprinzătorii se orientează spre noi
tehnici de finanţare. Din cadrul acestora, datorită avantajelor pe care le oferă, o
importanţă deosebită o reprezintă factoringul, şi tot mai multe întreprinderi apelează
la această tehnică modernă de finanţare.
 Prin intermediul contractului de factoring, un factor oferă clienţilor o afacere de finanţare,
în cadrul căreia creanţele vor fi preluate prin cumpărare sau cedare de acesta şi
transformate în lichidităţi, contra unei sume stabilite. Prin această activitate,
factoringul se prezintă pe piaţa mondială ca o posibilitate de finanţare congruentă
26
 desfacerii mărfurilor şi prestărilor de servicii, unde creanţele pot fi preschimbate
imediat sau la data scadenţei lor în mijloace financiare lichide;
 Principalul avantaj al acestei tehnici moderne de finanţare constă în îmbunătăţirea
fluxurilor de de trezorerie care nu mai depind astfel de eventualele probleme de
lichiditate care pot afecta debitorii de factoring
 Firmele (clienţii de factoring) beneficiază de o finanţare rapidă, deoarece documentaţia
este mai simplă decît în cazul unui credit bancar clasic şi, în plus, nu necesită
constituirea de garanţii;
 Specialiştii societăţii de factoring pot participa efectiv în procesul de negociere a
contractelor astfel încît aderentul poate prezenta partenerilor externi o ofertă mai
competitivă, ceea ce se traduce prin asigurarea finanţării imediate a tranzacţiei.
 Nu există limite geografice privind operaţiunile de factoring. Un factor poate lucra în
orice zonă, iar clientul poate avea parteneri comerciali oriunde în lume.
Forfetarea continuă să aibă o importanţă redusă dacă este comparată cu alte tehnici de
finanţare, dar în ultima vreme ponderea ei este în creşterea, mai ales în cadrul tehnicilor de
finanţare pe termen mediu.
Pentru exportator forfetarea prezintă următoarele avantaje:
 Finanţarea integrală a contractului de export;
 Imbunătăţirea luxului de numerar prin vînzarea creanţelor viitoare pentru bunuri sau
servcii care urmează a fi încasate la o dată viitoare;
 Transferarea unei operaţiuni de export bazată pe credit într-o operaţiune de export pe
bază de numerar;
 Documentaţia solicitată este simplă şi concisă;
 Exportatorul nu mai are de urmărit gestionarea şi încasarea creanţelor;
 Cele mai multe instituţii care oferă servicii de forfetare deţin informaţii cu privire la ţările
pentru care acceptă să forfeteze active şi în consecinţă ele pot oferi şi servicii de
consultanţă exportatorului atunci cînd acesta doreşte să-şi extindă activitatea pe noi
pieţe;
 Operaţiunile de forfetare pot fi încheiate în numeroase monede, din acest punct de
vedere oferta instituţiilor de forfetare este extrem de variată;
 Permite exportatorilor să includă în ofertele de export termeni de credit comercial
competitivi.
În acelaşi timp, pentru exportator, forfetarea prezintă şi cîteva dezavantaje, printre care se
enumeră:

27
  Exportatorul nu are de cîştigat din ratele scăzute ale dobînzilor oferite de agenţia de
credite de export din ţara sa;
 În cazul în care piaţa internaţională s-ar confrunta cu o situaţie de scădere a
dobînzilor, exportatorul ar trebui să facă faţă nivelului mai ridicat al taxei de
forfetare;
 Comisionul de opţiune se plăteşte chiar şi în cazul în care exportatorul nu utilizeză
respectiva opţiune.
Din cele expuse mai sus poate fi concluzionat că tehica finanţării prin forfetare este una
avantajoasă atît pentru exportator cît şi pentru importator, ea evitînd riscul comercial şi de
transfer care apare deseori în cadrul relaţiilor de credit.

28
Capitolul II. Particularităţile dezvoltării tehnicilor moderne pe plan naţional
şi internaţional.

2.1. Analiza cadrului normativ şi legislativ a tehnicilor moderne de finanţare

în Republica Moldova.
Republica Moldova este unul din primele state membre ale CSI care a legiferat leasingul
printr-un act normativ-legislativ distinct. Aşa ţări ca Franţa, Canada, Australia, Rusia au adoptat
legi separate care reglementează operaţiunile de leasing.
Baza cadrului legal care reglementează operaţiunile de leasing îl constituie Legea cu privire
la leasing Nr. 731-XIII din 15.02.96. Adoptarea legii nominalizate a fost condiţionată de
necesitatea elaborării şi implementării unui mecanism eficient de reglementare statală a
activităţii de leasing în Moldova pe perioada tranziţiei la economia de piaţă. În comparaţie cu
cadrul legislativ din alte ţări, legea este mai restrânsă, cuprinzând 21 de articole, care reflectă:
noţiunile de bază şi domeniile de aplicare ale leasingului; aspectele juridice şi economice ale
operaţiunilor de leasing financiar; obiectul de leasing; formele şi tipurile de leasing; baza juridică
a operaţiunilor de leasing; drepturile, obligaţiunile şi răspunderea locatorului şi locatarului;
clauzele contractului de leasing; apreciază modalitatea de transmitere a riscului accidental asupra
obiectului de leasing şi dreptul de restituire necondiţionată a obiectelor de leasing, alte aspecte.
Legea nu specifică aspectele ce ţin de impozitarea, reglementarea valutară şi vamală, care se
reglementează de alte acte normative.
Conform articolul 3 din legea nominalizată leasingul în esenţa sa reprezintă o activitate
antreprenorială de investire a unor mijloace temporar disponibile sau împrumutate, ce se
desfăşoară pe baza de contract, conform căruia locatorul (creditorul finanţator) procura cu titlu
de proprietate echipamentul indicat de locatar de la vînzatorul (furnizorul) stabilit de acesta si îl
acordă contra plata locatarului în posesiune şi folosinţă temporară în scopuri de întreprinzător.
Conform legii, în calitate de subiecţi ai raporturilor de leasing pot fi atît persoanele fizice
sau juridice autohtone, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică, cît şi
persoanele fizice sau juridice străine (rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova).
Obiecte ale leasingului pot fi mijloacele de transport, maşinile, complexele tehnologice si
echipamentul care, potrivit clasificaţiei in vigoare, se raporta la fondurile fixe, cu excepţia celor
interzise sau limitate pentru libera circulaţie pe piaţă in conformitate cu legislaţia în vigoare.
Operaţiunile de leasing se pot derula în toate domeniile economiei, cu excepţia celor
interzise de legislaţia în vioare şi cuprind toate tipurile de activitate antreprenorială. Raporturile
juridice aferente leasingului se reglementează şi de alte acte normative, ca:

29
 • Codul civil
• Codul fiscal
• Legea cu privire la arendă nr. 861-XII din 14.10.1992
• Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03.01.1992
Codul Civil al Republicii Moldova include în sine un şir de prevederi care reglementează
relaţiile de leasing. Avem în vedere Titlul III, capitolul 26 închirierea de bunuri, etc. Noul Cod
civil (în vigoare de la 1 ianuarie 2003) prevede în Titlul III, capitolul 21, articolele 902-920,
dispoziţii ce au tangenţă la operaţiunile de leasing.
Codul fiscal al Republicii Moldova stabileşte principiile generale ale impozitării şi
reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale. Evident că aceste dispoziţii au o
influenţă directă asupra relaţiilor de leasing, care, ca şi orice altă activitate de antreprenoriat, sunt
supuse controlului din partea mecanismului respectiv al statului.
Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi reglementează activitatea de producere,
de executare a lucrărilor şi de prestare a serviciilor, desfăşurată de cetăţeni şi de asociaţiile
acestora în mod independent, din proprie iniţiativă, în numele lor, pe riscul propriu şi sub
răspunderea lor patrimonială cu scopul de a-şi asigura o sursă permanentă de venituri, această
reglementare fiind aplicabilă integral şi relaţiilor de leas ing.
Structura contractului de leasing
Forma juridică a operaţiunilor de leasing este contractul de leasing dintre locator si locatar
şi contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) dintre locator si vînzator (furnizor), fie un contract
complex.
Contractul de leasing trebuie sa conţină clauze privind:
a) părţile contractante;
b) descrierea bunului ce face obiectul contractului de leasing;
c) valoarea de intrare a bunului, în cazul contractului de leasing financiar;
d) valoarea totală a contractului;
e) valoarea ratelor de leasing şi termenul de plată a acestora;
f) termenul contractului;
g) dreptul de opţiune al locatarului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing
ori de a face să înceteze raporturile contractuale;
h) convenţia părţilor asupra asigurării bunului obiect al leasingului (asigurare obligatorie
numai în cazul leasingului de consum).
Contractul de leasing intră în vigoare la data semnării sau la o altă dată stabilită în el.
Contractul de leasing nu se poate încheia pe un termen mai mic de un an de la data intrării lui în
vigoare.

30
 Contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) trebuie sa conţină, pe lîngă clauzele prevăzute
de legislatie pentru acest tip de contract, stipulări privind:
a) achizitionarea bunului de către locator anume pentru a-l da în leasing;
b) învestirea locatarului cu dreptul de cumpărător, care rezultă din contractul de vînzare-
cumpărare (furnizare) încheiat de locator cu vînzatorul (furnizorul) bunului, dacă contractul de
leasing nu prevede altfel;
c) garanţiile acordate locatarului de către vînzător, inclusiv garanţiile privind calitatea
bunului obiect al leasingului.
Locatorul îşi menţine dreptul de proprietate asupra bunului dat locatarului în posesiune şi
folosinţă temporară. Riscul distrugerii, al pierderii sau al deteriorării accidentale a bunului se
transferă locatarului în momentul în care acesta preia bunul dacă contractul de leasing nu
prevede altfel. Din acest moment, locatarul poartă raspundere pentru orice prejudiciu suferit de
locator. Modificarea si rezilierea contractului de leasing se efectuează în condiţiile prevăzute de
legislaţia civilă.
Locatorul are dreptul să rezilieze contractul şi să ceară repararea prejudiciilor dacă
locatarul: încalcă esenţial clauzele contractului; a decis să se dizolve ori împotriva lui este
intentat proces de insolvabilitate.
Locatarul are dreptul să rezilieze contractul şi să ceară repararea prejudiciilor dacă: bunul
nu a fost furnizat in termenul stipulat în contract; bunul nu corespunde calităţii, ansamblului de
piese şi de accesorii, altor condiţii de furnizare (transmitere) ori clauzelor contractuale; locatorul
incalcă esenţial alte clauze ale contractului.
Trecerea de la locator la o altă persoană a dreptului de proprietate asupra bunului dat în
leasing nu poate servi temei pentru modificarea sau rezilierea contractului de leasing. Contractul
de leasing încetează in caz de: expirare; reziliere cu acordul părţilor; alte circumstanţe prevăzute
de lege.
În cazul expirării contractului de leasing financiar:
a) bunul trece in proprietatea locatarului dacă durata contractului de leasing corespunde cu
termenul de amortizare a bunului si/sau au fost efectuate toate plăţile ce rezultă din obligaţiile
contractuale şi dacă au fost executate alte obligaţii, în cazul în care părţile au convenit in acest
sens in contract;
b) locatarul poate cumpăra bunul la valoarea lui reziduală convenită de părţi;
c) contractul poate fi prelungit, bunul rămânând în posesiunea şi folosinţa temporară a
locatarului, la ratele stabilite anterior sau la rate reduse.
În cazul expirării contractului de leasing operaţional:
a) bunul poate fi cumpărat de locatar la preţul convenit de părţi;

31
 b) acesta poate fi prelungit de catre părţi, bunul ramânând în posesiunea şi folosinţa
temporară a locatarului, la ratele stabilite anterior sau la rate modificate în funcţie de rata inflaţiei
şi de evoluţia pieţei, ţinându-se cont de regulile echităţii.
Dacă nu şi-a exercitat dreptul de opţiune asupra achiziţionării bunului sau prelungirii
contractului, locatarul este obligat să inceteze imediat folosinţa şi exploatarea bunului primit în
leasing, să asigure păstrarea şi integritatea lui şi să îl transmită, în cel mult 3 zile calendaristice,
locatorului sau, la indicaţia acestuia, unei alte persoane în starea corespunzatoare clauzelor
contractuale, luându-se în considerare uzura normală.
Locatorul are dreptul:
 Să cesioneze sau să dispună în alt mod de drepturile sale asupra bunului sau de
drepturile care rezultă din contractul de leasing. Cesiunea sau dispunerea în alt mod
nu-l degrevează pe locator de obligaţiile ce rezultă din contract şi nici nu schimbă
natura sau regimul juridic al contractului;
 Să folosească bunul în calitate de gaj în obligaţiile sale faţă de terţi dacă contractul
de leasing nu prevede altfel;
 Să ceară achitarea integrală şi înainte de termen a ratelor de leasing ori să rezilieze
contractul, cu reparaţia pagubelor si/sau cu restituirea bunului, în cazul în care
locatarul incalcă în mod esenţial clauzele contractului;
 Sa îmbine calitatea de locator cu cea de vînzator (furnizor) daca acest fapt este
prevazut în contractul de leasing; sa solicite locatarului documentele ce reflecta
starea lui financiara.
Locatorul este obligat:
 Să nu intervină în alegerea bunului si/sau a vînzătorului (furnizorului) făcută de
locatar dacă contractul de leasing nu prevede altfel;
 Să coordoneze cu locatarul cuprinsul contractului de vînzare-cumpărare (furnizare)
a bunului; să nu opereze modificări în contractul de vînzare-cumparare (furnizare)
fără acordul locatarului;
 Să dea locatarului contra plată bunul sau în posesiune şi folosinţă temporară;
 Să încheie, din însărcinarea locatarului, contract de vînzare-cumparare (furnizare)
cu vînzătorul (furnizorul),
 Să plătească preţul bunului şi să încredinţeze locatarului executarea obligaţiilor sale
privind recepţionarea bunului, formularea cerintelor care izvorăsc din acest contract
dacă contractul de leasing nu prevede altfel;

32
  Să primească bunul la expirarea contractului de leasing dacă locatarul nu-şi exercită
dreptul de a achiziţiona bunul cu titlu de proprietate sau de a prelungi contractul
conform prevederilor legislaţiei;
 Să garanteze locatarului folosinţa liniştită a bunului;
 Să respecte dreptul locatarului de a opta pentru achiziţionarea bunului, prelungirea
contractului ori restituirea bunului.
Locatorul poartă raspundere, în condiţiile prezentei legi şi ale Codului civil, pentru
neexecutarea sau executarea neadecvată a contractului de leasing.
Locatorul nu poartă raspundere faţă de locatar pentru modul în care vînzătorul (furnizorul)
execută clauzele contractului de vînzare-cumpărare (furnizare) şi nici pentru prejudiciul adus
vieţii şi sanătăţii cetăţenilor, bunurilor locatarului sau ale terţilor în procesul folosirii bunului, cu
excepţia cazurilor în care raspunderea pentru alegerea bunului şi/sau a vînzătorului a revenit
locatorului ori acesta, încălcînd clauzele contractului de leasing, a intervenit în alegerea bunului
şi/sau a vînzătorului (furnizorului). În astfel de cazuri, locatorul poartă raspundere solidară cu
vînzătorul.
Locatarul are dreptul:
 Să aleagă independent bunul şi/sau vînzătorul (furnizorul) ori să încredinţeze
locatorului această alegere;
 Să formuleze vînzătorului (furnizorului) cerinţe ce rezultă din contractul de vînzare-
cumpărare (furnizare);
 Să refuze recepţionarea bunului ce nu corespunde condiţiilor din contractul de
leasing şi să suspende plata către locator a ratei de leasing pînă cînd va fi eliminată
încalcarea clauzelor contractuale;
 Să execute înainte de termen obligaţia plăţii ratei de leasing si să cumpere bunul
dacă contractul de leasing nu prevede altfel;
 Să achiziţioneze, la expirarea contractului de leasing, bunul cu titlu de proprietate,
să prelungească contractul de leasing ori să restituie bunul dacă contractul nu
prevede altfel.
Locatarul este obligat:
 să prezinte locatorului informaţii referitoare la bun şi/sau la vînzătorul (furnizorul)
lui în vederea încheierii unui contract de vînzare-cumpărare (furnizare) dacă
contractul de leasing nu prevede altfel;

33
  Să execute obligaţiile de recepţionare a bunului şi de formulare a cerinţelor ce
rezultă din contractul de vînzare-cumpărare (furnizare) dacă contractul de leasing
nu prevede altfel;
 Să asigure, pe durata contractului de leasing, integritatea bunului, menţinerea în
stare de funcţionare şi folosirea lui numai în conformitate cu clauzele contractuale;
 Să plătească ratele de leasing în modul şi în termenele stabilite în contractul de
leasing;
 Să restituie, la expirarea contractului de leasing, locatorului bunul în starea stipulată
de contract, luîndu-se în considerare uzura normală, în cazul în care nu-şi va
exercita dreptul, prevăzut de prezenta lege, de a achiziţiona bunul cu titlu de
proprietate sau de a prelungi contractul.
Drepturile, obligaţiile şi răspunderea vînzatorului (furnizorului) se reglementează de
legislaţie şi de contractul de vînzare-cumpărare (furnizare).
Măsurile de stimulare a operaţiunilor de leasing în Republica Moldova sînt reglementate de
legislaţia fiscală, vamală, de legislaţia privind investiţiile în activitatea de întreprinzător, precum
şi de legislaţia care reglementează alte domenii de activitate economică.
Locatarului i se asigură protecţia drepturilor asupra bunului, primit în bază de contract de
leasing în posesiune şi folosinţă temporară, în aceiaşi măsura ca şi protecţia stabilită de legislaţia
civilă asupra dreptului de proprietate.
Dacă nu restituie obiectul leasingului sau nu l-a restituit la timp, locatarul plăteşte
locatorului, pentru perioada de întîrziere, în mărimi duble toate ratele de leasing şi alte sume
prevăzute de contractul de leasing.
În Republica Moldova operaţiunile de factoring sunt puţin dezvoltate, deoarece nu este
dezvoltată piaţa titlurilor financiare şi volumul majoritar al plăţilor este efectuat între agenţi în
numerar.
Operaţiunile de factoring se realizează în conformitate cu legea Republicii Moldova cu
privire la instituţiile financiare nr 550-X-III din 21 iulie 1995, art. 26.

2.2. Practica internaţională privind dezvoltarea tehnicilor moderne de

finanţare pe plan intern.
Privite în ansamblu, companiile de leasing, direct sau indirect, reprezintă obiectul afilierii
cu instituţii sau grupuri financiare naţionale şi internaţionale şi ar putea fi clasificate
convenţional în 3 categorii: Grupul companiilor afiliate băncilor este reprezentat de către

34
EuroLeasing, MAIB-Leasing, BS-Leasing şi Electrosistem. Ele au fost primele care au început
valorificarea acestui sector şi prezintă un interes separat, deoarece, fiind într-un fel sau altul
afiliate băncilor comerciale, companiile de leasing vizate au acces la resursele băncilor, pentru a
le utiliza în activitatea de creditare, câştigând, astfel, în competitivitate. Aceste avantaje sunt
valabile şi pentru băncile-proprietare, care îşi măresc portofoliul de credite, minimizând riscurile
şi descentralizând activitatea de creditare.
Companii care au ca fondatori grupuri financiare şi investiţionale străine ce includ şi
structuri specializate în domeniul leasingului. Aici se înscriu aşa companii ca IMC Leasing,
Total Leasing, Top Leasing, Optima-Leasing, Geyer & Buchegger Leasing şi cel mai
proaspăt operator Raiffeisen Leasing.
Dintre acestea, Optima-Leasing este afiliată grupului german SIXT, axat pe servicii de
arendă a automobilelor, leasing financiar şi operaţional. Pe piaţa naţională au intrat, astfel,
grupuri financiare regionale ca Broadhurst Investment Limited – unul din cele mai mari fonduri
de investiţii din România, care a investit în ultimii 12 ani peste 250 mil. dolari în piaţa
românească de capital.
Alt operator important din această categorie - Total Leasing – a fost creată prin subscrierea
majoritară a Emerging Europe Leasing and Finance B.V., companie regională de leasing aflată în
portofoliul fondului privat de investiţii Balkan Accession Fund.
Companiile din această categorie au apărut ca efect al Legii din 2005. Drept imbold pentru
operatorii în cauză au servit şi rezultatele financiare favorabile obţinute de companiile din prima
grupă, precum şi lipsa resurselor financiare bancare pentru creditarea companiilor de profil
afiliate băncilor.
Afilierea la grupurile străine prezintă avantaje evidente. În primul rând, facilitează accesul
la resursele, relativ mai ieftine, ale fondatorilor săi, dar şi la liniile creditare ale altor finanţatori,
datorită imaginii grupului la care se subordonează. În al doilea rând, operatorii naţionali
moştenesc de la fondatorii săi experienţa în domeniul leasing-ului, reprezentată prin know-how,
produse standardizate, marketing, etc. provenită din activitatea exercitată în segmente similare pe
pieţe financiare mult mai avansate.
Companii afiliate grupurilor financiare locale independente din care fac parte Excelent-
Leasing şi Galas Leasing. Ultima este afiliată companiei de asigurări Galas, iar Excelent-
Leasing formează un grup financiar cu Excelent-Microfinanţare. Tot aici, ca operator
independent poate fi atribuit şi Status Leasing. Companii captive sau „de buzunar”, care apar
complementar celor axate pe comercializare – dealerilor de automobile, vânzătorilor de utilaj şi
echipament etc.

35
 Din sistematizarea informaţiei cu privire la activitatea desfăşurată de companiile de leasing
şi din discuţiile cu operatorii pieţei estimăm că piaţa este în creştere în mediu cu 70-80% anual.
Aceste ritmuri intense de creştere sunt înregistrate, în special, începând cu anul 2005, până atunci
creşterea fiind mai temperată, constituind până la 50%. În aceste condiţii, se estimează că
volumul pieţei serviciilor de leasing în anul 2007 a atins circa 1,2 mlrd. lei, faţă de 695 mil.lei în
2006. Majorarea de circa 80% a volumului finanţărilor în leasing în 2007 se explică prin faptul
că în acest an au devenit operaţionali Top Leasing,
Total Leasing, Status Leasing ş.a. Spre, exemplu numai Total Leasing, în baza informaţiei
prezentate de companie, a reuşit să asimileze creditul de 5 mil. euro acordat de banca olandeză
de investiţii Nederlandse Financierings-Maatschappij voor Ontwikkelingslanden N.V. (FMO).
Extinderea pieţei de leasing din punct de vedere calitativ şi cantitativ a influenţat şi cotele
de piaţă ale companiilor. Venirea noilor companii evident a avut impact în sensul reducerii
cotelor semnificative de piaţă deţinute de MAIB-Leasing şi EuroLeasing în anii 2003 - 2004.
Începând cu 2005, au început să-şi întărească poziţiile IMC Leasing, Total Leasing şi
Status Leasing. Totuşi, în pofida acestui fapt, MAIB-Leasing reuşeşte să se menţină printre
liderii pieţei.
Companiile de leasing oferă un spectru larg de produse în leasing, de la tehnică de birou
până la utilaje şi tehnică agricolă, precum şi automobile, autobuse, imobil. Structura portofoliului
de produse a fiecărei companii este variată, după cum urmează:
Tabelul 1
Oferta produselor în leasing ale companiilor autohtone

Sursa: elaborat de autor în baza datelor companiilor de leasing

Se observă astfel că lider la capitolul produse propuse în leasing este MAIB-Leasing, urmat
de EuroLeasing şi IMC Leasing. Cu ofertă interesantă vin companiile Top Leasing şi Excelent-
Leasing, care spre deosebire de celelalte companii, oferă în leasing, pe lângă camioane (doar Top
Leasing) şi automobile noi, şi vehicule de mâna a doua.

36
 În prezent, puţini operatori pot oferi servicii de leasing pe perioade mai mare de 5 ani,
printre ei fiind doar MAIB-Leasing şi IMC Leasing. În aceste condiţii companiile sunt în
căutarea unor ”bani mai lungi” şi în condiţii mai avantajoase.
Condiţiile de leasing, de regulă, sunt asemănătoare pentru toate companiile şi se încadrează
în limitele următoare:
Tabelul 2
Condiţiile produselor oferite în leasing

Sursa: elaborat de autor în baza datelor companiilor de leasing

Faptul că leasing-ul automobilelor ocupă ponderea principală în portofoliul operatorilor de
leasing, este demonstrat şi prin ofertele atractive cu care vin companiile, intrând astfel în
concurenţă directă. Însă, de obicei, aceste oferte sunt lansate pe un termen limitat şi sunt valabile
doar pentru anumite mărci auto. De exemplu, Total Leasing oferă o rată a dobânzii de numai
13,5% pentru toată gama de automobile. MAIB-Leasing şi IMC Leasing propun o rată a
dobânzii de numai 12%, însă numai pentru câteva mărci auto.
De fapt, politica companiilor, în ceea ce priveşte condiţiile creditului acordat depinde foarte
mult de client, şi este destul de flexibilă în acest sens.
Estimarea de facto a structurii pieţei după direcţiile de finanţare în leasing, este dificilă din
cauza caracterului netransparent al informaţiei. Bazându-ne pe faptul că piaţa leasing-ului din
Moldova, urmăreşte aceleaşi tendinţe ca şi în România, considerăm că structura după obiectul
leasing-ului este mai mult sau mai puţin asemănătoare cu cea din ţara vecină.
Liderul in direcţia leasingului agrar în RM se consideră a fi «Tehagroleasing» - societate
fondată pe lângă Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare. Ea are drept scop soluţionarea
diferitor probleme privind achiziţionarea tehnicii agricole în sistem leasing. Un exemplu
elocvent în acest sens este realizarea Proiectului moldo-japonez 2KR. În anul 2001 în Moldova
au fost aduse în sistem leasing peste 40 de tractoare şi combine din străinătate.

37
 Figura 5
Structura pieţei leasing-ului după direcţiile de finanţare în R.Moldova

Sursa: elaborat de autor în baza datelor companiilor de leasing

Potenţiali clienţi ai operatorilor de leasing sunt persoanele fizice şi juridice. În dependenţă

de repartizarea produselor procurate în leasing, întâietatea o deţin persoanele juridice, pe seama
lor înregistrându-se circa 80% din contractele de leasing. Pe viitor, ca urmare a creşterii
veniturilor populaţiei, reducerii ratelor dobânzii, se estimează o majorare a ponderii persoanelor
fizice.

Figura 6
Structura pieţei leasing-ului după natura locatarului

Sursa: elaborat de autor în baza datelor companiilor de leasing

Modul şi direcţiile de promovare a companiilor de leasing ar putea fi un indicator al

intenţiilor acestora şi a capacităţilor de care dispun. Spre exemplu, cei mai agresivi plasatori a

38
publicităţii prin canalele populare (publicitate stradală, ziare, televiziune şi radio) sunt MAIB-
Leasing, IMC Leasing şi Total Leasing. Celelalte companii apelează la promovarea prin reţeaua
de parteneri.
Un alt element, ce ţine de imaginea companiei este site-ul corporativ Nu toate, însă,
conştientizează importanţa şi necesitatea creării şi actualizării unui site Din cele 13 companii
menţionate, doar 4 (la momentul studiului) aveau pagina web. Sit-ul companiei
Top Leasing prezintă doar denumirea companiei, adresa juridică şi rechizitele bancare. În
cazurile MAIB-Leasing, Total Leasing şi IMC Leasing, paginile electronice oferă informaţie
completă despre companii şi produsele acestora. Pentru comoditatea potenţialilor clienţi pe
pagina fiecărui operator există calculatorul de leasing, iar clienţii pot accesa pagina lor personală
pentru a afla care este situaţia lor la moment. În contextul interacţiunii cu clienţii prin
intermediul site-ului, Total Leasing depăşeşte concurenţii de profil prin lansarea serviciului
inovator - Leasing on-line - care facilitează legătura dintre client şi companie.
Astfel, clientul are posibilitatea să completeze şi să transmită on-line un formular tip cu
date generale despre sine, după care este contactat de către reprezentanţii companiei.
Unica companie de leasing care prestează servicii de leasing operaţional din Republica
Moldova este Optima Leasing, aceasta oferă întreprinderilor ce necesită o retehnologizare şi au
acces limitat la resurse financiare scumpe, prin urmare apare posibilitatea extinderii şi dezvoltării
afacerii. Aceasta oferă nişte posibilităţi mai avantajoase pentru companiile de construcţie sau
pentru alte companii cu activităţi sezoniere, deoarece leasingul operaţional reprezintă arenda pe
termen lung fără răscumpărare.
Considerând ritmul actual de creştere a pieţei serviciilor de leasing - circa 80% anual, se
estimează că acesta ar putea să se menţină încă cel puţin doi-trei ani. În condiţiile lipsei
mijloacelor financiare, este spaţiu de manevră suficient pentru jucătorii deja prezenţi şi, mai mult
ca atât, sunt premise pentru penetrarea pe piaţă a noilor jucători. Atractivitatea pieţei leasingului
pentru noii jucători este determinată de potenţialul de creştere, costurile minime de intrare şi
regimul fiscal favorabil. În acest context, potenţialul de creştere a pieţei leasingului este încă
„asigurat” din cauza gradului redus de penetrare a leasing-ului în economie. Deşi în creştere pe
parcursul ultimilor patru ani, indicatorul vizat rămâne a fi destul de modest, de exemplu, în 2007
acesta a constituit estimativ 2,69%, comparativ cu 4,2% în România.

39
 Tabelul 3
Investiţii în capital fix în Republica Moldova

Sursa: elaborat de autor în baza datelor Anuarului statistic

Figura 9
Evoluţia activelor companiilor Euroleasing, MAIB leasing şi IMC leasing, (mln.lei)

Sursa: calculat în baza rapoartelor financiare ale întreprinderilor selectate

Astfel, liderii de pe piaţa leasingului din Moldova au active ce au depăşit 350 mln lei, iar
creşterea anuală a activelor, pentru ultimii doi ani, a variat de la 25% la Euroleasing, la peste
50% la MAIB leasing şi IMC leasing. Din punct de vedere alcreşterii activelor, compania IMC
leasing a reuşit, în mai puţin de trei ani de la formare, să devină un finanţator important pe piaţa
de leasing având active comparabile cu liderul MAIB Leasing (figura 3).
Pe parcursul ultimilor 4 ani, întreprinderile din domeniul leasingului au raportat creşteri
importante ale activelor financiare, mărindu-şi, în acest mod, baza de încasare a dobânzilor.
Astfel, MAIB leasing a reuşit, în 3 ani să-şi tripleze valoarea activelor financiare, în timp ce IMC
leasing şi-a majorat activele financiare de la zero la 85 mln lei la începutul anului 2006. MAIB
leasing şi IMC leasing au raportat creşteri de peste 100% ale activelor financiare în anul 2005

40
(figura 7). Rezultatele preliminare pentru anul 2006 arată că creşterea pieţei de leasing continuă
să fie semnificativă.

Figura 10
Evoluţia activelor financiare a companiilor Euroleasing, MAIB leasing şi IMC leasing,
(mln lei)

Sursa: calculat în baza rapoartelor financiare ale întreprinderilor selectate

În cazul MAIB leasing şi IMC leasing, creşterea activelor financiare poate fi explicată şi
prin suportul pe care îl obţin companiile de leasing de la unele instituţii financiare importante din
Moldova. Compania Euroleasing a raportat ritmuri de creştere a activelor financiare mai mici,
reducându-şi cota de piaţă în favoarea MAIB leasing şi IMC leasing.
Specificul procesului investiţional, cât şi avantajul leasingului financiar impun elaborarea
unui sistem de indicatori financiari corespunzători pentru reflectarea situaţiei financiare a
întreprinderilor implicate în activitatea de leasing, precum şi pentru realizarea previziunilor
activităţii de leasing. Calitatea sistemului de indicatori şi capacitatea acestuia de a oferi
informaţii utile în analiza financiară reprezintă o condiţie actuală, esenţială în obţinerea unui
diagnostic complet şi eficient asupra activităţii întreprinderii.
Analiza ratelor financiare reprezintă cea mai eficientă şi cea mai des utilizată tehnică a
analizei financiare. Importanţa metodei ratelor constă în faptul că oferă posibilitatea realizării
unor comparaţii atât în timp, cât şi în spaţiu, cu ratele medii pe ramură, făcând astfel posibilă
aprecierea evoluţiei performanţelor în timp, dar şi cu nivelul performanţelor obţinute de
concurenţi.

41
 Ţinând cont de specificul informaţiei financiare prezentate de companiile de leasing,
analiza financiară trebuie completată cu indicatori specifici. În această ordine de idei, noi
considerăm importantă folosirea următorului sistem de indicatori (rate) pentru analiză financiară
a companiilor de leasing: indicatori de eficienţă; indicatori de lichiditate; indicatori de
îndatorare; indicatori de rentabilitate.
Ţinând cont de faptul că piaţa leasingului este o piaţă cu o creştere rapidă, companiile de
leasing au scopuri diferite, indicatorii de eficienţă trebuie interpretaţi ţinând cont de aceste
particularităţi. Astfel, IMC este o întreprindere relativ recent formată, care are scop principal
creşterea economică, astfel, ea are active mari preconizate pentru un volum de activitate mai
mare. Acest lucru este reflectat şi de valoarea redusă a indicatorului de rotaţie a activelor,
rentabilitatea medie a activelor financiară mică (comparativ cu celelalte 2 întreprinderi) şi
capacitatea mică de acoperire a cheltuielilor fixe.
MAIB Leasing, la rândul ei, fiind proprietatea băncii comerciale Moldova- Agroindbank
(MAIB), are scopul de a asigura o utilizare mai mare a resurselor MAIB. Acest lucru îl reflectă
faptul că marja de leasing este, practic zero, creşterea activelor a fost mai importantă decît
creşterea veniturilor în 2005, iar costul activelor financiare este cel mai mare din întreprinderile
selectate. Astfel, putem concluziona că o parte din profiturile MAIB Leasing sunt preluate de
MAIB prin politica dobânzilor pe care MAIB le cere pentru resursele folosite de MAIB Leasing.
Companiile de leasing din Moldova au un grad de îndatorate înalt, datoriile ocupând peste
80% din totalul surselor de finanţare. Acest lucru este parţial explicabil prin prisma activităţii de
leasing. Pe de altă parte, este alarmantă capacitatea redusă de plată a dobânzilor, care, în marea
majoritate a cazurilor, este nesemnficativ diferită de unitate În asemenea condiţii: îndatorarea
înaltă, profitabilitatea şi capacitatea de plată a dobânzilor redusă denotă că riscurile financiare
sunt foarte înalte.

2.3. Particularităţile dezvoltării finanţării moderne în Republica Moldova

În acest sens, printre cele mai importante aspecte specifice necesare dezvoltării leasingului,
menţionăm următoarele:
 folosirea eficientă a resurselor,
 reducerea efortului financiar datorită facilităţilor privind importurile,
 planificarea fiscală, flexibilitatea privind plăţile şi sistemul de garantare,
 rapiditatea şi accesibilitatea,
 posibilitatea finanţării pe termen mediu şi lung,
 grafice de plăţi periodice egale.

42
 Integrarea fiscalităţii în procesul de decizie a agenţilor economici prezintă o deosebită
importanţă prin faptul că, sub influenta acesteia, se produce o modificare a comportamentului
întreprinderii şi o schimbare a stării iniţiale, stare considerată normală înainte de intervenţia
presiunii fiscale.
Teoria economică explică corelaţia dintre metoda de finanţare a investiţiilor de capital şi
condiţiile fiscale viitoare obţinute, în cazul acestei finanţări, în primul rând, prin formarea
cheltuielilor pentru procurarea activelor din utilizarea cărora se aşteaptă obţinerea profitului.
Cheltuielile investiţionale se includ în costul producţiei / serviciilor, astfel micşorând baza
impozabilă pentru plata impozitului pe venit (facilitate fiscală). Pentru a determina facilităţile
fiscale în volumul total al fluxului bănesc, în cadrul managementul financiar, se utilizează
noţiunea de scut fiscal sau suma economisirii fiscale.
Analiza legislaţiei Republicii Moldova cu privire la leasing relevă existenţa atît a unor
oportunităţi cît şi a unor impedimente care contribuie sau împiedică dezvoltarea leasingului ca
formă de activitate investiţională.
Astfel, pe parcursul ultimilor 3 ani, consumul total a crescut cu peste 25% anual cifrându-
se la circa 3,5 miliarde USD în 2005, iar volumul remitenţelor de peste hotare au depăşit 1
miliard USD anual. Se creează o situaţie favorabilă pentru antreprenoriatul local, care ar fi putea
profita de creşterea consumului pentru a dezvolta diferite afaceri, să răspundă cerinţelor
consumatorilor.
Experienţa anilor 1999-2001 a arătat că legislaţia Republicii Moldova nu oferea prioritate
leasingului, ca formă eficientă a investiţiilor. Spre deosebire de multe ţări ale Europei Centrale şi
de Est, nici o companie de leasing străină nu şi-a manifestat prezenţa sau interesul pe piaţa de
leasing a Moldovei. Dezvoltarea rapidă a sectorului a început în anul 2003, când economia ţării a
dat semne de revenire după o criză de peste 10 ani. În ultimii 3 ani, companiile de leasing au
raportat creşteri spectaculoase, valoarea portofoliului de leasing dublându-se de la un an la altul.
La sfârşitul anului 2005, valoarea totală a contractelor de leasing depăşea 330 mln lei (circa 20
mln euro). Datele preliminare ale companiilor de leasing pentru anul 2006 reflectă o creştere la
fel de semnificativă ca şi în anul precedent.
Din cele peste 100 companii de leasing înregistrate în Moldova, desfăşoară o activitate
ritmică doar circa 20. Cele mai mari 4 companii deţin peste 90% din piaţă şi au sprijinul unor
instituţii bancare mari, lucru necesar pentru a face faţă creşterii rapide a cererii de leasing. Din
valoarea totală a contractelor, cea mai mare companie de leasing deţine în jur de 50%.
Momentan, valoarea totală a contractelor de leasing nu depăşeşte 1% din PIB, potenţialul de
creştere fiind enorm. Dinamica şi previziunea portofoliului de leasing în Republica Moldova este
reflectat în figura 3-18.

43
 Figura 8
Dinamica şi previziunea evoluţiei portofoliului de leasing în R. Moldova, (mln. lei)

Sursa: Revista „Monitorul investiţional moldovean”, Nr.2, 16-30 septembrie 2006.

Mediul investiţional, în momentul de faţă, este favorabil dezvoltării leasingului ca formă de
finanţare a investiţiilor din următoarele motive:
- Creşterea bunăstării populaţiei şi, în consecinţă, creşterea consumului.
Leasingul se poate dezvolta ca o formă de finanţare a consumului, ceea ce se petrece
momentan în cazul achiziţiei de autoturisme. De asemenea, leasingul poate deveni o alternativă a
creditului ipotecar;
- Creşterea cererii de investiţii, deoarece creşterea economică a dus la creşterea veniturilor
antreprenorilor şi la creşterea necesarului de finanţare pentru a extinde afacerile existente. În
acest caz, leasingul de utilaje şi încăperi poate juca un rol important în finanţarea necesarului
investiţional;
- Rigiditatea sistemului bancar. Cele mai performante active bancare - creditele sunt
constituite, în proporţie de 80%, din creditele pentru economia naţională. O asemenea structură
arată că portofoliul de credite al sistemului bancar nu este suficient de diversificat. În plus,
aşteptările sunt asociate cu extinderea activităţii de creditare bancară în sfera de consum final al
persoanelor fizice şi sectorul ipotecar;
- Activitatea redusă a pieţei de capital.
Din punct de vedere juridic relaţiile de leasing sunt reglementate de câteva acte normative,
dar diferitele regimuri juridice, determinate de aceste acte normative, conduc la o interpretare
neunitară a operaţiunilor de leasing. Astfel, legislaţia nu determină clar deosebirea între noţiunile
de leasing financiar şi cel operaţional, ceea ce conduce la diverse interpretări ale acestora. Este
necesar a concretiza şi denumirea însăşi a legii, deoarece ea trebuie să reflecte raporturile de

44
natură financiară între părţi şi, în consecinţă, natura raporturilor lor juridice, de aceea ar fi fost
corect ca în titlul legii să se specifice «cu privire la leasingul financiar».
Ar fi oportun a se prezenta noţiunea de leasing ca formă de activitate investiţională privind
achiziţionarea bunurilor şi transmiterea lor în temeiul contractului de leasing financiar
persoanelor fizice şi juridice contra plată, pe un termen limitat şi în anumite condiţii stipulate în
contract, cu drept de răscumpărare a bunului de către utilizator.
Principalele divergenţe între locator şi utilizator apar în cazul neefectuării plăţilor
contractuale. În asemenea situaţii locatorului trebuie să i se asigure prin lege dreptul de a prelua
(ridica) bunul de la partea care se face vinovată.
Legislaţia din Moldova prevede două modalităţi de asemenea preluare:
• Restituirea voluntară de către utilizator a obiectului leasingului în temeiul prevederilor
contractuale
• Executarea silită conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
Practica judiciară privind executarea silită a obligaţiilor debitorilor dovedeşte că se
apelează la sechestrarea şi vânzarea bunurilor debitorului. În asemenea situaţii este important
pentru locator să preia (ridice) obiectul leasingului şi, de asemenea, să solicite despăgubiri pentru
prejudiciul creat, reprezentând profitul nerealizat şi prejudiciul moral exprimat în bani. Deoarece
reglementarea actuală este deficitară, o asemenea preluare poate dura destul de mult, ceea ce
conduce la folosirea abuzivă a obiectului leasingului şi pierderi financiare importante din partea
locatorului.
Este necesară clarificarea în legislaţie şi a situaţiei în care bunurile utilizatorului sunt
sechestrate la cererea organelor de stat ca urmare a executării silite a creanţelor bugetare sau la
cererea altor creditori în contul datoriilor utilizatorului. Adeseori, organele fiscale alături de
bunurile proprii ale utilizatorului sechestrează şi bunurile deţinute în leasing.
Legea cu privire la leasing prevede în art.5 posibilitatea pentru nerezidenţi de a fi subiecţi
ai operaţiunilor de leasing, dar această dispoziţie este una de trimitere, deoarece în conformitate
cu Legea privind înregistrarea de stat a întreprinderilor, companiile străine pentru a putea activa
pe piaţa leasingului din Republica Moldova trebuie să se înregistreze ca subiecţi de
antreprenoriat sub formă de întreprinderi mixte cu capital străin. Pe de altă parte, potrivit Legii
privind licenţierea unor activităţi pentru desfăşurarea operaţiunilor de leasing nu este necesară
obţinerea licenţei.
Regulamentul în vigoare privind reglementarea valutară pe teritoriul Moldovei delimitează
cazurile de transfer peste hotare al mijloacelor valutare de către locatorii nerezidenţi,
determinând dreptul nerezidentului de a transfera mijloacele valutare peste hotare în următoarele
cazuri:

45
 • Nerezidentul este o instituţie bancară
• Mijloacele respective au fost înregistrate în cont la prezentarea declaraţiei vamale privind
introducerea în Moldova a valutei sau au fost transferate în contul acestuia de către alt
nerezident.
Aceste dispoziţii limitează posibilităţile companiilor străine de leasing în efectuarea
operaţiilor de leasing. În acest context este necesară delimitarea în lege a raporturilor de leasing,
în cazul în care nerezidenţii sunt companii de leasing sau furnizori de bunuri ce formează
obiectul leasingului.
În perspectiva aderării Republicii Moldova la Convenţia de la Ottawa cu privire la
leasingul financiar internaţional şi creării premiselor pentru dezvoltarea leasingului internaţional
sunt aplicabile trei variante:
• Lex voluntatis se aplică dacă părţile au convenit la încheierea tranzacţiei sau ulterior
încheierii acesteia. În acest sens nu există nici o restricţie. Legea convenită de părţi poate fi legea
ţării locatorului, legea ţării utilizatorului sau legea oricărui alt stat,
• Convenţia de la Ottawa cu privire la leasingul financiar internaţional se aplică în cazul în
care locatorul şi utilizatorul nu au stabilit legea aplicabilă iar una din părţi se află într-un stat
membru al convenţiei sau contractul de leasing ori livrarea obiectului leasingului sunt
reglementate de dreptul unui sat membru al convenţiei,
• Dreptul statului locatorului se aplică în cazurile în care tranzacţia nu face obiectul
reglementării Convenţiei de la Ottawa şi părţile nu au convenit asupra legii aplicabile.
Una din sarcinile actuale o constituie armonizarea Legii cu privire la leasing cu dispoziţiile
Codului civil, Codului fiscal şi Codului vamal ale Republicii Moldova. Toate modificările şi
completările legislative privind activitatea de leasing trebuie efectuate în strictă concordanţă cu
prevederile Convenţiei de la Ottawa cu privire la leasingul financiar internaţional.
Din punct de vedere a extinderii regionale, companiile de leasing nu se grăbesc să deschidă
reprezentanţe în afara Chişinăului, fapt ce ar putea fi explicat prin suficienţa cererii şi/sau prin
structurarea redusă a pieţei de profil. Însă, o dată cu creşterea cererii şi intensificarea
concurenţei, „harta serviciilor de leasing” ar putea să se modifice în sensul lărgirii ariei de
acoperire. Primii paşi în acest context i-a făcut Top Leasing, care recent a inaugurat la Bălţi o
reprezentanţă, astfel consolidându-şi, în partea de nord a republicii, capacitatea de atragere a
potenţialilor clienţi şi de menţinere a relaţiilor cu clienţii existenţi.

46
 Capitolul III. Probleme şi perspective de dezvoltare a finanţării moderne
în Republica Moldova.
În Republica Moldova piaţa serviciilor de leasing se află la început de cale. Deşi Legea
privind leasing-ul a fost adoptată înca în 1996, despre o piaţă bine dezvoltată a serviciilor de
leasing înca nu se poate vorbi despre o activitate bine pusă pe roate. Experţii în domeniu susţin
că în următorii ani serviciile de leasing vor fi prestate pe larg în intreg teritoriul ţării.
În prezent, acestea sunt acordate, în special, reprezentanţilor businessului mic si mijlociu.
La extinderea serviciilor de leasing sunt interesaţi, în primul rând, distribuitorii de tehnică
agricolă (in special tractoare, combine etc.) aduse in cadrul diferitor programe de stat şi
internaţionale. Aceştia, înţelegând că mulţi antreprenori nu au posibilitate să achite integral
preţul tehnicii, le oferă şansa de a plăti în rate.
Problemele tipice cu care se confruntă societăţile de leasing din Moldova sunt insuficienţa
resurselor financiare pentru satisfacerea cererii existente pe piaţă şi saturaţia pieţei leasingului
auto. Din punct de vedere legislativ, se resimte necesitatea adoptării unei reglementări mai
eficiente referitoare la aplicarea procedurilor juridice, în cazul în care locatarul nu respectă
prevederile contractului de leasing financiar, ceea ce, deocamdată, se realizează lent.
În prezent, supremaţia cantitativă a tranzacţiilor în leasing, este ocupată de automobile.
Achiziţionarea maşinilor în leasing, datorită mai multor avantaje, a devenit o operaţiune
comercială preferată de majoritatea persoanelor juridice sau fizice. În opinia analiştilor, creşterea
vânzărilor de maşini noi în Moldova se datorează ultimelor modificări operate în legea cu privire
la leasing, care facilitează accesul persoanelor fizice la operaţiunile de leasing. Un alt motiv este
că automobilele constituie marfa cea mai lichidă de pe piaţa Republicii Moldova, se poate stabili
preţul oricărui automobil, indiferent de vârstă şi marcă. De asemenea ponderea înaltă a
autoturismelor pe piaţa de leasing, în momentul actual, se explică prin faptul că societatea din
Moldova este o societate de consum, din care cauză leasingul este adesea folosit ca un
instrument de procurare a bunurilor şi nu ca instrument de finanţare.
La extinderea pieţei serviciilor de leasing contribuie şi companiile aeriene, interesate în
modernizarea şi renovarea parcului de avioane. Dupa catastrofa din septembrie 2001 din SUA,
operaţiunile de leasing la procurarea tehnicii aeriene erau efectuate la preturi foarte reduse. În
acest sens, companiile aeriene atât din Moldova, cât şi din ţările CSI au avut posibilitatea să
achiziţioneze tehnică noua. La moment acestea pot să beneficieze de cele mai mici tarife în
sistemul de leasing. Astfel, companiile aeriene din ţările în curs de dezvoltare se pot bucura de
câştiguri evidente.

47
 Performanţele companiilor de leasing depind, în mod decisiv, de capacitatea lor de a-şi
creşte activele, deoarece activele vor asigura pe viitor rentabilitatea necesară. Întrucât
operaţiunile de leasing au cunoscut o dezvoltare rapidă, în ultimii ani, întreprinderile din sector
au raportat creşteri importante ale volumelor de activitate. Creşterile au fost cauzate, în special,
de creşterea activelor financiare aferente operaţiunilor de leasing.
Numărul redus de produse pentru multe companii de leasing, unele limitându-se doar la
automobile, se datorează specificului cererii pe piaţa naţională. Chiar dacă nu este făcută publică
informaţia despre structura portofoliului de credite, numai după amploarea publicităţii în
domeniul leasing-ului automobilelor, devine clar care produs se află în topul cererii şi a ofertei.
O altă explicaţie în acest context ar fi faptul că, leasing-ul celorlalte produse, în special al
imobilului, necesită resurse financiare mai mari, de care majoritatea companiilor pur şi simplu nu
dispun.
Viitorul portofoliului creditar pare a se modifica şi asta în detrimentul automobilelor. Dacă
în prezent automobilele şi camioanele ocupă mai mult de jumătate din produsele acordate în
leasing, se estimează o ”migrare” a cererii către echipamentul industrial, imobil şi tehnică
agricolă. Leasingul imobilului va deveni popular numai în cazul unor produse mai competitive
decât a băncilor. Acest proces poate fi cauzat de potenţialul pe care îl arată piaţa şi de afluxul
resurselor financiare din partea grupărilor financiare căror le aparţin companiile de leasing. În
condiţiile în care economia Republicii Moldova are nevoie de resurse pentru reînnoirea activelor
fixe, leasing-ul ar fi o ieşire din situaţie, însă resursele financiare limitate a companiilor de
leasing autohtone frânează dezvoltarea acestui segment.
O posibilitate de dezvoltare pentru piaţa serviciilor de leasing este expansiunea leasingului
operaţional. Pentru întreprinderile ce necesită retehnologizare şi au acces limitat la resursele
financiare scumpe, leasing-ul operaţional al echipamentului industrial este soluţia optimă în
scopul dezvoltării şi extinderii afacerii. Mai mult ca atât, deoarece leasing-ul operaţional
reprezintă arendă pe termen lung fără drept de răscumpărare, acesta ar fi foarte atrăgător pentru
companiile de construcţie sau pentru alte companii cu activităţi sezoniere.
Considerând ritmul actual de creştere a pieţei serviciilor de leasing - circa 80% anual, se
estimează că acesta ar putea să se menţină încă cel puţin doi-trei ani. În condiţiile lipsei
mijloacelor financiare, este spaţiu de manevră suficient pentru jucătorii deja prezenţi şi, mai mult
ca atât, sunt premise pentru penetrarea pe piaţă a noilor jucători. Atractivitatea pieţei leasingului
pentru noii jucători este determinată de potenţialul de creştere, costurile minime de intrare şi
regimul fiscal favorabil. În acest context, potenţialul de creştere a pieţei leasingului este încă
„asigurat” din cauza gradului redus de penetrare a leasing-ului în economie.

48
 Dezvoltarea leasingului este urmată de creşterea numărului companiilor de leasing,
diversificarea serviciilor, prestarea serviciilor de leasing de companiile bancare. Leasingul în
fiecare ţară se dezvoltă în baza reglementărilor legislative a statului, regimului naţional fiscal şi
de evidenţă contabilă, fapt ce impiedică integrarea leasingului internaţional.
Creşterea economică durabilă a Republicii Moldova este imposibilă fără un flux puternic
investiţional. Realităţile de ultim moment au determinat o creştere economică rapidă generată în
primul rând, de creşterea consumului, care, la rândul său, a fost provocat de o creştere masivă a
fluxurilor financiare de la cetăţenii Republicii Moldova ce lucrează în afara ţării.
Figura 7
Gradul de penetrare a leasing-ului în economia RM în perioada 2003-2007

Sursa: elaborat de autor în baza datelor companiilor de leasing

Creşterea economică din ultimii ani a înviorat situaţia investiţională. Volumul investiţiilor
în capital fix, în preţuri comparabile, s-a majorat pe parcursul a cinci ani de aproximativ 1,6 ori,
ceea ce a depăşit creşterea PIB, care s-a majorat de 1,4 ori. Această tendinţă a contribuit la faptul
că ponderea investiţiilor în capital fix în structura PIB s-a majorat de la 11,0%, în anul 2000,
până la 19,6%, în anul 2005, factor ce denotă înviorarea proceselor investiţionale. Tendinţe
pozitive se înregistrează şi vis-à-vis de formarea brută de capital fix, care este un indicator
important al nivelului investiţilor în economia ţării, deoarece reprezintă fundamentul pentru
crearea veniturilor.

49
 În opinia noastră, analiza financiară a companiilor de leasing trebuie să reflecte
următoarele aspecte:
1. eficienţa,
2. lichiditatea,
3. solvabilitatea,
4. profitabilitatea,
5. potenţialul de creştere economică.

50