AN II

45 ,
r .
ă N
ic
at
em
T
ia
aţ
ic
bl
Pu

Protejarea patrimoniului:
importanța programelor
educative

Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale
 CUPRINS

ABREVIERI .......................................................................................................................................................................................... 2

INTRODUCERE ................................................................................................................................................................................... 3

CE ESTE PATRIMONIUL ?.................................................................................................................................................................. 4

TĂȘULEASA SOCIAL: EDUCAŢIE PRIN INTERMEDIUL NATURII.............................................................................................. 10

PARCUL NAȚIONAL MUNȚII RODNEI: INTERVIU CU CLAUDIU IUȘAN, BIOLOGUL PARCULUI............................................ 18

PATRIMONIUL CONSTRUIT: DE LA RESTAURARE LA EDUCAREA CELOR IMPLICAȚI......................................................... 26

ȘCOALA DE LA BUNEȘTI: INTERVIU CU ARHITECTUL ANA-MARIA GOILAV........................................................................ 32

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ și nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro; www.rndr.ro BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................................................................. 40

USR: Departamentul Publicaţii, 2015

Fotografie coperta I: www.bunesti.ro

Credite foto: Antoniu Bumb, Adriana Măgeruşan, Vlad Rahota, Mihai Opreanu, Marcello Tucuna, Laura Cristea, beneficiarii proiectelor,

asociatiamonumentum.ro, bunesti.ro, tasuleasasocial.ro, www.parcrodna.ro, Stefan Nechita

© RNDR, 2015

Reproducerea textelor este autorizată cu condiţia menţionării sursei.

 ABREVIERI Introducere
Reg enerarea p at ri mo ni u lu i c u lt u ral
GAL Grup de Acţiune Locală și natural este privită ca o condiție
determinantă pentru programul de
încurajare a turismului în mediul rural.
LEADER Liaison Entre Actions de Développement de l’Économie Rurale Dar dincolo de bani, la fel de importantă
este atitudinea față de patrimoniu a
tuturor celor ce trăiesc sau derulează
MADR Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale proiecte sau afaceri în mediul rural.
Deteriorarea patrimoniului ține de multe
ori de neconștientizarea importanței
acestuia pentru dezvoltarea durabilă a
satului. Din această perspectivă, numărul
de față al Publicației Tematice își propune
să ofere cîteva exemple în care programele
educative implementate cu succes au dus la
o schimbare radicală a modului în care ne
raportăm la patrimoniu, fie acesta cultural
sau natural.

PNDR Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

RNDR Reţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

UE Uniunea Europeană

UNESCO Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură

2 3
 Ce este patrimoniul ? Noţiunea de patrimoniu s-a extins
considerabil în ultimele decenii. Astfel, pe
lângă ansamblul bunurilor culturale de o
valoare universală excepţională, patrimoniul
mondial cuprinde şi totalitatea celor mai
importante situri naturale, semnificative
din punctul de vedere al biodiversităţii, al
fenomenelor fizice sau proceselor geologice
sau al superlativului estetic al peisajului,
vestigii culturale subacvatice, precum şi
expresii cultural-artistice orale, tradiţii,
ritualuri, meşteşuguri tradiţionale, moştenite
din străbuni şi care merită a fi promovate şi
prezervate pentru a fi transmise generaţiilor
viitoare.

Patrimoniul cultural este ansamblul de

creaţii umane, materiale sau imateriale,
care prin valoarea lor constituie identitatea
culturală naţională. Sunt incluse aici şi acele
peisaje sau situri naturale semnificative
pentru istorie sau pentru caracterul zonei în
care se află. Mai există şi o categorie aparte,
a patrimoniului necunoscut încă, în sensul în
care valorile nu au fost încă descoperite sau
certificate de experţi şi, ca urmare directă, nu
au fost încă protejate legal.
Patrimoniul natural este considerat a fi
ansamblul componentelor şi structurilor
fizico-geografice, floristice, faunistice
şi biocenotice ale mediului natural, a
căror importanţă şi valoare ecologică,
economică, ştiinţifică, biogenă, sanogenă,
peisagistică, recreativă şi cultural-istorică
au o semnificaţie relevantă sub aspectul
conservării diversităţii biologice.
În funcție de importanța sa, discuția despre
patrimoniu se poate lărgi deosebit de mult.
Cele mai importante obiective de patrimoniu
sunt înscrise pe liste UNESCO. Monumentele
istorice românești aflate pe lista UNESCO
sunt relativ numeroase: printre acestea
se găsesc biserici din Moldova, dar și un
număr impresionant de biserici de lemn din
Maramureș, mânăstirea Hurezi, mai multe
sate cu biserici fortificate din Transilvania,

4 5

cetățile dacice din Munții Orăștiei și întregul
centru istoric al Sighișoarei.
Pe lângă aceste obiective de o importanță
deosebită, în special în mediul rural există
o listă impresionantă de monumente de
categoria A sau B, biserici, cetăți sau locuințe.
În ceea ce privește lista patrimoniului
cultural imaterial al umanitaţii UNESCO,
aceasta a fost alcătuită oficial în 2008 și
numără în prezent 166 de opere din 76 de
ţări. Patrimoniul Cultural Imaterial se
referă la tradiții şi expresii orale, incluzând
limba ca vector al patrimoniului cultural
6 7
imaterial, artele spectacolului, practicile
sociale, ritualurile şi evenimentele festive,
cunoştinţele şi practicile referitoare la
natură şi la univers sau unele tehnici legate
de practicarea meşteşugurilor tradiţionale.
România este prezentă pe Lista Patrimoniului
Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO
cu Ritualul Căluşului, inclus la 25 noiembrie
2005, şi cu Doina, acceptată în 2 octombrie
2009. Ca şi în cazul patrimoniului construit,
și patrimoniul imaterial este mult mai vast
decât obiceiurile care și-au găsit locul pe
listele UNESCO. Practic, fiecare sat de pe
teritoriul României mai păstrează încă, într-o
măsură mai mică sau mai mare, tradiții cu
mare valoare patrimonială.
Pe lista patrimoniului natural, obiective
naturale din România înscrise în Lista
UNESCO de rezervații ale biosferei sunt
Delta Dunării, Pietrosul Mare din Munții
Rodnei și rezervația din masivul Retezat.
Și în ceea ce privește patrimoniul natural,
numărul parcurilor și rezervațiilor este
mult mai mare decât cel al obiectivelor de
importanță excepțională de pe aceste liste.
Valoarea patrimoniului, construit, imaterial
sau natural, nu ţine numai de certificarea
internațională sau de prezența pe anumite
liste. Bogăția unei zone, atractivitatea
turistică și economică sunt strict dependente
de modul în care patrimoniul este gestionat.
 Diferența între o administrare rațională și o
exploatare nocivă se va vedea în special în
modul în care zonele rurale se vor dezvolta
pe termen lung. Mai ales în ceea ce privește
patrimoniul natural, ispita cea mai mare este
cea a exploatării imediate a resurselor pentru
un profit maximal pe termen scurt. Este ceea
ce se întâmplă, din păcate, în numeroase
sate montane, unde pădurea devine materie
primă pentru exploatările lemnoase, în loc
să fie o sursă de dezvoltare durabilă pentru
comunitate.
Conservarea, protejarea și regenerarea
patrimoniului duc în timp la potențarea
turismului și la creșterea atractivității zonei
pentru tineri, repopularea satelor fiind în
8 9
continuare un imperativ pentru autorități.
Dar dincolo de preocuparea autorităților,
la nivel local sau central, un deznodământ
fericit pentru situația patrimoniului depinde
de implicarea mai multor factori, de la ONG-
uri și agenți economici la locuitorii satelor
respective. Educarea și conștientizarea celor
implicați este cu atât mai importantă cu cât
cele mai multe cazuri de intervenție abuzivă
asupra patrimoniului ar putea fi împiedicate
de o mai bună informare a celor în cauză.
În paginile următoare sunt prezentate câteva
exemple în care programele educative de
succes au schimbat radical percepția celor
implicaţi și modul în care ne raportăm la
patrimoniul natural sau cultural.
 Tășuleasa Social: Educaţie Lecția voluntariatului.
Împăduriri și programe sociale
Asociația Tășuleasa Social. Pentru acest
ONG, „cele mai importante valori sunt
voluntariatul, responsabilitatea socială,
prin intermediul naturii Probabil una din cele mai active organizații
cultura organizațională, respectul pentru
natură, educarea și dezvoltarea reciprocității
non-guvernamentale în domeniul protejării și a curajului civic în rândul tinerilor prin
mediului și educației prin natură, Tășuleasa implicarea lor în probleme sociale și de
Social nu se definește doar ca o organizație mediu.”
de mediu, ci, așa cum sugerează și numele
ei, ca o organizație preocupată și de social.
Acest lucru se datorează faptului că există o
legătură reciprocă între natură și aspectul
social. După cum explică președintele
Asociației Tășuleasa Social, Alin Uhlmann
Ușeriu, „orice catastrofă naturală este
urmată de o catastrofă socială”, deci a te
preocupa de natură e un mod de a investi
în mediul social. De altfel, cele mai multe
programe desfășurate de Tășuleasa Social
îmbină componenta de mediu cu cele legate
de educație și cultură.

Tășuleasa este un munte lin, parte a

Munților Bârgăului, situat în apropierea
Pasului Tihuța, într-un peisaj idilic, la
granița dintre județele Bistrița-Năsăud
și Suceava. După câțiva ani petrecuți în
Germania, Alin Uhlmann Ușeriu s-a întors
aici și și-a propus să producă o schimbare
în acest loc. Așa că, începând cu anul 2000,
pe terenul străbunicului său, el a pus bazele
unei asociații care să facă lucrurile altfel
și să schimbe mentalități. Așa s-a născut

10 11
 Tășuleasa Social e azi cunoscută mai ales
pentru programele de împădurire. Și nu e
de mirare, pentru că vorbim de organizația
care a plantat în ultimul timp cel mai mare
număr de puieți, depășind deja pragul de
100.000, iar numărătoarea continuă. Tot ei
au desfășurat însă și numeroase și complexe
programe sociale. Programele sociale de
cadouri pentru copii nevoiași, Camionul de
Crăciun, se îmbină cu campanii de mediu.
Cei 20.400 de copii care au primit cadouri
cu ocazia Crăciunului în anul 2014 au avut
ocazia de a întoarce darul primit, în mijlocul
naturii, plantând un copac. Nu se mai poate
vorbi în acest caz de o simplă donație, ci
de un schimb reciproc care încurajează
responsabilitatea și implicarea în acțiuni de
salvare a mediului înconjurător.
12
Programele asociației se bazează foarte mult
pe voluntariat și au angrenat până acum
peste 25.000 de voluntari. Tășuleasa Social
a construit o adevărată școală de voluntariat,
care începe să fie văzut ca o formă de
educație și de implicare civică a tinerilor.
„Voluntariatul este donația pe care fiecare
cetățean trebuie să o facă pentru societate,
inclusiv pentru viitorul său, ca mai apoi să
poată cere ceva în schimb”.
Lecția naturii. Pădurea
Pedagogică
Alin Uhlmann Ușeriu explică în ce fel
completează experiența de la Tășuleasa
educația obișnuită. „Există educație formală,
informală și non-formală. Dacă școala pune
în principal accentul pe educația formală,
la Tășuleasa accentul cade pe educația
informală și non-formală, adică împăduriri,
acțiuni sociale, mers pe munte etc.”
Pădurea pedagogică este un mod practic
prin care copii învață la Tășuleasa despre
natură. Într-o zonă amenajată cu jocuri
interactive pentru copii, ei află cum
funcționează ecosistemul. E o lecție despre
ce ne oferă natura, dar și despre cum putem
să dăm la rândul nostru ceva înapoi. De
pildă, în parc se află o „stație de epurare”, de
fapt un sistem natural funcțional de filtrare
și curățare a apei, cu ajutorul unei plante
numită lintiță, care are capacitatea de a filtra
o cantitate de apă echivalentă cu de zece ori
masa ei. Prezența broaștelor în aval este
dovada că apa este curată. Așadar, trecând
prin acest filtru vegetal, apa se reîntoarce
în natură purificată, așa cum era înainte de
folosirea ei în gospodărie. Tot în Pădurea
pedagogică există o lecție practică despre
inundații. Satul bun versus Satul rău este o
instalație care reproduce la scară mică două
așezări rurale: una în care există vegetație
între case și cealaltă lipsită de vegetație.
În momentul în care apa este lăsată să
curgă abundent peste cele două așezări în
miniatură, în prima dintre acestea vegetația
absoarbe rapid apa, în vreme ce în cea de-a
doua se produce o „inundație”. Această lecție
13

e extrem de utilă azi, când din ce în ce mai
multe păduri din vecinătatea satelor sunt
defrișate, iar vegetația înaltă din interiorul
satelor se rărește, în vreme ce curțile sunt
înlocuite de spații betonate și de suprafețe
nepermeabile. De altfel, instalația a fost
inspirată de un caz de inundație catastrofală
petrecută în localitatea Târlișua.
14
Demonstrația practică - Via
Maria Theresia
Proiectul Via Maria Theresia este o
demonstrație practică despre cum poate servi
o poveste și istoria locului la dezvoltarea lui
durabilă. Tășuleasa Social a transformat un
fost drum istoric de pe vremea Imperiului
Austro-Ungar într-un traseu turistic de
agrement și dedicat activităților sportive.
Zona Pasului Tihuța a reprezentat capătul
civilizației occidentale sau locul de întâlnire
al civilizației occidentale cu cea orientală
și un punct de trecere între Transilvania
și Bucovina. Pe actualul traseu al potecii
turistice din Munții Călimani a existat un
drum imperial, construit în urmă cu sute de
ani, cu scopul de a furniza trupelor militare
grănicerești ale Imperiului Austro-Ungar
armament și hrană. Drumul istoric fusese
proiectat încă din timpul împăratului Iosif
al II-lea, dar a fost finalizat abia în 1820, în
timpul împăratului Francisc I al Austriei.
Pentru a redescoperi drumul imperial cu
valoare de monument istoric, dar și pentru
a pune în valoare cadrul natural al Munților
Călimani, Tășuleasa Social și-a propus să
amenajeze acest traseu ca potecă tematică.
Peste 250 de voluntari au lucrat în 2014 la
acest traseu. Anumite porțiuni din vechiul
drum erau distruse, iar altele erau acoperite.
Traseul a trebuit curățat, reparat, amenajat
și marcat. Au fost instalate locuri de popas
special amenajate, puncte de hidratare
semnalizate și panouri informative.
După acest efort colectiv, anul trecut a avut
loc prima ediție a competiției montane
Maratonul Via Maria Theresia, un concurs
15
 anual care se va desfășura din nou în acest
an, pe 8 august. Deși abia la a doua ediție,
evenimentul are deja un impact pozitiv
asupra economiei locale. Toate locurile de
cazare din zonă sunt deja rezervate. Chiar
și în afara perioadei competiției, traseul
aduce beneficii comunității, fiind o potecă
permanentă. Până nu demult, această
parte a Munților Călimani era destul de
slab marcată, așa că prea puțini turiști se
încumetau pe traseele montane.
Astfel, Via Maria Theresia demonstrează
că există o alternativă viabilă la actualele
activități economice din zonele montane.
Spre deosebire de exploatarea lemnului,
16
turismul sustenabil poate oferi o alternativă
pe termen lung pentru locuitorii satelor de
munte. Pășunatul excesiv și exploatarea
ilegală a pădurilor afectează mediul, mașinile
de lemne distrug potecile montane și albiile
râurilor, și toate acestea îndepărtează turiștii.
Dar nu e suficient ca lucrurile acestea să fie
spuse comunității locale, ci e nevoie de spirit
proactiv, iar Via Maria Theresia se bucură de
acest avantaj.
Beneficiile proiectului Via Maria Theresia nu
se reflectă doar asupra comunității locale.
„O potecă tematică este atât un îndemn la
practicarea sporturilor şi mişcării în aer liber,
cât şi o modalitate informală de educaţie ce
pune accentul pe interpretare, comunicare
şi informare într-o manieră interactivă.” spiritul dezvoltării durabile a zonelor rurale. mai omenoşi, mai solidari, mai sensibili la
Prezența sportivilor și drumeților în aceste După președintele Tășuleasa Social, există frumos şi mai responsabili faţă de natură”.
locuri îi face pe aceștia mai sensibili la două forme de turism montan: „mersul În plus, comunitatea locală din Dorna
problemele de mediu și mai activi civic. la munte” și „mersul pe munte”. Prima Cândreni va fi și ea implicată în proiect, iar
presupune investiții mari și se poate dovedi zece persoane tinere din zonă vor fi selectate,
nesustenabilă economic sau pentru mediu. instruite şi certificate pentru a deveni ghizi
Lecția muntelui. Școala de Mers Cealaltă presupune mijloace mai reduse și, locali de turism.
pe Munte în plus, încurajează un mod sănătos de viață.
Programul Școala de Mers pe Munte este
Școala de Mers pe Munte va oferi gratuit în pregătire, iar beneficiile lui se vor vedea
Proiectele Tășuleasa Social merg mai pentru 300 de persoane șansa de a trăi doar în viitorul apropiat. Ceea ce este deja
departe. Anul acesta, Tășuleasa Social va experiența muntelui și de a învăța lecția cert este că Tășuleasa Social ar putea servi
lansa un nou program de educație prin muntelui. După cum spun inițiatorii ca exemplu de bună practică în împletirea
experiența naturii: Școala de Mers pe Munte. programului, „astfel de cunoştinţe ne pot activităților de mediu, sociale și culturale,
Ca alternativă la turismul nesustenabil sau ajuta şi dincolo de domeniul lor specific, în încurajarea voluntariatului și în gândirea
inactiv, se propune o formă de turism în lecţia muntelui ajutându-ne să devenim globală combinată cu acțiuni locale.
17
 Parcul Național Munții
Rodnei: Interviu cu Claudiu
Iușan, biologul parcului
Parcul Național Munții Rodnei este unul
dintre locurile în care proiectele educative
care reușesc să schimbe oamenii, în
adevăratul sens al cuvântului, vin în
întâmpinarea naturii. Claudiu Iușan este
biologul parcului și unul dintre cei doi
specialişti care se ocupă îndeaproape de
informarea și educarea celor ce trăiesc în
acești munți sau îi vizitează, ca turiști.

Parcul Național Munții Rodnei reprezintă

al doilea parc naţional din ţară, ca mărime.
Cei ce locuiesc în împrejurimile parcului sunt
conștienți de importanţa acestui patrimoniu
natural și de responsabilitatea care vine
odată cu această relație de vecinătate? Sunt
oamenii aceștia buni vecini?
Claudiu Iușan: Parcul Național Munții
Rodnei reprezintă un sanctuar natural cu
diversitate biologică și culturală ridicată, o
interferență între două zone etnografice de
excepție – Țara Maramureșului, în nord,
și cea a Năsăudului, în sud. Comunitățile
locale din jurul acestei arii protejate depind
de valorificarea resurselor naturale oferite
de aceasta – astfel, peste 25 de comunități
limitrofe utilizează pășunile montane și
alpine pentru a-şi obține laptele, brânza sau
urda, în interiorul parcului coexistând 110
stâne. Lemnul este o resursă formidabilă
pentru încălzirea locuințelor, dar și pentru
construcții sau pentru confecționarea
Claudiu Iușan
uneltelor casnice. Fructele de pădure
(afine, zmeură, mure, fragi) sunt utilizate
în bucătăria locală; plantele medicinale,
tinctoriale, aromatice sau melifere şi
ciupercile contribuie la o alimentaţie
sănătoasă. Obiectivele turistice oferă un
mijloc facil pentru relaxare și un suport
remarcabil pentru educație ecologică. Fiind
un nod hidrografic important, Munții Rodnei
reprezintă o sursă de apă consistentă pentru
toate comunitățile limitrofe. Oxigenul
provenit din vastele ecosisteme forestiere
oferă tuturor un cadru sănătos pentru trai.
Responsabilitățile comunităților locale
sunt diverse și trebuie să conveargă spre o

18 19

utilizare durabilă a acestor resurse naturale,
astfel încât să nu fie afectată capacitatea de
regenerare a ecosistemului. Aici apar însă
uneori acțiuni de supraexploatare a unor
ecosisteme, cum este suprapășunatul sau
supratârlitul, care conduc la fragmentarea
habitatelor, la degradarea acestora
și, implicit, la reducerea gradului de
biodiversitate. Este cazul unor plante rare
care au dispărut din masivul muntos datorită
acestor acțiuni antropice.
Oamenii de aici nu pot fi considerați vecini,
ci locuitori ai muntelui, ei sunt cei care
trebuie să aibă grijă de valorile locale, în
calitate de proprietari, administratori,
autorități publice sau organe de control.
20
Fără implicarea lor, această arie protejată
nu ar exista; totul trebuie să fie înțeles ca un
management participativ și integrat pentru
protejarea acestor valori inestimabile, cu
reprezentativitate națională și internațională,
fiind vorba și de o Rezervație a Biosferei.
Care sunt cele mai grave probleme care
se nasc din relația de proximitate între
comunitățile rurale și parcul național?
Claudiu Iușan: Probleme sunt și vor
fi permanent în managementul unei arii
protejate, deoarece există două direcții care
cu greu pot fi aduse spre un punct de echilibru,
și anume conservarea biodiversității și
utilizarea resurselor naturale într-un
mod sustenabil. Problema majoră în cazul
acestui parc național este nealocarea unor
compensații pentru proprietarii de pădure
care au proprietăți în zone de management
ce nu permit exploatarea lemnului (protecție
strictă, rezervații științifice). Sunt 16 comune
proprietare de fond forestier, acestea putând
exploata doar în zona de conservare durabilă
(sau tampon). Imposibilitatea de a exploata
lemnul din zone restrictive ale parcului
național, coroborată cu lipsa compensațiilor
pentru menținerea lemnului în ecosistemele
forestiere considerate cu valoare ridicată de
conservare, generează o stare conflictuală
între administratori, proprietari și
Administrația Parcului Național Munții
Rodnei, care se manifestă printr-un refuz
de a colabora și prin neaccesarea unor
fonduri europene menite să transforme
infrastructura de vizitare și interpretare într-
un model zonal. Claudiu Iușan: Intervențiile umane care
determină un impact antropic semnificativ
În calitate de biolog, cât de periculoasă negativ asupra ecosistemelor naturale poate
credeți că este intervenția abuzivă a omului conduce la extincția locală a unor specii
în parc pentru floră și faună? de plante sau animale, așa cum este cazul
speciei endemice de plantă numită păiușul
lui Porcius (Saussurea porcii) care, datorită
suprapășunatului, a dispărut peste 110 ani
din parc, fiind regăsite câteva exemplare în
2014. Impactul antropic se poate manifesta
prin braconaj, nădirea speciilor cinegetice
și atragerea lor în afara limitelor parcului
național, fragmentarea habitatelor naturale
prin creșterea rețelei de drumuri montane,
creșterea numărului de câini ciobăneșțti
fără jujee, deversarea deșeurilor menajere,
amplasarea unor stâne în apropierea
21

cursurilor de apă, prin suprapășunat,
supratârlire sau abandonul pășunilor.
Introducerea caprelor domestice în zonele de
pășunat din masiv a determinat transmiterea
unor boli digestive și respiratorii comune la
caprele negre și, coroborat cu braconajul,
fenomenul a dus populația locală de capre
negre în pragul extincției în perioada 2000-
2004. Tăierea jneapănului, ienupărului,
zâmbrului şi rododendronului în scopul
curățării pășunilor conduce la un efect
negativ în habitatele de interes comunitar
pentru care zona a fost declarată sit
Natura 2000. Nesupravegherea focurilor a
determinat în ultimii ani creșterea numărului
de incendii forestiere.
22
Este aceasta o situație des întâlnită și în alte natural. Modificarea permanentă a Formarea de personal profesionist capabil
rezervații? legislațiilor de mediu și forestiere, precum și să implementeze cu succes activitățile
unele inadvertențe legislative constituie un de management reprezintă un punct
Claudiu Iușan: Situația este comună în punct slab în protejarea acestui patrimoniu foarte important în relevanța rezultatelor
multe alte arii protejate, însă cu specificul natural. proiectelor axate pe conservare și protecție.
fiecăreia, deoarece în cazul Munților
Rodnei aria protejată este un mozaic de Există pârghii suficiente pentru atragerea Ce rol au programele educative în
proprietăți ce se întinde pe 47.000 de ha, iar de fonduri care să protejeze și să regenereze protejarea patrimoniului natural?
problema generată de lipsa despăgubirilor patrimoniul natural?
și compensațiilor pentru proprietari și Claudiu Iușan: Programele educative
administratori este una generală. Claudiu Iușan: Există pârghii legislative joacă un rol major în formarea unor precepte
care trebuie aplicate. Există pârghii moderne ecologice în rândul tinerilor, viitori
În ultima vreme, situația fondului forestier financiare, limitate, dar care de multe ori factori de decizie în zonele limitrofe, sau la
a devenit brusc un subiect de interes atât nu își ating scopul preconizat. Cred însă nivelul autorităților de control. Doar prin
pentru media, cât și pentru autorități. La că accesarea fondurilor europene în acest generațiile tinere vom reuși să conservăm
un alt nivel, este patrimoniul natural din context și asigurarea unei implementări valorile naturale. Fondurile accesate în acest
România, ca întreg, grav periclitat, sau profesioniste ar rezolva unele probleme în sens au rolul de a susține procesul de educție
încă avem zone virgine, neatinse? privința conservării patrimoniului natural. non-formală a tinerilor şi voluntarilor.
Claudiu Iușan: Patrimoniul natural este
afectat de intervenții umane, însă acestea
trebuie doar orientate spre o utilizare
durabilă a resurselor naturale. Ariile
protejate din Carpați au rămas intacte
de-a lungul anilor, nu neapărat printr-o
administrare activă, ci datorită faptului că
zonele sunt mai puțin accesibile, dovadă
fiind și faptul că în România există cele mai
mari populații de carnivore mari din Europa
(lup, urs, râs). Pădurea este o resursă și
presiuni pentru exploatarea ei o să existe
mereu. Respectarea legislației și aplicarea
acesteia ar facilita conservarea patrimoniului
23
 În cadrul programelor administrate de
parc s-a pus accentul mai mult pe relația cu
copiii și tinerii, sau au fost luaţi în calcul şi
părinții lor?
Claudiu Iușan: Administrația Parcului
Național Munții Rodnei are programe
diferite pentru diverse vârste. Astfel, pentru
tineri s-au folosit tabere ecologice de tip
Junior Ranger, traininguri, excursii tematice,
monitorizarea participativă a diversității
biologice sau schimburi de experienţă cu
alte parcuri naționale din Europa. Pentru
celelalte vârste, există programe de vizitare,
turism, prezentări în cămine culturale, școli
sau muzee, expoziții de fotografie, ghiduri
de habitate și specii pe grupe taxonomice
(fluturi, păsări, mamifere, pești, lăcuste,
amfibieni, reptile), trasee turistice și tematice
etc.
24
Care sunt cele mai importante și de succes
programe educative derulate de parc?
Claudiu Iușan: Începând din anul 2004
s-au derulat peste 30 de proiecte educative în
Munții Rodnei, prin care s-a creat un sistem
inovator de monitorizare participativă a
biodiversității, cu participarea a peste 5.000
de tineri. Multe dintre proiecte au fost
premiate la diverse gale.
Merită amintit proiectul „Participarea
tinerilor la inventarierea biodiversităţii
forestiere din Parcul Naţional Munţii
Rodnei”, care a primit premiul pentru cel
mai de succes proiect pe latura de mediu din
Transilvania (2012), acesta implicând peste
1.000 de tineri din cadrul Colegiului Silvic
Transilvania din Năsăud şi din localităţile
limitrofe Munţilor Rodnei în inventarierea
plantelor, ciupercilor, păsărilor, mamiferelor,
amfibienilor sau reptilelor din ecosistemele
forestiere ale masivului. Au fost elaborate în
acest sens şi o serie de ghiduri de identificare
a produselor accesorii forestiere din parc, un
ghid de bune practici privind inventarierea
participativă a biodiversităţii forestiere din
parc şi un album foto cu imagini din cadrul
campaniilor de inventariere a diverselor
grupe de floră şi faună din parc.
Alt proiect cu rezultate apreciate la nivel
european este „Implicarea tinerilor în
managementul PNMR”, finanţat de Iniţiativa
Darwin, prin care s-a creat reţeaua de cluburi
Darwin, devenite ulterior cluburi ECO.
Reţeaua s-a extins la 30 de cluburi în peste
20 de localităţi limitrofe Munţilor Rodnei.
Aceste cluburi de elevi monitorizează şi acum
diverse specii de floră şi faună din masiv
(marmote, capre negre, lacuri glaciare, flori
de colţ, opaiţul Munţilor Rodnei, genţiane,
narcise sau fluturi).
Se văd rezultatele?
Claudiu Iușan: Rezultatele se văd după
zece ani de muncă: mulți dintre tinerii
instruiți în taberele organizate în Parcul
Național Munții Rodnei au urmat o carieră
în domeniul ecologiei, protecției mediului, în
geografie, biologie sau turism, remarcându-
se la diverse olimpiade naționale și
internaționale prin calitățile și pasiunea lor.
Care sunt planurile de viitor în ceea ce
privește educația celor ce locuiesc aproape
de parc sau vin ca turiști acolo?
Claudiu Iușan: Administrația Parcului
Național Munții Rodnei dorește să se implice
în continuare în implementarea acestui
sistem inovativ de monitorizare participativă
a biodiversității din zonă prin organizarea
permanentă a excursiilor tematice, a
taberelor Junior Ranger şi a schimburilor
de tineri cu alte asociații din Europa, prin
realizarea traseelor tematice și atragerea
unui număr cât mai mare de voluntari pentru
natură.
25
 Patrimoniul construit: de Unul dintre cele mai ample programe care
combină protejarea patrimoniului construit
fi astfel readuse la viață odată cu începerea
producției în sat.
cu educația este derulat de Asociația
la restaurare la educarea Monumentum, din Sibiu. Asociația a fost
înfiinţată în anul 2012, cu scopul declarat de
Țigla confecționată manual este unul
dintre puținele produse care poate intra

celor implicați
a contribui la salvgardarea fondului construit în competiție cu prețurile produselor
tradiţional din mediul rural din România. industriale, îmbătrânește frumos, iar
calitatea este net superioară în raport cu
produsele din comerţ.
Transfer de cunoștințe de
la meșteri tradiționali spre În premieră, Prințul de Wales, unul dintre
arhitecți finanțatorii proiectului, a poposit la
începutul lunii iunie a acestui an la Apoș,
la invitaţia Asociaţiei Monumentum, unde
Sesizând pericolul de dispariție a a avut amabilitatea să inaugureze țiglăria
învelitorilor istorice din Transilvania, tradițională, care se speră că va avea, în
concurate de produsele industriale, Asociația timp, un impact puternic asupra dezvoltării
Monumentum demara la începutul anului durabile a zonei. Prințul de Wales s-a arătat
2013 construirea țiglăriei din Apoș, având ca
scop reintroducerea învelitorilor tradiționale
în peisajul satelor transilvănene prin
revigorarea unui meșteșug aflat pe cale de
dispariție și care nu poate fi transmis decât
din generație în generație. Țiglăria a fost
donată unui meșter cunoscut din Bâțanii
Mari, județul Covasna, care va implica, printr-
un proiect practic-educativ derulat la fața
locului, comunitatea din Apoș în fabricarea
țiglelor. Construcția este amplasată strategic
într-un punct din care poate ulterior să
deservească Valea Hârtibaciului și Valea
Târnavelor. Cele 14 tipuri diferite de forme
ale țiglelor tradiţionale transilvănene vor

26 27
 interesat de fiecare detaliu, fiind ghidat de
către arhitectul Eugen Vaida, care l-a invitat
să fabrice o țiglă și să o inscripționeze, în
buna tradiție a confecționării manuale a
țiglei.
Acest proiect evidențiază eforturile
făcute pentru menținerea unui meșteșug
ce constituie o parte importantă a
patrimoniului imaterial transilvănean. În
aceeași notă, Asociația Monumentum a
organizat de curând, în incinta țiglăriei, în
cadrul proiectului „Meșteșug şi patrimoniu”,
28
un atelier complex de ţiglărit tradițional și
de restaurare, la care au participat zece
arhitecți și studenți la arhitectură. Cursanții
au trecut prin toate etapele confecționării
țiglei tradiționale, care va fi folosită apoi în
cadrul atelierului pentru restaurarea unei
clădiri istorice din localitate. O parte dintre
țiglele confecționate în cadrul atelierului
vor fi donate Asociației Prietenii Școlii de la
Bunești, pentru realizarea învelitorii sălii de
mese a campusului de la Bunești. Proiectul
este finanţat de către OAR şi cofinanţat de
către Global Heritage Fund UK.
În cadrul atelierului au fost confecționate
6.000 de țigle tradiţionale, au fost vizitate
două ateliere meșteșugărești similare,
s-au restaurat învelitoarea și fațada unei
clădiri istorice din localitate folosind țigla
confecționată manual, sub îndrumarea
specialiştilor asociației. Proiectul şi-a propus
familiarizarea arhitecților și a viitorilor
arhitecți cu învelitoarea tradițională și
responsabilizarea lor față de patrimoniul
rural printr-un atelier practic care explorează
materialele naturale de construcție în
sensul programelor și nevoilor de locuire
contemporane.
Transfer de cunoștințe de la
specialiști spre săteni
Cel mai amplu demers educativ derulat de
Asociația Monumentum îi are însă în prim
plan nu pe arhitecți sau pe alți specialiști
în construcții, ci pe sătenii din satul Daia,
din județul Sibiu. Proiectul îşi propune
restaurarea unui număr considerabil de
faţade, astfel încât acest sat tradiţional,
cu clădiri datând de la sfârşitul secolului
al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-
lea, să îşi recapete imaginea de odinioară.
Se doreşte să se demonstreze că o casă
veche şi „spălăcită” poate să fie frumoasă şi
confortabilă și că ea poate avea o importanţă
deosebită pentru aspectul satului.
S-au identificat 60 de fațade, care se află
acum într-un proces de restaurare cu
sprijinul comunității și al autorităților locale.
Casele se află atât în proprietate privată,
cât și în cea a consiliului local. În general,
asociația a suportat costurile materialelor
și ale manoperei, însă proprietarul trebuie
să lucreze benevol la propria casă și să
gătească pentru muncitori, în unele cazuri.
Intervențiile au început în vara lui 2014
printr-un workshop de tencuieli ținut gratuit
cu cinci locuitori ai comunei. Cu aceștia s-a
continuat restaurarea altor șase fațade, până
la sfârșitul anului.
29
 Atelierul a cuprins o vizită la casa Alteţei
Sale Regale, Prinţul de Wales, care a avut
amabilitatea de a-și pune la dispoziţia
celor 1.000 de vizitatori, prin intermediul
contelui Tibor Kalnoky, casa şi curtea, o
vizită la o pensiune turistică amenajată în
clădiri vernaculare (grajd şi şură), un tur
ghidat prin sat şi un seminar teoretic. Scopul
proiectului este informarea şi educarea
proprietarilor de case tradiţionale în spiritul
păstrării patrimoniului construit, ca element
definitoriu al identităţii locale şi în vederea
dezvoltării iniţiativei antreprenoriale în
domeniul turismului, prin punerea în valoare
a fondului construit tradiţional ca o sursă de
venit şi un motor de dezvoltare a comunităţii
locale.
transilvănean, la mansardări ale podurilor
existente, la moduri posibile şi eficiente de
iluminare, la amenajarea pivniţelor în spaţii
de locuit, la amplasarea de scări interioare
sau la refolosirea şi amplasarea mobilierului
tradiţional, dar şi a celui contemporan.
Tema seminarului răspunde unor necesităţi
actuale de transformare a clădirilor
vernaculare, dar dezbate şi soluţii de
finanţare pentru reabilitarea clădirilor, cei
mai mulţi dintre proprietari considerând că
au nevoie de ajutor atunci când li se impun,
prin lege sau prin regulamentul local de
urbanism, reguli pentru păstrarea fondului
construit tradiţional.

În cadrul seminarului, s-au dezbătut

Principalul scop al proiectului nu a fost
însă renovarea caselor, ci transmiterea
către săteni a unor meșteșuguri aproape
uitate în aceste locuri. Cei ce au participat
la restaurarea locuințelor au făcut astfel
un prim pas înspre salvarea unui mod de a
construi, sortit altfel dispariției.
Același demers educativ a fost continuat și
într-un atelier teoretic ce a avut loc la Viscri.
Atelierul s-a desfăşurat în două serii, între
22 mai şi 6 iunie şi între 2 septembrie şi 23
septembrie. Au participat în jur de 1.000
de proprietari de clădiri tradiţionale din 31
de sate din judeţele Sibiu, Mureş şi Braşov,
într-o localitate care poate fi considerată
în sine un exemplu de succes. Cei 40 de
proprietari ai unor case tradiţionale din
fiecare sat au fost selecţionaţi de către
primăriile de care aparţin, proiectul
urmărind să responsabilizeze şi să implice
într-un mod activ administraţiile locale
în procesul de protejare şi valorificare a
fondului construit tradiţional.
probleme de reabilitare şi de conversie
adecvată a clădirilor. S-a pus accentul
pe importanţa folosirii materialelor
compatibile cu casele tradiţionale, mulţi
dintre proprietari folosind în prezent, în
necunoştinţă de cauză, materiale care în timp
degradează clădirea şi produc disconfort la
locuire. Proprietarilor li s-au înmânat, din
partea Asociaţiei Monumentum, broşuri
cu soluţii de reabilitare şi restaurare
adecvate, dar mai ales de îmbunătăţire a
confortului în casele tradiţionale: acestea se
refereau la amplasarea şi amenajarea unor
băi pe tipologia de plan tradiţional sud-

30 31
 Școala de la Bunești: Petre Guran este doctor în istorie (École des
Hautes Études en Sciences Sociales, Paris),
cercetător ştiinţific la Institutul de Studii
Interviu cu arhitectul Sud-Est Europene al Academiei Române,
visiting professor la Universitatea Princeton;
de asemenea, el este autor al unor volume şi
Ana-Maria Goilav studii dedicate antropologiei faptului religios
şi istoriei intelectuale a formelor de putere în
lumea bizantină.

Cum și când a început proiectul Școala de

Ana-Maria Goilav
Școala de la Bunești a fost inițiată de
arhitecta Ana-Maria Goilav şi de istoricul
Petre Guran. Într-o poiană de pe Valea
Vâlsanului, în judeţul Argeş, în fiecare vară
studenţii au parte de experimente alături de
profesori, arhitecţi, meşteri locali şi săteni,
cu noi structuri din materiale naturale și
învață să trăiască în armonie cu natura.
la Bunești?
Proiectul Şcolii de la Buneşti a început în vara
anului 2008 sub forma unui atelier practic de
machete de studiu la scara 1:1, sub cerul liber,
complementar atelierului de proiectare de la
Facultatea de Arhitectură a Universităţii de
Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”. Prima

Ana-Maria Goilav este doctor arhitect, lector

al Universităţii Ion Mincu, la Facultatea de
Arhitectură; membru al grupului de lucru
RURAL al OAR, membru UAR şi alumnus
New Europe College; preocupările ei ţin
de domeniul inovaţiei prin folosirea de
materiale naturale şi tehnici tradiţionale,
fiind deopotrivă angrenată în numeroase
proiecte de arhitectură şi în cercetarea
ştiinţifică în domeniul arhitecturii ecleziale.

32 33

echipă a şcolii, formată din 60 de studenţi,
profesori şi doi meşteri dulgheri, a realizat o
monostructură din lemn, studiind materialul
în toate ipostazele sale constructive, de
la fundaţie la învelitoare, şi explorând un
singur detaliu structural, chertarea în coadă
de rândunică. Ne propusesem să interogăm
construcţia tradiţională în termenii expresiei
contemporane, să aşezăm la marginea
satului o casă nouă de lemn cu detalii tehnice
ancestrale.
La sfârşitul verii, vecinii din satul Bohari,
care privesc peste vale în poiana şcolii, au
venit să ne întrebe dacă putem construi şi
pentru ei ceva asemănător.
34
prin investigarea virtuţilor structurale Cuvântul grecesc scholé, din care provine
ale materialelor naturale cu mijloacele şi și cuvântul școală, înseamnă răgaz. Cum
sensibilitatea omului contemporan. vedeți voi legătura dintre școală și formare,
pe de o parte, și răgaz, pe de alta?
Nu în ultimul rând, atelierul nostru
experimental de machete extra-muros, cât Dacă în Grecia antică scholé era un privilegiu
mai departe de oraş, caută o înrudire firească al celor care îşi permiteau să se retragă de
cu lumea atemporală a satului, o lume la îndatoririle contingente pentru a se deda
robustă, inepuizabilă, a arhetipurilor. reflecţiei, astăzi formarea profesională
teoretică are nevoie de un altfel de răgaz: un
Şcoala de la Buneşti se raportează timp al provocării materiei vii, al lucrului
complementar la formarea universitară cu „stihiile”, cum ar spune aceiaşi greci
obişnuită. Aici se învaţă din interacţiunea – pământul, aerul, apa şi focul. E vorba
directă cu construcţia şi cu ceilalţi, din de o reflecţie activă, formatoare, fără scop
implicarea practică personală, care include, lucrativ. Nu construim din nevoia primară
pe lângă şantier, aspecte de locuire în de a ne adăposti, ci din nevoia de cunoaştere.
comunitate. Exerciţiul este comun, reflecţia rămâne însă
Care sunt principiile Școlii de la Bunești și
care e diferența față de programa școlară
obișnuită?
Construcţia este la Şcoala de la Buneşti o
metaforă a cunoaşterii. Materialul natural
– pământul, piatra, lemnul – ascunde în
esenţa lui legile arhitecturii. El este maestrul,
călăuza care îşi caută şi provoacă ucenicul.
Spre deosebire de acesta, prefabricatele sunt
materiale inerte, obediente, cu sens utilitar şi
manual de utilizare.
În al doilea rând, credem că tradiţia longevivă
a arhitecturii premoderne, refuzată abrupt
la începutul secolului XX, poate continua
35

a fiecăruia în parte, cu consecinţe unice în
plan personal.
Munca celor mai mulţi dintre noi e din ce în
ce mai puțin legată de lucrul practic. De ce
e important să ne întoarcem la meșteșug, la
lucrul practic?
Nu poate fi ignorată condiţia istorică a
arhitectului ca „primul dintre constructori”.
De foarte puţin timp, arhitectul s-a
reinventat ca utilizator de proiectare asistată
de calculator, înainte de aceasta, în secolele
XIII-XIX, excelând ca desenator de case.
Arhitectura rămâne însă de neconceput în
integritatea ei în afara practicii. De fiecare
dată când se rezumă la desen sau la soluţia
36
exclusiv tehnologică, ignorând întâlnirea
dramatică cu materia, arhitectura încetează
să mai joace rolul de colonizator cultural al
lumii.
Meşteşugul autentic, pe de altă parte, este
mult mai mult decât artizanat, decât bricolaj.
Acesta presupune acordarea ritmului
constructorului cu cel al naturii. Meşteşugul
începe, de exemplu, cu recunoaşterea
timpului şi locului potrivit pentru recoltarea
lemnului, continuă cu pregătirea lui
răbdătoare şi abia în cele din urmă priveşte
punerea efectivă în operă. Omul care se
dislocă temporar din mediul urban pentru
două săptămâni la Şcoala de la Buneşti are
nevoie de meşteşug în primul rând ca mod
de iniţiere în universul lucrurilor vii, de
reconciliere cu natura.
În spatele ideii simple de a învăța practic stă
o întreagă filozofie. Ce înseamnă ucenicie și
„arhitect-ucenic”?
Gustul şi ştiinţa arhitecturii se deprind
profund fie direct de la materialul de
construcţie, fie de la maestru. Mies van der
Rohe s-a format ucenicind într-un atelier
de piatră, Peter Zumthor - într-un atelier de
dulgherie. Arhitecţii formaţi lângă materialul
de construcţie au în comun o anumită
chemare de a transcende construcţia, de a
o sublima în stări şi idei filosofice, într-o
reflecţie asupra omului şi a locuirii. Pe de altă
parte, la arhitecţii formaţi în preajma unui
maestru, se produce un transfer de caracter,
nu numai de profesie, care duce la o filiaţie săli de cursuri şi amfiteatre, rămâne adeseori
capabilă să rescrie uneori istoria arhitecturii. literă moartă, produce profesionişti uniformi
În schimb, arhitectura „predată în masă”, în şi în mare parte demotivaţi.
În manifestul Școlii de la Bunești se vorbește
de un mod de viață în relație cu natura.
Cum poate fi transpusă această simplitate
a locuirii în mijlocul naturii, exersată
la Școala de la Bunești, în viața noastră
cotidiană?
În poiana Şcolii de la Buneşti, simplitatea
locuirii este „un dat de amplasament”, de
aceea oraşul o exclude aprioric. Totuşi, cei
care au petrecut mai mult timp aici, odată
întorşi la viaţa cotidiană urbană, au constatat
o mutaţie discretă de comportament: o
37

anumită autolimitare, o reţinere în faţa
instinctului dominant de consum.
Peisajul rural de la noi e serios afectat în
ultimele decenii de înlocuirea materialelor
naturale și a tehnicilor de construcție
tradiționale cu altele noi. Cum mai putem
proteja peisajul construit rural și relația
dintre ceea ce e construit și peisajul natural?
O soluţie pe termen lung este educaţia:
a arhitecţilor, a locuitorilor din mediul
rural şi a autorităţilor locale. În formarea
universitară, preocuparea pentru arhitectură
rurală lipseşte, în condiţiile în care cultura
română modernă a fost marcată de
referinţele la civilizaţia rurală şi a mizat
pe valorificarea ei simbolică. În pofida
orginilor ţărăneşti, exaltate discursiv,
locuitorii satelor, dar şi instituţiile etalon ale
38
statului, cum sunt clădirile primăriilor şi ale
căminelor culturale, aspiră, prin imaginea
noii arhitecturi, la un statut social cu veleităţi
urbane, fără a concepe o altă abordare, cum
ar fi o arhitectură coerentă contextual, cu
trăsături vernaculare. Prefabricatele ieftine
şi materialele surogat corup şi nivelează
expresia construcţiilor, indiferent de regiune
şi de resursele locale. Regăsim aceeaşi
locuinţă-mutant din beton, cu învelitoare
metalică, din pvc şi polistiren, în Dobrogea,
Muntenia sau Maramureş.
Copiii sunt categoria cea mai receptivă,
principala resursă a satelor şi garanţia că
tradiţia rurală se poate reînsufleţi în viitor.
În această vară, am pregătit două ateliere
pentru copiii din localitate în cadrul Şcolii
de la Buneşti. Pe de o parte, vom redescoperi
împreună rostul şi meşteşugul unui cuptor
de pâine, pe de altă parte copiii vor repara
tencuiala unei case vechi din sat, după reţeta
originală.
Cum vă finanțați proiectele?
Pe lângă contribuţia proprie a membrilor
şi simpatizanţilor Asociaţiei Prietenii Şcolii
de la Buneşti, am avut sprijinul financiar al
Administraţiei Fondului Cultural Naţional,
al Uniunii Arhitecţilor din România şi al
Ordinului Arhitecţilor din România, din
fondul timbrului de arhitectură.
Care e relația cu comunitatea locală din extinderea casei comunităţii locale (căminul
satul Bunești? Cum privesc ei activitatea cultural).
voastră?
Totodată, vom organiza în poiană atelierele
Primele reacţii aprobatoare la adresa practice deja consacrate: zidărie-stereotomie
iniţiativei noastre au venit de la „diaspora” cu cărămidă, şape şi tencuieli din pământ,
buneşteană, localnici strămutaţi la oraş dulgherie. La acestea se adaugă realizarea
sau în străinătate. Cu vârstnicii ne reunim unei învelitori din ţiglă manuală lucrată de
în fiecare duminică la biserică, iar cu copiii studenţi în atelierul de ţiglărie din Apoş şi
relaţiile sunt din ce în ce mai apropiate, nu o hidroizolaţie experimentală din coajă de
numai prin intermediul colaborării cu şcoala mesteacăn.
din sat, ci şi datorită părinţilor curioşi, care
ne vizitează ca să ne întrebe dacă îşi pot În următorii ani ne propunem să explorăm
lăsa copiii la noi. Îi primim, facem machete structura de tip fachwerk şi să amenajăm
şi desene, dar şi mâncăm şi mergem în un teatru de vară cu gradene de piatră pe
expediţii împreună. panta naturală a terenului. Campusul va
funcţiona ca un loc de întâlnire şi formare
Structurile noastre din pământ, cărămidă pentru arhitecţi, pentru sătenii din Buneşti
şi lemn au stârnit uimire în sat. Nimeni nu şi împrejurimi şi pentru toţi cei preocupaţi
credea că se mai poate construi astfel astăzi. de inovaţie prin tradiţie.
L-am pus pe gânduri pe nepotul unui meşter
cărămidar, care ar vrea să-şi redeschidă
cărămidăria abandonată din grădină.
Ce vă propuneți să realizați în vara aceasta
la Bunești și ce planuri aveți pentru viitorul
mai îndepărtat?
În această vară, a opta a Şcolii, am fost
solicitaţi prin două comenzi: una privată
(recondiţionarea unei mici gospodării din
Buneşti) şi una publică, venită din partea
primăriei – un proiect pentru consolidarea şi
39
 Bibliografie
PNDR Masura 7 – Servicii de bază şi reînnoirea satelor în zonele rurale 2014-2020

http://www.parcrodna.ro/

http://asociatiamonumentum.ro/

http://tasuleasasocial.ro/

Contact:

http://www.bunesti.ro/ Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961

Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

http://www.madr.ro/ E-mail: info@rndr.ro

Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea

Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin FEADR prin Măsura 511 din cadrul PNDR 2007 - 2013.

2015

Conţinutul acestei publicaţii nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

Departamentul Publicaţii USR

40


Ministerul Agriculturii
și Dezvoltării Rurale