Sunteți pe pagina 1din 38

CAPITOLUL I Introducere

I.1.CONTEXT

În contextul unei perioade în care siturile industriale numai urmăresc funcțiunea pentru care au
fost realizate, mare parte din aceste situri sunt abandonate sau sunt folosite necorespunzător. În
cele mai multe cazuri nu sunt respectate normele de siguranțăîn exploatare. Normele de siguranță
în exploatare sunt cu atât mai greu de îndeplinit cu cât diferențele privind cerințele funcțiunii
actuale și celei existente inițial sunt mai mari. Principalul scop al conversiei funcționale a siturilor
industriale este acela a reintergra situl lipsit de funcțiune în cadrul orașului în vederea valorificarii
potențialului său și a regenera contextul.
Siturile industriale, care inițial au fost amplasate la periferia orașului, cu precădere în apropierea
gărilor. O dată cu extinderea limitelor urbane, aceste situri industriale sunt au devenit “centrale” și
prin urmare poțentialul lor economic a crescut .O altă caracteristică a siturilor industriale ține de
tipul de parcelă, de faptul că aceasta este în general de dimensiuni medii sau mari. Industriile
aveau nevoie de spații generoase de manevrare si depozitare a materiei prime sau a produselor
finite.În general clădirea specifică siturilor industriale este clădirea de tip “hală”, iar această
caracteristică facilitează, de cele mai multe ori o adaptare mai ușoară a clădirii industriale unei noi
funcțiuni. Aceste situri nu sunt exploatate la capacitatea lor maximăși de cele mai multe ori
influențează negativ contextul urban, oferind imaginea unor zone urbane abandonate sau
întreținute submediocru.

Siturile sau construcțiile industriale au o valoare socio culturală dată, pe de o parte de faptul că
reprezintă o mărturie a etapei de dezvoltare a orașului, iar pe de altă parte acestea sunt landmark-
uri, puncte de reper în memoria colectivă a locuitorilor.

Delimitarea ariei de studiu

Studiul acestei lucrări se limitează la analiza siturilor și a patrimoniului industrial urban.


Specificul acestor situri este dat de faptul că acestea ocupăîn general parcele de dimensiuni mari
sau foarte mari, parcele care au influențat evoluția contextului urban. Lipsite de funcțiunea pentru
care au fost inițial proiectate aceste situri trebuiesc conservate sau reintegrate, conversia
funcțională fiind una din soluțiile propuse pentru acest demers.
I.2.DEFINIREA CONCEPTELOR

Conversia funcțională –Etimologia acestui cuvânt oferă o înțelegere profundă asupra


conceptuluiși a modului în care acesta va fi folosit. Provenit din limba latină verbul ce definește
acțiunea fiind convertere.[1], substantivul fiind –conversionem[2].În sensul său conotativ,
conversie înseamnă transformare începând cu secolul al XV, iar din 1928 termenul este asociat și
în domeniul arhitecturii, o dată cu primele intervenții ce modifică programul de arhitecturăși prin
urmare o dată cu primele transformări ale funcțiunii unei clădiri.Funcțional/ă este un adjectiv ce
provine din limba franceză –function[3].În această lucrare asocierea “conversie funcțională” este
definită ca schimbare a programului de arhitectură sau schimbare a funcțiunii.

Re-conversie funcțională Definesc prin re-conversie funcțională intervenția ce presupune


revenirea la unul din programele de arhitectură pe care construcția le-a deservit, în urma unei
conversii funcționale ulterioare.
Arheologia industrială[4] reprezintă un domeniu interdisciplinar ce presupune studiul siturilor
industrial, situri ce au deservit programe de arhitectură asociate proceselor industriale.
Aceastăcercetare care folosește metode de investigații specifice ce analizează mărturii, material
sau imateriale, a documentelor, a artefactelor, a stratigrafiilor și a structurilor, a așezărilor omenești
și a peisajelor urbane și naturale, create pentru sau în urma proceselor industrial, pentru a întelege
în primul rând trecutul industrial și tehnicile folosite.

Context [5](urban)- În limba latină, înainte de secolul XV, prin contextus se înțelege o asociere,
o îmbinare de mai multe lucruri. Verbul asociat cuvântului contextus este contextere și înseamnă
prin asocierea ”con”- împreunăși “textere” a realiza, înțelegerea termenului fiind cel de asociere a
unor elemente respectând o anumită regulă. Folosit în arhitecturăși urbanism, cuvântul context
capatăînțelesul de structură a unui oraș sau a unei parți din oraș sau relație între anumite părți a
unui oraș.

Sit industrial (urban) este definit ca parte a unui oraș, teritoriu, “sit[6]”, care are sau a avut ca
funcțiune principalăasociată industriei, ca domeniu de activitate principal sau asociat acesteia.

Patrimoniu industrial[7] este un concept pe care-l voi folosi conform definiriidin Carta
patrimoniului industrial TICCIH. Acesta reprezintă mărturiile culturii industriale de
naturăistorică, tehnologică, socială, arhitecturalăși științifică. Aceste mărturii sunt de natură
materialăși sunt constituite din părți sau subansambluri de clădiri, mașini tehnologice,
fabrici, mine, depozite etc. Tema lucrării abordează doar siturile aflate în zonele urbane sau
în imediata vecinătate a zonelor urbane.

I.3 Ipoteze de lucru

Conversia funcțională poate fio direcție majoră de intervenție la nivel urban, în situația orașelor cu
parcele ce sunt ocupate de clădiri, ansambluri și situri industriale.
Această intervenție ar avea ca principal scop exploatarea potențialului siturilor industriale,
consevarea patrimoniului architectural-industrial, patrimoniu industrial cu valoare socio-
culturalăși economică.

Conversia funcțională trebuie să fie sustenabilă. Intervențiile asupra acestor situri trebuiesă
permită săprevadă posibilitatea unei re-conversii funcționale.În momentul în care funcțiuneace
face scopul conversiei funcționale nu mai este sustenabilă, intervențiile să poată fi reversibile.
Elementele considerate valoroase ale sitului industrial trebuie să fie protejate și conservate.

I.3.1 Impactul siturilor industriale în contextul urban

Siturile industrialeabandonate implică suprafețe mari din orașcare sunt neexploatate, construcții
care sunt în degradare sau utilizate necorespunzător. De cele mai multe ori acestea ajung într-o
stare de degradare atat de avansatăîncat se ajunge la demolare în loc de consevare sau restaurare.

Aceasta ar trebui să fie ultima variantă, cu excepția cazului în care anumite părti din corpuri de
clădire sau clădiri nu sunt valoroase iar o construcție nouă este sustenabilă. Conversia
funcționalăeste o soluție de reutilizare. De cele mai multe ori costuriledemolăriiși construirea unor
clădiri noi sunt semnificativ mai mari comparativ cu adaptarea clădirii existente la o funcțiune
nouă.

1.3.2. Evaluarea potențialului siturilor industriale, criterii de evaluare

Evaluarea potențialului siturilor industriale este strict legată de valoarea culturalăși economică
a acestora. Valoarea culturală devine din ceîn ce mai importantă pentru societate și orașîn
general.

Valoarea ecomomică data de energia înmagazinată - embodied energy este și ea o caracteristică


importantă atunci când vorbim de potențialul siturilor industriale.
Adaugîn acest sens faptul că o conversie funcțională menităsă reintroducă situl industrial în viața
urbană, ar putea crea premisele unei încadrări într-un circuit turistic al orașului. Astfel de investiții
ar trebui încurajate așadar atât de administrație, după modelul stategiilor create în Statele Unite ale
Americii, la jumătatea secolului XX, când s-a încurajat masiv în conversii funcționale, tocmai
pentru a rezolva utilitatea unor clădiri de mari dimensiuni, care nu mai erau utilizate conform
scopurilor și programelor inițiale de arhitectură.

1.3.3. Valorificarea potențialului cultural și economic - valoarea de re-utilizare;

Valoarea economicăeste dată pe de o parte de potențialul dat de amplasament în contextul actual


al orașului. Siturile industriale amplasate la un moment dat la periferia orașului, au devenit acum
centrale și au, de cele mai multe ori ca principale caracteristici parcele de dimensiuni mari, hale
industriale ce pot fi ușor convertite din punct de vedere functional și totodatăînglobează un
potențial economic care de cele mai multe ori nu este de neglijat. Acest potențial economic este
dat de valoarea economică a clădirilor sau ansamblurilor din situl industrial, dar și al valorii
terenului.

Valoarea economicăeste denumită conceptul “embodied energy” [8]de către Mark Watson.
Conceptul de “embodied energy”, energie înmagazinatăîn clădire, energie ce poate fi reutilizatăîn
cadrul unui nou program de arhitectură, care să fie adaptat clădirii existente, cu toate modificările
necesare siguranței în exploatare.

1.3.4. Reintegrarea sitului industrial în contextul actual –regenerarea contextului

Orașele,ce au fost puternic industrializate o dată cu Revoluția Industrială, au acum o nouă


provocare, cea de a reintegra aceste situri în contextul urban. Aceste situri au ca principale
caracteristici parcele de dimensiuni mari, utilizate de cele mai multe ori necorespunzător, cu
funcțiuni improvizate, neautorizate și care afectează atât siguranța în exploatare cât și conservarea
valorilorsiturilor industriale.

O nouă funcțiune poate regenera contextual, prin intervenții menite să exploateze potențialul
acestor situri. Astfel de intervenții pot avea ca scop integrarea unui program de arhitectură socio-
cultural sau alte programe de arhitectură specifice secolului XXI. Aceste programe trebuie să fie
bine fundamentate și sustenabile și sățină cont de modul în care influențează contextul.

I.3.5. Conversia funcțională trebuie să respecte standardele actuale de proiectare

Sustenabilitatea noului program de arhitectură propus de conversia funcționalătrebuie sățină cont


de normativele de siguranțăîn exploatare, securitatea la incendiu, igienă, sănătate și mediu. Trebuie
avut în vedere ca o construcție industrială are sau a avut alte principii și reguli de proiectare, aici
referindu-mă la gradul de luminare naturalăși artificială. O nouă funcțiune trebuie aleasă sau
adaptată astfel încât noul program de arhitectură să nu afecteze sănătatea utilizatorilor și totodată
să nu afecteze mediul.

Protecția Acustica, eficiența energetică a clădiriiși management-ul deșeurilor trebuie săfie și ele
luate în considerare. Circulatia pietonală cât și rutieră sunt și ele totodată variabile de care trebuie
să se țină cont.

I.3.6. Intervențiile să poată fi reversibile și să se utilizeze materiale și structuri reciclabile

Conform Regulamentului European 305 proiectarea trebuie sățină cont și de durabilitate și


perioada estimată de funcționare a clădirii conforme programului de arhitectură. La sfârșitul
perioadei de utilizare, este recomandabil ca mare parte din materialeleși produse și subansambluri
care au fost adăugate sitului industrial existent să poata fi reutilizate. Acestea pot fi reutilizate atât
prin demontare și remontare și proiectarea acestora trebuie să faciliteze aceste lucruri, prin
adaptare, modificări considerate acceptabile din punct de vedere a eficienței economice sau în cel
mai rău caz prin reciclare.

I.3.7. Conversia funcțională, intervenție sustenabila în sine, reciclare în situ

Dacă în subcapitolul anterior am scos în evidență necesitatea unor intervenții care să fie
sustenabile, iar materialele sau subansamblurile să poată fi reutilizate, putem privi conversia
funcțională ca o intervenție sustenabilăîn sine prin faptul că se folosește de o clădire existentă.
Vorbim astfel de un intervenție de “reciclare” a unui sit industrial, prin re-utilizarea materiei
existente. Intervenția arhitecturală poate presupune ca rezultat o operă arhitecturală nouă, rezultată
din elemente considerate valoroase în urma procesului de arheologie industrialăși asocierea unui
program de arhitectură sustenabil sitului, care până la conversia funcțională este considerat
industrial.

1.4. Stadiul cercetării

O caracteristică majoră a cercetarii patrimoniului industrial este cea de interdisciplinaritate. O


lucrare care vine să susțină aceasta este cea a lui Louis Bergeronîn domeniul patrimoniului
industrial - Le Patrimoine Industriel –une nouveau territoire. Louis Bergeroneste profesor francez
de istorie, doctor în științe umane la “Scoala de Înalte studii de științe umane”.Nevoia conservării
și protejării acestui patrimoniu este resimțită prin urmare de mai mulți specialiști, nu doar arhitecți
sau urbaniști. Loius Bergeron și Gracia Dorel-Ferré[9]observăși atrage un semnal de alarmăîn
cartea sa asupra faptului că siturile industriale sunt abandonate, echipamentele industriale sunt
deteriorate și că este nevoie de o implicare mai mare pentru a salva acest patrimoniu, după o
cercetare în prealabil, pentru a se evidenția elementele semnificative care trebuiesc păstrate.

Dupa 2010, studii representative în domeniul cercetării patrimoniului industrial sunt lucrarile lui
Carol Bertens, Redeveloping Industrial Sites și a lui James Douet, Industrial Heritaje Re-toold,
ambele lucrări militând pentru importanța patrimoniului industrial și nevoia imediată de protejare
a acestuia.Cercetarea acestui domeniu este susținutăși de TICCIH, Comitetul Internaţional pentru
Conservarea Patrimoniului Industrial şi consultantul de specialitate al ICOMOS - Consiliul
Internaţional pentru Monumente şi Situri - cu privire la patrimoniul industrial. Acest comitet a
elaborat în 2013, Carta patrimoniului industrial TICCIH care va fi prezentată de către
ICOMOS pentru a fi ratificată şi aprobată de UNESCO.

CAPITOLUL II Ce inseamnă patrimoniul industrial


Patrimoniul industrial reprezintăin lucrarea lui James Duet [10] în Industrial Heritage Re-Tooled
pe de o parte elemente de neînlocuit a peisajului industrial, peisaj de marchează o perioadă din
istoria oraşului.Nu este de neglijat nici valoare tehnologicăşi ştiinţifică dezvoltate în timpul
perioadelor în care industria a evoluat intensiv, iar aceste dovezi, înmagazinate în siturile
industriale, sunt valoroase pentru istoria ştiinţelor ce au contribuit la dezvoltarea industriilor.

James Douet propune acordarea unei atenţii deosebite asupra elementelor rămase care ar trebui
protejate şi totodată reasamblate în vederea înţelegerii a modului în care industria a funcţionat.
Aceste acţiuni ar avea drept scop final păstrarea construcţiilor industriale şi lăsarea în amintire a
acestei perioade generaţiilor viitoare. Existăşi o valoare socială a patrimoniului industrial, ce se
caracterizează printr-un simţ al identităţii, a apartenenţei urbei la trecut, valoare dată din
rememorarea activităţilor pe care oamenii l-au avut într-o anumită etapă a dezvoltarii oraşului.
Necesitatea păstrării si consevarii siturilor industriale sau a anumitor subansabluri din aceste situri
este datorata şi pentru a păstra specificul anumitor zone din oraş.

Peisajul industrialconferă zonei în care se află situl industrial un anumit specific, ce se


relaţionează cu o etapă din istoria oraşului şi este important ca aceastăcaracteristicăde indentitate
să fie, dacă nu păstratăîn totalitatea sa, cel puţin marcată, semnalizată prin conservarea elementelor
semnificative care să readucăîn memoria colectivă existentăşi conştientizarea acelei perioade.

II.1. Importanţa patrimoniului industrialîn contextul urban

Patrimoniul industrial reprezintă siturile industriale împreună cu clădirile și subansamburile ce se


află pe sit. Valoarea socio culturală a siturilor industriale este dată pe de o parte de faptul că aceste
situri cu personalitatereprezintă puncte de reper, landmark-uri în contextul urbanşi pe de altă
parte, siturile industriale reprezintă mărturii a unei etape importante din istoria oraşului.

Siturile industriale, poziționate în general la periferie, atunci când au fost realizate, au ajuns acum
să fie centrale, datorită extinderii limitelor oraşului. Tocmai de aceea, indirect a crescut şi valoarea
lor economică şi în acelaşi timp potențialul de exploatare. Unul din avantajele siturilor industriale
este dat de faptul că acestea ocupă parcele mari, parcele ce, prin conversie funcțională pot sustine
programe majore de arhitecturăşi totodată clădirile industriale oferă, în general hale de mari
dimensiuni, oferă posibilitatea de adaptare facilă a multor programe de arhitectură.

În contextul în care parcelele devin din ce în ce mai mici, prin divizare succesivă, sau procentul de
utilizare a terenului, POT este din ce în ce mai mic, ca urmare a densificării construcțiilor, în
perioada postbelică, aceste situri reprezintăoportunitațişi soluții la programe de arhitectură ce
necesită suprafețe mari. Un alt avantaj este dat de existența clădirilor-“embodied energy” care pot
fi adaptate noului program de arhitecturăşi care reduc semnificativ costurile, comparativ cu o
construcție nouă.

Conform Cartei patrimoniului industrial TICCIH din 2003 patrimoniul industrial trebuie
indentificat, inventariat şi cercetat[11]. Acestea sunt cele trei direcții principale pe baza cărora
trebuie să se planifice strategii şi politici publice menite să protejeze patrimoniul industrial.

Scopul păstrării patrimoniului industrial este dat pe de o parte de rațiuni ce țin de identificare cu
trecutul, patrimoniul industrial marcând o etapă din evoluția oraşului, etapă care ar trebui păstratăşi
planificată pentru viitor, astfel încât acest patrimoniu să fie accesibil şi generațiilor viitoare.

Patrimoniul industrial trebuie identificat si inventariat.Carta patrimoniului industrial TICCIH din


2013 încurajează utilizarea de resurse moderne de inventariere şi acces la informații, cum ar fi
stocarea computerizatăşi accesul online, permanent la informații. Astfel valoarea şi necesitatea
păstrării patrimoniului industrial poate deveni un subiect de discuție şi interes pentru societatea
civilă. Totodată inventarierea acestor situri ce constituie patrimoniul industrial trebuie să fie bine
documentată, cu planuri, fotografii, care să fie arhivate pentru a fi un suport pentru cercetări
ulterioare.
Carta patrimoniului industrial TICCIH din 2013 consideră investigația arheologică ca principală
metodă de cercetare.Totodată se recomandă ca siturile industriale să fie evaluate din punct de
vedere al importanței , ca principale criterii de evaluare [12] fiind definite conceptele de peisaj,
loc, sit, tipologii de clădiri şi structuri, maşini şi procese tehnologice. Se recomandă colaborarea
internațională atât în vederea inventarierii patrimoniului industrial şi totodată standardizarea
criteriilor [13]de evaluare a patrimoniului industrial.

Carta patrimoniului industrial TICCIH din 2013 subliniază impactul major pe care industrializarea
a avut-o asupra civilizațieişi recomandăînceperea demersurilor de recunoaştere a acestei
importanțe prin listarea anumitor situri industriale în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Inițierea unor politici publice menite să protejeze patrimoniul industrial sunt şi ele necesare astfel
încat să se reducă riscurile de degradare se pot realiza prin crearea unuicadru legal de protejare şi
reutilizare a siturilor industriale.

II.2. Evoluția siturilor industriale şi impactul avut asupra dezvoltării oraşului

Zonele industriale au influențat dezvoltarea oraşului. Siturile industriale au fost amplasate în


general în zona gărilor sau a liniilor de transport feroviar pentru a facilita transportul materiilor
prime sau a produselor finite. Totodată la nivelul parcelarului putem observa dimensiuni mari a
parcelor alocate siturilor industriale, iar în cele mai multe cazuri, parcelele învecinate au fost
folosite pentru programe de arhitectură relaționate industriilor sau cu caracter rezidențial, pentru a
asigura locuințele muncitorilor. Trama stradălă a fost şi ea prin urmare influențatăîn funcție de
activitatea, specificul şi necesitatea industriei pe care o deservea situl industrial.

Perioadele în care s-au dezvoltat siturile industriale au influențat semnificativ oraşul, atât la nivel
de planificare şi organizare urbană, întrucât aceste situri aveau nevoie de suprafețe mari, cât şi
dezvoltărilor ulterioare, conexe industriilor, aici referindu-mă la infrastructură, drumuri de acces
pentru materie prima, cale ferată, depozite şi nu în ultimul rând locuințe pentru muncitori. Prin
urmare, unul din scopurile conversiei funcționale a siturilor esteacela de a reintergra situl lipsit de
funcțiune în cadrul oraşului în vederea valorificării potențialului său. Pe de altă parte, aceste situri,
care, atunci când au fost realizate erau limitrofe oraşului, au devenit, pe măsură ce oraşele s-au
dezvoltat, zone centrale sau apropiate de centru. Acest lucru înseamnă pe de o parte o creştere a
valorii economicea terenului, premise pentru investiții şi pe de altă parte, în situația în care situl
nu este reintegrat funcțional în actualul context limitează dezvoltarea a zonelor învecinate.

În prezent aceste situri nu mai deservesc functiunea pentru care au fost proiectate şi de cele mai
multe ori nu sunt întretinute, fapt ce influențează negativ contextul şi totdată aceste zone industriale
devin “neprietenoase” locuitorilor.Potențialul economic al intervențiilor este aşadar pe de o parte
de valoarea intrinsecă a terenurilor pe care există situl industrial şi pe de altă parte de valoarea
culturalăşi memorialăîn unele cazuri, periodele în care s-a dezvoltat industria reprezentând etape
din istoria oraşului.

II.3. Valoarea culturală a patrimoniului industrial

Valoarea culturală a sitului industrial este de faptul că acestea sunt mărturii ale unei perioade
istorice din dezvoltarea oraşului si pentru că aceste situri reprezintă puncte de reper în oraş,
situri ce oferă o anumită caracteristică contextului, o imagine caracteristica peisajului
industrial.Construcțiile sunt de cele mai multe ori valoroase şi din punct de vedere arhitectural,
printr-o arhitectură coerentăşi care face parte dintr-un anumit stil sau curent în arhitectură, cu
elemente de limbaj architectural deosebite, care au nevoie de protecție şi conservare.

Creșterea interesului pentru patrimoniu, pentru trecut și pentru păstrarea elementelor ce aduc
aminte de anumite perioade din istoria orașelor fac ca acest tip de intervenție - conversie
funcțională să fie relaționată cu precădere către programe de arhitectură socio culturale. În THE
INDUSTRIAL HERITAGE - MANAGING RESOURCES AND USES, Judith Alfrey și Tim
Putnam pun accent pe importanța acestei tendințe, menite să susțină aceste intervenții în siturile
industriale[14]. Totodată definesc conceptul de leisure learning[15], concept ce pune în
evidențăinteresul locuitorilor orașul asupra istoriei și a patrimoniului urban, siturile industriale
marcând cu siguranță o perioadă importantăîn istoria orașului, având în vedere că această etapă a
influențat semnificativ dezvoltarea orașului industrial sau zone industriale a orașului în perioada
modernă. Totodată Judith Alfrey și Tim Putnam reflectă faptul că locuitorii care s-au relocat într-
un oraș cu o istorie bogată sunt de cele mai multe ori interesați de cunoașterea patrimoniului istoric.

Conversia funcțională reprezintă o soluție în acest sens, alocarea unei noi functiuni facilitând o
întreținere mai bună a construcțiilor şi subansamblurilor, toate acestea plecând de la premisa că
intervenția de arhitecturăeste una care protejează, păstreazăşi pune în valoare elementele
semnificative ale sitului.

II.4 Valoarea arhitecturală a siturilor industriale

Ceea este de remarcat este dat de faptul că o construcție industrială considerată valoroasă din punct
de vedere arhitectural, prin faptul că marchează o etapă dintr-un curent sau dintr-un stil, prin faptul
că aceasta conține sisteme sau elemente de vocabular arhitectural sau chiar anumite caracteristici
ce țin de urbanism, de o specificitate a parcelarului şi a modului în care existența unui sit industrial
într-un context urban, influențează parcelarile învecinate sitului.

Totodată subliniez ca estetica clădirilor industriale cat si peisajul industrial sunt importanteşi
merită pastrateşi conservate. Estetica clădirilor industrialreprezintămodele şi dovezi ale perioadei
moderne şi de cele mai multe ori este apreciată mai degrabă de arhitecți şi artişti, decât de restul
societății civile[16], asa cum remarcăşi Carol Bertens în cartea sa Redeveloping Industrial Sites

În cazul programelor de architecturăce deservesc funcțiuni industriale, forma clădirilor este


subordonată funcțiunii. În cazul unei conversii funcționale, este interesant faptul că această
relație de subordonare se inversează, fiind necesarăpractic, identificarea unei funcțiuni
sustenabile şi adaptabile clădirii existente.
Pe de o parte conversia funcțională reuşeste astfel săprezerveelementele de arhitectură, clădirea
considerată operă arhitecturală sau situl în totalitatea sa, întrucât introducerea unei noi funcțiuni
înseamnăîn acelaşi timp eliminarea riscului că acest element, subansambluri sau ansabluri să nu
fie întreținute. Pe de alta parte aceaste elemente sau opere de arhitectură, prin conversie pot
redeveni valoroase prin calitatea intrervenției, iar forma şi noua funcțiune împreună poate crea
o nouă operă de arhitectură.

Funcțiunea inițială, care acum nu mai existăşi care împreună cu forma au creat inițial un ansamblu
arhitectural, este înlocuită cu o altă funcțiune şi în cazul în care intervenția este una reuşită, putem
vorbi de crearea unui nou ansamblu valoros din punct de vedere architectural. Astfel, prin
“reciclarea” clădirii ca demers de utilizare a energiei înmagazinate şi prin inserarea unei noi
funcțiuni sustenabile sitului putem vorbi de crearea unei noi relații dintre formăşi funcțiune, care
împreuna pot deveni un nou ansamblu arhitectural valoros.

II.5 Valoarea de re-utilizare (economică) a siturilor industriale

Siturile industriale au înglobatăîn general o investiție mare de energie (embodied energy) şi aceasta
trebuie preluată, adaptatăşi reutilizată. Această energie şi investiție trebuie evaluatăîn functie de
valoarea economică dar şi în funcție de valoarea arhitecturală stilistică sau istorică a sitului. În
situația în care acest sit sau părți din acest sit au o valoare, aceasta trebuie păstratăşi înglobatăîn
noul proiect de arhitectură.

Dacă părți din sit nu au valoare, trebuie evaluat dacăeste mai eficient ca acestea să fie demolate
sau adaptate pentru noul program de arhitectură. Aceste clădiri industriale se preteazăfoarte bine
unei intervenții de conversie funcțională, datorită potențialului lor, asa cum susține şi James
Duet[17]în cartea sa Industrial Heritaje Re-toold.
Potențialul economic al intervențiilor este aşadar pe de o parte de valoarea intrinsecă a terenurilor
pe care există situl industrial şi pe de altă parte de valoarea culturalăşi memorialăîn unele cazuri,
perioadele în care s-a dezvoltat industria reprezentând etape din istoria oraşului. Energie
utilizată/amprenta de carbon a clădirii pe parcursul duratei de funcționare, importanța
reintegrării sitului în contextual urban actual.

Pentru a stabili ce este valoros şi merită restaurat, trebuie să stabilim criterii de selecție astfel încât
anumite părți care nu sunt valoroase să poata fi demolate şi înlocuite cu altele ce pot avea un
potențial atât economic cât şi estetic sau la nivel de context.

Conversia funcțională a siturilor industriale trebuie făcută pentru a reintergra situl lipsit de
funcțiune în cadrul oraşului în vederea valorificării potențialului său.Vorbim totodatăşi de o
valoare culturală[18], aşa cum afirma James Duet în cartea sa”Industrial Heritaje Re-tooled”,în
momentul în care defineşte valorile acestor situri industriale şi îşi pune întrebarea semnificației
pe care le au aceste situri, care fac parte din istoria oraşului, pe lângă valoarea lor strict
economică.

CAPITOLUL III Protejarea patrimoniului industrial

Conversia funcțională se poate realiza atât în cazul siturilor industriale care sunt considerate
Monumente Istorice, fiind inventariate în Lista Monumentelor istorice, cât şi cele care nu fac parte
din această categorie. În cazul celor din urmă, intervențiile asupra sitului se poate face fără avizul
Ministerului Culturii, cu condiția că acestea sănu aparțină unei zone construite protejate. În situația
în care situl sau clădirea industrială este inventariatăîn Lista Monumentelor Istorice, proiectul de
arhitectură trebuie să fie avizat şi de Ministerul Culturii.

III.1. Arheologie industrială


Arheologia industrială[19]reprezintăun domeniu interdisciplinar ce presupune studiul siturilor
industriale situri ce au deservit programe de arhitectură asociate proceselor industriale. Această
cercetare care foloseşte metode de investigații specifice ce analizează mărturii, material sau
imateriale, a documentelor, a artefactelor, a stratigrafiilor şi a structurilor, a aşezărilor omeneşti şi
a peisajelor urbane şi naturale, create pentru sau în urma proceselor industriale. Pentru a întelege
în primul rând trecutul industrial şi tehnicile folosite, James Douet, în cartea sa, “Industrial
Heritage Re-tooled” propune o abordare a managementului problemelor şi situațiilor pe care
le prezintă un sit industrial[20], considerat valoros şi totodată scoate în evidența nevoia de
acces[21], în sensul de cunoaştere, la acest sit. De cele mai multe ori aceste situri industriale sunt
abandonate şi reprezintă zone urbane, pe de o parte neutilizate iar pe de altă parte zone din oraş
care nu interactionează cu contextul.

James Douet propune o abordare ce ar trebui să înceapă practic cu partea de arheologie industrială,
cea de analiză, evaluare şi inventariere[22] a elementelor sau ansamblurilor industriale şiîn acelaşi
timp elaborarea unor politici de conservare, care să prioritizeze elementele valoroase. Anumite
interventiiîn siturile industriale ar trebui luate drept exemplu pentru invervențiile de conservare
[23] şi dezvoltare în alte situri.În acelaşi timp James Douet consideră importantăşi relația cu
administrația, mai exact cu politicile de administrare[24] a acestor situri şi cu relația dintre
instituțiile responsabile care ar trebui să intervină pentru a proteja, conserva şi reintegra aceste
situri în contextul urban.

Consider că scopul final al arheologiei arhitecturale este acela de a scoate în evidență elementele
valoroase din cadrul sitului industrial, astfel încat acestea să poată fi protejate, eventual restaurate
pentru a le putea transmite mai departe generațiilor viitoare. Modul în care se poate face această
conservare ține de tipul de intervenție. Situl industrial poate căpata astfel pe de o parte funcțiunea
de muzeu, la care locuitorii sau cei interesați să poată avea acces sau îşi poate schimba funcțiunea
într-un program de arhitectură actual, dar care, în cazul în care ar fi implementat, să nu afecteze
protejarea elementelor sau ansamblurilor considerate şi inventariate drept valoroase în urma
procesului de arheologie industrială.
III.2. Reglementări şi metodologii de protejarea siturilor industriale

Carta patrimoniului industrial TICCIH din 2003 recomandă că patrimoniul industrial să fie
considerat ca parte [25]integrantă a patrimoniului cultural şi astfel integritatea sa să fie atent
protejată, prin păstrarea elementelor şi subansamblurilor care îl consituie, cum ar fi maşinile
industriale şi alte elemente ce au sustinut procesul tehnologic. Totodată siturile industriale
considerate foarte valoroase şi importante trebuiesc conservate fără intervenții cear putea altera
autenticitatea sitului. În aceste cazuri sunt excluse prin urmare, conversiile funcționale[26].

În România, protejarea, clasificarea şi inventarierea siturilor şi clădirilor industriale considerate


monumente istorice este reglementată prin lege conform Normei metodologice de clasare şi
inventariere a monumentelor istorice din 18.04.2008. Reglementarile privind protejarea
patrimoniului sunt stabilite de Legea 422/2001, iar reglemetarile privind interventiile in zonele
protejate sunt stabilite in Legea 6/2008.Aceste reglementări sunt necesare în cazul siturilor
înregistrate ca protejate în Lista Monumentelor Istorice.

Siturile industriale care prezintă anumite elemente sau subansambluri valoroase din punct de
vedere arhitectural sau cultural şi care nu sunt listate în LMI ar trebui să respecte anumite norme
de protejare şi restaurare, aici referindu-mă la elementele de vocabular architectural, anumite
caracteristici urbanistice ale siturilor .

CAPITOLUL IV Avantajele conversiei funcționale a siturilor industriale

De ce este importanta această intervenție? Care sunt principalele avantaje ale conversiei
funcționale a siturilor industriale atât la nivelul contextului cât şi la nivelul oraşului? Zonele
industriale au ramas fărăfuncțiunile pentru care au fost proiectate şiîn acest moment acestea
constituie în acelaşi timp zone abandonate sau exploatate necorespunzător şiîn acelaşi timp
constituie un potențial semnificativ în situația unor conversii funcționale, ce permit adaptarea a
unui număr mare de noi funcțiuni datorită modului în care a fost proiectat spatiul industrial.

IV.1. Siturile industriale se afla in zone cu potențial de regenerare urbană o dată cu conversia
funcționala a sitului.

La nivelul contextului, conversia funcțională a unui sit industrial poate avea un impact
major.Putem vorbi în funcție de tipul de program de arhitectură, de schimbarea specificului zonei
de modificarea traficul rutier sau/şi pietonal. Totodată trebuie să punem accent şi pe faptul că
aceste situri, foste industriale “abandonate” vor deveni în situația conversiei funcționale, situri care
vor păstra şi proteja atât clădirile cât şi peisajul. Constatăm în ultimele decenii o densificare a
construcțiilor în marile oraşe şi o creştere semnificativă a coeficientului de utilizare a terenului.

Creşterea procentului de utilizare a terenului (POT) cât şi a coeficientului de utilizare (CUT)


reprezintă premise de “redescoperire” a siturilor industriale în contextul în care nu mai există
parcele de dimensiuni mari, necesare anumite funcțiunice au nevoie de suprafețe mari, atât ca lot
cât şi ca suprafețe construite. Siturile industriale au în general, această caracteristică a parcelelor
mari, necesare ca urmare a cerințelor industriale şi pe de altă parte clădirea specifică a sitului
industrial, este clădirea “hala”, un plan liber ce poate fi usor adaptat unor noi funcțiuni.

Carol Berens în cartea sa, Redeveloping Industrial Sites, Hoboken: John Wiley&Sons. Inc., 2011
scoate totodatăîn evidență necesitatea unor politici publice [27]care să sprijine acest demers de
conversie funcțională a situlor industriale.

Necesitatea reintegrării unor zone semnificative ca dimensiuni, de obicei centrale sau apropiate
de zona centrală, ca urmare a extinderii oraşului, zone ocupate de aceste situri industriale este
prioritarăşi trebuie să fie un element programat în planificarea evoluției urbane a oraşului.
IV2. Amplasate inițial la periferia oraşului sau în apropierea gărilor, siturile industriale au
devenit “centrale”, o dată cu extinderea limitelor oraşului.

În afară de valoarea culturalăşi arhitecturală, siturile industriale au şi o valoare economică, valoare


ce poate fi exploatată prin re-utilizare. Trebuie avut în vedere ca în afară de inventariere, păstrare
şi re-utilizare siturile industriale care sunt abandonate contribuie negativ din punct de vedere al
peisajului urban[28]. Aceste urmări s-au manifestat în general în oraşele puternic industrializate,
aşa cum sublinia şi Carol Bertens în cartea sa Redeveloping Industrial Sites. Zone de cele mai
multe ori interzise şi abandonate, cu loturi neîntreținute sau utilizate necorespunzător, aceste situri
industriale sunt de cele mai multe ori în apropierea centrului oraşului. Un exemplu în acest sens îl
constituie siturile industriale de pe platfoma industrială Filaret din Bucureşti.

Nu este de negliajat nici valoarea lor imobiliară, mai ales în cazul oraşelelor cu o densitate mare
de clădiri, oraşe în care parcelele necesare unui program de arhitectură ce are nevoie de suprafețe
mari nu mai există. Potențialul acestor situri industriale este sporit totodatăşi de faptul că siturile
industriale, care inițial au fost proiectate la periferia oraşului, au devenit, ca urmare a extinderii
limitelor urbane –centrale, ceea ce înseamnă facilități suplimentare pentru orice investiție, ce are
ca finalitate conversia funcțională.

IV.3 Păstrarea şi protejarea în conditii optime a clădirilor industriale în contextul atriburii


unui nou program de arhitectură

În urma studiului de arheologie industrială, trebuie cercetate şi inventariate elementele valoroase


din punct de vedere cultural, arhitectural şi economic.Clădirile siturile industriale păstrează
amintirea “unică” a unei perioade din istoria oraşului şi tocmai de aceea este cu atât mai
important că aceste situri să fie protejate şi reintegrate în contextul urban. Abordarea unei astfel
de direcții ar trebui sățină cont explorarea, înțelegerea şi evaluarea resurselor siturilor
industriale [29]şi să valorificăm aceste situri industriale astfel încât acestea să poată fi protejate
şi păstrate în condiții optime. Trebuie păstrat un echilibru intre conservarea elementelor valoroase
din cadrul sitului industrial si transformarea acestuia in urma intervențiilor necesare pentru
adaptarea la noua funcțiune.

Cea mai folosită functiune propusăîn cazul conversiei funcționale estecea de muzeu, funcțiune ce
ar presupune un acces mai facil a oamenilor la elementele ce alcătuiesc situl industrial.Scopul final
de protejare şi păstrare a elementelor valoroase a sitului industrial trebuie să rămanâ prioritar.O
conversie funcțională menităsăreintroducă situl industrial în viața urbană, ar putea crea premisele
unei încadrări într-un circuit turistic al oraşului.

Astfel de investiții ar trebui încurajate aşadar atât de administrație, dupa modelul stategiilor create
în Statele Unite ale Americii, la jumatătea secolului XX, când s-a încurajat masiv în conversii
funcționale, tocmai pentru a rezolva utilitatea unor clădiri de mari dimensiuni, care nu mai erau
utilizate conform scopurilor şi programelor inițiale de arhitectură.

Un exemplu în acest sens este prezentat de Marcus Binney, Francis Machin şi Ken Powell în Bring
future The re-use of Industrial Buildings. Cu subtitulul “Statele Unite ne-au arătat calea…utilizând
cu imaginație fonduri guvernamentale”[30], acestia oferă mai multe exemple de conversii
funcționale, printre care conversia funcțională realizatăîn 1978 a unei clădiri aparținând industriei
siderurgice în Școala Națională de Design din Providence sau a unei turnătorii din catierul
Brooklyn din New York, care era considerată de către locuitori drept o “pacoste urâtă” [31]pentru
oraşîntr-un Centru Medical, intervenția conversiei funcționale urmărind totodatăși anumite
modificări ale fațadei, conforme cu necesitățile noului program de arhitectură. American Machine
and Foundry Co Plant in Brooklyn, NY, Marcus Binney, Francis Machin, Ken Powell, Bring future The
re-use of Industrial Buildings, p.27

În ceea ce privește evaluarea potențialului dat de valoarea economică, consider un argument de


autoritare relevant conceptul de “embodied energy” [32]pe care Watson, în cartea Industrial
Heritage Re-Tooledîl definește ca energie înmagazinata a materialelor și a construcției, energie ce
poate fi reutilizatăîn contextul unei intervenții ce are ca scop conversia funcțională.
CAPITOLUL V Intervenții în siturile industriale

Valoareaculturalăpoate fi scoasăîn evidențăîn urma studiilor de arheologie industrială, proces ce


presupune o analiză detaliată asupra sitului industrial și a elementelor, subansamblurilor și
ansamblurilor ce îl compun.Pentru a stabili ce este valoros și trebuie conservat si restaurat,
trebuie să stabilim criterii de selecție astfel încât anumite părți care nu sunt valoroase să poată fi
demolate și înlocuite prin construirea unor noi clădiri ce pot avea un potențial atât economic cât
și estetic sau la nivel de context.

V.1. Condiții de intervenție în siturile industriale

Conversia funcțională a siturilor industriale trebuie făcută pentru a reintergra situl lipsit de
funcțiune în cadrul orașului în vederea valorificarii potențialului său prin realizarea unui
echilibru intre conservare a elementelelor importante din situl industrial si transformarea
acestuia in urma interventiilor necesare noii functiuni. Vorbim totodatăși de o valoare culturală,
așa cum afirma James Duet în cartea sa”Industrial Heritaje Retooled”, în momentul în care
definește valorile acestor situri industriale și își pune întrebarea semnificației pe care le au aceste
situri, care fac parte din istoria orașului, pe lângă valoarea lor strict economică.

Nu trebuie neglijată nici valoare arhitecturală, dată de de faptul că aceste situri industriale
constituie elemente de arhitecturăce marchează anumite etape, curente și stiluri coroborate cu
perioada în care siturile industriale au fost realizate.

Majoritatea siturilor industriale aparțin perioadei jumătății secolului XVIII, începutul secolului
XIX, însă existăși situri industriale, în general de dimensiuni mai reduse ce au precedat Revoluția
industrială, situri care, spre exemplu în București au deservit industrii relaționate cu realizarea
materialelor de construcție. Este o rubrică primară. Se referă la practicile profesionale de salvare
şi menținere a stării bune de conservare a unui sit, ansamblu, monument sau la starea unui obiectiv
inventariat. Această categorie se referă la starea actuală de conservare. Poate conține câmpuri
separate pentru lucrările de conservare anterioare şi lucrările necesare pentru conservare în viitor.
Un control al vocabularului prin tezaur de cuvinte este indicat.

V.2. Tipuri de intervenție în siturile industriale

Aceste intervenții trebuie clasificate în funcție gradul de protectie a sitului industrial.In situl
industrialpot fi premise intervenții de cercetare, conservare, restaurare şi conversie
functionala.Situl industrial poate fi conservat ca ruina sau se poate pastra prin atribuirea
functiunii(conversie functionala) de muzeu sau a unei functiuni socio-culturale, o abordare foarte
des intalnita in cazul conversiilor siturilor industriale de la sfarsitul secolului XX. Daca situl
industrial nu este protejat prin apartenenta sa la Lista Monumentelor Istorice, in urma cercetarii
trebuie stabilit ce este valoros si conservat si ce poate fi adaptat.

În cazul acestor situri industriale, este necesară efecturare de cercetări astfel încât elementele
importante să poată fi inventariate, conservate şi restaurate. Trebuiesc evitate demolările,
acestea fiind ultima soluție în situația în care nu se pot consolida sau în cazul în care elemente sau
subansambluri nu sunt valoroase în contextul sitului industrial. Inserțiile de corpuri de clădire
trebuiesc făcute astfel încât să nu afecteze elementele considerate valoroase din cadrul sitului
industrial.

V.3. Studii de caz

Evoluția siturilor industriale în Municipiul Bucureşti

Zonele şi platformele industriale s-au dezvoltat în general în apropierea căii ferate, aceasta fiind
principalul mijloc de transport al materiilor prime grele, aşa cum se poate observa în partea laterală
din planul oraşului Bucureşti realizat de Orăscu în anul 1893.

Se poate observa o concentrare a siturilor industriale în partea vestică a oraşului, zona cu o


infrastructură mai dezvoltată a căii ferate. Siturile industriale, ce ocupăîn general loturi de mari
dimensiuni, au influențat parcelarea zonelor învecintate şi totodată au creat contextului specificul
de zonă industrială.
Această dezvoltare industrial se suprapune perioadei Revoluției industriale, care s-a manifestat şi
în oraşul Bucureşti, oraş care până la jumatatea secolului XX şi-a dezvoltat intensiv zonele
industriale, asa cum se poate observa în harta Municipiului Bucureşti din 1991, de mai jos.

Fabrica de chibrituri București este localizatăîn centrul platformei industriale Filaret, în apropierea
Gării Filaret, partea de vest a Parcului Tineretului. Se poate observa cum, de-a lungul timpului se
poate observa o densificare a clădirilor în zonele învecinate sitului industrial, clădiri care au în
general funcțiuni rezidențiale, destinate muncitorilor. În zona Fabricii de Chibrituri, se poate
observa ca specific tipul de locuință individuală sau colectivă de mici dimensiuni, mare parte din
locuințele colective având regimul maxim de inaltime P+2. În ceea ce privește parcelarea se poate
observa că aceasta nu s-a realizat organic, fiind foarte puține zone în care parcelele au rezultat ca
urmare a unor divizări succesive, ci în urma unui plan urbanistic programat. Această parcelare și
creștere a gradului de utilizare a terenului se poate obseva în urma evoluției între anii 1895, în
harta de mai sus și 1911.

Dezvoltarea industriilor a implicat așadar și o dezvoltare intensivă a contextului, în mai puțin de


două decenii, după cum se poate observa. La începutul secolului XX, putem spune că principalele
zone și platforme din București au fost conturate, perioada post belică dezvoltând și mai mult
aceste zone, până la evoluția ce poate fi observatăîn harta extrasul de plan din 1991, de mai jos.
Putem spune ca trama stradala nu a suferit modificări majore dupa anul 1911, în zona platformei
industriale Filaret, în centrul căreia se aflăși Fabrica de Chibrituri București.

În acest moment, Fabrica de Chibrituri și-a pierdut bineînteles funcțiunea pentru care a fost
proiectată, iar funcțiunile actuale, fără autorizație de construire sunt variate, diferite corpuri de
clădire având funcțiuni de atelier auto, zone de producere pentru ferestre termoizolante sau zona
de expunere pentru aceste produse finite, până la funcțiunea improvizată de locuire.

Situl industrial Fabrica de Chibrituri constituie o sumă de elemente de vocabular arhitectural


coerent, care din păcate nu sunt protejate sau restaurate, fiind necesară o intervenție cât mai rapidă
asupra acestui sit, tocmai pentru a nu pierde aceste elemente și situl în totalitatea sa. Fabrica de
Chibrituri este un reper atât pentru locuitorii din vecinatatea sitului cât și la nivelul orașului. Este
un landmark, un punct de reper în cadrul orașului.

Deși nu este listat încăîn Monumentelor Istorice și prin urmare nu poate beneficia de cadrul juridic
legal de protecție, Fabrica de Chibrituri este un element important în cadrul contextului, motiv
pentru care propunerea unei conversii funcționale, a unui nou program de arhitectură, care să fie
coerent, ar reintegra acest sit în context, ar ajuta la regenerarea acestuia și pe de altă parte, o
intervenție de arhitectură asupra acestui sit ar coordona spre o protejare și restaurare a elementelor
semnificante a acestui sit.

Studiile de caz pe care le-am ales din literatura internațională de specialitateîn ceea ce privesc
conversiile funcționale sunt din cartea lui Michael StrattonIndustrial Buildings Regeneration and
Conservation.

Jewellery Quarter-West Midlands Primul exemplu este mai degrabă o reconversie funcțională,
în Birmingam, UK.Inițial clădiri destinate locuirii, acestea au devenit mici ateliere de producție
din industria de bijuterii. O dată cu dezvoltarea acestei ramuri a industriei, în Cartierul West
Midlands au existat mai multe astfel de conversii.

Practic dintr-un cartier rezidential, în 1861 acesta a ajuns în 1890 să fie locul de munca a peste
7500 de oameni, în mai multe astfel de clădiri ce au suferit conversii funcționale. În anul 1924, în
cartierul West Midlands din Birningam s-a ajuns căîn industria de bijuterii dezvoltatăîn acest
cartier să se ajungă la un numar de angajați în jurul cifrei de

Michael Stratton Industrial Buildings Regeneration and Conservation.pag 180

20,000. După recesiunea ce a urmat celui de-al Doilea Război Mondial, industria de bijuterii a
fost grav afectatăși prin urmare, pânăîn anul 1985 s-a ajuns la doar 4000 de muncitori și 600 de
ateliere, iar gradual cartierul West Midlands a suferit o reconversie funcțională, revenind la
programul de arhitectură pentru care clădirile au fost proiectate inițial, redevenind locuințe. În
urma acestui

Michael Stratton Industrial Buildings Regeneration and Conservation.pag 180

exemplu scot în evidență faptul că o intervenție de conversie funcționalătrebuie să fie reversibilă,


întrucât un anumit program nou de arhitectură poate fi sustenabil pentru o perioadă limitată de
timp. Cartierul West Midlands face parte în acest moment din Lista Monumentelor Conservate
(Listed Status Conservation Area), reprezentând o dovadă a unei etape din dezvoltarea orașului
Birningam iar anumite imobile sunt convertite în muzee. Concluziaeste căși în cazul unei conversii
funcționale în cazul siturilor industriale este recomandabil ca intervențiile să poată fi reversibile.
Al doilea exemplueste conversia unui clădiri industriale de mari dimensiuni, respectiv un
depozit - Kiln Warehouse, din Newmark Nottinghamshire, exemplu care este și el protejat prin
faptul că este încadrat în Lista Zonelor Protejate(Listed Status Conservation Area) fiind încadrat
în gradul II de importanță. Depozitul Klin

Michael Stratton Industrial Buildings Regeneration and Conservation.pag 183

a fost realizat în anul 1857, fiind printre primele clădiri din Regatul Unit al Marii Britanii și
probabil printre primele din lume, realizate din beton armat. Firma de arhitectură a arhitectului
Allen Tod a fost responsabil, la sfârsitul anilor 1990, de conversia funcțională a acestui imobil,
noua funcțiune fiind cea de birouri, devenind Centrul și birourile a Departamentului ce se ocupă
cu retelele de apădin Marea Britanie - Centre and offices for British Waterways. Am ales acest
exemplu pe de o parte pentru a pune în evidență faptul căși clădiri care sunt realizate din beton
masiv și prin urmare pot fi foarte greu recompartimentate, pot fi subiectul unei conversii
funcționale și totodată pentru faptul ca o conversie funcțională trebuie să fie precedată de un studiu
de sustenabilitate a funcțiunii propuse.

Practic nu orice fel de funcțiune se poate asocia clădirilor cu astfel de structuri.În general tipul cel
mai întâlnit de construcții ce aparțin siturilor industriale este asociat “halei”, un plan liber, ușor
compartimentabil și prin urmare mai facil de transformat din punct de vedere funcțional. Conversia
depozitului Kiln Warehouse este o dovadă că existăși excepții dar și că aceste excepții pot fi
obiectul conversiilor funcționale. Remarc totodată faptul că deși și-a schimbat funcțiunea și nu a
devenit un muzeu care să conserve în totalitate sau mare parte din ceea ce a fost în anii 1800,
clădirea este considerată importantă fiind protejată ca monument istoric.

CAPITOLUL VI. Sustenabilitatea interventiei

Sustenabilitatea intervențiilorși proiectarea ecologică se poate realiza prin respectarea


standardelor Regulament European 305.Este bine ca intervențiile să poată fi reversibile iar la
finalul duratei de utilizare a noului program de arhitectură aceste produse și subansambluri să poată
fi demontate și reutilizate.Reutilizarea se poate face atât prin demontare și montare, eventual
adaptareîn alt sit cât și prin reciclarea materialelor și subansamblurilor constructive. Conversia
functionala este un demers sustenabil in sine prin faptul ca situl, cladiriile sunt “reutilizate”,
vorbind practic de o “reciclare in situ”.

VI.1. Conversia funcțională să prevadă posibilitatea unei reconversii in viitor. Un program


de arhitectură care în prezent este sustenabil pe situl industrial, poate să-și piardă
aceastăcaracteristicăîn viitor. De aceea interventiile necesare adaptarii constructiei la noua
functiune, trebuie sa fie reversibilă.

VI.2. Conversia funcțională trebuie să respecte regulamentele și normativele în vigoare

Totodată trebuie analizat în funcție de noua funcțiune, dacă aceasta poate respecta normativele de
siguranțăîn exploatare. (Studii de caz la fiecare din aceste criterii)

Securitatea la incendiu: Construcția sau situl pe care se face conversia trebuie să respecte
normativele de siguranță la incendiu conform cu noul program de arhitecturăși cu standardele ce
trebuiesc respectate în acest sens. (Studii de caz la fiecare din aceste criterii)

Igiena, sănătate si mediu- trebuie avut in vedere că o construcție industrială are sau a avut alte
principii și reguli de proiectare, aici referindu-mă la gradul de vitrare iluminare naturalăși
artificială. O nouă funcțiune trebuie aleasă sau adaptatăastfel încât noul program de arhitectură să
nu afecteze sănătatea utilizatorilor și totodată să nu afecteze mediul. Aici mă refer la SBS (sick
building syndrom), acestea trebuie avute în vedere în proiectare. (Studii de caz la fiecare din aceste
criterii)

Protecția Acustică- Diferențele de standarde acustice pot fi mari, mai ales dacă vorbim de un
program mare de arhitectură industrială care generează un grad mai mare sau mic de zgomot. De
la caz la caz și în funcție de noua funcțiune, trebuiesc avute în vedere si noile cerințe de protecție
fonică corespunzătoare noului program de arhitectură. (Studii de caz la fiecare din aceste criterii)

Economia de energie și eficiența energetică. Construcțiile trebuiesc adaptate din punct de vedere
termic și să conțină pe cât se poate tehnologii cât mai noi și cât mai prietenoase cu mediul. Totdată
se poate urmări, în funcție de tipul de program de arhitecturăcapacitatea de independent din punct
de vedere al resurselor a clădirii. Vorbim practic de panouri solare, sisteme performante de
conservare a energiei, proiectare pasivăși activă. (Studii de caz la fiecare din aceste criterii)

Management-ul gunoaielor- trebuie să se țină cont de impactul asupra mediului pe care îl are noul
program de arhitectură atât în contextul sitului cât și a ariei ce poate fi delimitate ca fiind
influențabilă de noul proiect. Modificări a fluxului de circulatie atât pietonală cât și rutieră,
schimbarea contextului a unei zone cu un anumit specific, etc. (Studii de caz la fiecare din aceste
criterii)

Durabilitate (Regulament 305). La sfârșitul perioadei de utilizare, este recomandabil ca mare parte
din materile și produse și subansambluri să poată fi reutilizate. Acestea pot fi reutilizate atât
prindemontare și remontare și proiectarea acestora trebuie să faciliteze aceste lucruri, prin
adaptare, modificări considerate acceptabile din punct de vedere a eficienței economice sau în cel
mai rău caz prin recilcare. (Studii de caz la fiecare din aceste criterii).

Pentru a stabili ce poate fi demolat și ce nu, trebuie să avem în vedere și criteriile de valoare
architectural-culturala a clădirii și trebuie facută o analiză asupra gradului de importanțăși valoare
și asupra costurilor de reabilitare. Cu siguranță, dacă avem de-a face cu clădiri cu valoare
arhitecturală sau culturală mare, costurile de reabilitare trebuie să se subordoneze acestor valori,
întrucât valoarea architectural culturală nu poate fi estimata financiar. Însăîn situația în care
valoarea architectural culturală este contestabilă, putem pune în prim plan criteriile de cost,
existând cazuri în care costurile restaurarii sunt foarte mari și trebuie analizat dacă produsul final
al clădirii restaurate va reprezenta o valoare pentru prezent și viitor.

Dupa ce se stabilește ceea ce este valoros și merită păstrat, este preferabil ca intervențiile să se facă
cu materiale sau subansambluri ce pot fi îndepărtate ulterior și posibil a fi reutilizate, fie prin
adaptare sau în ultima situație prin reciclare. Structuri metalice, din lemn sau carbon pot fi
proiectate din start cu posibilitatea de demontare și reutilizare. Practic proiectarea trebuie sățină
cont din start asupra acestei direcții propuse, astfel încât, dupa terminarea perioadei de utilizare
sau dupa o eventuală reconversie, aceste material sau sub/ansambluri să poată fi refolosite.
Totodată se pot face eforturi pentru ca noua clădire să fie mai prietenoasă cu mediul, iar pentru
aceasta proiectarea trebuie să-i asigure pe lângă o economie de resurse și posibilitatea de a-și
genera singura resursă de energie.

Sustenabilitatea intervențiilorși proiectarea ecologică se poate realiza prin respectarea


standardelor Regulament European 305.Este recomandabil ca intervențiile să poată fi reversibile
atât în situația în care situl este clasificat monument istoric sau nu, iar la finalul duratei de utilizare
a noului program de arhitectură aceste produse și subansambluri să poată fi demontate și
reutilizate.Reutilizarea se poate face atât prin demontare și montare, eventual adaptare în alt sit
cât și prin reciclarea materialelor și subansamblurilor constructive.

Siturile industriale au înglobatăîn general o investiție mare de energie (embodied energy) și aceasta
trebuie preluată adaptatăși reutilizată. Această energie[33]și precum și eventuala investiție
trebuiesc puse în raport cu valoarea economicăși sustenabilitatea noului program de arhitecturădar
și cuimportanța protejării valoarilor arhitecturale, stilistice și istorice a sitului. În situația în care
acest sit sau părți din acest sit au o valoare aceasta trebuie păstratăși înglobatăîn noul proiect de
arhitectură. Dacă părți din sit nu au valoare trebuie evaluat dacă este mai eficient ca acestea să fie
demolate sau adaptate pentru noul program de arhitectură.

Criteriile de evaluare a clădirilor existente trebuie să aibă la bază standardele de CE 106/89 sau a
legii echivalente din România 10/1996. Rezistența și stabilitate: trebuie evaluată rezistența și
stabilitatea clădirii și dacă acestea sunt conforme cu noul program de arhitectură, unde este posibil
să existe noi standarde de rezistență din pricina altor solicitari atât fixe cât și variabile.

În contextul unei perioade în care siturile industriale nu mai urmăresc funcțiunea pentru care au
fost realizate. mare parte din aceste situri sunt abandonate sau sunt folosite necorespunzător, aici
referindu-mă direct la faptul căîn cele mai multe cazuri nu respectă normele de siguranțăîn
exploatare. Normele de siguranțăîn exploatare sunt cu atât mai greu de îndeplinit cu cât diferențele
privind cerințele funcțiunii actuale și celei existente inițial sunt mai mari. Principalul scop al
conversiei funcționale a siturilor industriale trebuie făcută pentru a reintergra situl lipsit de
funcțiune în cadrul orașului în vederea valorificării potențialului său și a regenera
contextul.(argument de autoritate Judith Alfrey/Tim Putnam –The Industrial Heritage, pp 16-22)

Energie utilizată/amprenta de carbon a clădirii pe parcursul duratei de funcționare, importanța


reintegrării sitului în contextual urban actual. Conceptul de imbodied energy, energie
înmagazinatăîn clădire, energie ce poate fi reutilizatăîn cadrul unui nou program de arhitectură,
care să fie adaptat clădirii existente, cu toate modificările necesare siguranței în exploatare.
Construcțiile trebuie să corespundă, atât în ansamblu, cât și pe părți separate, utilizării preconizate,
ținând seama mai ales de sănătatea și siguranța persoanelor implicate de-a lungul întregului ciclu
de viață al construcțiilor. În condițiile unei întrețineri normale, construcțiile trebuie să
îndeplinească aceste cerințe fundamentale aplicabile construcțiilor pe o durată de utilizare
rezonabilă din punct de vedere economic.

Totodată, din punct de vedere al condițiilor de rezistență mecanică și stabilitate trebuie avut în
vedere că proiectarea inițială s-a raportat asupra unor normative cu standarde ce pot fi diferite față
de normativul de proiectare în vigoare, respectiv Normativul de proiectare P100-1/2013 și asupra
faptului că cerințele de rezistență mecanicăși stabilitate sunt influențate și de funcțiunea pe care
clădirea trebuie să o îndeplinească. Având în vedere că intervenția conversiei funcționale
implicăschimbarea funcțiunii, trebuie avut în vedere cănoul program de arhitectură să corespundă
standardelor actuale de proiectare P100-1/2013 conform noii funcțiuni propuse. Astfel trebuiesc
elimitante riscurile de prăbușire a întregii construcții sau a unei părți din aceasta, trebuiesc
stabilitate limitele admisibile ale deformațiilor, riscuri de deteriorare a unor părți din construcție
sau instalații și echipamente sau oricărei deformații majore față de evenimentul cauzator inițial.

Conversia funcțională trebuie sățină cont în acelasi timp de factori ce țin de securitatea la
incendiu, astfel încât clădirea să se comporte conform reglementărilor în vigoare în această
situatie. Principalele condiții în acest sens impun stabilitatea elementelor portante ale construcției
pe o perioadă determinată de timp, scenariul de incendiu care să stabilească modul în care ocupanții
pot parăsi construcția și cum se acționeazăîn vederea salvării acestora, precum și siguranța
echipelor de intervenție, evitarea propagării focului la construcțiile învecinate precum și modul în
care este asigurată respirația în zona evacuarilor de urgență, prin prevederea a unor trape de fum
și sisteme de ventilație care să funcționeze independent de restul clădirii.

Conversia funcțională trebuie sățină cont și de normele de igienă, sănătate și mediu


înconjurător Regulamentele în vigoare reglementează necesitatea ca imobilele să fie proiectate
și executate astfel încât să nu reprezinte pe durata lor de viață riscuri pentru igiena sau pentru
sănătatea și siguranța utilizatorilor construcției, a ocupanților sau a vecinilor, nici să exercite un
impact exagerat de mare asupra calității mediului sau a climei pe întregul lor ciclu de viață, în
cursul construirii, utilizării, demolării sau a diferitelor tipuri de accidente [34]menționate
înJurnalul Oficial al Uniunii Europene L 88/33 RO din 4 aprilie 2011.

Conversia funcțională trebuie sățină cont și de normele de siguranțăși accesibilitate în


exploatare. Astfel normativele în vigoare reglementatează faptul că proiectarea intervențiilor
asupra clădirilor și imobilelor parte sitului industrial să fie realizate astfel încât “executate astfel
încât să nu prezinte riscuri inacceptabile de accidente sau pagube în cursul funcționării sau al
utilizării, cum ar fi alunecări, căderi, loviri, arsuri, electrocutări, leziuni cauzate de explozii și
tâlhării. În special, construcțiile trebuie să fie proiectate și executate astfel încât să fie accesibile și
utilizabile pentru persoanele cu dizabilități”conform extrasului din Conform Directivei Europeane
305.

Conversia funcțională trebuie sățină cont și de protecția împotriva zgomotului, mai exact de
factori ce țin de izolarea fonică. Astfel construcția a carei funcțiuni tocmai a fost schimbată
trebuie adaptată astfel încat zgomotul perceput de către ocupanți sau de către persoane aflate în
apropiere să fie menținut la un nivel la care să nu fie periclitată sănătatea acestora și să le permită
să doarmă, să se odihnească și să lucreze în condiții satisfăcătoare.

Reglementările de economie de energie și izolație termică trebuie respectate și ele pe cât posibil.
În acest sens conversiile funcționale prezintă un caz special întrucât izolarea termică spre exemplu,
fie că vorbim de pereții exteriori sau tâmplaria exterioară. De cele mai multe ori valoarea clădirii
este dată de estetica generală a construcțieiși particular de elemente de vocabular architectural,
cum ar fi anumite decorații sau tratamente ale fațadei, ce nu pot fi suportul unei termoizolații. În
același sens mă refer și la elementele de tâmplărie, în mare parte pe structuri metalice, elemente
ce trebuiesc păstrate și care nu pot fi înlocuite cu tâmplarie termoizolantă. La aceste reglementări,
construcția propusă conversiei funcționale trebuie să se adapteze pe cât posibil, astfel încat să nu
se altereze scopul final de protejare a elementelor semnificante ale construcției. O îmbunătațire a
caracteristicilor date de economia de energie și eficiența din punct de vedere al consumului de
resurse se poate realiza în planul instalațiilor de încălzire, răcire, iluminare și ventilare trebuie
astfel proiectate și executate încât consumul de energie necesar funcționării să fie mic, ținând cont
de ocupanți și de condițiile locale de climă. Construcțiile trebuie, de asemenea, să fie eficiente din
punct de vedere energetic, consumând cât mai puțină energie pe parcursul invervențiilor necesare
pentru realizarea conversiei funcționale.

Făcând o paralelă la conversia funcțională privită ca reciclare în situ, o valoare de reutilizare ce


poate fi privită totodată ca o soluție de economie în consumul resurselor precum și evitarea
eventualelor costuri generate de demolarea siturilor industriale, modul în care se realizează
adaptarea clădirilor pentru a deservi noua funcțiune, ar trebui să fie și el o dovadă a demersului de
economie a resurselor. Intervențiile trebuiesc astfel executate urmărind ca utilizarea resurselor
naturale să fie sustenabilă și să asigure în special următoarele: “reutilizarea sau reciclabilitatea
construcțiilor, a materialelor și părților componente, după demolare; durabilitatea construcțiilor;
utilizarea la construcții a unor materii prime și secundare compatibile cu mediul” conform
Directivei Europene 305.

Concluzii:

Scopul conversiei funcționale este acela de a valorifica potențialul clădirilor, de a regenera țesutul
urban și totodată de a asigura mentenanțăîn sensul evitării degradarii siturilor și construcțiilor
industriale.Conversiile funcționale au la bază folosirea energiei înmagazinate în clădiri- embodied
energy, însă decizia de a face o astfel de intervenție trebuie să aibă la bază o analiză amănunțită
cu criterii bine stabilite, care săidentifice valoarea arhitectural culturalăa clădirii. Costurile de
restaurare și conversie și pot fi cazuri în care anumite părți din clădiri sau clădiri din anumite situri
industriale pot fi demolate în situația în care acestea nu au o valoare architectural culturală
semnificativăși costurile intervenției nu sunt sustenabile în raport cu finalitatea unui astfel de
proiect de conversie.

In urma cercetarea acestei teme am urmarit sa scot in evidenta importanta faptului ca:

1.Conversia funcțională care este sustenabilă la un moment dat pe un sit industrial, poate să nu mai
fie utilă peste o anumită perioadă de timp, iar intervențiile necesare conversiei funcționale, de la
proiectare până la punere în opera trebuie să prevadă această premisăși să permităîndepărtarea
facilă aelementelor, subansamblurile și a construcțiilor realizate. În același timp, după realizarea
procesului de arheologie industrială, proces ce stabilește ce elementele sunt semnificative pentru
a fi păstrate, conservate și reintegrate în noul proiect, proiectarea să se facă astfel încât aceste
elemente semnificative să nu fie alterate în urma conversiei funcționale.

2. Plecând de la premisele de mai sus, intervențiile în siturile industriale să se facă cu materiale și


subansambluri ce pot fi reutilizate sau reciclate. Dacăîn perioada industrială nu exista planificată
reutilizarea materialelor și subansamblurilor, o astfel de abordare reprezintă o evoluție în modul
de proiectare. Această intenție presupune o proiectare care să aibăîn vedere posibilitatea de
montare/demontare facilă, care să nu presupună consum mare de resurse tocmai pentru că acest
proces în sine să fie sustenabil, în momentul în care sustenabilitatea programului conversiei
funcționale va fi pus sub semnul întrebării în viitor.

VI.1 Conversia funcțională reprezintă o soluție semnificativă de intervenție la nivel urban care are
ca scop valorificarea potențialului cultural și economic a siturilor industriale. Plecând de la
premisele că siturile industriale reprezintă o mărturie a unei perioade semnificative din istoria
orașului și că aceste situri reprezintă puncte de reper în oraș, am ajuns la concluzia ca păstrarea în
și re-utilizarea acestor situri prin schimbare funcțiunii reprezintă o soluție de intervenție ce va avea
un impact major asupra peisajului urban. Conversia funcțională a siturilor industriale poate fi o
direcție majoră abordată de administrația localăîn vedere regenerării urbane a unor zone din oraș,
în special în cazul orașelor care au foste platforme industriale, care în acest moment sunt
abandonate sau folosite necorespunzător, fără un proiect de autorizație, care să asigure respectarea
normativelor de siguranțăîn exploatare.

VI.2 Conversia funcțională, prin implementarea unui nou program de arhitectură facilitează
protejarea construcțiilor și a siturilor industriale.

După finalizarea procesului de arheologie industrialăși stabilirea elementelor semnificante în


cadrul sitului, acestea ar trebui conservate, restaurate dupa caz. Noile funcțiuni trebuie să fie
compatibile sau ușor adaptabile sitului industrial, astfel încât elementele semnificative ce trebuiesc
păstrate și conservate să nu aibă de suferit. Un nou program de arhitecturăînseamnă totodată o
îngrijire permanentă a clădirilor.

VI.3 Conversia funcțională trebuie să se facăținând cont de normele actuale de proiectare,


specific noului program de arhitectură.
Proiectarea clădirilor industriale a ținut cont de normativele în vigoare la momentul construirii.
Prin schimbarea funcțiunii, în urma conversiei funcționale se ințelege totodatăși asigurarea că
aceste ansambluri sunt adaptate la noile normative ce se adresează noii funcțiuni. Astfel noile
intervenții trebuie să respecte normativele privind condițiile de rezistență mecanicăși stabilitate,
securitate la incendiu, normele de igienă, sănătate și mediu înconjurător, normele de siguranțăși
accesibilitate în exploatare, Protecție împotriva zgomotului, Economie de energie și izolare
termică și Utilizare sustenabilă a resurselor naturale, conform directivei Europene 305.

VI.4 Invervențiile să fie reversibile și conversia funcțională să prevadă necesitatea unei


reconversii pe viitor.
Necesitatea conversiei funcționale dovedește faptul că o construcție ce a fost proiectată cu un
anumit scop, pentru a deservi o anume funcțiune poate fi abandonatăîn momentul în care
programul de arhitectură pe care l-a deservit nu mai este sustenabil. Tocmai în acest sens
concluzionez faptul că o interventie de conversie funcțională care este justificată acum să nu-și
mai aibe scopul pe viitor.

VI.5 Conversia funcțională trebuie să se facă cu intervenții ce folosesc materiale, structuri


sau subansambluri ce pot fi reutilizate sau reciclate
Reutilizarea se poate face atât prin demontare și montare, eventual adaptare în alt sit cât și prin
reciclarea materialelor și subansamblurilor constructive. Conversia functionala este in sine un
demers de “reciclare in situ”, prin reutilizarea cladirilor si a energiilor inmagazinate(conceptul
de embodier energy) in situl industrial.

[1] c. 1300, from Old French convertir, from Vulgar Latin *convertire, from Latin convertere "turn around,
transform," from com- "together" +vertere "to turn". Originally in the religious sense. The Latin word is
glossed in Old English by gecyrren, from cierran "to turn, return." Related: Converted; converting.
http://etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search= conversionem

[2] mid-14c., originally of religion, from French conversion, from Latin conversionem (nominative
conversatio), noun of action from past participle stem of convertere. General sense of "transformation" is
early 15c. Of buildings, from 1921. Conversion disorder "hysteria" (attested from 1946 but said to have
been coined by Freud) was in DSM-IV (1994).
http://etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=convertere
[3] 1630s, "pertaining to function or office," from function (n.) + -al (1), or from Medieval Latin
functionalis. Meaning "utilitarian" is by 1864; specific use in architecture is from 1928. Related:
Functionally; functionality.
http://etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=function

[4]Industrial archaeology is an interdisciplinary method of studying all the evidence, material and
immaterial, of documents, artefacts, stratigraphy and structures, human settlements and natural and urban
landscapes [2], created for or by industrial processes. It makes use of those methods of investigation that
are most suitable to increase understanding of the industrial past and present. Extras din Carta
patrimoniului industrial TICCIH, 2003,http://ticcih.org/about/charter/
[5]early 15c., from Latin contextus "a joining together," originally past participle of contexere "to weave
together," from com- "together" (see com-) + texere "to weave, to make"
http://etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=context
[6]"place or position occupied by something," especially with reference to environment, late 14c., from
Anglo-French site, Old French site "place, site; position," and directly from Latin situs "a place, position,
situation, location, station; idleness, sloth, inactivity; forgetfulness; the effects of neglect," from past
participle of sinere "let, leave alone, permit," from PIE *si-tu-, from root *tkei- "to settle, dwell, be home"
(see home (n.)). http://etymonline.com/index.php?allowed_in_frame=0&search=sit
[7]Carta patrimoniului industrial TICCIH, 2003,Industrial heritage consists of the remains of industrial
culture which are of historical, technological, social, architectural or scientific value. These remains
consist of buildings and machinery, workshops, mills and factories, mines and sites for processing and
refining, warehouses and stores, places where energy is generated, transmitted and used, transport and all
its infrastructure, as well as places used for social activities related to industry such as housing, religious
worship or education.
http://ticcih.org/about/charter/

[8] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015,p.1, “Their embodied energy helps
environmentalists to deliver sustenable development goals. Adapting and repurposing them are now
mainstream strategies for urban planners.

[9]Gracia Dorel-Ferré, Louis Bergeron, Le patrimoine industriel: Un nouveau territoire, Liris, 1996, p.93,
“a fait avancer des front une connaisance systematique de ce patrimoine, le travail de protection des sites
les plus significants et, paralllelment, la recherche et la publication de ses resultats, dans les limites des
possibilites budgetaires”

[10]James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p.1, What is industrial heritage?...We
have to put this question to many people in several countries and received diverse answers: piecing
tougheter the remnants of log lost(or not so long lost) industry to understand how it functioned, protecting
and carrying for buildings, sites and machinery because of their technical, historical and aesthetics
intereset, finding new uses for redundant but irreplaceable elements of the industrial landscape…Using the
results of the above to show how past generations lived and worked

[11]Carta patrimoniului industrial TICCIH, 2003,


ticcih.org/wpcontent/uploads/2013/04/TICCIH_Charter_ROMANIAN.doc, The importance of
identification, recording and research…Every territory should identify, record and protect the industrial
remains that it wants to preserve for future generations.
[12]Carta patrimoniului industrial TICCIH, 2003,
ticcih.org/wpcontent/uploads/2013/04/TICCIH_Charter_ROMANIAN.doc, The criteria for assessing
industrial buildings should be defined and published so as to achieve general public acceptance of rational
and consistent standards. On the basis of appropriate research, these criteria should be used to identify the
most important surviving landscapes, settlements, sites, typologies, buildings, structures, machines and
processes.
[13]Carta patrimoniului industriaTICCIH,2003,
ticcih.org/wpcontent/uploads/2013/04/TICCIH_Charter_ROMANIAN.doc, International co-operation is a
particularly appropriate approach to the conservation of the industrial heritage through co-ordinated
initiatives and sharing resources. Compatible criteria should be developed to compile international
inventories and databases.

[14] Judith Alfrey Nfa, Tim Putnam, The Industrial Heritage: Managing Resources and Uses, Routledge,
1992, p. 36 To explain the transformation whitch is taking place in heritage culture, however, it is necessary
to do more tham explain acces to new cultural resources…an interest in ordinary things and aspects of life
which would have been ruled out in a period when there was a greater formality in relations between people
being formalized in technostrucure.
[15]Judith Alfrey Nfa, Tim Putnam, The Industrial Heritage: Managing Resources and Uses, Routledge,
1992, p. 36, The growing importance of leisure learning and the demand for cultural development in leisure
of which a large part is heritage related – especially among social groups involved in tehnostructure –yet
at the same time a resistance to didacticism and a skeptical approach to official culture…The enormous
interest in local heritage especially shown among those who have chosen to live in an area, rather than
long-established inhabitans

[16] Carol Bertens, Redeveloping Industrial Sites, Wiley, 2010, p. 21, “The industrial aesthetic has often
been more admired by architects and artists than the public at large; however, the clean lines and expansive
volums that design ideas now please the modern eye and aesthetic, akey to renovation succes”
[17] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p.12,” Sustenability-This is manifest in
the movement, worldwide, to recicle industrial buildings whitch, having enjoyed one life, are now
reduntand. For long seen as liabilities this are encreasingly appreciated as assetpin-waiting, ready to be
adapted to another perhaps alien purpose unconnected with , or quite alien with their history ”
[18] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 7, “All this raises the question of
whether, given the overwhelming magnitude of three hundred-year-old industrial experience, it was a
history and heritage that matters and, if so, why and to whom”

[19]Carta patrimoniului industrial TICCIH, 2003,http://ticcih.org/about/charter/Industrial archaeology is


an interdisciplinary method of studying all the evidence, material and immaterial, of documents, artefacts,
stratigraphy and structures, human settlements and natural and urban landscapes [2], created for or by
industrial processes. It makes use of those methods of investigation that are most suitable to increase
understanding of the industrial past and present.

[20] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 55, Now “traditional curatorship”
provides neither necessary nr sufficient means to this end, but the curatorial agenda represents a nexus of
activities which cannot safely by disregarded:A contiuning search to identify and secure significant cultural
artefacts and documents The evaluation, study and care of this heritage consequently; Extending a network
of cultural recognition and guardianship Augmenting the heritage resourse thus; Providing both the
infrastructura for the success of more diverse and expensive programme of used and enriching of
interpretive programme content
[21] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 55, The following are typical
examples of the new management issues and problems which arise with an expanded heritage and the
claims of access to it.

[22] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 55, “Dealing with an expanded
object field; a problem of know-ledge on one level-of inventory, but also of conservation policies-
establishing priorities and extending responsibility for care.”
[23] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 7, “Recognition of new constituencies
as legitimate; improving acces to resources, adjusting to need; marketing. Reconciling and extending
modes of use; dealing with clashes of conservation and developmental objectives, living with the
reappropiation of heritage forms.”
[24] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 7 “Running hybrid cultural
institutions and collaborations. Establishing a cultural resources strategy…negotiating political conflicts

[25]Carta patrimoniului industrial TICCIH, 2003, I, The industrial heritage should be seen as an integral
part of the cultural heritage in general. Nevertheless, its legal protection should take into account the
special nature of the industrial heritage. It should be capable of protecting plant and machinery, below-
ground elements, standing structures, complexes and ensembles of buildings, and industrial landscapes.
Areas of industrial waste should be considered for their potential archaeological as well as ecological
value.
[26]Carta patrimoniului industriaTICCIH, 2003, The most important sites should be fully protected and
no interventions allowed that compromise their historical integrity or the authenticity of their fabric.
Sympathetic adaptation and re-use may be an appropriate and a cost-effective way of ensuring the survival
of industrial buildings, and should be encouraged by appropriate legal controls, technical advice, tax
incentives and grants.
[27]Carol Bertens, Redeveloping Industrial Sites, Wiley, 2010, pag 7,“Abandoned and underutilized sites
often occupy substantially large areas near their cities central districts, sections that the municipalities
now need to renew in order to grow. Cities have various strategies at their disposal to guide the direction
of this new growth through public policies without necessarily investing in direct expenditures of public
founds”
[28] Carol Bertens, Redeveloping Industrial Sites, Wiley, 2010, pag 45, “Industrial sites that dominated
once…now block views and impede recreation”
[29]Idem-There is a variety of things that can be, or need to be, doneand which we have seen done with
industrial heritage. These relations to heritage emcompass attemps: to explore, to investigate, to learn how
to care for resources practically, to share and to show, to place one’s self, one’s surroundings, to learn
from, wonder at, be inspired by,to remember, memorialise, to possess, to value TTIH ,p 54
[30]Marcus Binney, Francis Machin, Ken Powell, Bring future The re-use of Industrial Buildings, Save
Britain's Heritage, 1990, p. 26, “United States has shown the way…using government incentives with
imagination”
[31]Marcus Binney, Francis Machin, Ken Powell, Bring future The re-use of Industrial Buildings, Save
Britain's Heritage, 1990, p. 26, “One attractive feature of the American rehabilitation scene is the
willingness to take a superficially unappealing or mundane structure and make something positive of it.
The old American Machine and Foundry Co Plant in Brooklyn, NY, was considered an <> after its closure
in 1969, but this early 20th century building was successfully converted into Lutheran Medical Center, a
532 bed Hospital”
[32] James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 1“Singular but challenging too, its
technical complexity, its economic weight, its scale and magnitude, its social consequiences as well as the
negative perception that sometimes hamper its appreciation. What should we make of the industrial
heritage, how can we make the most of it, the best of it…Their embodied energy helps environmentalists to
deliver sustenable development goals. Adapting and repurposing them are now mainstream strategies for
urban planners.”
[33]James Douet, Industrial Heritage Re-tooled, Routledge, 2015, p. 12,” Sustenability-This is manifest in
the movement, worldwide, to recicle industrial buildings whitch, having enjoyed one life, are now
reduntand. For long seen as liabilities this are encreasingly appreciated as assetpin-waiting, ready to be
adapted to another perhaps alien purpose unconnected with, or quite alien with their history”
[34]Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,L 88/33 RO, 2011, emanații de gaze toxice; emisii de substanțe
periculoase, de compuși organici volatili (COV), de gaze care produc efect de seră sau de particule
periculoase în aerul din interior sau în atmosferă; emisie de radiații periculoase; (d) scurgerea de
substanțe periculoase în apa freatică, apa marină, apa de suprafață sau în sol; scurgerea de substanțe
periculoase în apa potabilă sau substanțe care au un impact negativ diferit asupra apei potabile; evacuarea
defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deșeurilor solide sau lichide; (g) prezența umidității în
anumite părți ale construcției sau pe suprafețe din interiorul acesteia.