Sunteți pe pagina 1din 51

EDUCAȚIA

Pedagogie

Rolul profesorului şi relaţia


profesor-elev

Lector univ. dr. Nicoleta Duƫă


Cuprins
 1. Rolul profesorului în procesul instructiv-
educativ: funcţii şi roluri ale profesorului în
şcoală

 2. Dimensiunile competenţei didactice

 3. Stilul profesorului şi bazele puterii sale

 4. Relaţia profesor-elev, o relatie bazată pe


empatie şi comunicare. Profesorul eficient şi
calitatea instruirii
 În școală, profesorul este conducătorul activității
didactice ce se desfășoară în vederea realizării
obiectivelor prevăzute în documentele școlare.
O mare influență asupra elevilor o are exemplul pe care îl dă
educatorul. Ținuta, corectitudinea, dreptatea și atașamentul
faţă de copii determină disciplina lor.

“Profesorul este ca o lumânare care îi luminează pe alţii,


consumându-se pe sine”.(Giovanni Ruffini)

"Se știe că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ți
se pară ușoare”. (Grigore Moisil)
"Arta supremă a profesorului este de a trezi bucuria exprimării
creatoare și bucuria cunoașterii”. (Albert Einstein)

"Menirea unui profesor nu este să creeze elevi


asemeni imaginii lui, ci să ajute elevii să își
creeze propria lor imagine”. Anonim
1. Rolul profesorului în procesul instructiv-
educativ: funcţii şi roluri ale profesorului în
şcoală
Funcţiile profesorului în şcoală :

 a) organizator al procesului de învăţământ

 b) educator

 c) partener al educaţiei

 d) membru al corpului profesoral


a) Ca organizator al învăţării profesorul
îmbină aspectele logice ale transmiterii
cunoştinţelor cu aspectele psihologice. El este
preocupat atât de aplicarea principiilor
didactice cât şi de implicaţiile psihologice ale
actului transmiterii: psihologia învăţării.
Profesorul nu este doar un transmiţător de
informaţii, ci şi un antrenor care, prin
întrebări analitice stimulează gîndirea
elevilor.
b) Funcţia de educator al elevilor exclude autoritarismul si
dirijismul. Profesorul nu trebuie să abuzeze de aşa numita
„disciplinare”. El trebuie să fie un model, un partener, un
sfătuitor pentru elev şi trebuie să creeze în clasă o
atmosferă de siguranţă şi încredere încurajand succesele
fiecărui elev in parte. Înainte de a transmite valori cognitive,
profesorul transmite elevilor valori morale.
După Herbart, rolul profesorului este de a trezi „virtuţi”
și de a crea caractere.
c) Conceptul de partener al educaţiei se referă
la relaţiile profesorului cu alţi factori educativi,
în special cu părinţii.
Şcoala este al doilea loc de socializare al
copiilor după familie, de aceea profesorul
este un consultant al familiei şi împarte cu
aceasta răspunderea formării copiilor.
d) Ca membru al corpului profesoral,
profesorul este într-o stransă relaţie cu ceilalţi
profesori, cu directorii, cu educatorii şi de aceea
el nu poate să se izoleze de problemele
celorlalţi sau ale şcolii ca organizaţie.
Ideea de a lucra în echipă (team teaching)
în vederea unei acţiuni care tinde spre acelaşi
rezultat presupune discuţii între profesorii de
specialitate.
Rolurile profesorului în şcoală:

 planificare: planifică activităţile cu


caracter instructiv şi educativ, determină
sarcinile şi obiectivele pe variate niveluri, îşi
structurează conţinuturile esenţiale şi
alcătuieşte orarul clasei etc.;

 organizare: organizează activităţile clasei,


fixează programul muncii instructiv-
educative, structurile şi formele de
organizare. Cousinet a atribuit educatorului
sarcina de a constitui şi determina climatul
şi mediul pedagogic;
 comunicare: informaţiile ştiinţifice, seturile axiologice
sub forma mesajelor, stabileşte canalele de comunicare şi
repertoriile comune. Activitatea educativă presupune un
dialog perpetuu cu elevii ilustrat prin arta formulării
întrebărilor dar şi prin libertatea acordată elevilor în
structurarea răspunsurilor. Dialogul elev-profesor necesită
un climat educaţional stabil, deschis şi constructiv;

 conducere: activitatea desfăşurată în clasă direcţionând


procesul asimilării dar şi al formarii elevilor prin apelul la
normativitatea educaţională. Sociologul Durkheim
defineşte conduita psiho-pedagogică a educatorului prin
intermediul noţiunii de "dirijare" care facilitează
construcţia sentimentelor şi a ideilor comune;
 coordonare: în globalitatea lor activităţile instructiv-educative
ale clasei, urmărind în permanenţă realizarea unei sincronizări
între obiectivele individuale ale elevilor cu cele comune ale
clasei, evitând suprapunerile ori risipa şi contribuind la întărirea
solidarităţii grupului;

 îndrumare: elevii pe drumul cunoaşterii prin intervenţii


punctuale adaptate situaţiilor respective, prin sfaturi şi
recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile
elevilor;

 motivare: activitatea elevilor prin formele de întăriri pozitive şi


negative; utilizează aprecierile verbale şi reacţiile nonverbale în
sprijinul consolidării comportamentelor pozitive; orientează
valoric prin serii de intervenţii cu caracter umanist tendinţele
negative identificate în conduitele elevilor; încurajează şi
manifestă solidaritate cu unele momente sufleteşti ale clasei;
 consiliere: elevii în activităţile şcolare dar şi în cele
extraşcolare, prin ajutorare, prin sfaturi, prin orientarea
culturală şi axiologică a acestora. Un aport deosebit îl
are intervenţia educatorului în orientarea şcolară şi
profesională dar şi în cazurile de patologie şcolară.

 control: Controlul nu are decât un rol reglator şi de


ajustare a activităţii şi atitudinii elevilor.

 evaluare: măsura în care scopurile şi obiectivele dintr-o


etapă au fost atinse prin instrumente de evaluare
sumativă, prin prelucrări statistice ale datelor recoltate
şi prin elaborarea sintezei aprecierilor finale. Judecăţile
valorice pe care le va emite vor constitui o bază
temeinică a procesului de caracterizare a elevilor.
Rolul profesorului (Lázaro, 1997 citat în Feixas, 2002, p.
39)

ROLUL
PROFESORULUI

FORMARE INSTRUCTIV- FORMARE SOCIO-


FUNCŢIA EDUCATIVĂ AFECTIVĂ

PREDARE CONSILIERE
ACTIVITATE
ATITUDINE EXIGENTĂ ÎNŢELEGĂTOARE

ROL DIDACT TUTOR

PREGĂTIRE
DIDACTICA PSIHOPEDAGOGIA
ŞTIINŢIFICĂ CONSILIERII
PROFESOR
TUTOR/CONSILIER
Rolurile educatorului în învăţământul modern (apud. A. de Peretti)

EXPERT METODOLOG ORGANIZATOR ANIMATOR


Consultant asupra
Confecţionar metodei; îndrumare în
Conducător de şedinţe Facilitator al iniţiativelor
Instructor documentare; Definitor Organizator al grupurilor Ghid în anchete şi vizite
Informator de obiective

EXPERIMENTALIST PERSOANĂ RESPONSABIL REALIZATOR


Creator de situaţii de RESURSĂ CU RELAŢIILE preparator al strategiilor
învăţare; didactician ROLURILE practice; definitor al
Observator EDUCATORULUI progresiilor
CERCETĂTOR MODERN TEHNICIAN

CLINICIAN UTILIZATOR
Director al proiectelor EVALUATOR Mânuitor al aparatelor
Analist al practicilor şi al Informatician
informaţiilor
CONSULTANT CONTROLOR
Informatician Supraveghetor al programelor
Specialist în audiovizual Raportor al lucrărilor
2. Dimensiunile competenţei didactice
 Competenţa reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina
şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii constând în valori
şi atitudini, pentru rezolvarea cu succes a unei anumite categorii de
situaţii de muncă sau de învăţare, precum şi pentru dezvoltarea
profesională ori personală în condiţii de eficacitate şi eficienţă.

Un model integrator al „competenţei” (apud. Potolea şi Toma, 2010)


Componentele competenţei (adaptare după De Miguel, 2006, p. 29)

COMPETENTE

Cunoştinţe Atitudini
şi capacităţi Abilităţi şi valori Componentele
intelectuale competenţei

Bazele personalităţii
Sistemul competenţelor pentru cariera didactică
este alcătuit, în opinia lui Potolea și Toma, din trei mari
categorii de competenţe:
Competențe

Competențe general-umane:
Echilibru psihic  Echilibru psihic
Experiența de cunoaștere și de  Capacități cognitive și afective
viață
 Experiența de cunoaștere în curs
Abilități de comunicare de constituire
Competențe profesionale:
•Cultura generală  Disponibilitate de a comunica/
•Cultura de specialitate răspunde la solicitări
Competențe didactice:
•Tact și stil pedagogic  Recepționarea, prelucrarea și
integrarea experienței transmise
3. Stilul profesorului şi bazele puterii sale

Stilul pedagogic este maniera


specifică în care profesorul
abordează activitatea educațională,
relaționează cu elevii, conduce
procesul instructiv-educativ.

Tipuri de stiluri pedagogice:


-focalizate pe profesor
- centrate pe conținut
- focalizate pe relația profesor-elev
- focalizate pe relația elevi-
cunoaștere
- centrat pe relația profesor-conținut
3. Stilul profesorului şi bazele puterii sale
Sunt cunoscute trei tipuri de stiluri ale profesorului:

 stilul autoritar caracterizat printr-un control absolut asupra


mediului educaţional și prin aceea că deciziile sunt luate de către
profesor fără consultarea partenerilor (elevilor); acest stil are
avantajul adoptării rapide a deciziilor.

 stilul democratic caracterizat printr-o atmosferă participativă a


întregului colectiv, atât pentru adoptarea deciziilor cât şi pentru
desfăşurarea activităţilor comune; în ciuda avantajelor evidente,
acesta este un stil cronofag.

 stilul laissez-faire este caracterizat printr-o atmosferă de lucru


extrem de permisivă, lipsită de control unde deciziile lipsesc
aproape cu desăvârșire; esența acestui tip managerial vizează
capacitatea de autoreglare a sistemului.
3. Stilul profesorului şi bazele puterii sale
Tipurile de profesori determină tipurile de relaţii:
 Relaţiile de tip autocratic. Profesorul dispune, elevul se supune.
Educaţia are un caracter dogmatic.

 Relaţia de tip liber. Educaţia se desfăşoară conform naturii


copilului, care conţine în sine tendinţa de a se dezvolta spre bine.
Profesorul crează condiţii pentru dezvoltarea liberă a personalităţii
elevului.

 Relaţia non-directivă se caracterizează prin atitudinea de


acceptare a profesorului. Profesorul se abţine de la orice blocare,
intervenţie, pentru ca elevul să se poată autodescoperi, să-şi
cunoască interesele, motivele, aspiraţiile.

 Relaţia democratică este o relaţie de colaborare, de cooperare.


Elevul este îndrumat, ajutat. Această relaţie se bazează pe
principiul responsabilităţii.
3. Stilul profesorului şi bazele puterii sale
Strâns legat de relaţia profesor-elev este conceptul de stil
educaţional. S-au stabilit trei tipuri de profesori din punct de
vedere al stilului educaţional:
 Profesori impulsivi, spontani, concentraţi pe natura ideii, nu pe
relaţie

 Profesori autocontrolaţi, sistematici. Obţin rezultate bune cu


toate tipurile de elevi, inclusiv cu ostilii

 Profesori cu sentimentul de nesiguranţă.


Stilul de lucru al profesorului, natura relaţiilor, atitudinea şi
comportamentul elevilor generează un climat sau altul în clasa de
elevi:
A. Anarhic
B. Reprimant
C. Rebel
3. Stilul profesorului şi bazele puterii sale

A. Climatul anarhic. Unii elevi, care dispun de forţă şi de un


temperament impulsiv, crează în clasă o atmosferă de teroare.
Acest tip de climat apare atunci când profesorul nu fixează
împreună cu elevii anumite norme de muncă.

B. Climatul reprimant apare atunci când profesorul este autoritar.


Nu permite nici un fel de sugestie. Elevii lucrează de frică şi
sunt disciplinaţi numai când sunt sub supraveghere.

C. Climatul rebel se instalează atunci când profesorul sau


dirigintele generează, printr-o manieră nepedagogică, opoziţie
din partea elevilor. Membrii grupului simt repulsie pentru
profesor şi caută cu orice preţ să-l pună în situaţii dificile.
4. Relaţia profesor-elev, o relatie bazată pe
empatie şi comunicare. Profesorul eficient şi
calitatea instruirii
CALITĂȚILE PROFESORULUI:
CALITĂȚI INTELECTUALE: inteligența; gândirea vioaie,
inventivă și în același timp ordonată; spirit de observație
și atenție distributivă; imaginație bogată.

Pentru mai multe informații consultați:


Gordon, T. & Burch N. (2012). Profesorul eficient. Programul Gordon pentru
îmbunătăţirea relaţiei cu elevii. București: Editura Trei. Disponibil:
http://www.edituratrei.ro/product.php/Profesorul_eficient_Programul_Gordon_pentru_%
C3%AEmbun%C4%83t%C4%83%C5%A3irea_rela%C5%A3iei_cu_elevii/2445/
CALITĂȚILE PROFESORULUI:
 CALITĂȚI MORAL-AFECTIVE
Vocația pedagogului decurge, cum arată pedagogul
francez R. Hubert, din dragoste pentru copii,
înțeleasă ca o nevoie de a te darui ființei lor slabe,
deschisă tuturor influențelor, ajutându-i să se
realizeze atât pentru ei cât și pentru societate.
ROLUL SOCIO-CULTURAL AL PROFESORULUI
Profesorul are obligația
morală să participe cu
pricepere și entuziasm la
toate acțiunile menite să
asigure înaintarea societății
din care face parte pe calea
progresului material și
Caracteristici ale personalității
profesorului:
-empatie, disciplină
-manager al clasei
-abilități interpersonale (relaționare) și
intrapersonale (autocontrol)
-abilitatea de a crea şi a menţine o
ambianţă plăcută, de susţinere şi cooperare
- abilitatea de a motiva elevii
- încurajarea elevilor să se autodirijeze
-consilier și sfătuitor
-capacitate de anticipare a situațiilor
problemă
-comunicare eficientă cu părinții și cu
ceilalți profesori
-respect față de elevi și față de alte
persoane etc.
Profesorii eficienţi sunt aceia
ce ştiu să ţină o dreaptă
cumpănă între control,
exigență şi deplina libertate
de decizie a clasei.
 Empatia în educație

 Empatia reprezintă o trăsătură de personalitate specific


umană, dar în acelaşi timp şi o însuşire proprie unei
individualităţi, de cele mai multe ori nuanţată, devenind
expresia unui stil empatic, a unei maniere constante de
manifestare în diferite împrejurări de viaţă.

 “A fi empatic înseamnă a percepe cadrul
intern de referinţă al altuia cu toate componentele sale
emoţionale, dar fără a pierde condiţia de ca şi cum. Spun
ca şi cum pentru că una este să te plasezi în
situaţia partenerului şi alta să te crezi a fi chiar
partenerul.” (St. Marcus)
 În cazul empatiei eul se simte “celalalt” pentru a-i
retrăi stările, gândurile, acţiunile.
 
Empatia – o punte între două
lumi
Există numai un singur fel de a întelege bine
oamenii, anume de a nu ne grăbi să-i
judecăm, ci de a trăi în preajma lor, a-i lăsa să
se explice, să se dezvăluie zi de zi şi să se
zugrăvească ei înşişi în noi . (Ch. A. Saint-
Beuve)
Empatia este importantă şi în activitatea didactică, evidenţiind o
funcţie specială pe care o capătă conduita empatică în relaţia
profesor-elev.

Pentru profesor, empatia se constituie ca un fenomen psihic, atât


cu funcţionalitate energizantă de tip motivaţional, cât şi ca un
fenomen psihic cu funcţionalitate performanţială de tip aptitudinal.
Empatia este acel fenomen psihic
de retrăire a stărilor, gândurilor şi
acţiunilor celuilalt, dobândit prin
transpunere psihologică a eului într-
un model obiectiv de
comportament uman, permiţând
înţelegerea modului în care celălalt
Empatia-sursa unor relaţii interpretează lumea.
interpersonale de calitate!
Hrăneşte-te cu cele 3 E-uri:
Empatie, Entuziasm, Energie!
Empatia, capacitatea de a te
pune în pielea celuilalt, este cheia
unei relaţii echilibrate!
Relaţia profesor-elevi

Integrarea socio-
profesională a viitorilor
absolvenţi ai şcolii
Tradiţie.
Stereotipii
Repere istorice
Normalitate şi
profesionalism
Relaţia profesor-elev a constituit un obiect de
reflecție pentru teoreticienii tuturor timpurilor.

Ea reprezintă o ,,sinteză a relațiilor


interpersonale” pe fundalul cărora se nasc și se
dezvoltă atât virtuțile cât și viciile.
Marele pedagog Comenius spunea ca ,,Şcoala fără
disciplină este ca o moară fără apă”. Disciplina se
formează prin educația în ceea ce privește ordinea,
punctualitatea, pregătirea zilnică a lecțiilor,
respectarea regulamentului școlar și a dispozițiilor
școlare.
COMUNICAREA PROFESOR - ELEV

 Fără comunicare nu există o societate.


 Comunicarea educaţională se desfaşoară într-un
cadru şcolar şi calitatea ei depinde de competenţa
profesorului de a comunica.

 Comunicarea pedagogică se realizează pe trei


canale:
1. Canalul verbal,
2. Canalul paraverbal,
3. Canalul nonverbal.
 Comunicarea cu elevul presupune
disponibilitate din partea profesorului,
deschidere, abilităţi de ascultare şi de
exprimare verbală și nonverbală a mesajelor.

 Ascultarea este o verigă importantă a actului de


comunicare.
Ea poate fi de două feluri :
1. pasivă – elevul vorbeşte dar nu ştie dacă este
ascultat,
2. activă – profesorul îi arată elevului că îl ascultă
şi îl încurajează să continue.
 Rezultatele educației nu sunt însă un produs numai al
eforturilor și al maiestriei profesorului, ci și al străduinței
elevului.
 Profesorul și elevul sunt cei doi termeni complementari
ai situației pedagogice, ai unității dinamice care
constituie CUPLUL EDUCATIV.
Rolul elevului nu este de a memora şi reproduce la cerere, de a
îndeplini cu supunere cerinţe impuse.

Elare rolul de a coparticipa la cucerirea cunoştinţelor şi abilităţilor,


de a-şi câştiga treptat, de la un an la altul, autonomia în studiu,

de a apăra ordinea fără de care nu este posibilă munca şcolară,


de a se autoevalua tot mai obiectiv, de a se deprinde cu munca
productivă, de a trăi activ viaţa de organizare.
Rolul profesorului nu este de a comunica verbal nişte informatii, ci
de a conduce şi alinia activitatea de învăţare a elevilor, conferind
eforturilor lor o independenţă crescândă.

•El este proiectantul situaţiilor educative şi detectorul


disfuncţionalităţilor, pe care le remediază prompt.

•Ca “rol”, profesorul şi elevul există numai unul prin altul, oricât de
diferiţi ar fi ei ca persoane, căci rolurile sunt complementare.
De reținut!

Ca să fii profesor nu
trebuie doar să iți
cunoști materia.
Trebuie să știi și cum
să o predai, să îți
placă ceea ce faci și
să respecți dacă vrei
să fii respectat cu
adevărat.
SUCCES
în viitoarea carieră
didactică!

Vizualizati urmatoarele secvente video:

https://www.youtube.com/watch?v=1_CahRoDyf8
https://www.youtube.com/watch?v=Avua830BBhA