4.

Maşini asincrone

4.1. Considerări generale

Dacă maşinile sincrone, fiind folosite ca generatoare,

produc practic toată energia electrică, atunci maşinile
asincrone, fiind utilizate în regim de motoare electrice,
transformă aproximativ 60% din energia electrică în energie
mecanică. Motoarele asincrone au o construcţie simplă şi suplă,
care asigură funcţionarea lor eficace în cele mai grele condiţii.
însuşirile electromecanice ale motorului asincron satisfac
cerinţele de dezvoltare ale tehnicii moderne.
Motoarele asincrone lipsite de contacte electrice au o
utilizare variată, cuprinzând aproape toate domeniile de
activitate ale omului în diverse ramuri ale industriei, în
agricultură, comerţ, transport, în tehnica de uz casnic, medicină
şi altele.
În prezent maşinile asincrone practic nu se proiectează
şi nu se produc individual, ci în serie. Pentru proiectarea şi
elaborarea maşinilor asincrone cu tensiunea de până la 1000 V
au fost abordate programe adecvate seriei, care poartă
denumirea de motoare asincrone interelectro, cu abrevierea AI.
Seriile maşinilor moderne sunt reînnoite în decurs de 4–12 ani.

4.1.1. construcţia maşinii asincrone

După construcţie maşinile asincrone se împart în două

părţi: maşini asincrone cu înfăşurarea rotorică tip „colivie de
veveriţă" şi cu rotorul bobinat.
Se utilizează mai pe larg maşinile asincrone cu
înfăşurarea rotorică „colivie de veveriţă". Aspectul general al
motorului asincron cu înfăşurarea colivie scurtcircuitată este
reprezentată în fig. 4.1. Partea imobilă este alcătuită din
statorul compus din carcasa 7, în care este fixat miezul
magnetic 8. Pe partea interioară a miezului, în crestături, este
69
echipată înfăşurarea statorică 5. Părţile frontale ale carcasei se
închid cu scuturile 3,12. În scuturi sunt montaţi rulmenţii 2. Pe
partea superioară a carcasei este montată cutia cu borne 6, ce
protejează bornele de ieşire.
Miezul feromagnetic rotoric 9, în crestăturile căruia este
turnată din aluminiu înfăşurarea 4 în formă de „colivie de
veveriţă", este fixat rigid pe arborele I. Arborele motorului se
roteşte în rulmenţii 2. Pe unul din capetele arborelui este fixat
ventilatorul de răcire 13, protejat de capacul 14. Ventilatorul
antrenează aerul în lungul nervurilor 15, răcind motorul.

Fig. 4.1 Motorul asincron seria AI cu rotorul în colivie cu graficul de

protecţie IP54: 1 – arbore, 2 – rulmenţi, 4 – inel de scurtcircuitare, 5 -
înfăşurare stalorica, 6 – cutie cu borne, 7 – carcasa, 8 – miezul statoric,
9 – miezul rotoric, 10 – tălpi, 11 – capac, 12 – scuturi, 13 – ventilator, 14
– capac de protecţie, 15 – nervuri.

Miezul fieromagnctic statoric (fig. 4.2,a) este asamblat

din tole de oţel cu grosimea de 0,35 –0,5 mm. Suprafaţa tolelor
este acoperită cu lac sau oxidată, pentru a împiedica închiderea
curenţilor turbionari. La periferia interioară a tolelor
fieromagnetice sunt stanţate crestături. Crestăturile statorice, în

70
dependenţă de puterea şi destinaţia motorului, au diverse
configuraţii (fig. 4.3, a, b, c, d).

Fig. 4.2 Miezul fieromagnetic statoric (a) şi „colivia de veveriţă” (b).

a) l – crestăturile miezului; 2 – jugul miezului; b) l – inelele de
scurtcircuitare; 2 – bare

Fig. 4.3. Configuraţii de crestături statorice

a – deschişă, b – semiînchisă, c – semiînchisă ovală, d – semiînchisă
trapezoidală.

Înfăşurarea „colivie de veveriţă" (fig. 4.2, b) este

turnată sub presiune din aluminiu topit în crestături sau
montată din bare de cupru, scurtcircuitate cu inele conductoare
sudate la ambele părţi frontale ale coliviei (fig. 4.4.).
Configuraţia crestăturilor rotorice influenţează esenţial asupra
caracteristicilor de pornire ale motorului asincron şi de aceea
rotoarele sunt realizate cu crestături de diverse configuraţii (fig.
4.5, a, b, c, d, e).

71
 Motorul asincron cu rotorul bobinat imaginat în fig 4.6.
are statorul de aceeaşi construcţie ca şi la motorul cu înfăşurare
în scurtcircuit. Miezul magnetic rotoric şi statoric sunt
asamblate din tole de oţel electrotehnic la periferia cărora sunt
stanţate crestături (fig. 4.7,a,b). În crestăturile rotorului este
dispusă înfăşurarea confecţionată din conductori, cu secţiunea
profilată sau circulară. Bobinele realizate din conductori cu
secţiunea profilată de obicei se dispun în crestături deschise.
Conductorii (fig. 4.8, a, b) sunt acoperiţi cu material izolant
care formează izolaţia dintre spire.

Fig. 4.4. Rotorul cu înfăşurare „colivie de veveriţă"

1 – arbore, 2 – inel de scurtcircuitare, 3 – bare, 4 – miezul.

În crestături (fig. 4.8), conductoarele sunt izolate de

carcasă cu garnitura izolantă 4 numită izolaţie de carcasă. La
înfăşurările în straturi, între straturi se dispune garnitura
izolantă 3, care asigură rigiditatea dieléctrica dintre straturi.
Deschizătura crestăturii este închisă cu pana 1. La motorul cu
rotorul bobinat, înfăşurarea rotórica este ca şi cea a statorului şi
se echipează în acelaşi mod.

Fig. 4.5. Configuraţii de crestături rotorice

a – circulară, b – dreptlunghică, c – ovală, d – dublă, c – trapzoidală.

72
 Particularitatea de bază constă în aceea că ieşirile
înfăşurării bobinate (fig.4.6), fiind izolate una de alta, se
conectează la trei inele 15, pe care calcă trei perii 14.

Fig. 4.6. Motorul asincron cu rotorul bobinai seria AI, gradul de

protecţie IP54. 1 – arbore, 2 – rulmenţi, 3 – scut, 4 – înfăşurare
rotorică, 5 – înfăşurare statorică, 6 – cîrlig de transport, 7– carcasă, 8 -
miez statoric, 9 – miez rotoric 10 – ieşirile înfăşurării rotorice, 11 –
difuzor, 12 – scut, 13 – portperii, 14 – perii, 15 – inele contact, 16 –
ieşire înfăşurării statorice, 17, 18 – găuri de ventilare.

Cu ajutorul portperiilor periile sunt

fixate de carcasa motorului. Dispozitivul
de contact la motorul asincron cu rotorul
bobinat se află în exteriorul carcasei
motorului şi are învelişul său propriu,
pentru a fi protejat de lovituri mecanice.
Răcirea motorului este efectuată de
paletele de ventilare 16, care antrenează
aerul din exterior prin găurile părţilor
laterale 17 ale motorului. Mai departe
aerul este suflat prin canalele axiale şi cele
radíale şi forţat în spaţiul format de miezul
Fig. 4.7. Tole de oţel
feromagnelic statorică (a),
rotórică (b).
73
fieromagnetic şi carcasă. Apoi este evacuat în exterior prin
găurile de jos 18 ale motorului.

Fig. 4.8. Crestături rolorice deschisă (a), seraideschisă (b):

1 – pană, 2 – conductor, 3 – garnitură. 4 – izolaţie carcasă.

4.1.2. Principiul de funcţionare a maşinii asincrone

Drept model al maşinii asincrone se consideră doi

cilindri concentrici 1 şi 2 (fig. 4.9), primul numit stator, iar al
doilea rotor, în crestăturile statorice sunt echipate trei bobine
sub un unghi de 120 grade electrice, reprezentând înfăşurarea
trifazată statorică. înfăşurarea rotorică reprezintă o înfăşurare
„colivie de veveriţă".
La alimentarea înfăşurării statorice în curent trifazat se
produce un câmp magnetic învârtitor care
are turaţia

60 f1
n1 = .
p
(4.1)
La rotirea câmpului magnetic în barele
înfăşurării rotorice se induce t.e.m. e2.
Fig. 4.9. Câmpul magnetic

74
învârtitor în maşina asincronă.

Direcţia t.e.m. e2 se determină cu ajutorul regulii mîinii

drepte şi este îndreptată spre noi
(fig. 4.10).
Sub acţiunea acestei Le.m.
tn bare iau naştere curenţii, care,
interaсţionând cu fluxul magnetic
util Ф produc o forţă îndreptată în
direcţia rotirii câmpului magnetic.
Direcţia de acţiune a forţei sedeter-
Fig.4.10. Direcţiilecurentului, mină după regula acţionează
vitezelor câmpului învârtitor, asupra fiecărei electro magnetic
rotorului şi forţei electromag- mîinii stîngi. Forţele elementare
netice la funcţionarea maşinii ce bare, fiind insumale, creează
asincrone în regim de motor. un cuplu electromagnetic
M = kФI 2 cos ФIˆ2 (4.2)
care pune în mişcare rotorul, k depinde de construcţia maşinii.
Viteza unghiulară il a rotorului în regim de motor este
întotdeauna mai mică decât cea a câmpului magnetic învârtitor.
Pentru a caracteriza acest lucru se introduce noţiunea de
alunecare, care reprezintă diferenţa dintre turaţia câmpului
magnetic şi turaţia rotorului raportată la turaţia câmpului
magnetic învârtitor
n -n
s= 1 , (4.2)
n1
unde n1 corespunde vitezei unghiulare Ω1, iar
(4.3)
turaţia rotorului. Relaţia (4.3) se poate scrie şi astfel
n = n1 - n1s (4.4)
unde n1 reprezintă turaţia fluxului magnetic în raport cu rotorul.
Împărţind la 60 şi înmulţind cu p ambele părţi ale expresiei
(4.4), obţinem:
n1 - n n
p= p 1 s (4.5)
60 60

75
de unde reiese
f 2 = f1s (4.6)
sau w2 = w1s , (4.7)
adică frecvenţa curentului din rotor este egală cu cea din stator
înmulţită cu alunecarea. Pentru n=0, s=1 rotorul este nemişcat,
situaţia corespunzând momentului pornirii.
Dacă n = n1 , adică mişcarea relativă a câmpului
magnetic învârtitor în raport cu rotorul nu mai are loc şi, deci,
în rotor nu mai este indusă tensiune electromotoare şi, prin
urmare, curentul i2, cuplul M sunt nule (fig. 4.11,a). Reiese că
rotorul motorului asincron, fără a fi antrenat din exterior, nu
poate să atingă turaţia câmpului magnetic învârtitor n1, numită
turaţie sincronă. Turaţia rotorului întotdeauna este diferită de
cea sincronă, şi de aceea această maşină este numită asincronă.

Fig. 4.11. Explicative la funcţionarea maşinii asincrone în diverse

regimuri.

4.1.3. Regimurile de funcţionare ale maşinii

asincrone

Se consideră o maşină asincronă trifazată cu rotorul

bobinat şi deconectat. La conectarea înfăşurării statorice la o
reţea trifazată de curent alternativ înfăşurarea va fi străbătută
de curent. Curentul va crea o solenaţie, care produce un câmp
magnetic învârtitor, căruia îi corespunde fluxul magnetic util
Ф. Prin rotaţia fluxului magnetic Ф, în înfăşurarea rotorului se
76
induce o tensiune electromotoare e2. Rotorul este nemişcat,
deoarece înfăşurarea rotorului este deconectată şi curentul i2=0.
Acest regim de funcţionare al maşinii asincrone este analogic
cu regimul de funcţionare în gol al transformatorului trifazat.
Maşina asincronă consumă din reţea curentul electric de
funcţionare în gol i0. Regimurile acestor două instalaţii
electrice, transformatorul şi maşina asincronă, se deosebesc
numai prin faptul că în transformator este un câmp magnetic
pulsatoriu, iar în maşina asincronă un câmp magnetic învârtitor.
Însă în pofida acestui lucru ecuaţia tensiunilor statorice
are aceeaşi formă ca şi Ia transformator:
U 1 = - E1 + I 0 Z ,
unde Z = r1 + jx1
r1 – rezistenţa de fază a înfăşurării statorice;
x1 – inductanja de fază, de dispersie, a înfăşurării
statorice;
E1 – t.e.m. de fază indusă în înfăşurarea statorică
U 1 – tensiunea de fază aplicată la înfăşurarea statorică.
Pentru faza înfăşurării rotorice este valabilă ecuaţia
U 2 = -E 2
La scurtcircuitarea înfăşurării rotorice, sub acţiunea
tensiunii electromotoare e2, înfăşurarea rotorică este străbătută
de curentul i2, care coincide în fază cu direcţia t.e.m. (se
neglijează inductanţa fazei înfăşurării rotorice). Curentul
înfăşurării rotorice, interacţionând cu fluxul magnetic învârtitor
util, produce o forţă electromagnetică Fe. Această forţă creează
un cuplu electromagnetic M, care pune în mişcare rotorul (fig.
4.11, b). Dacă viteza unghiulară a maşinii asincrone variază în
limitele 0 < Ω < Ω1, atunci acest regim de funcţionare al
maşinii asincrone este numit regim dc motor.
Pentru Ω = Ω1, viteza unghiulară a rotorului Ω este
egală cu cea sincronă Ω1, adică rotorul şi fluxul magnetic
învârtitor se învârtesc sincron. Maşina asincronă poate atinge
viteza unghiulară sincronă Ω1, după cum s-a menţionat, numai

77
în cazul când este antrenată din exterior de un alt motor. Acest
regim este numit regim ideal de funcţionare în gol şi
corespunde cazului când viteza unghiulară a rotorului este
egală cu cea sincronă. Pentru acest regim este caracteristic că
pierderile din înfăşurarea rotorică şi din miezul magnetic
rotoric sunt nule.
Regimului ideal de funcţionare în gol îi corespund
expresiile Ω = Ω1, I2 = 0. Pierderile electrice şi magnetice
rotorice ΔPel2 = 0, ΔPm = 0.
Dacă motorul de antrenare îi comunică rotorului maşinii
asincrone viteza Ω > Ω1,, atunci sensul tensiunii electromotoare
e2 şi curentului I2 se schimbă la un unghi de 180° (fig. 4.1 l, c)
şi, prin urmare, cuplul electromagnetic devine rezistent, adică
frinează rotorul. Maşina asincronă funcţionează în regim de
generator, restituind în reţea puterea activă şi consumând
puterea reactivă necesară pentru a produce câmpul magnetic
învârtitor.

Fig. 4.12. Explicativă la funcţionarea maşinii asincrone în regim de

frână electromagnetică.

78
 Dacă Ω <0, adică rotorul se învârteşte în direcţie opusă
direcţiei dc rotire a câmpului magnetic învârtitor, atunci maşina
asincronă funcţionează în regim de frână electromagnetică (fig.
4.12). Acest regim de funcţionare se întîlneşte deseori la
macaralele din construcţii, la coborîrea greutăţilor. În fig. 4.12,
a este ilustrată maşina asincronă A care coboară greutatea cu
masa m de la înălţimea h. Cuplul electromagnetic M este
orientat în direcţia acţiunii forţei Fe (fig. 4.12,b) rotirii
câmpului magnetic dezvoltat de maşina asincronă. Rotorul însă
se roteşte în direcţie opusă, cu viteza unghiulară – Ω, sub
acţiunea cuplului MR dezvoltat de masa m.

4.2. Maşina asincronă cu rotorul calat

Dacă la o maşină asincronă cu rotorul bobinat

înfăşurarea rotórica este deconectată şi cea primară conectată la
o reţea, atunci ea funcţionează în gol, asemenea unui
transformator, care funcţionează de asemenea în gol. în acest
regim, spre deosebire de transformator, maşina consumă un
curent de mers în gol, care este mai mare decât cel al
transformatorului. Valoarea ridicată a curentului de mers în gol
la motorul asincron este determinată de prezenţa întrefierului
maşinii. Această valoare variază în limitele 20-60% din
curentul nominal funcţie de puterea maşinii asincrone şi
valoarea mărimii întrefierului. Dacă la bornele înfăşurării roto-
rice a maşinii asincrone cu rotorul calat este conectată o impen-
danţă Z, de sarcină, atunci ea funcţionează în regim de sarcină
ca şi transformatorul trifazat obişnuit.
Ecuaţiile de echilibru ale tensiunilor de fază sunt
analoge cu cele ale transformatorului:
U 1 - I 1r1 = - E1 + jI 1 x1;
U 2 + I 2 r2 = E 2 - jI 2 x2 ;
sau
U 1 - I 1r1 = - E1 - E s 1;
U 2 + I 2 r2 = E 2 + E s 2 .
79
şi pentru solenaţii avem:
I 1w1 + I 2 w2 = I 0 w1.
În aceste relaţii
E1 = - jФ2pf wm k1 1 �w1;
(4.8)
E 2 = - jФ2pf wm 1k 2 �w 2 ;
şi
E s 1 = - jФ2p f ws 1 k1 1 �w1 ;
(4.9)
E s 2 = - jФ2p f w s 2 1k 2 �w 2 .
În expresiile date, Ф m este amplitudinea fluxului
magnetic fascicular principal, iar Фs 1 şi reprezintă fluxurile
magnetice de dispersie.
Ecuaţiile de echilibru ale tensiunilor de fază, în forma
indicată mai sus, ca şi pentru transformator, nu sunt raţionale,
din punct de vedere al calculului, al utilizării diagramelor
fazoriale şi schemelor echivalente la studierea maşinilor
electrice.
Pentru a simplifica utilizarea acestor ecuaţii, înfăşurarea
rotorului este raportată, ca şi la transformator, la înfăşurarea
statorului. La maşina asincronă nu numai numărul de spire ale
înfăşurălor sunt diferite, dar şi numărul de faze, care au o
repartiţie spaţială pe stator şi rotor, cu diverşi factori de
înfăşurare. De aceea, la raportarea înfăşurării rotorice la cea
statorică spre deosebire dc transformator, sunt utilizaţi
coeficienţii de raportare, care sc deosebesc de cei ai
transfomatoarelor.
Coeficientul raport de tensiune electromotoare sau de
tensiune este:
E E' 2p Фm f1 � w1 �kw1 w1 � kw1
ke = 1 = 1 = = , (4.10)
E2 E2 2p Фm f1 �w2 � k w1 w2 � k w1
adică
E2' = ke E2 (4.11)

80
E2' – t.e.m. raportată la stator. Raportarea înfăşurărilor este
admisă cu condiţia ca procesele fizice ce au loc în maşina
asincronă frânată să nu fie deformate. Ca urmare, rămînc în
vigoare egalitatea puterii maşinii reale şi celei raportate, adică:
m2 I 2 E2 = m1I 2' E2' (4.12)
sau
mE mE mwk I
I 2' = I 2 2 2' = I 2 2 2 ' = I 2 2 2 w 2 = 2 , (4.13)
m1E2 m1ke E2 m1w1k w1 ki
unde
mwk
ki = 1 1 w1 . (4.14)
m2 w2 k w2
Raportul ki este numit coeficient raport de curent.
Expresia pentru coeficientul raport de impendanţă poate fi
obţinută din egalitatea:
m2 I 22 r2 = m1 ( I 2' )r2' , (4.15)
de unde
m2 I 22
r2' = r2 (4.16)
m1 ( I 2' ) 2

sau substituind valoarea lui I 2' obţinem:

m2 ( m1w1k w1 )
2
m1w1kw1w1k w1
r2' = r
2 2
= =
m1 ( m2 w2 k w2 ) m2 w2 kw2 w2 kw2 (4.17)
= ke � r2 = k z �
ki � r2

kz – coeficient raportat de impendanţă.

Puterile reactive cheltuite pentru producerea câmpului
magnetic de dispersie al maşinii, reale şi raportate, vor fi egale,
adică:
m2 I 22 x2 = m1 ( I 2' ) x2' , (4.18)
de unde
81
 m2 I 2 x2 mwk wk
x2' = ' 2
= x2 1 1 w1 1 w1 =
m1 ( I 2 ) m2 w2 kw2 w2 k w2 (4.19)
= ke � x2 = k z �
ki � x2 ,

Ştiind că pentru maşinile asincrone cu înfăşurarea în

colivie numărul de faze pe rotor este m2 = z2, numărul de spire
este w2 = 1/ 2 şi factorul de înfăşurare kw1 = 1, putem scrie:
ke = 2 w1 �k w1
4m ( w k )
2
2m w k
ki = 1 1 w1 ; k z = 1 1 w1 . (4.20)
z2 z2
Considerând raportarea înfăşurării rotorice la cea
statorică, ecuaţiile tensiunilor şi solenaţiilor pot fi modificate:
U 1 = - E1 + jI 1 x1 + I 1r1; (4.21)
U '2 = E '2 - jI '2 x2' - I '2 r2' ; (4.22)
şi
I 1 + I '2 = I m . (4.23)
Acestor ecuaţii le corespunde schema echivalentă
pentru o fază a maşinii asincrone cu rotorul bobinat frânal
imaginată în fig.4.13. pentru cazul când pierderile sunt
neglijate. Ecuaţiile tensiunilor şi schema echivalentă a maşinii
asincrone cu rotorul în repaos şi înfăşurarea rotórica raportată
la primar se află în concordanţă cu diagrama fazorială dată în
fig. 4.14. Deci, maşina asincronă prin construcţie se deosebeşte
esenţial de transformator, însă în cazul cind rotorul se găseşte
în repaos, ecuaţiile, schema echivalentă şi diagrama fazorială
nu se deosebesc. Maşina asincronă cu rotorul frânat deseori
este utilizată în calitate de transformator la reglarea lină a
tensiunii. însă construcţia şi tehnologia producerii maşinii
asincrone sunt cu mult mai complicate decât cele ale
transformatorului. Maşina asincronă, la funcţionarea în gol,
absoarbe din reţea un curent de mers în gol de zeci de ori mai
mare decât transformatorul, care concomitent ridică pierderile

82
şi coboară factorul de putere. De aceea ca transformator maşina
asincronă se foloseşte rar.

Fig. 4.13. Schema echivalentă a maşinii asincrone cu rotorul calat şi cu

pierderile în fier neglijate.

Fig. 4.14. Diagrama fazorialâ a maşinii asincrone cu rotorul calat şi

pierderile în fier neglijate.
83
 4.3. Forţă magnetizantă, fluxurile câmpului
magnetic învârtitor şi inductivităţile înfăşurărilor

Câmpul magnetic al maşinii asincrone este produs prin

acţiunea solidară a forţelor magnetizante ale înfăşurărilor
statorice şi rotorice. Curenţii de fază statorici produc forţa
magnetizantă învârtitoare
m 2� w1 �k w1
F1 = 1 I1 , (4.24)
pp
care se roteşte faţă de stator cu viteza unghiulară
W1 = 2p f1 / p. (4.25)
Forţa magnetizantă rotórica produsă de curenţii
înfăşurărilor respective se învârteşte faţă de rotor cu viteza
ughiulară
W 2 = W1s (4.26)
valoarea ci exprimîndu-se astfel:
m 2 w2 � kw2
F2 = 2 I2. (4.27)
p p
Înfăşurările statorice şi rotorice la maşinile asincrone cu
rotorul bobinat sunt prevăzute cu acelaşi număr de poli. La
maşinile asincrone cu înfăşurarea rotorica în colivie numărul de
poli pe rotor se formează în mod automat la conectarea
statorului în reţea şi corespunde întotdeauna numărului de poli
de pe stator. Prin urmare:
p1 = p2 = p, (4.28)
iar pentru rotorul nemişcat S = 1 şi din (4.26) reiese că
W1 = W 2 = 2p f1 / p, (4.29)
adică, forţa magnetizantă a rotorului se învârteşte cu aceeaşi
viteză unghiulară, egală cu cea a forţei magnetizante a
statorului şi în aceeaşi direcţie.
Forţa magnetizantă F1 produce fluxul magnetic
învârtitor cu amplitudinea fundamentalei:
2
Ф11 = B11t ld . (4.30)
p
84
 Revenind la expresia
m0
B11 = F1 (4.31)
d'
şi substituind această expresie în 4.30 obţinem:
2m t l
Ф11 = '0 � d F1 . (4.32)
d p
Prin analogie, şi pentru amplitudinea fundamentalei
fluxului rotoric, obţinem:
2m t l
Ф22 = '0 � d F2 . (4.33)
d p
Substituind în expresiile (4.32) şi (4.33) respectiv (4.24)
şi (4.27) obţinem pentru amplitudinile fundamentalelor
relaţiile:
2m t l m 2 w1 � k w1
Ф11 = '0 � d 1 I1 (4.34)
d p p p
şi
2m t l m 2 w2 � kw2
Ф22 = '0 � d 2 I 2 . (4.35)
d p p p
Înmulţind părţile stingă şi dreaptă ale expresiilor de mai
sus, respectiv cu w1kwl şi w2kw2, obţinem corespunzător pentru
amplitudinile fundamentalelor fluxurilor totale înlănţuite cu
înfăşurările proprii de fază expresiile:
2 m0 t ld m1 2 ( w1 �k w1 )
2
Y11 = ' � I1 (4.36)
d p pp
2 m t l m 2 ( w2 � kw2 )
2
Y 22 = '0 � d 2 I2 (4.37)
d p pp
Amplitudinea fundamentalei fluxului magnetic total
produs de curentul statoric şi înlănţuit cu înfăşurarea rotorică se
scrie astfel:
m t l m 2 w1 � k w1 �w2 �kw2
Y12 = 0' � d 1 I1 (4.38)
d p p p

85
 La fel pentru amplitudinea fundamentalei fluxului
magnetic total produs de curentul rotoric şi înlănţuit cu
înfăşurarea statorică putem scrie:
m t l m 2 w2 � kw2 � w1 �k w1
Y 21 = 0' � d 2 I2 . (4.39)
d p p p
Fluxurile magnetice de dispersie Ys 1 şi Ys 2
înlănţuiesc separat numai înfăşurările de fază statorice şi
respectiv rotorice. Luând în consideraţie acest lucru reiese că
amplitudinea fundamentalei fluxului total înlănţuit cu una din
fazele statorice este:
Y1 = Y11 + Ys 1 , (4.40)
iar pentru una din fazele rotorice este:
Y 2 = Y 22 + Ys 2 . (4.41)
Desigur că în maşina asincronă acţionează o singură
forţă magnetizantă rezultantă
m 2 w1 � k m 2 w2 � k
F m = F1 + F 2 = 1 � w1 I 1 + 2 � w2 I 2 (4.42)
p p p p
căreia îi corespunde
m � w � k
I m = I 1 + 2 2 w2 � I2 (4.43)
m1 �w1 �kw1
şi care produce un câmp magnetic învârtitor în întrefierul
maşinii. Inductivităţile înfăşurărilor de fază statorice şi
respectiv rotorice sunt:
L1 = L11 + Ls 1 (4.44)
L2 = L22 + Ls 2 , (4.45)
unde inductivităţile ciclice proprii au expresiile:
Y11 2 m0 t ld m1 ( w1 � kw1 )
2
L11 = = ' �2 � (4.46)
2 I1 d p p
2m t l m ( w �k )
2
Y
L22 = 22 = '0 � d2 � 2 2 w2 (4.47)
2I2 d p p
şi inductivităţile mutuale sunt:
86
 Y12 2 m0 t ld m1 ( w1 �
kw1 � kw 2 )
w2 �
L12 = = ' �2 � (4.48)
2 I1 d p p
Y 21 2 m0 t ld m2 ( w2 � kw2 �
w1 �k w1 )
L21 = = ' �2 � . (4.49)
2I2 d p p
Expresiile obţinute sunt utilizate pentru descrierea
analitică a proceselor fizice staţionare şi tranzitorii ce au loc în
maşinile asincrone.

4.4. Ecuaţiile tensiunilor şi curenţilor maşinii

asincrone. schema echivalentă în ta maşinii asincrone

S-a constatat că maşina asincronă cu rotorul în repaos

reprezintă un transformator. însă la rotirea rotorului procesele
ce au loc în maşină se complică şi, pentru a putea să le
analizăm, se fac unele simplficări. Mai întâi se consideră că
maşina asincronă trifazată este alimentată de la o reţea cu
tensiune sinusoidală şi cu frecvenţa constantă, egală cu f1.
Pierderile magnetice sunt neglijate, iar miezul magnetic este în
stare nesaturată. înfăşurările maşinii au o repartizare
sinusoidală in spaţiu, şi prin urmare, conform ipotezelor
adoptate, câmpul magnetic învârtitor este sinusoidal. Maşina
are înfăşurarea rotórica scurtcircuitată. Tensiunea de fază
aplicată la bornele înfăşurării statorice este
u1 = U1 2 sin w1t. (4.50)
Înfăşurările de fază statorice şi retorice au rezistenţele
active r1 şi r2, inductivităţile de dispersie de fază statorice şi
respectiv retorice dau reactanţele
x1 = w1Ls 1; x2 = w2 Ls 2 , (4.51)
care sunt constante, deoarece fluxurile Фs 1 , Фs 2 de dispersie
de fază se închid prin aer. Viteza unghiulară Ω1 este presupusă
de asemenea constantă.
Aplicând legea inducţiei electromagnetice pentru faza
statorică şi retorică, obţinem (fig. 4.15):

87
 di1 d Y t1
u1 = r1i1 + Ls 1 + (4.52)
dt dt
di d Y t 2
0 = r2i2 + Ls 2 2 + , (4.53)
dt dt
unde i1, i2 sunt valorile instantanee ale curenţilor de fază din
stator şi rotor, iar Y t1 , Y t 2 sunt fluxurile totale, amplitudinile
cărora
Y mt1 = Y m11 + Y m 21; (4.54)
Y mt 2 = Y m 22 + Y m12 . (4.55)

Fig. 4.15. Explicativă la compunerea ecuaţiilor maşinii asincrone.

Aceste fluxuri totale reprezintă suma amplitudinilor

fluxurilor Y m11 şi Y m 22 statorice şi rotorice în raport cu
propriile înfăşurări, iar fluxurile Y m12 şi Y m 21 reprezintă
amplitudinile fluxurilor de reacţiune ale secundarului şi
primarului. Pulsaţia acestor fluxuri este diferită; pentru fluxul
Y m11 şi Y m 21 este egală cu ω1, iar pentru Y m 22 şi Y m12 egală
cu ω2.
88
 Aplicând metoda în complex pentru sistemul de ecuaţii
(4.52) şi (4.53) obţinem:
U 1 = r1 I 1 + jw1Ls 1 I 1 + jw1 Y mt1 / 2 (4.56)
0 = r2 I 2 + jw2 Ls 2 I 2 + jw2 Y mt 2 / 2. (4.57)
În conformitate cu expresia (4.7) dependenţa dintre ω 1
şi ω2 se scrie astfel:
w2 = sw1
Substituind voloarea lui ω2 în ecuaţia (4.57) şi
împărţind-o la s, obţinem:
U 1 = r1 I 1 + jw1Ls 1 I 1 + jw1 Y mt1 / 2 (4.58)
r
0 = 2 I 2 + jw1Ls 2 I 2 + jw2 Y mt 2 / 2. (4.59)
s
Acest sistem de ecuaţii poate fi adus la o formă
complexă utilizată mai des în practica de calcul a maşinilor
asincrone. Amplitudinile fluxurolor totale Y mt1 şi Y mt 2 se
scriu astfel:
Y mt1 = w1 � kФw1 m , (4.60)
Y mt 2 = w2 � kФw2 m . (4.61)
Amplitudinea fluxului fascicular util este
Ф m = Ф11 + Ф 21. (4.62)
sau
L 2 I 1 + L21 2 I 2
Ф m = 11 . (4.63)
w1 �kw1
Recurgînd la expresiile (4. 46), (4.47) şi efectuînd o
serie de transformări obţinem:
L11 2 I m
Фm = . (4.64)
m1 �w1 � k w1
Substituind în (4.58) şi (4.59) expresiile (4.60) şi (4.61)
obţinem:
U 1 = r1 I 1 + jw1Ls 1 I 1 + jФ2pf wmk 1 1 w1; (4.65)

89
 r2
0= I 2 + jw1Ls 2 I 2 + jФ2pf wmk 1 2 w 2 . (4.66)
s
Luând în consideraţie că fluxul magnetic util induce în
ambele înfăşurări t.e.m. sinfazice, variabil în timp cu aceeaşi
frecvenţă, obţinem pentru:
E1 = - jФ2pf wmk 1 1 w1; (4.67)
E 2 = - jФ2pf wmk 1 2 w2 . (4.68)
Ţinînd seama de expresiile de mai sus şi că
w1Ls 1 = x1 , w1 Ls 2 = x2 , , obţinem:
U 1 = r1 I 1 + jx1 I 1 - E1 ; (4.69)
r
0 = 2 I 2 + jx2 I 2 - E 2 ; (4.70)
s
sau
U 1 = - E1 + r1 I 1 + jx1 I 1 ; (4.71)
r
0 = - E 2 - 2 I 2 - jx2 I 2 . (4.72)
s
Prin soluţionarea ecuaţiei (4.72) în raport cu I 2
obţinem:
E2
I2 =
r2 (4.73)
+ jx2
s
sau pentru valoarea efectivă
E2
I2 =
2
�r2 � 2 (4.74)
� �+ x2
�s �
Expresiei (2.74) îi corespunde schema echivalentă a
rotorului, imaginată în fig. 4.16, a cu rezistenţa indivizibilă.
Evident că mărimile E2 şi inductanţa de dispersie x2 sunt
constante după modificările efectuate, frecvenţa curentului din
înfăşurarea roiorică a devenit egală cu cea statorică, iar raportul
r2 / s a devenit o mărime variabilă funcţie de alunecare.

90
 Conjugatele complexe ale ecuaţiei (4.72) se multiplică
la m2 I 2 şi obţinem:
r
m2 E *2 I 2 = m2 I *2 I 2 2 - m2 jI * I 2 x2 (4.75)
s

m2 I 2 E 2 cos Y 2 - jm2 I 2 E 2 sin Y 2 =

sau r2 (4.76)
= m2 I 22 - jm2 I 22 x2 = P2 - jQ.
s
Luând numai partea reală obţinem:
r
m2 I 2 E 2 cos Y 2 = m2 I 22 2 . (4.77)
s
Din relaţia (4.77) reiese că puterea electromagnetică
m2 I 2 E 2 cos Y 2 transmisă prin
intermediul câmpului magnetic de la
stator la rotor este:
r
Pem = m2 I 22 2 . (4.78)
s
Soluţionînd relaţia (4.7 8) în
raport cu s, obţinem că:
m I 2r DP
s = 2 2 2 = el 2 , (4.79)
Pem Pem
Fig. 4.16. Schemele
echivalente ale rotorului cu
rezistenţa indivizibilă (a) şi
divizibilă (b).

unde DPel 2 reprezintă pierderile electrice din înfăşurarea

rotorică. Urmează că valoarea alunecării este direct
proporţională cu pierderile electrice
din rotor. Pierderile magnetice din rotor sunt foarte reduse
deoarece frecvenţa curentului rotoric f2 la maşinile asincrone de
producţie generală industrială este de 20 – 25 ori mai mică
docil frecvenţa curentului din stator.
91
 Prin urmare, luându-se în seamă numai pierderile
electrice din înfăşurarea rotorului, se poate scrie că puterea
mecanică aplicată la rotor este
Pmec = Pem - DPel 2 (4.80)
sau luând în consideraţie expresiile (4.78) şi (4.79), obţinem:
r 1- s �
�
Pmec = m2 I 22 2 - m2 I 22 r2 = m2 I 22 r2 � �. (4.81)
s �s �
Din expresia obţinută reiese că
r2 1- s
= r2 + r2 , (4.82)
s s
adică r2 / s se descompune în doi termeni şi, prin urmare,
schema echivalentă a rotorului (fig.4.16, a) se transformă în
schema echivalentă indicată în fig. 4.16, b.
Rezistenţa r2 nu depinde de sarcina motorului, adică de
alunecare, ci este o mărime constantă, care determină valoarea
pierderilor electrice din înfăşurarea rotorică.
� 1- s �
Termenul al doilea r2 � � reprezintă o rezistenţă
�s �
variabilă, care depinde de valoarea alunecării s. Puterea
degajată în această rezistenţă pentru rotorul nemişcat este
numeric egală cu puterea mecanică Pmec dezvoltată de rotorul
motorului asincron la rotirea lui.

Fig. 4.17. Schema echivalentă în Ta maşinii asincrone cu rotorul mobil,

cu pierderile în fier neglijate.

92
 Urmează că introducerea în circuitul rotorului a unei
1- s �
�
rezistenţe suplimentare egale cu r2 � �este echivalentă cu
�s �
frânarea şi funcţionarea maşinii asincrone în regim de
transformator conectat la o sarcină variabilă, care se schimbă
după aceeaşi lege ca sarcina mecanică sau alunecarea
motorului. Dacă parametrii motorului cu rotorul imobil sunt
raportaţi la primar (la stator), atunci schema maşinii asincrone
imaginată în fig. 4.17 reprezintă schema lui echivalentă în T
care este asemenea celei în T a transformatorului. Ea diferă de
cea a transformatorului numai prin rezistenta de sarcină
1- s �
�
r2 � �, variabilă cu alunecarea. Schemei echivalente îi
�s �
corespunde sistemul de ecuaţii raportat la stator
I 2 + I '2 = I m ; (4.83)
U 1 = - E1 + r1 I 1 + jx1 I 1 ; (4.84)
1- s �
�
0 = - E '2 - r2' I '2 - r2' � �- jx2' I '2 . (4.85)
�s �
şi diagrama fazorială imaginată în fig. 4.18.

Fig. 4.18. Diagrama maşinii asincrone cu rotorul mobil şi pierderile în

fier neglijate.

93
 4.5. Schemele echivalente ale maşinii asincrone cu
considerarea pierderilor în miez

Pierderile magnetice ale maşinii asincrone constituie

aproximativ o jumătate din pierderile principale şi de aceea ele
trebuie considerate la calculul maşinii asincrone. Natura
acestor pierderi, în fond, nu se deosebeşte de natura pierderilor
ce au loc în miezul feromagnetic al transformatorului. Ele sunt
ca şi în transformator provocate de curenţii turbionari şi prin
efectul de histerezis. însă aceste fenomene, spre deosebire de
transformator, iau naştere nu datorită câmpului magnetic
pulsatoriu, ci datorită rotirii lui. Considerînd că pierderile
magnetice sunt proporţionale cu pătratul fluxului magnetic,
urmează că
m E2
DPm = 1 1 , (4.86)
rm
unde rm reprezintă rezistenţa activă a circuitului de
magnetizare conectată în paralel cu inductanţa (fig. 4.19).
Apariţia noii derivaţii cu rezistenţa rm dă naştere la curentul
care reprezintă componenta activă a curentului de funcţionare
în gol I0. Deci, curentul de funcţionare în gol are două
componente, I0a activă, şi Iμ reactivă, şi este:

I 0 = I 0a + I m . (4.87)

Fig. 4.19. Schema echivalentă a maşinii asincrone cu considerarea

pierderilor în fier.

94
 Componenta activă provoacă pierderi în miezul
magnetic, iar componenta reactivă produce fluxul magnetic util
învârtitor. Pentru conturul de magnetizare, care conţine doi
parametri legaţi în paralel rm şi xm , poate fi scrisă următoarea
expresie:
rm �jxm rm �jxm2 rm2 �
xm
Zm = = 2 + j = rm + jxm (4.88)
rm + jxm rm + xm2 rm2 + xm2

Conform expresiei (4.88) obţinem schema echivalentă

în T prezentată în fig. 4.20.

Fig. 4.20. Schema echivalentă în T a maşinii asincrone la considerarea

pierderilor în fier.

Ecuaţiile tensiunilor ce descriu funcţionarea maşinii

asincrone în regim staţionar se scriu astfel:
U 1 = - E1 + r1 I 1 + jx1 I 1 = - E1 + I 1 Z 1 ; (4.89)
1- s �
�
0 = E '2 - I '2 r2' - I '2 r2' � �- jI '2 x2' =
�s � (4.90)
= E '2 + I '2 Z '2 s
I 1 + I '2 = I 0 ; (4.91)
E1 = - E '2 = I 0 Z m. (4.92)

95
 Schema echivalentă în T a maşinii asincrone conţine în
1- s �
'�
circuitul secundar, al rotorului, rezistenţa r2 � � care la
�s �
funcţionareamaşinii cu sarcina variabilă depinde dc alunecare.
Variaţia acestui parametru contribuie nu numai la variaţia
curentului din primar (stator), dar şi la variaţia curentului din
circuitul de magnetizare, lucru care complică determinarea
curenţilor.
Pentru a exclude variaţia curentului de funcţionare în
gol I0 Ia variaţia sarcinii se recurge la transformarea schemei
echivalente în T în aşa-numita schemă în Г. Din schema
echivalentă în T urmează că
U -I Z U Z
I 0 = 1 1 1 = 1 - I1 1 (4.93)
Zm Zm Zm
şi înlocuind în (4.91) expresia (4.93), obţinem:
U Z
I 1 = I 0 - I '2 = 1 - I 1 1 - I 2' (4.94)
Zm Zm
sau
� Z1 � U1
I1 ��1+ �= - I '2 . (4.95)
� Zm � Zm
Final:
U1 I '2 II I '2
I1 = - = I0 - , (4.96)
c1 Z m c1 c1
unde
Z r + jx1
c1 = 1 + 1 = 1 + 1 . (4.97)
Zm rm + jxm
Modulul factorului complex c1 poate fi scris astfel:
x
c1 ; 1 + 1 , , considerînd că r1 şi rm << xm. Sub formă
xm
exponenţială

96
 U1 - jg
c1 = c1e - jg = -
e , (4.98)
E1
unde modulul c reperezintă coeficientul total de dispersie.
U 1 - I1 Z1
Luând în consideraţie că I 0 = soluţionind
Zm
sistemul (4.89) – (4.91) în raport cu I '2 , obţinem:
U1
I '2 = - . (4.100)
Z 1 + c1 Z 2 s
Substituind valoarea obţinută pentru I 2 în (4.96),
scriem:
U1 U1
I1 = + = I 0II - I 2II . (4.101)
Z 1 + Z m c1 Z 1 + c12 Z 2 s
Expresiei (4.101) îi corespunde schema echivalentă
precizată, în Г, imaginată în fig.4.21. Schema în Г, este mai
avantajoasă din punctul de vedere al calculului puterii,
factorului de putere şi al curenţilor.

Fig. 4.21. Schema echivalentă în T a maşinii asincrone.

Conturul de magnetizare fiind conectat nemijlocit la

reţea, este alimentat de tensiunea U1 constantă şi, prin urmare,
curentul I 0II nu depinde de alunecare. Valoarea curentului I 0II

97
este egală cu valoarea curentului I0 din schema echivalentă în
T, când maşina funcţionează în regim ideal de mers în gol.
Pentru simplificare parametrii schemei echivalente în Г
se notează cu literele (fig. 4.21).

�c1r1 = R1; c1 x1 = X 1;
�2 ' (4.102, a, b, c, d)
�c1 r2 / s = R2 / s; c12 x2' = X 2 ;

Modulul numărului complex c1 variază pentru maşinile

cu puterea mai mare de 10 kW în limitele 1,02 – 1,05. Deseori
acest număr se ia egal cu unitatea, fiind justificată simplificarea
la care conduce. Această neglijare simplifică cu mult calculele,
iar schema în Г devine mai comodă (fig. 4.22).

Fig. 4.22. Schema echivalentă în T simplificată a maşinii asincrone.

Parametrii schemei echivalente la maşinile asincrone, în

unităţi relative, adică raportaţi la impendanţa nominală de bază
U
Z n = Z b = n1 (4.103)
I n1
au următoarele valori:
x1* = x2* = 0, 07 - 015; xm* = 2,5 - 4;
r1* = r2* = 0, 01 - 007; rm* = 0,1 - 0, 4.
Luând în consideraţie valorile parametrilor schemei
echivalente în Г, se admite I 0II = I 0 .
98
 4.6. Diagrama energetică

Maşina asincronă consumă sau generează energie

electrică în funcţie de regimul în care se găseşte.
Procesul de transformare a energiei electrice în maşina
asincronă poate fi descris pe baza bilanţului puterilor. La
funcţionarea maşinii asincrone în regim de motor s �[1;0] .
Folosindune de conjugatele ecuaţiei tensiunilor, în forma
complexă (4.89) şi amplificându-le cu m1 I 1 obţinem:
m1U 1* I 1 = - m1 I 1E1* + m1 I 12 r1 - jm1 I 12 x1 = P1 + jQ1. (4.104)
Substituind în primul termem din dreapta ecuaţiei
(4.104) valoarea lui
I 1 = I 0 - I '2 ; (4.105)
unde I 0 = I 0 a - I '2 , - obţinem pentru partea reală
m1U1I1 cos j = m1 E1 I 2' cosy 2 + m1E1I 0 a + m1 I12 r1. (4.106)
Expresia (4.77) poate fi scrisă astfel raportînd-o la
primar
( )
2
m1E2' I 2' cosy 2 = m1 I 2' r2' / s (4.107)
Considerând (4.82), avem
1- s �
( ) ( ) �
2 2
m1E2' I 2' cosy 2 = m1 I 2' r2' + m1 I 2' r2' � � (4.108)
�s �
sau
Pem = DPel 2 + Pmec
în ecuaţiile (4.104) şi (4.108).
P1 = m1U1I1 cos j1 – este puterea activă consumată,
Pem = m1E1I 2' cosy 2 – este puterea electromagnetică,
1- s �
( ) �
2
Pmec = m1 I 2' r2' � �– este puterea mecanica,
�s �
'
DPel1 = m1I 2 r1 – sunt pierderile electrice slatorice,

99
 ( )
2
DPel 2 = m1 I 2' r2' – sunt pierderile electrice rotorice,
DPm = m1E1 I 0 a – sunt pierderile magnetice.
Puterea consumată din reţea, P1 de motorul asincron
parţial se transformă în pierderi electrice ΔPel1 din înfăşurarea
statorică, alia parte ΔPm se transformă în pierderi provocate de
curenţii turbionari şi histerezis în miezul magnetic. Diferenţa
DP1 - DPel1 - DPm = Pem (4.109)
reprezintă puterea electromagnetică transmisă rotorului prin
intermediul câmpului magnetic.

Fig. 4.23. Schema convenţională şi diagrama energetică a motorului

asincron.

Puterea electromagnetică transmisă rotorului în parte se

transformă în pierderi ce au loc în înfăşurarea rotorului ΔPel2,
restul puterii fiind transformată în putere mecanică:
Pmec = Pem - DPel 2 . (4.110)
O parte din putere acoperă pierderile ce sunt provocate
de frecarea rotorului de aer sau alt agent în care se roteşte, de
frecarea ce are loc în rulmenţi, de ventilator etc.

100
 Afară de aceasta, în motorul asincron sunt provocate
pierderi suplimentare care nu se supun calculului şi pentru
motoarele asincrone de uz industrial constituie 0,5% din
puterea activă nominală a motorului:
DPsup = 0, 005Pn . (4.111)
Diferenţa
Pmec - DPmec - DPsup = P2 . (4.112)
constituie puterea utilă disponibilă la arborele motorului
asincron, în fig. 4.23 sunt imaginate schema convenţională de
funcţionare şi diagrama energetică a motorului asincron.
Legătura dintre puterea electromagnetică Pem şi cuplul
electromagnetic M poate fi redată prin expresia:
P
M = em , (4.113)
W1
unde
2p f1 w1 2p n1
W1 = = = , (4.114)
p p 60
reprezintă viteza unghiulară mecanică a câmpului magnetic sau
P
M = mec , (4.115)
W
2p n
Unde W= (4.116)
60
este viteza unghiulară a rotorului. Conform expresiei (4.79),
obţinem
DPel 2 = sPem (4.117)
de unde
Pem = DPel 2 / s (4.118)
sau amplificând partea dreaptă a ecuaţiei (4.118) la W1 / W1
obţinem:
DP
M = el 2 . (4.119)
W1s

101
 Expresiile obţinute (4.114), (4.115), (4.116), (4.117),
(4.119) sunt utilizate pentru calculul cuplului electromagnetic
şi a randamentului.
Expresia pentru randament se scrie:

h = 2 = 1 � = 1- � ,
P P - DP DP
(4.120)
P1 P1 P1
unde �DP reprezintă suma pierderilor.
4.7. Puterea şi cuplul electromagnetic al motorului
asincron

Schimbul de energie dintre stator şi rotor în maşina

asincronă are loc prin intermediul timpului magnetic învârtitor,
concentrat aproape în întregime în întrefierul maşinii. Ştiind că
puterea electromagnetică
Pem = m1 E1 I 2' cosy 2
şi luând în consideraţie expresiile (3.155) şi (4.113), (4.114),
obţinem pentru cuplul electromagnetic
p�mwk
MФ= I 1 1 w1 m 2' cosy 2 (4.122)
2
sau
M = kФ 1 mI 2 cosy 2 = k 1Ф mI a
' '
(4.123)
p� m1w1k w1
unde k1 = este o mărime constantă, care depinde de
2
'
datele constructive ale maşinii, I a este componenta activă a
curentului I 2' . Expresia (4.123) este o formulă generală, care
descrie procesele fizice ce au loc nu numai în maşinile
asincrone, dar şi în maşinile sincrone şi de curent continuu.
Să analizăm procesul fizic ce are loc în maşina
asincronă la funcţionarea ei în regim de motor pe baza formulei
obţinute. Inducţia câmpului magnetic BR (fig. 4.24,b)
corespunzătoare fluxului Фm induce în înfăşurarea motorului
t.e.m. instantanee e2 marcată în fig. 4.24 a, b prin „ e " şi „ �”.
102
Curba t.e.m. reproduce curba repartiţiei în spaţiu a inducţiei
magnetice radiale în lungul între-fierului presupusă
sinusoidală.
Sub acţiunea tensiunii electromotoare e2 în înfăşurarea
rotorului apare curentul i2 care creează solenaţia sinusoidală
repartizată în spaţiu. Curentul i2 marcat prin „ e " şi „ �” luat
în diverse cercuri este defazat în urmă în raport cu tensiunea
electromotoare la un unghi egal cu y 2 . Interacţiunea curentului
cu fluxul magnetic provoacă apariţia forţelor electromagnetice.
Asupra fiecărui conductor străbătut de curent acţionează
forţa electromagnetică
f e = BR �
l�i2 (4.124)

Fig. 4.24. Curbele inducţiei magnetice, t.e.m. curentului rotoric (a) şi

direcţiile lor de acţiune în spaţiu (b).

Repartizarea forţelor ce acţionează asupra rotorului este

prezentată prin curba 1 în fig. 4.24, a. Prin însumarea forţelor
elementare se obţine o forţă rezultantă FR, care învârtesc rotorul
în direcţia rotirii undii inducţiei magnetice. Din desen se
observă că defazajul dintre tensiunea electromotoare şi curent
provoacă forţe ce acţionează în direcţia opusă rotirii rotorului,
frânându-l.

103
 Aceste forţe apr în lungul arcului rotorului, care
corespunde unghiului y 2 . La creşterea valorii unghiului forţele
de frânare vor spori, şi pentru y 2 = p / 2 deveni egale cu forţele
ce pun în mişcare rotorul şi prin urmare cuplul electromagnetic
M va deveni egal cu zero.
Rezultă că cuplul electromagnetic al maşinii asincrone
este creat numai de componenta activă a curentului I 2' , adică
pentru y 2 < p / 2 . Formula cuplului electromagnetic este
oportună pentru explicarea fenomenelor fizice ce au loc în
maşina asincronă, însă mărimile Ф, y 2 , cosy 2 variază cu
sarcina şi determinarea cuplului se complică.
Afară de aceasta mărimile indicate sînt greu de
determinat prin calcul, şi cu atât mai mult pe cale
experimentală, din care cauză se utilizează o altă expresie care
exprimă cuplul funcţie de parametrii şi tensiunea la care este
calculată maşina asincronă.

4.8. Caracteristicile mecanice ale maşinii asincrone

Cuplul învârtitor la arborele motorului asincron poate fi

determinat dacă este cunoscută valoarea puterii mecanice Pmec
şi viteza unghiulară a rotorului:
P
M = mec . (4.125)
W
Această formulă se foloseşte deseori pentru
determinarea cuplului nominal al maşinii asincrone
P
Mn = n . (4.126)
Wn
O însemnătate deosebită în studierea maşinilor electrice
o are dependenta cuplului electromagnetic de alunecare. Pentru
a obţine această expresie ne vom folosi de formula din care
rezultă puterea electromagnetică
DP
Pem = el 2 . (4.127)
s
104
 ( )
2
Înlocuind valoarea DPel 2 = m1 I 2' r2' , obţinem:

( )
2
m1 I 2' r2'
Pem = . (4.128)
s
Din schema echivalentă în Г modulul curentului rotoric
raportat la stator poate fi exprimat astfel:
c1U1
I 2' = c1 I 2II
(4.129)
( ) ( )
2 2
c1r1 + c12 r2' / s + c1 x1 + c12 x2
Substituind expresia (4.129) în (4.128), obţinem:-
m1U12 c12 r2'
Pem =
( ) (
s �c1r1 + c12 r2' / s + c1 x1 + c12 x2' � )
(4.130)
2 2
�
� �
�
Luând în consideraţie (4.102) pentru puterea
electromagnetică avem
m1U12 R2
Pem = . (4.131)
s�(�R1 + R2 / s ) 2 + ( X1 + X 2 ) 2 �
�
Substituind (4.131) în (4.113), se scrie
m1U12 R2
M= . (4.132)
W1s �(�R1 + R2 / s ) 2 + ( X 1 + X 2 ) 2 �
�
Pentru maşinile asincrone cu puterea mai mare de 10
kw modulul coeficientului total de dispersie se ia egal cu
unitatea c1=0 şi atunci formula (4.132) poate fi scrisă astfel:
m1U12 r2'
M= .
�
( ) ( ) (4.133)
2
' ' 2�
W1s r1 + r2 / s + x1 + x2
�
� �
�
La funcţionarea maşinii asincrone în sarcină variază
alunecarea s, iar celelalte mărimi sunt practic constante.
Dependenţa grafică dintre cuplul electromagnetic rotativ şi
viteza unghiulară a rotorului M =f (Ω) sau Ω =f (M) se numeşte
caracteristică mecanică.
105
 Deseori drept caracteristică de pornire este considerată
dependenţa
M = f(s).
În fig. 4.25,a,b sunt imaginate graficele caracteristicilor
mecanice şi de pornire pentru tensiunea U1 constantă în funcţie
de Ω şi s. Variaţia alunecării s în intervalul 0< s < 1 corespunde
regimului de motor asincron, unul din regimurile de bază.

Fig. 4.25. Caracteristica mecanică (a) şi de pornire a maşinii asincrone

(b).
La variaţia alunecării în intervalul –∞< s <0 maşina
asincronă funcţionează în regim de generator. în acest regim
106
maşina furnizează în reţea puterea activă, fiind antrenată din
exterior.
Regimului de frână îi corespunde porţiunea
caracteristicii cuprinse în intervalul variaţiei alunecării 1<s <∞.
Acest regim este obţinut în cazul când maşina este
conectată la reţea, căreia îi corespunde o anumită direcţie de
rotaţie a rotorului, însă cuplul de rezistenţă îl roteşte în direcţie
opusă.
Pentru a afla valoarea maximă a cuplului se ia derivata
de la expresia (4.133) care pe urmă se egalează cu zero
dM
= 0. (4.134)
dt
Soluţionînd expresia (4.134) în raport cu s, obţinem
două valori pentru sm, numite valori critice ale alunecării
R2
sm = � , (4.135)
R 21 + X sc2
unde X sc = X 1 + X 2 . .
Substituind (4.135) în (4.134) (adică înlocuind s cu sm),
se obţine valoarea maximă a cuplului
m1U12
Mm = . (4.136)
2W1 �R1 + R 21 + X sc2 �
� �
Semnul © corespunde regimului de motor, iar semnul ©
regimului de generator. Cuplul maxim rotativ pentru regimul
de generator este în valoare absolută mai mare
m1U12
M mG = , (4.137)
2W1 � R 21 + X sc2 - R1 �
� �
deoarece numărătorul expresiei (4.137) este mai mic. în
expresiile obţinute pentru cuplul maxim rotativ lipseşte
rezistenţa R2 şi, prin urmare, cuplul rotativ maxim nu depinde
de rezistenţa înfăşurării rotorice.

107
 Valoarea alunecării critice sm este proporţională cu
rezistenţa R2. De aceea, pentru a ridica randamentul trebuie
micşorată valoarea lui R2 , deoarece
DPel 2 = s �Pem .
Pentru motoarele asincrone cu puterea mai mare de 10
kW se admite, fără a influenţa asupra exactităţii, că:
c1 = 1 şi R1 .
Atunci expresia (4.137) pentru cuplul maxim se
transformă într-o formulă mai simplă:
m1U12 m1U12
Mm = � = . (4.138)
2Wxsc 2W( x1 + x2' )
Din expresia obţinută reiese că cuplul maxim este
invers proporţional cu reactanţa de scurtcircuit xsc. Urmează că
motoarele asincrone cu reactanţa de scurtcircuit xsc redusă au
un cuplu rotativ mai mare. De exemplu, motoarele pentru
fintînile arteziene au înfăşurările statorice cu numărul de spire
redus şi, prin urmare, şi xsc este redus, iar cuplul este majorat.
Sarcina motorului asincron este limitată de raportul
Mm
= km . (4.139)
Mn
Raportul km este definit ca factor de supraîncărcare al
motorului asincron. Valorile acestui factor sunt cuprinse între
1,7 – 3. Dacă nu se ia în consideraţie efectul pelicular şi de
saturaţie a căilor de închidere ale fluxurilor magnetice de
dispersie, atunci pentru calculul cuplului de pornire se scrie
astfel:
m1U12 R2
Mp = (4.140)
W1 �(�R1 + R2 ) 2 + ( X1 + X 2 ) 2 �
�
sau pentru c1 = 1
m1U12 r2'
Mp = .
(�
�
) (
' 2
W1 r1 + r2 + x1 + x2
� ) ' 2 � (4.141)
�
�

108
 Pentru a calcula caracteristicile mecanice ale motorului
asincron deseori se utilizează dependenţe analitice,
aproximative. Una din aceste expresii folosită pentru
construcţia graficului caracteristicii mecanice este formula lui
Kloss. Pentru a obţine această formulă se ia raportul dintre
cuplul rotativ căruia îi corespunde alunecarea s şi cuplul
maxim căruia îi corespunde s = sm. Pentru c1 = 1 şi r1 = 0
obţinem:
�
�r2' � 2 �
2

sm �
� �+ xsc �
M �sm �
� �
= � 2 �
(4.142)
Mm ��r2' � 2 �
s�� �+ xsc �
�
��s � �
�
Din relaţia (4.135) rezultă că pentru condiţiile admise
(c1 = 1, r1 = 0)
2
�r2' � 2
� � = xsc
�sm �
şi substituind în (4.142) obţinem:
��r2' � �r2' ��
2 2

sm �� �+ � ��
M ��sm � �sm �� 2
= � 2 �= , (4.143)
��r2' � �r2' �� sm + s
Mm 2

s� � �+ � �� s sm
�
��s � �sm �� �
de unde urmează că:
2M m
M= . (4.144)
sm / s + s / sm
Expresia (4.144) este numită formula Kloss. Prin
analogie se obţine pentru raportul dintre cuplul de pornire şi
maxim
Mp 2 sm
=
M m 1 + sm2
109
sau
2 M m sm
Mp = (4.144)
1 + sm2
respectiv pentru cuplul nominal
Mn 2 2M m
= sau M n = .
M m sn / sm + sm / sn sn / sm + sm / sn
Graficele caracteristicilor mecanice se construiesc în
majoritatea cazurilor în unităţi relative, pentru ce valorile M,
Mm, Mp sunt raportate la cuplul rotativ nominal:
M �sn sm ��s sm �
M* = = � + �� / + � ; (4.145)
M n �sm sn ��sm s �
Mp �s s �� 1 �
M *p = = � n + m ��
/ sm + � ; (4.146)
M n �sm sn �� sm �
M �s s �
M m* = m = � n + m �/ 2; (4.147)
M n �sm sn �
sau
�s s �
M * = kmn / � + m � ; (4.148)
�sm s �
� 1 �
M *p = kmn / �sm + � ; (4.149)
� sm �
M m* = kmn / 2; (4.150)
unde
�s s �
kmn = � n + m � . (4.151)
�sm sn �
Valoarea mărimii kmn variază pentru motoarele
asincrone de uz industrial în limitele (kmn = 3,4 – 4,4).
Caracteristicile mecanice constituite cu ajutorul
formulelor indicate mai sus presupun o eroare a rezultatelor
până la 10 – 15%.

110
 Deducerea expresiilor obţinute s-a efectuat pentru c1 = 1
şi r1 = 0, adică nu s-a ţinut cont de căderea tensiunii în
înfăşurarea statorică.Pentru motoarele de putere medie şi mare
această cădere de tensiune nu este esenţială în regim de sarcină
nominală.
Pentru s = sm curentul creşte esenţial, deci şi căderea de
tensiune creşte. Prin urmare cuplul trebuie să se micşoreze.
însă pentru s aproape de unitate în rotor apare efectul pelicular
şi de saturaţie. Primul efect majorează rezistenţa activă a
înfăşurării rotorului, care conduce la mărirea cuplului de
pornire.
În cazul doi efectul de saturaţie a căilor de închidere a
fluxurilor magnetice de dispersie contribuie la micşorarea
inductanţei de dispersie x2' şi la majorarea cuplului magnetic.
Rezultă că efectele indicate compensează într-o oarecare
măsură efectul provocat de căderea de tensiune.

4.9. Stabilitatea statică a motorului asincron

Motorul asincron este utilizat în acţionare pentru a pune

în funcţie mecanisme, maşini-unelte. Pentru aceasta motorul
asincron şi maşina respectivă sunt cuplate mecanic şi se rotesc
cu aceeaşi viteză. Funcţionarea solidară a motorului asincron şi
a maşinii-unelte nu este întotdeauna posibilă. De aceea pentru a
alege corect motorul asincron necesar
pentru antrenarea maşinii-unelte trebuie
să fie cunoscută caracteristica mecanică
n = f(M), Ω = f(M) a maşinii respective.
Deoarece diverse mecanisme şi maşini-
unelte au caracteristici mecanice
asemănătoare, ele pot fi grupate. În fig.
4.26 sunt imaginate patru caracteristici,
care corespund la patru grupe de Fig. 4.26. Caracteristicile
maşini-unelte. mecanice ale diferitelor
Caracteristica I reprezintă maşini şi mecanisme.
dependenţa proporţională dintre M şi n
111
şi corespunde calandalor pentru prelucrarea hîrtiei, frânelor
electromagnetice cu curenţi turbionari, generatorului de curent
continuu cu sarcina constantă etc.
Curba 2 reprezintă o parabolă şi corespunde
ventilatoarelor, pompelor centrifuge. Dreapta 3, paralelă
ordonatelor n.corespunde caracteristicilor pompelor cu piston,
compresoarelor, benzilor transportoare, ascensoarelor. Pentru
aceste caracteristici cuplul rămîne constant la variaţia vitezei.
Curba 4 corespunde maşinilor cu caracteristică tip
hiperbolă, de exemplu morilor cu bile, malaxoarelor de beton
etc.
Pentru a analiza posibilitatea funcţionării unei maşini
asincrone solidară cu o maşină-unealtă oarecare, recurgem la
ecuaţia mişcării sistemului de acţionare în regim dinamic:
dW
M - MR = J (4.152)
dt
unde M este cuplul electromagnetic dezvoltat de motorul
asincron; MR – cuplul de rezistenţă;
Ω – viteza unghiulară, J = mr 2 – momentul de inerţie
în care m – masa părţilor rotative, ρ – raza de inerţie. În ecuaţia
(4.152) sunt neglijate pierderile de funcţionare în gol.
Diferenţa dintre cuplul electromagnetic M şi cuplul de
rezistenţă MR este egală cu cuplul produs de forţele de inerţie,
adică de cuplul dinamic. Cuplul dinamic apare numai în cazul
când părţile rotative ale sistemului de acţionare se învârtesc cu
o oarecare acceleraţie.
dW
În cazul când , motorul funcţionează cu o viteză
dt
unghiulară constantă şi cuplul dezvoltat de motor este
echilibrat de cuplul de rezistenţă
M - MR = 0. (4.153)
Însă în practică la arborele motorului întotdeauna
acţionează un cuplu variabil de rezistenţă care provoacă o
variaţie adecvată a cuplului electromagnetic şi, prin urmare, se
schimbă şi viteza motorului.
112
 Dacă sistemul de acţionare electrică, care include
motorul asincron şi maşina-unealtă, după încetarea
perturbaţiilor aplicate asupra lui tinde să revină la starea iniţială
precedentă perturbaţiilor, atunci acest sistem funcţionează
stabil. Perturbaţia poate fi provocată nu numai de variaţia
cuplului de sarcină dar,şi de variaţia tensiunii şi frecvenţei de
alimentare a motorului asincron.
În fig. (4.27) este prezentată caracteristica mecanică a
maşinii asincrone M = f(s) adecvată funcţionării în regim de
motor (I), în acelaşi cadran cu ea fiind suprapusă caracteristica
mecanică a unei macarale (2), care reprezintă o dreaptă paralelă
la axa ordonatei. Dreapta 2 întretaie curba I în două puncte a şi
b, cărora le corespund alunecările
sa şi sb.
Motorul (întreg sistemul
de acţionare electrică)
funcţionează stabil pe intervalul
caracteristicii mecanice, dacă
dM
>0
ds
şi nu funcţionează stabil pe
porţiunea caracteristicii mecanice
Fig. 4.27. Explicativă la
unde: determinarea stabilităţii
dM statice a motorului asincron.
<0
ds
Să considerăm că motorul
funcţionează cu alunecarea corespunzătoare punctului s = sa.
Dacă el este supus unei perturbaţii, noua valoare a alunecării va
deveni egală cu sa1 > sa şi diferenţa M - M R > 0 .
Prin urmare, cuplul magnetic excendentar va impune
motorului asincron să revină în starea sa iniţială,
corespunzătoare punctului o şi alunecării s = sa.
Dacă la diverse perturbaţii alunecarea se va micşora
devenind mai mică, adică s < sa, atunci M - M R < 0 . Diferenţa

113
negativă a cupfurilor va frâna motorul, readucându1 la starea
iniţială.
Aşadar, pentru zona haşurată M m sa s0 sm M m sau
porţiunea trasată cu linie groasă a caracteristicii mecanice,
unde se respectă condiţia:
dM
>0
ds
motorul asincron funcţionează stabil.
Să considerăm punctul b. Dacă din cauza unor
perturbaţii alunecarea se va mări, atunci diferenţa cuplurilor
M - M R devine negativă şi contribuie la frânarea motorului în
continuare până la oprirea lui.
Pentru zona M m s p sm M p bM m sau porţiunea trasată cu
linie subţire a caracteristicii mecanice, funcţionarea motorului
şi a întregului sistem de acţionare electrică este nestabilă,
deoarece corespunde condiţiei
dM
<0
ds
Aşadar stabilitatea statică a maşinii asincrone nu este
altceva decât capacitatea ei de a-şi restabili viteza iniţială la
încetarea perturbaţiilor.
Prin analogie se poate determina stabilitatea statică
pentru celelalte regimuri de funcţionare ale maşinii asincrone.

4.10. Acţiunea armonicilor de ordin superior asupra

funcţionării maşinii asincrone

Procesele fizice ce au loc în maşina asincronă au fost

analizate fără a ţine seama de acţiunea armonicilor de ordin
superior. în multe cazuri acţiunea acestor armonici influenţează
esenţial asupra funcţionării maşinii asincrone, îndeosebi la
funcţionarea în regim de motor.
Sursele principale ce provoacă armonici de ordin
superior sunt diverse. În primul rând ele sunt provocate de
tensiunea nesinusoidală şi asimetrică de alimentare a
114
înfăşurărilor, de elementele neliniare introduse în circuitele
înfăşurărilor statorice sau rotorice, cum sunt bobinele cu miez
magnetic, diodele şi altele. Armonicile provocate de aceste
surse se numesc armonici variabile în timp.
În al doilea rînd, armonicile sunt provocate şi de
repartizarea discretă a conductorilor înfăşurărilor în crestături,
de saturaţia neuniformă a miezului magnetic, de forma crestată
a suprafeţelor statorului şi rotorului, orientate spre întrefier, de
excentricitatea rotorului,şi de forma lui necirculară. Aceste
surse dau naştere la armonicile de ordin superior numite
spaţiale.
Toate armonicile de ordin superior ale cuplului
magnetic dispun de diverse viteze unghiulare şi de amplitudini
cu mult mai mici decât amplitudinea fundamentalei.
Amplitudinile descresc o dată cu creşterea ordinului armonicii.
Armonicile variabile în timp au frecvenţa majorată şi produc de
asemenea armonici care se învârtesc cu viteze unghiulare
Wv = vW1
unde v este ordinul armonicii respective, iar Ω1 – viteza
unghiulară a fundamentalei.
Armonicile spaţiale ale câmpului magnetic se învârtesc
în diverse direcţii, cu diverse viteze unghiulare, mai mici ca ale
fundamentalei, care depind de ordinul armonicilor.
Îndependent de caracterul provenienţei armonicilor, ele
provoacă pierderi Joule în înfăşurări şi pierderi magnetice în
sistemul magnetic, contribuind la micşorarea randamentului.
Atât armonicile variabile în timp, cât şi cele spaţiale
produc cupluri magnetice suplimentare, care împiedică
pornirea normală a motorului, frânează rotorul, deformează
caracteristica mecanică şi, în sfârşit, duc la „prinderea"
motorului la o anumită viteză, care depinde de ordinul
armonicii.

4.10.1. Cupluri asincrone

115
 Se consideră un motor asincron cu înfăşurarea rotórica
în colivie. Armonicile câmpului magnetic de ordin superior,
învârtindu-se într-o anumită direcţie, induc în barele înfăşurării
rotorice scurtcircuitate tensiunii electromotoare de frecvenţă
corespunzătoare turaţiei câmpului magnetic al armonicii
respective. Sub acţiunea acestor tensiuni electromotoare prin
barele înfăşurării se închid curenţi, care la rândul lor produc
câmpuri magnetice învârtitoare a căror turaţie este egală cu
turaţia câmpurilor magnetice ale armonicilor respective. Prin
însumarea undelor magnetice ale acestor câmpuri magnetice,
statorice şi rotorice, produse de armonicile respective, se obţin
câmpuri magnetice rezultante. Aceste câmpuri, interacţionând
cu curenţii armonicilor respective, produc cupluri
electromagnetice.
Fiecare armonică produce cuplul ei electromagnetic,
care influenţează asupra funcţionării motorului. Viteza
unghiulară a armonicii de ordinul v este pentru armonicile
spaţiale
W
Wv = � (4.154)
v
Semnele ± indică direcţia de rotire a armonicii date în
raport cu direcţia de rotire a fundamentalei. Pentru semnul �
direcţiile coincid, iar pentru Q direcţiile sunt opuse. Cuplul
rezultant produs de armonicile de ordinul v va fi egal cu
M = M1 + M 5 + M 7 + ... + M 6v +1. (4.155)
Din seria armonicilor dc ordinul 6v + 1 dispun de
amplitudine, relativ mai mare, armonicile 5, 7, 11 şi 13.
Să urmărim procesul de acţiune al armonicilor de
ordinele 5 şi 7 care deformează esenţial caracteristica mecanică
a motorului asincron în domeniul alunecărilor mari. S-a indicat
că direcţia vitezei unghiulare a armonicii de ordinul 5 este
opusă vitezei unghiulare a fundamentalei şi este egală cu
W
Wv=5 = - 1 (4.156)
5

116
 Viteza unghiulară de sincronism pentru armonica de
1
ordinul 5 corespunde alunecării s1 = 1 + , şi cuplul
5
corespunzător armonicii pentru acest punct a va fi nul
(fig.4.28,a). Din această figură se observă că în intervalul
� 1 �
s1 �� 1 + , 0 �armonicii de ordinul 5 îi corespunde regimul de
� 5 �
frână electromagnetică, care dezvoltă un cuplu asincron opus
cuplului dezvoltat de fundamentală. Prin însumarea curbelor I,
2 se obţine o curbă rezultantă 3, căreia îi corespunde un cuplu
Mp mai mic ca cuplul de rezistenţă MR (dreapta 4) şi, prin
urmare, motorul asincron nu este în stare a porni.
Viteza de sincronism, pentru armonica de ordinul 7, va
fi atinsă de rotor pentru:
1
s1 = 1 -
7
Pentru acest punct cuplul dezvoltat de armonică va fi
� 1�
egal cu zero. Urmează că pentru s1 �� 1,1 - � armonicii îi
� 7�
corespunde regimul de motor, care majorează cuplul motorului,
� 1 �
iar pentru s1 �� 1 - , 0 �îi corespunde un cuplu de frână care
� 7 �
micşorează ui motorului. Astfel prin însumarea curbelor 1, 2 se
obţine o curbă rezultantă 3, care are o inflexiune.
Pentru s1 �( 1, 0 ) cuplul dezvoltat de armonica v = 7 se
însumează cu cuplul dezvoltat de fundamentală, contribuind Ia
majorarea cuplului rezultant. Pentru s1 = 1 cuplurile dezvoltate
de armonicile v = 5 şi v = 7 practic se compensează reciproc şi
nu sunt periculoase pentru pornirea motorului, însă când
rotorul atinge viteza corespunzătoare punctului b (fig. 4.28, b)
poate să se „prindă" la această viteză, adică rotorul se
învârteşte cu o viteză constantă corespunzătoare lăsăturii din
caracteristică, unde curentul absorbit este mult mai mare decât
cel nominal.
117
Fig.4.28 Deformarea caracteristicilor mecanice prin acţiunea armonici
de ordinul cinci (a) şi ordinul şapte (b).

Pentru a reduce acţiunea cuplurilor magnetice

condiţionate de armonicile de ordin superior este necesar de a
înăbuşi aceste armonici, recurgînd la diferite metode şi, în
primul rând, de a apropia curba tensiunii magnetice de curba
sinusoidală.
Cuplul asincron pentru armonicile analizate poate fi
calculat folosindu-ne de aceleaşi expresii, corespunzătoare
fundamentalei:
M v = kФv I 2' v cosy 2v (4.157)
sau
P
M v = emv (4.158)
W1 / v

118
unde W1 / v este viteza câmpului magnetic corespunzătoare
armonicii date.

4.10.2. Cupluri reactive şi sincrone

Aceste cupluri acţionează asupra unui corp

feromagnetic aflat în câmp magnetic, căutînd să-l orienteze în
poziţia corespunzătoare permeabilităţii majore a căilor de
închidere a fluxului magnetic (fig. 4.29). Cuplurile reactive
apar de obicei în maşinile electrice cu mărimea întrefierului
neuniformă, de exemplu în maşina sincronă.
În maşina asincronă cuplurile
reactive apar în două cazuri: dacă
numărul crestăturilor statorice şi
rotorice sunt egale Z1 = Z2 şi dacă
numărul polilor primei armonici de
dantură coincide cu numărul
crestăturilor rotorice.

Fig. 4.29. Orientarea Aşadar, rotorul maşinii asincrone

rotorului cu poli aparenţi în este supus unor cupluri reactive, în
câmpul magnetic, apariţia primul rînd când numărul
cuplului magnetic ractiv crestăturilor rotorice şi statorice
sunt egale, fn acest caz dinţii
rotorului caută sub acţiunea
câmpului magnetic să ocupe o poziţie de coincidenţă cu poziţia
dinţilor statorici. La coincidenţa dinţilor cuplului reactiv devine
egal cu zero (fig. 4.30).
Deplasarea dinţilor rotorici în raportcu cei statorici
provoacă un cuplu magnetic câmpului magnetic, apariţia
reactiv, care acţionează în aceeaşi direcţie sau direcţie opusă
Cuplului electromagnetic învârtitor dezvoltat de armonica
fundamentală.

La pornirea motorului
asincron cuplurile reactive pot atinge
119
 valori mai importante decât cuplul electromagnetic dezvoltat
de fundamentală şi în acest caz rotorul nu se urneşte din loc.
Cuplul reactiv nu trebuie confundat cu cel sincron.
Fig. 4.30. Coincidenta Cuplul reactiv poate exista chiar şi când în rotor nu
crestăturilor statorice şi circulă curentul electric. Acesta, după cum s-a
rotorice. constat, există când pasul polar al primei armonici
de dantură este egal cu pasul crestam rilor rotorice.
Aşadar, pentru cazul când rotorul atinge viteza
unghiulară
W
W= 1
vz
dinţii rotorici coincid cu polii primei armonici, de dantură. În
fig. 4.31 este imaginată coincidenţa pasului dentar tz2 al
crestăturilor rotorice cu pasul polar x. al primei armonici de
dantură a inducţiei magnetice, caz pentru care cuplul reactiv
este nul Mr = 0.
Pentru o anumită viteză a rotorului, apropiată de viteza
primei armonici de dantură asupra rotorului acţionează un
cuplu care caută să orienteze dinţii rotorului în direcţia celei
mai mari permeabilităţi.

Fig. 4.31. Coincidenta danturii rotorice cu unda inducţiei magnetice de

ordin dentar.
Cuplurile suplimentare ce apar în maşina asincronă într-
o mare măsură depind de corelaţia dintre numărul de dinţi ai
armăturilor statorice şi rotorice. Recomandaţiile respective
pentru stabilirea corelaţiei numărului de dinţi statorici şi
rotorici sunt indicate în tabele speciale.

120
 4.103. Cuplurile şi forţele de vibraţii

În afara cuplurilor magnetice amintite mai sus în maşina

asincronă acţionează cupluri produse de armonici magnetice de
ordin superior, cu numărul de poli diferit.
Interacţiunea acestor armonici magnetice are loc nu
numai la viteza sincronă, dar şi la viteze diferite. în acest caz
cuplul electromagnetic provocat de armonicile respective
variază în decursul unei perioade, schimbîndu-şi de două ori
semnul.
Forţele de vibraţie apar în cazul în care în întrefier
există câmpuri magnetice cu numărul de poli apropiat, adică
când se respectă condiţiile
Z1 - Z 2 = ��
1 2p (4.159)
Z1 - Z 2 = �2 �4 p (4.160)
În fig. 4.32, a sunt redate graficele de variaţie în spaţiu a
inducţiei magnetice pentru armonicile câmpului magnetic cu
p= 2 şi p = 3 perechi de poli. Forţa instantanee corespunzătoare
inducţiei magnetice B2 şi B3 variază în spaţiu cu o frecvenţă
mai mare şi este proporţională cu pătratul sumei B2 + B3. Din
fig 4.32, b se observă că suma forţelor F produse de armonicile
inducţiei se repartizează ncuniform în lungul circumferinţei
periferice inferioare a statorului. Aria aflată sub curba
F = f (g sr ) , ce se sprijină pe jumătate din lungimea
circumferinţei statorice, este cu mult mai mare decât aria ce se
sprijină pe a doua jumătate.
Reiese că între stator şi rotor apar forţe de interacţiune
unilaterală. Luând în consideraţie că armonicile inducţiilor
magnetice B2 şi B3 se învârtesc reciproc, urmează că şi forţele
de interacţiune corespunzătoare de asemenea se învârtesc şi
provoacă oscilaţia rotorului. Oscilaţiile rotorului sporesc dacă
îmbinarea arbore-rulmenţi nu este aleasă corespunzător
recomandaţilor respective.

121
Fig. 4.32. Graficile variaţiei inducţiei magnetice ale armonicelor de
ordin superior (a) ţi curba forjei provocată de ele (b).

La pornirea motorului viteza unghiulară a rotorului ii

variază în timp şi pentru anumite viteze, corespunzătoare
vitezelor armonicilor, poate să apară efectul de rezonanţă, care
amplifică oscilaţiile rotorului şi contribuie la sporirea
zgomotului produs de motor în timpul pornirii. Forţele de
atracţiunc unilaterală pot fi provocate de asemenea şi
deuniformitatea întrefierului. Pentru a reduce acţiunea acestor
forţe, se prevede înclinaţia crestăturilor în lungul rotorului,
respectarea tehnologiei de producere şi asamblare a maşinii
asincrone, prin asigurarea unui întrefier uniform.
Cuplurile sincrone apar la o anumită viteză unghiulară a
rotorului ca rezultat al interacţiunii dintre armonicile de
dantură, statorice şi rotorice, care au acelaşi ordin sau acelaşi
pas polar.
Valoarea şi semnul cuplului depind de poziţia reciprocă
ocupată în spaţiu în momentul dat, de undele magnetice ale
armonicilor respective. Cuplurile sincrone sunt produse ca şi în
maşina sincronă de curenţi diferiţi. în cazul acceptat sursa

122
apariţiei armonicilor sunt curenţii statorici I1 şi, respectiv,
rotorici I2.
Armonicile de această natură provoacă un cuplu
alternativ a cărui valoare medie în decursul unei rotaţii
complete este nulă. Datorită inerţiei considerabile a rotorului,
la pornire cuplul sincron nu influenţează simţitor asupra vitezei
rotorului.
Însă pentru o anumită turaţie a rotorului W = Wv turaţia
armonicilor de dantură a inducţiei magnetice Bmv devine
sincronă şi depinde de polaritatea polilor armonicilor
respective, producând cupluri de o anumită valoare.
Dacă armonica directă de dantură cu amplitudinea Bmsv
se deplasează cu viteza unghiulară W1 / vz , iar armonica inversă
cu amplitudinea Bmrv unghiulară (fig. 4.33) se roteşte în raport
cu rotorul cu viteza
sW � W - W �W1 W1 - W
- 1 =�1 �� = - (4.161)
vz � W1 � vz W1
şi faţă de stator cu viteza
W -W
W- 1 (4.162)
vz

Fig. 4.33. Explicativă la procesul producerii cuplului sincron de

armonicile de ordin superior.
Vitezele acestor armonici faţă de stator sunt egale când
W1 W -W
=W- 1 . (4.163)
vz W1

123
 Armonica statorică în raport cu cea rotórica se
deplasează cu viteza
W � W1 - W �
W sr = 1 - �
W- �. (4.164)
vz � vz �
Urmează că pentru W sr �0 vitezele armonicilor nu
coincid şi poziţia lor reciprocă în spaţiu este caracterizată prin
unghiul g sr = W sr � t variază permanent în timp. Cuplul
magnetic produs de armonicile respective variază în funcţie de
cos g sr (fig. 4.34, b) şi este egal cu:
M sv = M mv � cos g sr (4.165)
Cuplul electromagnetic este egal cu, zero când axele
undelor magnetice sunt defazate la un unghi g sr = p / 2 sau
g sr = -p / 2 .Valoarea maximă Mmsv se obţine pentru valorile
unghiului g sr = 0, p .

Fig. 4.34. Inflexiunea provocată de armonicile sincrone.

În fig.4.34,a,b este imaginată caracteristica mecanică a

motorului asincron deformată în zona corespunzătoare pentru
alunecări apropiate de unitate precum şi variaţia cuplului
sincron M sv în funcţie de unghiul g sr .
Cuplul electromagnetic creat de armonicile
corespunzătoare variază în limitele:
- M msv �M v �+ M mrv .

124
 Din cauza cuplurilor sincrone motorul asincron poate să
se „prindă" la viteza Ωv şi să nu dezvolte viteza nominală.
Cuplurile sincrone acţionează în timpul pornirii motorului,
pentru o perioadă de timp foarte redusă, şi luând în consideraţie
inerţia mare a rotorului ele sunt mai puţin periculoase decât
cuplurile asincrone. Cuplurile sincrone devin cu mult mai
periculoase în cazul când numărul crestăturilor statorice şi
rotorice este acelaşi, adică:
Z1 = Z 2 .
În acest caz undele magnetice se rotesc în aceeaşi
direcţie şi provoacă un cuplu sincron pentru s = l, care
împiedică pornirea rotorului (are loc efectul de „lipire" a
rotorului).
Pentru cazul Z 2 - Z1 = �2 p armonicile de ordinul
Z
vz = 1 �1 se rotesc în direcţii opuse şi la viteza rotorului:
p
2W1
W= produc cuplul magnetic sincron, care, în funcţie de
vz + 1
poziţia undelor magnetice corespunzătoare, frânează sau
accelerează rotorul. Acest caz duce la „prinderea" rotorului la o
viteză constantă mai mică decât cea nominală şi împiedică
ieşirea motorului pe partea stabilă a caracteristicii mecanice.
Pentru eliminarea acestor neajunsuri este necesar a
respecta următoarele condiţii:
Z 2 �Z1; Z1 - Z 2 �2 p
sau a efectua crestăturile rotorului sau statorului cu înclinarea
egală cu pasul crestăturii.
4.11. Diagrama cercului maşinii asincrone

Diagrama cercului este des utilizată la studierea şi

cerecetarea maşinilor electrice, mai cu seamă a maşinilor
asincrone. Prin intermediul diagramei cercului se determină
corelaţiile cantitative dintre curenţi, puteri, cupluri etc.

125
 Diagrama cercului este o dezvoltare treptată a
diagramei de fazori bazată pe schema echivalentă a maşinii
asincrone.
Cu ajutorul diagramei cercului se construiesc
caracteristicile în sarcină şi se determină grafic mărimile de
bază ce caracterizează maşina asincronă. La baza construcţiei
diagramei cercului se află schema echivalentă în Г, cu conturul
de magnetizare conectat la reţea şi diagrama de fazori.
Diagrama cercului reprezintă locul geometric descris de
extremitatea fazorului curentului primar I1 la variaţia alunecării
în limită –∞≤ s ≤ + ∞, pentru U1 = const. Acest loc geometric
reprezintă o curbă închisă. Curba este un cerc, dacă se
neglijează căderea de tensiune în înfăşurarea primară, se
neglijează fenomenul de refulare din înfăşurarea rotorului la
pornirea motorului, se neglijează saturaţia căilor de închidere a
fluxurilor de dispresie, se consideră că r2' nu variază cu
temperatura, iar frecvenţa şi saturaţia miezului magnetic sunt
constante.
Prin neglijarea căderii de tensiune din primar, diagrama
de fazori capătă imaginea din fig. 4.35, adică:
Evident că
U 1 = - E '2 .
conform diagramei fazoriale, E '2 are două componente OA' şi
A' D ' defazate la un unghi egal cu π/2.
Prin trei puncte, în cazul dat prin punctele O, A', D', se
duce un cerc şi nu numai unul şi deoarece unghiul OA'D', este
drept, urmează că el se sprijină pe diamentrul cercului OD ' ,
care este egal cu E1 = -U 1. În ipotezele de mai sus s-a enunţat
că U1 = const, deci E1 = const, adică diametrul cercului este
constant. Catetele OA' = I 2' r2' / s şi A' D ' = jI '2 r2' ale
triunghiului dreptunghiular reprezintă componente ale
fazorului E '2 . Aceste componente formează unghiul drept

126
OA'D' nu numai în punctul A' căruia îi corespunde o anumită
valoare concretă a alunecării, dar pentru orice valoare a lui
s �[-�; +�]. La variaţia alunecării, prin urmare a sarcinii,
punctu M' va descrie un cerc. Direcţia fazorului I '2 coincide
r2'
întotdeauna cu fazorul I '2 , la variaţia lui s.
s
Deci extremitatea fazorului
' descrie de asemenea un cerc al
I2
cărui diametru OD este egal cu
valoarea maximă a curentului I '2 max
pentru s = �� (fig. 4.35)
Dacă sub unghiul j0 în urmă
în raport cu fazorul U 1 se depune
fazorul I 0 (fig 4.36), iar din punctul
( )
'
O' se depune fazorul - I 2 , orientat
în direcţie opusă celei iniţiale (cu
semnul minus), extremitatea lui
desrie un cerc cu diametrul:
O' D = � -I ' �U1
� 2 max �x ' (4.167)
2
Prin unirea punctelor O şi A se
Fig. 4.35. Transformarea
diagramei fazoriale în obţine fazorul I 1 , care la variaţia
diarama cercului lui s �[-�; +�] descrie acelaşi
cerc.
Pentru a construi diagrama cercului, luându-se în
considerare parametrii înfăşurării primare x1 şi x2 ne vom folosi
de schema echivalentă simplificată în Г a maşinii asincrone.
Conform acestei scheme
U1
- I '2 max = (4.168)
(r1 + r2 / s )2 + ( x1 + x2' )2
'

127
 În expresia scrisă parametrii x1 + x2' sunt constanţi,
tensiunea U1 la bornele maşinii fiind de asemenea constantă.
Prin urmare, curentul - I '2 variază în funcţie de s. Pentru
valoarea lui s, când r1 + r2' / s = 0 , curentul I '2 va deveni maxim
şi egal cu
U
[ - I 2 max ] = 1 ' (4.169)
x1 + x2

Fig. 4.36. Diagrama cercului suprapusă diagramei fazoriale.

Expresia (4.169) spre deosebire de (4.167) conţine la

numărător inductanţa x1 care, micşorînd valoarea curentului
I 2 max apropie valoarea lui de cea reală, din conturul principal.
Rezultă că O ' D (fig. 4.37) reprezintă diametrul noului
cerc, egal cu
U1
Dc = I 2 max = (4.170)
x1 + x2'
pe scara mi a curenţilor, iar dreapta O'D' pe scara m2 a impen-
danţei reprezintă inductanţa de scurtcircuit
xsc = x1 + x2' (4.171)

128
 Din punctul D' se ridică perpendiculara D'A', care pe
scara m, reprezintă valoarea rezistenţei:
1- s �
�
r1 + r2' + r2' � � . (4.172)
�s �

Fig. 4.37. Diagrama cercului simplificată.

Segmentul O ' A' reprezintă impenda nţa de scurtcircuit

Z sc = (r1 + r2' / s )2 + ( x1 + x2' ) 2 (4.173)
pe aceeaşi scară mz.
Din punctul D se coboară o perpendiculară pe
segmentul O ' A' şi se obţine triunghiul O ' AD . Din asemănarea
triunghiurilor O'A'D' şi O'AD rezultă că:
O' A O 'D
= (4.174)
O ' D ' O ' A'
de unde

'
OA=
O' D � (
O' D'
=
)
I '2 max / mi ( xsc / mz )
=
O ' A' Z sc / mz
(4.175)
I '2 max xsc U1 I '2
= � = = .
mi Z sc Z sc mi mi
La fel se demonstrează că:
129
 Z sc
O ' A' = ; (4.176)
mz
1- s �
�
r1 + r2' + r2' � �
D ' A' = � s �; (4.177)
mz
x
O ' D ' = sc . (4.178)
mz
Unghiul dintre fazorul tensiune U 1 şi fazorul curent -
I '2 se determină din expresia:
x1 + x2'
j2 = arctg
�1- s � (4.179)
r1 + r2' + r2' � �
�s �
deoarece j2 este egal cu �O'A'D'.
Din punctul O' sub un unghi dus la fazorul U 1 egal cu
x1 + x2'
j2 = arctg (4.180)
rm + r1
se depune segmentul O O ' egal pe scara mi cu fazorul
curentului de mers în gol I 0 . Unind punctele O şi A, obţinem
segmentul OA , care reprezintă în scara m, fazorul I 1 a
curentului absorbit din reţea. Unghiul j1 dintre fazorul U 1 şi
I 1 determină factorul de putere al maşinii asincrone.
Aşadar, prin intermediul schemei echivalente
simplificate în Г, la variaţia sarcinii, adică a alunecării, s-a
obţinut o curbă care pentru ipotezele adoptate reprezintă în cerc
numit diagrama cercului a maşinii asincrone.

4.11.1 Determinarea regimurilor de bază şi

punctelor caracteristice de pe diagrama cercului

130
 Valoarea alunecării s determină nu numai sarcina
maşinii asincrone, dar şi regimul de funcţionare.
Pentru s = 0 are loc aşa-numitul regimul ideal de
funcţionare în gol a maşinii asincrone. În acest regim de
funcţionare viteza unghiulară a rotorului Ω este egală cu viteza
unghiulară Ω1, a timpului magnetic învârtitor şi, prin urmare,
curentul din înfăşurarea rotórica este nul. Acestui regim îi
corespunde punctul O´ de pe cercul diagramei (fig. 4.38), care
are loc numai în cazul în care pierderile mecanice sint nule. în
realitate, maşina consumă din reţea o putere, care dezvoltă un
cuplu egal cu cuplul mecanic de rezistenţă, căruia îi corespunde
o valoare extrem de mică a alunecării. Aşadar, prin
considerarea pierderilor mecanice punctul O´ se deplasează pe
cerc în punctul OII. Deoarece în regim de scurtcircuit maşina
asincronă nu transformă energia electrică în energie mecanică
rezultă că

( ) � 1- s �
2
m1 I '2 R2 � �= 0 (4.181)
�s �
Soluţionînd în raport cu s expresia, obţinem că s = 1
Prin urmare, punctului Bs=1 îi corespunde regimul de
scurtcircuit şi segmentul O ' B reprezintă la scara mi curentul
de scurtcircuit I '2sc , iar segmentul OB la aceeaşi scară
reprezintă curentul de scurtcircuit al înfăşurării statorice.
În regim de frână electromagnetică o parte din puterea
aplicată din exterior la arborele maşinii asincrone impune
rotorul să se rotească în direcţia opusă rotirii câmpului
magnetic învârtitor, iar alta este degajată sub formă de căldură
în rezistenţa R2 a înfăşurării rotorice. Ecuaţia bilanţului
energetic pentru acest regim pentru punctul C se scrie astfel:

( ) �1- s �
( )
2 2
m1 I '2 R2 � �= m1 I '2 R2 (4.182)
�s �
pentru care rezultă s = ± ∞, adică punctului C de pe diagrama
cercului îi corespund alunecările s = ± ∞. Acest punct prezintă
numai un interes teoretic, deoarece practic maşina nu poate

131
atinge aceste valori pentru alunecare. Dacă componenetele
active ale curenţilor statoric şi rotoric îşi schimbă semnul,
atunci maşina trece în regim de generator.
Din cele menţionate pot fi trase următoarele concluzii:
arcului diagramei cercului O I O II AB îi corespunde regimul de
motor, s �[0,1] , arcului BC regimul de frână electromagnetică
s α�[1, ] , iar arcului CDENO' regimul de generator
s α�[1, ] .

Fig. 4.38. Diagrama cercului pentru determinarea regiunilor de

funcţionare a maşinii asincrone.

Extremităţile fazorilor I 1 şi I '2 în regim de motor, când

viteza unghiulară a rotorului Ω variază în limita 0 < Ω < Ω 1
alunecă pe porţiunea cercului O I O II AB . in regim de frână
vîrfurile fazorilor I 1 şi - I '2 alunecă pe porţiunea arcului BC ,
iar viteza rotorului Ω < 0. Vîrfurile fazorilor I 1 şi - I '2 în regim
de generator alunecă pe porţiunea arcului CDENO', iar viteza
unghiulară Ω > Ω1. Din fig. 4.38 nu e greu de observat că la
132
variaţia lui s �[+�, -�] componenta activă a curentului îşi
schimbă semnul, iar componenta reactivă nu şi-1 schimbă, deci
maşina asincronă permanent consumă din reţea putere reactivă.

4.11.2. Determinarea mărimilor de bază ale maşinii

asincrone cu ajutorul diagramei cercului

Datorită însuşirilor superbe ale diagramei cercului, se

pot determina nu numai regimurile de funcţionare ale maşinii
asincrone, dar practic şi toate mărimile de bază ale ei, în orice
regim de funcţionare. Cu ajutorul diagramei cercului se
stabilesc în afară de curenţii statorului şi rotorului şi alte
mărimi importante ca puterea consumată din reţea, utilă,
electromagnetică, cuplul de pornire, maxim, factorul de putere,
randamentul etc. Puterea activă consumată din reţea, la o
anumită sarcină, este proporţională cu componenta activă a
curentului I1 cos j1 , adică
P1 = m1U1 I1 cos j1 . (4.183)

Fig. 4.39. Construcţia scării randamentului.

Conform diagramei construite (fig. 4.39) la scara
curenţilor avem:
I1 = mi AO (4.184)
(punctul A corespunde funcţionării maşinii electrice la o
anumită sarcină, în regim de motor).
Substituind (4. 184) în (4. 183), obţinem:
133
 P1 = m1U1mi AO cos j1 = m p AO cos j1 ,
unde mp este scara puterii şi reprezintă o mărime constantă
pentru diagrama cercului dată (deoarece produsul mărimilor
m1U1mi sunt mărimi constante). Din construcţia diagramei
cercului urmează că
AO cos j1 = Ae
deci
P1 = m p Ae,
unde puterea P1 este de obicei numită primară, iar dreapta OE
este numită dreapta puterilor primare. Puterea absorbită din
reţea la funcţionarea în gol acoperă puterea degajată sub formă
de căldură în rezistenţa înfăşurării statorului şi în miezul
magnetic:
m1 I '0 r1 + DPm = m1 I '0 (r1 + rm ) = m1U1I 0 cos j0 = m p de. (4.185)
Puterea consumată din reţea pe conturul principal al
schemei echivalente simplificate în r este proporţională cu
componenta activă a curentului I '2 şi, prin urmare, reprezintă
segmentul Ad , adică:
Puterea conturului principal Ppc. conţine următoarele
componente
( )r
2
DPel1 = m1 I '2 1 (4.186)

=m (I ) r ' 2 '
DPel 2 2 2 2 (4.187)

=m (I ) r � �
1- s �
�
' 2 '
şi Pmec 1 2 2 (4.188)
�s �
care constituie pierderile electrice în cuplul statoric, pierderile
electrice în cuplul rotoric şi puterea mecanică dezvoltată de
rotor. Nu e greu de demonstrat că pierderile electrice DPel1 ,
DPel 2 şi Pmec sunt proporţionale cu segmentele dc, cb, bA
specificate în fig. 4.39. DPel1 = m p �
dc, DPel 2 = m p �
bc şi

134
 Pmec = m p �
bA. Dreptele O´B şi O'C întretaie diagrama cercului
în punctele Bs=1 şi Cs=∞ a căror plasare pe cerc depinde de
valorile rezistenţelor r2' şi r1. Deoarece r2' şi r1 sunt parametri
necesari pentru o maşină asincronă, urmează că şi dreptele O´B
şi O'C, independent de regimul dc funcţionare al maşinii
asincrone vor fi elementele constructive necesare pentru
diagrama cercului. Puterea mecanică Pmec corespunde
segmentului Ab , limitat jos de dreapta O´Bs=1 numită dreapta
punerilor mecanice.
Puterii electromagnetice Pem = Pmec + DPel 2 îi
corespunde segmentul Ac , limitat jos de dreapta O´Cs=∞,
numită dreapta puterilor electromagnetice.

4.11.3. Determinarea cuplului, factorului de putere,

randamentului cu ajutorul diagramei cercului

Pentru stabilirea mărimilor enunţate, ne vom folosi de

diagrama cercului supusă unor construcţii suplimentare (fig.
4.39). Perpendiculara coborîtă din puni iul A pe dreapta
puterilor primare întretaie liniile puterilor respective în
punctele a, b, c, d, e. Puterea utilă la arborele motorului
asincron se determină astfel:
P2 = Pmec - DPmec (4.189)
adică nu este altceva decât diferenţa dintre puterea mecanică şi
pierderile mecanice DPmec . Puterea utilă conform diagramei
cercului este egală cu segmentul Aa , la scara puterii şi
urmează că
P2 = m p Aa. (4.190)
Cuplul electromagnetic al motorului este proporţional
cu puterea electromagnetică
P m Ac
M = em = p = mm Ac, (4.191)
W1 W1

135
unde mm este factorul de scară al cuplului.
Rezultă că cuplul electromagnetic la scara mm este egal
cu segmentul Ac şi de aceea dreapta O´Cs=∞ mai este numită
dreapta cuplurilor electromagnetice. Cuplul electromagnetic
maxim se determină astfel: se duce o tangentă la cerc paralelă
la dreapta cuplurilor electromagnetice O´Cs=∞. Din punctul de
tangenţă Fm astfel obţinut se coboară o perpendiculară pe
dreapta puterilor primare.
Cuplul electromagnetic maxim va fi:
M max = mm Fm F ' , (4.192)
iar cuplul de pornire, corespunzînd punctului Bs=1, este:
M p = mm Bc II . (4.193)
Randamentul reprezintă raportul dintre segmentele Aa
şi Ae , adică:
P2 m p Aa Aa
h= = = . (4.194)
P1 m p Ae Ae
Pentru a uşura stabilirea randamentului la alunecarea
punctului A pe cercul diagramei, adică la variaţia sarcinii, fără
a recurge la calcule şi construcţii suplimentare, se construieşte
scara randamentului.
În acest scop se prelungeşie dreapta puterii utile P2 până
la întretăierea ei cu prelungirea axei OE, obţinînd punctul q .
Din punctul q se coboară o perpendiculară pe OE. La axa
absciselor se duce o paralelă, care întretaie dreptele M şi N în
punctele r şi p, la o astfel de distanţă ca segmentul rp să poată
fi uşor împărţit în 100 de părţi egale. Prin punctele A şi q se
duce o dreaptă ce întretaie scara randamentului în punctul t,
care indică valoarea randamentului pentru sarcina dată.
Pentru a demonstra valabilitatea acestui lucru se
procedează în felul următor: din asemănarea triunghiurilor eqa
şi prq se scrie raportul
ae pq
= , (4.195)
qe pr
136
de unde
pq
ae = qe, (4.196)
pr
iar din asemănarea triunghiurilor Aqe şi pqt se scrie raportul
Ae pq
= , (4.197)
qe pt
de unde
pq
Ae = qe. (4.198)
pt
Împărţind (4.196) la (4.198), obţinem:
ae pt
= . (4.199)
Ae pr
Raportul obţinut poate fi scris încă astfel:
Ae - ae pr - rt
= . (4.200)
Ae pr
sau
Aa rt
= . (4.201)
Ae pr
Adică conform relaţiei (4.194) se scrie:
P Aa rt
h= 2 = = (4.202)
P1 Ae pr
ceea ce era necesar de demonstrat.
Prin intermediul diagramei cercului se determină şi
valoarea alunecării pentru orice sarcină a motorului.
Se ştie, că alunecarea este proporţională cu pierderile în
cuprul înfăşurării rotorice şi invers proporţională cu puterea
electromagnetică, adică:
DP
s = el 2 (4.203)
Pem
deoarece DPel 2 = m p BC , iar Pem = m p Ac , reiese că

137
 m p bc bc
s= = . (4.204)
m p Ac Ac
Cu ajutorul acestei expresii nu pot fi obţinute rezultate
satisfăcătoare, deoarece segmentul bc deseori are dimensiuni
extrem de mici, lucru ce conduce la majorarea erorii, mai cu
seamă pentru sarcini mici ale motorului. De aceea este mai
convenabil de a ne folosi de scara alunecării construită în fig.
4.40, a. Pentru a construi această scară, din punctul O' se ridică
o perpendiculară la axa absciselor, iar dreapta puterilor
mecanice O'B este prelungită în exteriorul cercului. Arbitrar, la
dreapta puterilor electromagnetice O´C (Pem = 0) este dusă o
paralelă în aşa fel ca segmentul obţinut km, să poată fi uşor
împărţit în 100 părţi egale. Prin prelungirea dreptei O ' A până
la întretăiere cu scara obţinută km, în punctul de intersecţie t
obţinem valoarea alunecării (s) corespunzătoare. Observăm că
din asemănarea triunghiurilor O´km şi O'cb se poate scrie
raportul
bx O ' k
= . (4.205)
O ' km
de unde
O 'k
bc = O ' c, (4.206)
km
iar din asemănarea triunghiurilor O ' kt şi O´A c rezultă
O 'c kt
= , (4.207)
Ac kO '
de unde
kt
Ac = O ' c. (4.208)
kO '
Împărţind (4.206) la (4.208), obţinem:
bc O ' k kO ' kt
= O '/ O 'c = (4.209)
Ac km kt km
şi rezultă că:

138
 bc kt DPel 2
s= = = . (4.210)
Ac km Pem

Fig. 4.40. Construcţia scării alunecării (a) şi a factorului de putere (b).

Pentru a determina valoarea factorului de putere a

motorului asincron (cosφ1), pentru o sarcină arbitrară este mai
favorabil a ne folosi de scara factorului de putere suprapusă
diagramei cercului.
Cu ajutorul compasului (fig. 4.40, b) se trasează un arc
cu centrul în punctul O. Raza cercului aleasă astfel, încât să fie
uşor divizată în 100 părţi egale. Scara obţinută Oh de obicei
coincide cu fazorul U1. Pentru a stabili valoarea lui cosφ1 din
punctul n, de intersecţie al arcului hnp cu fazorul curentului I1,
este coborîtă o perpendiculară pe scară. Punctul de intersecţie
al perpendicularei cu scara Oh corespunde valorii factorului de
putere.

4.12. Încercările maşinii asincrone în gol şi în

scurtcircuit

Pentru a determina un şir de mărimi importante, maşina

asincronă este supusă unor încercări de laborator. încercările se
reduc la determinarea randamentului, factorului de putere,
pierderilor, la determinarea fiabilităţii izolaţiei, nivelului

139
vibraţiilor, determinarea parametrilor pentru construcţia
diagramei cercului şi încălzirii maşinii.
Pentru determinarea caracteristicilor de funcţionare în
sarcină maşina asincronă este supusă încercărilor la o sarcină
variabilă, aplicată la arborele maşinii.
Datele necesare pentru construcţia diagramei cercului
pot fi determinate prin efectuarea încercărilor de mers în gol şi
în scurtcircuit.

4.12.1. Încercarea la funcţionarea în gol

Spre deosebire de transformator încercarea în gol a

maşinii asincrone se efectuează cu înfăşurarea rotórica
scurtcircuitată, când rotorul se învârtcştc cu o turaţie
subsincronă. Acest regim se numeşte de funcţionare în gol,
fiindcă la arborele motorului nu este aplicată sarcină. La
efectuarea încercării, la bornele statorice se aplică o tensiune
simetrică reglabilă în limita (0,5 – 1,1)Uln . Aşadar, variind
tensiunea în limitele indicatc,măsurăm curenţii de fază, de
funcţionare în gol I0, puterea activă ΔP0 şi calculăm:
cos j0 = DP0 / 3U 0 I 0 (2.211)
(încercările se efectuează după ce motorul asincron a funcţionat
în gol până la (10 – 100) s, pentru maşinile cu puterea de la 1
până la 1000 kw). Dependenţa mărimilor I0, ΔP0, cosφ0 în
funcţie de tensiunea aplicată la bornele statorului exprimată
grafic definesc caracteristicile de funcţionare în gol (fig. 4.41).
Caracteristicile de funcţionare în gol devin ncliniare pentru
valori ridicate ale tensiunii, datorită saturaţiei miezului
magnetic.

140
 Fig. 4.41. Caracteristicile de funcţionare în gol a motorului asincron.

Puterea activă absorbită din reţea DP0 transformă în

pierderi magnetice ΔPm şi pierderi electrice DPel = m1 I 0 r1 .
2

Pentru a determina punctul corespunzător regimului de

funcţionare în gol ideal al maşinii asincrone pe diagrama
cercului este necesar de a separa pierderile magnetice ΔPm de
cele mecanice ΔPmec. Separarea poate fi realizată ţinînd cont de
faptul că pierderile mecanice sunt constante, deoarece turaţia la
efectuarea încercării este menţinută constantă. Pe de altă parte
pierderile magnetice sunt aproximativ proporţionale cu pătratul
tensiunii U1. Aşadar, pentru a separa aceste pierderi se
calculează diferenţa
DP0 - m1I 02 r1 = DPm + DPmec , (4.212)
iar pentru valorile respective ale tensiunii U1 se construieşte
graficul DPm + DPmec = f (U1 ), care reprezintă aproximativ o
2

dreaptă. Acest grafic se extrapolează până la întretăierea cu axa

ordonatelor în punctul O'. Segmentul OO' reprezintă pierderile
mecanice DPmec (fig.4.42) care nu depind de U1. Pierderile
magnetice ΔPm sunt variabile funcţie de tensiunea U1.
Tensiunii nominale Uln îi corespund pierderile
DPn = DPmn + DPmecn care sunt folosite pentru a determina
punctul corespunzător regimului ideal de mers în gol de pe
diagrama cercului.

141
 În afară de curentul I0 puterea ΔP0 şi factorul de putere
cosφ0, cu ajutorul datelor obţinute la încercarea de mers în gol
pot fi determinaţi de asemenea şi parametrii conturului de
magnetizare:

Fig. 4.42. Divizarea pierderilor mecanice şi magnetice.

U1n
rm = DP0 / 3I 02 ; Zm = ; xm = Z m2 + rm2 . (4.213)
I0

4.12.2. Încercarea la funcţionarea în scurtcircuit

Aceasta se efectuiează în cadrul laboratorului cu

înfăşurarea rotorului scurtcircuitată (pentru rotorul bobinat) şi
rotorul calat (Q = 0). înfăşurarea statorică este alimentată de la
o reţea cu tensiunea reglabilă şi de valoare redusă, egală cu
(0,15 – 0,35) Uln, astfel ca intensitatea curentului să nu
depăşească 1,2 Iln.
Prin variaţia tensiunii aplicate la bornele înfăşurării
statorice se măsoară tensiunea aplicată U1sc, puterea ΔPsc
curentul Isc şi se calculează factorul dc putere:
DPsc
cos j sc = . (4.214)
3U sc I sc
Dependenţele mărimilor ΔPsc, Isc, cos j sc de tensiunea
aplicată Ulsc exprimate gradic definesc caracteristicile de

142
funcţionare în scurtcircuit. Alura acestor caracteristici este
arătată în fig. 4.43.

Fig. 4.43. Caracteristicile de funcţionare în scurtcircuit.

La efectuarea încercărilor industriale, când se determină

parametrii corespunzători punctului nominal tensiunea statorică
pentru motoarele cu puterea de până la 100 kw, este cea
nominală iar la motoarele cu o putere mai mare se aplică o
tensiune la o valoare astfel aleasă încât curentul să nu
depăşească 3Iln.
Efectuarea încercărilor de funcţionare în scurtcircuit se
realizează într-un interval de timp cât mai scurt pentru a
exclude încălzirea înfăşurărilor şi, prin urmare, creşterea
rezistentei înfăşurărilor, care conduce la neexactităţi
inacceptabile.
Cu datele măsurate, Ia încercarea în scurtcircuit, pot fi
calculaţi parametrii schemei echivalente simplificate
DP U
rsc = r1 + r2' = 2sc ; Z sc = sc , (4.215)
3I sc 3I sc
unde Usc şi Isc. sunt mărimi de linie.
Pentru maşinile asincrone cu crestăturile închise sau
semideschise curentul de scurtcircuit nu variază direct
proporţional cu tensiunea aplicată la bornele statorului, pentru
valorile reduse ale tensiunii de alimentare. Acest lucru se
143
explică prin faptul că la variaţia curentului variază şi fluxurile
de dispersie care se închid prin zonele deschise sau închise (fig.
4.44, a, b) ale crestăturilor. Efectul de saturaţie provocat de
aceste fluxuri se reflectă asupra valorii inductanţei de dispersie
Фσ, care la început creşte, iar după saturaţie devine mai mică şi
practic râmîne constantă. De aceea dependenţa I sc = f (U sc ) la
început reprezintă o curbă (fig. 4.45).

Fig. 4.44. Căile de închidere a fluxurilor de dispersie rolorice.

Curentul de scurtcircuit la tensiunea nominală se

determină cu expresia
U - DU sc
I sc = 1n I1sc (4.216)
U1sc - DU sc
iar puterea de scurtcircuit pentru U1 = DU1n se determină după
formula:
U - DU sc �I �
DP1scn = 1n P1sc = �1scn �
DP1sc , (4.217)
U1sc - DU sc I
� 1sc �
unde ΔPsc corespunde curentului I1sc. Cuplul de pornire pentru
U1 = U1n este
2
�I �
M pn = �1scn �M sc , (4.218)
I
� �1 sc

unde Msc reprezintă cuplul calculat sau măsurat, la încercarea

de scurtcircuit pentru I1 = I1sc .

144
Fig. 4.45. Curba variaţiei curentului de scurtcircuit la considerarea
saturaţiei căilor de închidere a fluxurilor de dispersie.

4.12.3. Diagrama cercului construitădupâ datele

încercărilor de mers în gol şi în scurtcircuit

Diagrama cercului poate fi construită prin utilizarea

datelor din încercările de mers în gol şi scurtcircuit. Diagrama
cercului simplificată corespunde schemei echivalente
simplificate (c1 = 1). Pentru construcţia diagramei se alege
factorul de scară al curentului m, şi sistemul de coordonate în
complex. Din originea coordonatelor (fig.4.46) se depune
fazorul U1, a cărui direcţie coincide cu direcţia axei ordonatelor
la o scară arbitrară. Sub unghiul φ0 faţă de fazorul U1 din
punctul O, la scara mi, se depune fazorul curentului I0, iar sub
unghiul I 1scn fazorul curentului la aceeaşi scară mi (mărimile φ0
şi I0 se presupun corespunzătoare regimului ideal de
funcţionare în gol).
Din punctul O' paralel la axa absciselor OE se duce o
dreaptă O'D. Punctele O' şi B, obţinute prin depunerea fazorilor
I0 şi I 1scn determină O'B. Din punctul K, care divizează dreapta
O'B în două jumătăţi, se coboară perpendiculara KO1 până la
intersecţia cu dreapta O'D în punctul O1. Punctul O1 este

145
centrul cercului diagramei dus prin punctele O' şi Bs=1 cu
ajutorul compasului.
Pentru a duce dreapta puterii electromagnetice O'DC
este necesar a determina punctul de intersecţie al acestei drepte
cu perpendiculara coborâtă din punctul Bs=1 pe axa absciselor.
S-a demonstrat că punctul C1 împarte segmentul BD1 în
raportul
r1 r'
= 2 (4.219)
D1C1 BC1
sau
rsc r
= 1 (4.220)
BD1 D1C1

Fig. 4.46. Construcţia diagramei cercului simplificată.

Deoarece rsc, r1 şi BD1 sunt mărimi cunoscute, din

relaţia (4.220) se determină segmentul D1C1 care fiind depus
din punctul D1 pe segmentul DBs=1 obţinem punctul C1. Punctul
C1 fiind unit cu O', determină dreapta puterii electromagnetice.
Pentru a determina mărimile care ne interesează,
corespunzătoare unui punct oarecare A de pe cercul diagramei,
din acest punct se coboară o perpendiculară pe axa absciselor,
obţinînd punctele b, c, d, e. Mărimile respective se determină
conform indicaţiilor din (4.11.2).
146
 4.13. Diagrama cercului exactă

La baza construcţiei se află schema echivalentă exactă

în r care se construieşte după metoda expusă, ţinîndu-se cont de
numărul complex C1. Datorită acestor precizări se obţin
rezultate mai exacte pentru datele nominale ale maşinii
(randament, factorul de putere, alunecare), se precizează cuplul
de pornire şi cuplul maxim.
Conform schemei echivalente exacte în Г, curentul de
II
magnetizare I 0 corespunde regimului ideal de mers în gol şi
este mai mic decât I0. Pentru a determina valoarea şi poziţia
II
acestui fazor I 0 pe cercul diagramei, din punctul O" (fig.4.47)
se depune pe direcţia componentei active a curentului I0
segmentul
DP + m1 I 02 r1
O 'O" = mec
m1U1n mi

Fig. 4.47. Determinarca punctului de pe cerc corespunzător regimului

ideal de mers în gol.

Segmentul O ' H corespunde curentului provocat de

pierderile magnetice şi la scara curentului este egal cu
DPm
O'H = .
m1U1mi

147
 Valorile pierderilor ΔPmec, ΔPm se determină din graficul
dependenţei DPmec + DPm = f (U ) pentru U1n .
2

După ce se determină poziţia punctului O´ se depune

fazorul curentului I1sc sub unghiul φse faţă de fazorul U1 şi se
unesc punctele O´ şi B (fig. 4.48, a). Pentru a determina centrul
cercului diagramei se duce din punctul O´ o dreaptă sub
unghiul 2γ faţă de dreapta O'D'.
Unghiul 2γ reprezintă argumentul numărului complex
c1 = c1e - jg se determină din relaţia sin 2g = 2 I 0 r1 / U1 , care
2r1
(fig.4.48,b) sau sin 2g = .
x1 + xm

Fig. 4.48. Construcţia diagramei cercului exacte (a) şi diagrama

fazoriala simplificată (b).

Punctul de intersecţie al dreptei construite O'D cu

perpendiculara coborîtă din mijlocul dreptei O'B este centrul
cercului cu diametrul O'D avansat la un unghi 2γ faţă de axa
absciselor.
Pentru a determina poziţia punctului C pe cerc, din
punctul O' se duce o dreaptă sub un unghi a la diametrul
cercului
m� O'D� r1
a = arctg i
U1n

148
unde O'D este diametrul cercului diagramei. Dreapta O'C
ibţinută corespunde dreptei puterilor electromagnetice, iar
dreapta O'B este dreapta puterilor utile.

4.13.1 Utilizarea diagramei cercului şi exactitatea ei

Diagrama cercului arc în practică o utilizare frecventă,

datorită însuşirilor ei excelente, pe baza cărora se rezolvă un
complex de probleme importante. Prin intermediul diagramei
cercului se construiesc caracteristicile de funcţionare în sarcină,
caracteristicile de pornire etc. in pofida utilizării şi introducerii
intense a metodelor analitice şi tehnicii de calcul, la proiectarea
şi încercarea maşinilor asincrone, diagrama cercului nu-şi
pierde însemnătatea de a evidenţia calităţile maşinii proiectate
sau încercate, în cazurile când nu este posibil a efectua
încercările industriale în condiţiile uzinale caracteristicile dc
funcţionare, mai cu semă în sarcină, pentru maşinile de mare
putere, se determină în special pe baza diagramei cercului.
Totuşi, diagrama cercului conţine unele neexactităţi, care nu
pot fi neglijate. Construcţia diagramei cercului s-a efectuat
pornind dc la ipoteza că rezistenţele de dispersie ale
înfăşurărilor statornice şi rotorice sunt constante, fn realitate
aceşti parametri variază în funcţie de curentul înfăşurărilor şi
frecvenţa lui, mai cu seamă în domeniul variaţiei alunecării s în
jurul unităţii. Asupra valorilor inductanţclor statorice şi rotorice
x1 şi x2' influenţează saturaţia căilor de închidere a fluxurilor
magnetice de dispersie, mai cu seamă pentru maşinile cu
crestăturile închise sau semideschisc. Pentru valoarea
curenţilor ce depăşesc curentul nominal de (1,5 – 2) ori,
fluxurile dc dispersie, prin saturaţia căilor dc închidere,
micşorează inductanţclc dc dispersie aproape de 1,4 ori.
Frecvenţa curentului rotoric f 2 = f1s este proporţională
cu s. Pentru valorile lui s apropiate de unitate, frecvenţele f1 şi
f2 diferă puţin una de alta, iar pentru s = 1 ele sunt egale. în
acest caz în barele înfăşurării rotorului are loc un efect

149
pelicular. Curentul din partea inferioară a crestăturii este
deplasat în partea ei superioară şi astfel, în mod artificial, se
micşorează aria secţiunii barei. Aceasta conduce la creşterea
rezistenţei înfăşurării rotorului. Efectul pelicular are loc pentru
barele de cupru cu înălţimea h > 10 mm, la frecvenţa statorică
f1=50 Hz şi pentru variaţia alunecării s �[1;0,1] . Reiese că
inductanţelc dc dispersie x1 şi x2 la pornirea motorului sunt
micşorate şi, deci, diametrul cercului diagramei (fig 4.49) se
măreşte, fiind
U1
De 2 = (4.221)
x1 p + x2' p
'
unde x1p, x2 p – inductanţele de dispersie la pornire.

Fig.4.49 Diagrama cercului la considerarea variaţiei parametrilor

U1
Diametrul De1 = , căruia îi corespund
x1 p + x2' n
inductanţele de dispersie pentru regimul nominal este mai mic
decât la pornire. Diagrama se prezintă deci ca o succesiune de
cercuri cu centrele O1,O2,O3,O4 ale căror diametre se
micşorează treptat până la cercul cu diametrul corespunzător
regimului nominal. Urmează că extremităţile fazorilor I1 şi I2

150
vor aluneca lent de pe un cerc pe altul, descriind în acest caz o
curbă apropiată de elipsă.
Procesul pelicular sau de refulare, care contribuie la
majorarea rezistenţei r2' , schimbă poziţia punctului de pe cercul
diagramei şi, prin urmare, schimbă poziţia dreptei puterilor
utile O'B. Deci, procesele care au loc la pornirea motorului
asincron deformează diagrama cercului, mai cu seamă pentru
valori mari ale alunecării, când parametrii schemei echivalente
variază mai sensibil. Parametrii schemei echivalente practic
sunt constanţi la variaţia curentului în limitele 0 < I1 < 1,5 I1n şi
pentru 0 < s < 0,1. Deci, diagrama cercului dă rezultate
satisfăcătoare pentru regimul apropiat de cel nominal.
Dacă I1sc la construcţia diagramei cercului este
determinat după datele încercării în scurtcircuit. La o tensiune
joasă, când valoarea curentului I1sc nu depăşeşte valoarea
nominală, atunci diagrama dă rezultate satisfăcătoare în
construirea caracteristicilor de funcţionare în sarcină ale
motorului asincron.
Curentul şi cuplul de pornire, pentru cazul când au loc
efectele de saturaţie şi refulare, se determină utilizînd datele
obţinute la încercarea în scurtcircuit, efectuată la frecvenţa
nominală şi variaţia curentului de scurtcircuit I1sc în limita
(2,5 - 3, 0) I1n . Valorile curentului, puterii şi cuplului se
determină în mod analitic. Diagrama cercului, pentru motoarele
de putere mică, la care efectele de saturaţie şi refulare lipsesc,
dă rezultate satisfăcătoare pentru regimul nominal şi de pornire
al motorului. Pentru maşinile asincrone foarte mici la care
curentul de mers în gol este apropiat în valoare de cel nominal,
diagrama cercului îşi pierde sensul, deoarece punctele s=0 şi
s=sn practic coincid.

4.14. Caracteristicile de funcţionare in sarcină

Caracteristicile de funcţionare în sarcină reprezintă

variaţia puterii active consumate din reţea a curentului statoric,
151
a cuplului, a randamentului, a factorului de putere şi a vitezei
sau a alunecării P1 , I1 , M ,h , cos j , W = f ( P2 ) funcţie de variaţia
puterii utile P2 la arborele motorului, pentru tensiune şi
frecvenţa constantă la bornele înfăşurării statorice (fig. 4.50)
Caracteristicile de funcţionare pot fi construite pe baza
datelor experimentale, fiind ridicate la încercarea în sarcină cu
ajutorul diagramei cercului şi pe cale analitică. Caracteristicile
de funcţionare se construiesc de obicei în unităţi relative. Drept
mărimi de bază se iau mărimile nominale. Prin urmare:
P I M
P1* = 1 ; I1* = 1 ; M 1* = se construiesc pentru sarcina P2
Pn In Mn
la arbore variind în limitele (0 - 1, 2) P2 n .

Fig. 4.50. Caraclerislicile de funcţionare a motorului asincron.

Dacă puterea utilă este nulă la arborele motorului,

atunci mărimile P1* , I1* , M 1* , h , cosj , s corespund regimului
de funcţionare în gol a motorului asincron la tensiunea
nominală de reţea, adică pentru P2 = 0 avem:
P1 = P0 ; I1 = I 0 ; M 1 = M 0 ; h =0; cosj =cosj0 şi s=s0.
Odată cu creşterea puterii utile la arborele motorului cresc toate
mărimile în funcţie de puterea utilă, după diferite legi.

152
 4.14.1. Determinarea caracteristicilor de funcţionare
pe cale experimentală

Caracteristicile de funcţionare a motorului asincron se

determină pe cale experimentală, efectuîndu-se încercarea în
sarcină pentru s �[ s0 - 1, 2sn ] . La ridicarea caracteristicilor sunt
măsurate nemijlocit următoarele mărimi: puterea primară
activă P1, curentul I1 absorbit din reţea, turaţia motorului n şi
cuplul util M, pentru diverse sarcini la arborele motorului, care
au tensiunea U1 şi frecvenţa acesteia f1 drept parametri
constanţi. Poate fi determinată puterea utilă Ia arborele
motorului cu relaţia:
P2 = WM (4.222)
unde
2p n
W= (4.223)
60
La fel mai pot Q calculate următoarele mărimi:
alunecarea
n -n
s= 1
n1
factorul de putere
P1
cosj = , (4.224)
m1U1 I1
randamentul
P
h= 2 . (4.225)
P1
Exactitatea construcţiei caracteristicilor de funcţionare
în sarcină depinde de exactitatea cu care au fost măsurate
mărimile respective şi, mai cu seamă, cuplul şi turaţia. Dacă
drept frână se utilizează un generator cu curent continuu, atunci
cuplul se determină indirect şi exactitatea scade. Rezultatele
sunt cu mult mai precise când cuplul este măsurat nemijlocit la
arborele motorului, în acest caz drept frână se utilizează o
maşină de curent continuu tarată sau o frână electromagnetică
153
cu disc, care dă posibilitate de a măsura cuplul nemijlocit la
arborele motorului.
Turaţiile se măsoară prin metoda strabosocopică la
motoarele asincrone cu rotorul scurtcircuitat. La motoarele
asincrone cu rotorul bobinat se măsoară frecţiunea curentului
din înfăşurarea rotórica f2. Prin urmare:
f
s = 2 şi n = (1 - s)n1 (4.226)
f1
Metodele moderne de măsurare nemijlocită a puterii
utile P2 şi turaţia n dau posibilitate de a determina destul de
exact randamentul, atunci când valoarea lui este până la 80%.
în determinarea caracteristicilor de funcţionare se obţin
rezultate satisfăcătoare pentru maşinile a căror putere nu e mai
mică de 1 kW.

4.14.1.1. Determinarea caracteristicilor de

funcţionare cu ajutorul diagramei cercului

Caracteristicile de funcţionare în sarcină a motorului

asincron pot fi de asemenea determinate cu ajutorul diagramei
cercului. Pentru aceasta se determină aşa cum s-a arătat în
4.11.2 mărimile necesare P1 , I1 , cosj , s pentru punctul A aflat
pe diagrama cercului (fig. 4.51). Pe urmă se determină aceleaşi
mărimi pentru punctele A1, A2, A3, A4, A5, O" corespunzătoare
variaţiei sarcinii în intervalul ( P0 - 1, 2 P2 n ) .

Fig. 4.51. Determinarea caracteristicilor de funcţionare cu ajutorul

diagramei cercului.
154
 4.14.1.2. Determinarea caracteristicilor pe cale
analitică

Caracteristicile de funcţionare a motorului asincron se

construiesc cu exactitate mai mare pe cale analitică, dacă sunt
cunoscuţi parametrii schemei echivalente. De obicei aceşti
parametri se determină pe cale experimentală din încercarea de
funcţionare în gol şi scurtcircuit sau sunt calculaţi la proiectare.
Calculul caracteristicilor este bazat pe formulele obţinute din
schema echivalentă în Г a maşinii asincrone, cu unele neglijări
neesenţiale. S-a menţionat că modulul numărului complex c1
se calculează cu o exactitate satisfăcătoare cu relaţia:
x
c1 =1+ 1 (4.227)
xm
1 U1 - I 0 x1
unde x1 = xsc , iar xm = .
2 I 0 sin j0
Dar:
X = c1 x1 + c12 x2' (4.228)
R = c1r1 + c1 r2 / s
2 '
(4.229)
unde
r2' = rsc - r1
r1 se măsoară, iar xsc şi rsc se calculează după datele obţinute la
încercarea în scurtcircuit. Atunci se poate calcula:
Z = R2 + X 2 (4.230)
iar curentul circuitului principal al schemei echivalente în r cu
relaţia:
U
I 2II = 1 . (4.231)
Z
Componenta reactivă a curentului de mers în gol:
I 0 r = I 0 sin j (4.232)
şi cea activă:

155
 (DPm + DPmec ) - m1I 02 r1
I0a = (4.233)
m1U1
Pentru a determina componenta activă a curentului
statoric se mai calculează:
R X
cos j 2' = şi sin j 2 = .
'
(4.234)
Z Z
Atunci componenta activă a curentului statoric este:
I1a = I 0 a + I 2II cos j 2' , (4.235)
iar componenta reactivă a curentului statoric este:
I1r = I 0 r + I 2II sin j2' , (4.236)
şi curentul statoric va fi egal:
I1 = I12a + I12r (4.237)
Puterea activă primară consumată de motor din reţea va
fi:
P1 = m1U1 I1 cos j1 (4.238)
unde
I1a
cos j1 = . (4.239)
I1
Pierderile în înfăşurarea statorică şi rotórica sunt:
( )
2
DPel1 = m1I12 r1 ; DPel 2 = m1 I 2II r2' , (4.240)
unde I " = I12 / c1 , iar pierderile suplimentare sunt:
2
�I �
DPsup = 0, 005P1n = m1 � 1 �. (4.241)
�I1n �
Pierderile totale ale motorului vor fi:
�DP = DPel1 + DPel 2 + DPm + DPmec + DPsup . (4.242)
şi deci puterea la arborele motorului este:
P2 = P1 - �DP. (4.243)
Rezultă randamentul:

156
 h = 1- �
DP
(4.244)
P1
Pentru calculul caracteristicilor de funcţionare, când
sunt cunoscuţi parametrii schemei echivalente, rămîn
necunoscute pierderile magnetice şi mecanice. Ele se determină
dacă sunt cunoscute datele constructive ale motorului.
Pierderile magnetice la funcţionarea în gol pentru motoarele
asincrone cu crestăturile semiînchise, cu puterea de până la 100
kW, sunt:
DPm = DPmj1 + DPmd 1[1 + 20 t1 (kd - 1)]. (4.245)
Pierderile în jugul statoric sunt:
1,5
2 �f1 �
DPmj = 1, 6 P1.0 / 50 �
B j1 � � � (4.246)
�50 �
iar pierderile în dantura statorică se pot calcula cu relaţia:
1,5
�f1 �
DPmd 1 = 1,8P1.0 / 50 � 2
Bd 1 � md1 � � (4.247)
�50 �
unde mj1 şi mdl este masa jugului şi danturii, corespunzător
inducţia Bj1 şi Bdl în jug şi dantura respectivă kδ este factorul
Karter şi t1 pasul crestăturilor statorice. Formula poartă un
caracter general, deoarece ţine cont şi de pierderile
suplimentare.
Pentru motoarele asincrone cu crestăturile semideschise
sau deschise, cu puterea mai mare de 100 kW, se recomandă
formula
1,5
2 �f1 �
DPm = cm P1.0 / 50 ( m j1 � Bd 1 ) � � , (4.248)
B j1 + md 1 �
2

�50 �
unde coeficientul cm depinde de configuraţia crestăturilor
statorului şi rotorului şi variază în limita 2...3.
Pierderile mecanice pentru motoarele asincrone cu
gradul de protecţie IP44 şi modul de răcire IC01, cu diametrele
exterioare ale miezului feromagnetic Da ≤ 0,5 m sunt egale cu:
DPmec = k ( n1 /1000 ) Da4 �
2
104 , (4.249)

157
unde n1 este turaţia câmpului magnetic învârtitor,
k = 1,3(1 - Da ) pentru 2p = 2 şi k= 1 pentru 2p > 2.
Pierderile mecanice pentru motoarele cu gradul de
protecţie IP23 şi modul de răcire IC01, cu ventilaţia radială
fără canale radiale de răcire, cu palete de ventilaţie la capetele
rotorului se recomandă a fi calculate după formula:
DPmec = k1 ( n1 /1000 ) �
2
D3 �
103 , (4.250)
unde D este diametrul interior al statorului, iar k = 6 – 7 pentru
2p > 2 şi k1 = 5 – 6 pentru 2p = 2. Valoarea mai ridicată a lui k\
se referă la motoarele cu diametrul D > 0,25m .

4.14.2. Caracteristica vitezei motorului asincron

Încărcarea succesivă a motorului asincron duce la

micşorarea vitezei unghiulare a rotorului şi trecerea lui treptată
din regim de funcţionare în gol în regim de sarcină. Exprimarea
grafică a dependenţi vitezei unghiulare a rotorului de puterea
utilă la arborele motorului defineşte caracteristica vitezei
motorului asincron. Caracteristica reprezintă practic o dreaptă
înclinată sub un unghi mic faţă de axa absciselor. Se observă că
viteza unghiulară se schimbă în limite mici şi caracteristica este
rigidă. Această rigiditate depinde de variaţia alunecării în
intervalul (0,01 – 0,06) provocată
de variaţia puterii utile P2 Ia
arborele motorului. După cum s-a
menţionat, viteza unghiulară
poate fi exprimată astfel:
W = W1 (1 - s) (4.251)
şi deci variaţia limitată a
alunecării, la funcţionarea
motorului asincron în sarcină,
asigură rigiditatea caracteristicii
vitezei (fig. 4.52).
Fig. 4.52. Caracteristica
vitezei motorului asincron

158
 4.14.3. Caracteristicile cuplului la arborele
motorului şi curentului statoric

Cuplul la arborele motorului asincron poate fi scris sub

forma:
P2 P2
M2 = =
W W1 (1 - s )
şi se observă că depinde esenţial de puterea utilă P2 şi mai puţin
de variaţia alunecării s, deoarece alunecarea variază, după cum
s-a menţionat în regim de funcţionare, în limite mici.
Caracteristica cuplului magnetic funcţie de puterea utilă P2
(M2=f(P2)) prezintă o dependenţă neliniară (fig.4.53), deoarece
alunecarea pentru valori mai mari ale puterii P2 creşte mai
repede.
Cuplul la arborele motorului se determină, dacă sunt
cunoscute pierderile mecanice ΔPmec.
M2 = M - M f (4.253)
unde
DP
M f = mec . (4.254)
W
Pentru a ridica valoarea cuplului la arborele motorului
se iau diverse măsuri în vederea reducerii pierderilor mecanice.
De exemplu motoarele se produc cu rulmenţi cu bile etc

Fig. 4.53.Curba funcţiei cuplului la arbore de putere utilă.

159
 Curentul statoric se determină din schema echivalentă
în Г cu parametrii:
R = c1r1 + c12 r2' / s = R1 + R2 / s (4.255)
şi X = c1 x1 + c1 x2 = X 1 + X 2 ,
2 '
(4.256)
de unde
( R1 + R2 / s ) + ( X1 + X 2 ) .
2 2
Z= (4.257)
Componenta activă a curentului statoric este:
U
I1a = I 0 a + 1n cos j2' (4.258)
Z
U1n
I1a = I 0a + �
( 1 2 ) ( 1 2)
2 2
R + R / s + X + X
R1 + R2 / s
� = (4.259)
( R1 + R2 / s ) + ( X 1 + X 2 )
2 2

U1n ( R1 + R2 / s )
= ,
( R1 + R2 / s ) + ( X 1 + X 2 )
2 2

iar cea reactivă prin analogie este:

U1n ( X 1 + X 2 )
I1r = I 0 r + (4.260)
( R1 + R2 / s ) + ( X 1 + X 2 )
2 2

şi pentru curentul total va fi:

� U1n ( R1 + R2 / s ) �
I1 = �
I0a + �+
( ) ( )
2 2
�
� R1 + R2 / s + X 1 + X 2 �
�
(4.261)
� U1n ( X 1 + X 2 ) �
+�
I0a + �
.
( ) ( )
2 2
�
� R1 + R2 / s + X 1 + X 2 �
�

Conform relaţiei (4.259), componenta activă a

curentului statoric I1a creşte mai repede decât cea reactivă
pentru S, variind în domeniul sarcinii nominale. Dimpotrivă,
componenta reactivă creşte mai încet, deoarece este
160
determinată de valoarea curentului de magnetizare, care
constituie 20-50 % din curentul nominal al motorului.

4.14.4 Caracteristicile randamentului şi factorului

de putere

Randamentul maşinii asincrone reprezintă raportul

dintre puterea utilă la arborele motorului P2 şi puterea activă
absorbită din reţea P1, adică
P
h= 2 . (4.262)
P1
La modificarea sarcinii motorului concomitent variază
P2 şi P1 şi, prin urmare, variază şi randamentul. Pentru a
analiza procesul de variaţie al randamentului se scrie expresia
într-o formă mai detaliată

h = 1 � = 1- �
P - DP DP
(4.263)
P1 P2 + �DP
unde �DP include toate pierderile motorului asincron, adică
�DP = DP + DP + DP + DP + DP . (4.264)
el 1 el 2 m mec sup

Suma pierderilor enunţate mai sus poate fi separată în

două grupe. Prima grupă include pierderile electrice DPel şi
suplimentare DPsup , care depind de pătratul curentului, iar a
doua grupă include pierderile magnetice DPm şi mecanice
DPmec , care nu depind de sarcina motorului, dacă tensiunea U1
şi viteza unghiulară nu variază.
Pierderile electrice şi suplimentare se numesc variabile,
iar cele magnetice şi mecanice constante (fig.4.54), adică
DPvar = DPel + DPsup (4.265)
şi
DPconst = DPm + DPmec . (4.266)
Ţinînd cont de formulele (4.265) şi (4.266) expresia
pentru randament se scrie astfel:
161
 DPconst + DPvar
h =1 - (4.267)
P1
a + bI12
sau h =1 - (4.268)
cI1
unde a = DPconst , bI1 = DPvar , P1 = cI1 , adică coeficienţii a, b, c
2

sunt mărimi constante, iar I1 curentul de care depind pierderile

variabile şi puterea absorbită din reţea ce modifică sarcina.
Dacă derivăm după I expresia (4.268) şi o egalăm cu 0,
atunci se obţine maximul funcţiei, căreia îi corespunde
randamentul maxim. Acest maxim are loc când pierderile
variabile sunt egale cu cele constante
DPvar =DPconst .
În expresia (4.167) sunt neglijate pierderile ce au loc în
contactele dintre perii şi inele la motoarele asincrone cu rotorul
bobinat. Ţinînd seama că aceste pierderi sunt relativ mici în
comparaţie cu celelalte pierderi, expresia (4.268) este valabilă
nu numai pentru motoarele cu rotorul scurtcircuitat, dar şi
pentru cele cu rotorul bobinat.
În fig 4.54 este redată curba de variaţie a randamentului
în funcţie de curent. După cum se vede din grafic, pierderile
variabile DPvar cresc treptat, proporţional cu creşterea
curentului, adică a sarcinii la arborele motorului, şi la un
moment dat ele devin egale cu pierderile constante ΔPconst.

Fig.4.54. Curba randamentului suprapusă graficelor pierderilor

constante şi variabile.
162
 Acestui moment când pierderile sunt egale îi
corespunde valoarea maximă a randamentului. în practica
exploatării motoarelor electrice, în majoritatea cazurilor
randamentul maxim este atins Ia o sarcină redusă cu 40-20% în
raport cu cea nominală.De aceea motoarele asincrone se
proiectează astfel ca randamentul maxim să corespundă sarcinii
reale a motorului.
Factorul de putere oglindeşte corelaţia cantitativă dintre
puterea activă şi cea reactivă, absorbită de motorul asincron din
reţea. La funcţionarea în gol, motorul asincron consumă o
putere activă mică, necesară pentru a compensa pierderile ce au
loc în motor.Puterea reactivă consumată în acest regim din
reţea este relativ mare, deoarece ea asigură excitaţia
electromagnetică necesară pentru producerea fluxului
magnetic. Motorul asincron absoarbe permanent din reţea
puterea reactivă, jucând rolul unei bobine în raport cu reţeaua.
Factorului de putere cos j0 , în regim de funcţionare în gol, îi
corespunde un unghi foarte mare epo (fig. 4.55), care tinde spre
90°.

Fig. 4.55. Explicativă la curba variaţiei factorului de putere.

163
 La creşterea treptată a sarcinii componenta activă a
curentului statoric, respectiv roloric, creşte, deoarece creşte
puterea utilă la arborele motorului, şi unghiul φ1 se micşorează
treptat, contribuind la majorarea factorului de putere (fig. 4.56,
a).
Factorul de putere cosepi creşte până când fazorul
curentului I 1 devine tangent la cercul diagramei. Acestui punct
A îi corespunde factorul maxim de putere (0,85 – 0,90) (fig.
4.56, b). Creşterea în continuare a sarcinii duce la micşorarea
factorului de putere, provocată de creşterea frecvenţei în rotor
şi majorarea inductivităţii lui. O dată cu creşterea unghiului ψ2
provocată de creşterea inductanţei rotorice, creşte şi unghiul φ2
şi prin urmare, cosφ2 se micşorează. În regim de scurtcircuit
φ2=φsc (fig. 4.55) şi cos φ1 devine minim.

Fig. 4.56. Curba factorului dc putere (a) şi variaţia unghiului ce

determină factorul de putere (b).

4.15. Pornirea motorului asincron trifazat

Pornirea motorului este un regim tranzitoriu, care se

caracterizează prin trecerea motorului dintr-o stare de repaos în
stare de funcţionare la o viteză variabilă. Acest proces, în formă
generală, poate fi descris de ecuaţia de mişcare a rotorului
dW
M - MR = J (4.269)
dt

164
 Procesul de pornire este legat de un şir de probleme,
care cer o soluţionare optimă. Cuplul dezvoltat la pornire de
motor trebuie să fie cu 15 – 20% mai mare decât cuplul de
rezistenţă ce acţionează la arborele motorului, iar dacă în reţea
el provoacă o cădere de tensiune, atunci cuplul dezvoltat de
motor la pornire trebuie să fie cu 30 – 50% mai mare decât cel
de rezistenţă.
Pe de altă parte, curentul de pornire al motorului este de
5–8 ori mai mare decât cel nominal şi el nu trebuie să
depăşească valoarea admisibilă limitată de posibilităţile reţelei
de alimentare. Curentul absorbit dintr-o reţea de putere limitată
provoacă căderi de tensiune care influenţează negativ nu numai
asupra pornirii motorului dat, dar acţionează negativ şi asupra
altor consumatori alimentaţi de la aceeaşi reţea. La pornire
motorul asincron absoarbe din reţea o cantitate mare de
energie, o parte din ea se transformă în înfăşurările motorului
sub formă de căldură şi contribuie la încălzirea bruscă a
motorului. Acest lucru influenţează asupra îmbătrînirii
premature a materialului izolam al înfăşurărilor, mai ales când
motorul antrenează o maşină-unealtă care are porniri şi opriri
frecvente (până la câteva sute sau mii de porniri pe oră).
Totdeauna pornirea motorului trebuie să fie cât mai
scurtă în timp, pentru a reduce încălzirea înfăşurărilor şi a
ridica productivitatea maşinilor-unelte antrenate de motor.
Luând în consideraţie cele spuse, există diverse procedee de
pornire a motorului asincron. Procesul de pornire ales trebuie
să corespundă unor criterii legate de maşinile-unelte, de
mecanismele antrenate de motor. Pornirea trebuie să fie lină,
fără şocuri dinamice, care pol conduce la răsucirea arborilor, la
smulgerea sistemului de acţionare electrică din fundaţie, la
scoaterea din funcţie a transmisiei.
Procedeele de pornire folosite la motoarele asincrone
pot fi clasificate astfel: pornirea directă, prin conectarea
nemijlocită a motorului la tensiunea nominală, conectarea
motorului la o tensiune redusă, cu ajutorul
autotransformatorului, al unor bobine de inducţie sau
165
rezistoare, pornirea prin trecerea de la conexiunea stea la
conexiunea triunghi, pornirea prin introducerea în circuitele
rotorului a unor rezistenţe suplimentare, legate în serie cu
înfăşurările rotorului (pentru motoarele asincrone cu rotorul
bobinat).

4.15.1. Pornirea directă

Pornirea directă este efectuată cu ajutorul unui

contactor C (întrerupător automat), care conectează înfăşurarea
statorului la reţea, fiind cea mai simplă şi sigură (fig. 4.57,a).
Conectarea directă la reţeaua de alimentare cu tensiunea egală
cu cea nominală a motorului face ca valoarea curentului
absorbit să depăşească de 5–6 ori valoarea curentului nominal
(fig.4.57, b), iar valoarea instantanee depăşeşte de 10–15 ori
valoarea efectivă a curentului nominal.
Procedeul pornirii directe este aplicat la motoarele
asincrone cu puterea mai mică de 5–6 kW. Motoarele de putere
mai mare la pornirea directă provoacă căderi de tensiune în
reţea şi şocuri de curenţi, care sunt nedorite. Sub acţiunea
cuplului dinamic

Fig. 4.57. Schema (a) şi caracteristicile de pornire (b) a motorului

asincron.

166
 dW
J = M - MR (4.270)
dt
dW
rotorul dezvoltă o acceleraţie , care treptat aduce motorul
dt
pe partea liniară a caracteristicii mecanice, unde se stabileşte o
viteză unghiulară Ω, corespunzătoare cuplului nominal rezistiv.
Pentru ca să aibă loc pornirea motorului, după cum se vede din
fig. 4.57, b, cuplul rezistent de pornire M R* trebuie să fie mai
*
mic decât cuplul de pornire M p al motorului.
Constanta electromagnetică a procesului tranzitoriu, la
pornirea motorului asincron, este:
X
Tem = sc (4.271)
w1 Rsc
şi reprezintă o mărime relativ mică în comparaţie cu constanta
electromagnetică. Rezultă că se poate neglija procesul
electromagnetic tranzitoriu la pornirea motoarelor asincrone. în
fig. 4.58. este arătată oscilograma pentru i = f (t ), n = f (t ) în
cazul unui motor asincron fără sarcină la arbore.

Fig. 4.58. Oscilograma curentului şi turaţiilor la pornirea motorului

asincron.
4.15.2. Pornirea stea-triunghi
167
 Deseori, pentru motoarele asincrone cu puterea până la
10 kW se efectuează pornirea prin comutarea înfăşurării
statorice din stea în triunghi, în procesul accelerării rotorului.
Comutarea este efectuată când rotorul atinge viteza unghiulară
aproximativ egală cu 90–95% din viteza unghiulară sincronă.
O astfel de pornire este posibilă numai în cazul când tensiunea
nominală de fază a motorului este egală cu tensiunea reţelei de
alimentare. În fig. 4.59 sunt indicate relaţiile dintre tensiunile
de linie şi fază pentru conexiunea stea şi triunghi.
Pornirea motorului este efectuată în succesiunea dată
mai jos (fig. 4.60). Ruptorul R3 se închide după ce se închide
ruptorul Rl. Când viteza rotorului se stabileşte şi devine
constantă, steaua este deconectată şi se trece la schema în
triunghi prin închiderea ruptorului R2. Curentul de linie pentru
schema Y este egal cu curentul de fază absorbit din reţea:
U1
I rY = I IY = I f = I = (4.272)
3Z p
unde zp este impendanţa de pornire a fazei motorului.

Fig. 4.59. Corelaţiile dintre tensiuni Fig. 4.60. Schema de

şi curenţi pentru schema stea-lriunghi. pornire stea-triunghi

168
 Curentul de linie pentru schema Δ este de 3 ori mai
mare decât curentul de fază şi este egal cu curentul absorbit din
reţea
U 3U1
I rD = I I D = 1 = .
Zp Zp (4.273)
3
Raportând expresia (4.273) la (4.272), obţinem:
I rD 3U1 U1
== : = 3. (4.274)
I rf Zp 3Z p
Prin urmare, curentul absorbit din reţea pentru schema
triunghi este de trei ori mai mare decât curentul corespunzător
la schema stea.
Deci pentru a micşora valoarea curentului de pornire,
înfăşurarea se conectează la pornire în stea, iar ulterior se trece
la triunghi (după ce se stabileşte o viteză constantă a rotorului).
Schema de comutare stea-triunghi utilizată la pornire
contribuie însă la micşorarea cuplului de pornire. Cuplul
electromagnetic al motorului asincron este proporţional cu
pătratul tensiunii, adică
M : U12f
Considerând că tensiunea de fază U1f , aplicată la
bornele motorului, se micşorează de 3 ori, reiese că cuplul de
pornire MpY se micşorează de asemenea de trei ori în raport cu
cuplul de pornire MpΔ de la cuplarea în triunghi, adică:
U f U 2f
M: =
3 3
Această metodă de pornire a motorului asincron este
utilizată în cazurile când cuplul rezistent de pornire este mic
sau sarcina la arborele motorului este nulă. Această metodă este
simplă şi sigură, însă cere dispozitive suplimentare, când
procesul de pornire trebuie să fie automatizat.
În fig. 4.61 sunt imaginate caracteristicile mecanice la
pornirea motorului asincron, la comutarea stea-triunghi.
169
Fig. 4.61. Caracteristicile mecanice ale motorului la comutarea din stea
în triunghi.

4.15.3. Pornirea indirectă a motorii lui asincron

Această metodă de pornire este utilizată la pornirea

motoarelor asincrone de puteri medii şi mari, în cazurile când
reţelele de alimentare sunt slabe. Pentru a exclude căderea
sensibilă de tensiune în reţea, înfăşurarea statorică este cuplată
la reţea la o tensiune coborâtă. Tensiunea de reţea este
micşorată cu ajutorul unor rezistoare, bobine de inducţie sau
autotransformatoare, conectate în serie cu înfăşurarea statorică
a motorului (fig. 4.62, a, b, c).
Rezistoarele R şi inductanţele X la pornire, când
motorul consumă din reţea un curent marc, provoacă o cădere
de tensiune AU considerabilă la bornele motorului. Curentul de
pornire se micşorează şi conform schemei echivalente în T
avem:
U1
I PR = (4.275)
( R1 + R2 + R) 2 + X sc2
U1
I PL = (4.276)
( R1 + R2 ) + ( X sc + X ) 2
2

170
 Curenţii IPR şi IPL corespund schemei din (fig.4.62, a) şi
respectiv fig. 4.62,b.
Creşterea treptată a vitezei rotorului conduce la
micşorarea curentului absorbit din reţea şi prin urmare la
micşorarea căderii de tensiune în rezistoarele R şi inductanţele
X. Urmează că procesul pornirii este însoţit de creşterea
treptată a tensiunii la bornele motorului. La un moment dat
când motorul atinge viteza unghiulară apropiată de cea
sincronă se şuntează prin intermediul contactoarelor C2,
rezistoarele R şi respectiv inductanţele X, şi motorul este
conectat astfel la tensiunea nominală. Inductanţele reprezintă
nişte bobine de inducţie fără sau cu miez feromagnetic.
Bobinele cu miez feromagnetic sunt calculate astfel ca miezul
feromagnetic să nu fie saturat. în acest caz ele dispun de o
inductanţă considerabilă.

Fig. 4.62. Schemele de pornire indirectă: a) cu rezisloare în circuilul

slatoric. b) cu bobine de inducţie, c) cu autotransformatoare.

Considerînd pentru curent (la pornirea directă a

motorului) expresia:
U1
I pd = (4.277)
( R1 + R2 ) 2 + ( X sc ) 2
împărţind (4.275)şi (4.276) la (4.277), obţinem:

171
 I PR ( R1 + R2 )2 + ( X sc )2
= ; (4.278)
I Pd ( R1 + R2 + R ) 2 + ( X sc ) 2
şi
I PL ( R1 + R2 ) 2 + ( X sc ) 2
= ; (4.279)
I Pd ( R1 + R2 ) 2 + ( X + X sc ) 2
respectiv pentru cupluri:
M PR ( R1 + R2 ) 2 + ( X sc ) 2
= ; (4.280)
M Pd ( R1 + R2 + R) 2 + ( X sc ) 2
M PL ( R1 + R2 ) 2 + ( X sc ) 2
= . (4.281)
M Pd ( R1 + R2 ) 2 + ( X sc + X )2
Din relaţiile scrise reiese că curenţii de pornire IPR şi IPL,
la pornirea indirectă, sunt mai mici ca curentul I la pornirea
directă, corespunzător se micşorează şi cuplurile de pornire
MPR şi MPL în raport cu MPd .
La cuplarea motorului asincron la reţea cu ajutorul
autotransformatorului AT (fig.4.62,c), procesul pornirii se
efectuează în câteva trepte, lucru care contribuie la miqorarca
curentului de pornire. In ultimul moment autotransformatorul
este scos din circuitul înfăşurării statorice şi acesta rămîne
conectat la tensiunea nominală. Metodele menţionate mai sus
au de asemenea şi dezavantaje, care duc la micşorarea
cuplurilor de pornire şi maxim ale motorului. în aceste cazuri
pornirea motorului poate fi efectuată numai fără sarcină la
arbore, iar dispozitivele suplimentare, ce asigură pornirea
motorului, scumpesc cu mult instalaţia în întregime.

4.15.4. Pornirea motorului asincron cu rotorul

bobinat

Motoarele asincrone cu rotorul bobinat se utilizează cu

mult mai rar decât motoarele asincrone cu rotorul în colivie.
Acest lucru se explică prin faptul că motorul asincron cu

172
rotorul bobinat este constructiv mai complicat, cu siguranţă
mai redus şi mai scump.
În acelaşi timp ele au şi unele avantaje pe care nu le au
motoarele asincrone cu rotorul în colivie. Cuplul şi curentul de
pornire la aceste motoare se reglează în limitele necesare cu
ajutorul unor rezistenţe (fig. 4.63), cuplate în înfăşurarea
rotorului. Cu ajutorul acestor rezistenţe
cuplate în circuitul înfăşurării rotorice se
reglează viteza unghiulară a rotorului de
la minimă până la viteza nominală.
Motorul cu rotorul bobinat se utilizează în
cazurile când cuplul rezistent de pornire
este foarte mare, şi utilizarea motorului cu
rotorul scurtcircuitat este imposibilă. Una
din însuşirile remarcabile ale motorului
asincron cu rotorul bobinat este aceea că
valoarea rezistenţei cuplate în rotor nu
influenţează asupra cuplului maxim Mmax.
Aceasta rezultă din expresia cuplului
Fig. 4.63. Schema de maxim
pornire a motorului
asincron cu rotorul bobinat
cu reoslat în circuitul
rotorului.

m1U 02
M max = . (4.282)
2W1[ R1 � R12 + X sc2 ]

Cuplul de pornire Mp la introducerea unei rezistenţe

suplimentare în înfăşurarea rotórica se măreşte.
În fig. 4.64,a sunt imaginate caracteristicile pentru
diverse rezistenţe suplimentare Rsp1, Rsp ... cuplate în circuitul
înfăşurării rotorului. Cuplul maxim Mmax rămîne constant, iar
punctul corespunzător acestei valori maxime se deplasează pe
dreapta aa'. Valoarea maximă a alunecării Sm variază în funcţie
de valoarea rezistenţelor suplimentare.

173
 Cuplul de pornire Mp devine egal cu cuplul maxim în
cazul când sm = 1, adică pentru
r + Rsp
sm = 1 = 1, (4.283)
r12 + xsc2
de unde:
r2' + Rsup = r12 + xsc2 . (4.284)
Luând în consideraţie că r1 pentru motoarele asincrone
de puteri mari şi medii, poate fi neglijat, expresia 4.284 se
poate scrie:
r2' + Rsup = xsc . (4.285)
Pentru a determina valoarea cuplurilor de pornire Mp,
Mp1, Mp2 şi a cuplului maxim Mmax se foloseşte diagrama
cercului (fig.4.64,b). în prelungirea axei s se construieşte
diagrama cercului în aşa fel ca dreapta cuplului
electromagnetic O´C să coincidă cu axa s. Din construcţie nu
" " ' '
este greu de observat că segmentele B B p , B B p , BB p la scara
cuplului corespund cuplurilor de pornire respectiv, adică:
mm �B" B"p = M p ;
B ' B p' = M p1 ;
mm �
BB p = M p 2 = M max .
mm �

Fig. 4.64. Determinarea cuplului de pornire cu ajutorul diagramei

cercului.
174
 Cuplarea rezistenţelor suplimentare în înfăşurarea
rotorului conduce la micşorarea curentului de pornire,
deoarece:
U1
Ip = . (4.286)
(r1 + r2' + Rsp ) 2 + ( x1 + x2' ) 2
De obicei în circuitul înfăşurării rotorului se cuplează
un reostat în câteva trepte care sunt şuntate treptat de sistemul
de contractare C1, C2, C3 (fig. 4.63).
Şuntarea treptată a rezistenţelor reostatului menţine
valoarea mică a curentului de pornire şi respectiv valoarea
mare a cuplului în procesul de pornire.
În fig. 4.65, a este imaginat graficul care corespunde
procesului de pornire a motorului asincron cu rotorul bobinat.
Pornirea motorului începe pe caracteristica 3 pentru Rsp1 + Rsp 2
cuplate în circuitul rotoric, când contactoarele C1, C2 sunt
deschise, iar C3 închise. Motorul dezvoltă un cuplu M = Mmax şi
îşi accelerează viteza până când valoarea curentă a cuplului
M=Mpmin devine egală cu valoarea minimă a cuplului de pornire
Mpmin (valoarea lui Mpmin se alege astfel încât să fie mai mare ca
valoarea cuplului nominal. Când M=Mpmin se închide, perechea
de contractoare C2 şi cuplul motorului creşte până la valoarea
M=Mpmax rotorul motorului accelerîndu-se pe caracteristica 2.
Astfel prin şuntarea ultimei trepte, cu ajutorul perechii de
contractare C1 motorul trece pe caracteristica mecanică naturală
1 şi îşi stabileşte viteza unghiulară Ω=Ω n, în punctul A, căruia îi
corespunde cuplul nominal Mn, egal cu cuplul de rezistenţă MR.
În fig. 4.65, b este imaginată diagrama pornirii
motorului asincron cu rotorul bobinat. Diagrama indică variaţia
în timp a curentului I1 şi vitezei unghiulare Ω pentru numărul
de trepte corespunzătoare reostatului de pornire, cerut prin
schema din fig 4.63. Din diagramă rezultă că curentul în trepte
se micşorează, iar viteza unghiulară creşte. Punctelor A şi A'
(fig. 4.65, b) le corespund valorile stabile ale curentului statoric
I1n şi vitezei unghiulare Ωn. În procesul pornirii curentul de
pornire variază în limitele I1max şi I1min.
175
Fig. 4.65. Caracteristicile (a) şi digrama de pornire (b) în trepte a
motorului asincron.

După cum s-a menţionat, motorul asincron cu rotorul

bobinat la pornire are avantaje faţă de motorul asincron cu
rotorul scurtcircuitat, însă prezenţa contactelor dintre inelele
colectoare şi perii reduc fiabilitatea funcţionării motorului, iar
valoarea ridicati a rezistenţei rotorului majorează pierderile în
rotor şi micşorează randamentul motorului.

4.16. Motoare asincrone cu caracteristicile de

pornire îmbunătăţite

Motorul asincron cu rotorul scurtcircuitat (cu

înfăşurarea rotórica în colivie) are cuplul de pornire micşorat,
iar curentul de pornire mărit. S-au făcut încercări de a mări
cuplul şi micşora curentul de pornire a motorului, fără a înlocui
înfăşurarea în colivie cu cea bobinată. în acest scop au fost
176
concepute şi construite variante de motoare cu bare duble sau
înalte pe rotor.

4.16.1..Motorul cu dublă colivie

Colivia dublă este compusă din două colivii montate

sau turnate în crestăturile rotorului. Configuraţia crestăturilor
poate fi diversă. în fig. 4.66 sunt imaginate mai multe variante
de crestături ale rotorului cu dublă colivie.
Colivia superioară are bare cu secţiunea circulară,
realizate în bronz cu rezistivitată ridicată, care îndeplinesc
funcţia de colivie de pornire. Colivia inferioară are secţiunea
barelor mai mare, în raport cu cea superioară, fiind de formă
rotundă, dreptunghiulară sau ovală, numită colivie de lucru.
Barele coliviilor, la ieşirea din crestături, sunt scurtcircuitate cu
inele, de obicei din cupru. Dacă ambele colivii 1, 2 sunt turnate
din aluminiu, atunci ele au inelele 3 de scurtcircuitare comune
(fig.4.67).

Fig. 4.66. Variante de crestături la rotorul cu dublă colivie.

Fig. 4.67. Rotorul cu dublă colivie.

177
Fig. 4.68. Căile de închidere a fluxurilor de dispersie (a) şi graficele
repartizării densităţii curentului rotoric în diverse regimuri de
funcţionare a motorului (b,c).

Inductanţa fiecărei colivii depinde de fluxul magnetic

de dispersie Фσ2 şi de frecvenţa f2. La pornirea motorului
frecvenţa f1= f2 şi fluxul magnetic de dispersie Фσ2 înlănţuieşte
în cea mai mare parte barele coliviei de lucru (fig. 4.68,a) şi,
prin urmare, inductanţa acestei colivii este cu mult mai ridicată
decât a coliviei de pornire. De aceea curentul de pornire se
închide prin barele coliviei superioare, care au rezistenţa mai
ridicată. Aceasta contribuie la sporirea cuplului de pornire a
motorului (curba 2, fig. 4.69). Treptat în procesul de accelerare
a rotorului frecvenţa fluxului magnetic de dispersie scade şi
inductanţa coliviei de lucru se micşorează, iar cuplul dezvoltat
de ca (curba 1) creşte şi, deci, creşte cuplul rezultant 3.

Fig. 4.69. Caracteristicile de pornire a motorului cu dublă colivie.

178
 La pornire, când curentul se închide practic numai prin
colivia de pornire, (fig. 4.68, a), densitatea curentului (fîg.
4.68, b) în ea creşte sensibil. Pentru ca la pornire această
colivie să nu se încălzeacă prea tare, ea este produsă din bronz
sau din aliajele lui, care au rezistivitate mare şi conductibilitate
de căldură ridicată. La alunecări mici densitatea curentului din
ambele colivii devine uniform (fig.4.68, c) şi pierderile
electrice se micşorează contribuind la sporirea randamentului.
Schema echivalentă a maşinii asincrone cu dublă
colivie este arătată în fig. 4.70. Conturul principal conţine
inductanţa x2' PL , comună pentru ambele circuite, deoarece
fluxul magnetic de dispersie Фσ2PL îmbrăţişează barele ambelor
'
colivii. Inductanţa coliviei de lucru X 2L prezintă o valoare
considerabilă, deoarece fluxul Фσ2L este ridicat, pe când
inductanţa coliviei de pornire poate fi neglijată, deoarece fluxul
de dispersie Фσ2P ce îmbrăţişează această colivie este foarte
redus. Transformînd schema echivalentă în T, imaginată în
fig.4.70, în schema echivalentă în r cu ajutorul coeficientului
c1, se obţine schema din fig. 4.71, care simplifică cu mult
analiza proceselor ce au loc în maşina asincronă cu colivie
dublă. În schemă parametrii
�R1 = c1r1 ; X 1 = c1 x1 ;
�
�X 2 PL = c1 x2 PL ; X 2 L = c1 x2 L ;
2 ' 2 '
(4.287)
�
�Rrp = c1 r2 P ; R2 L = c1 r2 L .
2 ' 2 '

Fig. 4.70. Schema echivalentă în T a motorului asincron cu dublă

colivie.
179
 Dacă sunt cunoscuţi aceşti parametri, se determină
curenţii şi celelalte mărimi necesare.

Fig. 4.71. Schema echivalentă în T a motorului asincron cu dublă

colivie.

4.16.2. Motorul asincron cu bare înalte

Pentru a ridica cuplul şi miqora curentul la pornirea

motoarelor asincrone cu rotorul în colivie, acestea sunt
proiectate şi pentru a realiza un efect de refulare în timpul
pornirii. Realizarea rotorului cu bare înalte montate asigură
amplificarea acestui efect, carte contribuie la îmbunătăţirea
caracteristicilor de pornire ale motorului asincron. Efectul de
refulare constă în repartizarea neuniformă a densităţii
curentului rotoric în lungul înălţimii crestăturii.
Dacă se presupune că bara montată în crestătură este
compusă din straturi suprapuse în lungul înălţimii crestăturii,
atunci reiese că (fig.4.72, b) în straturile inferioare sunt induse
tensiuni electromotoare de autoinducţie mai mari, deoarece
fluxurile de dispersie Фσ2 sunt mai mari. Urmează că şi
inductivitatea de dispersie Lσ2 a straturilor inferioare va fi mai
mare decât a celor superioare.
La pornirea motorului, când s = 1 şi f2 = f1 valoarea
tensiunii electromotoare de dispersie în partea inferioară este
mare. Prin urmare, şi inductanţa x2 este mare şi arc loc procesul
de refulare a curentului în partea superioară a barei. Această
refulare a curentului este echivalentă cu reducerea ariei
180
secţiunii barei şi, prin urmare, majorarea rezistenţei ei (fig.
4.72, a), care contribuie la sporirea cuplului de pornire. în
procesul de pornire viteza unghiulară a motorului creşte, iar
frecvenţa în rotor descreşte proporţional alunecării f2 = f1·s.

Fig. 4.72. Graficul variaţiei rezistenţei (a), refularea curentului (b),

variaţia densităţii curentului la pornire (c) şi în regim nominal (d) la
motorul cu bare tnalte.

Inductanţa straturilor inferioare x2 descreşte şi

densitatea curentului I pentru s �[0, 01 - 0, 06] se repartizează
uniform în lungul înălţimii barei. Sunt date curbele de variaţie
a densităţii curentului la pornirea motorului asincron în
fig.4.72, c şi la funcţionarea în sarcină în fig. 4.72, d.
Variaţia parametrilor r2 şi x2 la pornirea motorului
asicron cu bare înalte limitează curentul de pornire şi
contribuie la majorarea cuplului de pornire a motorului
asincron.
Pentru evaluarea efectului de refulare a curentului
electric la pornirea motorului asincron se introduce noţiunea de
„înălţime echivalentă" redusă, de pătrundere a curentului în
bară. La refulare rezistenţa pe fază a motorului este egală cu
r2'x =k R rB' + rf' (4.288)
unde rB'este rezistenţa barei înconjurată de material
'
feromagnetic şi rf este rezistenţa părţii frontale.
Reactanţa pe fază a rotorului la refulare poate fi scrisă:
x2x =k x xB' + x 'f (4.289)

181
unde xB' este inductanţa pe fază a rotorului înconjurată de
material feromagnetic, iar kR şi kx sunt factorii de considerare a
' '
variaţiei parametrilor r2x şi x2x la refularea curentului din bara
înfăşurării rotorului:
k R = x ( sh2x + sin 2x ) /(ch2x - cos 2x ) (4.290)
3
kx = ( sh2x - sin 2x ) /(ch 2x - cos 2x ) (4.291)
2x
Aici
h
x= (4.292)
hr
unde h este înălţimea barei şi hr este înălţimea echivalentă
redusă a barei.
În fig. 4.73 sunt imaginate graficele variaţiei factorilor
k R = f (x ) şi k x = f (x ) funcţie de ξ.
La variaţia lui ξ în domeniul (1....4), mărimile acestor
3
factori pot fi aproximate prin funcţiile k R = x şi k x =
2x
indicate în desen.
Înălţimea echivalentă redusă de pătrundere a curentului
în bară la refularea curentului este:
hr = 2 r / mw2 , (4.293)
unde p este rezistivitatea materialului barei, μ = μ0 este
permeabilitatea materialului barei, iar ω2 este frecvenţa
unghiulară a curentului prin bară.

182
Fig. 4.73. Caracteristicile variaţiei factorilor KR şi Kx funcţie de ξ.

Cu cât este mai mică rezistivitatea materialului şi cu cât

este mai mare frecvenţa curentului, cu atît este mai pronunţat
efectul de refulare.
Înălţimea redusă echivalentă raportată va fi:
h mw2
x = =h (4.294)
hr 2r
10-7 şi w2 = 4p f 2 = 2p f1s obţinem:
sau înlocuind m = 4p �
�f s �b
x = 2p h �1 � 10-7 , (4.295)
�r �bc
b
unde reprezintă raportul dintre lăţimea barei şi lăţimea
bc
crestaturii. Pentru rotoarele cu înfăşurările turnate din aluminiu
b = bc şi atunci (4.295) se scrie:
f1s -7
x = 2p h 10 . (4.296)
r
La frecvenţa f1 = 50 Hz expresia devine mai simplă şi se
scrie astfel:
s
x = 1, 4h 10-2.
� (4.297)
r
W
Luând în consideraţie că r = 0, 02 � 10-6 . la 50°C,
m
atunci expresia (4.297), pentru bare din cupru, devine foarte
simplă:
x =h s (4.298)
şi pentru coliviile turnate din aluminiu la temperatura de 75°C
x = 0, 7h s (4.299)
Aşadar din expresiile (4.298) şi (4.299) se poate
concluziona că pentru coliviile din bare de cupru efectul de

183
refulare apare la înălţimea barei h > 10 mm , iar pentru coliviile
din aluminiu – la înălţimea h > 14 mm.
La motoarele asincrone moderne, seria AI, înălţimea
barelor din aluminiu este până la 60 mm, fapt care contribuie la
majorarea rezistenţei rotorului aproximativ de 4 ori, iar a
inductanţei aproximativ de trei ori. O deosebită influenţă
asupra caracteristicilor de pornire a motoarelor asincrone o au
' '
parametrii r2x şi x2x care în procesul pornirii motorului se
schimbă esenţial, micşorînd curentul şi majorind cuplul de
pornire. În fig.4.74 sunt imaginate caracteristicile de pornire a
motoarelor asincrone, cu diverse configuraţii a crestăturilor
rotorului.

Fig. 4.74. Caracterislicile de pornire a motoarelor asincrone cu diferite

crestături retorice.

4.17. Dinamica pornirii motorului asincron

La conectarea motorului asincron la reţea are loc un

proces tranzitoriu, a cărui durată depinde de valoarea
L
constantei electromagnetice Tem = . După cum s-a menţionat,
R
această constantă pentru motoarele asincrone constituie câteva
sutimi de secundă şi nu influenţează esenţial asupra duratei
pornirii motorului. Pentru a aprecia timpul in care motorul îşi
accelerează viteza unghiulară, de la Ω = 0 până la Ω = Ω l se

184
recurge la ecuaţia mecanică a mişcării rotorului în timpul
pornirii în mărimi relative:
dW
me = mR + m0 + J (4.300)
M n dt
Me
unde me = este cuplul electromagnetic dezvoltat de motor,
Mn
M M
m0 = 0 este cuplul de mers în gol, mR = R este cuplul de
Mn Mn
rezistenţă. Să analizăm cazul când motorul funcţionează în gol,
adică mR = 0, iar pierderile ce corespund cuplului m0 sunt
neglijate şi, ca urmare, m0 = 0. Atunci cuplul electromagnetic
dezvoltat de motor în procesul pornirii va fi cheltuit pentru
accelerarea rotorului, iar ecuaţia mişcării rotorului se scrie în
unităţi rotative:
Jdw
me = (4.301)
pM n dt
sau
J w1 � ds � Tm ds
me = � - �= - , (4.302)
pM n � dt � dt
J w1
unde Tm = este numită constantă electromecanică.
pM n
Variaţia cuplului magnetic în funcţie de alunecare, la pornire,
cu pierderile neglijate poate fi exprimată prin formula lui Kloss
astfel:
2mmax
me =
sm s (4.303)
+
s sm
Substituind (4.303) în (4.302), obţinem:
2mmax T ds
=- m
sm s dt
+
s sm
de unde
185
 Tm �sm s �
dt = - � + � ds (4.304)
2mmax �s sm �
Soluţia ecuaţiei diferenţiale (4.304) se obţine prin
integrarea ei în intervalul de la s = 1 până la valoarea stabilă a
alunecării Sst adică:
S
Tm st �sm s �
2mmax �
t=- � + � ds
1 �
s sm �
Tm � 1 0,5(1 - sst2 ) �
sau t= s
�m ln + � (4.305)
2mmax � sst sm �

Fig. 4.75.Curbele variaţiei In limp a alunecării la pornirea motorului

asincron.

În fîg. 4.75 sunt prezentate curbele Ω/Ω1 funcţie de t/Tm

pentru diverse valori ale alunecării critice.
Considerăm că la motoarele asincrone, serial,
alunecarea se stabileşte pentru valoarea aproximativ egală cu
0,05 obţinem:
t 1 � 0,5 �
= �3sm + � (4.306)
Tm 2mmax � sm �
Urmează că durata relativă în timp a pornirii motorului
depinde de valoarea maximă a cuplului şi valoarea maximă a
alunecării. Durata minimă a alunecării motorului poate fi

186
determinată prin derivarea expresiei şi egalarea ei cu zero,
adică:
�t �
d � �/ ds = 0. (4.307)
�Tm �
Prin soluţionarea expresiei (4.307) obţinem că durata va
t 2, 45
= pentru sm = 0,407.
Tm 2mmax
Ariile mărginite de curbele 1, 2, 3 reprezintă în unităţi
reale puterea electromagnetică dezvoltată de motorul asincron
la pornire (fig. 4.76). Deoarece cea mai mare arie haşurată este
cuprinsă de curba 2, rezultă că şi durata pornirii în timp va fi
mai mică în acest caz.

Fig. 4.76. Explicativă la determinarea duratei timpului de pornire a

motorului asincron.

La pornirea motorului încărcat, ecuaţia mişcării

rotorului are expresia următoare:
ds
me - mR = -Tm (4.308)
dt
de unde:
Tm
dt = - ds. (4.309)
me - mR

187
 Pentru a determina durata pornirii motorului este
necesar a cunoaşte expresiile analitice pentru me şi mR funcţie
de S sau Ω. Pentru me poate fi folosită formula:
2mmax
me =
sm s (4.310)
+
s sm
Variaţia cuplului static în funcţie de alunecare pentru
majoritatea mecanismelor şi maşinilor de lucru poate fi
exprimată aproximativ astfel:
mR = m0 + mv (1 - s ) 2 (4.311)
unde m0 este componenta constantă a cuplului, care corespunde
cuplului de mers în gol, iar mv este componenta variabilă:
m -m
mv = R 20 (4.312)
(1 - s)
sau
1 - m0
mv =
(1 - sn ) x
pentru mR = mn = 1, iar x este exponentul puterii, care pentru
diverse mecanisme şi maşini capătă valorile: x=–l, x=0, x=1,
x=2, x>2.
Pentru a determina durata pornirii se face integrarea
expresiei (4.309), în prealabil înlocuind expresiile lui me şi mR
pentru o anumită valoare a lui x, de exemplu egal cu zero,
corespunzătoare mecanismului de lucru acţionat.
Din cele spuse avem:
Sn
ds
t p = -Tm �
�s s � (4.313)
1
2mmax / �m + �- 1
�s sm �
Deoarece formula (4.310) este valabilă numai pentru
anumite intervale de variaţie a lui s, cum ar fi:

2mmax
în intervalul se s �( 1 - sm ) � me = ,
s
188
iar în intervalul s �( sm - sn ) � me = 2mmax �
s rezulţi că
expresia (4.313) poate fi descompusă în două integrale şi
anume:
1
ds
t p = Tm � =
�s s �
Sn
2mmax / �m + �- 1
�s sm �
�Sm
�
� ds
1
ds �
= Tm �� +� �
2mmax s -1�
�Sn - 1 Sm 2mmax �
� s �
În cazurile când nu dispunem de expresiile analitice ale
motorului sau ale maşinii de lucru, se recurge la o integrare
grafică, care este mai puţin exactă.
Determinarea duratei pornirii motorului asincron are o
însemnătate deosebită pentru asigurarea exploatării normale a
motorului şi durata de viaţă a maşinii.

4.18. Reglarea vitezei motorului asincron

Motorul asincron faţă de alte tipuri de motoare electrice

este mult mai răspîndit datorită avantajelor sale incontestabile.
însă până în prezent rămîne nesoluţionată problema reglării
vitezei acestui motor. însuşirile clct romecanice ale motorului
asincron în ce priveşte reglarea vitezei sunt mai favorabile
decât ale motorului sincron, dar mai rele ca ale motorului de
curent continuu. Şi totuşi, datorită utilizării tiristoarelor şi a
transformatoarelor de frecvenţă motoarele asincrone se apropie
tot mai mult de motoarele de curent continuu.
Turaţia sincronă a motorului este:
60 f1
n1 = (4.315)
p
Din expresia scrisă reiese că turaţia motorului asincron
poate fi reglată în principiu prin variaţia frecvenţei f1 şi prin
modificarea numărului de perechi de poli p. Nu este greu de
189
observat că reglarea turaţiei prin modificarea numărului de
perechi de poli poate fi realizată numai în mod discret.
Din relaţia pentru turaţia rotorului
n2 = n1 (1 - s ) (4.316)
rezultă că reglarea turaţiei motorului asincron poate fi
înfăptuită şi prin schimbarea alunecării s.
Factorul de bază ce acţionează asupra alunecării este
desigur sarcina pe care o duce motorul. La variaţia sarcinii
variază alunecarea, prin urmare şi n. Această variaţie a turaţiei
rotorului nu poate fi numită însă reglare, ci doar o însuşire a
motorului asincron, în practică sunt metode artificiale de a
schimba valoarea alunecării şi prin urmare de a regla viteza.
Variaţia alunecării s pentru cuplul nominal dat Mn aplicat la
arborele motorului, poate fi realizată prin: variaţia tensiunii u1
aplicată la bornele statorului, prin cuplarea la bornele rotorului
(pentru rotorul bobinat) a unei surse de curent alternativ cu
frecvenţa fs egală cu frecvenţa fs a rotorului, prin introducerea
în circuitul înfăşurării rotorice a unui reostat etc
Există încă o serie de metode ce dau posibilitate de a
regla viteza motorului asincron, cum ar fi: alimentarea
statorului cu tensiune nesimetrică, alimentarea prin impulsuri,
elaborarea unor construcţii speciale ale motorului şi altele.

4.18.1 Reglarea vitezei prin modificarea numărului

de poli

Prin modificarea numărului de perechi de poli se pot

obţine mai multe viteze. La micşorarea numărului de perechi
de poli viteza creşte, şi invers. Desigur că această reglare se
realizează numai în trepte.
Motorul asincron cu înfăşurarea statorică montată în aşa
fel încât permite modificarea numărului de poli se numeşte
motor cu multe viteze. Sunt motoare asincrone cu două, trei şi
patru viteze. Aceste motoare pot fi echipate cu o singură
înfăşurare, care permite modificarea numărului de poli, cu două

190
înfăşurări independente cu număr diferit de poli, cu două
înfăşurări care permit modificarea numărului de poli.
Motoarele cu multe viteze sunt utilizate pe larg în
acţionări electrice la ascensoare, la pompe, ventilatoare, la
strungurile de prelucrar ametalului şi lemnului ş.a.m.d.

Fig. 4.77. Explicativă la modificarea numărului de poli: a) înfăşurarea

cu 2p=4, b) înfăşurarea cu 2p=2.

Motoarele asincrone cu două viteze au montate pe stator

o singură înfăşurare, de obicei în două straturi, care permite
modificarea polilor. În fig. 4.77 este imaginată înfăşurarea de
fază, pe stator şi pe statorul desfăşurat, a unui motor asincron,
care permite modificarea numărului de poli în raportul 2:1.
Pentru a modifica numărul de poli înfăşurarea fiecărei faze este
divizată în două căi de curenţi. Prin conectarea căilor de curenţi
în paralel sau în serie se obţin perechi de poli în număr variabil.
Dacă secţiile 1, 2 sunt conectate în serie, numărul de poli este
egal cu 4, iar la conectarea lor în paralel numărul de poli se
micşorează de două ori.
La trecerea de la schema 2p = 4 (fig. 4.77, a) la schema
2p = 2 (fig. 4.77, b) numărul de spire pe fază se micşorează de
două ori, iar fluxul magnetic util Ф se măreşte de două ori,
ceea ce face ca tensiunea electromotoare idusă în spirele unei
faze în ambele cazuri să rămînă constantă, iar înfăşurarea să

191
poată fi conectată la una şi aceeaşi tensiune a reţelei. În fig.
4.78 sunt prezente schemele mai frecvent utilizate pentru
reglarea turaţiilor în trepte la motorul asincron, pentru p2 : p1 =
2:1. La trecerea de la o schemă la alta curenţii semifazelor îşi
schimbă direcţia în sens opus. Pentru a păstra aceeaşi direcţie
de rotire a câmpurilor magnetice învârtitoare produse de
ambele grupuri de semifaze este necesar a schimba două faze
între ele (de exemplu B cu C), la conectarea lor la reţea.

Fig. 4.78. Schemele de comutare a înfăşurărilor la reglarea vitezei prin

modificarea numărului de poli.

Se constată că pentru ambele scheme Y şf YY factorii

de putere şi randamentele au aceeaşi valoare. Pentru puterea
activă putem scrie la conexiunea stea:
mU
PY = 1 1 I n cos jY , (4.317)
3
iar pentru steaua dublă
mU
PYY = 1 1 2 I n cos jYY . (4.318)
3
Urmează că raportul
PYY / PY = 2. (4.319)
Cuplul electromagnetic este la conexiunea stea:
P mU
M Y = Y = 1 1 I n cos jY (4.320)
W W 3
şi pentru stea dublă
192
 PYY mU
M YY = = 1 1 2 I n cos jYY . (4.321)
2W 32W
M YY
Urmează că raportul = 1.
MY
Aşadar, la reglarea vitezei, prin trecerea de la montajul
în stea simplă la montajul în stea dublă, cuplul se păstrează
constant. În fig. 4.79, a sunt prezentate caracteristicile
mecanice ale motorului asincron la modificarea numărului de
poli în raportul 2:1.

Fig. 4.79. Caracterislicile mecanice la comutarea schemei din Y în YY

(a) şi din Δ în YY (b).

Să considerăm că motorul funcţionează, învingînd

cuplul rezistiv MR în punctul B pe caracteristica Y. La trecerea
de la montajul stea simplă la montajul YY punctul de
funcţionare se deplasează de pe caracteristica Y, din B în
punctul D pe caracteristica YY, accelerându-şi viteza unghiulară
Ω până la viteza 2Ω corespunzătoare cuplului rezistent MR.
Dacă se trece de la montajul în stea dublă YY la montajul în
stea simplă, atunci motorul trece de pe caracteristica YY din
punctul A în punctul C pe caracteristica Y. Punctul C se găseşte
pe partea caracteristicii ce corespunde regimului de generator.
Motorul se frânează în regim de recuperare a energiei în reţea,
193
revenind la punctul B. Cuplul maxim rămîne constant
(Mmax=const).
Pentru schema (fig. 4.79) triunghi-stea, puterea
asimilată din reţea este egală cu:
PD = m1U1I n cos jD (4.322)
şi pentru stea dublă
m U 2I
PYY = 1 1 n cos jYY (4.323)
3
Raportul dintre expresiile (4.323) şi (4.322) va fi:
PYY m1U1 2 I n 2
= cos jYY / m1U1 2 I n cos j D = . (4.324)
PD 3 3
Cuplul electromagnetic pentru schema triunghi este:
P m U I cos j D
MD = D = 1 1 n . (4.325)
W W
şi pentru stea dublă
P m U 2 I cos jYY
M YY = YY = 1 1 n . (4.326)
2W 2W
Atunci raportul dintre (4.325) şi (4.324) este:
M YY m1U1 2 I n cos jYY m1U1 I n cos j D
= = 0,5 (4.326)
MD 32W W
Urmează că reglarea vitezei unghiulare la modificarea
numărului de poli la trecerea de la montajul triunghi la
montajul stea dublă se face la puteri absorbite din reţea
aproximativ egale PD = PYY , iar cuplurile maxime M max , M max
' "

"
şi de pornire M p , M p diferă aproximativ de două ori, adică
M YY = 0,5M D (fig. 4.79, b).
Utilizarea motoarelor cu multe viteze este limitată din
cauza factorilor energetici cosφ, η reduşi şi a folosirii
neraţionale a oţelului electromagnetic şi cuprului. Pentru aceste
motoare asincrone este caracteristică saturaţia unor sectoare ale
circuitului magnetic la viteze ridicate şi starea nesaturată a
acestor sectoare la viteze reduse.

194
 La proiectarea acestor motoare apar probleme
referitoare la asigurarea valorilor admisibile ale inducţiei
magnetice pe diverse porţiuni ale circuitului magnetic,
asigurarea coeficientului de încărcare, a cuplului de pornire, a
factorului de înfăşurare. Pentru fiecare treaptă trebuie calculată
just puterea nominală, din condiţiile normale de încălzire ale
motorului, considerînd variaţia vitezei la modificarea
numărului de poli.

4.18.2 Reglarea vitezei prin variaţia frecvenţei

tensiunii de alimentare

Reglarea vitezei motorului asincron prin variaţia

frecvenţei tensiunii de alimentare poate fi realizată prin
alimentare de la o sursă cu frecvenţa reglabilă. Drept surse
pentru alimentare se utilizează generatoare sincrone şi
asincrone de frecvenţă variabilă, convertizoare statice de
frecvenţă variabilă etc.
Expresia simplificată a cuplului maxim al motorului
asincron la neglijarea rezistenţei înfăşurării statorice poate fi
scrisă astfel:
m1U12 pm1U12
M max = = (4.327)
2W1 2p f1[ L1 + L'2 ] 8p f12 Lsc
sau
c U2 k
M max = k 21 = U2 (4.328)
f1 f1
pm1 pm1U12
unde kc = , iar Uk = .
8p 2 Lsc 8p 2 Lsc
Pe de altă parte alunecarea critică (maximă) este:
r2' r2' k
S ni = = = L. (4.329)
( x1 + x2 )
' 2 2p f1 Lsc f1
Urmează că la o tensiune constantă U1, valoarea
maximă a cuplului descreşte invers proporţional cu frecvenţa

195
tensiunii de alimentare la pătrat, iar valoarea critică a alunecării
sm descreşte invers proporţional cu frecvenţa f1.
Descreşterea rapidă a valorii cuplului maxim Mmax şi
descreşterea relativ lină a valorii alunecării critice influenţează
sensibil asupra caracteristicilor mecanice ale maşinii asincrone.
În fig. 4.80 sunt reprezentate caracteristicile mecanice
ale motorului asincron pentru frecvenţele f1, f2, f3 în sistemul de
coordonate M, s şi M, Ω. Dezavantajul de bază la reglarea
vitezei motorului asincron prin variaţia frecvenţei tensiunii de
alimentare constă în variaţia concomitentă a vitezei şi cuplului
M max
maxim. La viteze ridicate, raportul = km scade şi nu este
Mn
asigurată încărcarea motorului. Pentru a asigura încărcarea este
M max
necesar ca la reglarea vitezei raportul să fie constant,
Mn
adică pentru fiecare treaptă de reglare să fie respectată condiţia

M max1 M max 2 M max

= = = const , (4.330)
Mn Mn Mn

unde Mmax1, Mmax2, Mmax3 sunt cuplurile maxime pentru fiecare

din valorile f1, f2, f3.

Fig. 4.80 Caracteristicile mecanice ale motorului asincron pentru

frecvenţa variabilă

196
 Folosindu-ne de relaţia 4.328, avem;
M max1 U12 f 22
= = (4.331)
M max 2 U 22 f12
sau
U1 f M max1
= 1 . (4.332)
U 2 f 2 M max 2
Dacă reglarea vitezei are loc pentru cuplul maxim
constant, atunci
U1 U 2
= = const. (4.333)
f1 f2
Relaţia (4.333) indică sensul fizic al reglării vitezei
motorului asincron la variaţia frecvenţei tensiunii de
alimentare. Considerând că:
UФ wpk m 1 1 w1
1 = f 2 (4.334)
UФ 2 =f 2wpk m 2 1 w1 (4.335)
din raportul expresiilor (4.334), (4.335) obţinem:
U1
= kФm (4.336)
f1
şi
U2
= kФm . (4.337)
f2
Rezultă că:
U1 U 2
= = kФm = const. (4.338)
f1 f2
Pentru a obţine un cuplu electromagnetic constant, la
reglarea vitezei prin variaţia frecvenţei tensiunii de alimentare,
este necesar a păstra fluxul magnetic constant.
Relaţiile (4.336) şi (4.337) nu sunt exacte, deoarece nu
consideră căderea de tensiune pe rezistenţa înfăşurării statorice.
înlocuind în relaţia (4.338) valoarea lui
U 1 = r1 I 1 + jx1 I 1 - E1 , (4.339)
obţinem:
197
 U1 r1 I 1 jx1 I 1 E1
= = - = const. (4.340)
f1 f1 f1 f1
Partea dreaptă a expresiei (4.340) nu depinde de f1.
U1
Dacă reglarea este realizată pentru = const rezultă că
f1
diferenţa
U 1 r1 I 1
- �const. (4.341)
f1 f1
şi, prin urmare, şi
U 1 r1 I 1 jx1 I 1 E1
- � - . (4.342)
f1 f1 f1 f1
r1 I 1
Pentru a exclude influenţa termenului din expresie
f1
este necesar a varia U1 în aşa fel ca
U 1 r1 I 1
- = const. (4.343)
f1 f1
Influenţa căderii de tensiune r1 I 1 asupra caracteristicilor
mecanice ale motorului asincron este importantă la valori mici
ale lui f1. Deci la reglarea motorului asincron prin modificarea
frecvenţei legea reglării prezintă un caracter complicat.
Pentru ca reglarea vitezei motorului asincron să aibă loc
la o putere constantă
P = M W = const (4.344)
este necesar a respecta relaţia:
M 1W1 = M 2 W 2 (4.345)
sau

2p f1 2p f 2
M1 = M2 , (4.346)
p p
unde M1, M2 sunt cuplurile respective, iar Ω1 şi Ω2 vitezele
unghiulare respective, puterii constante.

198
 Reglajul frecvenţei tensiunii de alimentare a motorului
asincron cu ajutorul convertizorului electromagnetic prezintă o
dificultate, deoarece la astfel de convertizoare t.e.m. creşte
proporţional cu f1. Afară de aceasta convertizorul trebuie să fie
de câteva ori mai mare în putere decât motorul, pentru a
asigura pornirea şi funcţionarea normală a motorului.

4.18.3 Reglarea vitezei prin variaţia rezistenţei în

circuitul rotorului

Reglarea vitezei prin variaţia rezistenţei în circuitul

rotorului este posibilă numai la motorul asincron cu rotorul
bobinat. Pentru reglarea vitezei în circuitul rotorului, ca şi la
pornire, se introduce un reostat, calculat pentru un regim de
funcţionare mai îndelungat. La introducerea în circuitul rotoric
a unei rezistenţe suplimentare Rspl, valoarea alunecării critice
r2' + Rsp1
sm = , iar valoarea cuplului maxim rămîne
r12 + xsc2
neschimbată. Prin urmare, porţiunea de funcţionare stabilă a
caracteristicii mecanice devine mai înclinată în raport cu axa
ordonatelor (fig.4.81).

Fig. 4.81. Caracteristicile mecanice la modificarea rezistenţei în rotor.

199
 La introducerea în circuitul rotorului a rezistenţei
suplimentare motorul trece a funcţiona pe altă caracteristică.
Această trecere este însoţită de creşterea alunecării care
se modifică de la snl la sn2. Metoda propusă de reglare a turaţiei
motorului asincron este însoţită de pierderi considerabile în
înfăşurarea rotorului, deoarece
DPel 2 = Pem �
s (4.347)
Creşterea rezistenţei suplimentare Rsp, introduse în
circuitul rotoric, contribuie la creşterea alunecării maxime (de
la sm1 la sm2) şi, prin urmare, a pierderilor electrice în rotor.
Datorită acestui fapt randamentul motorului asincron scade
esenţial. La reglare cuplul maxim rămîne constant
(Mmax1=Mmax2=Mmax).

4.18.4 Reglarea vitezei prin variaţia tensiunii de

alimentare

La miqorarea tensiunii U1 aplicate la bornele statorului,

cuplul electromagnetic se micşorează proporţional cu pătratul
tensiunii de alimentare (fig. 4.82). Datorită micşorării cuplului
electromagnetic se micşorează şi viteza motorului, care trece
de pe o caracteristică pe alta în corespundere cu valorile
alunecării rotorului s1, s2, s3.

F i g. 4.82. Caracteristicile mecanice la variaţia tensiunii de alimentare,

considertnd refularea curentului din rotor.
200
 Variaţia tensiunii U1, poate fi realizată prin intermediul
reglatorului de tensiune RT, care conţine şase tiristoare, câte
două introduse în fiecare fază, după cum este indicat în schema
din fig. 4.83. Prin reglarea unghiului de aprindere a tiristorului
se reglează tensiunea de alimentare a motorului.
În calitate de regulatori de tensiune deseori se utilizează
amplificatoarele magnetice. Una din schemele originale
reprezintă o construcţie a motorului asincron cumulat cu
amplificatorul magnetic (fig. 4.84).
Motorul compus din două statoare, cu înfăşurările
statorice conectate în serie, are fazele interschimbate. Pe
fiecare din statoare mai este montată câte o înfăşurare
alimentată în curent continuu wm1, wm2. Înfăşurările wm1 şi wm2
înbrăţişează jugurile statorice respective.

Fig. 4.83. Schema alimentarii motorului asincron de la reglatorul de

tensiune cu tiristoare.

Fig. 4.84. Motorul asincron cu stator dublu.

201
 La alimentarea în curent alternativ a statorului (fig.
4.85) căderile de tensiune pe ambele înfăşurări statorice sunt
egale cu U1/2. Fazele, fiind alternate diferit, produc cupluri
electromagnetice egale şi opuse, din care cauză rotorul comun
este nemişcat. Dacă este alimentată una din înfăşurările de
magnetizare, de exemplu, wm1 cu curent continuu, atunci
căderea de tensiune sc micşorează pe înfăşurarea respectivă w,
statorică, iar pe cealaltă înfăşurare statorică wm2 creşte şi rotorul
se accelerează. Micşorarea curentului în înfăşurarea wm1 şi
majorarea lui în înfăşurarea wm2 duce la reversarea turaţiilor
motorului.

Fig. 4.85. Schema conectării înfăşurărilor la motorul cu stator dublu.

Fig. 4.86. Caractcrislicile mecanice ale motorului asincron cu stator

dublu.

202
 În fig. 4.86 sunt indicate caracteristicile mecanice ale
motorului asincron pentru diverse valori ale curentului de
magnetizare (Im1, Im2, Im3).

4.19. Regimurile de frânare ale maşinii asincrone

Maşina asincronă este în stare a funcţiona nu numai în

regim de motor electric, dar şi în alte regimuri, numite regimuri
de frânare.
Din aceste regimuri fac parte: regimul de generator cu
recuperarea energiei electrice în reţea, regimul de frânare
contracurent, regimul de frânare electrodinámica. în aceste
regimuri de funcţionare asupra rotorului maşinii asincrone
acţionează un cuplu electromagnetic de frânare Mf, opus
direcţiei de rotire a rotorului.
La exploatarea maşinilor asincrone o deosebită
însemnătate are nu numai durata pornirii, dar şi durata frânării
motorului. Deseori este necesar a opri exact şi în scurt timp
motorul asincron, fără ca la arborele motorului să acţioneze
cupluri de şoc, care ar putea scoate motorul din funcţiune. De
aceea este necesar a studia regimurile de frânare ale maşinii
asincrone.

4.19.1. Regimul de recuperare a energiei în reţea

Pentru a obţine un astfel de regim este necesar de a

imprima rotorului o viteză ii mai mare ca cea sincronă în acest
caz valoarea alunecării îşi schimbă semnul, în negativ, după
cum reiese din formula
W -W
s= 1 , (4.348)
W1
iar cuplul electromagnetic Mf, care corespunde forţei Fe,
frânează motorul (fig. 4.87).
Din momentul în care viteza unghiulară a rotorului
devine mai mare ca viteza câmpului magnetic Ω1, direcţia

203
tensiunii electromotoare şi respectiv a componentei active a
curentului rotoric Ira îşi schimbă direcţia cu un unghi de 180°.
Cuplul electromagnetic fiind egal cu
M f = kФI ra , (4.349)
de asemenea îşi schimbă semnul, devenind cuplu de frânare.
Pe măsură ce alunecarea în valoarea ei absolută, în acest
regim creşte, creşte la început şi cuplul electromagnetic de
frânare Mf.

Fig. 4.87. Caracteristica mecanică la funcţionarea maşinii asincrone în

regim de generator.

La o anumită valoare a alunecării numită critică sm,

după cum s-a menţionat mai sus, cuplul devine maxim şi este
egal cu
m1U12
M max = (4.350)
2W1 � R12 + X sc2 - R1 �
� �
Valoarea cuplului maxim este mai mare în regim de
generator cu 30–40% decât în regim de motor. Acest lucru se
explică prin faptul că numitorul din expresia (4.350) reprezintă
o diferenţă de termeni. Din punct de vedere fizic aceasta
înseamnă că la trecerea în regim de recuperare a energiei în
reţea pierderile ce au loc în maşina asincronă sunt compensate

204
de cuplul aplicat la arborele generatorului, de maşina de
antrenare.
La trecerea în regim de generator, componenta activă a
curentului statoric î-şi schimbă sensul, restituind în reţea
puterea activă
P1 = m1U1 I1 cos j1 (4.351)
şi simultan absorbind din reţea puterea reactivă
Q1 = m1U1 I1 sin j1 (4.352)
necesară pentru a produce fluxul magnetic util şi dc dispersie,
in pofida faptului că turaţia maşinii asincrone în acest regim nu
corespunde vitezei unghiulare sincrone Ω1, adică este mai mare
decât turaţia câmpului magnetic învârtitor, frecvenţa curentului
statoric rămîne constantă şi egală cu cea din reţea, iar frecvenţa
curentului din rotor creşte proporţional cu alunecarea.
Caracteristica mecanică a maşinii asincrone, la
funcţionarea în regim de recuperare a energiei electrice în
reţea, poate fi construită prin intermediul diagramei cercului,
aşa cum a fost indicat în paragraful 4.15.4.
Maşinile asincrone în regim de recuperare în reţea a
energiei electrice sunt utilizate frecvent la încercările
motoarelor cu ardere internă. Dacă motorul cu ardere internă
supus la încercare comunică maşinii asincrone, utilizate în
acest caz ca frână, o turaţie mai mare decât cea sincronă, atunci
maşina asincronă funcţionează ca generator, restituind energia
electrică produsă prin arderea combustibilului în reţea.
Efectul economic este bine venit şi combustibilul
cheltuit pentru încercările motoarelor cu ardere internă este
într-o mare măsură recuperat. Acest regim de funcţionare a
maşinii asincrone poate fi realizat numai în cazurile când
mecanismele sau maşinile, uneltele de lucru antrenate de
maşina asincronă sunt în stare să comunice rotorului o viteză
unghiulară mai mare ca cea sincronă. Dintre aceste maşini şi
mecanisme de lucru fac parte macaralele, maşinile dc tracţiune
ş.a.

205
 Acest regim de asemenea poate fi obţinut la reglarea
vitezei motorului asincron prin modificarea numărului de poli,
la trecerea de la o treaptă înaltă de viteză la alta mai joasă.

4.19.2 Regimul de frinare jn contracurent

Regimul de frânare în contracurent poate fi realizat prin

schimbarea a două faze între ele, conectate la bornele
înfăşurării statorice. Comutarea fazelor conduce la schimbarea
direcţiei de rotire a câmpului magnetic învârtitor.
Regimul de frânare în contracurent poate fi obţinut,
dacă în înfăşurarea rotorică (numai în cazul maşinii asincrone
cu rotorul bobinat), la funcţionarea maşinii asincrone în regim
dc motor se introduce o rezistenţă auxiliară care micşorează
cuplul electromagnetic faţă de cel rezistent. Să considerăm un
motor asincron ce funcţionează în regim de motor în punctul A
(fig. 4.88, a) al caracteristicii mecanice. La modificarea
succesiunii a două faze (fig. 4.88, b) motorul trece pe una din
caracteristicile (independent de valorile rezistenţelor
suplimentare Rspl, Rsp2 introduse în circuitul înfăşurării rotorice)
din cadranul doi, în punctul B sau C. în funcţie de valoarea
rezistentei suplimentare (Rspl, Rsp2), rotorul decelerează până la
oprire, în punctele B´ şi C´. Dacă în momentul opririi motorul
nu este deconectat de la reţea, atunci rotorul începe să se
rotească în direcţie opusă.
Trecerea maşinii asincrone din regimul de motor în
regim de frână electromagnetică este indicată grafic în fig.
4.88, c. Să considerăm că motorul asincron funcţionează
învingînd cuplul de rezistenţă MR şi dezvoltă o viteză
unghiulară ΩA corespunzătoare punctului A de pe carcteristica
naturală. La un moment dat în circuitul rotorului este introdusă
o rezistenţă suplimentară Rsp şi, deoarece cuplul de rezistenţă
MR este presupus activ, motorul este forţat a trece din punctul A
pe caracteristica reostatică BD, înce tinindu-şi viteza până la
oprire. Deoarece cuplul rezistent MR aplicat la arborele
motorului este activ, rotorul începe să se rotească în direcţia
206
opusă şi turaţia lui se stabileşte în punctul D, când cuplul
dezvoltat de motor Mn şi cel rezistent MR devin egale.

Fi g. 4.88. Caracicrislicile mecanice (a), schema funcţionării în

contracurent (b), în frână eleclromagnclică (c), a maşinii asincrone.

Astfel, porţiunea caracteristicii reostatice CD

corespunde regimului de frânare în contracurent a maşinii
asincrone. Pentru acest regim de funcţionare este caracteristic
faptul că maşina asincronă afară de puterea absorbită din reţea
mai consumă energie mecanică comunicată ei de maşina de
lucru. Puterea consumată din ambele părţi este degajată în
mediul ambiant sub formă de căldură. Pentru a preveni
supraîncălzirea maşinii în acest regim, în circuitul rotorului se
introduce un reostat, care micşorează valoarea curentului în
rotor şi respectiv în stator, evacuînd căldura din motor. Nu este
greu de obeservat (fig. 4.88, c) că funcţionarea stabilă a maşinii

207
în regim de frână în contracurent, în cazul când rezistenţa
suplimentară Rsp este nulă, nu e posibilă.
Aşadar, pentru a obţine regimul de frânare în
cotracurent este necesar a modifica succesiunea a două faze,
sau de a impune din exterior rotorului să se rotească în direcţie
opusă rotirii câmpului magnetic învârtitor.

4.193. Regimul electromagnetic de frânare (frânare

dinamică)

Dacă înfăşurarea maşinii asincrone, ce funcţionează în

regim de motor, este deconectată de la reţea şi conectată la o
sursă de curent continuu, atunci câmpul magnetic produs de
acest curent continuu este nemişcat în spaţiu. Deoarece rotorul
din inerţie continuă să se rotească în acest câmp magnetic,
urmează că în înfăşurarea rotorică se induce o tensiune
electromotoare e2 (fig. 4.89) proporţională vitezei unghiulare a
rotorului egală cu
W = W1 (1 - s ). (4.353)
Sub acţiunea tensiunii electromotoare, în rotor se
închide curentul i2, a cărui frecvenţă scade proporţional cu
viteza unghiulară. Interacţiunea curentului i2 cu fluxul magnetic
Ф=, imobil în spaţiu creează un cuplu electromagnetic de
frânare Mf înfăşurarea statorică în acest regim este parcursă de
curent continuu şi urmează că nu mai au loc pierderi în miezul
statoric. Neglijînd pierderile magnetice, schema echivalentă
pentru acest regim devine simplificată (fig. 4.90) în comparaţie
cu schema echivalentă, precizată, a motorului asincron.
Înfăşurarea statorică este străbătută de curent continuu,
care produce o solcnaţie I1w1, echilibrată de solenaţiile I 2' w1 şi
I m w1 . Solenaţia I - w1 poate fi considerată creată de un curent
alternativ, echivalent celui continuu, adică:
I : = k1 I , (4.354)
unde k1 depinde de schema de conexiune a fazelor, de numărul
de spire al unei faze. Pentru a obfine expresia pentru cuplul
208
electromagnetic de frânarc ne folosim de diagrama fazorială
din fig. 4.91.

Fig.4.89. Frânarca rotorului în câmp magnetic de curent continuu.

Fig. 4.90. Schema echivalentă a maşinii asincrone în regim de frână

electrodinámica.

Conform diagramei, din ΔAOB

OA2=(OD+DB)2+AB2 (4.355)
considerînd că
OA = I : ; OD = I m ;
BD = I 2' siny 2 ;
AB = I 2' cosy 2 .
obţinem:

209
 ( )
2
I :2 = ( I m + I 2' siny 2 ) 2 + I 2' cos 2 y 2 = I m2 + 2 I m I 2' sin y 2 +
(4.356)
( ) ( ) ( )
2 2 2
+ I 2' sin 2 y 2 + I 2' cos 2 y 2 = I m2 + 2 I m I 2' siny 2 + I 2'

Fig. 4.91. Diagrama fazorială la frfnarca motorului asincron în regim

de frtnă electrodinámica.

Conform schemei echivalente: I1 = I 2' , atunci

E1 = I 2' (r2' / s) 2 + ( x2' ) 2 (4.357)
E
Im = 1 (4.358)
xm
I 2' x2'
siny 2 = (4.359)
E1
înlocuind (4.357), (4.358), (4.359) în (4.356), obţinem:

210
 2
(I )
' 2
( )
� (r ' / s ) 2 + ( x ' ) 2 � 2 I ' 2 ( x ' ) 2 x
� 2 �+
( )
2 2 2
I :2 =
2 2 m
+ I 2' (4.360)
2 2
xm xm
sau
xm2 I :2 = ( I 2' ) �
2
(r2' / s) 2 + ( x2' ) 2 + 2 xm x2' + xm2 �
� . (4.361)
�
Urmează că
xm2 I :2
I =
'
2 (4.362)
(r2' / s) 2 + ( xm + x2' ) 2
Considerând că puterea electromagnetică produce un
cuplu electromagnetic de frânare:
( )
2
P m1 I 2' r2' / s
M f = em = (4.363)
W1 W1
înlocuind (4.362) în (4.363), obţinem:
m1 xm2 I :2 r2'
Mf = . (4.364)
W1s[(r2' / s) 2 + ( xm + x2' ) 2 ]
Expresia obţinută asigură realizarea calculului
caracteristicii mecanice în regim de frână electrodinámica Ia
variaţia alunecării s în limitase s �(1, 0) .
Prin derivarea expresiei (4.364), (în ipoteza xμ este
constantă) şi egaiarea ei cu zero, obţinem pentru cuplul maxim:
m1 xm2 I :2
M max = . (4.365)
2W1 ( xm + x2' ) 2
Cuplul atinge valoarea lui maximă pentru:
r2'
sm = . (4.366)
xm + x2'
Valorii maxime a cuplului de frânare îi corespunde,
după cum se vede din expresia (4.366), o valoare mai mică a
alunecării critice în raport cu aceeaşi situaţie, la funcţionarea
maşinii asincrone în regim de motor.

211
Fig. 4.92. Carcteristicile mecanice la frânarea maşinii asincrone în
regim electrodinamic.

Procedeul de frânare a maşinii asincrone descris mai sus

este pe larg uitilizat în sistemele de acţionări electrice. În fig.
4.92 este indicată trecerea maşinii asincrone din regim de
motor în regim de frânare electrodinámica.
Se consideră un motor asincron, funcţionînd în regim de
motor, dezvoltînd viteza unghiulară Ωn corespunzătoare
punctului A. La deconectarea de la reţeaua de curent alternativ
şi conectarea la reţeaua de curent continuu, motorul trece pe
una din caracteristicile mecanice electrodinamice (punctul B
sau C) în funcţie de rezistenţa introdusă în circuitul rotorului
(Rsp1 sau Rsp2).
Durata frânării maşinii depinde de valoarea curentului
continuu de excitaţie Ie, care parcurge înfăşurarea statorică şi
valoarea rezistenţei Rsp, introduse în circuitul înfăşurării
rotorice. Spre deosebire de frânarea prin recuperarea energiei în
reţea, frânarea electrodinámica este mai puţin economă,
deoarece energia la frânare se degajă sub formă de căldură în
mediul înconjurător. Prioritatea de bază a acestui procedeu
constă în faptul că motorul nu se reversează.

4.20. Generatorul asincron cu autoexcitaţie

212
 S-a menţionat deja, că maşina asincronă funcţionează în
regim de generator, dacă înfăşurarea statorică este conectată la
reţea, iar rotorului i se comunică o viteză suprasincronă. în
acest caz maşina consumă din reţea putere reactivă. Această
putere reactivă poate fi produsă şi de alte dispozitive
(condensatoare, dispozitiv cu tiristoare). Dacă înfăşurarea
statorică a unei maşinii asincrone este conectată la o baterie de
condensatoare C, iar rotorului i se comunică din exterior (fig.
4.93) viteza Ω, atunci maşina va funcţiona în regim de
generator.
Procesul de autoexcitaţie a generatorului asincron în
acest caz are loc când în rotor există fluxul magnetic remanent,
care la rotirea lui induce o t.e.m. remanentă ER, sub acţiunea
căreia în circuitul înfăşurării statorice w1 şi prin bateria de
condensatoare C (fig. 4.93) apare un curent electric I01 (fig.
4.94), care contribuie la majorarea t.e.m. ER până la valoarea
U1. Acest proces de excitaţie se stabileşte în punctul de
intersecţie al caracteristicii de funcţionare în gol (curba 1) a
maşinii asincrone cu caracteristica voltamperică a
condensatoarelor (curba 2). Punctului A îi corespunde curentul
de magnetizare I0 şi tensiunea U0. Dacă la bornele înfăşurării
statorice este conectată o sarcină cu caracter activ Rs sau activ-
inductiv Zs, generatorul trece în regim de sarcină şi produce o
putere activă
P = m1U1 I1 cos j1. (4.367)

Fi g. 4.93. Schema de autoexcitaţie a m.isihii asincrone.

213
 Unghiul φ1, depinde de caracterul sarcinii. La încărcarea
generatorului tensiunea scade. Ea poate fi ridicată prin
majorarea capacităţii condensatoarelor. însă variaţia lină a
capacităţii condensatoarelor duce la complicaţii şi deseori se
recurge la alte metode de stabilizare a tensiunii de ieşire a
generatorului. De exemplu, pentru a menţine tensiunea de
ieşire constantă la variaţia sarcinii, jugul miezului feromagnetic
este submagnetizat în curent continuu, sau în serie cu
condensatoarele de excitaţie sunt conectate bobine
feromagnetice cu inductanţe variabile, capabile de a regla
nivelul puterii reactive în generator.

Fig. 4.94. Explicativă la procesul de autoexcitaţie.

Ecuaţiile de calcul ale generatorului asincron cu

autoexcitaţie rămîn aceleaşi ca şi pentru motorul asincron. La
funcţionarea generatorului în sarcină variabilă frecvenţa de
ieşire variază, lucru care reprezintă un dezavantaj mare pentru
aceste generatoare. Schema echivalentă a generatorului cu
autoexcitaţie prezentată în fig. 4.95 este utilizată la calculul
curenţilor, tensiunii şi cuplului electromagnetic.
Utilizarea generatorului asincron cu autoexcitaţie este
limitată din cauza valorii reduse a factorului de putere şi
variaţiei sensibile a frecvenţei la modificarea sarcinii. însă
generatorul asincron cu rotorul în colivie, autoexcitat la viteze
considerabile, asigură o fiabilitate ridicată în comparaţie cu
celelalte generatoare cunoscute.
214
 Fig. 4.95 Schema echivalentă a maşinii asincrone cu autoexcitaţie

4.21. Motorul asincron monofazat

Motoarele asincrone monofazate sunt utilizate pe larg în

acţionările de puteri mici. până la circa 500 W. în majoritatea
cazurilor aceste motoare sunt folosite pentru a pune în funcţie
maşini de uz casnic, ventilatoare, maşini de spălat, frigidere
etc., unde reţelele de alimentare cu energie electrică sunt
monofazate, în agricultură şi alte unităţi, unde lipsesc reţele
electrice trifazate, motoarele electrice trifazate sunt conectate
după scheme speciale la reţeaua monofazată.
Construcţia motorului asincron
monofazat prezintă un stator echipat cu o
înfăşurare monofazată şi rotorul în colivie.
înfăşurarea statorică ocupă aproximativ 2/3
din crestăturile miezului fieromagnetic. La
alimentarea înfăşurării în curent alternativ
(fig. 4.96) se produce o forţă magnetizantâ
pulsatoare, în timp şi spaţiu.
p x (4.368)
F1 = Fm cos w1t cos .
t
Această forţă magnetizantă
Fig. 4.96. Conectarea
motorului monofazat la poate fi descompusă în două unde
reţea.

215
 Fm
magnetice cu amplitudinea , care se rotesc în direcţii opuse
2
cu aceeaşi viteză unghiulară Ω1 sincronă, corespunzătoare
numărului de poli, adică:
px � px�
Fm cos w1t cos = 0,5Fm cos � w1t - +
t � t �
�
(4.369)
� px�
+0,5 Fm cos �w1t + .
� t ��
F
Forţele magnetizante m (fig. 4.97) creează respectiv
2
în întrefierul motorului asincron
monofazat două fluxuri magnetice Ф1 şi
Ф2 (fig. 4.97, b), care de asemenea se
rotesc în direcţii opuse cu aceeaşi viteză
unghiulară Ω1. La rotirea acestor fluxuri
în rotor sunt induse t.e.m. sub acţiunea
cărora se închid curenţi de succesiune
directă şi inversă.
Interacţiunea curenţilor cu
fluxurile magnetice învârtitoare produc
cupluri electromagnetice Md şi Mi, care
acţionează în direcţii opuse asupra
rotorului. Deoarece aceste cupluri sunt
egale (Md = Mi), iar suma lor este nulă,
urmează că motorul asincron
monofazat nu are cuplu de pornire Fig. 4.97. Diagrama
Mp = 0. Acesta este unul din forţelor magnetizante (a)
şi schema fizică de
neajunsurile de bază ale motorului descompunere a câmpului
asincron monofazat. Expresia magnetic.
(4.369) ne permite să reprezentăm
motorul asincron monofazat ca fiind
compus din două motoare trifazate identice (fig. 4.98) cu
direcţii opuse de rotaţie a rotoarelor, dar cu arborii solidari.

216
Fig. 4.98. Motorul asincron monofazat echivalent cu două motoare
trifazate.

Fm
Forţele magnetizante (fig. 4.97, b) a fiecăruia din
2
motoarele asincrone trifazate produc fluxuri magnetice
învârtitoare Фd şi Фi cu viteze egale, dar opuse. Fluxurile Фd şi
Фi induc în rotoarele respective curenţi cu diverse succesiuni,
care la rândul lor, interacţionând cu aceste fluxuri, produc
cupluri Md = Mi de acţiune contrară. Cuplurile, acţionînd
simultan asupra rotoarelor rigid cuplate, nu le pun în mişcare.
Comu-nicând rotorului din exterior un cuplu orientat într-o
anumită direcţie, de exemplu în direcţia rotirii fluxului
magnetic învârtitor Фd, de succesiune directă, rotorul dezvoltă
o viteză unghiulară Ω în această direcţie.
Alunecarea pentru succesiunea directă va fi:
W - W d W1 - W
sd = 1d = (4.370)
W1d W
şi pentru succesiunea inversă:
W - Wi W1 - W
si = 1i = (4.371)
W1i W
sau soluţionînd (4. 370) şi (4.371) obţinem

217
 si = 2 - sd . (4.372)
Frecvenja curentului rotoric pentru succesiunea directă
este:
f dr = f1 �
sd = f1 � s, (4.373)
iar pentru succesiunea inversă este:
fir = f1 �si = f (2 - sd ) = f1 (2 - s ) (4.374)
Caracteristica mecanică a motorului monofazat se
obţine prin însumarea a două caracteristici mecanice, a două
motoare asincrone echivalente motorului asincron monofazat
(fig. 4.99). Conform fig. 4.99 dependenţa cuplului rezultant
M r = f ( s ) reprezintă o curbă, care intersectează axa absciselor
în punctul s = 1. Urmează că pentru s = 1 cuplul
electromagnetic rezultant este nul, adică motorul nu dezvoltă
cuplu de pornire. Dacă rotorul din exterior este pornit în
direcţia respectivă, atunci sub acţiunea cuplului Md de exemplu,
accelerează turaţii, iar cuplul Mi acţionând în direcţia opusă,
frânează rotorul. Acelaşi proces are loc dacă rotorul este pornit
din exterior în direcţie opusă. Prezenţa a două succesiuni la
motoarele monofazate măresc alunecarea lor nominală sn.
Existenţa cuplului de frânare la funcţionarea motorului
asincron monofazat reprezintă un dezavantaj, care reduce
randamentul, majorează masa materialelor active (oţel şi cupru)
şi dimensiunile de gabarit în raport cu motoarele trifazate.

Fig. 4.99. Caracteristicile mecanice ale motorului monofazat.

218
 La motoarele monofazate puterea dezvoltată de motorul
monofazat este cu aproximativ 1/3 mai mică decât puterea
motorului trifazat, la aceleaşi dimensiuni.
Una din problemele de bază, la utilizarea în practică a
motoarelor monofazate, este asigurarea cuplului de pornire.
Sunt cunoscute mai multe metode de pornire a motorului
asincron, însă toate se reduc practic la crearea în întrefierul
motorului a unui câmp magnetic circular. Pentru a crea acest
câmp magnetic circular sau câmpul magnetic aproape de cel
circular, pe stator se echipează încă o înfăşurare, numită de
pornire wp (fig. 4.100), sub un unghi de 90° în spaţiu, în raport
cu cea principală wL.
Conform teoriei câmpului
magnetic învârtitor, pentru a
produce un câmp magnetic circular
este necesar ca fazorul curentului de
pornire Ip să fie defazat în timp în
raport cu curentul înfăşurării
principale IL un unghi de 90° (fig.
4.101, a). Acest defazaj în timp
poate fi realizat prin introducerea Fig. 4.100. Partea activă a
în serie, în înfăşurarea de pornire, a motorului monofazat în
unei rezistenţe, inductivităţi sau a secţiune transversală.
unui condensator (unghiul depinde
de elementul introdus). Primele două elemente asigură unghiul
de defazaj mai mic de 90 , fapt care se reflectă negativ asupra
pornirii motorului. La introducerea în înfăşurare a unui
condensator se asigură un unghi aproximativ egal cu 90°.
Ambele înfăşurări wp şi wL sunt conectate la reţeaua de
alimentare monofazată (fig. 4.101, b), în circuitul înfăşurării de
pornire wp în serie, fiind introdus condensatorul C. După ce
motorul atinge turaţia subsincronă, înfăşurarea de pornire
împreună cu condensatorul este deconectată de la reţea şi
motorul continuă să funcţioneze numai cu înfăşurarea
principală conectată la reţea.

219
 Înfăşurarea de pornire este conectată la reţea numai atît
timp, cât durează procesul de pornire. Durata acestui proces de
pornire constituie zecimi de secundă şi rezultă că şi înfăşurarea
de pornire este parcursă de curenţi pe o durată de timp foarte
scurtă, care nu duce la supraîncălzirea înfăşurării. Acest lucru
permite a micşora secţiunea conductorilor înfăşurării de
pornire, care măreşte rezistenţa de câteva ori şi micşorează
cuprul utilizat. înfăşurarea de pornire ocupă aproximativ 1/3
din numărul de crestături. Rotoarele, la motoarele monofazate,
sunt echipate cu înfăşurări în colivie turnate din aluminiu sau
sudate din bare de cupru.
În motorul asincron monofazat armonicele de ordinul
trei şi multiplii săi sunt înăbuşite cu ajutorul schemei de
conexiune, ca şi la motorul trifazat. Aceste armonici spaţiale
înrăutăţesc caracteristicile de pornire ale motorului asincron,
deformîndule. Pentru a micşora sau a exclude acţiunea acestor
armonici, înfăşurarea este realizată cu pasul înfăşurării scurtat
până la 2/3. Se mai practică micşorarea saturaţiei sistemului
magnetic al motorului, care contribuie la micşorarea
amplitudinilor armonicilor nu numai de ordinul trei, dar şi ale
celorlalte armonici impare.

Fi g. 4.101. Diagrama fazorială (a) şi schema de conexiune a motorului

asincron cu condensator

220
 Schemele de conexiune a motoarelor monofazate sunt
diverse şi variaţia lor depinde de elementul de defazaj introdus
în înfăşurarea de pornire, de caracteristica mecanismului
antrenat de motor, de regimul de funcţionare a agregatului în
întregime.
Pentru motoarele monofazate, care antrenează
mecanisme sau instalaţii cu cuplul de pornire redus drept
element de defazaj este folosită o rezistenţă Rp auxiliară (fig.
4.102, a). Deseori este folosită rezistenţa proprie a înfăşurării
(în acest caz înfăşurarea de pornire se realizează din conductori
cu secţiune foarte redusă). Defazajul dintre curentul înfăşurării
de pornire Ip şi curentul înfăşurării principale IL este relativ mic
y = y L -y p (fig. 4.102, b). Caracteristica mecanică are o
treaptă corespunzătoare vitezei unghiulare la care se efectuează
deconectarea înfăşurării de pornire (fig. 4.102, c).
Pentru îmbunătăţirea caracteristicilor de pornire a
motoarelor monofazate deseori în calitate de element de
defazaj se foloseşte condensatorul. Capacitatea condensatorul
trebuie calculată astfel, ca la pornire în întreficrui motorului să
existe un câmp magnetic circular, care contribuie la dezvoltarea
unui cuplu de pornire considerabil. însă, treptat în procesul de
pornire inductivitatea înfăşurării de pornire se schimbă şi ca
urmare defazajul dintre curenţi se schimbă, iar câmpul
magnetic învlrtitor circular se transformă în elipsoidal. Pentru a
obţine un câmp magnetic circular nu numai în procesul
pornirii, dar şi în regimul stabil de funcţionare, în sarcină se
utilizează schema imaginată în fig. 4.103, a.

221
Fig. 4.102. Schema (a); diagrama (b) şi caracteristica mecanică (c) a
motorului monofazat cu rezistenta în înfăşurarea de pornire.
La pornirea motorului, în circuitul înfăşurării de pornire
wp, sunt introduse ambele condensatoare C´ şi C" (fig. 4.103,
a). Defazajul dintre fazorii curenţilor Ip1 şi IL1 este aproximativ
90° (fig. 4.103, b), asigurînd în întrefierul motorului un câmp
magnetic aproape de cel circular.

Fig. 4.103. Schema (a), diagrama (b) şi caracteristica mecanică (c) a

motorului monofazat cu condensator auxiliar.

Cuplul de pornire Mp este relativ mare, şi motorul este

în stare să învingă cuplul de sarcină. Funcţionînd în regim de
pornire conform caracteristicii din fig. 4.103, c, când rotorul
atinge viteza Ω = 0,75 Ω1 este deconectat condensatorul C",
fapt prin care este menţinut de aproximativ 90° dintre fazorul
Ip2 şi IL2, şi prin urmare câmpul magnetic învârtitor este
apropiat de cel circular. Motorul trece de pe caracteristica 1 pe
caracteristica 2 şi funcţionează în regim stabil.
Aşadar, pentru a îmbunătăţi caracteristicile de pornire
ale motorului monofazat, în circuitul înfăşurării de pornire sunt
introduse în paralel două condensatoare, din care unul este
deconectat, iar alrul rămîne permanent introdus în circuitul
înfăşurării de pornire.

4.22 Motorul cu condensator

222
 Dacă la funcţionarea în sarcină a motorului monofazat,
înfăşurarea de pornire ce conţine condensatorul rămîne
conectată la reţea împreună cu înfăşurarea principală, atunci un
astfel de motor se numeşte cu condensator.
Pentru a determina valoarea capacităţii condensatorului
care asigură producerea unui câmp magnetic circular, este
necesar a respecta următoarele condiţii:
U L = jU p (4.375)
I L = jI p (4.376)
deoarece wL �wp ; kw L �k w p . Urmează că
U L = jkU p (4.377)
şi
Ip
IL = j (4.378)
k
wL k w L
unde k = multiplicând membru cu membru expresiile
wp kw p
(4.378), obţinem:
U LIL =U pI p (4.378,a)
Urmează că puterile aparente ale înfăşurărilor sunt
egale. Deoarece întrefierul este uniform, şi prin urmare
condiţiile de transmitere a puterii electromagnetice de la stator
la rotor sunt aceleaşi, urmează că:
U L I L cos j L = U p I p cos j p (4.379)
de unde
jL = j p .
Conform fig. 4, 103, b:
U 1 = U L1 , iar U p1 + U c1 = U 1.
Dacă se neglijează pierderile ce au loc în condensatorul
C, unghiul dintre fazorul U C1 şi I p1 poate fi socotit egal cu
p /2.

223
 Conform celor spuse, în fig. 4.103, b este imaginată
diagrama fazorială a motorului, din care urmează că:
U p1
U C1 = . (4.380)
sin j p1
Pe de altă parte:
U
U C1 = p1 . (4.381)
w1C
Soluţionînd (4.380) şi (4.381) în raport cu C obţinem:
I sin j p1
C = p1 . (4.382)
U p1w1
iar
U wC
I p1 = p1 1 . (4.383)
sin j p1
Puterea condensatoarelor
U I
Qc = U c1 I p1 = p1 p1 . (4.384)
sin j p1
Puterea aparentă consumată de motor din reţea este:
S = ULI = UrI (4.385)
Folosind digrama fazorială (fig. 4.103, b), se poate
demonstra că puterea consumată de condensator este egală cu
puterea totală aparentă absorbită de motor din reţea.
Este necesar a preciza că putem calcula capacitatea
condensatorului numai pentru o anumită valoare a curentului
care produce câmpul magnetic circular. Pentru alte valori ale
curentului, luând în consideraţie că motorul funcţionează la o
sarcină variabilă, câmpul magnetic nu mai este circular şi
caracteristicile de pornire şi funcţionare în sarcină se
înrăutăţesc. Pentru a ameliora situaţia se utilizează scheme
speciale pentru a varia capacitatea bateriei de condensatoare. În
fig. 4.103, b sunt imaginate două diagrame cumulate pentru
diverse capacităţi ale bateriei de condensatoare.

224
 4.23. Utilizarea motoarelor trifazate drept motoare
monofazate

În practică, deseori este necesar a utiliza motoarele

trifazate drept motoare monofazate. După cum indică
cercetările efectuate în acest scop [6, 7], practic toate motoarele
trifazate seria 4A şi AI pot fi folosite ca motoare cu alimentarea
de la reţeaua monofazată, în acest caz trebuie de luat în
consideraţie că cuplurile produse de armonicile de ordin
superior, care sunt mai pronunţate, deformcază caracteristicile
mecanice, înrăutăţind procesul de pornire. Drept elemente de
defazaj la aceste motoare trifazate se folosesc rezistenţe
auxiliare şi condensatoare.
Dacă motorul trifazat funcţionează în regim de motor
monofazat, evident că nu toate trei faze participă la
transformarea energiei. Pentru a menţine încălzirea motorului
în limitele admisibile este necesar a micşora puterea de calcul a
motorului trifazat la utilizarea lui ca motor monofazat.
Corelaţia dintre puterile motorului trifazat şi monofazat se
determină din relaţiile pentru puterea motorului monofazat:
P1 = U1I1 cos j1 (4.386)
şi trifazat:
PT = 3U L I1 f cos jT . (4.387)
În majoritatea cazurilor factorul de putere rămînc la
acelaşi nivel pentru ambele motoare, dat fiind faptul că
clementul de defazaj este în acest caz condensatorul, care ridică
valoarea factorului de putere.
Dacă se coasideră că pierderile magnetice şi mecanice
sunt aceleaşi, deoarece motorul în ambele cazuri se încălzeşte
la fel, putem scrie:
3I12f rsc = 2 I12 rsc (4.388)
3
de unde I1 = I1 f (4.389)
2

225
 Urmează că pentru ca motorul monofazat să se
încălzească ca şi cel trifazat denesitatea curentului din
3
înfăşurările motorului monofazat poate fi mărită de ori, şi
2
atunci:
3
P1 = U1 I1 f cos j1 (4.390)
2
Puterea la arborele motoarelor fiind (la neglijarea
pierderilor)
3
P1 = U1 I1 f cos j1 (4.391)
2
PT = 3U1 I1 f cos jT (4.392)
şi considerînd că randamentul motorului trifazat transformat în
monofazat se micşorează cu aproximativ 10 %, reiese că
P1 = 0, 64 PT . Schemele mai frecvent utilizate în practică sunt
imaginate în fig. 4.104, a, b, c.

Fig. 4.104. Schemele de conexiune a molorului trifazat la reţeua

monofazată.

4.24. Maşini asincrone speciale

226
 4.24.1. Maşina asincronă în regim de convertor de
frecvenţă

Maşina asincronă cu rotorul bobinat poate Ti utilizată în

calitate de convertor de frecvenţă. Schema de funcţionare în
regim de convertor al maşinii asincrone este arătată în fig.
4.105. Înfăşurarea statorului se conectează la reţea. Arborele
maşinii este antrenat din exterior de motorul M, iar la
înfăşurarea rotorului se conectează sarcina, prin intermediul
inelelor de contact şi al periilor.
Pentru a obţine frecvenţa f2 > f1 este necesar ca motorul
M să antreneze rotorul maşinii asincrone în direcţie opusă
rotirii cîmpului magnetic învârtitor al convertorului MA. în
acest caz alunecarea s > 1 şi frecvenţa
W + W MA
f2 = 1 p1 = s �f1 , (4.393)
2p
unde Ω1 este viteza unghiulară a câmpului magnetic învârtitor a
convertorului, ΩMA este viteza unghiulară a rotoarelor, rigid
cuplate, iar p1 este numărul perechilor de poli ai convertorului.

Fig. 4.105. Schema convertizorului de frecvenţă cu motor asincron (a),

cu motor de curent continuu (b).

Pentru s > 1, MA funcţionează în regim de frână

electromagnetică sau contracurent. Pentru s < 1 direcţia rotirii
rotorului motorului M coincide cu direcţia rotirii câmpului
227
magnetic al maşinii MA şi f2 < f1. Maşina asincronă
funcţionează în regim de motor.
Dacă se neglijează pierderile maşinii asincrone în stator,
adică ΔPel1 şi ΔPm, atunci puterea absorbită din reţea este:
P1 = Pem . (4.394)
Neglijînd pierderile ce au loc în rotor ΔPmec, ΔPsup, ΔPel2
pentru puterea utilă, obţinem:
P2 = sPem = P1 �s = Pn . (4.395)
Deci, puterea mecanică dezvoltată de motorul de
antrenare M este:
Pmec = P2 - P1 = P1 ( s - 1). (4.394)
Pentru s < 1, f2 < f1, Pmec < 0, motorul M funcţionează în
regim de generator, iar puterea mecanică prin arbore este
transmisă dela MA la M. Pentru s > 1, f2 > f1, Pmec > 0, maşina
M funcţionează în regim de motor şi puterea mecanică de la
motorul M este comunicată prin arbore la convertorul MA.

Fig. 4.106. Secţiunea transversală (a), schema de conexiune (b) şi

diagrama fazorială a regulatorului de fază (c).

Pentru a obţine o frecvenţa variabilă, este necesar a

antrena convertorul MA din exterior cu un motor de curent
continuu cu viteza unghiulară reglabilă (fig. 4. 105, b). Schema
(fig. 4.105, b) permite reglarea frecvenţei într-o gamă vastă

228
fină, însă instalaţia conţine multe maşini auxiliare, care duc la o
utilizare rară a acestei metode în practică.

4.24.2. Regulatorul de fază

Maşina asincronă cu rotorul bobinat şi frânat poate fi

utilizată drept regulator de fază sau de tensiune. Regulatorul de
fază reprezintă un motor asincron cu rotorul bobinat, la care
înfăşurarea statorică este conectată la reţea, iar înfăşurarea
rotorica – la sarcină. Poziţia rotorului frânat faţă de stator poate
fi schimbată prin intermediul unui şurub elipsoidal, manual sau
automat, cu ajutorul unui servomotor. Dacă axele fazelor
rotorului şi statorului coincid, atunci fluxul magnetic util Ф,
produs de toate trei faze, induce în înfăşurările statorului şi
rotorului tensiuni electromotoare E1 şi E2, care au una şi aceeaşi
fază. La mişcarea rotorului cu un unghi a, faţă de stator, axele
înfăşurărilor rotorice îşi schimbă poziţia faţă de stator şi în
fazele rotorului se induce tensiunea electromotoare E2, care
este defazată în raport cu El la unghiul α (fig. 4.106, a, b, c). La
rotirea rotorului în direcţie opusă, faza îşi schimbă semnul.
Regulatorul de fază se utilizează în sistemele de
automatizare pentru defazarea tensiunii de alimentare. Asupra
rotorului regulatorului de fază, când ultimul se află în sarcină,
acţionează cuplul electromagnetic:
m1U1' r2'
M= . (4.397)
�( ) ( ) �
2 2
W1 r1 + r2 / s + x1 + x2
' '
� �
De aceea este necesară frânarea rotorului, prevenind
rotirea rotorului la funcţionarea maşinii electrice în acest
regim.

4.24.3. Regulatorul de inducţie

Regulatorul de inducţie se utilizează pentru reglarea

fină a tensiunii trifazate. în calitate de regulator poate fi folosită
orice maşină asincronă cu rotorul bobinat şi calat. înfăşurarea
229
w1 rotórica a, b, c de obicei este socotită primară (fig. 4.107) şi
ea se leagă cu începuturile A, B, C ale înfăşurării statorice,
socotită secundară, care se conectează la reţea. Capetele
înfăşurării statorice w2 servesc ca borne de ieşire la care se
conectează sarcina la tensiunea U 2 .
La conectarea înfăşurării primare w1 la reţea în ea apare
un curent de magnetizare care produce câmpul magnetic
învârtitor util Ф. Acest flux magnetic induce în ambele
înfăşurări, w1 şi w2, tensiunile electromotoare E1 şi E 2 . Fazorul
tensiunii electromotoare E 2 se sumează cu fazorul tensiunii
U 1 , (fig. 4.107, b). Dacă fazorii E 2 şi U 1 coincid şi au aceeaşi
direcţie, la bornele de ieşire tensiunea este maximă, adică:
U 2max = U 1 + E 2 (4.398)
pentru α = 0.
Dacă fazorii coincid şi au direcţie opusă, la bornele de
ieşire tensiunea va tî minimă:
U 2max = U 1 - E 2 (4.399)

Fig. 4.107. Schema (a) şi diagrama fazorială (b) a regulatorului de

inducţie.

Conform schemei din fig. 4.107, a şi diagramei

fazoriale din fig. 4.107, b, fazorii U 1 şi E 2 se sumează
geometric şi rezultă că valoarea efectivă a tensiunii de ieşire

230
U 2 depinde de unghiul a dintre aceşti fazori. Prin mişcarea
rotorului se obţine reglarea tensiunii de ieşire U 2 în limita
U 2min < U 2 < U 2max . Performanţa regulatorului de tensiune de
acest tip constă în asigurarea reglării fine α tensiunii de ieşire,
la funcţionarea în sarcină, fără întreruperea circuitului. Ca şi la
regulatorul de fază, interacţiunea dintre curentul din secundar
şi fluxul magnetic produs de primar dă naştere cuplului
electromagnetic capabil de a pune în mişcare rotorul.
Concomitent pentru a frâna şi regla unghiul α, la maşinile de
puteri mici, se utilizează un şurub elipsoidal.

4.24.4. Regulatorul de inducţie dublu

La regulatorul de inducţie studiat mai sus, concomitent

cu variaţia tensiunii variază şi faza, care constituie unul din
dezavantajele de bază ale acestui regulator.
Acest neajuns poate fi suspendat prin cuplarea a două
regulatoare de inducţie identice (fig. 4.108). Înfăşurările
statorice S1 şi S2 se leagă în serie, iar cele rotorice R1, R2 – în
paralel, şi se conectează la reţea. Succesiunea fazelor statorice
şi rotorice ale regulatoarelor este diferită, adică fluxurile
magnetice Ф1, Ф2 se rotesc în direcţii opuse. Rotoarele sunt
rigid cuplate, cap la cap, datorită cărui fapt, cuplul sumă ce
acţionează asupra rotoarelor este nul şi nu cere o fixare
auxiliară a lor.
Decalând rotoarele prin intermediul minerului sau al
unui servomotor SM, la reglarea automată, fazorii E 21 şi E 22 se
rotesc în direcţii diferite, după cum este arătat în fig. 4.108, b
iar valoarea tensiunii U 2 variază în limitele U 2min , U 2max şi
schimba faza în raport cu U 1 . Aşadar:
U 2 = U 1 + E 21 + E 22 (4.400)
Regulatorul de inducţie dublu conţine două maşini,
lucru care constituie dezavantajul lui de bază.

231
Fig. 4.108. Regulatorul (a) şi diagrama fazorială a regulatorului de
inducţie (b).

La puteri mari, luând în consideraţie faptul că rotoarele

sunt imobile, este efectuată o răcire artificială, cu ajutorul unor
ventilatoare, sau este scufundat într-o cuvă cu ulei ca şi
transformatorul.

4.24.5. Maşini asincrone axiale

În prezent se acordă multă atenţie motoarelor asincrone

de tip axial. Aceste maşini, cu dimensiunile axiale reduse, sunt
în multe cazuri mai avantajoase decât maşinile asincrone
cilindrice.
În fig. 4.109, a este imaginat motorul asincron axial cu
un singur rotor, care se află în interiorul unei carcase.
Figura 4.109, b prezintă motorul asincron axial, la care
rotorul nu se află în interiorul carcasei, fapt prin care
dimensiunile axiale se micşorează esenţial.
Avantajele de bază ale motorului axial sunt următoarele:
confecţionarea miezului magnetic poate fi complet
automatizată, la ştanţarea crestăturilor pot fi economisite circa
15–20 % din oţelul feromagnetic. Rotorul motorului axial,
avînd aceeaşi masă ca şi cel clasic, are de 2–3 ori mai mare
232
inerţia, datorită diametrului mare, fapt ce prezintă importanţă
deosebită la funcţionarea în sarcină de şoc sau variabilă.

Fig. 4.109. Motorul axial cu carcasă (a) şi fără carcasă (b):

1 – înfăşurarea statorică, 2 – miezul statoric, 3 – arborele. 4 – scutul,
5 – înfăşurarea rotorică, 6 – miezul rotoric, 7 – rulmenţii, 8 – carcasa
statorică.

Motorul axial poate fi uşor executat în monobloc, cu

diferite mecanisme, lucru care reduce în general cu mult
dimensiunile şi masa agregatului.
Dezavantajul de bază al motorului axial îl constituie
forţele de interacţiune dintre stator şi rotor. În fig. 4.110 este
imaginată curba variaţiei forţei de interaqiune dintre stator şi

233
rotor la pornirea motorului în funcţie de alunecare F e = f ( s ),
pentru motorul de 3 kW.

Fig. 4.110. Curba variaţiei forjei de interacţiune dintre stator şi rotor

funcţie de alunecare.

Curba arătată în fig. 4.111 reprezintă variaţia în timp a

forţei de interacţiune dintre stator şi rotor la pornirea motorului
axial.
Sunt cunoscute mai multe metode de compensare a
forţelor de interacţiune dintre stator şi rotor la motorul axial.
Una din aceste metode de compensare a forţelor de interacţiune
este utilizată în construcţia indicată în fig. 4.112. Statorul 1 al
motorului axial, cu înfăşurarea toroidală 2, se montează între
două rotoare, 3 şi 4, legate rigid printr-un arbore. Astfel sunt
compensate forţele de interacţiune. înfăşurarea statorică
toroidală, utilizată la motoarele de acest tip, în comparaţie cu
motoarele de tip clasic pentru 2p = 2, permit a economisi circa
50 % din cuplul utilizat pentru înfăşurări.

234
Fig. 4.111. Variaţia în timp a forţei de interacţiune dintre stator şi rotor
la pornirea motorului axial.

Fig. 4.112. Motorul axial cu două rotoare.

235