Sunteți pe pagina 1din 246

Cuprins

PARTEA I..................................................................................................................4

ARGUMENT............................................................................................................4

INTRODUCERE......................................................................................................6

CAPITOLUL I.ALIMENTELE ȘI COMPOZIŢIA LOR.........................................8

1.1. Substanţele anorganice din alimente și rolul lor pentru organismul uman...............9

1.1.1. Apa.........................................................................................................................................9

1.1.2. Elemente minerale.................................................................................................................9

1.2. Substanţele organice din alimente și rolul lor.............................................................12

1.2.1. Proteinele.............................................................................................................................12

1.2.2. Glucidele..............................................................................................................................14

1.2.3. Lipidele................................................................................................................................15

1.3. Vitaminele – Biocatalizatorii proceselor biologice din organismul uman.................18

1.4. Aditivii alimentari...........................................................................................................21

1.5. Sarea iodată și neiodată.................................................................................................23

CAPITOLUL II.SISTEMUL DIGESTIV ȘI STAREA DE SĂNĂTATE...............27

2.1. Dezechilibre alimentare..................................................................................................27

2.1.1. Necesităţile organismului....................................................................................................27

2.1.2. Raţia alimentară a elevului din gimnaziu..........................................................................33

2.1.3. Beneficiile alimentaţiei corecte...........................................................................................36

2.1.4. Carenţe și excese alimentare..............................................................................................36

2.1.5. Subnutriţia și malnutriţia..................................................................................................38

2.1.6. Psihologia alimentaţiei........................................................................................................39

2.2. Igiena sistemului digestiv...............................................................................................41

2.2.1. Norme de igienă a alimentaţiei...........................................................................................42

2.2.2. Toxiinfecţii alimentare........................................................................................................43

2.2.3. Paraziţi și parazitoze intestinale........................................................................................44

2.2.4. Alergiile alimentare.............................................................................................................46


2.2.5. Profilaxia și combaterea îmbolnăvirilor digestive............................................................48

CAPITOLUL III.REZULTATELE CERCETĂRII PERSONALE.........................50

3.1. Obiectivele studiului.......................................................................................................50

3.2. Resurse materiale și procedurale utilizate...................................................................50

3.3. Rezultatele obţinute și interpretarea lor......................................................................51

3.4. Concluziile cercetării......................................................................................................55

PARTEA A II-A.......................................................................................................57

CAPITOLUL I.DIDACTICA CURSULUI OPŢIONAL „EDUCAŢIE PENTRU


SĂNĂTATE” ÎN ŞCOALĂ..............................................................................57

1.1. Importanţa „Educaţiei pentru sănătate” în şcoală......................................................57

1.2. Scopul şi obiectivele Programului Naţional „Educaţie pentru sănătate” în

şcoala românească.................................................................................................................58

1.3. Organizarea modulară a „Educaţiei pentru sănătate”...............................................60

1.4. Sănătatea alimentaţiei în cadrul „Educaţiei pentru sănătate”...................................63

1.5. Procesul de învăţământ..................................................................................................64

1.5.1. Caracteristicile procesului de învăţământ.........................................................................64

1.5.2. Dimensiunile generale ale procesului de învăţământ........................................................66

1.5.3. Analiza procesului de învăţământ la nivelul interacţiunii: evaluare iniţială – predare –


învăţare – evaluare.................................................................................................................66

1.5.4. Învăţarea eficientă...............................................................................................................67

1.6. Obiectivele educaţionale................................................................................................68

1.7. Resurse procedurale de predare – învăţare.................................................................70

1.7.1. Clasificarea metodelor didactice........................................................................................70

1.7.2. Funcţiile metodelor didactice.............................................................................................70

1.7.3. Metode didactice utilizate în activităţile de „Educaţie pentru sănătate”........................72

1.8. Mijloace de învăţământ..................................................................................................81

1.8.1. Funcţiile mijloacelor de învăţământ..................................................................................82

1.8.2. Clasificarea mijloacelor de învăţământ.............................................................................82


1.9. Evaluarea.........................................................................................................................84

1.9.1. Metode moderne de evaluare.............................................................................................85

1.9.2. Metode tradiţionale de evaluare........................................................................................90

1.9.3. Tipuri de itemi.....................................................................................................................92

1.9.4. Matricea de evaluare...........................................................................................................97

CAPITOLUL II.PROIECTAREA LECŢIILOR DE „EDUCAŢIE PENTRU


SĂNĂTATE” DIN CADRUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE „SĂNĂTATEA
ALIMENTAŢIEI”...........................................................................................115

2.1. Proiectarea didactică....................................................................................................115

2.2. Planificarea calendaristică...........................................................................................115

2.3. Proiectarea unităţii de învăţare „Sănătatea alimentaţiei”.......................................116

2.4. Proiectarea lecţiei..........................................................................................................117

CAPITOLUL III. IMPORTANŢA EDUCAŢIEI PENTRU SĂNĂTATE ÎN


DOBÂNDIREA UNUI COMPORTAMENT ALIMENTAR SĂNĂTOS LA
ELEVII DIN CICLUL GIMNAZIAL.............................................................120

3.1. Activităţi de educaţie pentru dobândirea unui comportament alimentar sănătos


prin lecţiile de biologie, de educaţie pentru sănătate și prin activităţi extrașcolare
.........................................................................................................................................120

3.2. Ipoteza cercetării..........................................................................................................128

3.3. Obiectivele urmărite.....................................................................................................129

3.4. Stabilirea grupului ţintă..............................................................................................129

3.5. Tehnici de cercetare......................................................................................................130

3.6. Desfășurarea propriu-zisă a cercetării.......................................................................131

3.7. Analizarea și interpretarea datelor.............................................................................132

3.8. Concluzii........................................................................................................................151

BIBLIOGRAFIE..................................................................................................................................155

ANEXE..............................................................................................................................................157
PARTEA I
ARGUMENT

Sănătatea reprezintă darul cel mai frumos și în același timp cel mai util pe care ni l-au
oferit părinţii noștri. Acest „cadou” trebuie menţinut permanent prin adoptarea unui stil de
viaţă sănătos. Această comoară de mare preţ, din păcate, este prost păzită, din care cauză se
pierde foarte uşor. Cu toţii considerăm că până la o anumită vârstă de 20 – 30 de ani, sănătatea
– această stare de bine fizic şi psihic este firească şi din cauza multiplelor probleme cotidiene
nu-i acordăm importanţa cuvenită.
În prezent se încearcă să se pună accentul pe trepiedul - a fi sănătos, a trăi mult şi a
trăi bine. La temelia menţinerii sănătăţii trebuie să stea medicina profilactică – măsurile cu
caracter preventiv. Astfel, din acest motiv un rol deosebit de important revine programelor
naţionale de educaţie pentru sănătate a cetăţenilor deoarece cu toţii ştim că este mult mai uşor
să previi decât să tratezi orice boală.
Dezvoltarea personalităţii copiilor, adolescenţilor, vizează atât o dezvoltare fizică
sănătoasă dar şi una psihică, intelectuală. Acest lucru se poate realiza printr-o alimentaaţie
echilibrată, prin adoptarea unui stil de viaţă sănătos şi evitând acţiunea factorilor de risc din
mediu (excese alimentare, medicamente luate „după ureche”, alcool, tutun, droguri etc.).
Printr-o alimentaţie echilibrată organismul îşi asigură substanţele nutritive necesare creşterii,
întreţinerii ţesuturilor, reglării metabolismelor, dezvoltării, furnizării de energie necesară
desfăşurării tuturor activităţilor fizice psihice.
Orice părinte doreşte să-şi hrănească bine copilul însă nu toţi părinţii au cunoştinţele
necesare care stau la baza unei alimentaţii sănătoase şi nici deprinderile practice pe care
propriii copii să le ia drept model. Se recomandă părinţilor să pună mai mult accent pe
calitatea şi compoziţia alimentelor oferite propriilor copii şi nicidecum pe cantitatea şi
abundenţa alimentelor de pe piaţă.
În orice familie, la baza alegerii alimentelor nu trebuie să stea preţul mai mic,
ambalajul atrăgător, reclama bine realizată şi mediatizată intens.
Multiplele probleme cotidiene îi fac uneori pe unii părinţi să nu dea prea mare
importanţă alimentării copilului şcolar. Astfel apar o serie de tulburări de comportament
alimentar, dezechilibre alimentare grave, tulburări digestive ale copiilor, boli şi până la
supraponderalitate şi apoi obezitate nu mai este decât un pas destul de mic şi inevitabil
(„Terapeutica naturistă”de Arcadie Percek, Editura Ceres – Bucureşti, 1987).
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni nu se va abate
de la ea.”
Salvând copilul, salvezi familia („Tablete de stil de viaţă”de Hans Diehl şi Aileen
Ludington, Editura Viaţă şi Sănătate – Bucureşti 1997; titlul lucrării în original: „Dynamic
Living”).
INTRODUCERE

Educaţia pentru sănătate începe în familie, odată cu formarea primelor deprinderi sau
minireguli de igienă individuală, se continuă în școală sub îndrumarea educatorilor,
învăţătorilor, profesorilor iar apoi întreaga viaţă prin autoeducaţie.
Factorul de bază al menţinerii sănătăţii elevilor îl reprezintă obiceiurile alimentare
sănătoase dobândite de aceștia – competenţe pe care și le-au format în urma asimilării
cunoștinţelor despre alimente și alimentaţie. În rândurile populaţiei umane și nu numai, fără
consum de alimente viaţa nu este posibilă, dar ne întrebăm de multe ori care sunt motivele
pentru care mâncăm: să ne satisfacem senzaţia de foame, pentru a ne simţi bine, pentru a avea
energie suficientă necesară desfășurării diferitelor activităţi intelectuale sau fizice, pentru că
suntem uneori stresaţi încercând astfel să înlăturăm stresul.
În ultimii ani, la nivel mondial, statisticile au arătat că numărul de afecţiuni ale
elevilor legate de alimentaţia dezechilibrată a crescut îngrijorător.
Susţinând faptul că la temelia sănătăţii stă alimentaţia corectă, fiecare elev este obligat
să își însușească principalele reguli ale alimentaţiei și chiar ei înșiși să poată lua decizii în
ceea ce privește comportamentul alimentar pe care doresc să îl adopte.
Cursul opţional de „Educaţie pentru sănătate” la nivelul școlii vine în sprijinul elevilor
promovând cunoștinţe corecte privind diferite aspecte ale sănătăţii lor și ale formării
deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil și sănătos.
Proces amplu și continuu – dezvoltarea unui comportament alimentar sănătos al
elevilor în cadrul activităţilor de educaţie pentru sănătate trebuie început de părinţi, în familie,
cu minimum de cunoștinţe, continuat în ciclul primar, gimnazial, liceal prin demersurile
didactice realizate de cadre competente.
Informându-mă despre stilul de viaţă al elevilor Școlilor Gimnaziale Băișești și
Brăiești, despre alimentele consumate de aceștia repartizate pe meniuri de bază dar și pe
gustări suplimentare, încerc să realizez anumite schimbări privind cantitatea dar mai ales
calitatea alimentelor consumate de aceștia în funcţie de vârstă, sex, aducându-le argumente
corecte, știinţifice.
Scopul acestei lucrări știinţifice este de a-i convinge pe elevi să își schimbe atitudinea,
propriile obiceiuri alimentare incorecte printr-o alimentaţie sănătoasă, igienică, fără excese
alimentare, fără cure de slăbire, stând departe de produsele fast-food.
Cercetarea întreprinsă a început prin măsurători a înălţimii și greutăţii elevilor
evaluându-le astfel starea de nutriţie și promovând regulile unei alimentaţii sănătoase pentru
ca aceștia să fie corect informaţi cu privire la modalităţile de a-și schimba propriile atitudini,
comportamente faţă de alimentaţie.
Lucrarea de faţă constituie un pas înainte ca și contribuţie la îmbogăţirea experienţei
mele didactice din ciclul gimnazial, permanent rămânând deschisă și supusă schimburilor de
opinii, de interpretări și concluzii din partea specialiștilor din domeniul nutriţionist.
Rezultatele cercetării mele știinţifice și concluziile la care am ajuns vor putea fi
observate de-a lungul timpului – avantajele care reies privind sănătatea elevilor noștri vor fi
numeroase.
În vederea elaborării acestei lucrări metodico – știinţifice m-am bucurat de preţiosul
ajutor știinţific al doamnei conf. univ. dr. Maria Prisecaru, care mi-a fost un îndrumător de
excepţie coordonându-mi activitatea cu multă pricepere, răbdare și profesionalism.
Pentru sprijinul acordat îi port recunoștinţă adresându-i respectuoase mulţumiri.
CAPITOLUL I
ALIMENTELE ȘI COMPOZIŢIA LOR

În perioada actuală, oamenii ar putea face pentru sănătatea lor mult mai mult
decât un medic dacă ar fi mai atenţi la ce consumă, cât consumă şi mai ales când
consumă. Propriile de decizii pe care le luăm zi de zi, oră de oră ne determină în cea mai
mare măsură sănătatea noastră ori afecţiunile de care suferim sau cele care „bat la uşă”.
Există voci care spun „sănătatea nu este totul”, dar totuşi până la urmă s-a
dovedit că „fără sănătate totul este nimic”. („Tablete de stil de viaţă”)
Omul de astăzi acordă o importanţă mai mică mâncării – compoziţiei alimentelor
(cu unele excepţii) comparativ cu oamenii trecutului pentru simplul fapt că procurarea
alimentelor se face prin comenzi de la firme specializate.
Privind compoziţia alimentelor, totdeauna au fost diferenţe calitative dar privind
cantitatea consumată trebuie respectată proporţia între grupele alimentare corespunzător
piramidei alimentelor, vârstei, sexului, efortului depus.
Compoziţia alimentelor constituie combinaţii foarte diferite cantitativ şi calitativ
ale substanţelor anorganice şi organice din cadrul lor. Fiecare componentă anorganică
sau organică are roluri esenţiale, precise în creşterea şi dezvoltarea organismului uman,
ex.: rol plastic, energetic, catalizator etc.
Alimentele conţin substanţe anorganice (apă şi săruri minerale), substanţe
organice (glucide, lipide, proteine) şi vitamine. Proporţia între aceste substanţe variază
de la o grupă de alimente la alta dar şi în funcţie de originea vegetală sau animală a
alimentului.
Anumite componente ale alimentelor precum apa, sărurile minerale şi vitaminele
sunt folosite de organism exact în starea în care au pătruns deoarece au molecule mici.
Proteinele, glucidele şi lipidele ca şi substanţe organice trebuie supuse digestiei
deoarece au molecule mari, în final ele fiind transformate de-a lungul tubului digestiv în
nutrimente din care organismul îşi va extrage substanţele proprii.
Felul alimentelor, compoziţia acestora, excesul sau lipsa unor factori nutritivi din
ele au influenţat foarte mult imunitatea organismului, rezistenţa fizică, aspectul fizic şi
starea psihică a omului marcând genetic anumite populaţii ale globului de-a lungul
timpului. („Alimentaţia sănătoasă” de Niculescu)
1.1. Substanţele anorganice din alimente și rolul lor pentru organismul uman
1.1.1. Apa
Apa nu are valoare energetică deoarece nu este o substanţă nutritivă; totuşi este
un factor foarte important al unei alimentaţii sănătoase, un component esenţial al vieţii.
Nu există o senzaţie mai chinuitoare decât setea. La sete, omul nu poate rezista decât 3-
4 zile, dar la foame chiar o lună. (Niculescu – „Alimentaţie sănătoasă”)
Organismul uman are nevoie de aproximativ 3 l de apă pe zi; această cantitate şi-
o procură din apa potabilă pe care o consumă într-o zi, din ceaiuri, băuturi răcoritoare
cât şi din alimentele consumate.
În cadrul organismului uman, apa îndeplineşte mai multe roluri:
 rol structural – îndeplinit de cantitatea mare de apă din organism (în
organismul unui adult de 70 kg există 50 l de apă, bătrânii au 65 % apă în
corp iar nou-născutul 85 %);
 rol de eliminare a toxinelor din organism – fie sub formă de urină, fie sub
formă de transpiraţie;
 rol în circulaţia substanţelor hrănitoare din organism, facilitând
schimburile nutritive la nivelul capilarelor;
 rol de uniformizare a temperaturii corpului;
 constituie lichidul circulant în organism întrând în compoziţia sângelui,
limfei şi a lichidului interstiţial deci a mediului intern al organismului;
 intervine în buna desfăşurare a tuturor funcţiilor organismului (digestie,
excreţie etc.);
 constituie mediul biologic – în care se desfăşoară majoritatea proceselor
biochimice legate de metabolismul glucidic, lipidic şi proteic.
Prin evaporarea a 2 ml de apă de la suprafaţa pielii se pierd 1000 de milicalorii
(Ionescu – Târgovişte C., 1981).

1.1.2. Elemente minerale


Organismele vii prezintă în alcătuirea lor mai multe elemente minerale care sunt
prezente şi în sol, în apă şi aer fără de care nu ar putea trăi.
Elementele minerale există în orice aliment de origine vegetală sau animală şi se
împart în 3 mari categorii:
A. Macroelemente esenţiale – influenţează buna funcţionare a sistemului
nervor şi muscular. Din această grupă fac parte: calciul, potasiul, sodiul
şi magneziul.
1. Calciul (Ca) – este component important al oaselor şi dinţilor dar există şi în
sânge. Cele mai semnificative cantităţi de calciu există în lapte, brânzeturi de tip
telemea, alte produse lactate, legume uscate, ouă, fructe etc. Calciul este asimilat mai
greu de organism comparativ cu Na și K, asimilarea lui fiind în strânsă legătură cu Mg
și P existente în aceleași alimente.
La copiii mici, deficitul de Ca produce rahitismul, tulburări ale creșterii
organelor și chiar carii dentare.
La bătrâni, lehuze, femei la menopauză sau care au avut mai multe sarcini
deficitul de Ca duce la osteoporoză, osteomalacie, tetanie musculară, uşurinţa fracturării
oaselor.
Cantitatea de Ca necesară pe zi este de 1 g, relativ uşor de obţinut printr-un
regim echilibrat format din lapte, telemea, ouă, carne.
2. Potasiul (K) – formează împreună cu sodiul un cuplu ionic cu rol în dirijarea
aprovizionării celulelor.
Dacă sodiul există extracelular, potasiul există intracelular, acest cuplu ajutând la
transmiterea impulsului nervos (informaţiei) prin neuroni.
Potasiul are şi rol în menţinerea echilibrului fluidelor, în activitatea muşchilor.
Se găseşte în cereale integrale, nuci, seminţe, legume, verdeţuri, fructe (banane), peşte
în proporţii diferite. Carenţa de K duce la hipoglicemie, decompensări cardiace,
disfuncţii celulare şi tisulare.
Cantitatea necesară de K pe zi este de 2 g şi poate fi uşor asigurată printr-un
aport alimentar echilibrat bogat în carne dar mai ales în vegetale.
3. Sodiul (Na) – cantitatea necesară pe zi este de 1 – 3 g şi este asigurată prin
consumul de sare de bucătărie iodată (clorură de sodiu). Facilitează desfăşurarea
reacţiilor biochimice celulare, asigură buna funcţionare a sistemului nervos şi muscular
din care cauză este nevoie de o permanentă aprovizionare cu Na a organismului.
Excesul de Na (dar în acelaşi timp şi de Cl) dăunează producând dezechilibre
ionice în ţesuturi, afectează funcţionarea rinichilor, duce la scăderea potasiului cu
repercursiuni asupra activităţii inimii.
4. Magneziul (Mg) – indispensabil organismului influenţează direct reglarea
proceselor biochimice cu autorul unor enzime, este necesar activităţii muşchilor şi bunei
funcţionări a sistemului nervos.
Scăderea concentraţiei de Mg din sânge duce la decalcifierea oaselor şi oboseală
musculară.
Cantităţi însemnate de Mg există în produse vegetale (verdeţuri, legume, cereale
germinate), peşte, drojdie de bere, fructe de mare, ciuperci, lapte, carne.
B. Microelemente esenţiale. Din această grupă fac parte: fierul, iodul,
zincul, seleniul şi cuprul. Cantitatea acestor microelemente necesară
organismului este una foarte mică de ordinul microgramelor pe zi.
1. Fierul – Rolul său principal este în transportul oxigenului dar ajută şi la sinteza
acizilor nucleici şi la reglarea respiraţiei celulare. Aproximativ 75 % din fierul ce există
în organismul uman se găseşte în hemoglobină.
Principalele surse de fier sunt: cereale integrale, urzici, ouă, spanac, stafide,
păpădie, fasole, carne, curmale, smochine, ficat, salată.
Scăderea concentraţiei fierului din sânge duce la anemie (dispnee, paloarea feţei,
oboseală, tahicardie).
2. Iodul – principalul său rol este în buna funcţionare a glandei tiroide ajutând la
formarea hormonilor tiroidieni.
Există în special în apă, creveţi, midii etc.
Insuficienţa iodului din organism produce guşa endemică, dimpotrivă
excesul de iod duce la boala lui Basedow – intensificându-se arderile din
corp iar persoana va fi foarte iute, nervoasă, irascibilă şi treptat va slăbi.
În multe ţări ale lumii dar şi în România s-au luat măsuri de introducere a iodului
în sarea de bucătărie comercializată prevenind astfel hipotiroidia ce duce la nanism
tiroidian sau cretinism (piticism tiroidian).
3. Zincul – rolul său este în vindecarea rănilor, în sinteza hormonilor sexuali şi ai
insulinei.
Produsele alimentare cu conţinut mai mare de zinc sunt carnea, peştele, ouăle,
seminţele de dovleac, produse lactate, legume.
Insuficienţa zincului din sânge duce la tulburări ale creşterii şi dezvoltării
sexuala la copii iar la adulţi la leziuni ale pielii, căderea părului şi tulburări ale
senzaţiilor olfactive şi gustative.
1.2. Substanţele organice din alimente și rolul lor

1.2.1. Proteinele
Proteinele – factori nutritivi – nu pot lipsi dintr-o alimentaţie corectă şi
echilibrată. Formează structura celulară a organismului – suportul lui de susţinere care
se reînnoieşte parţial zi de zi. Elementele de bază ale proteinelor sunt acizii aminaţi
precum pentru o casă sunt cărămizile.
Principalele funcţii ale proteinelor umane sunt:
 structural, intrând în constituţia celulelor, ţesuturilor, organelor;
 rol biocatalizator pentru reacţiile biochimice: enzimele;
 producere de anticorpi şi imunoglobuline determinând imunitatea
umorală;
 constituie substanţe de rezervă pentru organism;
 facilitează mişcarea: actina şi miozina;
 reprezintă elemente ce reglează exprimarea caracterelor genetice;
 îmbunătăţsc activitatea nervoasă superioară.
Fiecare fiinţă vie are propriile proteine alcătuite din aminoacizi fabricaţi în
organism sau obţinuţi din alimente (Rădulescu E., 2003).
Produsele alimentare ce conţin proteine de origine animală sunt: carnea şi
derivatele sale, peştele şi produsele pe bază de peşte, lapte acru, caşcaval, brânzeturi,
ouă.
Proteine de origine vegetală există în legumele uscate (soia, fasole, mazăre,
linte), cartofi, pâine.
Cele mai importante surse alimentare de proteine sunt redate în tabelul următor:
Conţinu
t în
prot
eine
Denumirea
(g la
alimentului
100
g
prod
us)
Carne de vită,
15 – 20
pasăre, peşte
Mezeluri 15 – 30
Brânzeturi 20 – 40
Lapte de vacă 2
3–5
%
Ouă 13
Pâine 8
Conţinu
t în
prot
eine
Denumirea
(g la
alimentului
100
g
prod
us)
Paste făinoase 10 – 15
Nuci 17
Fructe
concentrate 20 – 30
(compot)
Prăituri (aluat) 20 – 40

Tabelul 1. Cele mai importante surse de proteine („Totul despre alimentaţia


sănătoasă”, Radu M. Olinescu, Editura Niculescu, 2006)

Carenţa proteinelor în organism la elevi are numeroase efecte negative: scăderea


randamentului intelectual, lipsa capacităţii de concentrare, oboseală generalizată, scade
imunitatea şi puterea de adaptare a organismului la condiţiile mereu schimbătoare ale
mediului.
Un regim alimentar prea bogat în proteine presupune apariţia unor probleme:
creşterea în volum (hipertrofia) rinichilor, ficatului, eliminarea calciului din organism
prin excreţie, mărirea cantităţii de colesterol în sânge cu repercursiuni grave asupra
sănătăţii organismului. (Radu M. Olinescu, 2006)
Pentru o alimentaţie sănătoasă, organismul are nevoie de un aport de 15 %
proteine, 55 % glucide şi 30 % lipide indiferent că este vorba de un copil sănătos, de un
obez, de un sportiv sau de o persoană bolnavă.
Organismul uman trebuie să consume zilnic prin alimentaţie 0,8 grame de
proteine pe kilogram de greutate corporală; dacă un elev cântăreşte 50 kg va trebui să
consume 40 g de proteine într-o zi, ceea ce reprezintă 160 kcal (1g de proteine = 4kcal).
Cu toate că această cantitate de 0,8 g / kg corp este suficientă, omul obişnuieşte
să consume între 100 – 300 g de proteine pe fiecare zi iar de aici apariţia bolilor.
Orice elev de 12 – 14 ani dacă ar fi întrebat ce ar prefera dintre: să crească mare
mai repede sau să trăiască mai mult – cu siguranţă ar alege prima variantă. Acest lucru
are relevanţă conform studiilor efectuate în anul 1930 pe animale de laborator.
Rezultatul studiului a scos în evidenţă faptul că un regim alimentar hiperproteic măreşte
viteza de creştere a organismului, dar reduce durata vieţii.
Conţinutul proteic al unor produse alimentare („Tablete de stil de viaţă
sănătos”, Hans Diehl şi Aileen Ludington, editura Viaţă şi sănătate, Bucureşti, 1997):

Alimente Gr

Omletă (2 ouă) cu şuncă 44


şi brânză
Chifteluţe de cartofi
Pâine prăjită (2 felii) cu
unt şi gem
Suc de portocale (1
pahar)
MICUL DEJUN
Friptură 26
Cartofi prăjiţi
Ciorbă de fasole 11
MASA DE PRÂNZ
Cartofi copţi cu
smântână
Mazăre boabe
Lapte 1 pahar 10
Salată mixtă cu dresuri
Mâncare de pui 40
Alimente Gr

CINĂ

Tabelul 2. Conţinutul proteic al unor produse alimentare

1.2.2. Glucidele
Sunt numite şi zaharuri (dulciuri) sau hidraţi de carbon (în engleză) fiind formate
din carbon, hidrogen şi oxigen şi răspândite atât în regnul vegetal cât şi cel animal.
Glucidele se pot clasifica astfel:
 simple: glucoza, fructoza, galactoza;
 dizaharide: lactoză (formată din glucoză și lactoza din lapte), zahăr
(format din glucoză și fructoză);
 complexe: amidon din cereale, glicogen din ficat, celuloză din coaja
fructelor (Olinescu R. M., 2006).
Organismul uman preferă glucoza ca și „combustibil” pe care o obţine din
zaharuri și amidonuri (Hans Diehl şi Aileen Ludington, 1997). Glucidele au o
importanţă enormă oentru toate organismele vii deoarece prin degradarea lor metabolică
se obţine energia necesară desfășurării tuturor activităţilor fizice și intelectuale.
Se găsesc în alimente în diferite proporţii și sub diferite forme: fructe, legume,
cereale, ciocolată, lapte, dulceaţă, jeleuri, bomboane, îngheţată, băuturi răcoritoare,
prăituri, morcovi etc.
O persoană comsumă aproximativ 60 kg de zahăr într-un an adică 2/3 dintr-o
cană de zahăr pe zi. Această cantitate provine atât din zahărul propriu-zis cumpărat din
comerţ dar mai ales din alimentele și băuturile pe care le consumăm:
 deserturi (ciocolată, torturi, bomboane);
 cereale semipreparate (prăjituri, fursecuri, plăcinte);
 băuturi răcoritoare (un copil bea aproximativ 150 l de băuturi
răcoritoare/an);
 cereale integrale, paste făinoase, cartofi.
La un adult necesarul zilnic de glucide este de 400 g glucoză, energia produsă de
1 g glucoză este egală cu 4,1 kcal sau 17,17 kJ.
Glucidele sunt digerate de-a lungul tubului digestiv, sunt apoi absorbite aungând
în sânge apoi la ficat unde sunt transformate în glucoză și apoi în glicogen. Glicemia ca
și valori normale este cuprinsă între 80 - 120 mg%. În hipoglicemie apărută din diferite
motive, glicogenul – acest depozit de zaharuri din ficat și din mușchi – se transformă în
glucoză sub acţiunea adrenalinei pentru a menţine normală glicemia.
În cazul consumului exagerat de dulciuri pot apărea:
 carii dentare;
 dezechilibre hormonale;
 obezitate (în exces de zaharuri glucoza se transformă în grăsimi);
 diabet zaharat;
 dezechilibru fosfo – calcic în oase;
 paradontoză.
Este recomandat a se consuma în loc de dulciuri fructe care sunt tot dulci, au
gust plăcut și în schimb zaharurile pe care le conţin sunt naturale. În loc de o gogoașă
este bine să se consume un ciorchine de struguri răcoroși sau deasupra unei plăcinte să
punem felii de căpșuni, de banane în loc de zahăr pudră.
Este mult mai bine să se consume fructele proaspete, întregi și nu transformate
în sucuri naturale deoarece fibrele alimentare din ele vor fi înlăturate ca și materie
solidă și aruncate la gunoi.

1.2.3. Lipidele
Denumite chimic și trigliceride sau grăsimi, sunt compuse din acizi grași și
glicerină (glicerol), grăsimile reprezintă combustibilul de rezervă al organismului.
Există la toate formele de viaţă dar predomină la animale.
În organismul uman, lipidele au funcţii complexe:

 rol energetic – în cazul unui efort fizic îndelungat, organismul apelează la grăsimi și
acizii grași care furnizează prin arderea lor o cantitate de
energie dublă
faţă de glucoză: 9 kcal/gram faţă de 4,5 (Olinescu R. M.,
2006);
 rol structural – lipidele intră în componenţa membranelor celulare, a citoplasmei și
chiar a lichidelor intra- și extracelulare;
 rol în producerea eicosanoidelor (hormoni „locali” sau „tisulari” cum sunt
prostaglandinele și leucotrienele) (Montignac M., 2011);
 rol de protecţie – întregul organism prin piele dar și multe organe sunt protejate prin
ţesut adipos împotriva frigului, ori a loviturilor;
 rol de depozitare – în organismele animale și umane, lipidele sunt depozitate în
ţesuturi adipoase formând o adevărată rezervă de energie
a corpului
(creierul conţine cele mai multe lipide 15%);
 rol de reglare a temperaturii corpului (termoreglare) (Larousse, 2002).
Grăsimile din organism sunt digerate, apoi absorbite iar din intestin acizii grași
ajung în ficat unde se sintetizează propriile grăsimi.
Lipidele sunt insolubile în apă iar pentru a putea circula la nivelul sângelui, ele
se combină cu anumite proteine formând lipoproteinele.
Principalele surse de lipide sunt:
 de origine animală: carne grasă, piele de pasăre, untură, smântână, unt,
mezeluri, ouă, lapte integral etc.;
 de origine vegetală: ulei de floarea-soarelui, de măsline, de soia de
palmier, de porumb, de rapiţă, margarina, nucile de cocos, arahidele,
nucile, seminţe de dovleac etc.
Conţinutul în substanţe organice și valoarea calorică a unor alimente:

Glu
Lip

Prote
in Calor
100 g alimente
e ii
(în g) (în
(în

Carne
Carne semigrasă de
12 94
vacă
Carne semigrasă de 19,
12,8 236
porc
Pui 14,5 7,4 128
Crap 8,5 1,3 47
Glu
Lip

Prote
in Calor
100 g alimente
e ii
(în g) (în
(în

34,
Salam 17 391
19,
Lebărvurșt 13 26 295
Grăsimi și uleiuri
99,
Untură de porc 0,2 927
Untdelemn 100 930
Ouă
Ou de găină (100 g) 14 12 0,6 171
Gălbenuș (15 g) 2,6 0,1 58
Albuș de ou 1,9 0,3 0,8 58
Lapte și produse lactate
Lapte de vacă 3,5 1,7 4,9 50
Frișcă 3 10 122
Smântână 3 25 261
Unt 0,6 74 721
32,
Șvaiţer 23,7 420
27,
Brânză de Olanda 28,2 2,5 385
20,
Brânză de vaci 19,4 273
Făinoase
Făină de grâu 11,8 1,4 72 356
78,
Orez 6,7 0,9 357
76,
Griș 13,2 0,8 369
75,
Macaroane 11,6 0,6 361
Pâine integrală 7,5 0,7 48 234
68,
Biscuiţi 11,9 7,5 400
Legume
Mazăre, linte,
23 1,7 47 303
fasole uscată
Mazăre verde 5,6 0,5 12 80
Fasole verde 1,4 0,1 7,7 39
Glu
Lip

Prote
in Calor
100 g alimente
e ii
(în g) (în
(în

0,1 16,
Cartofi 1,7 76
Morcovi 1,2 0,3 9,2 45
Roșii 1 0,3 20
0,1
Varză 1,4 7,7 39
Spanac 1 0,3 20
Lăptuci 1,4 0,3 2,2 18
Zahăr, miere
Zahăr 100 410
Miere 81 336
Fructe
0,4 13,
Mere cu coajă 0,28 62
55,
Mere uscate 1,4 0,8 251
0,4 13,
Pere cu coajă 0,28 62
0,4 13,
Prune 0,28 62
58,
Prune uscate 2 0,4 254
0,4 13,
Piersici 0,28 62
0,4 13,
Caise 0,28 62
0,4 13,
Cireșe 0,28 62

Tabelul 3. Conţinutul și valoarea calorică a unor alimente (Peteanu M,


Mândrușca E, 1982)
Consumul unei cantităţi prea mari de lipide duce la creșterea numărului de boli
degenerative cum ar fi: bolile cardiovasculare (România ocupă primul loc în Europa
privind mortalitatea cauzată de bolile cardiovasculare), diabet, cancer de diferite tipuri
și la inhibarea producerii de leucocite cu rol imunitar și la obezitate.
Hrana „modernă” pe care o consumăm este scăldată în grăsime și ne va ucide
încet, dar sigur. Foarte bine ar fi să se înlocuiască caloriile aduse de grăsime cu acele
calorii provenite din glucide crescând consumul de alimente vegetale, bogate în fibre.
Astfel vom fi mai sănătoși, mai energici, chiar vom putea consuma un volum mai mare
de hrană păstrându-ne greutatea ideală (Hans Diehl, Aileen Ludington, „Tablete de stil
de viaţă sănătos”, 1997).

1.3. Vitaminele – Biocatalizatoriiproceselor biologice din organismul uman


Vitaminele sunt absolut necesare organismului asigurâdu-i păstrarea stării de
sănătate.
Ele previn diferite boli ale organismului dar nu vindecă! În condiţiile unui regim
alimentar variat și echilibrat nu este nevoie de suplimente de vitamine.
Alimentele naturale sunt un izvor de vitamine, în forme și cantităţi care dau
posibilitatea organismului să își asimileze exact ceea ce îi trebuie și cât anume îi este
necesar. Participă ca biocatalizatori facilitând reacţiile biochimice din organism,
diviziunea celulară, procesul de digestie si absorbţie, reproducerea.
Plantele sintetizează vitaminele, dar toate animalele inclusiv omul le iau din
hrana consumată.
Folosirea în megadoze a vitaminelor este similar cu abuzul de medicamente
(Diehl H.,1997).
Nutritioniștii au grupat vitaminele în două mari clase: liposolubile (ce există în
grăsimi A, D, E, F, K) şi hidrosolubile (existente în mediul apos – complexul B,
vitamina C şi vitamina PP).
I. Vitaminele liposolubile
1. Vitamina A (retinol) – intervine în buna functionare a mucoaselor, a
tegumentelor, în procesul de vedere, în creşterea organismului, blochează activitatea
tumorală şi creşte rezistenţa la infecţii.
Organismul uman poate produce vitamina A din β-caroten (o provitamină A).
Acest proces se realizează în tegument în hepatocite şi în celule intesinale. (Sorlescu
I.,2014 – din Petrescu I., 1998). Vitamina A există în cantităţi mai mari în ficat de
somon, morcov, crud, gălbenuș de ou, creier, ficatul animalelor, ţesutul gras, lapte
integral, spanac, unt, seminţe încolţite etc.
Necesarul zilnic de vitamina A este de 800 microg/zi la femei și 1000 de
microg/zi la bărbaţi.
Excesul de vitamină A duce la intoxicaţii grave iar deficitul la diminuarea
vederii, dermatite, sensibilitate la infecţii şi tulburări digestive.
2. Vitamina D (calciferol) – reglează absorbţia şi metabolismul calciului, rol în
formarea oaselor şi a cartilagiilor.
Cele mai importante surse de vitamină D sunt: peşte, icre, lactate, gălbenuş de
ou, untură de peşte, unt, ficat de animale, nuci, alge etc.
Hipervitaminoza D poate produce iritarea ochilor, diaree, sete, afectarea
învelișului extern al arterelor fiind posibile chiar formarea plăcilor ateromatoase.
Hipervitaminoza produce la vârste mici rahitismul (înmuierea și deformarea
oaselor, dinţii întârzie să apară, musculatură flască etc.) osteomalocie (tulburări în
creştere, calcificări incomplete, tetanie iar la persoanele în vârstă osteoporoză, gingivite
și infecţii dentare.
Cantitatea necesară admisă pe zi este în jur de 400 U.I. (Olinescu R. M.,2006)
3. Vitamina E (tocoferol) – previne ateroscleroza, ajută la cicatrizarea rănilor,
potenţiator în tratamentul anemiilor dar și rol antioxidant pentru membranele celulare.
De asemenea favorizează dezvoltarea sistemului muscular, nervos şi reproducător.
Există mai ales în uleiuri vegetale, fasole și mazăre uscate, nuci , pâine neagră, ficat de
animale, germeni ai seminţelor de cereale etc.
Carenţa în tocoferol duce la sterilitate la ambele sexe.
4. Vitamina F (acizi grași polinesaturaţi)
Organismul îi procură din carne de păsări, de animale, soia, organisme marine
şi pește oceanic. Principalele funcţii ale vitaminei F sunt: prevenţia plăcilor de aterom, a
aterosclerozei, ischemiilor, a calculilor renali dar şi în prevenţia accidentelor vasculare,
a reumatismului și a unor boli cronice autoimune.
5. Vitamina K (filochinona) – facilitează producerea de protrombină cu rol major
în coagularea sângelui. Vitamina K1 există în unele plante (cereale, spanac, mazăre), ouă
şi carne ceva mai puţin de unde organismul şi-o poate procura iar K 2 este produsă de
bacteriile din colon.
Carenţele în vitamină K duc la mărirea timpului de coagulare a sângelui şi la
sângerări prelungite.
II. Vitamine hidrosolubile
1. Vitamina B1 (tiamină) – reglează procesele furnizoare de energie chimică,
facilitează reacţiile biochimice din organism, influenţează activitatea nervoasă
superioară.
Surse alimentare bogate în tiamină sunt: coaja boabelor de cereale , drojdia de
bere, legume uscate, ouă, carne de porc, ficat. Necesarul de tiamină este de 1,5mg/zi ce
poate fi completat prin pâine integrală. Carenţa de vitamină B1 duce la dureri musculare,
nevralgii și mai grav la boala beri-beri (o boală a nervilor), tulburări hematologice și de
creștere.
2. Vitamina B2 (riboflavina) – există aproximativ în aceleași produse vegetale şi
animale ca și tiamina. Asigură buna functionare a sistemului nervos, ategumentelor și
ţesuturilor. Insuficieţa se manifestă prin zone descuamate, roșii ale pielii, conjunctivite,
fotofobie, irascibilitate nervoasă, tremurături etc.
Necesarul zilnic este de 3mg aproximativ.
3. Vitamina B6 (piridoxina) – asigură sinteza serotoninei (hormonul stării de
bine), reglează colesterolul, catabolizarea glicogenului din mușchi pentruproducerea de
energie.
Surse bogate în piridoxină sunt: legumele, fructele, ouăle, peștele etc.
Deficitul duce la sensibilitate la infecţii, sindrom neurologic, dermatite,
inflamaţia limbii.
4. Vitamina B12 (cobalamina) – a fost descoperită mult mai târziu (1947) în
ficatul de vite (Diehl. H.,1997). Are rol foarte important în producerea hematiilor și în
formarea membranei neuronilor din encefal.
5. Vitamina C (acid ascorbic) – mărește rezistenţa la infecţii, la intoxicaţii
chimice, asigură sinteza acizilor nucleici, reglează cantitatea de glucoză din sânge,
mărește imunitatea intervenind în prevenirea bolilor cardiovasculare şi a unor tipuri de
cancer.
În stare naturală există în măceșe, kiwi, citrice, fructe, legume dar şi în carne,
căpşuni, afine, coacăze, agrişe etc.
Carenţa duce la scorbut – boală manifestată prin inflamarea și sângerarea
alveolelor dentare, clătinarea şi căderea dinţilor, apariţia de pete hemoragice sub piele,
oboseală, inapetenţă, dureri articulare și osoase.
6. Vitamina PP (niacina) – intră în structura coenzimelor NAD și NADP (nu
poate funcţiona fără aceste coenzime, reglează procesele oxido-reducătoare şi
metabolice. Parţial, organismul poate sintetiza această vitamină PP cu condiţia să
găsească în alimentele consumate un aminoacid esenţial, triptofanul și piridoxina.
(Olinescu R. M., 2006).
Surse de vitamină PP sunt: peştele, drojdia de bere, cereale integrale, soia,
fasole, ouă, lapte. Insuficienţa de niacină produce boala „pelagra” cu manifestări
tegumentare, digestive şi nervoase.

1.4. Aditivii alimentari


Sunt substanţe introduse în alimente pentru un surplus de atracţie intensificându-
le culoarea, mirosul, aroma și conservânu-le. În lipsa lor, alimentele naturale s-ar altera
foarte repede.
Legislaţia privind piaţa aditivilor alimentari este diferită foarte mult de la o tară
la alta. Unii aditivi (ciclamatul) folosit în Anglia şi Franţa, nu sunt admişi și în Suedia
deoarece pe baza cercetărilor de laborator s-a ajuns la concluzia că acest zahăr sintetic
are efect cancerigen la animale, deci și la om.
Pentru a avea organismul sănătos, foarte important este să consumăm alimente
naturale fără aditivi sau dacă se poate cu foarte puţini aditivi şi foarte puţin prelucrate
termic. Impactul E-urilor asupra organismului este deosebit de grav deoarece
organismul uman nu le recunoaşte, considerându-le străine, afectând imunitatea şi
producând chiar unele forme de cancer.
Aditivii alimentari pot fi grupaţi în: nepericuloși, suspecţi, toxici şi chiar
cancerigeni.
 Aditivii cancerigeni: E123, E330, E131, E142, E211, E213, E214, E216, E217,
E239;
 Aditivii ce afectează vase de sânge: E250, E251, E252;
 Aditivi alimentari care atacă sistemul nervos: E311, E312;
 Aditivi alimentari ce produc boli de piele: E230, E231, E232, E233;
 Aditivi alimentari care produc tulburări digestive (colici, vomă, indigestie):
E338, E339, E340, E465, E466, E461, E407 (din îngheţată);
 Aditivi ce distrug vitamina B12: E200.

Cei mai toxici aditivi alimentari sunt consideraţi E123 și E330. E123 predomină
în dropsuri, jeleuri, bomboane fiind folosit ca și colorant şi interzis în S.U.A. și în
fostele state sovietice.
E330 (acidul citric) se folosește la colorarea și conservarea multor sucuri.
(Coroliuc M.,2005).
DZ

Utili
z
Poate fi
Funcţ a
Aditiv peric
ie t
ulos
î
n

Antim Mez
icr e
ob l
ie u
ni r
și i
an ,
Pot
tif c
prod
un o
Nitriţi uce
gi n
(E 250 nitro
ci s
– 0,1 zami
e
25 ne
r
3) canc
v
erige
e
ne
d
e
c
a
r
n
e
Sulfiţi Antio 0,7 Vinu Alergii
(E 221 xo r la
– da i perso
7) nţ , ane
i, b sensi
conse e bile
rv r
an e
ţi ,
f
r
u
c
t
e
c
o
DZ

Utili
z
Poate fi
Funcţ a
Aditiv peric
ie t
ulos
î
n

n
s
e
r
v
a
t
e
Acidul Antim 25 Băut Cu
as icr u nitriţ
co ob r ii
rbi ie i poate
c ni r prod
(E 200 ă uce
– c muta
20 o ţii
3) r
i
t
o
a
r
e
,
f
r
u
c
t
e
c
o
n
s
e
r
v
a
t
DZ

Utili
z
Poate fi
Funcţ a
Aditiv peric
ie t
ulos
î
n

e
Sucu
r
i
,
p
r
ă
j
i
t
u
r
i
Benzo ,
Antim
at f
icr Poate da
de r
ob 5 alerg
so u
ia ii
di c
n
u t
e
,
c
h
e
w
i
n
g
-
g
u
m
BHA Antio 0,5 Prăji În doze
(E xi t de
23 da u 100
0) nţ r de
i, i ori
DZ

Utili
z
Poate fi
Funcţ a
Aditiv peric
ie t
ulos
î
n

inhibă ,
râ b
nc i
ez s
ire c
a u
i
ţ
i
,
l
a mai
p mari
Lianţi
t sunt
,
e toxic
BHT ge
, i
(E lif 0,0
s
32 ic
u
1) at
p
or
e
i
,
f
r
u
c
t
e
Carag Color 75 Toat În doze
en an e mult
ani ţi p mai
, si r mari
gume nt o sunt
ve eti d imu
get ci u nosu
ale az s pres
oi e ori,
ci l muta
e nţi
c
DZ

Utili
z
Poate fi
Funcţ a
Aditiv peric
ie t
ulos
î
n

o
n
s
e
r
v
a
t
e
,
i
n
d
u
s
t
r
i
a
l
i
z
a
t
e
Eritro Color Toat Pot fi
zin an 0,1 e muta
a ţi p geni
Canta si r și
za nt o alerg
0,0
nt eti d eni
hi ci u în
na az s doze
Amara oi e mult
0,8 l
nte ci mai
Tartra e mari
zin 7,5 c
ă o
Roșu 4,0 n
DZ

Utili
z
Poate fi
Funcţ a
Aditiv peric
ie t
ulos
î
n


E1
s
24
e
r
v
a
t
e
,
i
n
d
u
Zahari de 400 mai Prod Fotosens
2,5
nă ori u ibil,
Aspart de 200 s sensi
40
am ori e bilita
Cicla de 30 11 c te
ma ori o indiv
t n idual
s ă
e
r
v
a
t
e
,
b
DZ

Utili
z
Poate fi
Funcţ a
Aditiv peric
ie t
ulos
î
n

ă
u
t
u
r
i
,
p
r
ă
j
i
t
u
r
i
Gluta Arom Până Poate fi
ma an î neur
t t, n otoxi
m ap c c la
on eti o perso
os sa n ane
od nt c sensi
DZ

Utili
z
Poate fi
Funcţ a
Aditiv peric
ie t
ulos
î
n

e
n
t
r
a
ţ
i
i
d
e
1
%

î
n
m
ic â bile
n
c
ă
r
u
r
i
,
c
o
n
s
e
r
v
e
Tabelul 4. Principalii compuși aditivi („Alimentaţia sănătoasă”, Radu
M. Olinescu)
Aromele sintetice imită aproape fidel pe acelea naturale fiind denumite modern
pe ambalaje „identic naturale” dar de fapt, ele sunt combinaţii chimice de substanţe
organice.
Dacă studiem o listă cu ingredientele pe care le conţine orice produs cumpărat
din magazinele alimentare, ne vom da seama că ne otrăvim organismul puţin câte puţin,
dar sigur.
Au fost create în laboratoarele de biochimie o gamă de 18-20 de E-uri ce
colorează sucurile în diferite culori şi nuanţe posibile, ciudate.
E-uri 221 până la 227 (sulfiţi) folosiţi ca și antioxidanţi, conservanţi pentru
vinuri, bere, fructe conservate pot produce alergii grave la persoanele sensibile, crize
astmatice.
Cel mai controversat aditiv alimentar este cazul nitriţilor (E250 - E253) folosiţi
pe scară largă în mezeluri, conserve de carne ca și antimicrobieni, antifungici, pentru
accentuarea culorii roşie a cărnii, gust atrăgător; dacă se depășește DZA (mg/kg)(doza
maximă admisă) de 0,1 mg/kg produs, nitriţii vor fi oxidaţi în nitrozamine ce produc
cancer, mutaţii genetice.
Fosfaţii ca și aditivi alimentari sunt adăugaţi în biscuiţi, prăjituri, gumă de
mastecat, băuturi răcoritoare, pentru a le da un gust ușor acid, a le face mai pufoase
(emulsifică) și reţinând apa frăgezesc prăjiturile.
Folosiţi în cantităţi prea mari produc grave dezechilibre ale elementelor minerale
(Ca, P, Fe) din organism, chiar mutaţii.
Aditivi alimentari pot fi adăugaţi direct în alimentul brut, în cel preparat, prin
condimente prin spray-uri ori prin ambalajul fiecărui produs. (Montignac M.,2010).
Folosirea aditivilor alimentari pentru ţările puternic industrializate este
recunoscută ca fiind o necesitate pentru prepararea şi semiprepararea alimentelor, pentru
conservarea vegetalelor şi fructelor ambalate. Utilizarea acestora este atent controlată de
specialisti din domeniul pentru evitarea exceselor cantitative.

1.5. Sarea iodată și neiodată


Sarea este formată din două elemente minerale: sodiu şi clor. Dintre cele două
componente sodiul este de importanţă vitală deoarece toate ţesuturile noastre împreună
su toate fluidele corpului conţin acest mineral.

Fără sodiu viaţa noastră nu ar fi posibilă deoarece este absolut necesar


desfășurării metabolismului.
Sarea iodată conţine pe lângă cele două elemente și iod – oligoelement
indispensabil funcţionării normale a glandei tiroide, formării tiroxinei.
Iodul poate să fie procurat din alimente (stridii, creveţi, măsline, pește, alge,
vegetale cu frunze verzi, sare iodată etc) sau din apa de băut.
În perioada actuală una din cauzele retardului mintal este carenţa de iod. Absenţa
unei mici cantităţi de iod în alimentaţie face să scadă capacitatea de atenţie şi
concentrare diminuându-se nu numai capacităţile mintale dar şi cele fizice.
Insuficienţa iodului în organism produce gușa endemică – boală manifestată prin
creşterea în volum a glandei tiroide de la forme abia vizibile la forme gigantice cu o
consistenţă moale sau dură. Poate să apară la 5% - 7% din populaţia acelor zone
geografice cu cantităţi mici de iod în apă, aer, sol.
O cantitate crescută de iod produce boala lui Basedow(hipertiroidia) – cea mai
veche boală endocrină.
În situaţia în care o mamă însărcinată are carenţe de iod, copilul ce se naște va
vea o serie de deficienţe ireversibile cum sunt: creștere anormală, cretinim, osificare
incompletă, musculatură rigidă. La acea mamă sunt mult mai mari riscurile de avort
spontan, de a naşte copilul prematur ori de a-l naște mort.
Aportul zilnic minim de iod recomandat de O.M.S.

Doza
Categori
zilni
a

50 μg
0-2 ani iod/
zi
90 μg
2-6 ani iod/
zi
120 μg
7-12 ani iod/
zi
150 μg
adult iod/
zi
mamă
200 μg
însăr
iod/
cinat
zi
ă
Tabelul 5. Aportul zilnic de iod
Pentru prevenirea tulburărilor cauzate de insuficienţa iodului s-au luat măsuri
radicale. Soluţia cea mai benefică a fost introducerea iodului în sarea de bucătărie care
este consumată zilnic de majoritatea oamenilor. Cei mai mulţi nu cunosc importanţa
majoră pe care a avut-o iodarea sării și efectele benefice ale consumului acesteia.

Organismul uman are nevoie de doar o jumătate de gram de sare pe zi ceea ce


însemană a zecea parte dintr-o linguriţă.
Sarea există în toate alimentele în cantitate suficientă pentru nevoile zilnice ale
organismului încât ar trebui să nu mai adăugăm deloc dar ne este aproape imposibil să
facem acest lucru.
Realitatea este că noi, românii consumăm de 15-20 de ori msi multă sare decât ar
trebui, isr preţul pe care-l plătim este hipertensiunea arterială datorată retenţiei de
lichide, insuficienţa cardiacă etc. Studiile de specialitate au arătat că în Japonia
consumul de sare este mai crescut decât la noi, asrfel încât accidentul vascular cerebral
(AVC) ca şi complicaţie a hipertensiunii arteriale este pe primul loc privind cauzele de
deces ale japonezilor.
Alte studii de specialitate susţin că în mediul rural al Ugandei unde consumul de
sare este foarte scăzut – hipertensiunea arterială chiar la persoanele în vârstă nu este
cunoscută. (Diehl H. 1997).

sare
Alimentul în stare
(m
naturală
g)
Măr (1, proaspăt) 5
Fasole albă (o cană) 12
Orez brun (o cană) 12
Fulgi de grâu (60g) 20
Cartof (1, proaspăt, 20
140g)
Roșie (1, proaspăt) 35
Carne slabă 140
Lapte (o cană) 300
Pui (225g) 300
(a)
sare
Alimentul prelucrat (m
g)
Plăcintă de mere (o 500
felie)
Iahnie de fasole cu 3000
paprica (o cană)
Orez instant (o cană) 1000
Cartofi pai (140 g) 3500
Sos de roșii ( ½ cană) 1950
Supă de roșii (o cană) 2200
Carne de vacă 2360
conservată
Brânză telemea ( 2 2050
felii)
Pui fript 5600
(b)
Tabelul 6 (a, b). Alimentele și conţinutul de sare
(Diehl H., Ludington A., „Tablete de stil de viaţă sănătos”, 1997)

Reflexul de a consuma alimentele sărate este dobândit în cursul vieţii.


Excesul de sare din alimente maschează gustul și aroma naturală. Cercetătorii și
medicii ne sfătuiesc să înlocuim sarea cu mirodenii naturale și cu plante aromatice iar
cine nu reușește acest lucru să utilizeze înlocuitorii de sare (ex.: sarea medicinală).
Există persoane „sensibile” la sare, ele reţin excesiv apă în organism apărând
starea de edeme. Acele persoane trebuie să scadă cantitatea zilnică de sare la 5 grame (o
linguriţă) de la 20 grame.
Noi, românii consumăm aproximativ 7 kg de sare într-un an. Pentru o viaţă
sănătoasă, această cantitate trebuie redusă la 2 kg.
CAPITOLUL II
SISTEMUL DIGESTIV ȘI STAREA DE SĂNĂTATE

2.1. Dezechilibre alimentare


Deprinderile alimentare incorecte din punct de vedere știinţific și igienic duc la
diverse dezechilibre alimentare la orice vârstă. Dacă nu se intervine la timp, acestea
afectează grav sănătatea putând duce chiar la decese.
Carenţele și excesele alimentare, malnutriţia și subnutriţia – sunt doar câteva
manifestări ale dezechilibrelor alimentare.
Formarea și dezvoltarea unui comportament alimentar sănătos la copii se
realizează în primul rând de către părinţi oferindu-le explicaţii pe înţelesul lor raportate
la vârsta copilului și prin exemplul propriu deoarece în această perioadă copilul imită,
„copiază” mult din tot ceea ce fac părinţii.
Mai târziu, această activitate de educaţie igienico-alimentară este obligatoriu
continuată de către cadrele didactice – profesorul de biologie, diriginţi, personalul
medical al cabinetului medical școlar.
Obiceiurile alimentare odată dobândite în copilărie la vârste cât mai mici se vor
putea menţine tot restul vieţii.
„Învaţă-l pe copil calea pe care trebuie să o urmeze adică deprinderile igienico-
sanitare și alimentareși când va fi adult împreună cu familia sa nu se va abate de la
aceste reguli”. (Proverb chinezesc)
Dezechilibrele alimentare stau la originea multor boli digestive, psihice etc. –
este afirmaţia nutriţioniștilor.
Aceste dezechilibre se manifestă direct sau indirect prin scăderea imunităţii
organismului, efectele biologice putând să apară după câţiva ani sau chiar imediat în
funcţie de „zestrea” ereditară a persoanei, de vârstă, de însușirile fizice sau psihice.

2.1.1. Necesităţile organismului


O alimentaţie normală, echilibrată trebuie să asigure organismului toţi factorii
nutritivi de care acesta are nevoie. În condiţii normale de sănătate există un echilibru
între necesităţile organismului și aportul de alimente oferit de om prin raţia alimentară.
Nici un aliment nu conţine toţi factorii nutritivi necesari din care cauză se recomandă
consumul de alimente cât mai diversificate corespunzător vârstei, sexului persoanei,
anotimpului, efortului depus, stării de sănătate sau de boală.
Necesităţile plastice sunt îndeplinite de către proteinele de origine animală
(60%) și vegetală (40%) consumate.
Organismul copiilor și adolescenţilor prezintă o creștere rapidă și o mai mare
vulnerabilitate în faţa agenţilor patogeni.
Astfel, în această perioadă a vieţii nevoile plastice și energetice sunt mai mari
comparativ cu vârsta adultă.
Un adolescent cu vârsta cuprinsă între 12 – 18 ani are nevoie de 2 grame
proteine/kg corp comparativ cu 1 g proteine/kg corp cât îi este necesar adultului.
Proteinele din cadrul raţiei alimentare trebuie să reprezinte 12 – 15%, lipidele 30 –
35%, glucidele 50 – 55%, restul fiind săruri minerale, apă și vitamine.
Aportul de proteine recomandat (după ***, 2003):

Vâr Aport
s proteicreco
t mandat
a g/zi
1–
3
11 – 16
a
n
i
4–
6
17 – 25
a
n
i
7–
1
0
25 – 35
a
n
i
11 –
1
4
45 – 47
a
n
i
15 –
1
8
32 – 60
a
n
i
Tabelul 7. Aportul proteic recomandat (Sorlescu)

Aminoacizii esenţiali (în număr de 8) trebuie să existe obligatoriu în cadrul


alimentelor consumate deoarece organismul nu reușește să îi sintetizeze. Insuficienţa
sau excesul unuia dintre aceștia afectează în mod negativ folosirea celorlalţi pentru
diferite scopuri anatomice sau fiziologice.
Proteinele de origine vegetală (leguminoase, cereale, cartofi, fructe) au un
coeficient de utilizare mai scăzut decât proteinele animale (carne slabă, pește, ouă,
lapte) din care cauză se recomandă o combinare a lor.
Necesităţile energetice sunt îndeplinite de către glucide și lipide din alimente.
Pentru a funcţiona la parametrii normali, organismul uman are nevoie de
suficientă energie. Ea poate fi furnizată de către grăsimile și zaharurile din raţia
alimentară.

Pe plan mondial, Joule –ul și submultiplii săi sunt folosiţi ca unităţi pentru
măsurarea energiei. În România, majoritatea populaţiei preferă denumirea de calorie,
chiar și nutriţioniștii: 1000 calorii = 1 kilocalorie = 4180 Joule = 4,18 kiloJoule.
Necesarul de calorii variază în funcţie de mai mulţi factori: vârstă, sex, efortul
depus, tipul de activitate fizică sau intelectuală etc.:
 2200 kcalorii/zi – între 7 – 9 ani;
 2500 kcalorii/zi – între 10 – 12 ani;
 2900 kcalorii/zi – băieţi cu vârste între 13 – 15 ani;
 2500 kcalorii/zi – fete între 13 – 15 ani.
Nevoile energetice în raport cu efortul depus:

Copii (7 – 12
2400 kcal
ani)
Adol băie
e ţ 3300 kcal
s i
c fete 2900 kcal
e
n
20 – efort mediu –
2 3300 kcal
5 efort mare – 3500
kcal
a
efort foarte mare
n
– 4500 kcal
i
efort mic – 2500
26 –
kcal
6
efort mediu –
0
3000 kcal
Adul efort mare – 3500
a
ţi kcal
n
efort foarte mare
i
– 4300 kcal
pest
e

6
5 2100 kcal

a
n
i

Tabelul 8. Valorile medii în 24 ore ale normelor de consum energetic


(Ţibea F., „Biologie – manual pentru clasa a VII – a”)

Aportul energetic recomandat (după ***, 2003):

Aportul
Vârst energetic
a aproximativ
(kcal)
1 – 12 600 – 850
lu 1200 – 1600
ni 1500 – 1800
1–3 1600 – 2500
an
i
4–6
an
i
7 – 10
an
i

11 –
14
an
i

ieţ
2500 – 2800
i
2100 – 2300
11 –
14
an
i
fet
e
15 –
18
an
i

ieţ
2700 – 3000
i
2200 – 2500
15 –
18
an
i
fet
e

Tabelul 9. Aportul energetic recomandat


Totuși necesităţile de energie sunt diferite de la un organism la altul iar fiecare
individ se adaptează la ceea ce consumă el pentru a fi într-o stare de echilibru cu aportul
alimentar care nu tot timpul corespunde cu al altei persoane chiar de aceeași greutateși
același efort depus.
Lipidele au rol energetic dar având în vedere coeficientul caloric mare este
recomandat a se consuma în cantitate moderată.
La preadolescenţi și adolescenţi trebuie să se asigure minim 15 – 20% grăsimi
de origine animală (smântână, unt, ouă, brânză) iar restul până la 30 – 35% grăsimi de
natură vegetală (ulei de floarea-soarelui, de soia, palmier). Dintre acizii grași cei
polinesaturaţi sunt foarte importanţi pentru hrănirea copiilor.
Glucidele – principalul rol este de a furniza organismului energie acoperind
aproximativ 50 – 55% din necesarul caloric.
După timpul de oxidare, glucidele din alimentaţie sunt de 2 categorii:
 zahăr „rapid” – oxidarea (arderea) lui se face destul de repede și simplu prin procese
enzimatice de-a lungul organelor digestive. Acest tip de zahăr există în lapte (lactoza),
în fructe (fructoza) și în zahărul comercial (zaharoza). Consumat în cadrul torturilor,
bomboanelor, ciocolatelor, acest zahăr simplu pune la dispoziţia organismului cantităţi
însemnate de glucoză simultan determinând transformarea lui în lipide (grăsimi) în lipsa
efortului fizic intens. Practicarea sportului, activităţile fizice susţinute diminuează mult
această transformare.
Combinaţia de grăsimi și zaharuri rapide este cauza principală a
supraponderalităţiiiar apoi a obezităţii în special la copii și femei la care se adaugă
ereditatea și sedentarismul (Olinescu R. M., 2002).
 zahăr „lent” sau complex – arderea lui se face treptat timp de 3 – 5 ore de la
consumul alimentelor pentru ca organismul să aibă suficient timp pentru repartizarea
surplusului de glucoză spre diferite activităţi metabolice.
Sursele de zaharuri complexe sunt:
 pentru amidon → cerealele, legume uscate, cartofi;
 celuloza → coaja fructelor;
 glicogen → ficat.
Pentru o alimentaţie sănătoasă este absolut necesar un consum echilibrat al
diferitelor tipuri de glucide de origine vegetală și animală. Astfel amidonul din cereale
trebuie să constituie aproximativ 30% din necesarul caloric, fructoza, galactoza din
fructe, legume 18% iar zaharoza din diferite produse de cofetărie doar 8% din aportul
energetic.
Totdeauna glucidele de origine animală (din carne, lapte) trebuie consumate cu
moderaţie.
Necesităţile de apă, elemente minerale și oligoelemente
Preadolescenţii și adolescenţii trebuie să consume zilnic aproximativ 2,5 – 3 l
apă, ea facilitând toate procesele biochimice din organism.
Sărurile minerale sunt indispensabile diviziunii celulare deci creșterii dar și
dezvoltării organelor funcţionând ca biocatalizatori.
Aportul de macroelemente:
Aport recomandat/zi
Etapa Na Mg Ca
de viaţă K (g) P (g)

6 – 12
ani 0,3
elevi
13 – 19
ani
preadoles 1–3 1,2 0,4 1,2
cenţi
băieţi
13 – 19
ani 2,5 1,2 0,3 1,2
fete

Tabelul 10. Aportul zilnic de macroelemente recomandat

Pentru adolescenţi și copii în general, fierul – acest element este deosebit de


necesar catalizând transportul oxigenului în corp și reglând procesele oxido-reducătoare
și de sinteză a ADN – ului și ARN – ului.
În ţara noastră la copii trebuie să li se administreze produse pe bază de fier
(glubifer, feronat) până în etapa preadolescenţei. Aceasta se datorează faptului că până
la 1 an copiii au foarte puţin fier iar după această vârstă mulţi suferă de anemie.
Studiile au arătat că și adolescenţii dintr-un lot experimental mic supus cercetării
au anemie în procent de 30%.
O atenţie mare se acordă persoanelor ce practică diferite sporturi și care trebuie
să-și menţină greutatea la parametrii normali evitând un dezechilibru alimentar prin
modificarea concentraţiei de fier în sânge.

Nevoi de vitamine.Toate fiinţele vii au nevoie de vitamine.


O alimentaţie diversificată oferă organismului toate tipurile de vitamine de care
are nevoie. De la această regulă face excepţie calciferolul (vitamina D) care sub formă
de provitamină D sau derivat al colesterolului se găsește în piele unde este transformat
în formă activă vitamină D3 sub acţiunea razelor solare – radiaţii ultraviolete.
Mai rar, dar există și cazuri de hipervitaminoză.
Se face o mare greșeală atunci când vitaminele sunt consumate mai mult ca
medicamente decât ca ingrediente ale raţiei alimentare. Cea mai eficientă sursă de
procurare a vitaminelor sunt alimentele naturale neprelucrate termic. Prelucrarea
termică și păstrarea legumelor în apă rece duc la pierderea unor cantităţi mari de
vitamine. (Ţibea F., 2012)
Pentru asigurarea unei sănătăţi depline și a funcţionării optime a organismului
sute de români își „otrăvesc” corpul cu supradoze de vitamine neștiind cât de
periculoase sunt. De exemplu hiperdozele de retinol (vitamina A) produc cefalee
pulsatilă, crăparea buzelor, căderea părului, dureri articulare etc. Excesul de vitamină D
favorizează degradarea învelișului intern al arterelor, formându-se plăcile ateromatoase
iar de vitamină E produce o oboseală cronică. Cantităţile foarte mari de vitamină B6
determină tulburări ale sistemului nervos (agitaţie, irascibilitate etc.). Vitamina C în
exces poate produce la unele persoane apariţia calculilor renali, litiazei renale.
Folosirea vitaminelor fără prescripţie medicală și în cantităţi prea mari este
echivalent cu abuzul de medicamente eliberate fără reţetă medicală. (Diehl H., 1997)
Cantităţile necesare de vitamine sunt minuscule iar dacă le-am „aduna” am
rămâne uimiţi să aflăm că cele necesare pentru o lună ar putea încăpea într-un degetar.
Aportul optim zilnic de vitamine (după ***, 2003), în funcţie de vârstă:

Aport necesar
Copii ˃10
Vitamina Copii de 1 –
ani – 20
10 ani
ani
Vitamina
A
ER
(echi
valen
t
retino
l) 400 – 700 1000
E.R. = 1
μg
retino
l=
= 33 U.I.
vitam
ina A
Vitamina 400 400
D
1 U.I. =
Aport necesar
Copii ˃10
Vitamina Copii de 1 –
ani – 20
10 ani
ani
0,02
μg
vitamină
D
Vitamina
E
(E.T. =
echiv
alent
tocof
6–7 8 – 16
erol)
1 E.T. =
1 mg
α
tocof
erol
Vitamina
K 15 – 30 45 – 70
(μg)
Vitamina
C 40 – 45 50 – 60
(mg)
Vitamina
B1 0,7 – 1 1,3 – 1,5
(mg)
Vitamina
B2 0,8 – 1,2 1,3 – 1,7
(mg)
Vitamina
PP
(niaci 9 – 13 15 – 19
na)
(mg)
Vitamina
B6 1 – 1,7 1,4 – 2
(mg)
Vitamina
B9 –
acid 50 – 100 150 – 200
folic
(μg)
Vitamina
B12 0,7 2
(μg)
Vitamina 3–5 4–7
Aport necesar
Copii ˃10
Vitamina Copii de 1 –
ani – 20
10 ani
ani
B5
(mg)
Biotina
20 – 30 30
(μg)

Tabelul 11. Aportul optim zilnic de vitamine

2.1.2. Raţia alimentară a elevului din gimnaziu


Raţia alimentară reprezintă cantitatea de alimente consumată zilnic în scopul
satisfacerii necesităţilor organismului.
Raţia alimentară variază în funcţie de vârstă, efortul depus, anotimp etc.
Se poate vorbi astfel de o raţie de creștere, raţie de întreţinere și de raţie de
muncă în funcţie de profesiuni: obișnuite (2500 – 3000 cal./zi), grele (3000 – 3500
cal./zi) și foarte grele (3500 – 4000 cal./zi).
Atunci când se întocmește o raţie alimentară trebuie să se ţină cont de toate
trebuinţele organismului: proteine 12 – 15% din meniul zilnic, lipidele 25 – 30%,
glucidele 55 – 60%, restul fiind apă, săruri minerale și vitamine.
În tabelul următor este redat conţinutul și valoarea calorică a unor alimente mai
des consumate de elevi pentru ca orice elev să-și poată calcula raţia alimentară sau
necesarul de calorii corespunzător vârstei lui şi cuprinzând toţi factorii nutritivi de care
el are nevoie (glucide, lipide, proteine):

Glu
Lip

Prote
in Calor
100 g alimente
e ii
(în g) (în
(în

Carne
Carne semigrasă de
12 94
vacă
Carne semigrasă de 19,
12,8 236
porc
Glu
Lip

Prote
in Calor
100 g alimente
e ii
(în g) (în
(în

Pui 14,5 7,4 128


Crap 8,5 1,3 47
34,
Salam 17 391
19,
Lebărvurșt 13 26 295
Grăsimi și uleiuri
99,
Untură de porc 0,2 927
Untdelemn 100 930
Ouă
Ou de găină (100 g) 14 12 0,6 171
Gălbenuș (15 g) 2,6 0,1 58
Albuș de ou 1,9 0,3 0,8 58
Lapte și produse lactate
Lapte de vacă 3,5 1,7 4,9 50
Frișcă 3 10 122
Smântână 3 25 261
Unt 0,6 74 721
32,
Șvaiţer 23,7 420
27,
Brânză de Olanda 28,2 2,5 385
20,
Brânză de vaci 19,4 273
Făinoase
Făină de grâu 11,8 1,4 72 356
78,
Orez 6,7 0,9 357
76,
Griș 13,2 0,8 369
75,
Macaroane 11,6 0,6 361
Pâine integrală 7,5 0,7 48 234
68,
Biscuiţi 11,9 7,5 400
Legume
Mazăre, linte,
23 1,7 47 303
fasole uscată
Mazăre verde 5,6 0,5 12 80
Glu
Lip

Prote
in Calor
100 g alimente
e ii
(în g) (în
(în

0,1
Fasole verde 1,4 7,7 39
0,1 16,
Cartofi 1,7 76
Morcovi 1,2 0,3 9,2 45
Roșii 1 0,3 20
0,1
Varză 1,4 7,7 39
Spanac 1 0,3 20
Lăptuci 1,4 0,3 2,2 18
Zahăr, miere
Zahăr 100 410
Miere 81 336
Fructe
0,4 13,
Mere cu coajă 0,28 62
55,
Mere uscate 1,4 0,8 251
0,4 13,
Pere cu coajă 0,28 62
0,4 13,
Prune 0,28 62
58,
Prune uscate 2 0,4 254
0,4 13,
Piersici 0,28 62
0,4 13,
Caise 0,28 62
0,4 13,
Cireșe 0,28 62

Tabelul 3. Conţinutul și valoarea calorică a unor alimente


(Peteanu M., Mândrușca E., 1982)

Nevoile școlarului sunt de 2200 cal./zi între 7 – 10 ani și 2500 cal./zi între 10 –
12 ani. Din totalul caloriilor 13% trebuie să fie acoperite de proteine, 30% lipide, 55%
glucide; săruri minerale: Ca = 1100 – 1200 mg/zi, P = 800 – 1000 mg, Fe = 10 – 12 mg
iar vitaminele: A = 700 U.I., vitamina D = 400 U.I., B1 = 1 – 1,3 mg, B2 = 1,3 – 1,5 mg.
Aceste nevoi alimentare sunt satisfăcute prin consumul de: brânză = 20 – 30
g/zi, carne = 120 – 140 g/zi, lapte = 0,5 l/zi etc. Trebuie să existe un echilibru între
grăsimile animale și cele vegetale consumate (smântână, frișcă, unt = 25 – 30 g/zi, ulei
de floarea – soarelui, de soia, de palmier = 25 – 30 g/zi).
Raţia de glucide este bine să fie acoperită prin consumul de pâine și paste
făinoase în cantitate de aproximativ 250 g/zi, de leguminoase = 8 – 10 g/zi, de legume
crude = 300 g/zi aproximativ și nu în ultimul rând de fructe proaspete = 280 – 300 g/zi.
În proporţie de 50 – 55 g/zi raţia glucidică ar putea fi completată cu diferite produse de
cofetărie (torturi, prăjituri, budinci, bomboane, ciocolată).
Nutriţioniștii recomandă 3 mese principale pe zi: dimineaţa 20 – 25%, masa de
prânz 40%, cina 20%, intercalate cu o gustare de la ora 1000și altă gustare la ora 1600
reprezentând aproximativ 15% din meniul zilnic.
Este obligatoriu ca elevul să respecte orele de masă, regulile de igienă a
alimentaţiei, să consume alimente cât mai diversificate, proaspete, puţin procesate.
(Perlmutter D., 2015)
O atenţie deosebită trebuie să se acorde micului dejun care trebuie să fie săţios,
consistent pentru că în prima parte a zilei elevul fiind la cursurile școlare este solicitat
atât fizic cât și psihic. Din păcate, nu toţi elevii acordă importanţa cuvenită acestei mese
principale consumând de la magazinul de lângă școală snack – uri, hamburgeri, produse
fast – food bogate în calorii care le fac mai mult rău decât bine. Toate aceste deprinderi
alimentare nesănătoase dobândite la vârsta copilăriei vor reprezenta punctul de plecare
al viitoarelor boli cum sunt: obezitatea, diabet zaharat, ulcer gastro – duodenal, litiază
biliară și chiar ateroscleroză. Cifrele oglindesc faptul că în S.U.A. 40% din populaţie
este supraponderală și 20 % obeză. Revenind în U.E., aproximativ 30 % din copiii între
7 – 12 ani sunt obezi, iar dintre adolescenţii cu vârstă între 14 – 18 ani – 20% sunt
supraponderali cu șanse mari de obezitate. Este de lăudat conștiinciozitatea profesorilor
de biologie, care încearcă și în multe situaţii chiar și reușesc să-i facă pe elevi să
înţeleagă și să adopte deprinderi sănătoase privind propria lor alimentaţie.

2.1.3. Beneficiile alimentaţiei corecte


Alimentaţia sănătoasă implică anumite criterii ştiinţifice prin adoptarea unui
regim alimentar sărac în grăsimi şi dulciuri. În schimb trebuie incluse produsele pe bază
de proteine, vitamine şi săruri minerale în alimentaţia sănătoasă a elevilor pentru a fi
prevenite tulburările nutriţionale, fie prin exces, fie prin deficit de factori nutritivi.
La elevii din gimnaziu, alimentaţia sănătoasă trebuie să îndeplinească anumite
cerinţe pentru o creştere şi dezvoltare normală corespunzător vârstei şi efortului
intelectual şi fizic al şcolarilor.
Beneficiile alimentaţiei sănătoase ale elevilor includ:
 starea de sănătate bună;
 menţinerea unei greutăţi corporale normală în raport cu înălţimea, vârsta, prevenind
astfel o serie de boli: obezitate, diabet, boli cardio-vasculare;
 asigurarea nivelului optim de energie suficiente pentru ca elevul să rămână
performant pe tot parcursul zilei;
 influenţă pozitivă privind frumuseţea pielii pe care o face mai moale şi catifelată;
 dezvoltare armonioasă fizică şi mentală;
 creşte capacitatea de efort, randamentul intelectual;
 creşterea imunităţii organismului;
 oase, dinţi mai rezistenţi;
 atenţia şi memoria mai dezvoltate;
 respiraţie proaspătă, somn liniştit;
 rezistenţă la efort fizic şi intelectual.
Elevul din gimnaziu obţine toate aceste beneficii numai prin asocierea regimului
alimentar sănătos, echilibrat cu exerciţii fizice.
2.1.4. Carenţe și excese alimentare
Alimentaţia sănătoasă presupune un consum echilibrat cantitativ şi calitativ de
alimente care să acopere necesităţile organismului în materie de construcţie şi energie.
Organismul uman este adaptat unui anumit nivel nutritiv.
Carenţele alimentare constau în absenţa totală sau parţialăa unor factori nutritivi
din raţia alimentară zilnică. În cazul unei alimentaţii unilaterale, slab diversificate,
organismul nu va primi toate tipurile de substanţe nutritive necesare, dacă acest fapt se
prelungeşte în timp apare carenţa alimentară, foarte periculoasă în special la copii
influenţându-le în mod negativ sănătatea.
Carenţa în proteine face ca ritmul de creştere al copilului să scadă, ca şi
imunitatea lui.
Există şi situaţii când un copil consumă suficiente alimente dar sărace în anumiţi
factori nutritivi.
Astfel lipsa vitaminei D şi a calciului din raţia copilului duc la rahitism. O
alimentaţie carenţată în vitamină C face ca apetitul copilului să scadă, dinţii să se
clatine şi să cadă. Copiii de obicei preferă laptele, dulciurile în detrimentul legumelor,
fructelor şi a cărnii. Astfel cantitatea de fier (Fe) va scădea şi vor deveni anemici.
În perioada actuală, datorită unei hiperalimentaţii aportul de substanţe nutritive
integrate depăşeşte nevoile organismului, astfel apar excesele alimentare la copii dar şi
adulţi.
De la excesele alimentare până la supraponderalitate nu este decât un pas
deoarece excesul de substanţe nutritive mai puţin se elimină şi mai mult se depozitează
în diferite zone ale corpului transformându-leîn grăsimi.
Alimentaţia excesivă favorizează apariţia bolilor digestive (ulcer gastro-
duodenal), diabetului şi obezităţii.
Grăsimea în exces se va depune pe pereţii interni ai arterelor vitale îngreunând
circulaţia sângelui şi suprasolicitarea inimii.
De excesele alimentare ale copiilor sunt vinovaţi şi unii părinţi care obligă
copilul să mănânce chiar dacă el s-a săturat, neţinând cont de nevoile lui alimentare.
Acest lucru se întâmplă când părinţii nu deţin cunoştinţele necesare privind alimentaţia
propriului copil făcând erori sau abuzuri.
În multe ţări dezvoltate ale lumii, fiecare ziar sau revistă deţine câte o rubrică
dedicată calităţii şi cantităţii regimului alimentar, ceea ce la noi nu se întâmplă.
(Olinescu R.M., 2006)
Excesele alimentare duc la excese ponderale care treptat scurtează viaţa. Cele
mai recente studii ale unor nutriţionişti americani susţin că şi un exces ponderal de 3 – 5
kg creşte cifra mortalităţii. Astfel se estimează că fiecare Kg de exces ponderal şterge 2
luni din viaţa oricărui om.
Treizeci de kilograme în plus costă aşadar 5 ani în minus. (Diehi H., 1997).
La noi în ţară, tinerii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 18 ani adoptă deseori
comportamentele alimentare deviante asociate de multe ori cu lipsa de mişcare. Acestea
nu vor rămâne nesancţionate de propriul corp. Excesele alimentare reprezintă izvorul
copiilor obezi, adulţilor obezi – fenomen îngrijorător, progresiv cu multe implicaţii
sociale, morale etc.
Stă în puterea noastră, să introducem programe pentru adoptarea unui regim
alimentar sănătos la copii şi nu numai, concomitent cu ridicarea nivelului energetic.
Aceste programe trebuie să conţină o serie de strategii a politilor de sănătate care să
implice o mai atentă monitorizare a copiilor în special a acelora cu tendinţă de
supraponderalitate.

2.1.5. Subnutriţia și malnutriţia


Din punctul de vedere al nutriţioniştilor, subnutriţia şi malnutriţia sunt două stări
de dezechilibre alimentare existente încă la scară globală în secolul XXI în jurul cărora
polarizează foametea, avitaminozele, bolile degenerative şi în final decesul.
La nivel mondial încă mai există populaţii care doar supravieţuiesc aflându-se la
limita dintre sărăcie – foamete – incultură (Somalia, Etiopia etc.) Cauzele acestor stări
deficitare fiind războaiele, seceta etc.
Subnutriţia este un dezechilibru alimentar numit și subalimentaţie în care
organismul uman nu-și poate asigura toate nevoile plastice și energetice. Acest lucru se
întâmplă datorită unei hrăniri necorespunzătoare cantitativ și calitativ pe o durată
prelungită de timp. În astfel de situaţii, o perioadă organismul reușește să se menţină
consumând din rezervele proprii.
Așa cum orice rezervă va scădea, așa se întâmplă și cu organismul uman care va
slăbi treptat în astfel de situaţii de subalimentaţie reducându-i-se puterea de muncă și
scăzându-i imunitatea.
Subnutriţia apare și sub fondul unei alimentaţii slab diversificate, unilaterale ce
se bazează pe turte din cereale, legume fierte și se datorează sărăciei, războaielor,
secetei.
Caracteristic subnutriţiei este reducerea șansei de a crește și de a se dezvolta
normal la copiii ce sunt subalimentaţi mai mult timp și scăderea rezistenţei la
îmbolnăviri.
Cercetările au arătat că la copii în primii doi ani de viaţă carenţa proteică
favorizează formarea unui adult de talie mică cu o dezvoltare psihomotorie redusă.
(Olinescu R. M., 2006)
La adulţi, subnutriţia semanifestă prin:
 micșorarea duratei de viaţă;
 atrofii musculare, dereglări metabolice, tulburări osteogenetice, hepatice,
psihice;
 anemii nutriţionale (anemia feriprivă), gușă endemică, xeroftalmie,
scorbut, rahitism, pelagră, beri – beri etc.
Studiile OMS susţin că în multe zone ale Indiei consumul caloric este de doar
1700 kcal/locuitor, același lucru se întâmplă în toate ţările slab dezvoltate. Subnutriţia și
la tropice lovește datorită lipsei produselor animaliere, populaţia de aici hrănindu-se
mai mult cu produse vegetale în special cereale. (Tăbăcaru I., 2014)
Organismul unui copil malnutrit nu asimilează substanţele de care are nevoie
deoarece aceste substanţe-i sunt administrate într-un mod necorespunzător (nu respectă
ora de masă, consum de dulciuri înainte de masa propriu – zisă, sedentarism, timp mult
petrecut în faţa calculatorului etc.).
Principalul semn de recunoaștere al malnutritului este inapetenţa (lipsa poftei de
mâncare) apărută ca o consecinţă a nerespectării programului de servire a mesei și a
regulilor de igienă a alimentaţiei. (Mândrușca E., 1982)

2.1.6. Psihologia alimentaţiei


Foamea, respectiv saţietatea sunt două senzaţii cu funcţii opuse controlate nervos
de către centrii din hipotalamus.
Doar în urma imoulsurilor nervoase sosite de la diferite zone digestive ori din
sânge centrul foamei, respectiv al saţietăţii vor produce senzaţia de foame ori senzaţia
de saţietate. În acest sens, nivelul glicemiei joacă un rol deosebit de important.
Vârsta ,starea de sănătate sau boală, efortul sau repausul, anotimpul, constituţia
fizică şi psihică a elevului, obiceiurile dobândite de-a lungul anilor – toţi aceştia sunt
principalii factori care influenţează psihologic alimentaţia elevilor şi tinerilor în general.
Senzaţia de foame se manifestă până la nivelul tisular, celular.
Pofta de mâncare (apetitul) este în strânsă legătură cu stresul, emoţiile, starea
psihică a elevului. Există elevi la care apetitul creşte în condiţii de stres, anxietate
„mănâncă pe fond nervos” putând duce chiar la supraponderalitate. La alţi elevi, în
astfel de situaţii este inhibat centrul foamei producându-li-se greaţă numai la vederea
chiar şi la gândul consumului de alimente.
Factorul de bază în stimularea sau inhibarea apetitului îl constituie nivelul
glicemic.
Glicemia se reglează prin procese reglatorii profunde neurologice (pe cale
nervoasă) şi endocrine (pe cale umorală).
Multe sunt situaţiile în care obezitatea este tratată în spitale neuro-psihiatrice sau
în cele de endocrinologie.
La elevi, şi nu numai, creşterea apetitului pentru un aliment văzut sau imaginat
este de fapt o „deplasare” a unor micromolecule de la creier la sânge şi invers.
Cercetările din Uniunea Europeană au scos în evidenţă faptul că nivelul
serotoninei – substanţă produsă de neuroni, este mult mai ridicat la elevii care consumă
cu multă plăcere anumite alimente dulci, sucuri carbogazoase de care sunt chiar
dependenţi.
Reglarea cantităţii de salivă este în strânsă legătură cu apetitul participând toate
simţurile precum şi centrii nervoşi din encefal.
Pofta de mâncare în continuă creştere a adolescenţilor are ca factori stimulatori:
 vederea alimentelor, a unor fotografii cu alimente;
 mirosul foarte frumos;
 gustul grozav al primei înghiţituri;
 ofertele verbale, scrise.
Pe aceste elemente definitorii se bazează reclamele culinare puternic
psihologizate la care tinerii cei mai mulţi nu rezistă fără să consume.
Psihologic vorbind, de-a lungul vremurilor, alimentelor li s-au atribuit anumite
însuşiri religioase (carnea de oaie), magice, simbolice, vindecătoare.
Cu precădere, în rândul copiilor şi adolescenţilor se poate vorbi de o „modă
gastronomică” oferită printr-o alimentaţie modernă dar nesănătoasă: produsele fast-
food, semipreparatele etc.

Multe sunt aspectele legate de psihologia alimentaţiei: produse alimentare


lăudate, gândul la alimentele preparate de bunici sau părinţi, „ca la mama acasă”,
imaginarea zilei onomastice a fraţilor, copiilor, părinţilor etc. (Olinescu M. R., 2006)
Din nefericire, în perioada actuală industria alimentară se bazează mai mult pe
obţinerea de produse plăcute la gust, rafinate, abundente şi nicidecum pe acelea
sănătoase, ecologice.
Alimentaţia nesănătoasă e elevilor asociată cu lipsa de mişcare reprezintă
rezultatul dezechilibrelor alimentare favorizante bolilor digestive.

2.2. Igiena sistemului digestiv


Igiena alimentaţiei constă în activităţi ample de alegere a alimentelor şi păstrare
a lor în condiţii igienice, corespunzătoare, în vederea menţinerii calităţilor nutritive.
Pentru a putea trăi sănătoşi şi a munci eficient este absolut necesară cunoaşterea
şi respectarea regulilor de igienă a alimentaţiei. În caz contrar apar o serie de boli
digestive. În cadrul oricărei boli trebuie analizate toate cele trei elemente de bază:
A) Sursa de infecţie – poate fi omul bolnav, animalele bolnave purtătoare de
microbi (agenţi patogeni) în care aceştia găsind mediu prielnic se înmulţesc iar apoi se
elimină pe căi diferite;
B) Căile de transmitere a agenţilor patogeni poate fi:
1. Directe – prin contact direct cu obiectele infectate, prin mâini murdare,
muşcături de om sau animale, prin sărut.
Lipsa de igienă oferă condiţii pentru o astfel de transmitere a bacteriilor,
virusurilor, viermilor intestinali ce au o rezistenţă scăzută.
2. Indirecte – prin alimente Igiena alimentaţiei constă în activităţi ample de
alegere a alimentelor şi păstrare a lor în condiţii igienice, corespunzătoare, în vederea
menţinerii calităţilor nutritive.
Pentru a putea trăi sănătoşi şi a munci eficient este absolut necesară cunoaşterea
şi respectarea regulilor de igienă a alimentaţiei. În caz contrar apar o serie de boli
digestive. În cadrul oricărei boli trebuie analizate toate cele trei elemente de bază:
A) Sursa de infecţie – poate fi omul bolnav, animalele bolnave purtătoare de
microbi (agenţi patogeni) în care aceştia găsind mediu prielnic se înmulţesc iar apoi se
elimină pe căi diferite;
B) Căile de transmitere a agenţilor patogeni poate fi:

1. Directe – prin contact direct cu obiectele infectate, prin mâini murdare,


muşcături de om sau animale, prin sărut.
Lipsa de igienă oferă condiţii pentru o astfel de transmitere a bacteriilor,
virusurilor, viermilor intestinali ce au o rezistenţă scăzută.
2. Indirecte – prin alimente contaminate, apă, aer, sol infectate sau cu ajutorul
unor vectori transmiţători: muşte, căpuşe, purici, rozătoare, tânţari, păianjeni etc.
C. Receptorii – copiii, persoanele sănătoase. Copiii cu o imunitate mai scăzută
sunt primii care recepţionează agenţii patogeni şi la care boala se manifestă
rapid.contaminate, apă, aer, sol infectate sau cu ajutorul unor vectori transmiţători:
muşte, căpuşe, purici, rozătoare, tânţari, păianjeni etc.
C. Receptorii – copiii, persoanele sănătoase. Copiii cu o imunitate mai scăzută
sunt primii care recepţionează agenţii patogeni şi la care boala se manifestă rapid.
2.2.1. Norme de igienă a alimentaţiei
Alimentaţia sănătoasă presupune cunoaşterea ansamblului de factori nutritivi din
raţia alimentară dar şi a următoarelor reguli de igienă a alimentaţiei:
 pe parcursul unei zile sau săptămâni, ori luni, raţia alimentară a elevului trebuie
să cuprindă toate catogoriile de alimente din cadrul piramidei alimentelor; numai
astfel vor fi evitate carenţele, avitaminozele, elevul hrănindu-se diversificat;
 corect, apa trebuie consumată doar la sfârşitul mesei deoarece altfel vadilua
sucurile digestive;
 este absolut necesar de întocmit şi respectat un program pentru cele trei mese
principale şi cele două gustări pentru ca organele digestive să lucreze cu eficienţă
maximă;
 alimentele trebuie consumate când apare senzaţia de foame, şi nicidecum pentru
„omorârea timpului” adică din plictiseală;
 în timpul servirii mesei nu se realizează alte activităţi: vizionări de filme, scriere
de mesaje pe telefon sau computer deoarece procesul de digestie va fi stânjenit;
 să se consume zilnic fructe şi legume proaspete datorită vitaminelor, fibrelor,
fitonutrienţilor conţinuţi;
 evitarea produselor fast-food care conţin cantităţi mari de E-uri şi sare;
 consumarea de sucuri din fructe proaspete;
 niciodată nu trebuie să se „sară” peste micul dejun; în prima parte a zilei corpul
are nevoie de mai multă energie;
 se recomandă consumul zilnic de produse lactate slabe deoarece sunt principala
sursă de calciu a organismului (brânzăde vaci, iaurt, lapte proaspăt);
 fructele de sezon, autohtone să se consume între mese;
 alimentele trebuie să se consume încet, fără întreruperi într-un mediu liniştit;
 se recomandă consumul de dulciuri în cantităţi mici, preparate în casă, fără
îndulcitori rafinaţi şi fără fructoze sintetice;
 la cină se consumă alimente uşor digerabile, în cantităţi moderate iar cu două ore
înainte de somn nu se mai consumă nimic;
 este necesar a se reduce consumul de grăsimi, produsele rafinate, prăjite şi cele
bogate în maioneză şi sosuri;
cel mai bine este să se pună în farfurie doar cât ar trebui să consume persoana
respectivă, nu cât ne-am dori noi;
 alimentele trebuie păstrate la rece şi în condiţii de igienă;
Adoptarea unui mod simplu şi natural de alimentaţie echilibrată, diversificată şi
igienică menţine starea de sănătate şi creşte disponibilitatea energetică a organismului.

2.2.2. Toxiinfecţii alimentare


Toxiinfecţiile alimentare reprezintă o categorie de boli în care agenţii patogeni
pătrund în organismul uman prin cavitatea bucală.
Cauzele toxiinfecţiilor sunt alimentele contaminate preparate incorect, păstrate
în condiţii neigienice la temperatura camerei. Microbii producători de toxiinfecţii
alimentare sunt: Salmonella, stafilococii, colibacilii, proteusul, bacilul botulinic, bacilul
dizenteric, vibrionul holerei etc. Acești agenţi patogeni din alimente contaminate pot fi
distruși doar la temperaturi ridicate de 800 - 1000 timp de o oră.
Din tubul digestiv toxinele microbilor vor ajunge pe calea sângelui la creier
determinând semnele de manifestare ale toxiinfecţiilor alimentare: dureri de cap,
ameţeli, vomă, febră, dureri abdominale, pete pe piele (în febra tifoidă), scaune moi,
lichide (în dizenterie).
Cazurile de toxiinfecţii sunt destul de rare; frecvent ele apar în grupuri de copii,
adulţi, în urma consumului de alimente contaminate, alterate (carne, și produse pe bază
de carne, maioneze, derivate din lapte, paste făinoase, cartofi). Microbii introduși în
corp odată cu alimentele contaminate continuă să se înmulţească mai mult producând
exploziv boala.
Salmoneloza este toxiinfecţia apărută datorită consumului de carne de vită
infectată cu Salmonella. Prin prăjire sau fierbere suficientă a cărnii bacteria se va
distruge fără să mai producă severe gastroenterite.
Infectarea cu stafilococi producători de toxiinfecţii alimentare face de la un
simplu panariţiu la deget al persoanei care a preparat mâncarea.
O bacterie extrem de periculoasă, cu efect mortal este bacilul botulinic ce
contaminează peștele, carnea determinând rapid leziuni ale nervilor oculari, ale
sistemului nervos.
Botulismul se tratează doar cu ser special antibotulinic și doar la apariţia
primelor semne.
Tot datorită nerespectării regulilor de bază privind igiena alimentelor apare și
holera. Vibrionul holeric supravieţuiește în bolul alimentar după care ajunge în intestin
distrugându-i mucoasa pentru a ajunge în sânge. Abia acum încep semnele bolii: vomă,
convulsii, diaree de durată lungă ceea ce duce la o deshidratare a corpului, scăderea
temperaturii corpului și în final coma.

2.2.3. Paraziţi și parazitoze intestinale


Paraziţii intestinali sunt organisme ce trăiesc în intestinele unui organism –
gazdă de preferinţă, dar chiar și în alte organe (mușchi, plămâni, ficat) producând
parazitozeleintestinale.
La copii există două feluri de paraziţi intestinali:
 helminţii (limbricii, oxiurii și teniile mai rar);
 protozoarele (giardiile, cryptosporidium, blastocystis hominis și microsporidia).
La elevii din ciclul gimnazial ceva mai frecvent se întâlnesc giardiile, oxiurii și
limbricii iar teniile foarte rar.
Prin consumul de apă infestată, prin consumul de legume și fructe nespălate dar
și prin mâinile murdare, copilul înghite ouă de paraziţi. Paraziţii odată ajunși în corp
sunt deosebit de dăunători din două motive:
 consumă o parte din hrana copilului și din sângele acestuia;
 produc toxine care trec în sânge determinând semnele bolilor: dureri
abdominale, diaree, inapetenţă, vomă, dizenterie etc.
Majoritatea simptomelor enumerate sunt la fel pentru toate parazitozele
intestinale.
Lamblia (Giardia) intestinalis – parazit microscopic, trăiește în intestinul copiilor
bolnavi unde se închistează (pentru a rezista condiţiilor din natură) și apoi este eliminat
odată cu materiile fecale. În căile biliare și în duoden are loc transformarea în chist.
Un examen coproparazitologic este cel care evidenţiază prezenţa chisturilor de
giardii.
Copilul se infestează prin consumul de legume și fructe nespălate pe care
întretimp praful, muștele, vântul, apa de ploaie a depus chisturile. Ca și simptome
copilul are dureri abdominale, greaţă, nu are poftă de mâncare, balonare, ameţeală.
Giardioza se tratează în general la spital. Sub supraveghere medicală se vor afla
și membrii familiei.
Oxiurul (Enterobius vermicularis)– vierme cilindric cu lungime de 10 – 12 mm
precum un fir de aţă albicios. Trăiește în intestinul gros. După copulaţie masculul moare
iar femelele migrează în cutele anusului pentru a depune ouăle după care va muri.
Tocmai această coborâre produce o mâncărime supărătoare în special noaptea. Prin
scărpinare în zona anală ouăle ajung sub unghii iar copilul nespălându-se pe mâini sau
rozându-și unghiile se autoinfestează. Iniţial infestarea se face tot datorită nerespectării
regulilor de igienă alimentară. Tratarea se face sub supraveghere medicală.
Limbricii (Ascaris lumbricoides)– sunt viermi cilindrici de culoare albicioasă cu
o lungime de până la 30 cm uneori mai mult. Masculii sunt ceva mai scurţi de până la
20 cm. Diferenţa de lungime la femele este dată de ultimele segmente numite proglote
unde se află un număr enorm de mare de ouă. Ouăle fecundate ajung în mediul extern
odată cu materiile fecale iar de aici prin intermediul vântului pe legume, fructe,
alimente, obiecte diverse.
Prin consumul acestora nespălate dar și prin mâini murdare ouăle ajung în
corpul copilului transformându-se în larve. Acestea migrează în corp aproximativ 15 –
20 de zile după care revin în intestine. Aici se vor transforma în ascarizi maturi în 6 – 8
săptămâni când începe să apară simptomatologia ascoridiozei. Principalele semne de
recunoaștere sunt: crampe abdominale, modificarea apetitului, ameţeli, vomă,
constipaţie/diaree, salivaţie abundentă, scăderea puterii de concentrare, mâncărimi la
nas etc. Igiena individuală precară și dezinfectarea superficială a toaletei, muștele,
praful sunt factori favorizanţi ai ascaridiozei. Doar respectând cu sticteţe regulile de
igienă putem preveni ascaridioza dar și alte parazitoze.
Teniile – la noi în ţară, infestările cele mai des întâlnite sunt cu trei tipuri de
tenii: Taenia saginata (gazda intermediară este vaca), Taenia solium (gazda fiind porcul)
și Botricephalus latus (gazda intermediară fiind peștele). Ouăle de tenie ajung în
intestinul acestor animale transformându-se în larve iar acestea prin intermediul
sângelui circulă în corpul gazdei intermediare fixându-se în mușchii porcului, vacii sau
ai peștilor. Prin consumul cărnii acestora insuficient preparată (prăjită, fiartă) omul se va
infesta cu larvele de tenie din care se vor dezvoltateniile mature, care au dezvoltat
adaptări la viaţa parazitară: coroana dublă de cârlige și cele 4 ventuze pentru a se fixa
de pereţii intestinului în vederea consumului de hrană și a eliminării de toxine.
Simptomele teniazei sunt asemănătoare cu ale celorlalţi paraziţi. Se recomandă
controlul sanitar – veterinar al cărnii și se impune obligativitatea spălării zarzavaturilor,
legumelor, protejarea alimentelor dar și o conduită atentă vis – a – vis de animalele din
apropiere.
Foarte grav este chistul hidatic – boală produsă de Taenia echinococus. Se poate
contacta de la câine, pisică prin lingerea mâinii omului, prin mângâierea animalului
când ouăle pot ajunge în corpul omului datorită servirii alimentelor cu mâinile
nespălate. Acest parazit trăiește doar ca adult în intestinul câinelui și al pisicii, ca larvă
există la om, producând la nivelul ficatului chistul hidatic.
Trichinella spiralis– este vierme cilindric ce produce trichineloza. Parazitoza
apare datorită consumului de carne de porc insuficient preparată care conţine formele
închistate ale paraziţilor în musculatura scheletică.
Semnele de manifestare a bolii apar mult mai târziu de la consumul cărnii,
aproximativ după 3 – 4 luni: crampe abdominale, edeme ale feţei, stare alterată, astenie,
diaree, greaţă, vomă.
De remarcat la paraziţii intestinali este faptul că determină:
 stare generală alterată a organismului;
 diminuări ale ritmului de creștere și dezvoltare a copilului ca urmare a nutriţiei
deficitare;
 scăderea capacităţii de efort fizic și a randamentului școlar;
 apariţia intoxicaţiei datorită toxinelor emanate și antrenate prin fluxul sanguin.

2.2.4. Alergiile alimentare


În mod obișnuit, sistemul imunitar ajută la menţinerea sănătăţii apărând
organismul împotriva microbilor (bacterii, virusuri, ciuperci microscopice etc.).
Există situaţii în care acest sistem identifică unele alimente ca fiind dăunătoare,
străine organismului producând o reacţie alergică imediat după ingerarea lor.
Așadar, alergia alimentară reprezintă o reacţie anormală a organismului la un
anumit aliment, reacţie gestionată de sistemul imunitar.
Frecvent, alergiile alimentare apar la copii 6 – 8%și mai puţin la adulţi 2%.
Acestea se datorează într-o mică măsură „moștenirii” genetice și în cea mai mare parte
alimentelor consumate în cursul vieţii. Apar pe fondul unui teren atopic persoanele fiind
predispuse să facă şi astm bronșic chiar dermatite atopice. La copii sistemul digestiv și
cel imunitar sunt incomplet dezvoltate – astfel se explică frecvenţa mai mare a alergiilor
la copii comparativ cu adulţii.
La copii cele mai multe reacţii alergice apar pe fondul consumului de: lapte, ouă,
arahide, grâu, soia și pește.
În general, copiii între vârsta de 3 – 5 ani se vor vindeca de alergiile la soia, ouă,
grâu, lapte dar nu și de alrgia la pește și arahide. Atunci când un adolescent este
hipersensibil la un aliment, el poate avea o reacţie alergică și numai la simpla privire a
acelui aliment.
De obicei, alergia la arahide nu numai că nu trece toată viaţa ci chiar se
agravează cu trecerea timpului.
Se poate vorbi și de o alergie încrucișată atunci când o persoană este alergică nu
numai la aliment anume ci și la alimente înrudite cu acel aliment. Astfel dacă un
adolescent este alergic la carnea de rac va fi alergic și la alte crustacee (homar, languste,
crabi etc.) sau dacă este alergic la fasole va fi și la mazăre, soia, bob etc.
Există copii alergici la polen, iarbă, puf de păpădie, de salcie – ei au sindrom de
alergie orală dezvoltând prurit, înroșirea și tumefierea buzelor – simptome care vor
dispare rapid.
Cele mai frecvente semne de manifestare a alergiilor sunt: edeme ale limbii,
gâtului, respiraţie îngreunată, paloarea ori cianoza feţei, ameţeală, neliniște, slăbiciune,
greaţă, chiar stări de leșin. Sunt rare cazurile în care apare anafilaxia punând în pericol
viaţa persoanei.

Pentru depistarea naturii alergiilor trebuie făcute teste alergologice în centre


speciale de alergologie. Aceste teste se referă la intradermoreacţii, la teste pentru
identificarea Ig.E, teste pentru detectarea anticorpilor IgG4 teste de provocare /
neutralizare, citotoxicitate și chineziologie aplicată.
Ca și tratament iniţial pentru copiii cu alergii alimentare este în primul rând
identificarea alimentului producător de alergie, evitarea alimentelor care stau la baza
alergiei, apoi folosirea antihistaminelor.
Dacă alergia e ușoară copilul trebuie să primească antihistaminice eliberate fără
prescripţie medicală reușind să ţină sub control alergia. Când situaţia se agravează se
folosesc antihistaminice prescrise de medicul alergolog. În cazul în care nici acestea nu
sunt eficiente soluţia este injectarea cu epinefrină împiedicând eliberarea de histamină
și relaxând mușchii respiratorii (personalul medical trebuie să injecteze epinefrina).
Pentru șocurile anafilactice este folosită cu succes epinefrina.
Prevenirea alergiilor alimentare le copii se face prin:
evitarea produselor alimentare - problemă după ce mai înainte au fost identificate;
citirea cu atenţie a ingredientelor de pe eticheta produselor alimentare pentru a ne
asigura că nu există niciun ingredient susceptibil de alergii.
Elevul cu probleme alergice să consume alimente din pachetul dat de acasă de
părinţi încât să nu fie nevoit să-și cumpere de la magazinul de lângă școală;
Elevul alergen să refuze alimentele oferite de colegi pentru a evita eventualele
alergii;
Evitarea alimentelor folosite la școală în diferite proiecte.

2.2.5. Profilaxia și combaterea îmbolnăvirilor digestive


În diferite ţări ale lumii se pune foarte mare accent pe medicina profilactică dat
fiind faptul că orice tip de boală este mult mai ușor să o previi decât să o tratezi propriu-
zis. Același lucru se întâmplă și în România având în vedere faptul că în ultimul timp au
fost derulate foarte multe proiecte, cursuri specializate pe această temă. De mare
importanţă este identificarea surselor de îmbolnăviri digestive, a căilor de răspândire a
agenţilor patogeni dar și realizarea unei educaţii sanitare corespunzătoare a maselor
largi de oameni privind importanţa igienei în prevenirea bolilor. Acest lucru realizându-
se prin diferite programe, emisiuni radio-tv. În rândul elevilor, această activitate îi
revine din plin profesorului de biologie, dirigintelui, medicului școlar.
Există o profilaxie specifică realizată prin vaccinări care măresc rezistenţa
organismului la boli.
Profilaxiei nespecifice îi revine rolul crucial privind mai multe măsuri de bază:
 fructele, legumele trebuie atent spălate înainte de a fi consumate;
 prelucrarea corectă și completă a alimentelor;
 păstrarea la rece și în condiţii de igienă a alimentelor;
 apa folosită trebuie să provină doar din surse sigure;
 alimentele trebuie cumpărate numai din magazine autorizate;
 toate suprafeţele din bucătărie trebuie menţinute perfect curate;
 spălarea mâinilor după folosirea toaletei, înainte de a pregăti mâncarea, de a
servi masa și ori de câte ori este nevoie;
 înainte de a fi consumată, carnea indiferent că este pasăre, vită, pește sau porc
trebuie suficient fiartă sau friptă;
 se recomandă periodic dezinsecţia, dezinfecţia, deratizarea și deparazitarea
spaţiilor alimentare;
 control medical preventiv de două ori pe an la medicul pediatru;
 efectuarea de examene coproparazitologice la începutul oricărui an școlar;
 lenjeria de pat, de corp să fie spălată și călcată săptămânal;
 evitarea contactului direct cu animalele care pot avea pe corp chisturi și ouă de
paraziţi;
 se recomandă controlul sanitar - veterinar al cărnii și produselor din carne;
Combaterea îmbolnăvurilor digestive vizează:
 depistarea și distrugerea surselor de îmbolnăvire;
 raportarea numărului și cazurilor de boli;
 izolarea bolnavilor și a suspecţilor în spaţiile medicale;
 stabilirea diagnosticului celor în cauză în urma analizelor medicale și a
anamnezei;
 tratarea cu medicaţie corectă sub supraveghere medicală.
CAPITOLUL III
REZULTATELE CERCETĂRII PERSONALE

3.1. Obiectivele studiului


Potrivit datelor oferite de Centrul de Calcul și Statistică Sanitară din cadrul
Ministerului Sănătăţii Publice (C.C.S.S.) în România în 2001 1,7% dintre elevii de
gimnaziu erau obezi. În acest an procentul a ajuns la 3,6%. Practic în ultimii 10 ani
numărul copiilor obezi s-a dublat. (www.evz.ro)
Dacă în 2009 15% dintre copiii români erau obezi în 2015 procentul a urcat la
25%. România se află practic pe locul III în Europa cu 50% din populaţie
supraponderală și 25% obeză. (dr.herdea.ro)
Observând numeroasele stări de dezechilibre alimentare în rândul elevilor și
cunoscând corelaţia strânsă dintre acestea, stilul de viaţă și alimentaţia sănătoasă, am
întreprins o cercetare simplă dar care să evidenţieze cazurile de elevi ce se abat de la
starea de normoponderalitate. Studiul s-a efectuat pe două eșantioane de elevi din
Comuna Cornu Luncii, judeţul Suceava, aparţinând Școlii Gimnaziale Băișești și Școlii
Gimnaziale Brăiești.
Obiectivele studiului:
1. Realizarea de măsurători a înălţimii și greutăţii elevilor și înregistrarea
acestor parametrii antropometrici;
2. Calcularea indicelui de masă corporală (I.M.C.) și compararea ulterioară a
datelor obţinute cu cele din literatura de specialitate;
3. Interpretarea statistică a datelor obţinute.

3.2. Resurse materiale și procedurale utilizate


Studiul a fost realizat pe un eșantion format din 52 de elevi cu vârste cuprinse
între 10 – 14ani din clasele V – VIII de la Școala Gimnazială Băișești, comuna Cornu
Luncii. La aceștia am realizat măsurători aIe greutăţii corporale (G) folosind un cântar
de baie și ale înălţimii (taliei – T) folosindu-mă de o ruletă.
Indicele de masă corporală (indicele Quetelet) s-a calculat cu formula:
I . M . C .=G ( kg ) /T 2 ( m2 )
Preadolescenţa și adolescenţa sunt perioade în care tinerii înregistrează
modificări destul de vizibile ale corpului datorită ritmului de creștere și dezvoltare
accelerat. Astfel, pentru încadrarea elevilor din această vârstă la o categorie a I.M.C.
(normoponderalitate, subponderalitate, supraponderalitate și obezitate) sunt folosite
tabele speciale în funcţie de vârstă și sex pentru cei sub 20 de ani. Pentru adulţi există
alte tabele standard.
Standardizarea stării de nutriţie la copii în funcţie de I.M.C.

Stare
a
d
e I.M.C I.M.C
n . .
ut băieţi fete
ri
ţi
e
Subp
on
de < 20 < 19
ra
l
Norm 20 – 19 –
al 25 24
Supra
po
26 – 25 –
nd
30 30
er
al
Obezi
31 – 31 –
tat
40 40
e
Obezi
tat
e
> 40 > 40
se
ve

Tabelul 12. Standardizarea stării de nutriţie la copii în funcţie de I.M.C.

3.3. Rezultatele obţinuteși interpretarea lor


Din totalul de 52 de elevi ai eșantionului supus studiului, 26 sunt fete,
reprezentând 50% și 26 sunt băieţi, reprezentând 50%. Toate rezultatele măsurătorilor
au fost trecute în următorul tabel, urmând ca apoi să fie prelucrate statistic.
Nr. Înălţime Greutate Starea de
Sex Vârsta I.M.C.
crt. (cm) (kg) nutriţie
1. M 11 155 47 19,58 Subponderal
2. M 11 144 32 15,45 Subponderal
3. F 12 155 37 15,41 Subponderală
4. F 12 160 46 17,96 Subponderală
5. M 12 161 46 17,76 Subponderal
6. M 12 147 30 13,88 Subponderal
7. F 12 164 72 26,86 Supraponderală
8. F 12 156 54 22,18 Normală
9. M 12 145 31 14,76 Subponderal
10. M 12 147 35 16,20 Subponderal
11. F 12 160 53 20,70 Normală
12. M 12 147 36 16,66 Subponderal
13. F 12 157 34 13,82 Subponderală
14. M 12 147 30 13,88 Subponderal
15. M 12 147 31 14,35 Subponderal
16. M 12 158 47 18,87 Subponderal
17. M 12 161 42 14,21 Subponderal
18. F 12 161 50 19,30 Normală
19. M 12 170 53 18,33 Subponderal
20. M 12 148 41 18,72 Subponderal
21. F 12 148 35 15,98 Subponderală
22. F 12 164 71 26,49 Supraponderală
23. F 12 146 38 17,84 Subponderală
24. F 13 157 42 17,07 Subponderală
25. F 13 155 40 16,66 Subponderală
26. M 13 164 45 16,79 Subponderal
27. M 13 168 101 35,81 Obezitate
28. F 13 143 31 15,19 Subponderală
29. M 13 162 45 17,17 Subponderal
30. F 13 163 45 16,98 Subponderală
31. M 13 163 44 16,60 Subponderal
32. F 13 164 52 19,40 Normală
33. F 13 167 53 19,06 Normală
34. F 13 167 87 31,19 Obezitate
35. F 13 165 48 17,64 Subponderală
36. F 13 165 61 22,42 Normală
37. F 13 159 70 27,77 Supraponderală
38. F 13 147 33 15,27 Subponderală
39. M 13 156 35 14,40 Subponderal
40. M 14 177 60 19,15 Subponderal
41. F 14 159 51,5 19,69 Normală
42. M 14 174 57 18,84 Subponderal
43. M 14 166 44 16 Subponderal
44. F 14 164 53 19,77 Normală
45. M 14 170 58 20,06 Normal
Nr. Înălţime Greutate Starea de
Sex Vârsta I.M.C.
crt. (cm) (kg) nutriţie
46. F 14 157 51 20,73 Normală
47. F 14 167 59 21,22 Normală
48. F 14 164 49 18,28 Subponderală
49. M 14 155 41 17,08 Subponderal
50. M 14 151 41 17,98 Subponderal
51. M 14 170 52 17,99 Subponderal
52. M 14 192 81 22,01 Normal

Tabelul 13. Rezultatele măsurătorilor efectuate pe eșantionul supus studiului

Elevii la care am realizat măsurători au vârste cuprinse între 11 – 14 ani ciclul


gimnazial, din care:
 2 elevi au 11 ani, amândoi fiind băieţi;
 21 elevi au 12 ani, 10 fete și 11 băieţi;
 16 elevi au 13 ani, 11 fete și 5 băieţi;
 13 elevi au 14 ani, 5 fete și 8 băieţi.

Object 5

Analiza rezultatelor în funcţie de valorileindicelui de masă corporală (I.M.C.)

În urma rezultatelor obţinute am constatat că:


 la 35 de elevi I.M.C. sunt cuprinse în intervalul 13,82 – 18,72 ceea ce indică o stare
de nutriţie subponderală;
 la 12 elevi I.M.C.= 19,06 – 22,42 indicând o stare de nutriţie normoponderală;
 la 3 elevi I.M.C.=26,49 – 27,77 indicând stare de nutriţie supraponderală;
 la 2 elevi I.M.C.= 31,19 – 35,81 indicând instalarea obezităţii.
Analiza procentuală relevă următoarele:
 67,30% dintre elevi sunt subponderali;
 23,07% au greutate normală;
 5,76% sunt supraponderali;
 3,84% sunt obezi.

Object 7

Din cadrul fetelor:


 23,07% sunt subponderale;
 19,23% au greutate normală;
 5,76% sunt supraponderale;
 1,92% sunt obeze.
Pentru băieţi s-au înregistrat următoarele valori procentuale ale stării de nutriţie:
 44,23% sunt subponderali;
 3,84% au greutate normală;
 1,92% sunt obezi.
Nu există băieţi supraponderali.

Total
Băieţi Fete ele
Starea
vi
de
Nu Nu
nutr
Numă Proce Proce Procen
iţie
r nt nt

Subpon
88,46 46,15 67,30
dera 23 12 35
% % %

Greutat
e
38,46 23,07
nor 2 7,69% 10 12
% %
mal
ă
Suprap - - 11,53 5,76%
ond %
Total
Băieţi Fete ele
Starea
vi
de
Nu Nu
nutr
Numă Proce Proce Procen
iţie
r nt nt

eral
ă
3,84
Obez 1 3,84% 3,84%
%

Tabelul 14. Interpretarea rezultatelor măsurătorilor efectuate pe eșantionul


supus studiului

Cele mai mari dezechilibre se înregistrează în cadrul stării de subponderalitate,


aici predominând băieţii cu 88,46% comparativ cu fetele ce au 46,15%. Privind
greutatea normală domină fetele din cadrul lotului studiat.
Există o situaţie de echilibru numeric în cadrul stării de obezitate instalată la un
băiat de la Școala Brăiești și o fată de la Școala Băișești. Nu există băieţi
supraponderali.

Object 9
Object 11

Object 13

În funcţie de vârsta elevilor obţinem următoarele rezultate:


 dintre cei doi elevi cu vârsta de 11 ani, amândoi sunt subponderali;
 dintre cei 21 de elevi cu vârsta de 12 ani, 16 elevi sunt subponderali, 3 elevi sunt
normoponderali și 2 elevi sunt supraponderali. Nu există elevi obezi la 11 ani și 12 ani;
 dintre cei 16 elevi cu vârsta de 13 ani, 10 sunt subponderali, 3 normoponderali, un
elev este subponderal și 2 obezi;
 dintre cei 13 elevi cu vârsta de 14 ani, 7 elevi sunt subponderali iar 6
normoponderali. În rândul elevilor de 14 ani nu există supraponderali și nici obezi.
Graficul numeric al stării de nutriţie la diferite vârste:
Starea a de nutriție
St

Nr. elevi
Object 15

3.4. Concluziile cercetării


În cadrul studiului întreprins au recurs la determinarea greutăţilor corporale (G)
și a taliei (T), după care au calculat indicele de masă corporală (I.M.C.) pentru cei 52 de
elevi incluși în cercetarea experimentală.
Am considerat această investigaţie ca fiind foarte necesară datorită faptului că
greutatea corporală corespunzătoare vârstei este o rezultantă echilibrată dintre
alimentaţia zilnică sănătoasă și efortul fizic progresiv și regulat.
Obezii și supraponderalii reprezintă categorii ţintă, vulnerabile la apariţia
diferitelor boli (diabet, boli cardiovasculare etc.) strâns legat de degradarea calităţii
vieţii și a duratei de viaţă.
Subponderalitatea influenţează de asemenea într-un mod negativ sănătatea,
dezvoltarea corporală normală și rezerva de energie de care dispune orice persoană.
În cadrul eșantionului de elevi analizat, 5,76% dintre elevi sunt supraponderali,
67,30% sunt subponderali iar 3,84% sunt obezi. Am observat că
subponderalitateadimină la băieţi comparativ cu fetele iar supraponderalitatea la fete.
Starea de obezitate se găsește în proporţii egale la ambele sexe.
Procentul de subponderalitate de 67% al elevilor din eșantionul studiat este
destul de ridicat comparativ cu cel de la nivel naţional sau mondial.
Acest procent scoate în evidenţă o problemă destul de serioasă ce trebuie
rezolvată încă de la vârste mici. Dintre elevii normoponderali raportat la vârstă și sex, 7
au I.M.G. situat la limita cu subponderalitatea și nici unul cu supraponderalitatea.
Pentru corectarea acestor stări anormale de nutriţie este necesară o cunoaștere profundă
a factorilor ce le produc și le întreţin: condiţiile familiale, nativul, grupul de prieteni,
implicaţia educaţiei după care să urmeze abordări concrete și corecte pentru înlăturarea
lor.
PARTEA A II-A
CAPITOLUL I.DIDACTICA CURSULUI OPŢIONAL „EDUCAŢIE PENTRU
SĂNĂTATE” ÎN ŞCOALĂ

1.1. Importanţa „Educaţiei pentru sănătate” în şcoală

Dreptul la sănătate este considerat unul dintre drepturile supreme ale omenirii
indiferent de vârstă, profesie, rasă etc. Organizaţia Mondială a Sănătăţii are pe agenda
sa de lucru sănătatea individului sub toate aspectele sale de prevenţie,tratare și
vindecare dar și probleme de morbiditateși mortalitate valabile pentru toate etapele
vieţii omului.
Dacă în trecut sănătatea era înţeleasă ca o absenţă a bolilor, în prezent ea este
concepută ca fiind orezultantă a tuturor calităţilor psihice și fizice menţinute în
parametrii de funcţionalitate optimă. În anul 1997, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a
făcut pași importanţi în derularea unui program de educaţie sanitară a populaţiei
globului care să permită oamenilor să ducă o viaţă activă bazată pe principiile unui stil
de viaţă sănătos și eficient.
În cadrul acestui binevenit opţional de „Educaţie pentru sănătate” realizat în
multe școli din România, profesorul și în special cel de biologie are un rol de informare
dar mai ales de formare și dezvoltare armonioasă a personalităţii complexe a elevului,
de schimbare de atitudini, deprinderi, comportamente în rândul elevilor săi în scopul
creșterii calităţii vieţii adolescenţilor, tinerilor.
Cursul opţional de „Educaţie pentru sănătate” este absolut necesar deoarece
mulţi părinţi nu deţin cunoștinţele necesare unei educaţii corecte a copilului din acest
punct de vedere. Așadar dobândirea unui stil de viaţă sănătos, înlăturarea sau controlul
situaţiilor stresante, gestionarea emoţiilor, cunoașterea și evitarea factorilor de risc din
mediu, toate acestea reprezintă obiectul de studiu al „Educaţiei pentru sănătate”.
Mediul cel mai recomandat pentru o astfel de educaţie pentru sănătate a elevilor,
tinerilor este școala deoarece aici există cadre didactice competente pe domeniu care se
pot adresa unui număr mare de elevi într-un mod organizat.
Educaţia pentru sănătate la nivelul școlilor în multe ţări este obligatorie
începând din clasa I până în clasa a XII-a cu programe și materiale didactice specifice
fiecărei etape de școlarizare.
La noi, în România, ea a fost introdusă abia din anul școlar 2003 – 2004 și
implementată la clasele I, V și a IX-a.
Introducerea ca disciplină opţională „Educaţie pentru sănătate” în școli
constituie o conștientizare și o recunoaștere oficială a importanţei majore pe care o
prezintă aceasta pentru viaţa de zi cu zi a tinerilor, pentru formarea unui stil de viaţă
sănătos și o dezvoltare armonioasă.

1.2. Scopul şi obiectivele Programului Naţional „Educaţie pentru sănătate” în


şcoala românească

Pornind de la realitatea că este mult mai ușor să educi un copil decât un adult sau
să previi o boală decât să o tratezi,Programul naţional de „Educaţie pentru sănătate”
prin multitudinea temelor abordate, promovează informaţii corecte și complete privind
sănătatea în general precum și dobândirea unor atitudini și deprinderi pentru formarea
unui stil de viaţă sănătos în rândul elevilor.
Acest program Naţional „Educaţie pentru sănătate în școala românească” se
derulează în cadrul unui Curriculum la decizia școlii și are ca scop dezvoltarea educaţiei
pentru sănătate bazată pe principii corecte, instituţionalizat și cu personal calificat prin
cursuri speciale.
Enumerăm câteva din scopurile acestui program:
 dobândirea de informaţii ce vizează starea de sănătate fizică și psihică a
elevului;
 educarea elevilor pentru a-și forma un stil de viaţă sănătos din toate punctele de
vedere (alimentaţie, odihnă, activitate);
 informarea elevilor privind cunoașterea și evitarea multitudinilor de factori
nocivi din mediu (alcool, tutun, droguri, exces de medicamente etc.)
 formarea deprinderilor corecte și rapide de acordare a primului ajutor în cazul
diferitelor tipuri de accidente;
 accesibilitate în obţinerea de informaţii avizate, în paralel scăderea numărului de
comportamente deviante.
Obiectivele Programului Naţional „Educaţie pentru sănătate în școala
românească” urmăresc:
a) Promovarea stării de sănătate a elevului condiţie absolut necesară pentru ca
tânărul să-și poată desfășura eficient orice tip de activitate intelectuală sau fizică
specifică vârstei lui;
 Funcţionarea corespunzătoare mentală, fiziologică, socială la parametri
ridicaţi;
 Formarea deprinderilor indispensabile unui comportament responsabil
strâns legat de stilul de viaţă sănătos.
b) Dezvoltarea personală a elevului, incluzând:
 Autocunoaștere și dobândirea unei imagini de sine pozitivă;
 Comunicarea și relaţionarea interpersonală;
 Gestionarea stresului;
 Prevenirea dezadaptării sociale și a situaţiilor conflictuale de criză;
 Dezvoltarea carierei personale.
c) Prevenire:
 Prevenirea unor accidente și a comportamentelor cu potenţial vătămător
pentru sănătate;
 Prevenţia atitudinii negativiste, interiorizate faţă de propria persoană,
faţă de cei din jur și în general faţă de propria viaţă;
 Crearea de condiţii pentru înlăturarea oricăror eventuale conflicte și
facilitarea integrării sociale, școlare, familiale.
Programa de „Educaţie pentru sănătate” elaborată pentru învăţământul
preuniversitar vizează:
 Raportarea la dorinţele și interesele elevilor legate de problematica sănătăţii;
 Redimensionarea valorilor educaţionale strâns corelat cu cele de peplan
internaţional în domeniul sănătăţii;
 Dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevului care să ţină pasul cu integrarea
într-o societate aflată permanent în evoluţie;
 Corelaţia etapizată a fazelor demersului didactic din cadrul parcursului
curricular: proiectarea, elaborarea, aplicarea la clasele de elevi și revizuirea
permanentă a conţinuturilor cu noutăţile din domeniu.
Valori și atitudini
Acest curriculum urmărește formarea următoarelor valori și atitudini:
 Creșterea responsabilităţii pentru propria sănătate și a celor din jur;
 Dobândirea unui stil de viaţă sănătos;
 Manifestarea conștientă a solidarităţii, toleranţei, a compasiunii dar și a
respectului faţă de persoanele aflate în dificultate;
 Intervenţia promptă în situaţii dificile ce vizează sănătatea semenilor;
 Deprinderea unui comportament ecologic adecvat.

1.3. Organizarea modulară a „Educaţiei pentru sănătate”

Aplicată în cadrul Curriculumului la decizia școlii (C.D.Ș), acest opţional


„Educaţie pentru sănătate” parcurs în învăţământul gimnazial cuprinde următoarele
module:
 Educaţie pentru sănătate, clasele a V-a și a VI-a;
 Educaţie pentru sănătate, clasele a VII-a și a VIII-a;

COMPETENŢE GENERALE
1. Formarea unor atitudini şi comportamente responsabile privind starea de
sănătate
2. Utilizarea unor noţiuni, norme și principii specifice educaţiei pentru sănătate.
3. Dezvoltarea capacităţii de a rezolva situaţii- problemă privind sănătatea şi
mediul
CURRICULUMUL CLASELOR a VII-a ȘI a VIII-a
COMPETENŢE SPECIFICE ȘI ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. Utilizarea unor noţiuni, norme și principii specifice educaţiei pentru sănătate.

Competenţe specifice Exemple de activităţi de învăţare


1.1. Susţinerea - realzarea unor albume, afișe, scenarii
propriilor idei pentru realizarea unor producţii audio /
conforme cu video pe teme de sănătate.
principiile - dezbaterea unor situaţii problemă, în care
educaţiei pentru nu se respectă principiile educaţiei
sănătate pentru sănătate.
2. Formarea unor atitudini şi comportamente responsabile privind starea de sănătate

Competenţe specifice Exemple de activităţi de învăţare

2.1. identificarea
- participarea la concursuri cu teme privind
punctelor tari şi
educaţia pentru sănătate;
punctele slabe ale
- realizarea unor micro-cercetări privind
propriei stări de
starea de sănătate a colegilor.
sănătate
2.2. evaluarea
pericolului - caracterizarea tipologică a adolescenţilor
reprezentat de consumatori de droguri şi alte substanţe
consumul de toxice;
substanţe toxice şi - analiza unor cazuri de toxicomani
droguri pentru prezentate în media.
starea de sănătate
2.3. analizarea
efectelor unor - exerciţii de luare a deciziilor şi de analiză
comportamente a consecinţelor neadecvării
neadecvate stării comportamentale pentru starea de
de sănătate, pe sănătate.
grupe de vârstă
2.4. manifestarea
iniţiativei în
combaterea
comportamentelor
neadecvate - proiecte comunitare/în şcoală privind
observate la cei din reducerea frecvenţei comportamentelor
jur: violenţa neadecvate.
intragrupală,
violenţa mass-
media, traficul de
fiinţe umane
2.5 utilizarea
instrumentelor
- realizarea unui ghid privind
necesare susţinerii
comportamentul alimentar sănătos
unui
pentru elevii de gimnaziu.
comportament
alimentar sănătos

3. Dezvoltarea capacităţii de a rezolva situaţii problemă privind sănătatea şi mediul

Competenţe specifice Exemple de activităţi de învăţare


3.1. identificarea - lansarea unor proiecte individuale/ de
oportunităţilor grup pe teme de sănătate a mediului
pentru sănătatea prin realizarea de postere/afişe;
mediului şi factorii
- concursuri interclase pe probleme de
de risc la adresa
mediu.
acestuia
3.2. analizarea - realizarea unor minianchete şi a unor
consecinţelor interviuri privind comportamentele
consumului de consumatorilor de substanţe toxice;
substanţe toxice - elaborarea de materiale privind
asupra sănătăţii caracteristicile psihologice şi
fizice şi mentale comportamentale ale toxicomanilor.
3.3. cunoașterea
- exerciţii de întocmire a planului de viaţă;
consecinţelor
- exerciţii de negociere a implicării propriei
debutului vieţii
persoane în debutul vieţii sexuale.
sexuale
3.4.intervenirea
eficientă în
- exerciţii de negociere;
situaţiile problemă
- realizarea de materiale informative.
din domeniul
sănătăţii

CONŢINUTURI
1. IGIENA PERSONALĂ
1.1. Influenţa modei asupra dezvoltării personale a elevului
1.2. Produsele şi serviciile cosmetice, riscurile folosirii lor: manichiura,
pedichiura, cosmetica - potenţiali factori de risc
1.3. Ce este HIV/ SIDA? Ce este TB –ul?
2. ACTIVITATE ŞI ODIHNĂ
2.1. Dozarea efortului intelectual pentru examene şi concursuri
2.2. Modalităţi şi abilităţi de organizare a timpului
3. SĂNĂTATEA MEDIULUI
3.1. Resursele naturale: importanţa lor pentru un organism sănătos
3.2. Factorii de mediu care influenţează starea de sănătate
4. SĂNĂTATE MINTALĂ
4.1. Stres, supraîncărcare, adaptabilitate
4.2. Controlul emoţiilor negative (frica, furia etc.)
4.3. Exprimarea stărilor emoţionale ale fetelor şi băieţilor
4.4. Vocaţie şi împlinire
5. SĂNĂTATEA ALIMENTAŢIEI
5.1. Calităţile organoleptice ale alimentelor: ponderea alimentelor în raţia zilnică
5.2. Sarea iodată în alimentaţie: efectele carenţei de iod
5.3. Declanşarea obezităţii prin alimentaţie nesănătoasă
5.4. Raportul calitate-preţ în alegerea alimentelor
5.5. Imaginea corporală şi comportamentul alimentar
6. SĂNĂTATEA REPRODUCERII ŞI A FAMILIEI
6.1. Ceasul organismului feminin, ceasul organismului masculin
6.2. Comportament sexual responsabil: atitudini faţă de debutul vieţii sexuale
6.3. Mituri legate de sexualizare/comportament sexual (reacţii comportamentale
faţă manifestările anatomo-fiziologice ale pubertăţii)
6.4. Infecţii cu transmitere sexuală - comportamente cu risc în transmiterea
HIV/SIDA
6.5. Planuri de viaţă: familie, relaţii sociale, impactul vieţii sexuale asupra
viitorului
6.6. Concepţia şi sarcina-riscurile sarcinii în pubertate şi adolescenţă pentru
mamă şi copil
6.7. Sarcina nedorită şi avortul - servicii sociale: planificare familială, consiliere
6.8. Violenţă în sexualitate, abuzul sexual
7. CONSUMUL ŞI ABUZUL DE SUBSTANŢE TOXICE
7.1. Trecerea de la consumul accidental la abuzul de droguri (toleranţă,
dependenţă, sevraj, dezintoxicare)
7.2. Dependenţa de alte substanţe (alcoolism, tabagism)
7.3. Mituri, prejudecăţi stereotipuri privind consumul de substanţe toxice
7.4. Consecinţele toxicomaniei în plan individual şi social
7.5. Legislaţia privind comercializarea, traficul şi consumul de substanţe toxice
8. ACCIDENTE, VIOLENTA, ABUZ, VALORI UMANITARE
8.1. Forme ale violenţei în familie (fizică, socială, economică, emoţională,
sexuală)
8.2. Violenţa în mass-media. Consumatorul de mesaj
8.3. Modalităţi de prevenire a violenţei
8.4. Traficul de fiinţe umane-consecinţe individuale şi sociale
8.5. Solidaritatea umană în situaţii de cataclisme, război, zone de conflict
MODALITĂŢI DE EVALUARE
 probe scrise (eseuri, chestionare)
 probe orale
 probe practice
 autoevaluarea
 autoevaluare
 portofolii
 realizarea de anchete şi minicercetări
 studii de caz

1.4. Sănătatea alimentaţiei în cadrul „Educaţiei pentru sănătate”

Educarea elevilor pentru o alimentaţie sănătoasă este dovedită a fi de un real


folos deoarece în urma parcurgerii acestui capitol, elevilor li se oferă posibilitatea de a-
și schimba viaţa în bine și se a-și forma o perspectivă realistă, corectă asupra
problemelor de sănătate.
Sănătatea alimentaţiei ca și capitol din cadrul opţionalului de Educaţie pentru
sănătate – cl. a VII-a prezintă o importanţă aparte ţinând cont că formarea unui stil de
viaţă sănătos, înlăturarea obiceiurilor alimentare nesănătoase, prevenirea obezităţii,
imaginea corporală, meniurile alimentare și raţia zilnică a elevului din gimnaziu sunt
doar câteva dintre aspectele dezbătute în cadrul capitolului de care elevii cu siguranţă
vor ţine seama.
Programa de „Educaţie pentru sănătate” pentru gimnaziu privind –
SĂNĂTATEA ALIMENTAŢIEI își propune să abordeze următoarele teme:
− Piramida alimentelor
− Eticheta – cartea de vizită a alimentelor
− Ghidul unei alimentaţii sănătoase
− Drepturile cinsumatorului
− Aditivii alimentari – un rău necesar?
− Calităţile organoleptice ale alimentelor
− Sarea iodată în alimentaţie
− Raportul calitate-preţ în alegerea alimentelor
− Alimentaţia nesănătoasă și obezitatea
− Imaginea corporală și comportamentul alimentar
Parcurgerea acestor teme va influenţa direct modul de gândire și de acţionare al
elevilor privind întărirea convingerilor despre starea de sănătate dar și privind
schimbarea stilului de viaţă în cazul în care acesta a fost unul necorespunzător.
Având în vedere că în ultimii ani a crescut numărul de obezi în rândul copiilor și
de diabetici (zaharat) în rândul tinerilor, este absolut necesară introducerea disciplinei
opţionale de Educaţie pentru sănătate.
Pot fi derulate și proiecte ample care să dezbată tema alimentaţiei copiilorși
tinerilor de exemplu: Farfuria sănătoasă, Machetele alimentelor sănătoase, Construirea
de piramide a alimentelor pe grupe , Meniuri zilnice și calcularea caloriilor, Întocmirea
de raţii alimentare pe grupe de vârstă etc.
În cadrul orelor de Consiliere și orientare (Dirigenţie) la modulul „Calitatea
stilului de viaţă” se pot aborda aspecte diverse privind calitatea și cantitatea alimentelor
preferate de elevi și consumate de aceștia, aspecte privind stilurile de viaţă
sănătos/nesănătos.

1.5. Procesul de învăţământ

1.5.1. Caracteristicile procesului de învăţământ

1. Interacţiunea dintre profesor (agent) și elev (receptor)


Această conlucrare dintre cei doi poli ai procesului de învăţământ, profesor și
elev, este gândită și proiectată pentru a fi realizată la nivelul celor trei etape: predare –
învăţare – evaluare.
Predarea se bazează pe comunicare iar rezultatul ei depinde de aptitudinea
comunicativă a profesorului, de metodele folosite de acesta, de empatia creată profesor
– elev.
În cadrul acestei interacţiuni sau relaţii bilaterale elevul nu are rol pasiv, el
permanent este antrenat și implicat în procesul de predare pentru propria sa formare dar
rolul principal îl are profesorul.
În didactica „modernă” interacţiunea profesor – elev capătă noi înţelesuri fiind
concepută ca o interactivitate ce poate funcţiona în ambele sensuri, de la profesor la
elevși de la elev la profesor astfel încât în diferite momente ale actului didactic fiecare
dintre ei pot să-și schimbe „rolurile”.

2. Caracteristica unităţii dintre informare și formare


Eficienţa procesului de învăţământ depinde de armonizarea relaţiei informativ –
formativ.
În perioada actuală, accentul se deplasează pe latura formativă ca și rezultat al
actului didactic. Totuși, pentru dobândirea unui bagaj de cunoștinţe generale și în
specialitate dar și pentru formarea de priceperi, deprinderi la fel de importantă este și
latura informativă făra de care formativul nu ar exista calitativ. Există o strânsă
interdependenţă între informativ – formativ deoarece totdeauna formativul se bazează
pe informativ fiind un rezultat al acestuia din urmă.
Această legătură indisolubilă dintre informativ și formativ este mult mai
evidentă și are rezultate mult mai bune atunci când se ţine seama și de particularităţile
individuale și de vârstă ale elevilor dar și de profilul școlii, claselor.
Sintetizând această caracteristică a procesului de învăţământ concret se referă la
o deplasare a accentului de pe „a ști” pe „a ști să faci” absolut necesar integrării tinerilor
pe piaţa muncii internă dar mai ales externă. (Dumitriu Gh., 2004 pag. 215)

3. Procesul de învăţământ ca sistem cu autoreglare


Acest caracter cibernetic al procesului de învăţământ se bazează pe
bilateralitatea profesor – elev, pe comunicarea permanentă dintre aceștia.
Autoreglarea realizată prin conexiunea inversă (feed-back) este absolut necesară
pentru a scoate în evidenţă corectitudinea răspunsului elevului dar și eficienţa muncii
profesorului. Este necesar ca profesorul să-i stimuleze sau să-i faciliteze elevului
capacitatea de autoevaluare a comportamentului de răspuns.

4. Caracterul educativ al procesului de învăţământ


Este evidenţiat de rolul pe care îl au instituţiile de învăţământ în a educa tinerii,
de a le dezvolta competenţe, de a le forma și contura personalitatea creativă și flexibilă.

5. Caracterul cognitiv – creativ al procesului de învăţământ


Acest caracter relevă faptul că în cadrul procesului de învăţământ nu se
descoperă ci se redescoperă cunoștinţe, se selectează și se transmit sub diferite
modalităţi cât mai original și creativ în funcţie de măiestria pedagogică a profesorului.
Acest caracter este influenţat și de capacităţile intelectuale ale elevilor dar și de
mijloacele didactice folosite la ore.

1.5.2. Dimensiunile generale ale procesului de învăţământ


Dimensiunile procesului de învăţământ sunt:
1. Dimensiunea structurală
Ea cuprinde totalitatea resurselor pedagogice (umane, materiale, financiare)
necesare desfășurării la un nivel ridicat a activităţilor didactice dar și legăturile
permanente pe care le are școala cu societatea civilă.
2. Dimensiunea funcţională
Relevă conexiunile permanente dintre procesul de învăţământ și sistemul de
învăţământ determinând obiectivele pedagogice în funcţie de care se elaborează planul
de învăţământ, programele școlare pe discipline și manuale școlare (Gh. Dumitriu,
2004, pag. 212).
3. Dimensiunea operaţională
Reprezintă activitatea didactică de bază cea de predare-învăţare-evaluare
desfășurată de profesor împreună cu elevii săi. De fapt, predarea-învăţarea-evaluarea
evidenţiază unitatea celor trei dimensiuni ale procesului de învământ din care cauză ele
trebuie privite ca un tot unitar.

1.5.3. Analiza procesului de învăţământ la nivelul interacţiunii: evaluare


iniţială – predare – învăţare – evaluare
În didactica tradiţională predarea și evaluarea se aflau în clasicele raporturi de
juxtapunere adică de o simplă alăturare a laturilor procesului de învăţământ.Astăzi, în
didactica modernă este de neconceput interdependenţa celor trei laturi formând o
singură unitate, un tot unitar.
Pentru realizarea unui învăţământ eficient este necesar ca profesorul să cunoască
bagajul de cunoștinţe de care dispune elevul la începutul instruirii lui. Acest lucru se
realizează printr-o evaluare iniţială. Este foarte important să-i cunoaștem elevului
cunoștinţelepe care le posedă „la plecare” pentru a putea să-l instruim corespunzător.
Predarea este o acţiune de comunicare permanentă profesor – elev, o
interactivitate în care profesorul transmite cunoștinţe dar solicită și elevul să ia parte la
această acţiune, el devenind un coparticipant al propriei sale instruiri.
Învăţarea școlară se desfășoară totdeauna într-un cadru instituţionalizat,
organizat și controlat de către profesor. În urma învăţării elevii își dezvoltă
personalitatea, dobândesc competenţe, pot realiza transfer de cunoștinţe aplicându-le în
practică.
Evaluarea furnizează profesorului măsura în care au fost realizate obiectivele
propuse iar strategiile didactice utilizate au fost eficiente. Ea poate fi considerată un
instrument de reglare și autoreglare a procesului de învăţământ.Predarea – învăţarea –
evaluarea în ansamblul lor vizează rezultatele pe care școala le oferă societăţii adică
promoţiile de absolvenţi pregătiţi pentru a se putea integra pe piaţa muncii.
1.5.4. Învăţarea eficientă
În procesul de învăţământ, pentru realizarea unei învăţări eficiente este necesar
în primul rând identificarea acelor factori ce influenţează învăţarea dar și măiestria
pedagogică de care trebuie să dea dovadă profesorul în actul instruirii.
O reușită a învăţării eficiente se datorează numai interacţiunii factorilor interni
și externi care își pun amprenta asupra structurilor cognitive, afectiv – motivaţionale ale
elevilor.
Factorii interni au rol dominant într-o reușită a învăţării eficiente și ţin de vârsta
copilului, de dezvoltarea lui fizică, de starea de sănătate dar și de capacitatea lui
intelectuală (gândire, memorie, imaginaţie).
Referitor la factorii externi, aceștia vin să completeze tabloul influenţelor ce
contribuie la o reușită a învăţării și includ școala, relaţiile cu colegii, cu profesorii, stilul
de predare al fiecărui profesor, familia, comunitatea.
Învăţarea eficientă, de durată depinde în mare măsură și de strategiile de predare
– învăţare pe care profesorul le abordează în funcţie de nivelul clasei, de gradul de
accesibilitate al cunoștinţelor și de modul cum profesorul realizează transferul
cunoștinţelor pentru a putea fi aplicate în practică.
Esenţa învăţării eficiente ţine seama și de motivaţia elevului, de scopul
învăţării, de voinţa sa dar și de înţelegerea materialului de învăţat pe baza conexiunilor
logice dintre noile cunoștinţe și sistemul cunoștinţelor anterioare.
Reușita învăţării eficiente, logice include și repetiţia dar nu o repeţie mecanică,
ilogică, ci acea repetiţie care urmărește la o nouă lectură desprinderea de noi înţelesuri,
idei.
Cunoștinţele se vor sedimenta mai puternic în mintea elevului atunci când elevul
aduce exemple proprii sau când se execută lucrări practice de laborator în legătură cu
tema.
O învăţare temeinică se poate realiza numai printr-o clarificare a cunoștinţelor, o
înţelegere profundă a lor, fapt ce facilitează asimilarea lor.
Numai printr-o învăţare eficientă se dezvoltă personalitatea umană în ansamblul
său. (C. Cucoș, 1998, p. 53)

1.6. Obiectivele educaţionale


Obiectivele educaţionale vizează finalităţile educaţiei prefigurând transformările
cognitive, afective și psihomotorii ce urmează a se produce asupra elevilor în urma
demersurilor didactice. Ele anticipează atât activitatea profesorului cât și a elevului
pentru un demers didactic eficient.
Obiectivele sunt definite în cadrul în cadrul programelor școlare pe discipline
(cele cadru și de referinţă) urmând ca apoi fiecare cadru didactic să le operaţionalizeze
transformându-le în obiective cât mai clare, concrete adică în obiective operaţionale și
delimitându-le pe categorii: cognitive, afective și psihomotrice.
Recent, reforma curriculară din învăţământul românesc schimbă denumirea de
obiective cadru și de referinţă cu cea de competenţe generale și competenţe specifice.
Competenţele generale sunt dobândite de către elevila sfârșitul unui ciclu de
învăţământ iar cele specifice la sfârșitul anului școlar.
În cadrul opţionalului „Educaţie pentru sănătate” la clasa a VIII-a Competenţele
generale și specifice sunt:
1. Utilizarea unor noţiuni, norme și principii specifice educaţiei pentru sănătate
a. susţinerea propriilor idei conform cu principiile educaţiei pentru
sănătate;
2. Formarea unor atitudini și comportamente responsabile privind starea de
sănătate;
a. identificarea punctelor tari și a punctelor slabe ale propriei stări de
sănătate;
b. evaluarea pericolului reprezentat de consumul de substanţe toxoce și
droguri pentru starea de sănătate;
c. analizarea efectelor unor comportamente neadecvate stării de sănătate pe
grupe de vârstă;
d. manifestarea iniţiativei în combaterea comportamentelor neadecvate
observare la cei din jur: violenţa intragrupală. violenţa mass-media,
traficul de fiinţe umane;
e. utilizarea instrumentelor necesare susţinerii unui comportament
alimentar sănătos.
3. Dezvoltarea capacităţii de a rezolva situaţii problemă privind sănătatea și
mediul;
a. identificarea oportunităţilor pentru sănătatea mediului și factorii de risc
la adresa acestuia;
b. analizarea consecinţelor consumului de substanţe toxice asupra sănătăţii
fizice și mentale;
c. cunoașterea consecinţelor debutului vieţii sexuale;
d. intervenirea eficientă în situaţii-problemădin domeniul sănătăţii.
Obiectivele operaţionale descrise într-un mod cât mai clar, concret, pe scurt ceea
ce trebuie să știe elevul la sfârșitul lecţiei prefigurând totodată și o schimbare
comportamentală, atitudinală a elevului ce poate fi observată și apreciată.
Pentru unitatea de învăţare „Sănătatea alimentaţiei” principalele obiective
oparaţionale sunt:
1. să enumere calităţile organoleptice ale alimentelor proaspete comparativ cu ale
alimentelor alterate;
2. să cunoască principalele grupe de alimente precizând compoziţia lor;
3. să-și calculeze raţia zilnică de calorii care determină o dietă sănătoasă;
4. să realizeze un meniu zilnic sănătos;
5. să enumere cauzele care duc la tulburări de comportament alimentar;
6. să argumenteze importanţa sării iodate în alimentaţie;
7. să își identifice propriul stil alimentar;
8. să precizeze factorii care stau la baza menţinerii greutăţii standard;
9. să își calculeze indicele mediu corporal I.M.C. folosind formula acestuia pe baza
măsurătorilor efectuate anterior;
10. să-și identifice starea de nutriţie pe baza valorii I.M.C. calculată anterior.
1.7. Resurse procedurale de predare – învăţare

1.7.1. Clasificarea metodelor didactice


În procesul de predare – învăţare, complexul de metode didactice se află într-o
permanentă relaţie cu toate celelalte componente ale actului de instruire (scop,
obiective, conţinuturi, mijloace de învăţământ). Din această corelaţie se desprind
funcţiile metodelor didactice care trebuie să orienteze profesorul dar și elevul spre ceea
ce trebuie și cum anume trebuie făcut, prin ce metodă pentru ca activitatea didactică să
fie eficientă de ambele părţi.
Metodele didactice îndeplinesc următoarele funcţii:
 funcţia cognitivă, de asimilare de noi cunoștinţe;
 funcţia formativ – educativă, de formare de priceperi, deprinderi, aptitudini,
convingeri simultan cu însușirea cunoștinţelor pe baza dezvoltării proceselor
psihice și motorii;
 funcţia motivaţională prin care metoda folosită determină curiozitatea și dorinţa
elevului de a cunoaște, de a explora și de a acţiona cu multă energie;
 funcţia instrumentală conform căreia metodele reprezintă un instrument, o
pârghie între elevi și conţinuturile ce urmează a fi transmise;
 funcţia normativă; cu ajutorul metodelor folosite, profesorul își organizează și
coordonează actul instruirii pentru obţinerea unor rezultate optime.

1.7.2. Funcţiile metodelor didactice


Calitatea actului instruirii depinde de metodele didactice utilizate la clasă dar
mai ales de combinarea acestora pentru eficienţa activităţii profesorului.
De-a lungul timpului s-au înregistrat progrese remarcabile în domeniul
pedagogiei școlare încât modernizarea metodelor de învăţământ a condus la
eficientizarea predării – învăţării știinţelor biologice.
În funcţie de izvorul principal al învăţării (experienţa individuală, moștenirea
culturală) se disting trei mari tipuri de metode:
A. Metode de comunicare și dobândire de cunoștinţe:
 metode de comunicare orală (expozitive, interogative, bazate pe
problematizare);
 metode de comunicare scrisă (lucrul cu manualul, lectura independentă);
 metode de comunicare oral – vizuală (limbajul, imagini, al cuvântului)
 metode de comunicare interioară (limbaj intern)
B. Metode de explorare sistematică a realităţii obiective:
 metode directe (observaţia sistematică, experimentul de laborator,
cercetarea documentelor, studiul de caz);
 metode indirecte (demonstrative) sunt: demonstraţia, modelarea;
C. Metode de instruire prin acţiune:
 externă, reală (lucrările practice, activităţi creative, elaborarea de
proiecte);
 fictive/simulare (jocurile didactice, jocurile de simulare);
D. Metode de raţionalizare a conţinuturilor și activităţilor de predare – învăţare
(algoritmizarea).
Din punct de vedere istoric, metode sunt:
 tradiţionale, clasice: exerciţiul, expunerea, conversaţia, lucrul cu
manualul;
 moderne: instruirea asistată pe calculator, brainwriting, reţeaua de
discuţii, predarea învăţarea reciprocă, știu – vreau să știu – am învăţat,
cubul, diagrama Venn, brainstorming-ul etc.
După gradul de angajare al elevului la lecţie:
 metode active (brainstorming-ul, lucrările de laborator, proiectul);
 metode pasive (prelegerea, demonstraţia, descrierea, explicaţia,
povestirea);
 metode semiactive (dezbaterea, discuţia dirijată, problematizarea) (Gh.
Dumitriu, 2004, p. 308).
În didactica tradiţională, profesorul avea rol activ fiind un emiţător sau cel care
transmite cunoștinţele elevilor, aceștia din urmă îndeplinind rolul pasiv de simplii
receptori de informaţii și care vor da răspunsuri limitate la sarcini limitate.
Așadar, în didactica modernă accentul se pune pe activitatea proprie a elevului,
el fiind personajul principal în lecţie, accent care s-a deplasat de pe învăţarea prin
preluare (de la profesor) pe învăţarea prin propria-i descoperire, cercetare, investigaţie.
Numai astfel se pot forma la elevi competenţe cognitive, de autoevaluare si de transfer a
cunoștinţelor. (C. Ureche, 2012, p.24).
Cercetările au arătat că rolul activ pe care îl are elevul în cadrul lecţiei se
soldează cu:
− creșterea atenţiei pe parcursul activităţii;
− creșterea interesului pentru conţinuturi;
− promovarea învăţării la nivel superior, de durată a informaţiilor;
− plăcerea elevilor de a fi supuși cercetării, activizării, investigaţiilor,
interogărilor;
− mobilizarea tuturor componentelor psihicului (gândire, atenţie, intuiţie,
inteligenţă)

1.7.3. Metode didactice utilizate în activităţile de „Educaţie pentru


sănătate”
Conversaţia euristică
Metoda conversaţiei euristice se folosește cu mult succes în procesul didactic.
Ea este o activitatea ce pune într-un dialog profesorul cu elevul sau elevii săi în scopul
atingerii de obiective comune. În cadrul acestei relaţii profesorii și elevii se vor
influenţa reciproc iar dialogul va deveni mai amplu și mai constructiv.
Așadar profesorul beneficiază de o dublă calitate de emiţător de informaţii și de
receptor al întrebărilor puse de elevi. El coordonează întreaga activitate didactică,
selectându-și conţinuturile știinţifice și făcându-le accesibile în funcţie de nivelul
clasei, de particularităţile individuale ale elevilor.
Conversaţia euristică presupune asimilarea de noi cunoștinţe care sunt deduse
din acelea însușite anterior sau din bagajul de cunoștinţe pe care îl au elevii în acel
moment.
Această metodă ușurează înţelegerea cunoștinţelor, asimilarea lor și evidenţiază
legătura performantă dintre profesor și elevii săi.
Există mai multe tipuri de conversaţii didactice:
 după scopul urmărit și obiectivele propuse:
− introductivă, folosită la începutul lecţiei pentru a verifica
cunoștinţele anterioare dar și pentru a capta atenţia elevilor;
− expozitivă, aplicată în cadrul noii lecţii la transmiterea
cunoștinţelor, la realizarea unor observaţii, demonstraţii;
− recapitulativă, utilă la sfârșitul studierii unei teme sau unitate de
învăţare pentru a recapitula și fixa cunoștinţele predate, de a le
consolida;
− evaluativă, este realizată pentru evaluarea cunoștinţelor
dobândite dar și a priceperilor și deprinderilor;
 după numărul de persoane angajate în conversaţie:
− individuală, profesor – elev și elev – profesor;
− colectivă, profesorul adresează întrebările frontal tuturor elevilor
iar aceștia răspund pe rând.

Această metodă didactică are o serie de avantaje:


− facilitează însușirea temeinică a mesajului transmis datorită participării active a
elevilor la actul instruirii;
− dezvoltă gândirea, voinţa, afectivitatea;
− formează și dezvoltă competenţe cognitive și comunicative.
Există și o serie de limite ale metodei de conversaţie euristică:
− consum mare de timp;
− crearea unui climat aparent de dezordine;
− dezavantajează elevii timizi;
− dificultăţi în evaluarea progresului fiecărui elev în parte.
Demonstraţia
Prin această metodă, profesorul folosește diferite mijloace concrete în vederea
înţelegerii profunde a conţinuturilor de către elevi.
Prin demonstraţie se confirmă adevăruri, legităţi, se formează priceperi,
deprinderi, comportamente.
Aplicarea ei necesită folosirea diverselor resurse materiale în funcţie de ceea ce
profesorul dorește să transmită elevilor săi.
În cadrul demersurilor didactice, la opţionalul de „Educaţie pentru sănătate” am
folosit următoarele feluri de demonstraţie:
a) demonstraţia pe viu (participând cu elevii la acţiuni de ecologizare a râului
Moldova, am făcut măsurători ale înălţimii și greutîţii corporale calculând
împreună cu elevii indicele mediu corporal (I.M.C.) determinându-și fiecare
starea de nutriţie conform schemei cu valorile standard valabile pentru
preadolescenţi și adolescenţi, am acordat primul ajutor pe elevi pentru pentru
diferite tipuri de accidente: insolaţie, plăgi, electrocutare, fracturi, arsuri etc.
b) demonstraţie cu acţiuni (sunt valabile cele prezentate anterior)
c) demonstraţia cu substitute (am folosit mulaj tip manechin pentru acordarea
primului ajutor, am confecţionat din lemn o targă (brancardă) pentru transportul
accidentaţilor, am folosit planșe cu persoane obeze, normoponderale,
subponderale și supraponderale, am confecţionat jetoane pentru delimitarea
locului accidentului de acele persoane „gură cască”, am creat obstacole în calea
transportului accidentatului până ar ajungela ambulanţă, etc.
d) demonstraţie cu mijloace tehnice (computerul, videoproiectorul);
e) demonstraţia cu ajutorul planșelor (poate fi utilizată atât la predarea noilor
cunoștinţe cât și la fixarea conţinuturilor, verificarea lor). În acest sens am
folosit imagini din atlasul de anatomia omului, de medicină generală, din atlasul
de ecologie aplicată, din Enciclopedia Medicală a familiei, din compendiul
Primul ajutor în caz de urgenţe în familie și din Manualul grupei sanitare.
Exemple:
În cadrul unităţii de învăţare Sănătatea alimentaţiei am realizat demonstraţii
folosind planșe cu grupe de alimente, Piramida alimentelor, Meniuri adecvate
preadolescenţilor, Reguli de igienă a alimentaţiei, Imaginea corporală pentru toate cele
patru stări de nutriţie, Hărţi de creștere pentru băieţi și fete privind percentilele de la 2
la 18 ani pentru băieţi și fete;
− articole din reviste de specialitate: Sănătatea;
− pliante cu informaţii și fotografii ce ilustrează persoane anorexice, obeze, cu
hipo-și hipertiroidism și cu alte dezechilibre alimentare;
− prezentări power – point, diferite filmuleţe, videoclipuri adecvate;
− material natural viu: alimente din toate grupele, pungi cu sare iodată și neiodată
din comerţ, alimente tip fast – food, diferite alimente pentru realizarea de
machete alimentare (masca sănătoasă, bicicleta sănătoasă, farfuria sănătoasă)
etc.
Exerciţiul
Exerciţiul des folosit în practica instruirii are drept scop consolidarea
cunoștinţelor și formarea deprinderilor și priceperilor adică a competenţelor motrice.
Exersarea și repetarea aproape identică a unor acţiuni sunt eficiente în cadrul
exerciţiului dacă sunt îndeplinite câtevacondiţii de bază:
− exerciţiul să aibă un scop clar, bine definit;
− profesorul să cunoască bine structura și limitele exerciţiului;
− elevul trebuie să cunoască regula de bază a exerciţiului;
− demonstrarea exerciţiului de către profesor.
Există o serie de avantaje ale acestei metode: previne uitarea, dezvoltă operaţiile
mintale, trăsăturile de voinţă.
Exemplu:
Analizând etichetele a două alimente consumate drept desert: o ciocolată și o
îngheţată, să se completeze următorul tabel:
Alimentul A Alimentul B
Caracteristici
Ciocolată Îngheţată
Valabilitatea
Preţul
Tipurile de E-uri
Valoarea energetică
în calorii
Condiţii de păstrare

În urma analizei celor două etichete, elevii clasei a VII-a Brăiești trebuie să
formuleze concluzii privitor la raportul: calitate – preţ al celor două alimente – desert
dar și privind cantitatea pe care ei o consumă zilnic sau săptămânal.
Eseul de cinci minute
Este o metodă flexibilă, eficientă utilizată de profesor la evaluarea formativă
doar la sfârșitul orei după transmiterea conţinuturilor lecţiei. Prin această metodă, într-
un timp scurt de cinci minute elevii sunt solicitaţi să-și sistematizeze rapid ideile
dobândite din lecţia prezentă. Astfel profesorul își va da seama concret despre
acumulările pe plan intelectual al elevilor săi.
În acest eseu nestructurat se pornește de la o idee formulată de elev dându-i
acestuia și libertarea de a lansa o înrebare în legătură cu acea idee.
Exemplu: Ideea formulată: Cartoful conţine o serie de substanţe hrănitoare printre
care și glucide ce vor furniza energie.
Întrebarea formulată: De ce atunci când cartofii se alterează miros atât de urât,
acrilic, deși sunt produse vegetale nu animale?
Există o serie de valenţe formative sau avantaje ale utilizării acestei resurse
procedurale:
 oferă feed-back-ul lecţiei;
 stimulează capacitatea de exprimare dar și de ascultare activă;
 cultivarea spiritului participativ și a încrederii în forţele proprii;
 dezvoltarea capacităţii empatice;
 cultivarea unei atitudini pozitive faţă de învăţare.
Ciorchinele
Metoda este un organizator grafic asemănătoare brainstorming-ului ce
evidenţiază conexiunile dintre idei referitor la un subiect anume.
Se va scrie în mijlocul tablei subiectul sau doar un cuvânt iar elevii scriu și ei pe
foaia de hârtie.
Individual, în perechi sau pe grupe, eleviiscriu toate ideile care le vin în minte în
acel moment legat de acel subiect în jurul cuvântului – nucleu sau iniţial. Urmează
trasarea liniilor între cuvinte și cuvântul iniţial.
Când se termină ideile și timpul alocat activitatea se va opri.
Exemplu: Metoda este eficientă pentru a consolida cunoștinţele despre bolile
alimentare. În mijlocul foii se va scrie cuvântul obezitate iar în jurul lui cauzele bolii
respective pe care elevii le cunosc până în momentul de faţă, apoi profesorul folosind o
altă culoare (la fel fac și copiii) completează ciorchinele cu alte cauze ale bolii, cu
definiţia, simptomele și consecinţele bolii asupra stării de sănătate.
Avantajele metodei:
 încurajează elevii să gândească liber;
 dezvoltă capacităţi de a realiza conexiuni între idei;
 activizează și mobilizează toţi elevii chiar și pe aceia timizi;
 dezvoltă competenţe de comunicare
Brainstorming-ul (asaltul de idei)
Este o metodă interactivă de emitere a cât mai multe idei în jurul unei anumite
teme pentru a se ajunge la soluţia cea mai bună de rezolvare a temei. La început
primează cantitatea (numărul) de idei iar spre finalul discuţiilor ideilor va prima
calitatea – cea mai bună soluţie de rezolvat, ideea cea mai corectă. Metoda este folosită
pentru predarea cunoștinţelor, deschiderea de activităţi, stimularea creativităţii, pentru
anumite sondaje privind anumite atitudini, păreri, comportamente.
Este absolut necesară o producţie cât mai mare de idei pentru ca apoi în urma
dezbaterilor să fie selectate cele mai valoroase și ordonate după anumite criterii.
Exemplu:
La tema „Igiena alimentaţiei”, elevii emit păreri, reguli, idei, sugestii pe care le
cunosc până în momentul iniţial referitor la această temă și care consideră ei că vor
contribui la păstrarea sănătăţii organismului.
Explicaţia
Este folosită combinat cu alte metode și reprezintă o modalitate de expunere a
cunoștinţelor însoţită de argumentarea lor.
În cursul explicaţiei, profesorul folosește de obiceimaterial intuitiv dar și
exemple pe care le alege cu multă grijă pentru a fi cât mai accesibile elevilor.
Explicaţia devine eficientă când este însoţită de o conversaţie dar și de o
repetare astfel profesorul are posibilitatea să-și dea seama dacă elevii au înţeles corect
cunoștinţele treansmise.
Pentru explicaţie, profesorul trebuie să folosească corect terminologia de
specialitate, să se exprime corect gramatical, să aducă argumente demonstrate știinţific,
anumite date statistice actualizate și să folosească un ton care să stimuleze elevii, să le
capteze atenţia și interesul.
Exemplu:
Am utilizat această metodă pentru a explica elevilor care sunt consecinţele unor
dezechilibre alimentare asupra sănătăţii organismului uman.
Cubul
Această metodă permite o abordare complexă fiind folosită pentru a studia un
subiect din mai multe perspective.
Va fi desenat un cub iar pe cele șase feţe ale sale se vor scrie cerinţele temei:
descrie, compară, asociază, analizează, aplică și argumentează pro și contra.
Clasa de elevi poate fi împărţită în grupe dacă este mai numeroasă sau în perechi
dacă este mai mică.
În urma studierii temei, fiecare grupă va prezenta tema dintr-o anumită
perspectivă, cea abordată de pe o faţă a cubului îndeplinindu-și sarcina.
În finalul studiului, fiecare grupă va lua la cunoștinţă despre toate informaţiile
din cadrul temei deoarece fiecare grupă pe rând împărtășește cunoștinţele, răspunsurile
și celorlalţi. Cubul final va fi desenat și completat pe tablă. El poate fi confecţionat și
din hârtie.
Feţele cubului conţin cerinţele:
 Descrie: studiază subiectul și descrie caracteristicile lui (aspect, consistenţă,
culoare);
 Compară: cu ce s-ar putea asemăna?, prin ce se diferenţiază?
 Asociază: ce asocieri de idei îţi sugerează?
 Analizează: spune din ce este alcătuit, care este compoziţia lui?
 Aplică: la ce poate fi folosit? Ce ai putea să realizezi cu el?
 Argumentează: pro sau contra, prezintă motivele sau atitudinea luată faţă de
afirmaţiile făcute.
Exemplu:
La Educaţie pentru sănătate, metoda poate fi aplicată atunci când se studiază
importanţa alimentelor. Spre exemplu, putem analiza brânza telemea din mai multe
perspective, cele scrise pe feţele cubului: descrie – calităţile organoleptice ale
alimentului, compară – realizează comparaţii ale alimentului cu alte tipuri de brânză,
asociază – conţinuturile sale cu importanţă pentru organism, analizează – informaţiile
de pe eticheta produsului, aplică – modul cum poate fi consumat, la ce vârstă și în ce
cantitate, sub ce formă, argumentează – păreri pro și contra consumului de brânză
telemea.
Prin folosirea metodei cubului se dezvoltă o serie de competenţe de analiză,
transfer dar și de argumentare ale elevilor.
Ca și limite ale metodei este mare consumatoare de timp, tratarea superficială a
temei din celelalte perspective decât cea studiată concret, existenţa unei mici dezordini
în timpul activităţii dar și neactivizarea sau neimplicarea tuturor elevilor în realizarea
sarcinilor care le revin.
6
„Phillips ”
6
6
Metodă asemănătoare brainstorming-ului, Phillips este o strategie
6
didactică denumită astfel deoarece elevii sunt împărţiţi în grupe, fiecare grupă având
șase elevi.
În cadrul grupelor au loc dezbateri referitor la tema propusă timp de șase minute.
Apoi liderii grupelor vor prezenta pe rând părerea grupului în plen la nivelul
clasei.
Va avea loc o analiză și o revizuire constructivă a tuturor părerilor pentru a se
ajunge la soluţiile cele mai corecte.
Exemplu:
Metoda se poate aplica cu succes atunci când se studiază tema „Alimentaţia
nesănătoasă și obezitatea” din cadrul unităţii de învăţare „Sănătatea alimentaţiei” unde
se dezbat consecinţele unei alimentaţii nesănătoase la vârsta copilăriei și care sunt
măsurile ce se impun.
„Știu | vreau să știu | am învăţat”
Folosirea acestei metode se bazează în primul rând pe bagajul de cunoștinţe
deţinut de elevi până în prezent care trebuie valorificat în vederea transmiterii noilor
cunoștinţe.
Așadar profesorul împreună cu elevii săi apelează la citirea lecţiei din manual
sau din alte surse informative în timpul orei.
Elevii sunt solicitaţi de către profesor să realizeze o fișă de lucru pe care o vor
completa pe parcursul lecţiei. Ei pot lucra individual sau grupaţi după modelul alăturat:
Știu Vreau să știu Am învăţat

Prima coloană a fișei va fi completată cu cunoștinţe deţinute de elevi din cultura


lor generală referitor la lecţia – Imaginea corporală și comportamentul alimentar. În
contunuare elevii sunt solicitaţi să pună diverse întrebări, curiozităţi la care doresc să
afle răspunsul în oră. Toate întrebările vor fi notate de toţi elevii în coloana a doua.
Se trece la citirea lecţiei cu atenţie pentru a se răspunde la toate întrebările.
Toate răspunsurile se completează în coloana „Am învăţat”. Coloana a treia va conţine
și alte informaţii din lecţie. Răspunsurile din primele două coloane pot fi realizate și
doar oral dar obligatoriu a treia coloană trebuie completată în scris fie după ce s-a
lecturat lecţia, fie în timpul citirii ei. Dacă au mai rămas întrebări fără răspuns, atunci
atât profesorul cât și elevii împreună vor căuta acasă noi surse de informare pentru a da
răspunsuri corecte și complete.
Valoarea acestei metode constă în stimularea studiului individual, dezvoltarea
spiritului de colaborare și comunicare, crește retenţia informaţiei, se sistematizează și
consolidează cunoștinţe.
Problematizarea
Este folosită acolo unde se ivesc situaţii – problemă ce urmează a fi rezolva
teprintr-o gândire divergentă. Situaţia – problemă este o contradicţie ce apare în mintea
elevului, el o conștientizează și acţionează pentru a o rezolva.
Profesorul poate crea aparente contradicţii, situaţii – problemă pe care elevii
trebuie să le sesizeze și să le soluţioneze. Metoda este eficientă deoarece: dezvoltă
curiozitatea elevilor, încurajează dorinţa lor de a studia, explora pentru a găsi soluţia
corectă, se dezvoltă competenţe de gândire profundă, divergentă.
Situaţiile – problemă pot să apară atunci când:
− există un dezacord între cunoștinţele deja asimilate și noile cerinţe impuse
pentru a realiza probleme noi;
− elevul este solicitat ca dintr-un volum mare de cunoștinţe să le selecteze pe
acelea în vederea rezolvării situaţiei – problemă;
− elevii trebuie să aplice în practică teoria însușită;
− elevul este solicitat să observe o oarecare mobilitate chiar în aparenta statică a
unui grafic, schemă, diagramă.

Pot fi enumerate mai multe etape pe care le parcurge situaţia – problemă de la


creare până la finalizare:
− punerea problemei – profesorul trebuie să stârnească interesul elevilor;
− etapa tensională – apariţia disputei, contradicţiei iar elevii simt dorinţa de a o
rezolva;
− etapa de rezolvare – se realizează prin studierea aprofundată, cercetare, se emit
ipoteze pentru găsirea soluţiei corecte și confirmarea ei prin confruntarea
variantelor;
− punerea în aplicare a soluţieiși întărirea pozitivă realizată de profesor.
Exemplu:
Ce s-ar putea întâmpla cu organismul unui copil dacă din raţia lui alimentară
lipsesc laptele și peștele?
Ce se poate întâmpla cu o persoană care are un regim alimentar dezechilibrat?
Problematizarea este utilizată frecvent la lecţiile de laborator și este o metodă
activă care dezvoltă la elevi spiritul de curiozitate, capacitatea de a face conexiuni,
atenţia, perseverenţa.
Jocul de rol
Metoda jocului de rol se bazează pe faptul căelevii pot învăţa și simulând un joc
dramatic pe o anumită temă reală cunoscută de elevi.
Subiectul jocului trebuie să fie comun tuturor elevilor, extras din viaţa cotidiană.
Profesorul crează un scenariu și în funcţie de acesta elevii interpretează rolurile
dezvoltându-le și trecându-le prin filtrul gândirii lor.
Jocul de rol trebuie să dureze cinci, zece minute, apoi se vor analiza pe rând
respunsurile și vor emite păreri, argumente.
Este foarte important ca elevii să accepte și alte păreri.
Această metodă dezvoltă capacitatea de exprimare, empatia, gândirea critică,
spiritul de acceptare a opiniilor și iniţiativei participanţilor, corectează comportamente.
Exemplu:
„Sucurile energizante și efectele lor”
Scopul activităţii – discuţii privind necesitatea etichetării cu avertismentul
pentru public și a controlului vânzării sucurilor energizante colorate artificial.

Elevii se vor împărţi în patru grupe:


1. Grupa elevilor consumatori – consideră aceste sucuri revigorante, delicioase, la
modă și nu au de gând să întrerupă consumul lor.
2. Grupa părinţilor – sunt îngrijoraţi, își fac probleme pentru sănătatea copiilor lor
și susţin vehement ca aceste băuturi să fie etichetate cu informaţii precise, concrete
pentru a avertiza tinerii eventual să fie precizate pe etichetă și efectele distructuve
asupra organismului copilului.
Părinţii mai propun ca aceste sucuri energizante să nu fie vândute în apropierea
școlilor ci doar în restaurante de lux.
3. Grupa producătorilor de băuturi energizante – consideră că fiecare elev sau
tânăr în general își cumpără sucuri din proprie iniţiativă, singur decide ce fel de băuturi
dorește, decizia doar lor le aparţine iar dacă părinţii nu au control suficient asupra a
ceea ce consumă copiii lor, ei nu se simt responsabili de acest lucru.
4. Grupa cercetătorilor de la Industria Alimentară – afirmă că băuturile
energizante sunt deosebit de nocive datorită compoziţiei chimice provocând
dependenţă, creșterea exagerată a apetitului, o falsă energie și treptat obezitate însoţită
automat de o serie de tulburări. Ei susţin scoaterea din producţie a acestor sucuri.
Elevii din fiecare grupă pe rând își susţin opinia iar în finalul jocului se emite o
concluzie plauzibilă în funcţie de cele mai corecte și convingătoare argumente.
1.8. Mijloace de învăţământ
Mijloacele de învăţământ constituie ansamblul resurselor materiale cu conţinut
informaţional, concepute și adaptate pentru realizarea transmiterii și asimilării
informaţiilor. Sunt auxiliareînlesnind înţelegerea cunoștinţelor și conferând actului
didactic valoare pedagogică, eficienţă în învăţare.
Mijloacele de învăţământ sunt foarte utile atât profesorului cât și elevului
contribuind atât la o percepere și consolidare a cunoștinţelor cât si la formarea de
deprinderi practice datorită aplicaţiilor practice realizate fie înlaboratorul de biologie cu
aparatura necesară fie pe teren.
Profesorul să selecteze și să asocieze mijloacele de învăţământ în funcţie de
obiectivele propuse de metodele folosite și în funcţie de conţinuturile transmise în
scopul eficientizării demersului didactic.
1.8.1. Funcţiile mijloacelor de învăţământ
 De instruire – contribuie la transmiterea noţiunilor, compararea și fixarea lor;
 Formativă – angajează elevii îndezvoltarea operaţiilor gândirii, le stimulează
creativitatea
 Estetică –dezvoltă la elevi însușirea de a înţelege și a aprecia frumosul prin
videoclipuri educative, pelicule de film didactic, fotografii etc, realizând și o
educaţie estetică;
 De școlarizare – prin învăţământul la distanţă – are o importanţă aparte în
educaţie fiind realizată cu ajutorul programelor TV, a reţelelor computerizate
(dialog online, videoconferinţe, comunicare www, e-mail, IP telephony etc;
 De motivare a învăţării și de orientare a intereselor profesionale – vizează
emoţia transmisă de imaginile audio – vizuale la care elevii sunt foarte receptivi
deoarece le dezvoltă interesul, dorinţa de informare, curiozitatea. Folosirea
mijloacelor de învăţământ în special a celor moderne (computerul) contribuie la
o informare diversă și aprofundată a elevilor privind multitudinea de școli și
profesii necesare pe piaţa muncii;
 De evaluare a randamentului elevilor – constă în utilizarea testelor
docimologice, a șabloanelor pentru evaluare, grile de evaluare și notare. Astfel
este eliminat subiectivismul în corectare și notare optmizându-se evaluarea
randamentului școlar.
1.8.2. Clasificarea mijloacelor de învăţământ
Conform funcţiilor pedagogice îndeplinite – criteriul cel mai des folosit,
mijloacele didactice se pot clasifica astfel:
1) Mijloace pentru informare și demonstrare – ajută la transmiterea cunoștinţelor
și la exemplificări concrete. Pot fi:
 materiale biologice naturale: ierbare, insectare, preparate microscopice
etc.
 mijloace didactice tridimensionale ca substitute ale realităţii: sunt
realizate în scop didactic pentru a imita obiecte sau procese biologice
reale facilitând înţelegerea noţiunilor și fenomenelor care în realitate nu
ar putea fi sesizate de simţurile omului. Aici enumerăm mulajele,
aparatele cu componente demontabile, forme de relief în miniatură etc.
 mijloace didactice bidimensionale ca substitute ale realităţii: sunt
reprezentări sau anumite materiale ce reflectă imaginea adevărată a
obiectelor. În această categorie sunt incluse: planșele didactice, tablouri,
imagini desenate, fotografii, unele pliante, postere didactice, albume,
atlase, filme didactice, înregistrări audio sau audio-vizuale etc.
 mijloace simbolice – ilustrează informaţii folosind simboluri. Exemple:
desenele pe tablă, mesajul verbal, mesajul scris, graficele, diagramele,
schemele, etc.
Este necesar ca elevii să-și însușească bine simbolurile deoarece numai astfel
pot trece ușor de la concret la abstract, la înţelegerea esenţialului putând parcurge și o
cale inversă dând ei înșiși exemple concrete.
2) Mijloace de exersare și dobândire a priceperilor și deprinderilor – cu ajutorul
lor se pot executa diferite activităţi practice, tehnice, artistice, intelectuale, de
logopedie. Sunt de menţionat aici aparatura de laborator, trusele de disecţie,
puzzle didactice, diverse ateliere, etc.
3) Mijloace de raţionalizare a timpului didactic – Fac referirela tabla electronică,
fișe de lucru, șabloane, ștampila didactică, hărţi, grilele didactice.
4) Mijloace de evaluare a rezultatelor învăţării – sunt reprezentate de testele
docimologice, aparate electronice pentru corectarea testelor și verificarea
cunoștinţelor.
Multe dintre mijloacele didactice pentru a putea fi folosite au nevoie de o serie
de aparatură specială: diapozitivele de diaproiector, foliile transparente pentru a fi
vizualizate au nevoie de retroproiector, casetele audio de casetofon, documentele
computerizate de calculator, videoproiector.
Toate aceste mijloace audio-vizuale moderne contribuie la progresul
învăţământului în special și la evoluţia societăţii în general.
Computerul, prin multiplele sale funcţii, constituie un mijloc didactic special cu
eficienţa cea mai mare în cadrul transmiterii demersului didactic dar și al învăţării
propriu-zise. Este important să îl integrăm corect în procesul instruirii.

1.9. Evaluarea
În cadrul opţionalului „Educaţie pentru sănătate”, evaluarea prezintă o
importanţă cu totul specială dat fiind rolul pe care îl are acest tip de educaţie în
dezvoltarea sănătoasă a copiilor. Parcursul didactic al opţionalului urmărește din acest
punct de vedere dobândirea de către elevi a unor competenţe cheie pe tot parcursul
vieţii, aplicabile în diverse momente ale vieţii.
Evaluarea constituie ansamblul de tehnici ce vizează colectarea, prelucrarea și
interpretarea rezultatelor învăţării școlare pe baza anumitor criterii pentru a se observa
evoluţia / involuţia elevilor ca urmare a acumulărilor dobândite.
Funcţiile evaluării
 Funcţia de constatare a achiziţiilor obţinute de elevi prin identificarea
”golurilor”, incorectitudinilor și ambiguităţilor din cunoștinţele elevilor. Cadrul
didactic își revizuie și restructurează modele de predare în vederea ameliorării
nivelului de pregărire al elevilor.
 Funcţia de predicţie – permite profesorului ca pe baza datelor și a rezultatelor
obţinute de elevi să ia decizii potrivite privind nivelul ulterior de pregătire al
elevilor;
 Funcţia de ordonare și clasificare – dă posibilitatea profesorului să ierarhizeze
elevii în funcţie de achiziţiile dobândite dacă se dorește acest lucru.
Tipuri de evaluare:
 Iniţială
 Continuă (formativă)
 Cumulativă (sumativă)
Instrumente de evaluare:
 Probele – sunt instrumente de evaluare concepute, administrate și corectate de
către profesor. Pot fi orale, scrise și practice.
 Itemii – componentele din cadrul probelor trebuie să cuprindă cât mai multă
materie vizată examinării;
− folosiţi să fie reduși ca și tipuri pentru a înlesni interpretarea testului.
În cadrul disciplinei „Educaţie pentru sănătate” sunt evaluate atât achiziţiile
teoretice ale elevilor cât mai ales comportamentele dobândite și manifestate de către
elevi, corectarea acelora neadecvate.

Exemplu:
- distribuirea procentelor pentru unele tipuri de comportamente din cadrul unui
test:
Com
p
o
Ana
r
l Rez
-
i o
t
Cun z l
a
o Înţel ă v
m Apli
a e a
e c
ș g / r
n a
t e S e
t r
e r i Eval
Nr. e
r e n u
d
e t a
e
e r
item
z e
i
ă
(
%
)
100
20% 25% 30% 15% 10%
%

1.9.1. Metode moderne de evaluare


Observarea sistematică a activităţii și comportamentului elevilor
Pune accentul pe evaluarea obiectivelor afectiv-comportamentale dar și
psihomotorii din domeniul cunoașterii.
Prin această metodă li se pune la dispoziţie elevilor o paletă largă de șanse
pentru a-și manifesta abilităţile, deprinderile dobândite, stilul de lucru, manifestările lor.
Metoda oferă profesorului date preţioase cu privire la capacitattea elevilor de a
acţiona și comunica dar și privind competenţele pe care aceștia le-au dobândit.
Este mult mai eficientă această metodă a observării sistematice dacă se ţine cont
de câteva condiţii:
− fixarea scopului observaţiei;
− folosirea unor repere;
− operaţionalizarea conţinutului;
− cunoașterea indicatorilor supuși observaţiei;
− înregistrarea corectă a observaţiilor folosind instrumente moderne precum:
− fișe de evaluare a informaţiilor;
− scara de clasificare – realizându-se prin ordonarea datelor obţinute;
− lista de verificare – folosită pentru evaluarea activitătilor practice –
experimentale.
Avantaje:
− este facilitat dialogul dintre cei doi poli, profesor – elev, evaluatorul apreciază cu
mai multă ușurinţă modalităţile de gândire și manifestare ale elevului;
− elevul poate să aducă direct argumente plauzibile la cele afirmate;
− profesorul intervine și sprijină elevul cu informaţii suplimentare în scopul
consolidării cunoștinţelor

Dezavantaje:
− timpul de evaluare se prelungește;
− poate interveni subiectivitatea profesorului în analiza informaţiei furnizată de
elevi, modalităţile de selecţie și interpretare a datelor;
− întrebările adresate elevilor nu au același grad de dificultate;
Investigaţia
Investigaţia reprezintă o metodă alternativă cu dublu rol de învăţare dar și de
evaluare.
Ea oferă elevului multiple valenţe ca pe baza fondului noţional însușit să aplice
în mod creativ cunoștinţele dobândite în vederea realizării unor activităţi practice
experimentale, a unor acţiuni de documentare, a observării și studierii diferitelor
procese și fenomene biologice pe un anumit interval de timp.
În cadrul investigaţiei elevul pune bazele exersării unor abilităţi de mici
cercetători totodată acumulând și cunoștinţe descoperite prin forţele proprii.
Obiectivele evaluării prin metoda investigaţiei precum: prezentarea problemei și
înţelegerea acesteia, colectarea și selectarea informaţiilor, identificarea de metode
pentru obţinerea de noi informaţii, emiterea unor ipoteze, prelucrarea informaţiilor
obţinute și stabilirea concluziilor.
Prin investigaţie se realizează așadar și transferul cunoștinţelor permiţând o
înţelegere aprofundată a proceselor și fenomenelor.
Activitatea didactică de investigaţie se poate organiza fie pe grupe de elevi, fie
individual, evaluarea fiind una de tip holistic corelându-se cu completarea etapizată a
fișelor de lucru întocmite de profesor.
Exemplu:
Realizaţi o investigaţie în rândul colegilor, prietenilor folosind conversaţia sau
chestionarul pentru a afla dacă aceștia consumă alimentesănătoase.
Proiectul
Reprezintă o metodă de evaluare mult mai complexă decât investigaţia vizând
dezvoltarea de competenţe complexe.
Iniţierea proiectului începe în clasă, cu elevii prin prezentarea temei și a
sarcinilor de lucru, a unor indicaţii precizate de către profesor. Realizarea proiectului se
continuă acasă pe parcursul a câteva zile sau chiar săptămâni.

În acest timp, elevii pot colabora cu profesorul pentru anumite nelămuriri dacă
este cazul.
Activitatea proiectului se va încheia în clasă, prezentându-l în faţa colegilor.
Proiectul se poate realiza în general pe grupe de elevi dar și individual.
Demersul didactic în realizarea unui proiect cuprinde mai multe etape:
 Stabilirea temei
 Proiectarea activităţii
− precizarea obiectivelor proiectului;
− întocmirea grupelor de elevi și trasarea sarcinilor de lucru;
− selectarea materialului informativ (manuale, broșuri, pliante, site-uri,
mass-media, specialiști în domenii, cărţi din biblioteca personală, etc);
 Cercetarea propriu-zisă;
 Prezentarea rezultatelor;
 Evaluarea proiectului.
Competenţele realizate în cadrul proiectului vizează: resursele procedurale
folosite, utilizarea corectă a bibliografiei, flexibilitate în folosirea diverselor surse
informative, capacitatea de generalizare a informaţiilor, de selectare și ierarhizare a
ideilor valoroase precum și structurarea tabelelor, schiţelor, diagramelor, informaţiilor
într-un raport corect și complet.
Profesorul va evalua la elevi calitatea proiectului, acurateţea informaţiilor,
logica înlănţuirii ideilor și modul de prezentare de către fiecare membru al grupei.
Subiectul (titlul) proiectului se alege de către profesor sau de elevi prin
colaborare.
Orice proiect de evaluare are următoarea componenţă:

Componentele unui proiect


Titlul
Introdu - argumentul, motivul alegerii temei;
cere
a
Resurse - se precizează sursele de informare, modalităţile de
mat lucru și schiţa proiectului;
eria
le și
pro
ced
ural
e
Rezulta - afișarea și prezentarea rezultatelor de către fiecare
tele membru al proiectului (desene, afișe, CD-uri,
obţi PPT – uri, etc.)
nute
Conclu - păreri personale;
zii - soluţii propuse;
Bibliog - folosirea corectă a bibliografiei.
rafi
e

Exemplu:
1. Elaboraţi un proiect cu tema „Dezechilibrele alimentare și consecinţele lor”.
Colectaţi imagini cu articole, fotografii, desene care prezintă tipurile de dezechilibre
alimentare și consecinţele acestora în diferite perioade ale vieţii.
2. Realizaţi un proiect cu tema «Dacă sănătate nu e, nimic nu e». Elevilor li se
oferă sugestii să colecţioneze imagini, desene, fotografii, să realizeze postere cu diferiţi
factori care influenţează starea de sănătate a omului.
Referatul
În sistemul de învăţământ frecvent sunt folosite două tipuri principale de
referate:
a) Referate întocmite pe baza documentării bibliografice – folosite la cercurile
pedagogice, sesiunile de comunicări știinţifice, comisiilor metodice pe
discipline;
b) Referate care prezintă activităţile desfășurate în clasă analizând toate
informaţiile din cadrul acestor activităţi.
În cadrul referatului este necesară redarea în ordine logică a evenimentelor
problemei studiate sau a ideilor ce compun tema referatului din mai multe materiale
bibliografice, scoţând în evidenţă contribuţia autorilor dar și părerile personale despre
subiectul tratat.
Avantajele metodei:
− constituie o metodă de evaluare cu valenţe informative dar și formative;
− se pot realiza corelaţii intra-, inter-, și trans- disciplinare având un caracter de
sinteză;
− exprimarea și argumentarea opiniilor personale despre diverse subiecte publicate
în lucrări știinţifice;
− permit o evaluare sumativă și strict personalizată;
− prin diversitatea temelor abordate reprezintă extinderi ale conţinuturilor din
trunchiul comun.
Portofoliul
Portofoliul constituie un demers didactic de evaluare sumativă cu valenţe
complexe oferind o imagine mult mai clară asupra progresului elevilor deoarece
cuprinde toate rezultatele elevului obţinute prin celelalte metode de evaluare putând fi
considerat o evaluare a evaluărilor.
Portofoliul reprezintă o emblemă a elevului cuprinzând toate dovezile activităţii
lui din clasăși de acasă pe parcursul unui semestru, an școlar sau chiar ciclu de
învăţământ.
Ca alternativă concludentă la evaluarea tradiţională, portofoliul constituie parte
integrantă a unei evaluări sumative permiţând dezvoltarea la elevi a unor competenţe
complexe prin trecerea de la evaluarea cunoștinţelor la evaluarea competenţilor.
Portofoliul elevilor cuprinde:
− fișă individuală de observare sistematică a elevului în clasă și în afara clasei prin
rezolvarea temelor pentru acasă, lucrări cu caracter experimental executate de ei
acasă, realizarea de CD-uri, PPT-uri pe diferite teme date de profesor, excursii
didactice, participarea la sesiuni știinţifice, întocmirea de referate cu diferite
ocazii;
− chestionare de atitudini;
− testele iniţiale ale elevului dar și testele formative și sumative;
− eseuri;
− fișe de autoevaluare și alte rezultate ale activităţii elevului.
Avantaje:
− permite elevului să-și urmărească rezultatele activităţii stimulându-l în progresul
învăţării;
− profesorul poate comunica permanent elevului calităţile acestuia, remarcile ce
vizează defectele, măsurile și modalităţile de remediere a unor noţiuni incerte în
scopul eficientizării activităţii elevului;
− părinţii pot observa concret rezultatele copiilor, le pot analiza iar profesorul în
dialog cu aceștia le explică atitudinea și chiar înclinaţia elevului către anumite
discipline de învăţământ;
− conţinuturile portofoliilor elevilor constituie o oglindă a activităţii elevilor dar și
profesorului îndrumător.
Autoevaluarea
Datorită informaţiilor furnizate, are un rol foarte important în cunoașterea de
către elev a propriilor performanţe dar și a limitelor sale în aprecierea propriei activităţi.
Prin autoevaluare elevul ia parte la propria sa formare, el devenind mult mai
obiectiv și mai conștient pe drumul consolidării competenţelor în mod independent. Va
depune mai mult efort, se va antrena mai mult în actul învăţării pentru atingerea
obiectivelor pe care și le-a propus.
Autoevaluarea poate începe cu autoaprecierea verbală și continuând cu
autocorectarea și autonotarea mai mult sau mai puţin supravegheată de către profesor.
Beneficiile autoevaluării se impun pe mai multe planuri:
− determină la elevi o motivaţie intrinsecă și o atitudine responsabilă faţă de
activitatea depusă;
− dă posibilitate elevului să-și aprecieze corect nivelul de pregătire și că pentru
obţinerea de performanţă este nevoie de efort suplimentar;
− elevul dobândește confirmarea propriului efort prin aprecierea sa în colaborare
cu cea realizată de profesor care revizuie și definitivează nota consultându-se cu
elevii.
Dintre modalităţile de formare a spiritului de autoevaluare amintim:
− aprecierea verbală;
− autocorectarea sau corectarea reciprocă, elevul identificându-și propriile greșeli,
lacune dar și pe cele ale colegilor;
− autonotarea controlată, elevul acordându-și singur nota care apoi este verificată
și discutată împreună cu profesorul și cu colegii, profesorul argumentând
valoarea notei și corectitudinea ei;
− notarea reciprocă fie la probele scrise fie la cele orale;
− aplicarea unui chestionar la sfârșitul orei în care elevul este solicitat să explice
ce a învăţat, ce a descoperit, ce metode a folosit și la ce crede că îi va folosi.
Datorită multiplelor sale valenţe formativ-educaţionale și motivaţionale,
autoevaluarea sub supravegherea profesorului are rol preponderent în urmărirea și
asigurarea progresului școlar al elevilor.

1.9.2. Metode tradiţionale de evaluare


În cadrul opţionalului „Educaţie pentru sănătate” la capitolul „Sănătatea
alimentaţiei” am utilizat următoarele metode tradiţionale: verificări orale, verificări prin
probe scrise, prin teste docimologice și prin probe practice.
A. Verificări orale
1. Ascultarea curentă (chestionarea orală)
Poate fi realizată individual, frontal sau combinate. Prin conversaţie profesorul
verifică cantitatea dar mai ales calitatea cunoștinţelor dobândite de elevi, nivelul
priceperilor și deprinderilor. Avantajul de bază al metodei este obţinerea feed-back-ului
rapid corectându-se pe loc exprimările incorecte ale elevilor. Eficienţa metodei este
condiţionată de claritatea întrebărilor puse, de ordonarea logică a lor, de modul cum
profesorul le adresează elevilor și de însăși gestica profesorului care poate confirma sau
infirma răspunsul elevilor.
2. Aprecierea verbală
Este cea mai frecvent utilizată la clasă, profesorul prin tonul folosit inducând
încrederea în elevi că au fost capabili să răspundă solicitărilor acestuia.
Este folosită în situaţiile:
− Munca independentă sau de grup în clasă;
− Verificarea temei de acasă;
− Emiterea răspunsurilor la solicitarea profesorului;
− «Momentele de netanţie ale elevului» făcându-i mici observaţii.
B. Verificări prin probe scrise
Sunt realizate prin teste curente de scurtă durată, teste periodice și teste
semestriale.
Sunt considerate eficiente deoarece într-un timp relativ scurt se verifică nivelul
cunoștinţelor asimilate de către grupuri sau clase de elevi. Probele scrise sunt metode de
evaluare la care se apelează des datorită obiectivităţiipe care o oferă creând profesorului
posibilitatea de a compara rezultatele elevilor și de a emite judecăţi de valoare mult mai
întemeiate. Dezavantajul principal îl constituie feed-back slab adică anumite greșeli,
ambiguităţi, lacune ale elevilor nu se pot elimina imediat.
C. Examinarea prin probe practice
Constă în verificarea gradului în care elevii pot aplica în practică cunoștinţele
teoretice dobândite. În cadrul acestor probe sunt evaluate și deprinderile practice privind
utilizarea diferitelor instrumente de laborator, culegerea de date și observaţii și
interpretarea lor.
Activităţile practice oferă elevilor posibilităţi de formare și dezvoltare a
competenţelor generale și specifice. Cu toate acestea, în cele mai multe examinări
curente dar și finale – situaţii de examen, evaluarea elevilor prin astfel de probe practice
este foarte puţin utilizată.
Exemple:
1. Pe baza cunoștinţelor teoretice acumulate privind compoziţia diferitelor grupe
de alimente, elevii își pot calcula raţia alimentară în funcţie de vârstă și de necesităţile
organismului fiecăruia.
2. Prin activităţi practice de cântărire și măsurare a înălţimii și greutăţii
corporale, fiecare elev va obţine date suficiente pentru a-și calcula I.M.C. (indicele de
masă corporală) necesar în evaluarea propriei stări de nutriţie prin stabilirea categoriei
de apartenenţă a I.M.C.
D. Testul documologic
Aduce un plus de obiectivitate în aprecierea nivelului de însușire al
cunoștinţelor elevilor și a gradului de dezvoltare a unor capacităţi, de formare a unor
comportamente adecvate pe tot parcursul anului școlar.
Permiţând standardizarea condiţiilor de examinare la nivel naţional, a
modalităţilor de notare, testele docimologice fac posibilă măsurarea nivelului de
pregătire al elevilor și clasificarea lor prin raportarea la grup.
Matricea de specificaţii constituie prima etapă în elaborarea testului necesară în
stabilirea sarcinilor de lucru ale elevului și în dozarea corespunzătoare a efortului depus
de către acesta.

1.9.3. Tipuri de itemi


Itemii – componente ale unui test pedagogic constituie modalităţi de evaluare a
achiziţiilor elevilor.
În funcţie de nivelul de obiectivitate al notării, itemii sunt de trei tipuri:
A. Itemii obiectivi – asigură un grad mare de obiectivitate în evaluarea rezultatelor
permiţând rezolvarea rapidă și într-un timp scurt. Sunt potriviţi pentru o
evaluare precisă și imediată a răspunsurilor în prezenţa elevului dându-i acestuia
confirmarea obiectivităţii și mulţumirea imediată.
De asemenea au un rol important și în autoevaluare dând posibilitate elevilor să-
și cunoască nivelul achiziţiilor în funcţie de care se constată progresul sau regresul
școlar.
În grupa itemilor obiectivi sunt incluși:
I. Itemii cu alegere duală – pun elevul în situaţia de a selecta răspunsul dintre
două variante posibile (adevărat/fals, da/nu, corect/incorect). Mai des sunt utilizaţi
itemii de tipul adevărat/fals sau da/nu.

Exemplu:
La următoarele afirmaţii răspundeţi cu adevărat dau fals:
1. Diabetul zaharat se caracterizează prin poliurie, polifagie, polidipsie. (A)
2. Bulimia se menifestă prin lipsa totală a poftei de mâncare ducând la slăbirea
exagerată a organismului. (F)
Deși sunt mult folosiţi prezintă și anumite dezavantaje: riscul ca răspunsurile să
fie ghicite nu gândite și elaborarea greoaie a unor distractori credibili și paraleli.
II. Itemii de tip pereche – elevul este pus în situaţia de a realiza asociaţii
(imagini, noţiuni, simboluri, etc) între elemente așezate pe două coloane în vederea
stabilirii unei corespondenţe corecte:
- coloana întâi include premisele adică enunţurile;
- coloana a doua reprezintă răspunsurile.
Abordarea itemilor de tip pereche este recomandată deoarece se evaluează o
cantitate mare de cunoștinţe în scurt timp iar cercetarea se realizează rapid. Există și
limite ale utilizării acestor itemi, neputând fi folosiţi în cadrul subiectelor cu caracter
creativ sau a acelor cu caracter complex.
Exemplu:
Stabiliţi corespondenţa între noţiunile din cele două coloane:
Coloana A prezintă exemple de vitamine iar coloana B semne ale avitaminozei
determinate de insuficienţa acestora în organism:
A B
1. Vitamina A a. înmuierea și deformarea
oaselor
2. Vitamina B b. tulburări nervoase
3. Vitamina C c. uscarea corneei și tulburări
de vedere
4. Vitamina D d. sângerarea gingiilor și
căderea dinţilor
R: 1-c, 2-b, 3-d, 4-a

III. Itemii cu alegere multiplă – elevului i se solicită să aleagă varianta corectă


din variantele listate în item. Dacă enunţul precizează existenţa mai multor variante
corecte, atunci elevul poate selecta mai mult de o variantă corectă dintre alternative.
Acești itemi conţin enunţul (premisa) și lista alternativelor (variantelor) – unele dintre
ele fiind soluţiile itemului printre care se strecoară și distractori (soluţii incorecte –
aparent plauzibile). Dacă se folosește excesiv acest tip de item, elevul se va obișnui cu
această modalitate de testare manifestând la un moment dat tendinţe de simplificare, de
reducere în propria activitate de învăţare.
Exemplu:
Dintre variantele de mai jos, alegeţi un singur răspuns corect.
Sărurile minerale de calciu (Ca) și fosfor (P) sunt indispensabile organismului
uman având rol în:
a) buna funcţionare a celulei nervoase
b) schimburile nutritive de la nivel celular
c) dezvoltarea oaselor și dinţilor
d) creșterea imunităţii
R: c) dezvoltarea oaselor și dinţilor
B. Itemii semiobiectivi – testează capacităţi intelectualede nivel mediu și mai puţin
de nivel superior dând posibilitatea folosirii de materiale auxiliare utile elevilor
în vederea completării răspunsului la sarcina indicată în enunţ. Folosirea acestui
tip de itemi situează elevul pe un nivel mai complex comparativ cu itemii
obiectivi solicitând elevului o mai mare flexibilitate în formularea celui mai
corect răspuns.
Itemii semiobiectivi se pot prezenta sub 3 forme:
I. Itemi cu răspuns scurt – elevul este solicitat să dea un răspuns scurt de felul:
număr, cuvânt, simbol la o afirmaţie sau la o întrebare din cadrul testului astfel încât
această afirmaţie să aibă caracter de adevăr, să fie corectă.
Exemple:
1. Câte grupe de alimente există într-o piramidă alimentară?
R: 4.
2. Ce boală apare datorită supraalimentaţiei și lipsei de mișcare?
R: Obezitatea.
II. Itemi de completare – elevul este pus în situaţia de a completa spaţiile libere
din cadrul unui enunţ incomplet în așa fel încât afirmaţia să aibă sens și valoare.
Evaluează capacităţi intelectuale medii: măsoară cunoștinţe acumulate,
cunoașterea terminologiei, a elementelor componente, a principiilor și caracteristicilor
redându-le structurat.
Exemple:
1. Necesităţile plastice ale organismului sunt îndeplinite de către ____________
care au rol vital în creșterea și dezvoltarea organismului.
R: proteine animale și vegetale.
2. Insuficienţa iodului din organism produce boala numită
__________________ manifestată prin stagnarea creșterii, gușă și tulburări neurologice
grave.
R: nanism tiroidian (cretinism).

III. Itemi de tip întrebări structurate


Întrebările structurate sunt concepute din mai multe subîntrebări ce se desprind
dintr-un element comun (principiu, afirmaţie, idee, lege). Elevul are astfel de rezolvat
mai multe sarcini alegându-și modul cel mai potrivit de a formula răspunsurile.
Astfel de itemi aduc un plus de obiectivitate evaluării punând în valoare și
originalitatea dar și creativitatea în elaborarea răspunsurilor.
Prin întrebările structurate sunt evaluate o gamă diversă de cunoștinţe,
competenţe, dificultatea întrebărilor crescând însă de la simplu la complicat.
Exemplu:
Supraponderalitatea este acea stare de nutriţie frecvent întâlnită la mulţi elevi
din mediul urban.
Enumeraţi cauzele apariţiei acestei tulburări de nutriţie.
Precizaţi semnele de manifestare în plan extern și intern.
Care sunt urmările ce pot să apară dacă nu se intervine în corectarea
dietei?
C. Itemii subiectivi (cu răspuns deschis) – sunt des folosiţi în evaluarea tradiţională
deoarece sunt ușor de conceput oferind elevilor posibilităţi largi de răspuns.
Datorită diversităţii competenţelor inter-și transdiciplinare pe care le formează
la elevi, acești itemi sunt folosiţi în evaluarea din cadrul domeniilor trans-, inter- și
multidisciplinare.
Însușirea de bază a acestor itemi este aceea că sunt testate originalitatea,
creativitatea și abilitatea elevului de a personaliza răspunsurile oferind acestuia șansa
unei exprimări logice și corect argumentate.
Itemii subiectivi sunt: rezolvarea de problemeși itemi de tip eseu.
I. Rezolvarea de probleme (situaţii – problemă) – constă în crearea situaţiilor de
învăţare în urma cărora elevul își dezvoltă imaginaţia, gândirea divergentăși capacitatea
de transfer a informaţiilor.

Abilitatea de a rezolva probleme se dobândește prin exersare și este superioară


competenţelor cognitive dobândite anterior de elevi.
Rezolvarea de probleme constă în: înţelegerea problemei, găsirea surselor de
informare și documentareîn vederea rezolvării problemei, formularea ipotezei,
identificarea metodei de rezolvare, rezolvarea propriu-zisă a problemei, analiza
rezultatelor și interpretarea acestora.
Avantajele utilizării acestui tip de item sunt: dezvoltă comunicarea, facilitează
lucrul în echipă, antrenează gândirea creativă dar și spiritul critic dezvoltând capacitatea
de autoevaluare și de corectare a erorilor.
Subiectivitatea intervenită în notare, timpul prelungit de corectare dar și
validitatea scăzută sunt câteva dintre dezavantajele folosirii acestui tip de item.
Exemplu:
Pe baza tabelului care redă cantitatea, conţinutul și valoarea calorică a unor
alimente des consumate de elevi, calculaţi raţia alimentară a unui elev de 12 ani într-o
zi, defalcat pe: proteine, glucide și lipide care să nu depășească 2500 calorii pe zi.
II. Itemii de tip eseu – elevul este pus în situaţia de a emite răspunsuri libere
pornind de la anumite cerinţe. Prin acești itemi de tip eseu se evaluează competenţe cu
grad ridicat de dificultate valorificându-se creativitatea elevului și originalitatea în
exprimare.
Conceperea acestor tip de itemi necesită timp mai mult și multă măiestrie în
elaborare.
Raportându-se la propriul mod de exprimare elevul își concepe ideile,
informaţiile, structurându-le în mod cât mai original.
Există mai multe tipuri de eseuri ce au la bază două criterii:
a) după mărimea răspunsului așteptat:
− minieseu – în care se specifică numărul maxim de cuvinte, de rânduri, paragrafe;
− eseu cu răspuns extins – la care nu există limită de cuvinte, singura limită fiind
timpul de lucru;
b) după tipul răspunsului așteptat:
− eseu structurat/semistructurat – în care prin indicaţiile oferite se solicită elevului
un răspuns conform cerinţei date;
Exemplu: Realizaţi un eseu cu tema: „Consecinţele carenţei de vitamină D în
perioada copilăriei”, conform planului dat:
- surse de vitamină D în alimentaţie;
- factori care determină carenţa;
- boli produse la copii;
- semne de manifestare a bolilor.
− eseu liber (nestructurat) – în care răspunsurile elaborate implică creativitate
maximală și originalitate fără o anume structură a răspunsului.
Exemplu: Realizaţi un eseu cu tema: „Consecinţele carenţei de vitamină D în
perioada copilăriei”.

1.9.4. Matricea de evaluare


Pentru a se realiza o evaluare completă a componentelor/obiectivelor este
absolut necesar să se utilizeze cât mai diverse instrumente de evaluare. În cazul utilizării
doar a unui singur instrument se realizează o evaluare unilaterală, parţială a
competenţelor din programă. Proiectarea eficientă a evaluării formative și sumative pe
baza competenţelor din programă se realizează prin întocmirea unri matrice de evaluare
centrată pe capacităţile elevului, pe competenţele dobândite. De asemenea, pentru acele
discipline la care însușirea conţinuturilor este absolut necesară se pot realiza matrici de
evaluare pe conţinuturi și pe domenii de conţinut. Având la bază matricile întocmite se
pot construi cele mai corecte instrumente de evaluare a conţinuturilor cuprinse în cadrul
programelor școlare.
Alegerea instrumentelor de evaluare se realizează în funcţie de disciplina școlară
respectivă, categoria de vârstă a elevilor, nivelul lor de pregătire, de profilul clasei și de
resursele materiale folosite.
Exemplu:
Construirea unei matrici de evaluare pentru o unitate de învăţare:
Profesor: Hopulele Ioana
Disciplina: Educaţie pentru sănătate
Unitatea de învăţare: Sănătatea alimentaţiei
Clasa: a VII-a

Observarea
Instrumente de
evaluare
Nr. crt.
Competenţe ale
unităţii de învăţare

1. Enumerarea
principalilor
factori nutritivi
din compoziţia
alimentelor
precizând rolul
acestora.
2. Selectarea
alimentelor
cumpărate și
consumate după
anumite criterii
3. Cunoașterea
principiilor de
întocmire a unei
raţii alimentare
zilnice
4. Cunoașterea efectelor
carenţei de iod
asupra stării de
sănătate fizică și
psihică.
5. Precizarea
tulburărilor de
comportament
alimentar și
identificarea
cauzelor acestora
Observarea
Instrumente de
evaluare
Nr. crt.
Competenţe ale
unităţii de învăţare

6. Cunoașterea sensului
noilor termeni:
carenţă,
obezitate, dietă,
anorexie, bulimie.
7. Argumentarea
comportamentulu
i responsabil faţă
de sănătatea
proprie și a celor
din jur.
8. Utilizarea de formule
și date necesare
obţinerii
informaţiilor
privind propria
stare de nutriţie.
9. Analizarea efectelor
unor
comportamente
alimentare
neadecvate stării
de sănătate pe
grupe de vârstă.
CAPITOLUL II
PROIECTAREA LECŢIILOR DE „EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE” DIN
CADRUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE „SĂNĂTATEA ALIMENTAŢIEI”

2.1. Proiectarea didactică


Proiectarea didactică prefigurează traseul etapizat pornind de la scopurile
didactice, continuând cu stabilirea concretă a obiectivelor, cu selectarea conţinuturilor,
cu activităţile educaţionale propriu-zise de predare-învăţare și finalizând cu procedeele
de evaluare a gradului de îndeplinire a obiectivelor.
O proiectare pedagogică este eficientă numai atunci când toate aceste elemente
se află într-o strânsă interdependenţă având la bază comportamentele vizate de obiective
adică competenţele pe care elevii trebuie să le dobândească în urma demersului didactic
anticipat de proiectarea didactică.
O mare atenţie trebuie acordată proiectării didactice a orelor de educaţie pentru
sănătate dat fiind faptul că societatea românească suferă profunde transformări și odată
cu aceasta elevii trebuie să dobândească informaţii corecte demonstrate știinţific,
complexe fiind vorba de sănătatea lor și a generaţiilor viitoare.
Etapele unei proiectări didactice cuprind:
− realizarea planificării calendaristice pe baza studierii programei;
− încadrarea lecţiei în unităţile de învăţare;
− precizarea scopului lecţiei și obiectivele operaţionale;
− selectarea și esenţializarea logică și accesibilă a conţinuturilor didactice;
− stabilirea tipului de lecţie;
− alegerea resurselor materiale existente;
− identificarea metodelor didactice raportate la potenţialul de dezvoltare
intelectuală al elevilor;
− conceperea probelor de evaluare în funcţie de obiectivele operaţionale
stabilite iniţial;
− documentarea și realizarea propriu-zisă a proiectului didactic.
2.2. Planificarea calendaristică
Reprezintă un document educaţional care corelează la nivel personalizat
componente din programa școlară (competenţe specifice și conţinuturi) cu resursele
temporare considerate optime de către profesor pe întregul an școlar.
În conceperea demersului didactic al planificării calendaristice se parcurg
următoarele etape:
1. corelarea competenţelor specifice cu conţinuturile adecvate;
2. divizarea conţinuturilor în unităţi de învăţare;
3. determinarea ordinii de străbatere (parcurgere) a unităţilor de învăţare;
4. stabilirea orelor adecvate pentru fiecare unitate de învăţare.
Planificarea calendaristică corect întocmită, obligatoriu trebuie să acopere în
întregime programa școlară pentru disciplina și clasa respectivă.
Model de planificare calendaristică
Școala: __________
Disciplina: __________
Profesor: __________
Clasa: __________
Nr. ore/săptămână: _______
Anul școlar: __________
Co
m
p
e
t
e Con
Unitat n ţ
ea ţ i
de e n Obser
Nr. crt. în u Săpt. va
vă s t ţii
ţar p u
e e r
c i
i
f
i
c
e
2.3. Proiectarea unităţii de învăţare „Sănătatea alimentaţiei”
Unităţile de învăţare constituie componente de bază în conceperea planificării
calendaristice.
Proiectul unităţii de învăţare cuprinde mai mulţi pași într-o ordine logică în
vederea îndeplinirii competenţelor specifice stabilite.

„Sănătatea alimentaţiei” este o unitate de învăţare care conţine șase lecţii:


Calităţile organoleptice ale alimentelor, Alimentele și raţia zilnică, Sarea iodată în
alimentaţie, Efectele carenţei de iod, Raportul calitate-preţ în alegerea alimentelor,
Alimentaţia nesănătoasă și obezitatea și Imaginea corporală și comportamentul
alimentar.
Proiectarea unităţilor de învăţare constituie un parcurs didactic personalizat de
către profesor. Resursele temporare pentru parcurgerea fiecărei unităţi de învăţare se
stabilesc conform planificării anuale.
Ansamblul de componente din cadrul proiectului unităţii de învăţare conferă un
tablou complex fiecărei lecţii ce constituie secvenţe ale unităţii de învăţare.
Activităţile de învăţare au la bază principiul didactic al însișirii temeinice a
cunoștinţelor, a dobândirii de competenţe strâns corelate cu resursele materiale,
procedurale, umane și temporare.
Modelul proiectului unei unităţi de învăţare:
Școala: _________
Clasa: _________
Nr. ore/săpt. _________
Săptămâna: _________
Anul școlar: _________
Disciplina: _________
Unitatea de învăţare: _________
Nr. ore alocate: _________
Co
Acti
m
v
p
it
e
ă
t
ţi
e Eva
d Res
n l
Conţin e u
ţ u
Nr. crt. utu î r Obs.
e a
ri n s
r
v e
spec e
ă
i
ţ
f
a
i
r
c
e
e
Denu Se Inclu Pot inst
mi v d f r
rea a p i u
lec e m m
ţiil t a a e
or r c t n
și e e e t
det c l r e
ali e e i
eril a a d
e n d l e
de u i e
co m n , e
nţi ă p p v
nut r r r a
u o o l
l g c u
d r e a
e a d r
m u e
o a r
r ș a
d c l
i o e
n l ,
e a t
r e
d ă m
i d p
n a o
r r
p p a
r o l
e
,
d
e
t
l
fi
o
c
s
o
,
m
f
p
o
l
r
e
m
t
e
a
d
t
e
e
o
c
r
u
g
a
a
c
n
e
o i
l
g z
e
r a
a
a r
c
m e
o
ă a
n
a
c
c
e
t
p
i
u
v
t
i
e
t
d
ă
e
ţ
p
i
r
i
o
d
f
i
e
d
s
a
o
c
r
t
i
c
e
2.4. Proiectarea lecţiei
În cadrul proiectării lecţiei trebuie avut în vedere următoarele:
− care sunt conţinuturile pe care le predau?
− ce metode didactice folosesc în predare?
− care sunt mijloacele didactice pe care le voi folosi?
− precizarea scopului predării acelor conţinuturi;
− stabilirea clară a obiectivelor operaţionale propuse.
Privind modalitatea de întocmire și de realizare, există mai multe tipuri de lecţii:
lecţie de transmitere /dobândire de noi cunoștinţe, lecţie mixtă: predare-învăţare-
evaluare, lecţie practică pentru formarea de priceperi și deprinderi, lecţie de recapitulare
și consolidare, lecţie de verificare și evaluare a rezultatelor școlare.
Lecţiile de educaţie pentru sănătate au două însușiri de bază: originalitate și
flexibilitate, putându-se plia pe oricare dintre tipurile de lecţie enumerate.
Proiect didactic – structură generală

I. Parte introductivă:
Profesor: _________
Școala: _________
Data: _________
Clasa: _________
Disciplina: _________
Tipul de lecţie: _________
Scopul lecţiei: _________
Obiective operaţionale: _________

Strategia didactică:
- Resurse procedurale: _________
- Resurse materiale: _________
- Forme de organizare: _________
II. Desfăș urarea lecţ iei
Acti
v
Obie Activ i
ct it t
iv at a
e e t
o a e
p p a
Etapele er r
Evaluare
lecţ iei a of e
ţi es l
o o e
n r v
al ul u
e ui l
u
i

1. O1 - probe
Mome orale
ntul O2 - probe
organiz scrise
atoric -
O3 evalu
2. are
Reactu altern
alizare O4 ativă
a (proie
cunoști cte,
nţelor refera
asimila te,
te obser
anterio vare
r siste
matic
3. ăa
Captar activi
ea tăţii
atenţiei elevil
or,
4. invest
Anunţa igaţie
rea )
temei
și a
obiecti
velor
operaţi
Acti
v
Obie Activ i
ct it t
iv at a
e e t
o a e
p p a
Etapele er r
Evaluare
lecţ iei a of e
ţi es l
o o e
n r v
al ul u
e ui l
u
i

onale

5.
Prezent
area
conţin
uturilor

6.
Dirijar
ea
învăţăr
ii și
obţiner
ea
perfor
manţei

7.
Asigur
area
conexi
unii
inverse
(feedba
ck-
ului)

8.
Evalua
rea
perfor
Acti
v
Obie Activ i
ct it t
iv at a
e e t
o a e
p p a
Etapele er r
Evaluare
lecţ iei a of e
ţi es l
o o e
n r v
al ul u
e ui l
u
i

manţei
elevilo
r

9. Retenţia
și
transfe
rul
cunoști
nţelor
CAPITOLUL III
IMPORTANŢA EDUCAŢIEI PENTRU SĂNĂTATE ÎN DOBÂNDIREA
UNUI COMPORTAMENT ALIMENTAR SĂNĂTOS
LA ELEVII DIN CICLUL GIMNAZIAL

3.1. Activităţi de educaţie pentru dobândirea unui comportament alimentar


sănătos prin lecţiile de biologie, de educaţie pentru sănătate și prin
activităţi extrașcolare
Lecţiile de biologie constituie suportul și mediul cel mai viabil unde elevii
dobândesc multe cunoștinţe despre organismul lor și modalităţi de a-l păstra mereu
sănătos.
Manualul de biologie de clasa a VII – a abordează teme precum funcţiile
organismului uman strâns corelat cu baza anatomică a fiecărei funcţii de exemplu:
digestia → sistemul digestiv etc. După fiziologia fiecărui sistem de organe sunt tratate și
teme de igienă privind aceste sisteme unde sunt scoși în evidenţă factorii de risc precum
și bolile care pot să apară prin ignorarea acestora. De asemenea în cadrul temelor de
igienă accentul se pune și pe măsurile de prevenire a îmbolnăvirilor.
Prin studierea anatomiei și fiziologiei sistemului digestiv elevii se familiarizează
cu noţiuni privind alimentaţia sănătoasă, igiena propriu-zisă încercând să facă
comparaţie între obiceiurile alimentare pe care le au deja dobândite din familie și acelea
corecte prezentate de profesor la orele de biologie.
La aceste ore, în cadrul evaluării alternative au fost realizate numeroase proiecte
cu elevii claselor a VII-a Băișești și Brăiești în același scop educativ. În colajele
următoare sunt postate câteva imagini cu elevi prezentând astfel de proiecte:

I. Produse de patiserie, lactate, ouă, pește consumate de elevi


II. Săruri minerale, substanţe organice și vitamine din alimentele consumate de
elevii din ciclul gimnazial al Școlii Băișești

III. Alimente de origine vegetală și animală consumate de elevii clasei a VII-a


Brăiești.
În cadrul orelor de educaţie pentru sănătate, capitolul „Sănătatea alimentaţiei”,
evaluarea alternativă s-a concretizat prin întocmirea de către elevii clasei a VII-a
Brăiești – lotul experimental – a unor meniuri sănătoase pentru cele trei mese principale
dar și cele două gustări de la ora 1000și ora 1600 pentru o zi obișnuită. Colajele
următoare surprind imagini din timpul acestei activităţi:
I. Meniuri sănătoase pentru elevii din gimnaziu
a) Masa de dimineaţă (micul dejun)

b) Gustarea de la ora 1000


c) Masa de prânz

d) Gustarea de la ora 1600

e) Masa de seară (cina)


Rezultatul acestor colaje s-a finalizat prin realizarea unui panou expus la loc
vizibil pe holul școlii gimnaziale Brăiești.

Temele din opţionalul „Educaţie pentru sănătate” completează și consolidează


punând la dispoziţia profesorului dar și a elevului un bogat bagaj de cunoștinţe ce
includ aspecte privind igiena alimentaţiei etc.
Activităţile extrașcolare pot veni în sprijinul acestor teme de alimentaţie și
igienă a alimentaţiei. În cadrul lor prin ppt – urile și proiectele educaţionale realizate de
elevi se facilitează transferul de cunoștinţe, punerea în practică a informaţiilor
dobândite în cadrul orelor de biologie dar și de educaţie pentru sănătate.
Au fost realizate numeroase astfel de activităţi extrașcolare pe tema alimentaţiei
sănătoase la elevi, dovedindu-se foarte atractive și eficiente. Sunt prezentate în
continuare câteva dintre acestea:
Machete alimentare – Școala Brăiești
Machete alimentare – Școala Băișești
Farfuria verde

Rezultatul final al acestor colaje s-a concretizat într-un panou expus în


laboratorul de biologie dar mai ales în competenţele dobândite de elevi.
Împreună cu elevii ambelor loturi au fost realizate și expuse pe holul școlii mai
multe panouri care completează cunoștinţele elevilor în domeniul alimentaţiei sănătoase
dar în special al dobândirii pas cu pas a deprinderilor de a consuma hrană sănătoasă.

În urma desfășurării acestor activităţi am constatat următoarele:


 elevii prezintă un mai mare interes pentru activităţile practice;
 cei mai mulţi elevi colaborează eficient în interiorul grupelor;
 și-au dezvoltat creativitatea culinară;
 au realizat multe corelaţii interdisciplinare.
Educaţia pentru dobândirea unui comportament alimentar sănătos în rândul
elevilor urmărește:
 înţelegerea corelaţiei dintre sănătate, alimentaţie și stilul de viaţă;
 frecvenţa și cauzele bolilor digestive: carii dentare, diabet, obezitate etc.;
 formarea deprinderilor corecte pe termen lung privind obiceiurile alimentare;
 să-i determine pe elevi să conștientizeze și să ia singuri decizii privind meniurile
consumate (cantitate, calitate, mod de preparare, ora servirii lor);
 înţelegerea faptului că sănătatea fizică, psihică, randamentul școlar se află într-o
strânsă interdependenţă cu alimentaţia sănătoasă, corectă, săracă în grăsimi, zahăr, sare,
condimente.
3.2. Ipoteza cercetării
În cadrul cercetării știinţifice ce urmează a fi realizată presupun că, în urma
parcurgerii lecţiilor din unitatea de învăţare „Sănătatea alimentaţiei”, elevii vor
cunoaște și vor respecta principalele norme de igienă a alimentaţiei, vor dobândi
comportamente corecte privind regimul alimentar sănătos, stilul de viaţă diminuând
astfel riscul de apariţie a bolilor nutriţionale.

3.3. Obiectivele urmărite


În cadrul lecţiilor privind alimentaţia elevului din gimnaziu cel mai important
este ca elevii să înţeleagă și să conștientizeze valoarea informaţiei transmise care prin
prisma gândirii să le determine schimbarea modului de gândire, a atitudinii și a
comportamentului vis-a-vis de alimentaţia sănătoasă. Tinerii, mai înainte de toate,
trebuie să își dorească să se menţină sănătoși, să se dezvolte armonios și aceste lucruri
trebuie să se realizeze atât prin aportul lor cât și prin cel al părinţilor și profesorilor.
Pentru adoptarea unui comportament responsabil privind alimentaţia și stilul de
viaţă elevul trebuie să analizeze mai mulţi factori: modul de alimentaţie și de viaţă al
familiei, preferinţa pentru unele alimente, ignorarea altora care nu fac plăcere,
posibilitatea de procurare a unor alimente mai costisitoare, să-și analizeze propriile
obiceiuri alimentare pe care să le corecteze dacă este cazul.

3.4. Stabilirea grupului ţintă


În scopul demonstrării a ceea ce mi-am propus, am realizat un experiment pe
două eșantioane de elevi ce provin de la Școala Gimnazială Băișești și Școala
Gimnazială Brăiești, comuna Cornu Luncii din judeţul Suceava, pe parcursul anului
școlar 2016 − 2017.
 clasa a VII-a Brăiești − eșantionul experimental (19 elevi)
 clasa a VII-a Băișești − eșantionul martor (13 elevi)
Cei 32 de elevi supuși cercetării sunt omogeni ca vârstă, treaptă de
școlarizare și naţionalitate.
Cea mai mare parte dintre ei provin din familii biparentale, bine organizate cu un
nivel cultural mediu și care sunt interesate și preocupate de copii lor, de toate
activităţile școlare și extrașcolare desfășurate.Părinţii își sprijină copiii, școala spre
cunoaștere în general formând un tot unitar.
3.5. Tehnici de cercetare
Prin culegerea de date și fapte concrete, cercetarea experimentală a presupus
folosirea următoarelor metode și tehnici:
1. Experimentul – este apreciat ca cea mai importantă metodă de cercetare,
deoarece furnizeazădate precise și obiective (A. Cosmovici, 1996). El constă în analiza
efectelor unor variabile independente asupra variabilelor dependente într-o anumită
situaţie creată în scopul verificării ipotezelor cauzale (Ghe. Dumitriu, 2004, p. 74).
În cadrul cercetării realizate, variabila independentă o reprezintă parcurgerea
opţionalului „Educaţie pentru sănătate” aplicat eșantionului experimental.
Informaţiile, comportamentele, deprinderile corecte adică toate aceste
competenţe specifice dobândite de elevi în urma aplicării variabilei independente
reprezintă de fapt variabilele dependente.
2. Convorbirea. În cadrul cercetării s-a folosit convorbirea standardizată,
structurată care a constat în întrebări formulate anterior și care sunt adresate în aceeași
ordine și formă tuturor subiecţilor (Ghe. Dumitriu, 2004, p. 84). Convorbirea cu elevii
mi-a furnizat informaţii concrete privind preferinţele lor, conduita lor, modul de
gândire, atitudinea lor faţă de ceilalţi colegi dar și privind amprenta pe care și-a lăsat-o
familia, mass – media, societatea asupra elevilor. Informaţiile adunate de la aceștia au și
o anumită doză de subiectivism, mici falsităţi, uneori tendinţe exagerate în elaborarea
răspunsurilor. Pentru a se evita toate aceste neajunsuri, informaţiile obţinute prin
convorbire sunt verificate uneori direct, alteori indirect prin intermediul altor metode de
cercetare.
3. Observaţia– este cel mai mult utilizată în cadrul acestei cercetări știinţifice
deoarece permite înregistrarea diferitelor manifestări comportamentale, atitudinale ale
elevilor dar și a bagajului de cunoștinţe dobândite în noile condiţii de învăţare în urma
parcurgerii temelor din opţionalul „Educaţie pentru sănătate”. Cu ajutorul acestei
metode, am reușit să monitorizez și să analizez profund comportamentul elevilor din
cele două eșantioane vis-a-vis de alimentaţia lor sănătoasă, de modul cum aplică ei în
practică regulile de igienă individuală și colectivă.
4. Chestionarul– este o modalitate de cercetare care cuprinde un set deîntrebări
formulate astfel încât răspunsurile obţinute să fie cât mai exacte, reale. Chestionarul
aplicat eșantioanelor de elevi ai clasei a VII-a Băișești și Brăiești a fost unul de opinie
care mi-a permis să studiez interesele elevilor, părerile lor, atitudinea lor faţă de
obiceiurile alimentare pe care le aveau înainte de parcurgerea opţionalului și după
parcurgerea lui. Chestionarul a fost formulat cu întrebări clare, concrete cu răspunsuri
închise dihotomice ca în exemplul următor:
Consideri că obiceiurile alimentare bune te ajută să-ţi păstrezi sănătatea?
a) Da b) Nu
S-au folosit și întrebări cu răspunsuri multiple sau în evantai:
Cât de des consumi produse de tip fast –food?
a) zilnic b) săptămânal c) rareori d) niciodată
Utilizarea chestionarului ca instrument de cercetare este eficientă deoarece într-
un timp destul de scurt pot fi investigaţi un număr mare de elevi oferindu-i profesorului
o gamă largă de informaţii cu privire la motivaţiile elevilor, interesele și părerile lor,
atitudinea și opţiunile lor etc.
Chestionarele au fost analizate, iar răspunsurile elevilor au fost prelucrate și
interpretate folosindu-se metodele matematico-statistice pentru o evidenţiere a
progresului școlaral elevilor sau regresului înregistrat de aceștia:
 Întocmirea tabelelor și completarea lor cu răspunsurile elevilor după ce aceștia au
predat chestionarele completate.
 Calcularea indicilor statistici (procente).
 Reprezentarea grafică a datelor din tabele folosind diagrame și histograme.

3.6. Desfășurarea propriu-zisă a cercetării


Cercetarea metodico– știinţifică a cuprins trei etape:
a) Etapa iniţială (pretestarea)
A fost realizatăîn semestrul I al anului școlar 2016 – 2017, înainte de
parcurgerea unităţii de învăţare „Sistemul digestiv și digestia”, din cadrul orelor de
biologie și a unităţii de învăţare „Sănătatea alimentaţiei” din cadrul opţionalului
„Educaţie pentru sănătate”.
În această etapă iniţială a fost aplicat un chestionar cuprinzând 15 întrebări
ambelor eșantioane de elevi experimental și martor. S-a realizat acest lucru pentru a
stabili nivelul iniţial de pornire în desfășurarea demersului cercetării.
Chestionarul a fost unul constatativ ce a reliefat volumul și calitatea
cunoștinţelor elevilor în momentul de faţă dar și obiceiurile și atitudinea corectă sau
incorectă privitor la alimentaţia lor.
b) Etapa formativă
La clasa a VII-a Băișești, această etapă s-a desfășurat doar pe parcursul orelor de
biologie în cadrul lecţiilor dedicate digestiei și organelor digestive. La clasa a VII-a
Brăiești, orele de biologie au fost completate cu lecţii de Educaţie pentru sănătate
(factor de evoluţie), cu un bogat conţinut informaţional, cu numeroase și atractive
activităţi de învăţare. Acestea oferă profesorului capacitatea de aplicare și diversificare
a multor metode și procedee didactice în scopul conștientizării și al dobândirii unui
comportament alimentar sănătos și responsabil în rândul elevilor.
c) Etapa finală (posttestarea)
S-a desfășurat spre finele semestrului II al anului școlar 2016 – 2017 după ce au
fost parcurse lecţiile propuse. Ea a constat în aplicarea din nou a chestionarului iniţial,
la cele două clase pentru a se observa diferenţa în acumulările elevilor (dacă ea există)
și dacă lecţiile de Educaţie pentru sănătate au fost sau nu eficiente. În urma analizării
răspunsurilor din teste, la eșantionul experimental care a parcurs orele de opţional ar
trebui să se constate că mai mulţi elevi au dat răspunsuri în favoarea alimentaţiei
sănătoase, echilibrate, diversificate și igienice. Numai astfel rolul „factorului de
evoluţie sau progres” introdus s-ar evidenţia.

3.7. Analizarea și interpretarea datelor


Răspunsurile obţinute la chestionarele aplicateeșantioanelor de elevi în etapa
iniţială dar și în cea finală sunt centralizate în tabele, prelucrate statistic, apoi
interpretate grafic.
Întrebarea nr. 1
Consideri că obiceiurile alimentare bune te ajută să-ţi păstrezi sănătatea?
a) da b) nu

Răspu
ns
Etap ur
Eșantion
elevi a i
Da Nu
Expe 15
Pretes
ri 79 21
t
m
e Postte 17
n st 89 11
ta
l Bră

10
Pretes
77 23
t
11
Mart
o
Băi
r Postte
85 15
st

După analiza răspunsurilor reiese că în etapa de pretestare majoritatea elevilor


adică 79% la eșantionul experimental și 77% la cel martor consideră că obiceiurile
alimentare bune te ajută să-ţi păstrezi sănătatea.
Doar un procent mic de 21% respectiv 23% dintre elevinu sunt de acord cu acest
lucru.
În etapa de posttestare, procentul acestora crește cu 10% în cazul eșantionului
experimental și doar cu 8% în cazul celui martor în favoarea importanţei pe care o au
obiceiurile alimentare bune vis-a-vis de sănătatea lor. Elevii au conștientizat acest lucru
în urma dobândirii cunoștinţelor despre sănătatea alimentaţiei la biologie clasa a VII-a
la capitolul „Sistemul digestiv” dar mai ales în urma acumulării informaţiilor dela
opţionalul „Educaţie pentru sănătate” de la unitatea „Sănătatea alimentaţiei” și a
numeroaselor proiecte realizate pe tema alimentaţiei sănătoase.
Reprezentarea grafică a răspunsurilor:
Object 21

Întrebarea nr. 2
Servești micul dejun?
a) întotdeauna b) adesea c) rar d) niciodată

Răspunsuri
Întotd
Ad
e
Nr. Niciod
Eșantion Etapa a
elevi Rar at
u
ă
n
a
Pret 7 2
26
37% 26% 11%
a VII-
Experimental a
Post 11 -
nu
Brăie
ti
32
58% 10% -

Pret 4 1

Ma 31% 8% 54% 7%
a VII-
r
a
t Post 5 1
Băișe
o
ti
r 16
38% 38% 8%
Object 24

Object 26

Întrebarea nr. 3
Crezi că micul dejun este important?
a) da b) nu

Răspu
ns
Etap ur
Eșantion
elevi a i
Da Nu
Expe 10
Pretes
ri 53 47
t
m
e Postte 19
n st 100 0%
ta
l Bră
11
Pretes
85 15
t
12
Mart
o
Băi
r Postte
92
st 8%

Object 29

În prima etapă de testare, procentul elevilor care servesc micul dejun variază
astfel:
- la eșantionul experimental 37 dintre elevi servesc micul dejun zilnic, 26%
adesea și tot 26% rar. Există și un procent de 11% elevi care nu servesc
niciodată micul dejun.
- la eșantionul martor doar 31% din elevi servesc întotdeauna micul dejun, 8%
deseori, 54% destul de rar iar 7%niciodată din diferite motive: lipsa alimentelor
dorite, criză de timp, obișnuinţă, lipsa poftei de mâncare dimineaţa etc.
Concluzionez prin a spune că la fiecare eșantion de elevi un procent de 63 - 70%
dintre ei necesită educaţie pentru sănătate în ceea ce privește importanţa majoră pe care
o are micul dejun.
După predarea lecţiilor de „Sănătatea alimentaţiei” la capitolul „Sistemul
digestiv și digestia” se remarcă creșterea procentului de elevi care servasc zilnic sau
deseori această masă de bază în defavoarea proporţiei de elevi care servesc doar rar sau
niciodată micul dejun.
Prin comparaţie între cele două eșantioane de elevi, am observat că la eșantionul
experimental este mai vizibilă îmbunătăţirea comportamentului alimentar sănătos,
corect - creșterea procentului celor care servesc permanent micul dejun fiind de 25% pe
când la eșantionul martor fiind doar de șapte procente, cu șase procente în cazul celor
care consumă deseori, faţă de 8 procente la eșantionul martor.
Procentul elevilor care servesc rar sau chiar niciodată micul dejun a scăzut mult
în etapa de posttestare de asemenea tot la eșantionul experimental.
Schimbarea comportamentului alimentar și a convingerilor personale despre
servirea micului dejun este rezultatul dobândirii de informaţii din cadrul orelor de curs
ale opţionalului „Educaţie pentru sănătate”−clasa a VIII-a dar și al asimilării de
cunoștinţe transmise la disciplina Biologie – cl. a VII-a – capitolul „Sistemul digestiv și
digestia”.
Așadar, la eșantionul experimental, în faza de posttestare toţi elevii
conștientizează importanţa servirii micului dejun și că acesta este masa cea mai
importantă pentru întreaga zi deoarece ea furnizează energia necesară pentru ca elevii să
aibă randamentul școlar sporit pe tot parcursul zilei.
La eșantionul martor mai există încă un procent mic de elevi care nu dau
importanţă servirii micului dejun.
Micul dejun este absolut necesar a se servi zilnic el fiind unul din factorii majori
ai unei alimentaţii corecte, sănătoase, contribuind la buna desfășurare și coordonare a
tuturor activităţilorzilnice, fizice și intelectuale ale elevului de astăzi, adultului de
mâine.
Întrebarea nr. 4
Îţi plac fructele și legumele?
a) da b) nu

Răspu
ns
Etap ur
Eșantion
elevi a i
Da Nu
Expe 16
Pretes
ri 84 16
t
m
e Postte 18
95
st 5%
n
ta
l Bră

10
Pretes
77 23
t
12
Mart
o
Băi
r Postte
92
st 8%

Object 32

Întrebarea nr. 5
Cât de des mănânci fructe proaspete?
a) o dată pe lună b) o dată pe săptămână

c) de mai multe ori pe săptămână d) zilnic


Răspunsuri
o de
m
ai
o
m
ul
te
o
ri
Nr.
Eșantion Etapa p
elevi zilnic
e
s
ă
pt
ă
m
â
n
ă
Pret 0 7 10
10
0% 37% 53%
a VII-
a
Experimental Post 0 4 14
Brăie
nu
ti
0% 5% 21% 74%

Pret 0 4 6
23
0% 31% 46%
a VII-
Mart a
Post 0 3 8
or Băișe
ști
15
0% 23% 62%
Object 34

Object 36

Întrebarea nr. 6
Ce legume crude manânci? Experimental
nu
a) morcovi b) spanac c) ardei gras
d) roșii e) salată f)altele

Răspunsuri
Nr.
Eșantion Etapa
elevi

Experimental Pret
n
32% 11% 47%

Post
42% 16% 68%
Bră
Răspunsuri
Nr.
Eșantion Etapa
elevi

Pret

31% 46%

Mart
o Post
Băi
r
54% 15% 62%

Se observă că elevii care consumă zilnic fructe și legume reprezintă 53% la


eșantionul experimental și 46% la cel martor. După parcurgerea lecţiilor legate de
alimentaţie și a numeroaselor proiecte realizate de acești elevi, pe grupe a crescut
procentul la 74% la eșantionul experimental, respectiv 62% la cel martor.
Se mai observă că la eșantionul experimental doar un elev mai consumă fructe și
legume 1 dată pe săptămână iar la cel martor doar doi elevi.
Doar câte un elev din fiecare grupă susţine că le plac salata și spanacul ca și
legume frunzoase.
În preferinţele elevilor, dintre legume pe primul loc sunt roșiile consumate în
procent de 47% respectiv 46%, urmate de morcovi în procent de 32%, respectiv 31% la
eșantionulmartor. Ardeiul gras este preferat doar de 11% dintre elevii din eșantionul
experimental și 8% din eșantionul martor.
După parcurgerea unităţii de învăţare „Sistemul digestiv” de la clasa a VII-a dar
și a unităţii „Igiena alimentaţiei” din cadrul cursului opţional „Educaţie pentru
sănătate” procentul elevilor care consumă roșii, morcovi, ardei gras a crescut cu 11%
pentru roșii, 10% pentru morcovi, și 5% pentru consumul de ardei gras.
La eșantionul martor procentele de creștere la posttestare faţă de testul iniţial
sunt mult mai mici.
Salata și spanacul sunt pe ultimul loc, nefiind apreciate de elevi.
Object 38

Object 40

Întrebarea nr. 7
Consumi lapte sau produse lactate?
a) de mai multe ori pe zi b) 1 dată pe zi
c) rareori d) niciodată

Răspunsuri
de mai

pe zi o dată

niciodată

Nr.
rareori

Eșantion Etapa
elevi

Pret 3 4 9 3
16 16
a VII- 21% 47%
Experimental a
Brăie Postt 5 5 6 3
n ti
26 16
26% 32%

Mart a VII- Pret 1 8 4 0


Răspunsuri

de mai

pe zi o dată

niciodată
Nr.

rareori
Eșantion Etapa
elevi

8% 62% 30% 0%
a
o
Băișe Postt 2 9 2 0
r
ti
15
69% 15% 0%

Elevii care consumă de mai multe ori pe zi lapteși produse lactate, se găsesc
iniţial în procent de 16% la eșantionul experimental și 8% la cel martor. Rezultatele din
posttest arată o creștere a consumului de lactate în special la eșantionul experimental. În
același timp, scade numărul de elevi care consumă rareori lapte sau produse lactate la
eșantionul experimental cu 15% în timp ce la cel martor scăderea este cu 14%. Un
proces mic de 16% din eșantionul experimental nu consumă lapte niciodată, motivul
fiind intoleranţă la acest aliment.
În cadrul eșantionului martor, nu există elevi care să nu consume lapte chiar
niciodată.

Object 42
Object 44

Întrebarea nr. 8
Preferi dulciurile și băuturile răcoritoare îndulcite cu ________?
a) zahăr b) miere

Răspu
ns
ur
Etap
Eșantion i
elevi a
zah mie

17
Pretes
89 11
t
Expe
13
ri
m
e
Bră
n Postte
68 32
ta st
l

Mart 11
Pretes
o 85 15
t
r
Postte 10
st 77 23
Băi

Marea majoritate a elevilor preferă ca îndulcitor zahărul, 89% la eșantionul


experimental și 85% la cel martor. În urma cunoștinţelor acumulate de la anatomie,
clasa a VII-a – Igiena alimentaţiei dar mai ales în urma parcurgerii la opţionalul
Educaţie pentru sănătate a lecţiilor privind Sănătatea alimentaţiei, procentul elevilor
care au început să folosească mierea ca îndulcitor a crescut la eșantionul experimental
cu 21% și doar cu 8% la cel martor.

Object 46

Întrebarea nr. 9
Bei adesea sucuri acidulate?
a) da b) nu
Răspu
ns
Etap ur
Eșantion
elevi a i
da nu
16
Pretes
84 16
t
Expe
12
ri
m
e
Bră
n Postte
63 37
ta st
l

13
Pretes
100
t 0%
11
Mart
o
Băi
r Postte
85 15
st

Privind băuturile carbogazoase adică sucurile acidulate, acestea sunt preferate de


marea majoritate a elevilor deoarece au și preţul de cost mai scăzut pe lângă gustul
aparent plăcut dar care creează dependenţă și chiar sete permanentă. În urma studierii,
a realizării și dezbaterii proiectelor întocmite de eșantionul experiment, elevii au
devenit conștienţi de efectele dăunătoare ale consumului de sucuri acidulate. Astfel, a
scăzut procentul elevilor ce consumă aceste sucuri de la 84% la 63% la eșantionul
experimental. La eșantionul martor, iniţial toţi elevii preferau sucurile acidulate iar în
posttest procentul acestora scade cu 15% ca urmare a înţelegerii beneficiilor pe care le
are organismul dacă consumă sucuri naturale, preparate chiar de ei acasă folosind
blenderul și fructe proaspete chiar și legume din grădina proprie.
Aceste cifre scot în evidenţă încă o dată eficienţa lecţiilor de biologie dar mai
ales a lecţiilor de educaţie pentru sănătate în dezvoltarea la elevii din gimnaziu a unui
comportament alimentar sănătos.

Object 48

Întrebarea nr. 10
Consumi sare iodată?
a) da b) nu

Răspu
ns
Etap ur
Eșantion
elevi a i
da nu
17
Pretes
89 11
t
Expe
19
ri
m
e
Bră
n Postte
100
ta st 0%
l

11
Pretes
85 15
t
13
Mart
o
Băi
r Postte
100
st 0%
În urma analizei rezultatelor iniţiale (pretest) a rezultat faptul că doar un număr
foarte mic de elevi nu consumă sare iodată, respectiv câte 2 la ambele eșantioane de
elevi. Înţelegând adevăratul rol al iodului în alimentaţie în prevenirea apariţiei gușei
tiroidiene și a nanismului tiroidian cu efecte negative asupra creșterii somatice dar și a
psihicului copilului, în faza de posttest toţi elevii au răspuns că în prezent consumă
numai sare iodată.

Object 50

Întrebarea nr. 11
Cât de des consumi cartofi prăjiţi?
a) de mai multe ori pe zi b) 1 dată pe zi c) rareori

Răspunsuri
pe zi multe ori

Eta
pe zi o dată
de mai

niciodată

Nr.
Eșantion p
elevi
a

a Pret 2 4 13
Experimental V
n I 5% 21% 68%
I
- Pos 0 2 17
a 0% 11% 89%
Brăi
Răspunsuri

pe zi multe ori
Eta

pe zi o dată
de mai

niciodată
Nr.
Eșantion p
elevi
a

e
ș
a Pret 2 5 6
V
I 15% 38% 46%
I
Mart
- Pos 1 4 8
o
a
r
Băiș
e 8% 31% 61%
ș
ti

În urma analizei răspunsurilor la această întrebare rezultă că aproximativ


jumătate dintre elevii chestionaţi preferă cartofii prăjiţi zilnic sau chiar la două mese pe
zi.
În posttestare observăm că la eșantionul experimental crește exponenţial
procentul elevilor care nu mai consumă cartofi prăiţi rareori de la 68% la 89% și nici un
elev nu mai consumă de mai multe ori pe zi cartofi prăjiţi.
La eșantionul martor creșterea este mai mică de la 46% la doar 61%.
La eșantionul experimental se observă că nici un elev nu mai consumă de mai
multe ori pe zi cartofi prăjiţi deoarece au înţeles foarte clar efectele nocive ale acestora
pentru sănătatea lor. La cel martor, scăderea este de 7 procente. Nu există elevi care să
nu consume cartofi prăiţi.

Object 52
Object 54

Întrebarea nr. 12
Mănânci alimente bogate în grăsimi (șuncă, slănină, alimente prăjite, smântână,
unt) ?
a) de mai multe ori pe zi b) 1 dată pe zi c) rareori

Răspunsuri
de mai

pe zi o dată
Nr.

rareori
Eșantion Etapa
elevi

Pret 4 10 5
21
53% 26%

2 11 6
Experimental Post
Bră
n
11
58% 31%

Pret 4 8 1
31
61% 8%
Mar
t
Post 3 9 1
o
23 69% 8%
r
Băi
Răspunsuri

de mai

pe zi o dată
Nr.

rareori
Eșantion Etapa
elevi

Se constată faptul că alimentele bogate în grăsimi sunt consumate de mai multe


ori pe zi sau o singură dată pe zi de către 74% dintre elevii eșantionului experimental și
92% din cei ai eșantionului martor. În urma analizei posttestului, am observat o scădere
a numărului de elevi care consumă aceste alimente de mai multe ori pe zi și creșterea
numărului de elevi care le consumă o dată pe zi sau rareori.
Modificările sunt mai evidente la eșantionul experimental. Se observă că toţi
elevii consumă alimente grase dar în cantităţi diferite.

Object 56

Object 58
Întrebarea nr. 13
Cât de des consumi produse tip fast-food?
a) zilnic b) săptămânal c) rareori

Răspunsuri

săptămăna
Nr.

rareori
Eșantion Etapa

zilnic
elevi

l
Pret 3 5 11
16
26% 58%
a VII-a
Experimental Brăie Post 0 7 12
n
0% 37% 63%

Pret 2 3 8
15
23% 62%
a VII-a
Marto
Băișe Post 2 2 9
r
ti
15
15% 70%

Rezultatele iniţiale indică faptul că peste 58%din elevii chestionaţi preferă


produsele de tip fast-food doar în mod ocazional (rareori). Acest comportament este
influenţat și de faptul că în localitatea noastră din mediul rural, produsele tip fast-food
sunt mai greu accesibile elevilor. Totuși 26%din elevii eșantionului experimental și 23%
ai celui martor consumă acest tip de produse săptămânal, iar consumul zilnic se
înregistrează la 16% din elevii eșantionului experimental și 15% din elevii eșantionului
martor.
Comportamentul elevilor în special din eșantionul experimental s-a schimbat în
mare măsură în privinţa consumului acestor alimente datorită înţelegerii și aprofundării
cunoștinţelor transmise privind efectele negative și riscurile consumului alimentelor de
acest fel. Acest lucru demonstrează eficienţa orelor de educaţie pentru sănătate, a
numeroaselor proiecte realizate cu elevii eșantionului experimental.
Object 60

Object 62

Întrebarea nr. 14
Consideri că greutatea ta este ________?
a) normală b) prea mare c) prea mică

Răspunsuri
prea mare

prea mică
normală

Eșantion elev Etapa


i

a VII-a Pret 12 5 2
Experimental Brăie
63
n ti 26% 11%

Post 16 2 1
84 11% 5%
Răspunsuri

prea mare

prea mică
normală
Eșantion elev Etapa
i

Pret 10 3 0
77
23% 0%
a VII-a
Marto
Băișe Post 11 1 1
r
ti
84
8% 8%

În cadrul eșantionului experimental 63% dintre elevi consideră că au greutatea


corporală normală, 26% consideră că aceasta este prea mare, iar 11% că este prea mică.
Pentru eșantionul martor rezultatele sunt apropiate, dar nici un elev nu crede că este
prea slab.
După realizarea măsurătorilor corporale și a efectuării exerciţiilor privind
calculul indicelui de masă corporală, elevii au dobândit competenţa de a aprecia corect
greutatea corporală proprie. Chiar dacă unii elevi consideră că au masa corporală prea
mare ori prea mică, rezultatele măsurătorilor au demonstrat că ei se află în limitele de
normalitate pentru vârsta lor conform I.M.C. și a hărţilor de creștere.

Object 64
Object 66

Întrebarea nr. 15
Respectaţi regulile de igienă a alimentaţiei?
a) da b) uneori c) nu

Răspunsuri

prea mare

prea mică
normală

Eșantion elev Etapa


i

Pret 12 5 2
63
26% 11%
a VII-a
Brăie Post 16 2 1
Experimental ti
84
n 11% 5%

Pret 10 3 0
77
23% 0%
a VII-a
Marto
Băișe Post 11 1 1
r
ti
84
8% 8%

În urma analizei rezultatelor reiese că majoritatea elevilor respectă regulile de


igienă a alimentaţiei.
În posttest elevii conștientizează importanţa respectării regulilor de igienă a
alimentaţiei încât nu mai există nici un elev care să nu respecte aceste reguli la nici un
eșantion.

Object 68

Object 70

3.8. Concluzii
În acest studiu experimental pe cele două eșantioane de elevi s-a monitorizat
evoluţia elevilor pe parcursul întregului an școlar 2016 – 2017 adică competenţele pe
care le-au dobândit ca urmare a parcurgerii orelor de biologie la ambele eșantioane și a
orelor de educaţie pentru sănătate la eșantionul experimental. În esenţă s-a urmărit
modul cum elevii aplică în viaţa de zi cu zi informaţiile dobândite la orele de curs dar
mai ales cum adoptă comportamente alimentare sănătoase și igienice.
Au fost analizate răspunsurile la chestionarele elevilor, ele reliefând multe
aspecte pozitive dar și negative, strâns legate de respectarea normelor unei alimentaţii
diversificate și echilibrate dar și de un comportament alimentar adecvat.
 cei mai mulţi elevi consideră că obiceiurile alimentare bune ajută în mare
măsură la păstrarea sănătăţii. Practic vorbind din analiza răspunsurilor la
chestionarele primite reiese cu totul alceva adică un procent mai mic de elevi,
respectă principiile ce stau la baza unei alimentaţii corecte, sănătoase. În faza de
posttestare se înregistrează un procent mai mare al elevilor care au răspuns
afirmativ la această întrebare el fiind de 89% la eșantionul experimental și de
85% la cel martor.
 Mulţi elevi sunt de acord cu importanţa micului dejun, dar răspunsurile din
chestionare arată că 11% dintre elevi nu servesc niciodată micul dejun iar 26%
rareori. Analizând răspunsurile elevilor a rezultat că la fiecare clasă, 60 – 70%
dintre elevi necesită ore de educaţie pentru sănătate cu privire la rolul micului
dejun în viaţa elevului. Dacă la eșantionul experimental după posttestare toţi
elevii susţin importanţa micului dejun, la cel martor mai există un elev care nu
este de acord cu ceilalţi (8%).
 Din diverse surse școlare și extrașcolare elevii știu că legumele și fructele ne
vitaminizează organismul și ni-l mineralizează. Dintre fructe și legume, fructele
se află în preferinţele elevilor cu un procent de consum zilnic de 53%. Privind
preferinţa pentru legume crude, locul fruntaș îl ocupă roșiile cu un procent de
consum de 47%, urmate de morcovi – 32%, ardeiul gras 11% iar salata și
spanacul fiecare în procent de 5%.
 Laptele și produsele lactate constituie un izvor de calciu și proteine. Elevii ce
consumă lapte de mai multe ori pe zi sunt în procent mai mare la eșantionul
experimental comparativ cu cel martor – acest procent menţinându-se tot mai
ridicat și după posttestare la lotul experimental (adică 26% iar la cel martor
posttest doar 15%). Tot la clasa experiment scade numărul de elevi care consumă
rar lapte de la 9 la 6 elevi (cu 17% mai puţin) în schimb ce la clasa martor
scăderea este de 14% (adică de la 4 elevi la 2 elevi). Trei elevi adică un procent
de 16% din eșantionul experimental nu consumă lapte niciodată, motivul fiind
intoleranţa la acest aliment.

 Majoritatea elevilor preferă băuturile răcoritoare îndulcite cu zahăr datorită


faptului că se găsesc mai ușor de cumpărat și sunt mai ieftine. Privind consumul
de sucuri acidulate, s-a observat că în urma experimentului a scăzut procentul
celor care consumau sucuri acidulate de la 84% la 63% la lotul experimental și
de la 100% la 85% la lotul martor. Pentru încă o dată această scădere a
procentelor este rezultatul eficienţei orelor de opţional pentru deprinderea unui
comportament alimentar sănătos.
 Dacă iniţial mai exista un procent de 11%, respectiv 15% elevi care consumau
sare neiodată, odată cu informaţiile dobândite privind importanţa sării iodate
pentru organismul lor, toţi elevii consumăsare iodată. Este necesar a se consuma
aceasta dar cu mederaţie, deoarece excesul duce la îmbolnăvirea rinichilor,
hipertensiune arterială etc.
 Alimentele bogate în grăsimi (cartofi prăjiţi, smântâna, untul, șunca) sunt foarte
gustoase, săţioase dar trebuie consumate cu multă atenţie și moderaţie.
Rezultatele arată că la eșantionul experimental 74% dintre elevii chestionaţi
consumă zilnic sau de mai multe ori pe zi alimente bogate în grăsimi. În faza de
posttest la clasa experiment a crescut procentul elevilor care consumă aceste
alimente doar rar de la 26% la 31%, timp în care la eșantionul experimental
procentul s-a menţinut la 8%.
 Rezultatele pretestului arată că 58%dintre elevii primului eșantion și 62% din
cei ai celui de-al doilea eșantion consumă produse tip fast-food destul de rarsau
doar săptămânal adevăratul motiv fiind că magazinul de lângă școala lor din
mediul rural nu este aprovizionat cu astfel de produse și nicidecum că nu le-ar
plăcea să consume. Consumul zilnic la astfel de produse se înregistrează doar la
16% dintre elevii lotului experimental și 15% dintre elevii lotului martor. În
posttest s-a observat că elevii și-au schimbat comportamentul la ambele
eșantioane. La cel experimental numai există elevi care să consume zilnic aceste
produse fast-food crescând în schimb procentul elevilor care preferă aceste
produse destul de rar sau săptămânal. În cazul eșantionului martor schimbările
au fost mai puţin evidente. Acest comportament alimentar al elevilor impune în
continuare o mai mare implicare a profesorului în mediatizarea efectelor
negative ale consumului acestor produse dar și a riscurilor la care se supun elevii
prin diverse îmbolnăviri (supraponderalitate, obezitate, diabet, ulcer gastro-
duodenal etc.)
 După realizarea măsurătorilor și a calculului I.M.C. (indicelui de masă
corporală) s-a constatat că cea mai mare parte a elevilor supuși studiului și-au
apreciat corect starea de nutriţie (subponderal, normal, supraponderal, obez),
fapt care a reieșit din răspunsurile lor la chestionare. Un procent foarte mic de
7% dintre elevii chestionaţi se considerau cu o stare de nutriţie normală dar de
fapt ei erau ușor subponderali sau la limita dintre normalitate și
supraponderabilitate. Cele două cazuri de obezitate erau recunoscute și de către
cei doi elevi (o fată de 13 ani și un băiat tot de aceeași vârstă). Acestor doi elevi
obezi li s-au oferit informaţii suplimentare, aprofundate chiar li s-au stabilit și
câteva meniuri sănătoase împreună cu calculul caloriilor pe care trebuie să le
consume.
 Privind regulile de igienă a alimentaţiei, acestea sunt respectate de către elevi în
procent de 74% respectiv 62% (pentru cele două eșantioane).
În posttestare procentul celor care respectă regulile de igienă a crescut foarte
mult la ambele eșantioane de elevi. Acest lucru a demonstrat că elevii au
conștientizat importanţa majoră a respectării regulilor de igienă a alimentaţiei
pentru sănătatea lor. Spălarea mâinilor înainte de a servi alimentele, periajul
dentar corespunzător, consumarea de alimente doar proaspete, nemucegăite, a
fructelor și legumenlor doar după o atentă spălare, citirea și înţelegerea
informaţiilor de pe etichetele elimentelor, prepararea și păstrarea alimentelor în
condiţii salubre corespunzătoare etc.
Factorii care au stat la baza unui comportament alimentar inadecvat sunt mulţi,
printre aceștia numărându-se și posibilităţile financiare reduse ale unor familii, lipsa
apei curente, hrană slab diversificată, uneori insuficientă. Un rol major îl are și
obiceiurile alimentare dobândite în familie, tradiţiile. În concluzie este necesară
continuarea acţiunilor de aprofundare și de formare pentru dezvoltarea deprinderilor de
viaţă sănătoasă, raţională a elevilor și a tuturor tinerilor, a unui comportament alimentar
sănătos compatibil cu o viaţă activă.
Rezultatele cercetării și concluziile confirmate de acest experiment vin să
confirme necesitatea și eficienţa acestui amplu program de educaţie pentru sănătate
derulat într-un cadru instituţionalizat (în școală) și cu cadre didactice profesionisteși cu
competenţe în acest domeniu dobânditeprin cursuri de formare specializate pe domeniu.
BIBLIOGRAFIE

Radu M. - „Totul despre alimentaţia


Olinescu sănătoasă”, Editura Niculescu,
București, 2006;
AileenLudingto - „Tablete de stil de viaţă”, Editura
n, Hans Viaţă și Sănătate, București, 1997;
Diehl
Michel - „Prevenirea bolilor
Montignac cardiovasculare”, Editura Litera,
București, 2011;
Elisabeta - „Anatomia fiziologia și igiena
Mândrușca omului - cl. a VII-a”, Editura
și Didactică și pedagogică,
Mihai Peteanu București, 1982;
Florica Ţibea - „Biologie – cl. a VII-a”, Editura
Didactică și pedagogică,
București, 2012;
Mihaela Marcu - „Biologie – cl. a VII-a”, Editura
– Lapadat, Teora, București, 1999
Florica
Macovei,
Floarea
Dobran
Ioan Leon - Programul Naţional „Educaţia
Naroși, pentru sănătate în școala
Daniela românească” – Buletin informativ
Călugăru nr. 3, E.D.P., București, 2003;
Michel - „100 de reţete și meniuri”, Editura
Montignac Litera Internaţional, București,
2009;
NigelDenby - „Dieta cu încărcătură glicemică”,
Editura Litera Internaţional,
București, 2011;
Tabacaru - „Dobândirea unui comportament
(Sorlescu) alimentar sănătos prin educaţia
Irina pentru sănătate a elevilor” –
Lucrare metodico-știinţifică
pentru obţinerea gradului didactic
I – Bacău, 2014;
Zoe Partin - „Educaţie pentru sănătate – cl. V –
VIII, Editura Corint, București,
2006;
Zoe Partin, - „Educaţie pentru sănătate”, clasele
Ioana Stama V – VIII, Editura Corint,
București, 2007;
Mircea Coroliuc - „Educaţie pentru sănătate”, Casa
Editorială Regina, Iași 2005;
Victor Săhleanu - „Omul și alimentaţia”, Editura
știinţifică și enciclopedică,
București, 1997;
ArcadiePercek - „Terapeutica naturistă”, Editura
Ceres, București, 1987;
David - „Alimente care ucid creierul”,
Perlmutter, Editura Litera, București, 2015;
Kristin Soberg
Larousse - „Sănătatea aparatelor digestiv și
urinar”, Grupul Editorial RAO,
Paris, 2011;
Camelia Ureche, - „Didactica biologiei”, Editura Alma
Dorel Mater, Bacău, 2012;
Ureche
Gheorghe - „Psihopedagogie – curriculum
Dumitriu, suport pentru examenele de
Constanţa definitivat şi gradul II în
Dumitriu învăţământ”, Editura Didactică și
pedagogică, București, 2004;
Naela Costică - „Metodica predării biologiei”,
Editura Graphys, Iaşi, 2008;
Ioan Nicola - „Tratat de pedagogie şcolară”,
Editura Aramis, București, 2002;
Iordache Ion - „Metodica predării biologiei”,
Editura Universităţii Al. I. Cuza,
Iaşi, 1995;
Veronica Iliescu, - „Planificări şi evaluare – caietul
Luiza Sârbu profesorului de gimnaziu şi liceu”,
Editura Aramis, București, 2001;
NigelDenby - „Dieta cu încărcătură glicemică”,
Editura Litera, București, 2011;
Michel - „100 de reţete și meniuri”, Editura
Montignac Litera Internaţional, București,
2009;
ANEXE

Anexa 1 – Chestionar despre alimentaţ ie

Încercuiește răspunsul care ţi se potrivește pentru fiecare din următoarele

întrebări:

1. Consideri că obiceiurile alimentare bune te ajută să-ţi păstrezi sănătatea?

a) da b) nu

2. Servești micul deun?

a) întotdeauna b) adesea c) rar d) niciodată

3. Crezi că micul dejun este important?

a) da b) nu

4. Îţi plac legumele și fructele?

a) da b) nu

5. Cât de des consumi fructe proaspete?

a) o dată pe lună b) o dată pe săptămână c) de mai multe ori pe săptămână d) zilnic

6. Ce legume crude mănânci mai des?

a) morcovi b) spanac c) ardei d) roșii e) salată f) altele

7. Consumi lapte sau produse lactate?

a) de mai multe ori pe zi b) o dată pe zi c) rareori d) niciodată

8. Preferi dulciurile și băuturile răcoritoare îndulcite cu ___________ ?

a) zahăr b) miere

9. Bei adesea sucuri acidulate?

a) da b) nu

10. Consumi sare iodată?

a) da b) nu
11. Cât de des consumi cartofi prăjitiţi?

a) de mai multe ori pe zi b) o dată pe zi c) rareori

12. Mănânci alimente bogate în grăsimi (șuncă, slănină, alimente prăjite, smântână,

unt)?

a) de mai multe ori pe zi b) o dată pe zi c) rareori

13. Cât de des consumi produse tip fast-food?

a) zilnic b) săptămânal c) rareori d) niciodată

14. Consideri că greutatea ta este _________ ?

a) normală b) prea mare c) prea mică

15. Respecţi principalele reguli de igienă a alimentaţiei?

a) da b) uneori c)nu
Anexa 2 – Planificare calendaristică la disciplina Educaţ ie pentru sănătate

Şcoala Gimnazială Băişeşti Avizat,


Profesor : Hopulele Ioana
Clasa a VII-a 1h/săptămână
Disciplina : Educaţie pentru sănătate
Anul şcolar: 2016-2017

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ PENTRU DISCIPLINA


OPŢIONALĂ EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE
SEMESTRUL I

Unita
te
a
d
e C
Conţinuturi Săpt. Obs.
în . S.
v
ăţ
ar
e
Prezentare generală a
Programului
NaţionalEducaţie
pentru Sănătate
1.1 Influenţa modei asupra
2.1 dezvoltării personale
2.4 a elevilor
Igiena 3.4 Produsele şi serviciile
pe cosmetice între
rs necesitate și
1. on potenţiali factori de
al risc
ă Ce este HIV/SIDA?
Ce este TBC-ul ?
Evaluare. Prezentarea de
proiecte
Activi 1.1 Dozarea efortului
tat 2.1 intelectual pentru
e 2.2 examene şi
şi 2.4 concursuri
od 2.5 Modalităţişiabilităţi de
2. ih 3.2 organizare a timpului
liber
Activităţi

1.1 Resursele naturale;


Sănăt
2.1 importanţalor pentru
at
2.2 un organism sănătos S10
ea
2.3 Factorii de mediu care
m
3. 2.4 influenţează starea S11
ed
3.1 de sănătate,boala S12
iu
Efectele poluarii asupra
lu
sanatatii
i
Evaluare
1.1 Stres – supraîncărcare, S13
Sănăt 2.1 adaptabilitate S14
at 2.2 Controlul emoţiilor S15
ea 2.3 negative
m 2.4 Exprimarea stărilor S16
4. in 2.5 emoţionale ale
tal 3.2 fetelor şibăieţilor
ă Vocaţieşi împlinire

Recap Notiunile studiate S17


it Prezentare de proiecte S18
ul de grup
ar
e
se
m
es
tri
al
ă
E
va
lu
ar
e
Şcoala Gimnazială Băişeşti Avizat,
Profesor : Hopulele Ioana
Clasa a VII-a 1h/săptămână
Disciplina : Educaţie pentru sănătate
Anul şcolar: 2016-2017

PLANIFICARE CALENDARISTICĂ PENTRU DISCIPLINA


OPŢIONALĂ EDUCAŢIE PENTRU SĂNĂTATE
SEMESTRUL al II – lea

Unita
te
a
d
e C
Conţinuturi Săpt. Obs.
în . S.
v
ăţ
ar
e
1.1 Calităţile organoleptice
2.1
ale alimentelor –
2.3
2.4 raţia zilnică
2.5
Sarea iodată în alimentaţie;
3.4
Sănăt
at efectele carenţei de iod
ea Obezitatea și alte
ali
m tulburări de
en comportament
ta
ţi alimentar
ei Raportul calitate – preţ
în alegerea
alimentelor
Imaginea corporală și
comportamentul alimentar
Sănăt 1.1 Comportament sexual
at 2.1 Infecţii cu transmitere
ea 2.2 sexuală
re 2.3 Concepţia și sarcina
pr 2.5 Evaluare
od 3.2
uc 3.3
er 3.4
ii
şi
a
fa
m
ili
ei
Cons 1.1 Trecerea de la consumul S10
u 2.1 accidental la abuzul
m 2.2 de droguri S11
ul 2.3 Dependenţa de alte
şi 2.4 substanţe – S12
ab 2.5 alcoolism, tabagism
uz 3.2 etc. S13
ul 3.4 Consecinţele
de toxicomaniei în plan
su individual şi social
bs Legislaţia privind
ta comercializarea,
nţ traficul şi consumul
e de substanţe toxice
to
xi
ce
Accid 1.1 Forme ale violenţei în S14
en 2.3 familie: fizică,
te, 2.4 socială, emoţională, S15
vi 2.5 sexuală etc.
ol 3.4 Violenţa în mass-media.
en Solidaritatea umană S16
ţă, în situaţii de
ab cataclisme, război,
uz zone de conflict
, Evaluare
va
lo
ri
u
m
an
ita
re
Anexa 3 – Proiectul unităţ ii de învăţ are „Sănătatea alimentaţ iei”

Şcoala Gimnazială Băişeşti


Clasa a VII-a 1h / săptămână
Disciplina: Educaţie pentru sănătate
Anul şcolar 2016 – 2017 Nr. de ore alocate: 6

PROIECTUL UNITĂŢII DE ÎNVĂŢARE


SĂNĂTATEA ALIMENTAŢIEI
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
Calităţ 1.1 - observaţii Ob Pro
ile asupra s b
or diferitel e ă
ga or r
no 1.2 produse v o
lep aliment a r
tic are ţ a
e proaspe i l
ale te şi a ă
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
ali expirat Co Obs
me 1.1 e; n e
nte - exerciţii v r
lor de e v
percepe r a
re a s r
calităţil a e
or ţ
organol i s
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
eptice a i
ale Vid s
aliment e t
elor cu o e
ajutorul p m
simţuril r a
or (văz, o t
gust, i i
miros, e c
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
pipăit); c ă
- dezbateri t
pe o
seama r
caracter
isticilor Fiş
aliment e
elor.
d
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
e

l
u
c
r
u
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e

Ex
p
l
i
c
a
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
ţ
i
a

1or
ă
2.1 - vizionări Vid Te
Power e m
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
Alime Point o ă
nte cu p
le grupe r î
şir 2.5 de o n
aţi aliment i
a e şi a e c
zil tabelelo c l
nic 1.3 r cu t a
ă compoz o s
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
iţia r ă
acestor Ob Por
a; s t
- e o
3.2 întocmi r f
rea v o
unor a l
meniuri ţ i
adecvat i u
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
Alime e a l
nte vârstei
le respect
şir ând
aţi caloriil Act
a e i
zil necesar v
nic e; i
ă - t
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
evidenţ a
ierea t
rolului e
substan
ţelor f
anorga r
nice, o
organic n
e şi al t
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
vitamin a
elor din l
aliment ă
e
pentru ş
menţin i
ereasăn
ătăţii; p
- exerciţii e
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
de
constru g
cţie a r
piramid u
ei p
aliment e
elor
consum Col
ate într- i
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
o zi şi
într-o d
săptăm e
ână.
h
â
r
t
i
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
e
Ma
r
k
e
r
e
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e

Exe
r
c
i
ţ
i
u
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
l

1or
ă
Sarea 1.1 - discuţii Ex Obs
io compar p e
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
dat ative l r
ă 2.5 privind i v
în sarea c a
ali iodată a r
me 3.1 şi cea ţ e
nta neiodat i
ţie ă; a s
- realizarea i
de s
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
postere Col t
în i e
sprijinu m
l d a
consum e t
ului de i
sare h c
iodată; â ă
- dezbateri r Apr
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
pe t e
seama i c
corelaţi e i
ei Ma e
dintre r r
iodul k i
din e
aliment r v
e şi e e
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
unele r
boli Bra b
(cretini i a
sm, n l
guşa s e
endemi t Aut
că, o o
dezvolt r eva
are m l
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
fizică i u
anorma n a
lă, g r
surdom Stu e
utism d a
etc.) i
u Ref
e
d r
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
e a
t
c u
a l
z
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e

1or
ă
Alime 2.3 - discuţii Co Pro
nta compara n b
ţia tive v e
ne alimenta e
să 2.4 ţie r o
năt sănătoas s r
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
oa ă/ a a
să alimenta ţ l
şi 1.1 ţie i e
ob nesănăt a
ezi oasă; Ob
tat - dezbateri s Tes
ea pe e t
seama r
corelaţie v d
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
i dintre a e
Alime supraali ţ
nta mentaţie i e
ţia şi a v
ne obezitat a
să e; l
năt - analizarea Tur u
oa regulilor u a
să de l r
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
şi igienă e
ob alimenta g
ezi ră. a f
tat l o
ea e r
r m
i a
e t
i i
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
v
ă

Fil
m

Vid
e
o
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
p
r
o
i
e
c
t
o
r
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e

1
o
r
ă
Raport 2.5 - realizarea Etic Inve
ul de h s
cal corelaţii e t
ita între t i
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
te 1.1 calitatea e g
– produsel a
pr or a ţ
eţ 2.3 alimenta l i
a
în re e
ale şipreţul Por
ge acestora d t
rea ; i o
ali - dezbateri f f
o
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
me pe e l
nte seama r i
lor criteriilo i u
r de t l
selecţie e Obs
a l e
alimente o r
lor r v
consum p a
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
ate; r r
- exerciţii o e
de d a
compara u
re a s s
etichetel e i
or s
produsel a t
or l e
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
alimenta i m
re în m a
vederea e t
achiziţio n i
nării t c
produsel a ă
or. r Aut
e o
eva
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
l
u
Acti a
v r
i e
t
a
t
e
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e

î
n

p
e
r
e
c
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
h
i
Cior
c
h
i
n
e
l
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
e

Fişe
d
e

l
u
c
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
r
u

Cub
u
l
1or
ă
2.3 - analiza Co Pro
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
unor n b
comport v ă
Imagi amente e
ne alimenta r p
a re s r
co 2.5 adecvat a a
rp e/ ţ c
or inadecv i t
ală 2.1 ate stării a i
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
şi 2.3 de Hăr c
co sănătate ţ ă
m 3.4 pe grupe i Apr
po de e
rta vârstă; d c
- - formularea e i
- unui set e
me de c r
nt opinii r i
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
ul privind e
ali propriul ş v
me regim t e
nta alimenta e r
r r; r b
- calcularea e a
IMC- l
ului şi e
stabilire Ref
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
Imagi a stării Act e
ne de i r
a nutriţie; v a
co - rezolvarea i t
rp unei t u
or situaţii a l
ală problem t
şi ă e Aut
co privind o
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
m starea f eva
po de r l
rta sănătate. o u
- n a
- t r
me a e
nt l
ul ă
ali Tur
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
me u
nta l
r
g
a
l
e
r
i
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
e
i

Rul
e
t
ă
,
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
c
â
n
t
a
r
,

c
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
a
l
c
u
l
a
t
o
r
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e

Act
i
v
i
t
a
t
e
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e

i
n
d
i
v
i
d
u
Re
s
u
r
s
e

m
a
t
e
r
i
a
l
e

ș Ev
i a
Conţ i Activităţ i
l
nu de
Nr. crt. C. S. p u Obs.
tu învăţ ar
r a
ri e
o r
c e
e
d
u
r
a
l
e

t
e
m
p
o
r
a
l
e
a
l
ă

1or
ă
Anexa 4 – Modele de proiecte didactice

PROIECT DIDACTIC

Profesor: Hopulele Ioana


Ș coala: Gimnazială Băiș eș ti
Data:
Clasa:a VII-a
Disciplina: Educaţ ie pentru sănătate
Unitatea de învăţare: Sănătatea alimentaţiei
Tema lecţ iei : Alimentele şi importanţa lor pentru organismal uman
Scopul lecţiei: dobândirea de către elevi a cunoștintelor privind importanţa pe care o au
substanţele anorganice , organice și vitaminele pentru organismal uman.
Tipul lecţ iei:consolidare şi sistematizare
Obiective operaţionale:
O1. Să cunoască factorii nutritivi din alimente necesari organismului precizând
importanţa lor.
O2. Să identifice alimentele cu cel mai ridicat conţinut în proteine, glucide și lipide.
O3.Să enumere produse alimentare ce aparţin fiecărei categorii de vitamine.
O4.Să înţeleagă necesitatea unei alimentaţii diversificate pentru o viaţă sănătoasă.
Demersul didactic:
a) Resurse procedurale: conversaţia, explicaţia, observaţia, problematizarea,
experimentul, cubul.
b) Resurse materiale: manual, atlas, soluţie iodată, felii de pâine, acid nitric, apã
distilată, nitrat de argint, planșă cu compoziţia alimentelor, computer, videoproiector,
diferite alimente proaspete.
c) Forme de organizare: frontală, individuală, pe grupe.
Bibliografie:
 Florica Ţibea – Biologie – manual pentru clasa a VII-a, Ed. Didactică și
Pedagogică, București, 1999
 Zoe Partin – Educaţie pentru sănătate clasele VII-VIII, Editura Corint,
București, 2006.
 Atlas de anatomie
 Zoe Partin, Ioana Stama – Educaţie pentru sănătate clasele V-VI, Editura Corint,
București, 2007
 MEN programa școlarã;
 Ghid pentru cadrele didactice (suport informativ), Programul naţional
„Educaţie pentru sănătate în școala românească “, 2003 .

DESFAŞURAREA LECŢIEI

Etape
le
Activitatea Activitatea
le
profesorului elevului
cţ i
ei
Mome Creează Închid caietele de
nt atmosfera notiţe și
ul specific orei. manualele.
or Noteazăîn Enumeră elevii
ga catalog absenţi dacă
ni elevii este cazul.
za absenţi.
to Pregăteşte
ric materialul
didactic
necesar
activităţii.
React Solicită unui Elevii ascultă
ua elev să întrebările și
liz enumere elaborează
ar principalele răspunsurile în
ea calităţi concordanţă cu
cu organoleptic conţinuturile
no e ale asimilate
şti alimentelor. anterior.
nţ Cere elevilor să
el enumere
or alimentele
as preferate la
im cele trei
ila mese
te principale
an evidenţiind
ter motivul
io pentru care
r le preferă.
Solicită elevilor
să prezinte
Etape
le
Activitatea Activitatea
le
profesorului elevului
cţ i
ei
caracteristici
le esenţiale
ale
produselor
alimentare .
Capta Expune la Observă imaginea
re videoproiecto slide-ului
a r slide-ul cu ascultând
at tabelul explicaţiile
en privind profesorului.
ţ ie compoziţia Elevii devin
i alimentelor în interesaţi.
factori
nutritivi,
precizândcă
organismal
uman are
nevoie de toţi
acești factori
pentru a putea
crește și a se
dezvoltasănăt
os.
Anun Anunţă și notează Notează în caiete
ţa pe tablă titlul titlul lecţiei şi
re lecţiei: ascultă
a ,,Alimentele obiectivele.
te și importanţa
m lor pentru
ei organism”
şi prezentând
ob obiectivele
ie propuse.
cti
ve
lo
r
Dirija Definește alimentele ca fiind Ascultă explicaţiile
re O1 substratul vieţii, precizând profesorului.
a rolul lor în creștere,
în dezvoltare și obţinerea de Notează în caiete clasificarea
vă energie necesară. substanţelor hrănitoare şi rolul
ţă Explică la nivel frontal că acestora.
rii O3 alimentele conţin substanţe
și anorganice și organice. Urmăresc experimentele şi
Etape
le
Activitatea Activitatea
le
profesorului elevului
cţ i
ei
ob Enumeră componentele răspund la întrebările
ţi acestora precum și profesorului.
ne produsele alimentare în care
re O2 pot fi găsite.
a Evidenţiază prezenţa
pe substanţelor hrănitoare Analizează tabelul şi răspund
rf (amidonul, glutenul și la întrebările solicitate.
or zahărul din pâine) prin
m realizarea unui experiment
an la nivel frontal (exp.4a, 4b,
ţ ei O4 4c /pag. 114). Elevii lucrează pe grupe
Prezintă rolul fiecărui factor rezolvând cerinţele din fișele
nutritiv pentru organismul de lucru. Liderul desemnat
uman. comunică întregii clase
Solicită elevilor să răspunsurile elaborate.
urmărească tabelulde la
pagina 112cu cantitatea de
substanţe organice, săruri
minerale și vitamine
necesare organismului
precizând efectele carenţei în
aceste elemente nutritive.
Prin folosirea metodei
cubului împarte elevii în
șase grupe, fiecare grupă
primind câte o sarcină de
studiu specifică, pentru a
completa fișele de lucru și
apoi cele șase feţe ale
cubului.
Concluzionează faptul că o
alimentaţie echilibrată
trebuie să conţină obligatoriu
toate categoriile de alimente
în cantităţi suficiente.
Asigu -Profesorul verifică modul Răspund la întrebările
ra de fixare şi selectare a adresate de profesor.
re cunoștinţelor. Elevii realizează multiple
a - Solicită elevii pe tot conexiuni de idei.
co parcursul lecţiei pentru
ne diverse corelaţii. Elevii elaborează răspunsurile
xi -Se enunţă următoarele pe caiete, apoi au loc dezbateri
un situaţii– problemă: pe situaţiile -problemă date.
ii 1) Ce s-ar întâmpla dacă în Elevii pun anumite întrebări
in perioada copilăriei pentru clarificarea anumitor
Etape
le
Activitatea Activitatea
le
profesorului elevului
cţ i
ei
ve organismul consumă o ambiguităţi.
rs cantitate de proteine sub
e limita normală?
Argumentaţi.
2) Ce s-ar întâmpla dacă în
perioada testelor, tezelor și
examenelor elevii ar
consuma cantităţi
insuficiente de glucide și
lipide?
Evalu Prin chestionare orală pe tot
ar parcursul lecţiei.
ea Observarea sistematică a
pe activităţii elevilor în timpul
rf orei.
or Realizarea de aprecieri
m verbale și corectarea
an anumitor erori.
ţei Notarea propriu-zisă a
el elevilor în catalogul clasei
ev sau în catalogul personal al
ilo profesorului motivându-li-se
r nota.
Reten Solicită elevilor Alcătuirea de
ţi să meniuri
a alcatuiască sănătoase.
și un meniu
tr sănătos
an pentru
sf mesele
er principale
ul din perioada
examenelor,
respectând
principiile
unei
alimentaţii
sănătoase
specific
vârsteilor.
Schema lecţ iei
Alimentele ș i importanţ a lor pentru organism

Definiţ ie:
 Alimentele= substratul vieţii deoarece numai pe baza lor se realizează creșterea,
dezvoltarea organismului și obţinerea de energie necesară tuturor activităţilor.
 Compoziţ ia alimentelor: -substanţe anorganice-apa;
- săruri minerale;
- substanţe organice - proteine;
-glucide ;
- lipide;
- vitamine.
 Necesităţ ile organismului: -cu rol plastic →proteine

-cu rol energetic →glucide


→ lipide
-cu rol catalizator→vitamine
→enzime
→hormoni
 Rolul substanţ elor nutritive :
 Apa→ indispensabilă tuturor proceselor biologice (există în toate produsele
alimentare în cantităţi diferite);
 Sărurile min. → rol în desfășurarea funcţiilor vitale ale organismului (există în
carne,lapte, brânzeturi,legume,fructeetc.);
 Substanţele org. → Proteinele –rol de material de construcţie (există în
lapte,carne, pește, ouă, leguminoase uscate etc.)
→ Glucidele – rol energetic (produse de cofetărie, de
panificaţie,cartofi,dulceaţă, miere de albine etc.);
→ Lipide–rol energetic (grăsimi animale și uleiuri vegetale);
 Vitaminele → facilitează desfășurarea tuturor proceselor biochimice din
organismul uman.
Fiș ă de lucru

Analizaţi brânza telemea din perspectiva următoarelor cerinţe de pe feţele


cubului:

GRUPA 1
Descrie - compoziţia în substanţe hrănitoare a acestui produs alimentar.

GRUPA 2
Compară - compoziţia acestui produs cu cea a laptelui dulce.

GRUPA 3
Analizează - informaţiile de pe eticheta produsului.

GRUPA 4
Asociază - componentele nutritive din brânza telemea cu rolul pe care îl au pentru
organismul uman.

GRUPA 5
Aplică - modalităţile de consum.

GRUPA 6
Argumentează - opinii pro- şi contra consumului de telemea.
PROIECT DIDACTIC

Profesor: Hopulele Ioana


Ș coala: Gimnazială Băiș eș ti
Data:
Clasa:a VII-a
Disciplina: Educaţ ie pentru sănătate
Unitatea de învăţare: Sănătatea alimentaţiei
Tema lecţ iei : Eticheta – cartea de vizită a alimentelor
Tipul lecţ iei: lecţie mixtă (verificare – predare – învăţare).
Scopul lecţiei: selectarea produselor alimentare sănătoase/ nesănătoase în funcţie de
informaţiile de pe ambalajul produsului.
Obiective operaţionale:
O1 - să identifice informaţiile de pe eticheta produselor alimentare;
O2- să interpreteze corect tipurile de informaţii de pe ambalajul acestor produse;
O3- să selecteze produsele alimentare sănătoase/nesănătoase în funcţie de informaţiile
de pe eticheta produsului;
O4- să înţeleagă necesitatea abordării unei alimentaţii sănătoase.
Strategia didactică:
Metode ș i procedee: explicaţia, conversaţia euristică, observarea dirijată, demonstrarea
cu ajutorul mostrelor, ciorchinele, exerciţiul, studiul de caz.

Mijloace de învăţ ământ : ambalaje de la produse alimentare, fișe de lucru,


videoproiector, slide-uri cu etichete de diverse alimente solide și lichide.

Forme de organizare : frontală, individuală, pe grupe.

Bibliografie:
 Zoe Partin – Educaţie pentru sănătate clasele VII-VIII, Editura Corint,
București, 2006.
 Zoe Partin, Ioana Stama – Educaţie pentru sănătate clasele V-VI, Editura Corint,
București, 2007
 Ghid pentru cadrele didactice (suport informativ), Programul naţional„Educaţie
pentru sănătate în școala românească “, 2003
 Camelia Ureche, Dorel Ureche – Didactica Biologiei, Editura Alma Mater,
Bacău, 2012
DESFAŞURAREA LECŢIEI
Etap
e
l
e Activitate
l Ob. Activitatea a
e op. profesorului elevul
c ui
ţi
e
i

Mom - Verifică prezenţa şi -


e notează absenţii. Răspu
n - Cere elevilor să aibă nd la
t pe bancă caietele solicit
u de notiţe și ările
l instrumente de profes
o scris. orului
r - Verifică dacă tabla .
g este curată.
a
n
iz
a
t
o
ri
c
Reac - Adresează elevilor - Ascultă
t întrebări scurte din întreb
u lecţia: Piramida ările.
a alimentelor -
li 1. Ce sunt alimentele? Form
z 2. Care este rolul lor în ulează
a organismul uman? răspu
r 3. De ce alimentaţia nsuri.
e noastră trebuie să -
a fie echilibrată Comp
c având în vedere leteaz
u compoziţia ă
n alimentelor? răspu
o 4. Care sunt grupele de nsuril
şt alimente din cadrul e
i piramidei colegi
n alimentelor? lor.
ţ 5. Din ce cauză
e alimentele trebuie
l să fie consumate
o conform piramidei
Etap
e
l
e Activitate
l Ob. Activitatea a
e op. profesorului elevul
c ui
ţi
e
i

r alimentelor?
d - Corectează unele
o confuzii și
b ambiguităţi din
â răspunsurile
n elevilor.
d
it
e
a
n
t
e
ri
o
r
- Expune slide-ul cu -
etichete ale Partic
diferitelor produse ipă la
alimentare și sucuri dialog
răcoritoare. ul
- Adresează elevilor iniţiat
Capt
următoarea întrebar de
a
În această lume a profes
r
ambalajelor or.
e
produselor - Elevii
a
alimentare foarte își
a
colorată și expri
t
atragatoare voi ce mă
e
criterii aplicaţi în punct
n
prezent atunci când ul de
ţi
vă cumparaţi un veder
e
produs? e.
i
1. Cum vom selecta
produsele
alimentare
ambalate?
2. Ce rol are eticheta
produsului?
Etap
e
l
e Activitate
l Ob. Activitatea a
e op. profesorului elevul
c ui
ţi
e
i

Anun - Anunţă tema lecţiei: ,,Eticheta – - Notează


ţa cartea de vizită a alimentelor” în
re - Scrie pe tablă titlul lecţiei și caiete
a structura acesteia: titlul
le - Precizează obiectivele urmărite. lecţiei
cţ i „Criterii de selectare a produselor noi.
ei alimentare” -
no  Produse neambalate. Urmă
i Caracteristici organoleptice. resc
şi  Produse ambalate. Informaţiile obiect
a de pe eticheta produsului. ivele
ob trans
ie mise
cti de
ve profes
lo or.
r
Dirij - Cere elevilor sa aibă -
a pe bancă ambalaje Pregăt
r de produse esc
e alimentare. ambal
a - Solicită elevii să ajele.
î O1 observe ambalajele
n de pe bancă ale - Observă
v produselor ambal
ă alimentare. ajele.
ţ - Explică și notează la
ă tablă:
ri Informaţiile de pe
i ambalaje se
ș clasifică în două
i categorii:
o 1.Informaţii despre -
b firma Identi
ţi producătoare; fică
n 2.Informaţii despre infor
e produs. maţiil
r - Solicită elevii să e
e identifice solicit
Etap
e
l
e Activitate
l Ob. Activitatea a
e op. profesorului elevul
c ui
ţi
e
i

a informaţiile despre ate.


p firma producătoare - Scriu pe
e specificată pe caiete
r ambalajele lor: toate
f - denumirea firmei infor
o producătoare; maţiil
r - adresa; e
m - număr de telefon, despr
a fax; e
n - pentru produsele de produ
ţ import, firma sele
e importatoare, firma lor
i de distribuţie; alime
- standardele sau ntare
normele respectate de pe
si apoi să le scrie bancă
pe caietele de .
clasă. -
- Cere elevilor să Partic
găsească ipăla
informaţiile despre dialog
produs pe care le ul
conţine eticheta: iniţiat
- denumirea de
produsului; profes
O4 - ingrediente; or.
- valoarea nutritivă
(elementele
nutritive);
- valoarea energetică
(cal., kJ);
- cantitatea;
- instrucţiuni de
utilizare,
instrucţiuni de
păstrare și
depozitare;
- termenul de
valabilitate;
Etap
e
l
e Activitate
l Ob. Activitatea a
e op. profesorului elevul
c ui
ţi
e
i

- codul de bare şi apoi


să le scrie pe caiete
în continuare. - Emit
- Scrie pe tablă infor
cuvintele: pachet maţii
de biscuiţi şi cere în
elevilor legatu
completeze răcu
diferite informaţii produ
care le vin in minte sul
despre acest produs alime
alimentar. Apoi ntar
elevii sunt solicitaţi propu
să încercuiască s de
cuvintele scrise şi profes
să le lege prin linii or
de cuvintele- cheie scriin
corespunzătoare(pa du-le
chet de biscuiţi) pe
pentru a identifica rând
conexiunile dintre pe
informaţiile de tablă
natură alimentară -
despre acel produs. Încerc
Ciorchinele de pe tablă uiesc
se va completa sub cuvint
îndrumarea ele
profesorului cu scrise
informaţii noi în legân
cercuri noi cu altă du-le
culoare legându-le între
de cuvintele-cheie ele
şi corectând prin
eventualele greşeli, linii.
realizându-se astfel -
ciorchinele corect Realiz
şi complet. ează
Amintește elevilor că pe
la achiziţionarea tablă
Etap
e
l
e Activitate
l Ob. Activitatea a
e op. profesorului elevul
c ui
ţi
e
i

oricărui produs ciorch


alimentar/nealimen inele
tar este obligatoriu şi
citirea cuatenţie a apoi
etichetei pe
produsului. caiet.
Precizează că în cazul
consumului de
produse -
necorespunzătoare Comp
calitativ,expirate leteaz
pot să apară ă
diverse toxiinfecţii ciorch
alimentare,parazito inele
ze, hepatită pe
epidemică de tip A tablă
şi alte boli şi pe
digestive. caiete
cu noi
infor
maţii
subîn
druma
rea
profes
orului
realiz
ând
un
ciorch
ine
compl
et.

- Asculta
explic
aţiile
profes
orului
Etap
e
l
e Activitate
l Ob. Activitatea a
e op. profesorului elevul
c ui
ţi
e
i

- Pun
întreb
ări
pentru
a
lămur
i
anumi
te
aspect
e.
Asig - Prezintă la - Observă
u O2 videoproiector etiche
r slide-uri cu etichete ta.
a ale unor produse -
r alimentare. Identi
e - Solicită elevii să fică
a O3 precizeze dacă infor
c etichetele maţiil
o prezentate e de
n conţininformaţiile pe
e complete necesare etiche
x selectării acelor tă.
i produse şi dacă nu, -
u O4 care sunt acelea Preciz
n care lipsesc. ează
ii - Adresează elevilor infor
i întrebări: maţiil
n 1. Aţi cumpăra aceste e
v produse? lipsă.
e 2. Ce substanţe
r nutritive
s conţinalimentele - Elevii
e prezentate? răspu
3. Care este rolul nd la
glucidelor în întreb
Etap
e
l
e Activitate
l Ob. Activitatea a
e op. profesorului elevul
c ui
ţi
e
i

organism? ările
4.La ce anume profes
contribuie orului
proteinele din acele ,
produse realiz
alimentare? ează
- Cere elevilor să-şi conex
expună părerea în iuni
legătură cu între
comercializarea cunoş
acelor produse. tinţele
asimil
ate
anteri
or.

- Expun
păreri
justifi
cându
-le.
Eval - Distribuie elevilor fișele de lucru - Citesc
u în clasă. cerinţ
a - Solicită elevii să completeze ele
r fișa cu informaţiile cerute despre din
e produsul alimentar a cărui eticheta fișa
a o primesc atunci de la profesor. de
c - Se cere elevilor să lipească în lucru.
u caiete fișa de lucru și ambalajul - Ascultă
n produsului alimentar. explic
o - Face aprecieri verbale asupra aţiile
ș activităţii elevilor pe parcursul profes
ti întregii ore. orului
n - Notează elevii justificându-le .
ţ nota. -
e Comp
l leteaz
o ă în
Etap
e
l
e Activitate
l Ob. Activitatea a
e op. profesorului elevul
c ui
ţi
e
i

scris
fișa
de
lucru.
r
- Lipesc
fişele
de
lucru.
Rete - Solicită elevii să - Ascultă
n verifice toate explic
ţi informaţiile de pe aţiile
a ambalaj atunci profes
ș când cumpără orice orului
i produs alimentar confo
tr ambalat sau vrac. rmând
a - Aminteşte elevilor că u-se.
n produsele - Pun
s necorespunzătoare intreb
f se pot returna în ări
e baza legii lămur
r drepturilor ind
u consumatorilor, în anumi
l caz contrar te
c putându-se apela la aspect
u Oficiul pentru e
n Protecţia legate
o Consumatorilor de
ș (O.P.C.) din raza Drept
ti teritorială în care urile
n se află consu
ţ consumatorul. mator
e ului şi
l de
o O.P.C
r .
FIŞĂ DE LUCRU

Completaţi spaţiile punctate cu informaţii despre produsul alimentar a cărui


etichetă v-a fost distribuită pe bancă.
Elevii se împart în trei grupe după preferinţe:
GRUPA 1
1. Denumirea produsului:__________________________________________
2. Ingrediente: ____________________________________________________
______________________________________________________________________
______________________________________________________________________
GRUPA 2
3. Valoare nutritivă: _______________________________________________
4. Valoare energetică: ______________________________________________
GRUPA 3
5. Rolul alimentului în organism: _____________________________________
______________________________________________________________________
6. Grupa principală de alimente din care face parte: _______________________
Schema lecţ iei
Eticheta – cartea de vizită a alimentelor

Eticheta= prima carte de vizită a oricărui produs alimentar ambalat.


Informatiile de pe ambalaje conţin :
1. informaţii despre produs;
2. informaţii despre firma producătoare.