CUPRINS

3
4
5
7
8
8
9
10
13
13
14
15
16
16
17
17
18
19
20
20
21
21
22
24
26
26
27
27
28
28
30
30
31
31
33
34
 35
35
37
37
38
39
40
 SFATURI

1. Nu fabula ! Nu bate câmpii, în speranţa că îi „vei seduce ” pe cei care

corectează. Sunt profesori cu mult prea multă experienţă.
2. Citeşte atent cerinţa! (Nu este greu, trebuie să respiri si să-ti păstrezi calmul ).
3. Porneşte exact din locul din care ţi se cere. Nu este timp de introduceri!
4. Ţine cont de formularea răspunsului: predicat+subiect.
5. Trebuie să ai clar în cap trei lucruri: CONCIZIE, CLARITATE, COERENŢĂ
6. Nu te pierde în detalii! Nu impresionezi prin cât ai citit sau ce cultură generală
deţii, dacă nu tratezi subiectul pe care-l ai.
7. Încearcă să te exprimi cât mai clar, renunţă la partea ,,boema'' (lipsa procedee
artistice). Nu trebuie să convingi profesorul de română că ai talent!
8. Exprimă-te corect gramatical. Fii atent la topică, fii natural!

9. Ai grijă la semnele de punctuaţie, la virgule, la apoziţii, să nu pui virgulă între

subiect şi predicat. Nu uita să pui virgulă după un substantiv care este în cazul
vocativ.
10.Nu folosi limbajul de pe stradă sau din familia ta! Ai grijă, când ajungi în sala
de examen, lasă prietenii si anturajul acasă.
11.Fixează-ţi planul foarte clar în minte ! Fă tot felul de scheme sau schiţe pe
ciornă şi te vor ajuta să te autodepăşeşti.
12.Nu pierde timpul, nu visa şi încearcă să scrii ceea ce iti trece prima dată prin
minte. Fii sigur de tine, fii sigur de intelectul tău şi vei reuşi.
13.Nu uita, emoţiile şi senzatiile sunt pozitive, atâta timp cât nu te sufocă şi sunt
între nişte limite normale.
14.Nu povesti despre viaţa ta, nu interesează pe nimeni!
15.Nu încerca să sensibilizezi corectorul transmiţând mesaje prin care te scuzi sau
să ceri o notă de trecere.
Succes!
 ALGORITMUL COMENTĂRII UNEI FIGURI DE STIL

a) Algoritm
1. Ce figură de stil este?
2. Din ce este alcătuită?
3. Ce imagine sugerează?
4. Semnificația ei în text (idei, sentimente, însușiri ale unui personaj);
b) Formule de utilizat:
Expresivitatea limbajului este susținută în continuarea poeziei de figuri de stil...
În conturarea atmosferei, scriitorul folosește o gamă variată de figuri de stil...
Implicare afectivă este sugerată prin prezența (figurilor de stil), sugerând...
· Expresia... sugerează...
· Expresia... valorifică...
· Expresia...intensifică...
· Expresia... marchează...
· Expresia poate fi interpretată ca un semn al...
· Cuvântul (expresia) ... generează ideea ...
· Prin (figura de stil) ... se creează...
· Se creează senzația că ...
· Tabloul prinde contur prin surprinderea unui detaliu...
· Se creează o atmosferă de ... prin...
· Epitetele se disting prin noutate ...
· Epitetul în inversiune accentuează ...
· Epitetele dau relief imaginilor poetice ...
· Comparația menționată ar putea trimite la ideea ...
c) Model
Tema poeziei este..., iar sentimentele poetului sunt...si sunt transmise, in mod direct, prin
(cu ajutorul, prin intermediul etc) epitetul (comparația, personificarea, hiperbola, repetiția,
enumerația etc.) ”Z” (se citează secvența din text care conține figura de stil
identificată/selectată pentru interpretare), poetul (scriitorul, autorul acestei opere, creatorul,
artistul etc) exprimă (sugerează, subliniază, creează impresia, accentuează, amplifică,
creează o imagine, comunică, transmite, scoate în relief, aduce în prim-plan, pune în
lumină, etc) ... urmează ideea, sentimentul starea sufletească, imaginea, senzația,
aspectul etc.
Metafora personificatoare ”izvor de cînturi dulci” compune o imagine auditivă și sugerează
ideea că șoapta izvorului este asemenea unor vorbe dulci, îmbietoare și tainice de iubire.
Această metaforă, este alcătuită din termeni specific eminescieni, motivul romantic ”izvor”
și epitetul ”(cînturi) dulci”.

ROLURILE STILISTICE ALE MODURILOR / TIMPURILOR VERBALE

I. Moduri personale

1. Indicativul
- Imprimă un caracter obiectiv acțiunilor, stărilor pe care le exprimă;
- Face distincția dintre real și ireal, dintre incert și posibil.
2. Imperativul
- Exprimă dorința, voința, atitudinea, dinamizează discursul personajelor;
- Reprezintă un indice al oralității stilului alături de substantiv și adjectiv;
- În liric poate lua forma unei invocații retorice.
3. Conjunctivul
- O acțiune posibilă, realizabilă, probabilă;
- Exprimă trăirea incertă, ezitantă, indignantă, protestatoare;
- Accentuează subiectivitatea;
- În textul liric este o marcă textuală a unui plan al imaginarului având rolul de a sensibiliza
trecerea de la dimensiunea reală la cea ideală.
4. Condiționalul – optativ
- La timpul perfect, acțiunea este ireală;
- Înlocuiește conjunctivul în lanțuri interogative sau exclamative;
- Stilistic – accentuează tonalitatea subiectivă, uimirea, indignarea;
- În textul liric – exprimă o situație ipotetică, o experiență lirică imaginată.
II. Moduri nepersonale
1. Infinitivul
- Îndeplinește funcția stilistică de marcă a narativității prin instituirea unei succesiuni
temporale.
2. Gerunziul
- Diminuează acțiunea aflată în desfășurare;
- Creează imagini dinamice;
- Reliefează percepția subiectivă.
3. Participiul
- Comportament dublu: adjectival și verbal;
- Verbal – inversiuni topice;
- Adjectival – epitete, metafore.
4. Supinul
- Exprimă acțiunea, procesul sau starea văzută cu potențialitate;
- Poate deveni epitet al verbului sau al substantivulu, ori capătă valoare metaforică;
- Se creează un ton impersonal, devenind un indice textual al stilului oficial.

TIMPURILE VERBALE
1. Prezentul
- Presupune o acțiune continuă fără perspectiva încheierii;
- Trasează axa temporală a desfășurării acțiunii până la infinit;
- Dă impresia că acțiunea se desfășoară sub ochii receptorului, creând autenticitate,
exactitate și reînvie faptele trăite de narator;
- În poezie se intensifică trăirea într-o durată concentrată.
2. Imperfectul
- Înfățișează o succesiune de evenimente ale trecutului și arată o acțiune neterminată în
trecut, simultaneitatea și permanența;
- Deschide o perspectivă dinspre trecut spre viitor;
- În narațiuni este timpul istorisirii și impune o perspectivă subiectivă;
- În descrieri conferă acestora un caracter dinamic în opoziție cu decupajul static
determinat de utilizarea prezentului.
3. Perfectul – simplu
- În narațiuni, arată caracterul punctual, reliefează derularea rapidă a evenimentelor ori
valoarea momentană a unei stări;
- Accelerează relatarea istorică și sensibilizează desfășurarea succesiunii acțiunilor;
- În descrieri oferă vivacitate imaginilor.
4. Perfectul compus
- Are rol de evocare, delimitează planul naratorului de planul personajelor;
- Cu alte timpuri verbale, în finalul textului, poate avea rol rezumativ;
- Mărește emoția și dă impresia afectivității;
- Evidențiază alternarea planului real cu cel al dorinței;
- Se creează impresia unui joc al dorințelor.
5. Viitorul
- Sugerează siguranța, condiționarea intenției;
- Este timpul perspectivei;
- Lărgește orizontul în plan spațial și temporal;
- Conferă oralitate textului;
- Are durata ideală, a creației, a artei;
- Încheie o experiență de cunoaștere, cea a timpului trăit, iar cu ele se începe o nouă
aventură cognitivă, aceea a unui timp al ficțiunii artistice.
6. Mai mult ca perfectul
- Stabilește cadrul temporal, limita;
- Deschide seria de evenimente prin evocarea unor circumstanțe propriu-zise, a unor
evenimente care urmează a fi narate;
- Întrerupe seria unor evenimente;
- Face legătura dintre două timpuri diferite.

COMENTAREA UNEI SECVENȚE

Semnificația titlului
-este un element paratextual, cu rol anticipativ, care poate orienta lectura;
-face trimitere la o anumită specie literară;
-poate avea sens propriu sau figurat;
-se găsește într-o strânsă legătură cu textul, susținând mesajul acestuia prin câmpul
lexico-semantic sau procedeele artistice.
Semnificația unei secvențe de text
-mesajul pe care vrea să-l transmită autorul (ideea principală);
-raportare la text, prin intermediul figurilor de stil/ideilor principale+comentarea.
Semnificația moralei
-are un caracter educativ.Poate fi explicită/implicită. Are caracter de generalitate și face
trimitere, prin alegorie, la societatea omenească, transmițând ideea că...
Descriptiv de tip tablou
Secvența citată creează un tablou cosmic/terestru/mixt, prin care autorul transmite
sentimente puternice de... La nivel morfologic, predomină grupul nominal, iar stilistic, apar
cu precădere epitetele/enumeratiile, dar și alte procedee (comentarea lor).
Descriptiv de tip portret
Autorul vrea să surprindă un tip/tipuri uman (e) prezentate în antiteză
(fabule/basme/balade). Trăsăturile sunt redate printr-o serie de procedee artistice (ex.
+comentarea)
Liric
Textul liric citat are un caracter subiectiv, deoarece autorul își exprimă, în mod direct,
viziunea despre lume, pe care o filtrează prin propria sensibilitate. Eul liric apare în
ipostaza melancolicului, îndrăgostitului, contemplatorului. Prin intermediul figurii de stil
(precizare) ce creează o imagine...autorul susține ideea că...
Narativ
Textul narativ surprinde atitudinea unor personaje într-o anumită situație, prin care autorul
vrea să sublinieze ideea că...
Procedeele artistice/stilistice prezente evidențiază o anumită stare sufletească.
 Opera literară (Clasa a VIII-a, 2018)

Opera literară este creația care ilustrează viziunea despre lume și viață a unui
narator/poet, pornind de la un element al realității, autorul realizează un Univers fictional
ce se află în concordanță cu stările de spirit ale acestuia.
Creația...de...ilustrează elocvent trăsăturile unei opere literare.
În primul rând, tema predominantă este...,iar viziunea asupra lumii este
(pesimistă/optimistă/sumbră). Modul predominant de expunere este......care se îmbină
armonios cu... . Vocea delegat de autor să vorbească în text este naratorul
(subiectiv/obiectiv)/eul liric, aflat în ipostaza de...
În al doilea rând, această concepție pe care si-o exprimă în ceea ce privește viziunea
despre lume este redată prin intermediul unui limbaj sugestiv (poezie)/prin intermediul
personajelor (plăsmuire ale autorului), care participă la o serie de întâmplări).
Atenție! Limbajul este caracterizat prin ambiguitate și prin sugestie.
În concluzie, prin viziunea subiectivă/obiectivă a autorului despre lume și despre viață, prin
limbajul unic și prin sugestie, creația X de Y aparține unei opere literare.

Textul nonliterar (SII, B, clasa a VIII-a, 2018)

Textul nonliterar are scop informativ, face referire la un element real și este scris pe un ton
neutru, fără implicare afectivă.
Fragmentul X ilustrează elocvent trăsăturile unui text nonliterar.
În primul rând, fragmentul selectat oferă informații științifice din domeniul... . Are rol
informativ și educativ, adresându-se ..., dar și altor categorii de cititori dornici să afle mai
multe lucruri despre acel fenomen.
În al doilea rând, textul este scris la persoana a III-a, autorul neimplicându-se afectiv în
discurs. Cuvintele sunt folosite cu sensul propriu (denotativ)..., iar ca frecvență se remarcă
predominanta neologismelor.....si a termenilor de specialitate. Procedeele artistice și alte
elemente expresive lipsesc, apare izolat enumerația cu rol în detalierea informațiilor.
În concluzie, prin scopul informativ și prin prezentarea unui element real, fragmentul
selectat intră în categoria textelor nonliterare.
 Balada populară (Clasa a VIII-a, 2018)

Balada populară este o specie a genului epic, în versuri, cu o acțiune simplă, liniară, fiind
relatate întâmplări eroice, excepționale, din trecutul îndepărtat (istoric sau mitic).
Personajele sunt puține și, de obicei, prezentate în antiteză, constituind modele etice. În
baladă, realul se împletește cu fabulosul și cu fantasticul. Balada populară se distinge prin
caracterul anonim, colectiv și oral.
O operă care ilustrează această specie literară este și ,,..."(titlul textului fragmentar)
Opera/Fragmentul din opera ,,..." este extras dintr-o baladă, dacă avem în vedere, în
primul rând, acțiunea liniară, ce restituie întâmplări excepționale, cu valențe fantastice.
Astfel, prin intermediul narațiunii, ca mod de expunere, este relatată o întâmplare ai cărei
protagoniști... (rezumat). Narațiunea se îmbină și cu alte moduri de expunere, precum:
descrierea și cu dialogul, ce are rolul de a dinamiza discursul epic. Fantasticul din operă e
reprezentat de... . Ceea ce distinge balada populară de alte specii epice este și plasarea
evenimentelor într-un trecut îndepărtat, nedeterminat (,,..."), sugestive fiind verbele la
indicativ, imperfect, perfect compus/m.m.c.p/substantive care denumesc realități demult
apuse ,,...". Spațiul este vag precizat ,,..."
În altă ordine de idei, prezenta personajelor aflate în antiteză justifică încadrarea textului în
specia literară a baladei. Protagoniștii sunt...si..., impunându-se ca modele etice. Dacă
X...Este personajul pozitiv, distingându-se prin...(enumeri niște trăsături care reies din text)
în schimb, y este tipul... (enumeri alte trăsături, neapărat în antiteză cu primele.)
Se remarcă utilizarea hiperbolei (,,..."), tocmai pentru a accentua contrastul dintre cele
două personaje. În realizarea portretului personajelor, realul se îmbină cu fabulosul (alt
aspect specific baladei), astfel...X are capacitatea de a... .Totodată, este prezent conflictul.
De asemenea, autorul nu este cunoscut, se evidențiază caracterul anonim al operei,
aceasta fiind o creație transmisă prin viu grai de la o generație la alta (caracterul oral,
colectiv).
Așadar, sintetizând cele afirmate, fragmentul selectat din opera X se încadrează în tiparul
specific baladei populare.
 Basmul popular (Clasa a VIII-a, 2018)

Basmul popular este specia genului epic, în proză, în care se narează întâmplări fantastice
puse pe seama unor personaje, care reprezintă binele și răul şi se află în luptă, iar binele
iese învingător. Tema centrală a oricărui basm reprezintă confruntarea dintre forțele
binelui și cele malefice. În plus, universul fictional al basmului este marcat de prezenta
supranaturalului. Basmul se distinge, de asemenea, prin prezenta unor formule narative
specifice (inițiale, mediane, finale) prin prezenta cifrelor și a obiectelor magice.
Fragmentul din opera...este extras dintr-un basm, dacă avem în vedere, în primul rând,
prezența formulelor narative specifice. Astfel, formula inițială ,,..." are rolul de a media între
universul real și cel fictiv, de a introduce cititorul în lumea basmului. Cronotopul acțiunii,
fixat încă din formula inițială, accentuează apartenența textului la această specie literară;
timpul evenimentelor vizează un plan al trecutului, nedeterminat, relevante fiind verbele la
indicativ, imperfect/perfect compus/m.m.c.p (ex.), iar spațiul e vag precizat... (ex.) Formula
narativă mediană asigură continuitatea firului epic... (ex.), iar formula finală scoate cititorul
din lumea fictivă... (ex.)
Pe de altă parte, prezenta personajelor înzestrate cu puteri supranaturale justifică
încadrarea textului în specia literară a basmului. Protagonistul este...având capacitatea de
a se metamorfoza/zbura/călători în timp...şi constituie un model demn de urmat şi autorul
anonim prin intermediul acestuia transmite o serie de valori morale, precum cinstea,
omenia, bunătatea, iubirea etc.
Totodată, autorul nu este cunoscut, se evidențiază caracterul anonim al operei, aceasta
fiind o creație transmisă prin viu grai de la o generație la alta (caracter oral, colectiv).
Nu în ultimul rând, prezenta cifrelor/obiectelor magice (ex.)atestă încadrarea textului în
specia literară a basmului popular.
Așadar, sintetizând cele afirmate, pot susține că textul fragmentar selectat din opera X
aparține unui basm popular.
Basmul =opera epică de mare întindere în proză, în care se împletesc întâmplările reale
cu cele imaginare, la care iau parte personaje înzestrate cu puteri supranaturale,
reprezentând binele și răul, din înfruntarea cărora binele iese întotdeauna biruitor.
Trăsături :
-face parte din folclorul literar;
-creație ce se comunică prin viu grai (oralitate pregnantă);
-caracter colectiv (este rezultatul imaginației mai multor creatori);
-creator anonim (creatorul/creatorii sunt necunoscuți);
-prezintă variante multiple determinate de existența creatorilor diverși;
-naratorul omniscient marcat la nivelul textului prin indici de persoană I, dativul etic;
-personajele prezintă modele morale (binele, răul);
-limbajul popular este marcat de oralitate;
-personaje fabuloase : zmeu, balaur, corb.
-formule specifice : initială (întroduc cititorul în lumea fictională și anticipează caracterul
fantastic al intamplărilor), mediană (leagă secvențele textului și mențin treaz interesul
cititorului), finale (scot cititorul din lumea basmului)
-cifre, obiecte magice : mere de aur, 3, 7, 9, 12.
-locul și timpul intamplărilor sunt nedeterminate/indeterminate (,,illo tempore’’ și
aspatialitatea) ;
-mesajul basmului: cultivă optimismul, are valențe educative; el ne înfățișează o lume
idealizată în care eroul luptă pentru valori morale precum binele, adevărul, curajul,
frumosul, distrugand forțele malefice;
-tema generală a basmului este lupta dintre forțele binelui și ale răului încheiată, de
obicei, cu victoria binelui;
-motive literare specifice:cifra trei, probele, împăratul fără urmaș, superioritatea
mezinului, fântâna, obiectele fermecate, calul năzdrăvan, nunta, ajutoarele.
Plan de redactare
Basmul popular este opera epică de mare întindere în proză, în care se împletesc
întâmplările reale cu cele imaginare, la care iau parte personaje înzestrate cu puteri
supranaturale, reprezentând binele şi răul, din înfruntarea cărora binele iese întotdeauna
biruitor.
În opinia mea, textul fragmentar din opera literară X se încadrează în specia basm
popular, deoarece face parte din folclorul literar, este o creaţie ce se comunică prin viu grăi
(oralitate pregnantă), are caracter colectiv (este rezultatul imaginaţiei mai multor creatori)
şi creator anonim (creatorul/creatorii sunt necunoscuţi) şi formule specifice: (se alege o
formulă prezenţa în textul fragmentar) initială (introduc cititorul în lumea fictională şi
anticipeză caracterul fantastic al întâmplărilor), mediană (leagă secvenţele textului şi
menţin treaz interesul cititorului), finale (scot cititorul din lumea basmului)
În primul rând, creaţia epică are autor anonim şi colectiv, fiind culeasă de...
În plus, are caracter oral şi sincretic. Indicii spatio-temporali sunt indeterminaţi (,,illo
tempore şi aspatialitatea) (ex).
De asemenea, se remarcă formulele specifice acestui tip de text: ) initială (întroduc cititorul
în lumea fictională şi anticipează caracterul fantastic al intamplărilor), mediană (leagă
secvenţele textului şi menţin treaz interesul cititorului), finale (scot cititorul din lumea
basmului) (ex)
În al doilea rând, tema generală a basmului este lupta dintre forţele binelui şi ale răului
încheiată, de obicei, cu victoria binelui. Tiparul narativ al basmului constă în patru
elemente: situaţia iniţială, de echilibru; elementul perturbator al echilibrului existent;
acţiunea reparatorie a dezechilbrului creat; refacerea echilibrului şi răsplătirea eroului pe o
treaptă superioară.(pentru un text studiat la clasă). Întâmplările au un caracter fantastic,
prezentând...(rezumat). Apar şi cifrele fatidice/obiectele magice...(ex).
Totodată, eroul întâmplărilor este...ce are însuşiri supranaturale şi are ajutoare în lupta lui
contra răului. El reuşeşte să-şi demonstreze calităţile (ex)
În concluzie, pe baza argumentelor enunţate anterior, fragmentul operei literare x se
încadrează în specia epică basm popular, având toate trăsăturile definitorii acestui tip de
text.
 Fabula (Clasa a VIII-a, 2018)
Fabula este o operă epică, în versuri sau în proză, în care valorificând alegoria sunt
satirizate defecte umane, prin intermediul personajelor antropomorfizate (animale, plante
sau lucruri) care participă la o întâmplare din care se desprinde o învățătură. Astfel, fabula
are o structură specifică, fiind alcătuită din două părti: întâmplarea propriu-zisă și morala.
Procedeul artistic predominant este personificarea.
Un text care ilustrează această specie literară este și opera...de...
În primul rând, textul lui...este o fabulă dacă avem în vedere faptul că este relatată o
întâmplare ai cărei protagoniști... (care sunt) ipostaziază tipuri umane, satirizate de autor.
Astfel, x întruchipează..., deoarece..., iar y..., întrucât...Fiind o operă epică, modul de
expunere este narațiunea care se împletește cu dialogul (ce are rolul de a dinamiza
discursul epic).Naratorul, instanță a comunicării specifică textului narativ este obiectiv.
Pe de altă parte, această operă este o fabulă, dacă avem în vedere structura specifică.
Prima parte alcătuiește întâmplarea propriu-zisă...(rezumat). Ultimele versuri constituie
morala (explicită/ implicită-o comentezi).
Totodată, figura de stil predominantă este personificarea (ex), iar prin intermediul alegoriei,
autorul sancționează defecte umane, precum...
Așadar, sintetizând cele prezentate (satirizarea unor defecte umane; structura specifică;
narațiunea și morala) opera...de...este o fabulă.
NB-MORALA
-explicită-apare formulată în text de către narator sau de către un personaj;
-implicită- se deduce din întâmplări/dialogul dintre personaje).

Morala unei fabule (Clasa a VIII-a, 2018)

În opinia mea morala fabulei X de Y are la bază un mesaj foarte puternic, cu un caracter
educativ, ce ilustrează ideea că...
În primul rând, tema creației epice o constituie ironizarea…...textul având caracter alegoric
(povestirea). Figura de stil predominantă este personificarea, întrucât se atribuie trăsături
și comportamente umane unor animale/plante astfel încât acestea formează diferite
tipologii (ex).
În al doilea rând, morala este situată la început/ la sfârșit și poate fi explicită/implicită, cu
rol educativ, caracter de generalitate, făcând trimitere la societatea omenească.
Autorul vrea să sublinieze ideea că/faptul că...
Modul predominant de expunere este narațiunea realizată la persoana a III-a și care se
îmbină armonios cu descrierea (caracterizare directă a personajelor) și cu dialogul
(dinamizează acțiunea și caracterizează indirect peraonajele).
În concluzie, prin morala textului propus, autorul reușește să-si exprime viziunea despre
atitudinea unor oameni din societate, sugerând faptul că...
=opera epică, în versuri sau în proză, care contine o scurta povestire alegorica pusa pe
seama personajelor antropomorfizate, in care sunt satirizate defecte omenesti, cu scopul
de a fi indreptate. Orice fabula are un rol didactic, oferind o invatatura, cu scop
moralizator.
Trăsături :
Fabula este alcătuită din 2 părţi :
a. Prima parte cuprinde o istorioară care se desfăsoară ca într-o scenetă.
b. Partea a doua este morala.
Personajele fabulei sunt animale, plante sau obiecte prezentate cu ajutorul
personificării. Ele reprezintă tipuri umane. Prin intermediul lor, autorul critică defecte
omenesti.
Morala se desprinde din text. Ea poate fi explicită sau implicită.
Modul de expunere predominant este dialogul care interferează cu naraţiunea.
Plan de redactare
Fabula este opera epică, în versuri sau în proză, care conţine o scurtă povestire alegorică
pusă pe seama personajelor antropomorfizate, în care sunt satirizate defecte omeneşti, cu
scopul de a fi îndreptate. Orice fabulă are un rol didactic, oferind o învăţătură, cu scop
moralizator.
În opinia mea, opera literară X de Y aparţine unei fabule, deoarece autorul critică defectele
omeneşti puse pe seama unor personaje antropomorfizate, cu scopul de a fi îndreptate,
structură este diferită (partea propriu-zisă şi morală), personajele animaliere reprezintă
tipologii umane, evidenţiate cu ajutorul personificării.
În primul rând, tema creaţiei epice o constituie...Textul are caracter alegoric, deoarece prin
ele se exprimă noţiuni abstracte, învăţături morale, prin mijloace concrete (figuri de stil),
astfel autorul scoate în evidenţă anumite defecte...(ipocrizia, lăcomia) cu scopul de a
învaţa să ne îndreptăm greşelile. Fabula este alcătuită din 2 părti : Prima parte cuprinde o
istorioară care se desfăsoară că într-o scenetă.(rezumatul).Partea a doua este morala,
care poate fi explicită sau implicită (se comentează).
În al doilea rând, figura de stil predominantă este personificarea...(ex) pe baza căreia este
construit textul epic. Cu ajutorul acesteia se atribuie trăsături şi comportamente umane
unor personaje antropomorfizate, încât se formează diferite tiplogii. (ex. X reprezintă tipul
omului ipocrit, mincinos, parvenit, laş, naiv; Y întruchipează tipul omului credul, naiv sau Z
este capabil să-i determine prin vorbele lui mincinoase/mieroase, pe...să...De asemenea,
modul predominant de expunere este naraţiunea, care se îmbină armonios cu dialogul.
În concluzie, pe baza argumentelor enunţate anterior, opera literară x de y se încadrează
în specia epică fabula, având toate trăsăturile definitorii acestui tip de text.

DESCRIEREA ARTISTICĂ/LITERARĂ (Clasa a VIII-a, 2018)

Descrierea artistică(subiectivitate) este modul de expunere specific textelor literare,
constând în surprinderea unui element din realitate, în mod subiectiv, prin apelul la
procedeele de expresivitate artistice originale, prilej pentru autor de a-şi transmite trăirile
de care este cuprins în fața tabloului zugrăvit.
Descrierea literară este un mod de expunere, o tehnică literară axată pe sublinierea unor
trăsături, precum şi o operă literară, care se bazează pe acest mod de expunere prin care
autorul apelând la procedeele de expresivitate artistică, evidențiază detaliile semnificative
ale unui peisaj/tablou care îl impresionează .
Poezia X de Y ilustrează elocvent trăsături ale unei descrieri literare/artistice de tip
tablou/portret, deoarece poetul pune în lumină particularitățile peisajului/ portretului
surprins prin intermediul descrierii, ca mod predominant de expunere, procedeele
expresive, grupul nominal și verbele la indicativ care redau frumusețea eternă a
naturii/caracteristicile deosebite ale personajului.
În primul rând, autorul conturează un tablou din natură (hibernal, amurgul, apusul...)
structurat pe două planuri/mai multe planuri. Privirea celui ce transmite sentimentele de
încântare, de admirație se îndreaptă către o imagine panoramică ..., urmând ca apoi
accentul să cadă pe detalii..., impresionând puternic. Momentul surprins de autor este...,
iar atmosfera este de vrajă, de încântare, de fascinație... (descrierea de tip tablou)./Poetul
îsi exprimă, în mod direct și discret, sentimentele de admirație față de o persoană dragă
sufletului său (dacă este precizată în text-specificare), conturându-i un portret fizic/moral
deosebit (precizare).
În al doilea rând, viziunea personală asupra peisajului zugrăvit/portretului este conturată
printr-o varietate de mijloace artistice. Limbajul este încărcat de expresivitate, astfel sunt
prezente figurile de stil și imaginile artistice (ex+comentare). La nivel morfologic apare
grupul nominal cu precădere (ex), iar verbele la indicativ redau frumusețea eternă a
naturii/portretului. Fiind o descriere de tip tablou/ portret poetul dă glas sentimentelor
profunde de încântare, de admirație, de exuberanță, declanșate în sufletul său de
contemplare a tabloului sau de admirație față de persoana descrisă.
În concluzie, prin viziunea artistică asupra tabloului/persoanei descris/-e, poetul transmite
emoție și reușește să modeleze cu ajutorul structurilor artistice originale, un impresionant
tablou/portret.

Descrierea de tip tablou

Introducere (precizăm locul care va fi descris și momentul din zi/anotimpul sau alt reper
temporal. În plus, o imagine ne poate introduce în atmosfera peisajului.)
Răsăritul soarelui apăruse peste marea albastră, care se așternea în fața ochilor mei cu o
lumină puternică, iar ceața uşor-uşor se pregătea să plece. Ajuns la malul mării, am
devenit dintr-o dată visător, privind către întinderea nesfârșită a mării, unde fantasmele
păreau că prind contur.
A) planul depărtat-perspdctiva din care privim peisajul
Vedeam cum în depărtare, o barcă, precum o jucărie abandonată, părea să stea în loc.
Parcă nici marea nu se mai vedea prea bine, iar apa începea să prindă diferite culori.
 B) planul apropiat
Mirosul sărat al apei și jocul valurilor parcă mă purtau în alte lumi, iar câteva scoici
colorate, aruncate pe mal, se jucau cu picioarele mele. Razele soarelui erau îndrăznețe și
si-au făcut loc pe bolta cerească, străpungand-o. Pe plajă, insectele, pescărușii sau
păsările perinda bucuroase făcând zarvă, încât vocile oamenilor abia se mai auzeau.
Nisipul fin reușea să mă impresioneze și să mă poarte pe aripi de fericire.
Se reia o imagine/un detaliu care subliniază o anumită perspectivă, cea mai importantă în
perceperea spațiului descris.
Parcă eram suspendat deasupra tuturor. Nisipul fin ca mătasea îmi gâdila tălpile, iar briza
îmi șoptea ce va urma: soarele avea să pună stăpânire încet-încet peste întreaga suflare.
Observam cum frânturi de bucurii se topeau şi se ascundeau în nisipul care înghițea apa.
Încheiere
Marea mi-a dat impresia că natura respira, că totul era natural şi plin de magie, deoarece
aceasta săruta nestingherită cerul...

Dialogul (Clasa a VIII-a, 2018)

-este modul de expunere utilizat pentru a reda convorbirea dintre două sau mai multe
personaje ale unei opere literare și are un rol semnificativ în caracterizarea acestora.
R1-sunt prezentate replicile personajelor, marcate prin semne de punctuație specifice: linia
de dialog, semnul întrebării, semnul exclamării;
R2-sunt utilizate mărci ale adresării directe: verbe la imperativ, substantive în cazul
vocație, pronume și verbe la persoana a II-a etc.
R3-replicile sunt însoțite de verbe precum: a zice, a răspunde, a întreba, a șopti.
R4-uneori, se remarcă intervenția naratorului prin verbele care însoțesc replicile: ,,întreabă
(tanti Mita)"

Monologul (Clasa a VIII-a, 2018)

Monologul este un mod de expunere și un procedeu literar prin care personajul își
analizează stările sufletești, concepțiile, ideile și le aduce la cunoștință cititorilor sau
spectatorilor, dar și un tip de discurs continuu al cărui producător nu așteaptă un răspuns.
În primul rând, este vorba despre un singur personaj (care este?) şi vorbește de unul
singur, exprimându-si opinia/ viziunea despre... (ce anume?).
(În lirică-ia forma confesiunii (-în poezia intimă și de idei) sau a descrierii ( în poezia
descriptivă-pastel). Tot în liric, monologul se evidențiază printr-o serie de mărci lexico-
gramaticale (ex)
În teatru-personajul vorbește singur, pe scenă, în fata spectatorilor)
De asemenea, monologul este și un mijloc de caracterizare directă sau indirectă a
personajului/personajelor (precizare). Monologul este modul prin care nu doar personajele,
ci și oamenii se autodescriu, își expun capacitățile, modurile de a vorbi și de a gândi, pe
scurt, fiind descrierea unei personalități.
Concluzia.

Narațiunea (Clasa a VIII-a, 2018)

-este modul de expunere utilizat de narator pentru a prezenta întâmplările la care iau parte
personajele textului literar.
R1.-prezenta naratorului/instanței narative (obiectiv-martor-povesteste întâmplările la
persoana a III-a; obiectiv-omniscient-relatează faptele la persoana a III-a, dar cunoaște
gândurile personajelor, intențiile acestora și frământările lor sufletesti; ex-nuvelă, roman;
subiectiv-prezintă faptele din ipostaza de personaj; folosind verbe la persoana I).
-Partea de vorbire utilizată preponderent într-o narațiune este verbul.
R2-prezenta indicilor spatio-temporali;
R3-într-o narațiune este prezentată o întâmplare sau o suită de întâmplări, desfășurată
într-o succesiune logică.
R4-personajele reprezintă un alt argument care indică faptul că un text este o narațiune.

Mesajul operei epice/textului fragmentar dintr-o operă epică

În opinia mea mesajul operei/textului fragmentar...de...prezintă ideea...şi exprimă
sentimente de...
În primul rând, sugestivă pentru descoperirea semnificațiilor textului este însuși tema pe
care autorul o abordează într-un mod original /inedit/sugestiv... (care este aceasta?De
unde reiese-o secventă). Fragmentul propus aparține genului epic, astfel că autorul
transmite, în mod indirect, sentimente de...care reies din tema prezentată.
Întâmplările relatate sunt la persoana...de către un narator subiectiv/obiectiv și prezintă
prin intermediul plăsmuirilor fictive, personajelor, (care sunt?) (Ce vrea să prezinte/să
transmită fragmentul/ce mesaj moralizator poartă/ce efect are asupra lectorului)
În al doilea rând, mesajul textului fragmentar este susținut și de o serie de procedee
artistice, prin intermediul cărora autorul transmite o serie de gânduri, de idei, de impresii(3-
4 figuri+interpretate)
Atenție, se mai pot interpreta interogațiile retorice și exclamațiile retorice care atrag atentia
asupra unor elemente devenite simboluri în text sau asupra unor emoții, stări.
Mesajul reiese și din relațiile dintre personaje, astfel încât dialogul dintre x și y reliefează
ideea că...generând un conflict atât interior, cât și exterior.
În concluzie, textul fragmentar selectat din opera X de y transmite un mesaj
puternic/deosebit/excepțional ce ilustrează ideea că/faptul că...

În opinia mea, textul fragmentar al operei literare x de y are la bază un mesaj profund,
care surprinde într-un mod elocvent ideea că...
În primul rând, se remarcă tema..., iar sentimentele autorului sunt transmise prin vocea
naratorului prezent în text prin pronumele/verbele la persoană I/ a III-a (ex). Modul
predominant de expunere este naraţiunea obiectivă/subiectivă şi se îmbină armonios cu
descrierea (rol de încetinire a acţiunii şi de caracterizare a personajelor) şi cu dialogul
(dinamizează acţiunea). Fragmentul de text surprinde atitudinea unui personaj/bucuria
acestuia/viziunea asupra unui aspect,astfel încât se creează o atmosferă de...sau este
redat un moment tensionat, care amplifică atât conflictul interior, cât şi conflictul exterior
(precizare).
În al doilea rând, mesajul reprezintă o reflectare a subiectivităţii/ obiectivităţii autorului pe
care o transmite prin intermediul personajelor (precizare) care sunt implicate într-o acţiune
(rezumatul)
În concluzie, fragmentul selectat surprinde un moment cheie din evoluţia/involuţia
personajului/personajelor X care au puterea să ia decizii potrivite pentru a acţiona într-un
mod normal şi autorul reuşeşte să transmită un mesaj puternic care evidenţiază faptul că...

Titlul operei epice/textului fragmentar dintr-o operă epică (Clasa a VIII-a,

2018)
Titlul textului fragmentar al operei literare...de...se constituie ca o sinteză a întregului
mesaj epic; din perspectivă hermeneutică, titlul funcționează ca o cheie de lectură
intratextuală, oferind indicii cu privire la tema operei:...; este astfel spus, o poartă de intrare
în lumea textului narativ.
În primul rând, textul fragmentar propus este o creație epică ce valorifică o singură
dimensiune tematică/două dimensiuni tematice:...si... (numești temele), într-o structură
simplă, care are la bază un conflict interior/exterior( și se declanșează în momentul în
care...). Discursul epic se construiește cu ajutorul narațiunii, modul principal de expunere,
care se îmbină armonios cu descrierea/cu dialogul.
Secvența din titlu (ce valoare/valori morfologice are/au cuvântul /cuvintele), oferind indicii
cu privire la... (temă/idee fundamentală/specie literară). Fragmentul propus evidențiază o
serie de sentimente...care reies din ideea principală a textului...
Naratorul este subiectiv/obiectiv și relatează la persoana a I-a /a III-a. Legătură dintre titlu
și text se observă la nivelul unor construcții ce conțin cuvinte din același câmp semantic...
(citate).
În al doilea rând, la nivel stilistic, semnificațiile evidențiate încă din titlu sunt puse în relație
cu ideea autorului și sentimentele dominante, prin intermediul... (figuri de stil și imagini
artistice-interpretare). Întreg discursul narativ este construit pe baza ideii... (care este
ideea?) Se poate interpreta și atitudinea unui personaj-cheie, legătura dintre ceea ce sunt
sau ceea ce fac și comentarea unor motive/secvențe semnificative.
Așadar, sintetizez prin a sublinia că titlul operei/textului fragmentar selectat din
opera...de...reprezintă o chintesentă a întregului mesaj, punând în lumină o creație epică
pe tema...de o surprinzătoare forță expresivă.

În opinia mea, titlul textului fragmentar al operei literare este un element sugestiv sau
rezumativ, care orientează lectura, creând un orizont de aşteptare cititorului.
În primul rând, din punct de vedere structural, titlul este analitic/sintetic, fiind alcătuit
din....(se precizează valoarea morfologică). Acestea/Acesta au/ are sens propriu/sens
figurat şi desemnează (se explică). Naratorul personaj/ obiectiv îşi exprimă, pe tot
parcursul fragmentului de text, prin verbe...şi pronume...la persoana I/a III-a, atitudinea...
În al doilea rând, relaţia dintre titlu şi textul narativ este foarte strânsă, fapt vizibil prin
prezenţa a numeroşi termeni din câmpul lexical...(ex), dar şi a procedeelor artistice (2-3
exemple+comentate). Viziunea autorului asupra aspectului relatat/descris se face prin
intermediul personajelor...care sunt implicate într-o acţiune...(rezumat)
În concluzie, apreciez originalitatea cu care autorul îşi exprimă încă din titlu sentimentele
de..., dar şi tema..., reuşind să facă trecerea de la realitate la ficţiune şi să transforme
întreg Universul într-o lume imaginară.

Caracterizare de personaj (genul epic/genul dramatic) (Clasa a VIII-a,

2018)
Personajul X este instanța naratorială prin intermediul căreia autorul textului epic sau
dramatic își exprimă viziunea despre lume, atitudinea față de aceasta, sentimentele sau
ideile.
X este personajul principal/protagonistul, deoarece participă la acțiunea prezentată și este
creionat în textul fragmentar...atât prin mijloace directe, cât și indirecte de caracterizare.
Încă din incipitul textului propus, naratorul obiectiv/subiectiv îi prezintă statutul social,
acesta fiind...
Caracterizarea directă reiese din ... (portretul fizic, făcut de narator/de alte personaje/făcut
prin autocaracterizare-pentru fiecare modalitate de caracterizare prezentă în text se va
indica un citat ilustrativ+comentariu)
Ca modalități de caracterizare indirectă se remarcă... (se vor enumera toate modalitățile
de caracterizare indirectă prezente în text: comportament, limbaj, mediu, relațiile cu
celelalte personaje, vestimentatie, nume-ce trăsătură de caracter sugerează fiecare citat).
Trăsătura dominantă a personajului este ...si reiese din... (prezinți 1/2 secvente)
Ca urmare, personajul... (numele) reprezintă... (ce tipologie reprezintă), iar autorul prin
intermediul acestuia vrea să susțină ideea că...
NB: În cazul genului dramatic, trăsăturile/caracteristicile se pot observa şi în didascalii.

CARACTERIZAREA DE PERSONAJ
X este personajul principal/protagonistul textului fragmentar al operei literare Y de Z,
deoarece participă la evenimentele prezentate/la toate momentele subiectului, iar
celelalte personaje gravitează în jurul său.
Acesta reprezintă instanţa naratorială prin intermediul căreia autorul textului
epic/dramatic îşi exprimă viziunea despre lume, atitudinea faţă de aceasta, sentimentele
sau ideile.
X este creionat atât prin mijloace de caracterizare directe, cât şi indirecte.
Caracterizarea directă este realizată prin intermediul unui discurs descriptiv de tip
portret; realizată de către narator (discurs la persoană a III-a-AUTORUL OFERĂ
INFORMAŢII DESPRE STATUTUL SOCIAL, PORTRETUL FIZIC, VESTIMENTAŢIA -SE
COMENTEAZĂ) ; realizată de către alte personaje (discurs la persoana a II-a şi a III-a) ;
autocaracterizarea (discurs subiectiv-monolog interior).
Portretul moral este dominant şi se realizează prin caracterizarea indirectă (discurs
bazat pe sugestie; confirmă sau infirmă caracterizarea directă) şi reiese din:
comportamentul personajului (fapte,idei,atitudini) ţipare cognitive ale personajului; acte
de comunicare verbală, paraverbală;raportul personaj-şine-lume; mediul în care trăieşte,
numele, prenumele, poreclă(cognomenul); limbajul folosit de personaj
(registru,particularităţi).
Trăsătură dominantă a personajului X este…(1/2 scene din care reiese această)
X reprezintă, ca urmare, prototipul omului (tipologie) care doreşte să-şi depăşească
condiţia socială, care se impune prin ambiţie, fiind un exemplu demn de urmat, iar
autorul prin intermediul acestuia vrea să susţină ideea că…

CLASIFICAREA PERSONAJULUI LITERAR

A.După rolul jucat în acțiune și gradul de implicare în economia operei:
a) personajul principal-apare pe tot parcursul operei și/sau are rol esențial în desfășurarea
acțiunii;
b) personajul secundar-apare în câteva secvențe epice sau dramatice, cu rolul de a
contura personajul principal și de a ilustra relația acestuia cu celelalte personaje;
c) personajul episodic-apare într-un singur episod epic sau dramatic, fără a fi implicat în
conflict.
B. După calitățile lor morale evidente:
a) personajul pozitiv-însumează trăsături definitorii pentru integritatea etică umană,
precum:demnitatea, libertatea, dreptatea.
b) personajul negativ-acumulează trăsături care ilustrează decăderea:ipocrizia, minciună,
lăcomia, avariția.
C. După gradul de evoluție:
a) personajul linear (previzibil), plat:,,construit în jurul unei singure idei sau calități
[E.M.Forster];
b) personajul rotund:surprinde cititorul în mod convingător, devine memorabil prin gesturile
și reacțiile sale, având uneori trăsături contradictorii.
D.După felul în care acționează sau perspectiva sociologică:
a)personajul individual-este particularizat din punct de vedere comportamental, al
statutului social, al trăsăturilor specifice, are identitatea precizată;
b)personajul colectiv-ilustrează o mulțime, un grup, o comunitate și este alcătuit prin
acumulări succesive de vorbe, gesturi, mișcări, atitudini, mimică.

TIPOLOGIA PORTRETULUI LITERAR

PORTRETUL FIZIC-se construiește pe o componența exterioară; totalitatea trăsăturilor
legate de fizionomia personajului;poate conține elemente de vestimentație (termenii folosiți
sunt cei din sferă fizionomiei, anatomiei).
PORTRETUL MORAL-prezintă calități/defecte sufletești, trăsături caracteriale,
morale/etice (termenii utilizați intră în sferă eticii, sentimentelor, conștiintei).
PORTRETUL PSIHIC-înfățișează particularități ale personalității personajului-
temperament, fiori,gândiri (termenii reprezentativi vor acoperi sferă abstractă a gândirii,
cunoașterii, psihicului).

Argumentare text epic/narativ (Clasa a VIII-a, 2018)

Genul epic cuprinde totalitatea operelor literare, în proză sau în versuri, care se bazează
pe narațiune ca modalitate principală de expunere, autorul exprimându-si indirect ideile și
sentimentele prin intermediul naratorului, personajelor care sunt implicate într-o acțiune,
plasată în timp şi în spațiu.
Fragmentul selectat din opera X de Y se înscrie în tiparul narativ/aparține genului epic,
întrunind caracteristici precum: exprimarea ideilor, a trăirilor autorului, în mod indirect,
prezenta narațiunii ca mod de expunere, a instanțelor comunicării narative
(narator/personaje), a cronotopului acțiunii.
În primul rând, prin intermediul narațiunii, ca mod de expunere, este relatată o întâmplare
ai cărei protagoniști...(rezumi în 2-3 fraze fragmentul). Pe lângă narațiune sunt valorificate,
ca moduri de expunere descrierea sumară (ce suspendă narația) și dialogul (ce are rolul
de a dinamiza discursul epic).
În privința instanțelor comunicării narative, se distinge, din punctul de vedere al gradului de
implicare în diegeză, ipostaza unui narator obiectiv/subiectiv, sugestivi fiind indicii
morfologici la persoana a III-a /I. (exemple)
Pe lângă narator, ca instanțe ale comunicării în textul epic, apar și personajele.
Protagonistul fragmentului/operei este..., iar personajele secundare/episodice sunt...
Nu în ultimul rând, se distinge cronotopul actiunii: spațiul întâmplării e precizat:,,...",
însă/iar coordonata temporală e vag/bine precizată/conturată:,,...".
Așadar, având în vedere cele prezentate, pot susține că textul fragmentar selectat din
opera X de Y se încadrează în genul epic și surprinde într-una act narativ liniar... (zici într-
o frază acțiunea fragmentului).

= reuneşte totalitatea operelor literare, în proză sau în versuri, care se bazează pe

naraţiune că modalitate principala de expunere, autorul exprimându-şi indirect ideile şi
sentimentele prin intermediul naratorului, personajelor care sunt implicate într-o
acţiune, plasată în timp şi în spaţiu.

Caracteristici
-exprimarea indirectă a gândurilor, ideilor, sentimentelor autorului, prin intermediul
acţiunii şi al personajelor;
-prezenţa naratorului (subiectiv/obiectiv);
-perspectivă narativă (obiectivă/subiectivă);
-acţiunea (subiectul,relaţiile temporale şi spaţiale);
-prezenţa personajelor;
-întrebuinţarea unor moduri de expunere specifice (naraţiunea, descrierea, dialogul,
monologul);
-prezentarea unor particularităţi ale stilului narativ (predominanţa verbal, valorile
timpurilor verbale);
-poate fi în versuri (epopee,poemul eroic,baladă, fabula) sau în proză (schiţa,nuvelă,
românul, basmul, povestirea).
NARATORUL:
-principală instant în comunicarea narativă ,,vocea’’ care prezintă evenimentele;
-emiţătorul evenimentelor operei epice;
-instanţă abstractă care nu se confundă niciodată cu AUTORUL.
-intermediază relaţia între autorul abstract-lumea narată-cititorul abstract. (naratorul
omniscient-ştie totul despre personajele şi întâmplările relatate, putând dezvălui chiar
şi gândurile ascunse ale personajelor; naratorul-personaj-participă la acţiune în calitate
de personaj, în cele mai multe cazuri, în calitate de protagonist; naratorul-martor-ia
parte la acţiune în calitate de observator, fiind marcat de indici textuali precum:
secvenţe la persoană I, alternând cu persoana a III-a, mărci ale subiectivităţii).

PASTELUL (Clasa a VIII-a, 2018)

PASTELUL este specia liricii peisagiste, în care poetul/autorul își exteriorizează trăirile prin
intermediul vocii eului liric față de un tablou din natură, valorificând descrierea și o gamă
largă a procedeelor artistice.
Opera literară X de Y este un pastel dedicat...(cui?), deoarece întrunește caracteristici,
precum: descrierea este modul predominant de expunere, apare grupul nominal și limbajul
abundă în expresivitate.
În primul rând, opera ...de...este un pastel, deoarece poetul/autorul își exprimă direct
sentimentul/sentimentele de...prin intermediul unui tablou...(static/dinamic). De altfel, tema
naturii, valorificată în orice pastel, este fixată prin indici textual specific încă din titlu: ,,...".
Acesta surprinde... (atmosfera unui tablou-liniste-, un fenomen specific anotimpului
de...punctul de contemplare a cadrului natural, fie static (Malul Siretului), fie dinamic
(Sania), elementul central al tabloului( Bradul) sau tipul de peisaj: nocturn, diurn, terestru,
cosmic, silvestru, campestru, lacustru, marin etc.).
Tabloul prinde contur prin îmbinarea elementelor aparținând planului...cu cele ale
planului...Se remarcă instanța comunicării care dă glas trăirilor autorului, eului liric,
textualizat prin indici morfologici la persoana întâi...evidentiindu-se lirismul subiectiv; /care
nu se proiectează în discurs revelatori fiind indicii morfologici la persoana a III-a...ce
evidențiază lirismul obiectiv.
Pe de altă parte, fiind un pastel, este prezentă descrierea literară ca mod de expunere.
Imaginea reală este transfigurată prin folosirea unor procedee artistice, descrierea fiind o
proiecție a unor stări emoționale generate de contemplarea tabloului. Astfel, (se identifică
figurile de stil și se comentează).
Totodată, sunt prezente construcțiile nominale( substantiv-adjectiv-exemple), dar și
verbele de mișcare...care au rolul de a dinamiza tabloul descris.
Nu în ultimul rând, elementele de verificație (rima..., ritmul...măsura versurilor de...silabe),
contribuie la exprimarea sentimentului de...a autorului, prin realizarea unei muzicalităti
implicite a discursului.
Așadar, sintetizând cele afirmate, pot susține că opera X de Y este un pastel închinat...,
îmbinând armonios diverse procedee de expresivitate artistică, într-o compoziție
echilibrată, de o mare forță expresivă.

=este o specia liricii peisagiste, în care este transfigurat artistic un tablou din natură, în
culori calde, încât poetul îşi exprimă, în mod direct şi discret, sentimentele de admiraţie şi
de emoţie, prin intermediul mijloacelor expresive.
Caracteristici
- principala instanţă a comunicării poetice este eul liric, care apare în ipostaza de
contemplator reflexiv, de spectator;
-textul este un pastel al verii/toamnei/înserării în care se înfăţişează un peisaj din natură;
-modul predominant de expunere este descrierea literară de tip tablou;
-natura este surprinsă atât prin imaginea panoramică (de ansamblu), cât şi prin detaliile ei
semnificative;
-există o culoare predominantă (de exemplu,albul care conferă luminozitate tabloului);
-viziunea artistică şi originală asupra tabloului este prezentată cu ajutorul unui limbaj
expresiv susţinut de o serie de figuri de stil, care creează imagini artistice;
-se remarcă grupul nominal (substantiv-adjectiv); prin intermediul substantivelor sunt
prezentate elementele naturii descrise, iar adjectivele au rolul de a înfăţişa trăsăturile
caracteristice peisajului descris;
-se remarcă planurile: terestru,cosmic, uman;
-descrierea se face din planul îndepărtat spre planul apropiat sau invers, de sus în jos sau
invers;
-muzicalitatea versurilor este susţinută de elementele de versificaţie (structură strofică,
măsură, ritmul şi rimă).

DOINA POPULARĂ (Clasa a VIII-a, 2018)

Doina este o creație a liricii populare, caracteristică folclorului românesc în care sunt
exprimate, cu sinceritate și cu căldură sau cu vehemență sentimentele de dragoste, de
dor, de jale, dar și de revoltă, de nemulțumire prin intermediul sufletului românului,
proiectate în mediul rural și sunt interpretate pe o melodie tărăgănată.
Opera literară X întrunește elocvent trăsăturile unei doine populare: se caracterizează prin
adânca sa emotivitate, în care autorul exprimă un sentiment de... (de dor, de jale, de
revoltă), fiind însoțită, de obicei, de o melodie adecvată ( caracter sincretic), din punct de
vedere prozodic, doine sunt scurte ca întindere, versurile au măsura de sapte-opt silabe,
rima este împerecheată sau monorimă, ritmul este trohaic, toate acestea contribuind la
realizarea unei muzicalităti implicite a discursului și a unei tonalități elegiace.
În primul rând, opera X este o doină populară, deoarece autorul anonim își exprimă, în
mod direct, un puternic sentiment de..., valorificând resurse expresive ale limbii, precum:
epitete (...); personificarea (...), (Comentezi o figură de stil care sugerează sentimentul
respectiv.)
Instanța comunicării specifice operelor lirice (și implicit și doinei), eul liric este textualizat
prin indici morfologici la persoana I ,,...", ,,...", evidentiindu-se lirismul subiectiv și discursul
de tipul... (monologul liric/adresat). Exteriorizarea eului liric indică tipul doinei de... (dor,
jale, înstrăinare). Doina se distinge prin caracterul intim, personal care reiese din
confesiunea eului liric profund afectat de... (dorul față
de.../dragostea.../înstrăinarea.../trecerea timpului...).
Pe de altă parte, caracterul sincretic al acestei specii literare este pus în evidență printr-o
muzicalitate aparte, implicită, realizată prin intermediul prozodiei. Versurile sunt scurte,
având măsura de...rima este..., iar ritmul este... .Specificul folcloric al acestei creații se
justifică, pe lângă caracterul anonim (autorul nu este cunoscut), oral (a fost transmis prin
viu grai de la o generație la alta) și prin prezența unui limbaj specific, valorificând valențele
expresiv-muzicale ale arhaismelor/regionalismelor...
Aşadar, sintetizând cele afirmate, pot susține faptul că opera literară X este o doină
populară, ce îmbină mijloacele stilistice variate într-o compoziție de o mare forță expresivă.
Explicații suplimentare!!!
elegie- poezie lirică în care autorul își exprimă sentimente de tristețe( melancolie, regret);
elegiac-trist;
Muzicalitatea:
1.explicită-este rezultatul valorificării termenilor din câmpul semantic al muzicii ,,vioară",
,,fanfară")
2. implicită-este o consecință a elementelor de verificație (rimă, măsură, ritm); rezultat al
valorificării figurilor de stil sonore (aliterația-repetarea consoanei; asonanța-repetarea
vocalei)

Doina este o creaţie a liricii populare, caracteristică folclorului românesc în care sunt
exprimate, cu sinceritate şi cu căldură sau cu vehemenţă sentimente de dragoste, de dor,
de jale, dar şi de revoltă, de nemulţumire prin intermediul sufletului românului, proiectate în
mediul rural si sunt interpretate pe o melodie tărăgănată.
CARACTERISTICI
-are caracter anonim (nu are un autor cunoscut);
-are caracter oral (s-a transmis din generație în generație prin viu grai);
-are caracter colectiv (este opera mai multor autori anonimi);
-are caracter sincretic (se îmbină muzica, poezia și dansul, poate fi cântată);
-are caracter tradițional;
-are caracter expresiv;
-exprimă direct, profund și intens o varietate de sentimente, idei, aspirații;
-are o tematică variată;
-se inspiră din viața poporului român, reflectă comuniunea omului cu natura,
atitudinea omului față de viață și de moarte, față de scurgerea timpului;
-elementele de versificatie: structura astrofică/monobloc; rima
monorimă/ împerecheată;măsura 7-8 silabe, ritmul trohaic;
-elemente de vocabular popular-diminutive cu valoare afectivă si elemente de
oralitate:constructia in V, formele pronominale la persoana a II-a si punctele de suspensie
din final.
Tipuri de doine
În funcție de sentimentele exprimate, doinele pot fi:
• de dor
• de jale
• de dragoste
• de înstrăinare
• haiducești
• păstorești
• de cătănie (militărie)
 GENUL LIRIC (Clasa a VIII-a, 2018)
Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare, în care poetul/autorul își confesează, în
mod direct, cele mai adânci stări sufletești și emoții, prin intermediul vocii eului liric, dar și
cu ajutorul tehnicilor aluzive și asociative, astfel, creând un univers de mare forță
sugestivă ce se adresează sensibilității cititorului.
Opera literară X de Y prezintă caracteristicile genului liric: prezența eului liric, ca instanță a
comunicării poetice, proiectat în discurs prin indici morfologici, iar modul principal de
expunere este descrierea/monologul liric.
Un prim argument pentru a evidenția apartenența acestei opere la genul liric îl constituie
prezența eului liric, ca instanță a comunicării poetice, proiectat în discurs prin indici
morfologici la persoana întâi, singular (forme pronominale, precum: ,,...", ,,...", ,,...".)
Textualizarea eului liric pune în lumină tipul de lirism (subiectiv), discursul fiind de tipul
monologului liric. Tema/ temele creației sunt... (le precizezi și dai exemplu de versuri,
arătând de unde reies.).
O altă dovadă a apartenenței acestei opere la genul liric e dată de faptul că autorul/poetul
își exprimă sentimentul/sentimentele de..., în mod direct, valorificând resursele expresive
ale limbii. Poetul este capabil să transfigureze realitatea exterioară prin propria viziune, cu
scopul de a exprima metamorfozele ființei. Figura de stil predominantă este... (,,..."), (,,...),
însă nu lipsesc... (,,...") sau (,,..."). Comentează două-trei figuri de stil care să susțină
argumentul care surprinde sentimentul dominant din poezie.
În altă ordine de idei, descrierea, ca mod prodiminant de expunere, atestă apartenența
acestei opere la genul liric. Imaginarul poetic este preponderent... (,,..."), surprins în
regim... (,,..."). Tabloul prinde contur prin îmbinarea elementelor aparținând planului...
(,,...") sau ale celui (,,...").
Nu în ultimul rând, elementele de verificație care imprimă discursului liric o muzicalitate
aparte, o tonalitate în acord cu trăirile poetului. Textul se compune din...strofe, în care rima
este...ritmul..., iar măsura versurilor este de...silabe.
Așadar, sintetizând cele afirmate, pot susține că opera literară X de Y aparține genului liric,
iar poetul abordează tema/ și transmite ideea că...de o surprinzătoare forță expresivă.

Mesajul operei lirice (Clasa a VIII-a, 2018)

În opinia mea poezia X de Y are la bază un mesaj profund, care transmite elocvent ideea
că...şi exprimă sentimente de...
În primul rând, tema abordată este..., iar autorul își transmite, în mod direct,
sentimentele...care reies și din construcțiile... (citate cu versuri din care reies sentimentele
sau stările respective.)
Opera poate fi privită, precum un monolog liric atât adresativ/cât și confesiv, relevat de...
(verbe și pronume la persoana I), dar și de descriere..., devenind modul principal de
expunere.
Structura textului liric reprezintă chintesența mesajului (se specifică structura poeziei și se
comentează ideea poetică).
În al doilea rând, autorul creează imagini artistice: vizuale...auditive...etc. (care vor fi
interpretate).Un rol important în transmiterea mesajului poetic îl au și figurile de stil... (3-4
figuri de stil-interpretate).
ATENȚIE: se mai pot interpreta interogațiile și exclamațiile retorice care atrag atenția
asupra unor elemente devenite simboluri în text sau asupra unor emoții, stări sau punctele
de suspensie.
În concluzie, poezia X de Y transmite un mesaj puternic/deosebit/excepțional ce ilustrează
ideea că/sau faptul că...fiind de o surprinzătoare forță expresivă.

TITLUL OPEREI LIRICE (Clasa a VIII-a, 2018)

Titlul operei........de.........se constituie ca o sinteză a întregului mesaj poetic; din
perspectivă hermeneutică (știința interpretării textului vechi), titlul funcționează ca o cheie
de lectură intratextuală, oferind indicii cu privire la ideea operei:... (care este ideea?). Este,
altfel spus, o poartă de intrare în lumea textului.
În primul rând, opera........de.........este o creație lirică ce valorifică o singură
dimensiune tematică/două dimensiuni tematice...........şi............... (numești temele), într-o
formă verificată (...strofe/catrene) evidențiindu-se... ca tip de discurs/două tipuri de discurs
liric:...şi... .Secvența din titlu este alcătuită din... (precizezi valoarea/valorile morfologice),
poezia fiind o creație închinată... (cui?)
Imaginarul poetic este preponderent... (vizual/auditiv/olfactiv), surprins în regim...
(nocturn/diurn):,,...". Tabloul zugrăvit de poet îmbină elemente ale planului terestru (,,...")
cu cele ale planului (cosmic/acvatic) ,,...". Peisajul e dinamizat de prezenta elementului
uman (,,..."), dar și de imaginile cinetice (de mişcare) ,,...".
Pe de altă parte, (TITLUL) devine simbolul central al textului, întărind mesajul
acestuia, iar legătură cu creația propusă se face prin intermediul cămpului lexico-semantic
(exemple), dar și cu ajutorul resurselor expresive, având menirea de a spori expresivitatea
ideilor poetice/de a indica percepția subiectivă a eului liric asupra...accentuând
sentimentele de....
Astfel, (evidențiezi figurile de stil și le conentezi)
Așadar, sintetizez prin a sublinia că titlul operei...de...reprezintă o chintesență a
întregului mesaj poetic, punând în lumină o creație lirică pe tema..., de o surprinzătoare
forță expresivă.

Titlul liric

În opinia mea, titlul operei X de Y se află într-o strânsă legătură cu semnificaţiile

profunde ale textului, reprezintă un valoros element paratextual, menit să orienteze
cititorul, în procesul de receptare al mesajului.
 În primul rând, titlul este analitic/sintetic, alcătuit dintr-o sintagmă/cuvânt în care atrag/e
atenţia( ce parte de vorbire/ părţi de vorbire. Titlul constituie (ce figură de stil) care
sugerează…. si în centrul căreia /căruia se regăsesc elemente cu valoare simbolică
(cuvinte din acelasi câmp semantic).Astfel, eul liric, aflat în ipostaza…. Are o viziune
aparte asupra… (aspectului/admiraţiei faţă de peisaj sau de iubită)

În al doilea rând,am observat că forţa de sugestie a titlului se reflectă în text la nivelul

limbajului artistic. Semnificaţiile majore ale imaginii…. prezente acolo, sunt subliniate în
poezie printr-un bogat câmp semantic (exemple dacă este cazul). Un rol important în
dezvoltarea (figurii de stil din titlu) îl au variatele procedee artistice (ex + comentate)

În concluzie, apreciez originalitatea cu care poetul îşi exprimă încă din titlu sentimentul
de…. faţă de…., reuşind să facă trecerea de la realitate la ficţiune şi să transforme
întreg Universul într-o lume imaginară.

Mesajul liric

În opinia mea, poezia X de Y impresionează prin forţa de sublinire a ideii că… (ideea
centrală/iubirea este o forţă nepreţuită în viaţă fiecăruia dintre noi, şi de aceea, merită să
fie menţinută vie şi ocrotită de pericole cu orice scop).

În primul rând, am observat că poezia este deosebită şi sentimentele poetului, care sunt
de… fiind transmise prin intermediul vocii eului liric, prezent în text prin pronumele
personal la persoana I şi a II-a/ adjective pronominale/ verbe. Poezia devine astfel un
amestec de sensibilitate, de bucurie, de….., încât structura acesteia împărtăşeşte o serie
de trăiri (comentarea pe scurt a strofelor, prin identificarea figurilor de stil) un rol important
în exprimarea acestor idei îl au simbolurile poetice (ex + comentate)

În al doilea rând, la o lectură mai profundă, am descoperit că mesajul reprezintă o

reflectare a subiectivităţii lirice a poetului, astfel încât starea dominantă a acestuia, emoţia
lirică şi responsabilitatea artistică devin în relaţie cu elementul descris, un produs al
fotosintezei. Muzicalitatea textului este conferită de elementele de versificaţie: ritmul….
măsura… rima ….şi structura (strofică/astrofică)

În concluzie, apreciez originalitatea în care autorul comunică mesajul puternic al operei,

totodată, exprimarea complexă a stărilor sufleteşti punând în lumină o creaţie deosebită pe
tema….

Elementele prozodice/versificatie
Versul :
Reprezintă o parte a unei strofe – mai exact, este un rând dintr-o poezie
Este asociat cu rima, ritmul, măsura poeziei
Are dimensiuni variabile
Strofa :
Este formată din unul sau mai multe versuri
Măsura :
Reprezintă numărul de silabe dintr-un vers
Ritmul :
Conferă textului muzicalitate, cadentă
Tipuri de ritm :
Trohaic : prima accentuată, a doua neaccentuată
Iambic : prima neaccentuată, a doua accentuată
Versurile libere sunt versuri lipsite de rimă, ritm si măsură
Versurile albe sunt versurile lipsite de rimă
Rima :
Potrivirea unor sunete de la sfârsit de vers, începând cu ultima vocală accentuată
Prin rimă se creează efectul de muzicalitate
După gen, rimele sunt feminine(este accentuată penultima silabă) sau masculine(este
accentuată ultima silabă)
După modul în care se grupează versurile, rima poate fi :
Monorimă - rimează cel putin 3 versuri succesive (aaa) :
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândunele
Ducând gândurile mele
Si norocul meu cu ele
(M. Eminescu, ,,Ce te legeni’’)
Împerecheată - versurile rimează 2 câte 2 (aabb) :
La mijloc de codru des a
Toate păsările ies, a
Din huceag de alunis b
La voiosul luminis b
(M. Eminescu, La mijloc de codru…)
Încrucisată - versurile 1 si 3, respectiv versurile 2 si 4 rimează :
A fost odată ca-n povesti, a
A fost ca niciodată, b
Din rude mari împărătesti, a
O prea frumoasă fată. b
(M. Eminescu, Luceafărul)
Îmbrătisată– versurile 1 si 4, respectiv versurile 2 si 3 rimează :
Peste vârfuri trece lună, a
Codru-si bate frunza lin, b
Dintre ramuri de arin, b
Melancolic codrul sună. a
(M. Eminescu, ,,Peste vârfuri’’)
 Regulile rezumatului.Cum se scrie un rezumat?
Rezumatul este prezentarea concisă a ceea ce a fost spus sau scris anterior mai larg,
reţinândesenţialulşi eliminând detaliile.

Rezumarea unui text se face după anumite reguli și anume, rezumatul :

se scrie la persoana a III-a
prezintă numai ideile principale din text (ocupă maxim un sfert din dimensiunea textului)
se construiește cu ajutorul timpurilor verbale prezent, perfect compus și/sau imperfect
(nu viitor sau perfect simplu)
nu contine citate, dialoguri, arhaisme sau regionalisme
nu include termenii: autor, personaj, actiune sau narator
nu expune caracterizări sau interpretări/perceptii subiective

Praslea cel voinic si merele de aur-basmul popular

Un împărat cu trei feciori care avea în grădină un măr cu mere de aur. Dar niciodată nu
gustase împăratul din acele mere deoarece de fiecare dată venea un hot şi le fura.
După încercările feciorilor mari de a prinde hotul, a urmat şi feciorul cel mic. Noaptea,
acesta a găsit o cale să nu adoarmă iar când se auzea ceva, imediat trecea cu
săgeata. Dimineața următoare, Prâslea luă câteva mere şi le duse împăratului.
Apoi, cei trei frați au pornit după hoțul de mere de la urma de sânge. Ajungând la o
prăpastie, doar Prâslea coborâse în ea. Acolo găsise un palat de aramă. Intrând în el,
feciorul văzu o fată care fusese răpită împreună cu cele două surori ale ei de trei zmei
care vroiau să le ia de soții.
Feciorul i-a înfruntat pe primii doi zmei şi apoi se îndrepta spre palatul de aur unde
locuia ultimul zmeu şi hoțul merelor de aur. Fetele salvate de Prâslea au fost scoase
din prăpastie de fraţii lui mai mari. După aceia cei doi feciori mai mari le-au dus pe fete
la împărat şi s-au cununat.
În acel moment, Prâslea rămase singur în prăpastie. După ce a învins şi ultimul zmeu,
feciorul văzu un balaur care ataca niște pui de zgripțuroaica. A doborât balaurul, iar
zgripţuroaica, drept mulțumire, l-a dus pe băiat pe tărâmul lui.
Acolo, acesta află că fetele cele mari se măritase cu frații lui, iar fata cea mică se va
mărita cu cel care îi va aduce o furcă cu caierul şi fusul de aur care să toarcă singură.
Auzind asta, Prâslea merge la argintarul împăratului care avea un caier şi un fus de
aur, cel de la zmeu.
Argintarul când duse caierul şi fusul de aur, fata îşi dădu seama că Prâslea a ieșit din
prăpastie. Aceasta mai ceru o cloșca cu puii de aur. Argintarul aduse şi cloșca cu puii
iar fata îşi dădu seama că tot Prâslea a fost. Prințesa ceru argintarului să-l aducă pe
meșterul obiectelor de aur. Când apare Prâslea, şi fata, şi împăratul l-au recunoscut.
După ce s-au îmbrățișat, feciorul le-a povestit tot ce s-a întâmplat. Atunci au venit şi
frații lui Prâslea. Cum i-a văzut, împăratul s-a şi supărat.
Prâslea i-a iertat şi a zis că pedeapsa o să o primească de la Dumnezeu. Cei trei
feciori ieșiră la poarta palatului şi fiecare aruncă o săgeată cu arcul, iar când căzură,
săgețile feciorilor mai mari le-au venit direct în creștetul capului şi i-a omorât dar pe
 Prâslea nu-l săgetă săgeata. Împăratul îi înmormântă pe feciorii omorați iar prințesa ce
mică s-a căsătorit cu Prâslea.

D-l Goe...I.L.Caragiale -schita-

D-l Goe – momentele subiectului
• Expoziţiunea
1. Timpul este nedeterminat „foarte de dimineaţă”
2. Spaţiul este „pe peronul din urbea X”
3. Personajele schiţei sunt: Goe, mam’mare, mamiţa, tanti Miţa
4. Atmosfera este încărcată de emoţia plecării şi de nerăbdarea familiei
• Intriga
1. Trenul soseşte iar călătorii pornesc spre Bucureşti
• Desfăşurarea acţiunii
1. Goe îşi pierde pălăria în care avea şi biletul de tren.
2. Cele trei dame mai plătesc o dată costul biletului.
3. Goe se loveşte la nas de clanţa compartimentului când trenul se zgâlţâie.
4. Mam’mare îi dă lui Goe o beretă în locul pălăriei pierdute.
5. Copilul rămâne blocat în toaletă.
• Punctul culminant
1. Goe trage semnalul de alarmă provocând oprirea trenului.
2. După minute bune trenul porneşte din nou iar ca să nu fie prins, mam’mare se
preface că doarme cu băiatul în braţe.
• Deznodământul
1. Călătoria se sfârşeşte iar familia ajunge la Bucureşti şi porneşte într-o trăsură.
. Mama, bunica şi mătuşa îi oferă lui Goe o plimbare la Bucureşti, de 10 mai pentru a nu
mai rămâne repetent şi în acel an. Pe acel peron, Goe îşi arată nerăbdarea din cauza
întârzierii trenului şi le vorbeşte jignitor celor trei însoţitoare. În tren îşi pierde pălăria cu
biletul, se adresează nepoliticos unui călător, se blochează în toaletă, de unde e scos de
conductor. Trage apoi semnalul de alarmă, provocând oprirea trenului şi întârzierea la
destinaţie.

Popa Tanda- Ioan Slavici –nuvela

La început Preotul Trandafir se află în satul său natal unde slujeşte cu mare credinţă
pentru enoriaşii săi. Deoarece acesta este un om prea direct, i-a supărat pe consăteni
determinându-i să-l reclame la protopop. Reclamaţia este luată în considerare, astfel încât
preotul Trandafir se vede obligat să părăsească satul natal şi să se mute în satul Sărăceni,
al cărui nume reprezintă starea de fapt a oamenilor de acolo.
În această situaţie, preotul se vede obligat încă de la început să ia atitudine faţă de
indolenţa noilor consăteni. Această conjunctură îl obligă ca în prima duminică să ţină o
slujbă în care să prezinte pilda „Fiului risipitor”, gândind că astfel va reuşi să schimbe ceva
în atitudinea sătenilor. Nădejdea îi este spulberată pentru că pe măsură ce trece timpul,
oamenii din sat nici măcar nu se mai oboseau să meargă la biserică, aşa că de mai multe
ori preotul s-a văzut nevoit să slujească numai pentru clopotarul Cozonac. Văzând că
lucrurile se agravează, preotul hotărăşte să umble prin sat cu sfatul şi cu vorba bună, dar
nici aşa nu reuşeşte să facă nimic. Dacă vorba bună şi sfatul nu au dat roade, părintele a
mai găsit o alternativă, aceea de a-i batjocori pe săteni, însă vorbele s-au întors împotriva
lui. Pe lângă acestea, preotul se pomeneşte din nou cu o reclamaţie, însă de data aceasta
episcopul nu-i mai dă curs, aşa încât preotul rămâne în satul Sărăceni, la fel de sărac
precum consătenii săi.
Situaţia disperată îl determină pe preot să ceară ajutor lui Dumnezeu pentru a rezolva într-
un fel problemele grave ale familiei sale. Miracol sau nu, situaţia preotului se schimbă în
bine, reuşind ca din puţinul zestrei soţiei să înceapă a-şi rezolva problemele, aşa încât
încet încet transformările sunt vădite. Această conjunctură atrage după sine invidia
consătenilor, care fără discernământ îl numesc la început „ omul dracului” dar în timp, prin
a-i urma exemplul, sărăcenii ajung la fel la rândul lor oameni gospodari, ce reuşesc să-şi
schimbe radical viaţa.
La sfârşit preotul Trandafir este îmbătrânit, dar considerat de consăteni „omul lui
Dumnezeu”.
Popa Tanda – momentele subiectului
• Expoziţiunea
1. Părintele Trandafir este fiul dascălului Pintilie din Butucani, care ajunge preot în acelaşi
sat.
2. Autorul îi face un portret moral preotului în care i se prezintă singurul său defect:
sinceritatea.
3. Părintele este mutat din Butucani în Sărăceni din cauza neînţelegerilor cu sătenii din
Butucani.
4. Autorul face o descriere amplă a satului Sărăceni şi a locuitorilor acestuia.
5. Părintele constată sărăcia şi lenea oamenilor gândindu-se că aşa nu poate trăi.
• Intriga
1. Părintele Trandafir îşi propune să facă ceva pentru a schimba situaţia luând hotărârea
de a-i conștientiza pe săteni de beneficile muncii.
• Desfăşurarea acţiunii
1. În prima duminică preotul le predică oamenilor în biserică despre beneficile pe care le
pot obţine prin muncă.
2. În următoarele duminici oamenii renunţă să mai participe la slujbe.
3. Văzând aceasta, părintele adoptă o altă tactică: merge pe la casele oamenilor
sfătuindu-i cum să procedeze însă fără rezultat.
4. Fără să se dea bătut, preotul a recurs la ironie şi la ocară însă a fost inutil.
5. Sărăcenii apelează la protopop şi la episcopie pentru a-l muta pe preot din satul lor dar
nu l-i s-au dat câştig de cauză.
6. Vremea a trecut şi părintele a ajuns la disperare deoarece zestrea preotesei se
terminase, altă sursă de trai nu mai aveau, iar familia trebuia hrănită şi îngrijită.
7. Împins de nevoi părintele se apucă de treabă: repară pereţii casei, repară acoperişul, îşi
face gard la curte, cultivă legume.
8. Ajutat de clopotar şi de vecinul său preotul cultivă porumb şi începe să împletească
nuiele pe care le vinde în târg obţinând un câştig bun.
9. Aceste lucruri stârnesc mirarea sătenilor care îl califică ca find „omul dracului.
• Punctul culminant
1. Munca a dat în scurt timp roade.
2. Casa preotului era curată şi îngrijită, grădina plină de legume, zarzavat şi porumb.
3. Părintele reuşise să-şi cumpere cai şi trăsură.
4. Rusalile aduc în casa preotului bunăstare iar sătenii îşi dau seama că trebuie să se
apuce de lucru.
• Deznodământul
1. Descrierea împrejurimilor satului Sărăceni şi imaginea schimbată a acestuia.
2. Părintele Trandafir iese pe laiţa din faţa casei şi începe a se juca cu nepoţii lui şi a
povesti cu vecinii săi.

Baltagul-Mihail Sadoveanu-romanul
Într-o seară de toamnă, torcând pe prispă casei, Vitoria Lipan se gândeşte cu drag la soţul
sau, oier priceput, vesel şi plin de viaţă, amintindu-şi că la nunţi şi petreceri spunea mereu
o poveste în care se explică cum i-a înzestrat D-zeu pe munteni cu inimă uşoară. Ea este
îngrijorata de întârzierea prelungită a lui Nechifor Lipan, plecat la Dorna să cumpere oi.
Unele vise şi presimţiri îi sporesc neliniştea şi o determină să caute sfat la părintele Dănila
şi la baba Maranda, vrăjitoarea satului. întoarcerea lui Gheorghită, fiul sau, în preajma
sărbătorilor de iarnă, din bălţile Jijiei, unde au oile la iernat, îi spulberă şi speranţa că
Nechifor Lipan ar fi putut fi acolo. După sărbători, merge la mănăstirea Bistriţa pentru a se
ruga la icoana Sf. Ana, apoi la Piatra-Neamţ, unde ia legătura cu prefectul, care o
sfătuieşte să scrie o plângere pentru a se face cercetări, întoarsă acasă, hotărăşte să
plece la Dornă pentru a-l cauta pe Lipan şi pentru aceasta, începe să se pregătească.Lui
Gheorghită îi face un baltag, pe care preotul Dănilă îl sfinteste, vinde o parte din produse
pentru a face rost de bani pentru drum şi pe Minodora, fiica sa, o duce la mănăstirea
Văratic, urmând ca gopodaria să o lase în grija lui Mitrea. Astfel, la începutul lui martie,
împreună cu Gheorghită pleacă spre Dorna.Cei doi străbat satele de munte (Bistriţa,
Bicaz, Călugăreni, Farcaşa, Borca, Cruci) stau de vorbă cu oamenii şi află că Lipan a
trecut pe acolo.în drumul lor, la Borca, au întâlnit un botez, iar la Cruci, o nuntă. Ajunsă la
Vatră Dornei, Vitoria află că în prima săptămâna a lui noiembrie, Nechifor a cumpărat trei
sute de oi, din care a vândut o sută, altor oieri, cu care a pornit la vale, apucând drumul
spre Neagra, întrebând din sat în sat, femeia află despre cei trei oieri. La Sabasa, urmele
lui Nechifor se pierd, iar Vitoria află de la hangiul Iorgu Vasiliu că aici a făcut popas o
turmă însoţită de doi ciobani, Calistrat Bogza şi Ilie Cutui.
Munteanca îşi dă seamă că Nechifor a dispărut între Şuha şi Sabosa.Ea îl găseşte pe
Lupu câinele lui Lipan, pripăşit la un gosopdar din Şuha. Neobosită, ea cecetează
împrejurimile şi descoperă cu ajutorul câinelui,într-o râpă, osemintele lui Nechifor Lipan.
Respectând tradiţia, ea organizează privilegiul, ajutată de crâşmarul Toma, apoi îşi
înmormântează soţul cu toate cele cuvenite. La praznicul de pomenire îl invită pe
subprefect şi pe cei doi presupuşi asasini, Calistra Bogza şi Ilie Cutui.Conducând discuţia
cu abilitate, intuind ce s-a întâmplat, ea povesteşte cum a fost ucis Nechifor Lipan,
determinându-l pe Calistrat Bogza să-şi piardă cumpătul şi să se autodemaste, mărturisind
că el l-a omorât pe Nechifor Lipan. Vitoria are cugetul împăcat că şi-a făcut datoria de
soţie şi de creştină. Ea plănuieşte să îi arate şi Minodorei mormântul, să recupereze turmă
pierdută, găsind puterea de a-şi duce viaţa cu toate responabilitatile ce-i revin.
Baltagul – povestirea pe momentele subiectului
• Expoziţiunea
1. Este prezentat locul acţiunii: satul de munte de pe Măgura Tarcăului.
2. Timpul acţiunii se petrece toamna târziu, spre sfârşitul lui noiembrie.
3. Personajele care participă la acţiune sunt Vitoria Lipan şi Nechifor Lipan.
4. Este prezentat portretul Vitoriei şi este descris satul privit de departe.
• Intriga
1. Nechifor Lipan plecase de acasă după nişte oi la Dorna.
2. Sărbătoarea Sf. Andrei era aproape şi el încă nu se întorsese.
3. Fiind convinsă că soţul ei a murit, Vitoria se hotărăşte să-i caute osemintele, să
împlinească datina înmormântări pentru ca sufletul celui mort să-şi regăsească liniştea.
• Desfăşurarea acţiuni
1. Vitoria se pregăteşte în căutarea soţului ei.
2. Ea face rost de bani pentru drum şi pleacă spre Dorna, trecând prin Bicaz şi Călugăreni.
3. La Fărcaşa, îi întâlneşte pe subprefect şi pe moş Pricop.
4. În drumul lor la Borca dau de o cumetrie, iar la Cruci de o nuntă.
5. La Vatra Dornei află că soţul ei a cumpărat trei sute de oi. Întovărăşit de alţi doi ciobani,
cărora le-a vândut o sută de oi, pleacă spre Neagra.
6. Împreună cu fiul ei, refac drumul celor trei ciobani .
7. La Suha, află că turma era însoţită de doi ciobani: Calistrat Bogza şi Ilie Cuţui.
8. Îl descoperă pe Lupu, câinele lui Nechifor în curtea unui gospodar din Sabasa şi cu
ajutorul acestuia găseşte osemintele soţului ei.
• Punctul culminant
1. Vitoria descoperă osemintele lui Lipan cu ajutorul lui Lupu.
2. Vitoria îndeplineşte obiceiurile pământeşti ale înmormântări. Prin intuiţie reface
momentele crimei restabilind dreptatea.
• Deznodământul
1. Se înmormântează osemintelor lui Nechifor în cena praznicului.
2. Lovit cu baltagul şi atacat de câine Calistrat Bogza îşi recunoaşte fapta şi îi cere iertare
Vitoriei.
3. Ilie Cuţui este arestat.
4. Restabilind dreptatea Vitoria se pregăteşte de plecare.

Mioriţa-baladă populară
Trei ciobani coborau cu oile de la munte. Unul era moldovean, altul era ungurean, adică
din Ardeal, iar al treilea era vrâncean, adică din Vrancea. Moldoveanul avea oi mai multe
şi cai mai buni şi câini mai harnici. Ceilalţi doi vorbiră între ei să îl omoare. O mioriţă cu
lâna albă behăi trei zile în şir. Ciobanul o întreba dacă e bolnavă sau dacă nu-i place
iarba. Mioriţa îi spuse să se tragă cu turma lui mai la o parte. Să-şi cheme cel mai
credincios şi mai puternic dintre câini. Cei doi ciobani vor să îl omoare la apusul soarelui.
Ciobanul moldovean îi ceru mioriţei că, dacă va fi să moară, să le spună celor doi să îl
îngroape aproape de stână. Voia să fie tot împreună cu oile şi cu câinii. La căpătâi să-i
pună un fluieraş de fag, unul de os şi unul de soc. Atunci când va sufla vântul, fluierasele
să cânte, iar oile să se adune să-l plângă. Moldoveanul îi mai ceru mioriţei să nu le spună
că a fost ucis. Ea trebuia să spună că s-a însurat cu o crăiasă mândră. Că la nuntă lui a
căzut o stea. Ca naşi au fost soarele şi luna, iar nuntaşi brazii şi paltinii. Preoţi au fost
munţii, lăutarii-păsările, făclii-stelele.
Bătrâna lui mamă va întreba de el, flăcăul cu faţa ca spuma laptelui, cu parul ca pana
corbului ochii ca mura . Dacă miorita o va întâlni, să-i-spună că s-a însurat cu o fată de
crai. Să nu-i spună, că la nunta lui a căzut o stea. Să nu-i spună nici cine au fost nuntaşii,
preoţii, lăutarii făcliile,

Cainele si catelul- fabula- Grigore Alexandrescu

Fabula este alcătuită din două părti : Prima parte cuprinde o istorioară care se desfăsoară
ca într-o scenetă. Samson dulău mare de curte, stă de vorbă cu un bou. Îi spune că nu
poate suferi animalele mari, că lupii, ursii sau leii, care cred că propria lor persoană e
foarte valoroasă. Mai adaugă că poate şi el este de neam mare, dar nu vrea s- o arate.Nu
doar atât, dar câinele Samson ar vrea că şi la noi să fie egalitate, ca în ţările civilizate.
Pentru el ar fi o adevărată bucurie dacă orice animal, oricum ar fi el, i-ar spune doar câine,
nu domnia-voastră. Căţelul Samurache, aflat şi el prin curte, aude aceste cuvinte. Se
apropie repede şi le spune celor doi că este minunat felul în care gândesc. El îi numeşte
fraţi, ceea ce stârneşte mânia lui Samson, care îl ameninţă cu bătaia. Câinele şi căţelul
continuă discuţia. Samurache îi aminteşte dulăului ce spusese cu puţin înainte. Samson
subliniază că el vrea egalitate, dar nu cu căţeii.Partea a doua este morala, care este
explicită: Şi în lumea oamenilor, mulţi vor să fie egali, dar numai cu cei mari.

O scrisoare pierdută- I.L. Caragiale

“O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale este o comedie realistă de moravuri politice,
ilustrând dorința de parvenire a burgheziei în timpul companiei electorale pentru alegerea
de deputați.
Expozițiunea operei îi prezintă pe Pristanda, polițaiul orașului și pe Ștefan Tipatescu-
prefectul județului, citind un articol din ziarul “Racnetul Carpatilor” in care este acuzat
guvernul că a lăsat județul în “ghiarele unui vampir”.Acțiunea piesei este localizată de
autor: “in capitala unui județ de munte, în zilele noastre”.Asistăm, așadar la o înfruntare
dintre partidele ploitice. Pristanda nu pierde ocazia de a arată prefectului cât de dificilă e
misiunea de polițist,numai că Tipatescu știe foarte bine micile învârteli pe care le face
acesta și i le reproșează cu simpatie. Oricât încearcă acesta să se dezvinovățească, e silit
în cele din urmă să recunoască pentru sine “că a tras frumușel condeiul”.
Intriga operei o constituie pierderea din neglijență a scrisorii de amor pe care prefectul i-o
trimisese lui Zoe Trahanache. Acesta va fi motivul care va declanșa o adevărată tensiune
în tabăra politică a partidului de guvernământ. Pristanda îi relatează prefectului cum seara
trecută, pe când se află în misiune, în casa lui Nae Cațavencu, adversarul politic, se
adunaseră membrii partidului independent, în frunte cu “dăscălimea
orasului”,Ionescu,Popescu, popă Pripici,”toata gașcă-n păr”.Aici îl aude pe Cațavencu
spunându-le celorlalți că se află în posesia unui document foarte important și că ar fi scos
“o scrisorică din portofel”, dar n-a reușit să afle despre ce scrisoare este vorba, fiindcă
popa Pripici aruncase chibritul aprins pe fereastră, drept în ochii lui. Acesta a căzut peste
un trecător și larmă celui lovit i-a făcut pe cei din casă să se adune la fereastră, iar apoi să
închidă geamul. Pristanda a trebuit să fugă pentru a nu fi recunoscut.
Desfășurarea acțiunii va înregistra urmările acestui fapt și se declanșează o dată cu scena
a IIIa (actul I) până la actul al III-lea. Ea surprinde scena dintre Trahanache și Tipătescu –
“Venerabilul” ,furios, îi aduce prefectului la conștiință faptul că fusese martorul unei
veritabile plastografii: O scrisorică de amor pe care “canalia” de Cațavencu i-o arătase că
aparținând prefectului, iar cea căreia îi era adresată era tocmai soția lui. Comicul de
situație este savuros, deoarece Trahanache este cel care îl controlează pe Tipatescu,
asigurându-l că este o plastografie extraordinară: “să zici și tu că e a ta, dar să juri, nu
altceva, să juri!”. Furia lui Tipatescu îl face pe “nenea” Zaharia să cugete că trebuie “sa ai
puțintică diplomatie” în vremurile acestea. Zoe trăiește cu intensitate evenimentul,
deoarece onoarea ei este în joc. Ea mărturisește că a pierdut scrisoarea în seara când se
întâlnise cu Tipatescu, pe când plecă de la el. Îi spune prefectului că fusese și ea chemată
de Cațavencu la redacție și că s-a văzut silită să-i promită acestuia funcția de deputat.
Pentru cei doi membri marcanți ai partidului de guvernământ, Farfuridi și Brânzovenescu,
apare că o trădare de care ei nu au cunoștință, faptul că “neica Zaharia” și “coana Zoitica”
sunt văzuți intrând în redacția ziarului “Racnetul Carpatilor”. De aceea se pronunța
anonim: “Trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi”.Întâmplările se
succed cu rapiditate. Își face apariția Cetățeanul turmentat care mărturisește că a găsit o
scrisoare al cărei adresant este Zoe Trahanache, dar i-a fost luată de Nae Cațavencu.
Tensiunea sporește, Zoe încearcă fără succes să recupereze scrisoarea cu ajutorul lui
pristanda, dar nu reușește. În acest timp, Zaharia Trahanache descoperă un fals în actele
fundației AER aflată sub patronajul lui Cațavencu. Prin acesta, el își însușise ilegal banii
societății, Farfuridi și Branzovenescu se hotărăsc să trimită o depeșă la “Comitetul Central,
la minister, la gazete”, prin care să informeze despre prefectul trădător. Numai că n-au
curajul s-o semneze și atunci se hotărăsc “sa o iscalească” și “s-o dea anonimă”.
Tipătescu reușește să zădărnicească expedierea acestei depeșe. Tensiunea continuă să
crească, mai ales că “Răcnetul Carpatilor” anunța că în nr. De a doua zi va reproduce “o
interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate către o damă de
mare influenta”. Tipătescu ordonă lui Ghiță Pristanda să-l aresteze pe Cațavencu, iar Zoe
îl eliberează și îl asigură de sprijinul sau: “eu te aleg, eu și cu bărbatul meu, și mie să-mi
dai scrisoarea:. Astfel, Tipătescu se vede nevoit să coincidă:”esti candidatul Zoii, ești
candidatul lui nenea Zaharia, prin urmare și al meu”.
Ghiță aduce o telegramă “fe-fe urgenta” în care se anunță numele celui care va trebui să
fie ales (candidatul e impus de la Centru): Agamemnon Dandanache.
Punctul culminant este încărcat de tensiune. Acțiunea se petrece în sala cea mare a
primăriei, unde urmează să se anunțe numele noului ales. Discursurile celor doi
reprezentanți ai partidelor politice ( Farfuridi și Cațavencu) sunt oforăitoare, pline de
nonsens , ținute în aplauzele susținătorilor și huiduielile opozanților. Când Trahanache
anunța numele alesului, cele două tabere se încaieră. Cațavencu își pierde pălăria pe
care, același Cetățean turmentat, o găsește și o data cu ea descoperă și scrisoarea din
căptușeala.
Sosește alesul de la centru care va recunoaște că deține o armă sigură în care și-a putut
impune alegerea: o scrisorică de amor de la nevasta unui prieten “persoana insemnată” .
pe care o păstrează, fiindcă, “mai trebuie s-altadata”.Cetățeanul turmentat revine aducând
scrisoarea “adresantului”. Cațavencu se vede deposedat de singură armă de șantaj și se
pleacă umil în fața Zoei.
Deznodământul readuce toate personajele în scenă. Are loc festivitatea organizată în
cinstea alegerilor care l-au proclamat unanim pe Agamita Dandanache . Această
festivitate este condusă chiar de Cațavencu, pe care-l vedem sărutându-și adversarii,
care,brusc, au devenit “prieteni” și pentru fericirea cărora închină. Piesă se încheie, cortină
cade peste atmosfera generală de veselie: muzică răsuna, toată lumea se săruta,
Cațavencu se îmbrățișează cu Dandanache, iar Zoe și Tipatescu privesc fericiți
petrecerea. Un final fericit pune stăpânire pe sufletele atât de zbuciumate până acum.

COMPUNERI
O întâmplare/Narațiune
Cu bucurie în suflet/Din dulci amintiri, evoc o întâmplare care a reușit să-mi schimbe
viziunea asupra lumii, dar și traiectoria vieții.
Era o zi mirobolantă de toamnă, iar tata a decis să vizităm muntele Oaş. Împreună cu
dragii mei părinți, am ajuns la poalele regatului muntos. Muntele vulcanic face parte din
grupa de Nord a Carpatilor Orientali.Era un peisaj nemaipomenit care urma să mă înghită
sau care voia să mă ajute să-i descifrez misterele care se ascundeau pe acolo.
Părinții se simțeau obosiți, iar eu eram curios să văd dacă aş fi putut să mă împrietenesc
cu natura ce stăpânea acel tărâm, însă un lucru mi-a atras atenția. Cum putea fi posibil
așa ceva?
Susurul apei ce străbătea un râu reușise să mă atragă în mrejele sale, însă admirația pe
care o aveam nu mă putea opri din loc. Cu cât mă apropiam de râu, cu atât simțeam că
mă îndepărtez de cabana în care se aflau părinții mei. O adiere a vântului mi-a mângâiat
chipul zâmbitor și m-a făcut să simt un fior. Am început să alerg, nu mă puteam opri, abia
respiram, când, deodată, am fost oprit de către cineva.
Să fi fost posibil un asemenea lucru?
Capătul râului despărțea muntele în două tărâmuri, nicidecum nu-si avea sfârșitul într-un
lac, vărsându-se pe versantul acestuia, așa cum mi se scurgea mie pe obraz o lacrimă de
emoție. Privind mai atent la tărâmul din fata mea, mi-am observat părinții care mă strigau
și care-mi făceau semne ca să traversez. Eram derutat, confuz, abia auzeam câteva litere,
iar imaginea lor era încețoșată. Voiam să traversez, dar ceva mă ținea în loc. Era copilăria
, cu famecul ei aparte, care mă ruga să nu o părăsesc. Dincolo, ,,domnea" adolescența, cu
alte perspective și impunea, într-un mod obligatoriu, maturizarea. Trebuia să iau o decizie
cât mai repede posibil. Nu știam ce să fac, nu voiam să-mi părăsesc lumea fascinantă a
copilăriei, însă timpul nu putea să mă țină în loc.
Deodată, am auzit un strigăt, era mama care dorea să mă trezesc din visare şi să mă
îndrept către cabană, deoarece aveam de parcurs anumite itinerarii.
Abia atunci, mi-am dat seama că vântul a fost cel care m-a făcut să visez, să contemplez
și care mi-a anticipat destinul, anunțându-mă, într-un mod discret că voi ieși din lumea
copilăriei cât de curând.
A fost o zi minunată pe care nu o voi uita și care m-a ajutat să înțeleg că orice clipă merită
trăită la maximum, dar cu mare grijă.

Compunerea narativă O întâmplare în vacanţa de vară

Era o zi frumoasă de vară din vacanţa mare. M-am trezit de dimineaţă, pe la ora şapte.
Eram la bunici. După ce m-am dat jos din pat, am înştiinţat-o pe bunica, că vreau să fac o
plimbare prin natură. Ea mi-a aprobat dorinţa şi mi-a pregătit merinde. Am plecat la drum
mai devreme, pentru că soarele era pregătit să mă stropească cu lacrimile sale de foc.
Cum am urcat dealul din spatele casei, dintr-o dată mi s-a părut că am intrat într-o altă
lume. Totul mi se părea mai frumos. Regele soare îşi impusese stăpânirea pe marele
albastru, cerul. Roua rece a dimineţii era aşternută pe iarba verde şi pufoasa. Stoluri de
păsări zburau deasupra mea, împreuna cu fluturi de diverse culori, care dansau în aer.
Cerul senin, de un albastru pur şi răcoarea dimineţii, care se făcea simţită prin hainele cu
care eram îmbrăcat, mă îndemna la visare. Am mai stat un timp şi am admirat natura din
picioare. Apoi m-am aşezat la umbra stăpânului pădurii - un stejar înalt şi bătrân cât
lumea, a cărei înălţime te ameţeşte doar când te uiţi la el. M-am aşezat şi dintr-o dată, din
spate, am auzit un lătrat. M-am speriat de mama focului. Primul gând a fost să mă urc în
copacul copilăriei mele, stejarul cel bătrân. Dar am renunţat. Fiinţa care lătra şi-a arătat
faţa. Era drăgălaşul meu câine, Bobiţă. Sperietura a fost cumplită. Chiar şi după ce l-am
luat în braţe pe Bobiţă, inima îmi bătea atât de tare, de parcă ar fi vrut să-mi iasă din piept.
Abia când Bobiţă a început să mă lingă vesel pe mână, m-am liniştit. Dintr-o dată, Bobiţă a
început să alerge de colo-colo şi să latre voios. Parcă vroia să-mi spună ceva. Am hotărât
să îl urmez. Spre surprinderea mea, căţelul m-a condus către casă. În curtea bunicilor,
tocmai sosiseră părinţii mei. După ce m-au îmbrăţişat, mi-au comunicat că au o surpriză
pentru mine, un codou pe care mi-l doresc de ceva vreme. M-au dus la maşina cu care
veniseră. În portbagaj mă aştepta o bicicleta mare, roşie. Era exact ce-mi doream!
Împreună cu această bicicletă am bântuit pe colinele satului bunicilor pe parcursul întregii
vacanţe. A fost cea mai grozavă vacanţă din toate pe care le-am avut până acum. Mi-am
propus să mai merg la bunicii mei şi în vacanţa viitoare. Acum Bobiţă a crescut, cred că
este un dulău pe cinste. Abia aştept să bat uliţele satului pe bicicletă cu Bobiţă lângă mine.
Apoi, împreună, să ne pierdem în natura fermecătoare din împrejurimile satului bunicilor,
care mi-a furat sufletul.

Povestea morfologiei

În galaxia gramaticii, cândva, dragilor, au existat două tărâmuri, morfologia şi sintaxa,

care se aflau în relații excepționale, însă o furtună le-a despărțit. Astfel, cele două au
căpătat întelesuri diferite, morfologia a devenit partea gramaticii care studia forma
cuvântului, modificările formei și ale conținutului, valorile gramaticale exprimate prin
formele acestuia. Morfologia urmărea cuvântul sub aspectul variației formei sale (al
flexiunii) pentru exprimarea diverselor categorii gramaticale, prin opoziție cu sintaxa,
care studiază combinarea cuvintelor și funcțiile pe care acestea le iau în cadrul
combinațiilor, propozițiilor, frazelor.
După ani şi ani, morfologia a dat naştere unor copilaşi. Această mamă a gramaticii si-a
botezat fecioraşii astfel: verbul, substantivul, pronumele, adjectivul şi numeralul, erau
flexibili de mici, însă după câteva luni, au venit pe lume unii copilaşi neflexibili:
adverbul, prepoziția, conjuncția şi interjectia. S-au înmulțit pe tărâmul morfologiei şi-au
ajuns să se împartă astfel: verbul a avut trei copilaşi: predicativul, copulativul si
auxiliarul; substantivul a avut patru copilaşi: comun, propriu, simplu şi compus;
adjectivul a fost tare încăpățanat, deoarece pe unde a perindat a avut câte un prunc:
simplu, compus, variabil, invariabil, propriu-zis, provenit din verb la participiu, provenit
din verb la gerunziu, provenit din numeral, provenit din diferite tipuri de pronume,
provenit din adverb, însă fiind prieten foarte bun cu substantivul şi când stătea în fața
lui, acesta prelua articolul si se acorda în gen, număr şi caz; pronumele a avut o familie
şi mai mare: personal, personal de politețe, reflexiv, posesiv, demonstrativ, nehotărât,
negativ, interogativ, relativ, de întărire, la fel a procedat şi el, fiind prieten cu
substantivul şi când stătea pe lângă el, devenea un adjectiv pronominal; numeralul
avea o alură matematică, dar a reuşit să lase moştenitori: cardinal, ordinal, colectiv,
distributiv, multiplicativ, fracționar, adverbial. Cu toate că părţile neflexibile nu îşi
puteau schimba forma, au dat naştere unor copilaşi, astfel, adverbul: de loc, de timp,
de mod, relativ, nehotărât, interogativ, predicativ, cel predicativ a fugit şi pe tărâmul
sintaxei si s-a împrietenit cu propoziția subordonată subiectivă, făcându-i intrarea de
fiecare dată pe scenă; prepozitia, la fel, a păşit pe tărâmul sintaxei, deoarece a legat
atributul şi complementul de cuvintele pe care le determinau. Ea a avut pe simplă, pe
compusă, în functie de caz: pe acuzativ, pe genitiv si pe dativ. Conjuncția, văzând că
fratii ei au păsit pe celălalt tărâm, a decis să stabilească relațiile între propozițiile unei
fraze, iar unele conjuncții au stabilit relații şi între cuvintele unei propoziții. Atât
prepoziția, cât şi conjuncția au fost instrumente gramaticale. Ea a avut copii din două
căsnicii: din structura: simplă, compusă, locutiunea, iar din rolul ei în frază:
coordonatoare cu nepoții: copulative, adversative, disjunctive, conclusive. Adversativa
a fost cea mai pretențioasă, deoarece a cerut să aibă înainte, întotdeauna, câte o
virgulă şi subordonatoare. Conjunctia a tinut să precizeze, după ce şi-a făcut apariția
pe tărâmul sintaxei, că nu ea este cea care stabileste felul subordonatei, ci a desemnat
 un element regent, acesta făcând parte din categoria fraților flexibili. Ultimul copil a fost
interjectia care a fost jucăusă, deoarece apărea în diferite ipostaze, precum: îndemn,
chemare, stare sufletească sau imita zgomotele din natură.
Acest tărâm al morfologiei a trăit şi încă mai trăieşte alături de elevi şi vor trăi fericiti
împreună, dar cu o singură conditie, să nu mai fie confundati copiii.
Ce s-a întâmplat cu tărâmul sintaxei? Rămâne să aflăm.

Semnificațiile culorilor
1.Rosu
Rosu este simbolul fundamental al vietii cu o deosebita forta de dinamizare. Este culoarea
puterii,a focului si a fortei creative primare. Este culoarea care influienteaza sistemul
circulator al corpului.
Rosu pur şi strălucitor încurajează, incită, dinamizează.
Roşu viu strălucitor incită la acţiune, exprimă forţa, impulsivă, dinamismul, tinereţea,
sănătatea, bogăţia.
Rosu,visiniu,purpuriu,stacojiu,exprima,comptuozitatea,maiestozitatea,grandoarea si
elevarea.
Rosu stralucitor exprima impetuozitatea,pasiune si trairile ardente,veselia.
Cand rosul este pal, nu luminos, persoana este nervoasa si instabila, mult prea activa.
Neclaritatea culorii reflecta stimularea,inflamare sau dezechilibru. Poate reflecta
deasemenea, nervozitate, temperament navalnic, agresivitate, impulsivitate sau excitare.
Rosul brun arata ca fiinta umana se confrunta cu starea de frica iar rosul maron inchis
exprima satisfactia animalica a simturilor iar rosul pamantiu arata furia sau mania.
Adolescentii au in aura mai mult roz decat rosu iar la adult aceasta nuanta releva
infantilism sau insecuritate. Persoanele care au rosu in dreptul extremitatii sternului sunt
bolnave de nervi.
2.Portocaliu (orange)
Portocaliul este cea mai intensa dintre culori , este un amestec al planului fizic (rosu) cu
planul mental (galben).
Este culoarea caldurii,creativitatii si emotiilor. Este culoarea cea mai des intalnita.
Prezenta sa indica o tendinta spre echilibru si armonie,iubire temeinica si
fidalitate.Oamenii cu o frumoasa tenta oranj in aura sunt fundamentali buni si sar in
ajutorul semenilor. Este o culoare care poate reflecta deschiderea catre noi domenii
subitle,energia culorii orange este o forta constructiva fundamentala care mentine corpul
fizic intr-o stare buna. Aceasta sanatate si vitalitate ,confera fiintei o libertate interioara,o
face sa se debaraseze de limitarile sale,sa fie mai toleranta.
Galben- portocaliu arata stapanirea de sine pe cand portocaliul brun apartine fiintelor
lenese si indica rinichii bolnavi care au calculi atunci cand apar si nuante de gri.
Orange-ul cu tenta verde caracterizeaza colericii,incomozii,pe cei care discuta interminabil
doar pentru placera de a discuta .Nuantele mai tulburi pot reflecta
orgoliu,ambitie,mindrie,vanitate si ostentatie.Personalitatile care refuleaza,care reprima au
un amestec de rou brun,verde si portocalu acoperind zonele plaxului sacral si solar care
exprima de altfel si probelmele de sanatate la nivelul intestinului subtire si a celui gros.
3.Galben
Este culoarea care poate fi observata cu usurinta in aura si este culoarea activitatii
mentale si a luminii solare,este datatoare de stabilitate.Galbenul este cea mai expresiva
,cea mai calda si cea mai ardenta dintre culori .
Fiinta umana care are in aura sa culoarea galben-aurie manifesta inteligenta,intuitie,iubire
pura,armonie launtrica,o inalta spiritualitate.Toti sfintii au haloul aurit.
Galbenul exercita o influienta binefecatoare si stimulatoare asupar sistemului limfatic care
are rolul de aparare a organismului.
Galbenul viu indica o persoana cinstita si directa in care poti avea incredere.
Nuantele pastelate ,in special cele de galben pal spre alb reflecta entuziasmul pentru
ideile marete,dezvolarea spirituala si forta ideilor.
Galbenul este culoare care reporezinta o etapa de trecere in drumul progesiv de evolutie
,reperzinta puterea ideilor insotie de trezirea calitatilor de medium si clarvazator.
Nuantele mai profunde si tulburi pot arata o pesoana caraterizata de gandire si analiza
excesiva cu criticism exagerat,dogmatism si sentimentul de nerecunostinta din partea
celorlalti.
Un galben murdar are o persoana fricoasa,lasa iar galbenul roscat apartine celor timizi
fizic si moral si cu o slabiciune spirituala,care isi schimba parerile si religia cautand mereu
altele ,nu sunt perseverente.
Galbenul cu tente rosii exprima puternic complexe de inferioritate iar cand rosul
predomina,peroana sufera mult.
Cand galbenul are striatii brune predominante este semanul unei maladii mentale iar
peroanele cu dubla persoanalitate au jumatate de aura galben-bleu iar cealalata jumatate
galben-brun sau galben-verde.
Un galben-brun releva ganduri necurate si ii caracterizeaza pe betivi,vagabonzi,ratati.
4. Verde
Verdele este culaorea neutra ,mediatoare intre cald si rece,intens linistioare,profund
umana.
Verdele reinprospateaza,regenereaza,calmeaza,racoreste si tonifica .Este
invaluitor,exprima amabiliate,dragoste,bucurie si abundenta,credinta si vindecare.
Culoarea a vindecarii stimuleaza regenerarea tesuturilor afectate.Verdele stralucitor cu
nuanta de albastru in spectrul auric indica puterii tamaduitatoare.
Verdele pastel(verdele crud amestecat cu alb) semnifica liniste,calm,pace interioara.
Verdele cu pete de albastru inchis arata ca persoana se afla in plin proces de evolutie la
nivel intuitiv.
Verdele smarald exprima dorinta de cercetare a unei gandiri logice,clare si profunde.
Verdele insotit de un rosu frumos releva un competent chirurg.
Verdele singur,fara alte culori este prezent in aura medicilor si a persona-
lului sanitar care sunt dotati pentru meseria lor.
Nuantele inchise sau tulburi pot reflecta nesiguranta si zgarcenie.Verdele inchis apropiat
de cel al sticlei denota egoiam o intensa aviditate pentru realizari materiale,bogatie si
onoruri.
Verdele cu galben-citron arata tendintele fiintei catre minciuna,siretenie si
inselatorie.Escrocii au aura de un verde galbui.Dar daca verdele este bleu frumos ca cerul
sau un bleu electric atunci persoana este onesta.
Cei care au verde in obraji le lipseste imaginatia,subtilitatea si nu stiu sa distinga nuantele
de opinie.
Oamenii rai au aura rosie-brun-galbena cu verde murdar.
In general ,verdele cu nuantele sale binefacatoare restabileste echilibrul
psihic,neutralizeza starile de nervozitate,are efecte speciale de regenerare a nervului
optic.
5.Albastru
Albastru este ,dupa galben,a doua culoare care poate fi vazuta cu usurinta in aura.Este
culoarea cea mai adanca,cea mai rece si cea mai pura.
Se considera adesaea ca este culoarea lumii spirituale,a iubirii pure,durabile,a afectiviatii
neconditionate.Este culoarea calmului si a linistii,a reveriei. Reflecta
adevar,seriozitate,talent artistic.
Albastrul are ca efect narirea capacitatii de aparare imunitara a organismului facilitand
regenerarea celulara.
Prezenta albastrului in aura semnifca intuitie.
Albastrul inchis apartine persoanelor care progreseaza prin eforuri proprii.Un albastru mai
inchis,sumbru apartine misionarilor cu vocatie.
Nuantele deschise de albastru arata o imaginatie activa,iar nuantele palide
sunt asociate cu dorinta dea reusi in plan social.
Albastru ultramarin dispus sub forma unei raze indica o anumita capacitate de a extarge
informatii din cele mai profunde starturi ale constiintei. Albastru ciel,in proportie
semnificativa arata o excelenta stare emotionala-afectiva iar este dispusa sub forma de
raze arata ca persoana in cauza invata, asimileaza aspecte esentiale pentru evolutia sa
spiritualaNuantele inchise de albastru pot reflecta diferite nivele de devotare iar albastru
intens poate indica cinste si discernamant,poate indica apropierea peroanei de vocatia sa.
.Nuantele tulburi de albastru pot reflecta blocarea perceptiilor,melancolie,graba si
ingrijorare,dominare,teama uitare si hipersensibilitate.
6.Indigo
Este culoarea care exprima spiritualitate,elevare si o cautare asidua a adevarului
absolut.Este combinarea elevata intre intuitie si spiritualitate ceea ce poate permite
accesul direct la intelepciune .Este culoarea compasiunii superioare si a starii de liniste si
pace inerioara, a starii de hiperluciditate si a simtului de responsabilitate.Culoarea indigo
influientaeza fiinta umana,are efecte de purificare,calmare si reducere la nivelul fizic.
Persoanele care au preponderent in aura culoarea indigo manifesta atractie deosebita
catre infinit,catre supranatural,manifesta dorinta de purificare,de puritate.
Uneori poate arata revolta si evadarea persoanei intr-un mediu perceput ca nefiind asa
cum ar trebui sa fie si care nu o satisface.
7.Violet
Violetul este culaorea caldurii si a permutatiilor este culoarea imbinarii mintii cu inima ,a
fizicului cu spiritul. Arata o persoana activa in permanenta
cautare,cumpatata,echilibrata,care reflecta in mod egal luciditate si actiune adanc gandita.
Violetul este culoarea initierii pe calea spirituala,a activitatii spirituale,
Exprima optimism si nostalgie,atractie si detasare,indepartare si apropiere,stare de
atotpotenta,omniprezenta.
Pe plan fizic indica intensificarea activitatii cardiovasculare,accelereaza
respiratia,influienteaza pozitiv rezistenta cardiaca si pulmonara.
Atributele acestei culori sunt iubirea,intelepciunea,sinceritatea deplina, inocenta
originara,puritatea ,candoarea,forta spirituala si nobletea.
Violetul lavanda (violet+alb) este caracteristica peroanelor care ghideaza indeamna
spritual alte fiinte.
Nuantele pale dar clare de violet cu purpuriu pot reflecta umilinta si spiritualitate.
Nuantele rosiatice pot indica pasiune ori o vointa puternica sau nevoia pentru mai mult
efort individual.
Daca apare o tenta roz ea indica un caracter urat.
Nuantele inchise si tulburi indica nevoia de a depasi o anumita situatie sau arata o
imaginatie erotica intensa,tendinta de a fi extrem de rebdator,nevoia de simpatie sau
simtamantului ca peroana in cauza nu este inteleasa.
Uneori,persoanele care au violet in aura sufera de inima sau de stomac.
8.Auriu
Auriul este culoarea care reflecta energia spirituala dinamica si puteri cosmice,cele mai
inalte energii de devotiune si restaure a armoniei universale,reflecta timpul revitalizarii.
Nuantele mai tulburi indica faptul ca persoana in cauza este in plin proces de trezire a
inspiratiilor inalte,ca lucreaza pentru transformarea existentei sale in aur.
9.Alb
Nefiind o culoare ci o chintesenta,o inglobare a tuturor culorilor spectrului vizibil albul
reprezinta prezenta absoluta a luminii.Albul de sine statator in aura indica o stare de
purificare exceptionala,o capaciate uluitoare de a transcede lumea materiala,reflecta
adevar si purificare.
10.Negru
Negru nu este o culoare ci are semnificatia absentei luminii .Este culoarea cea mai
discutabila a spectrului auric.Nu intodeauna cand apare in aura poate insemna
boala,moarte sau absenta bunatatii,a frumusetii sau dezechilibru.
Negru este culoare de protectie care actioneaza ca un scut impotriva energiilor exterioare
si poate reflecta o stare de autoaparare sau ca persoana are secrete sau indica iminenta
unei noi intelegeri a datoriilor sau sacrificiilor .
Negru poate indica dezechilibrare pana la nivelul fizic si da indicatii precise ale zonelor
afectate prin localizarea petelor in aura.
11.Gri
Culoarea gri este o culoare de initiere si poate indica trezirea unor capacitati
inascute.Atunci cand griul invadeaza o culoare indica o slabiciune de sanatate si de
caracter .Benzile gri sau puncte gri pe alte culori de deasupra unui organ arata ca acel
organ este in suferinta energetica si ca se va imbolnavi in curand.
Pesoanele care au in aura gri au un comportament conformist ,conventional si complet
lipsit de imaginatie.Sunt fiinte reci caracterizate de vulgaritate,meschinarie si mediocritate.
Griul simbolizeaza depresia si atentie ,este o culoare care se autointretine.
12.Maro
Este o culoare care,atunci cand apare clara,stralucitoare,ilustraza un caracter laborios si
spirit de organizare,indica stabilirea de noi radacini si dorinta de implinire .Atunci cand
apare deasupra capului sau in jurul picioarelor reflecta o noua crestere.
Culoarea maro poate indica lipsa de energie sau dezechilibru,iar cand apare in zonele
centrilor energetici este o indicatie ca acestea trebuiesc purificate pentru ca energiile sunt
blocate la acest nivel.
13.Argintiu
Atunci cand apar ca niste sclipiri sunt un semn de creativitate si fertilitate iar cand apar
suprafete mai mari indica o activitate cretiva inalta sau fertilitate.Poate avea semnificatia
unei imaginatii debordante,placerea de a calatori,de a visa de a contempla.
In aspectele sale negative indica tendinta catre mercantilism, dorinta de acumulari banesti.